RAPORT privind propunerea de numire a lui François-Roger Cazala ca membru al Curții de Conturi

14.11.2019 - (C9-0121/2019 – 2019/0814(NLE))

Comisia pentru control bugetar
Raportoare: Isabel García Muñoz

Procedură : 2019/0814(NLE)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului :  
A9-0031/2019
Texte depuse :
A9-0031/2019
Dezbateri :
Texte adoptate :

PROPUNERE DE DECIZIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

privind propunerea de numire a lui François-Roger Cazala ca membru al Curții de Conturi

(C9-0121/2019 – 2019/0814(NLE))

(Procedura de consultare)

 

Parlamentul European,

 având în vedere articolul 286 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C9-0121/2019),

 având în vedere articolul 129 din Regulamentul său de procedură,

 având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar (A9-0031/2019),

A.  întrucât Comisia pentru control bugetar din cadrul Parlamentului a evaluat calificările candidatului propus, ținând seama în special de condițiile prevăzute la articolul 286 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

B.  întrucât, în cadrul reuniunii sale din 12 noiembrie 2019, Comisia pentru control bugetar a audiat candidatul propus de Consiliu ca membru al Curții de Conturi;

1. emite un aviz favorabil privind propunerea Consiliului de numire a lui François-Roger Cazala ca membru al Curții de Conturi;

2. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului și, spre informare, Curții de Conturi, precum și celorlalte instituții ale Uniunii Europene și instituțiilor de control din statele membre.

 


 

ANEXA 1: CURRICULUM VITÆ FRANÇOIS-ROGER CAZALA

Formare:

 

Institutul de Studii Politice din Paris („Sciences Po”)

Universitatea Paris I - licență în drept

Școala Națională de Administrație (Ecole Nationale d’Administration - promoția 1981)

Certified Government Audit Professional (Institutul Auditorilor Interni)

Parcurs profesional: Auditor (1981-1985), consilier referent (1985-1999), consilier principal la Curtea de Conturi din 1999

 

1981 – 1985 Curtea de Conturi

1986 – 1988 Consilier tehnic al ministrului funcției publice și planificării (dl H. de Charrette); atribuții: chestiuni statutare, înalți funcționari, ENA.

1988 – 1989  Curtea de Conturi

1989 – 1992  Detașat pe lângă Ministerul Afacerilor Externe (direcția economică, subdirector pentru afaceri internaționale și mediu)

1992 – 1995 Ambasada Franței în Germania, consilier diplomatic II (politica internă germană)

1995 Director de cabinet al ministrului mediului (dna Corinne Lepage)

1996 – 1998 Curtea de Conturi (sectoare de control: serviciile prim-ministrului, Ministerul de Interne, Ministerul Justiției, Ministerul Afacerilor Externe)

1998 – 2008 Detașat în calitate de administrator principal la OCDE în cadrul programului SIGMA, o inițiativă comună a OCDE și a Uniunii Europene, finanțată în principal de Uniunea Europeană în vederea susținerii proceselor de reformă a administrației publice în țările Europei Centrale și de Est, precum și în țările care fac obiectul politicii europene de vecinătate. Însărcinat să se ocupe, în special, de chestiuni legate de finanțele publice și audit extern (înființarea unor Curți de Conturi și a altor organisme echivalente, de control și audit intern)

Septembrie 2008 Curtea de Conturi, consilier principal în cadrul Camerei a treia a Curții (sectoare de control: educație, cercetare, instituții universitare, cultură și comunicare)

Aprilie 2011 Curtea de Conturi, consilier principal în cadrul Camerei a șaptea și președintele secției Transporturi

Ianuarie 2018 Curtea de Conturi, consilier principal în cadrul primei Camere și președintele secției Dezvoltare economică și sectorul financiar public

 

Alte activități:

 

1981 – 1987 Lector la Institutul de Studii Politice („Sciences Po” Paris)

1981 – 1987 Membru sau raportor în diverse comisii și grupuri de lucru interministeriale pentru chestiuni privind administrația publică

1981 – 1987 Membru sau raportor în diverse comisii și grupuri de lucru interministeriale pentru chestiuni privind administrația publică

1996 – 1998 Raportor general al comisiei financiare - Agenția France-Presse

1996 – 1998  Secretar general al asociației magistraților și foștilor magistrați ai Curții de Conturi

2008 – 2012 Membru al biroului asociației magistraților și foștilor magistrați ai Curții de Conturi

2009 – 2012 Membru al echipelor de audit în organizații internaționale precum: EUMETSAT (Darmstadt), ONUDC (Viena), directorul departamentului de audit extern al Organizației Tratatului de Interzicere Totală a Experiențelor Nucleare (OTICE/CTBTO)

2012 – 2013 Copreședinte al grupului de lucru însărcinat cu definirea normelor profesionale ale jurisdicțiilor financiare

Din 2014 reprezentantul Curții de Conturi în cadrul Înaltului Consiliu pentru Audit (Haut Conseil du Commissariat aux comptes)

Din 2016  membru, apoi vicepreședinte al colegiului auditorilor în cadrul Mecanismului european de stabilitate

 

Limbi:

 

germană fluent: citit, vorbit, scris

engleză fluent: citit, vorbit, scris

italiană: noțiuni elementare

 

 


 

ANEXA 2: RĂSPUNSURILE DLUI FRANÇOIS-ROGER CAZALA LA ÎNTREBĂRILE COMISIEI

Experiență profesională

1. Vă rugăm să indicați experiența dvs. profesională în domeniul finanțelor publice, de exemplu în planificarea bugetară, execuția sau gestiunea bugetară ori controlul sau auditul bugetar.

Am dedicat cea mai mare parte a activității mele profesionale de 38 de ani domeniului finanțelor publice. Am început ca auditor la Curtea de Conturi, după încheierea studiilor superioare, mai exact, după absolvirea Școlii Naționale de Administrație (ENA). Am exercitat această funcție în primii cinci ani ai carierei mele, ocupându-mă în special de finanțele colectivităților locale, domeniu care în acea perioadă ținea de competența Curții de Conturi, precum și de finanțele sectorului administrației telecomunicațiilor.

După o perioadă de doi ani în care am lucrat într-un cabinet ministerial, am revenit la Curte, unde am activat în sectorul responsabil cu controlul conturilor serviciilor prim-ministrului, în același timp am participat la activitățile periodice pe care Curtea le efectua în acea vreme asupra executării bugetului de stat.

Timp de șase ani cât am lucrat în Ministerul Afacerilor Externe, trei ani fiind în serviciu în Germania, am fost departe de instituția superioară de audit de care aparțin. Am revenit la Curte, după o scurtă etapă în care am ocupat postul de director de cabinet al ministrului mediului, fiind de asemenea și consilier pe chestiuni bugetare.

În cursul următorilor trei ani, am efectuat investigații cu privire la un important proiect imobiliar nefinalizat (centrul de conferințe internaționale de la Quai Branly), politica și acțiunile de voluntariat în domeniul dezvoltării și diverse alte organisme.

Ulterior, am fost detașat la OCDE, în cadrul programului Sigma, inițiativa comună a OCDE și a Uniunii Europene, finanțat preponderent de UE. Acest program a avut și are în continuare drept obiectiv realizarea sau sprijinirea acțiunilor de asistență tehnică în domeniul administrației publice acordată țărilor candidate la Uniunea Europeană, și, într-o măsură tot mai mare, țărilor care fac obiectul politicii europene de vecinătate. Această activitate s-a desfășurat vizând în principal reforme menite să instituie sisteme bazate pe noțiunile de stat de drept, transparență și eficiență. Am fost recrutat inițial pentru a mă ocupa de domeniul instituțiilor supreme de audit, considerate în lumina „criteriilor de la Copenhaga” drept unul dintre fundamentele statului de drept, dar ulterior responsabilitățile mele s-au extins rapid și la alte domenii ale finanțelor publice: chestiuni bugetare, gestionarea fondurilor de preaderare sau sistemele de control intern în administrația publică (Public Internal Financial Control).

Această experiență a fost deosebit de bogată pentru mine, deoarece mi-a permis, pe de o parte, să cunosc sisteme noi pentru mine în materie de buget, control al conturilor publice și gestionare a finanțelor publice în general, și pe de altă parte, să descopăr sistemele administrative ale altor țări. Asemenea programului Sigma în ansamblu, am cooperat foarte strâns cu serviciile Comisiei Europene, atât cu cele competente în procesul de extindere și politica de vecinătate, cât și cu cele responsabile de chestiuni de fond (DG BUDG, DG AGRI etc.). De altfel, sectorul finanțelor publice din cadrul programului Sigma implica în mod firesc relații foarte strânse cu Curtea de Conturi Europeană, care la acea vreme era deosebit de interesată să întrețină relații de încredere și de lucru cu instituțiile supreme de audit ale noilor sau viitoarelor state membre, precum și să le ofere asistență, astfel încât acestea să se alinieze la standardele profesionale occidentale. Am avut astfel prilejul să stabilesc numeroase contacte cu Curtea de Conturi Europeană.

Această experiență a fost în mod cert una dintre cele mai benefice și bogate din cariera mea.

Am revenit la Curtea de Conturi în urmă 10 ani și ceva, și mai întâi am fost repartizat timp de doi ani la Camera responsabilă de educație, învățământ superior, cercetare și de politică culturală. Apoi am fost numit președinte al secției responsabile de sectorul transporturilor, afacerilor și politicilor publice în acest domeniu important din punct de vedere economic și financiar. Am exercitat această funcție puțin mai mult de 7 ani.

De doi ani sunt președinte al secției responsabile de finanțarea economiei și a întreprinderilor financiare publice.

În această perioadă, am fost de asemenea direct implicat în lucrările de certificare a conturilor de stat pe care Curtea le desfășoară din 2009, precum și în activitățile de formare comună a Curții de Conturi, responsabilă de controlul executării bugetului de stat, de raportul privind perspectivele economice și financiare precum și de lucrările orizontale privind finanțele publice (de exemplu, raportul privind implementarea contabilității pe bază de angajamente (accrual accounting) în sectorul administrativ public, un bilanț al celor zece ani de aplicare a legii organice privind legislația bugetară (LOLB = organic budget law).

2. Care sunt cele mai importante realizări din cariera dvs. profesională?

Activitatea desfășurată în cadrul programului SIGMA al OCDE mi-a permis să lucrez în mod direct cu țările candidate la aderarea în Uniunea Europeană în domeniul finanțelor publice și al controlului acestora. În acest mod, am avut ocazia să contribui la procese importante vizând schimbări administrative și organizaționale în unele dintre aceste țări și să intervin foarte direct în elaborarea legilor și regulamentelor de instituire a unor instituții performante și democratice în domeniul finanțelor publice în respectivele țări. Pe lângă activitatea de bază în domeniul legislativ, în general am contribuit la activități cu caracter practic, de implementare a acestor schimbări, cum ar fi elaborarea documentelor strategice pentru instituțiile implicate în aceste procese deseori greoaie și complicate (ministerele finanțelor, instituțiile supreme de audit, în primul rând).

Am efectuat un număr semnificativ de evaluări inter pares („peer reviews”) în aceste instituții. Evaluările au fost transpuse în elaborarea de recomandări practice ce vizau îmbunătățirea și modernizarea funcționării acestor organisme. Consider că am avut grijă să țin cont pe cât posibil de specificul național al țărilor respective, de cultura lor administrativă și organizațională, pentru a evita elaborarea unor indicații abstracte, fără legătură concretă cu practicile reale și istoria țărilor respective. Acest lucru nu este ușor și nici posibil întotdeauna, dar cel puțin am știut că era necesară o abordare care să nu fie nici ideologică, nici tehnocratică. În plus, eram conștient de faptul că orice actor extern nu se confruntă cu o instituție sau o procedură, ci cu un sistem format din interacțiuni și ramificări multiple. A fost necesar să fie luate în considerare, sau cel puțin identificate, consecințele pe care reformele recomandate le-ar fi avut asupra altor actori sau a altor proceduri ale sistemului în cauză (în acest sens, auditul intern trebuie să se deruleze în paralel cu controlul intern într-o organizație dată, iar recomandările făcute cu privire la independența deținătorilor anumitor funcții au sens numai într-un sistem al funcției publice în care anumite posturi trebuie să beneficieze de protecții speciale).

Aș putea menționa și realizări în alte domenii:

- am fost coautor al unui manual de finanțe publice locale la începutul carierei mele;

- activitatea legislativă desfășurată în perioada în care am făcut parte din cabinetul ministrului funcției publice, aceasta incluzând măsuri de simplificare și relaxare a anumitor dispoziții statutare, clarificarea normelor aplicabile în cazul grevei funcționarilor publici, precum și o reformă majoră în domeniul recrutării și formării înalților funcționari;

- am fost copreședinte al unui grup de lucru privind sintetizarea și definirea normelor profesionale ale Curții de Conturi și ale Camerelor de conturi regionale. Dincolo de normele internaționale (ISSAI) deja aplicate, grupul viza să definească norme comune diferitelor organisme de control, să le clarifice și să le aprofundeze în domeniile auditului performanței și al activităților jurisdicționale.

3. Ce experiență profesională aveți în cadrul organizațiilor sau instituțiilor internaționale, multiculturale și multilingve situate în afara țării dvs. de origine?

Consider că am o experiență îndelungată în relațiile cu acest tip de organizație, acumulată prin exercitarea a trei tipuri de funcții:

 - în mod direct, ca administrator principal al OCDE, activând în programul SIGMA menționat deja, din 1998 până în 2008;

 - în mod direct, ca auditor extern, funcție pe care am deținut-o punctual în organizații internaționale pentru care Curtea de Conturi a exercitat un mandat de auditor extern, și anume, EUMETSAT din Darmstadt, diviziile Secretariatului General al ONU din Viena și apoi ca responsabil al echipei de certificare a conturilor Organizației Tratatului de Interzicere Totală a Experiențelor Nucleare (CTBTO/OTICE), cu sediul tot în Viena;

 - indirect, în perioada în care am lucrat la Ministerul Afacerilor Externe și am avut drept interlocutori organizații internaționale în domeniul meu de activitate (mai ales organizații din sistemul Națiunilor Unite, cum ar fi Organizația Meteorologică Mondială (WMO) sau Programul Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), printre altele).

4. Ați primit descărcare de gestiune pentru sarcinile de management pe care le-ați îndeplinit anterior, în cazul în care s-a aplicat o astfel de procedură?

Acest tip de procedură nu se aplică niciuneia dintre funcțiile pe care le-am ocupat.

5. Care dintre posturile profesionale ocupate de dvs. anterior reprezintă numiri politice?

Niciuna. Funcțiile pe care le-am deținut în cabinetele ministeriale erau de natură pur tehnică și administrativă.

6. Care sunt cele mai importante trei decizii la care ați luat parte în cadrul carierei dvs. profesionale?

Mă voi referi doar la aspecte recente ce țin de activitatea mea la Curtea de Conturi din Franța.

În calitate de președinte al secțiunii Transporturi, în 2014 am fost însărcinat să programez și să coordonez realizarea raportului privind căile ferate de mare viteză în Franța. Acest document a adus în atenția publică chestiunea oarecum disimulată până la acea dată a relevanței economice, financiare și ecologice a liniilor feroviare de mare viteză și a dezvoltării lor intense în ultimii treizeci de ani. El a evidențiat pierderea rentabilității acestei rețele, alegerile dezavantajoase pe care dezvoltarea sa voluntaristă le-a determinat în ce privește programarea și finanțarea lucrărilor de întreținere a rețelei convenționale (atât la nivelul infrastructurii cât și a materialului rulant), creșterea concurenței altor mijloace de transport și rezultate incerte în plan economic și ecologic. În acest mod, raportul a contribuit la eliminarea unei viziuni teoretice asupra dezvoltării liniilor de mare viteză care ar fi dus inevitabil la un blocaj financiar, fără a genera valoare adăugată proporțională cu costul acestui mijloc de transport. Raportul a recomandat reînnoirea substanțială a politicii publice în acest domeniu, ceea ce a dus la reforma majoră a sectorului feroviar adoptată în Franța în 2018.

În 2017 am participat în mod direct, în calitate de „contra-raportor”, la lucrarea Curții de Conturi având drept obiect „statul acționar”, altfel spus, comportamentul statului în calitate de deținător de participații în întreprinderi. Aceasta a constituit o primă analiză „panoramică” a temei și a adus claritate în privința practicilor aplicate în acest domeniu, demonstrând că cel mai adesea ele nu respectau principiul raționalității în economie sau al bunei gestionări a patrimoniului. Se putea constata acest lucru pornind de la componența portofoliului de participații de stat, mai puțin semnificativ din punct de vedere cantitativ decât în trecut, din cauza privatizărilor care au avut loc între timp, dar foarte variat sau chiar neomogen, lipsit de o logică coerentă. Același lucru este valabil și pentru statutele și normele de guvernanță, care corespund adesea unor stratificări istorice a căror rațiune de a fi este discutabilă în prezent (vezi sectorul transporturilor și al audiovizualului public). Această lucrare a avut un impact semnificativ și a dus la diverse reforme, precum schimbarea statutului întreprinderilor feroviare, precum și a celor din domeniul audiovizualului (tranziția la statutul de societate comercială de drept comun cu guvernanță „standard”).

În perioada 2012-2013, mi s-a cerut să coordonez o anchetă asupra relațiilor dintre stat și companiile concesionare de autostrăzi. Respectiva anchetă a evidențiat caracterul foarte dezechilibrat în prezent al relațiilor dintre concedent, adică statul, și concesionari. Ea a demonstrat că majorările taxelor de autostradă acordate concesionarilor în schimbul lucrărilor de îmbunătățire sau de creștere a capacității rutiere au avut în cazul de față contrapartide contestabile (lucrări normale de întreținere sau de atractivitate comercială erau oricum realizate de concesionari sau pentru sume disproporționate față de beneficiile financiare obținute din majorarea taxelor). În general, capacitatea tehnică a statului de a controla efectuarea concesionărilor de autostrăzi s-a dovedit a fi redusă în comparație cu situația existentă anterior. Conținutul acestui raport a fost utilizat atât la nivel politic pentru a realiza o reechilibrare a relațiilor contractuale, cât și la nivel administrativ și contencios, pentru a efectua o investigație aprofundată privind respectarea normelor concurenței de către societățile de drumuri.

Independență

7. Tratatul prevede ca membrii Curții de Conturi să își exercite atribuțiile „în deplină independență”. Cum ați respecta această obligație în exercitarea viitoarelor dvs. atribuții?

Funcțiile pe care le-am avut la Curtea de Conturi din Franța încă de la începutul carierei mele, care sunt echivalente statutului de magistrat, trebuie să fie, la rândul lor, exercitate în mod independent. Am beneficiat întotdeauna, conform procedurilor Curții și în special conform principiului colegialității și al profesionalismului, care se reflectă în aplicarea unor norme specifice, de independență deplină în ceea ce privește programarea lucrărilor, realizarea controalelor, redactarea rapoartelor (alegerea observațiilor, formularea recomandărilor), precum și participarea la luarea deciziei de a le publica sau nu (și dacă da, în ce format).

În special, noțiunea de independență cuprinde principiile obiectivității, neutralității și imparțialității. Dacă aș avea motive să consider că o anumită activitate a Curții mi-ar putea pune în pericol independența și principiile menționate anterior, aș aduce acest lucru la cunoștința autorităților Curții (care pot avea, la rândul lor, inițiativa în acest sens) și deci, m-aș „îndepărta” de gestionarea unui anumit caz, indiferent de etapa în care aș fi implicat sau de natura implicării mele.

Aceste principii și norme de conduită se aplică în aceeași măsură și la Curtea de Conturi Europeană și, în cazul în care aș fi numit, aș continua să urmez și să pun în practică proceduri pe care le cunosc bine, ținând cont de caracteristicile specifice unei instituții europene. În acest sens, consider că este important de remarcat, de asemenea, că independența membrilor Curții trebuie să se facă simțită și în relația cu instituțiile statului membru de proveniență, și că este necesar să se păstreze o neutralitate cât mai pronunțată față de pozițiile sau interesele exprimate de autoritățile publice franceze.

În cele din urmă, este necesar să nu se acționeze într-un mod care ar putea stârni dubii cu privire la lipsa independenței, în special prin luări de poziție publice.

8. Sunteți implicat, dumneavoastră sau rudele dumneavoastră apropiate (părinți, frați sau surori, partener legal sau copii), în afaceri, dețineți acțiuni la vreo societate sau aveți alte angajamente care ar putea intra în conflict cu atribuțiile dumneavoastră viitoare?

Nu, din câte știu.

9. Sunteți dispus să comunicați președintelui Curții de Conturi toate interesele dvs. financiare și alte angajamente pe care le aveți și să le faceți publice?

Acest lucru nu îmi pune niciun fel de problemă, deoarece am trecut deja prin aceste proceduri:

  - în calitate de membru al Curții de Conturi din Franța;

 - în calitate de membru al colegiului Consiliului superior al auditorilor statutari, o autoritate administrativă independentă responsabilă de reglementarea și disciplina profesiei de auditor statutar, în cadrul căreia reprezint Curtea de Conturi de la sfârșitul anului 2014.

10. Sunteți implicat în prezent în acțiuni în justiție? Dacă răspunsul este „da”, vă rugăm să oferiți precizări.

Nu sunt implicat în nicio acțiune în justiție.

11. Dețineți o funcție sau exercitați un mandat politic? Dacă da, la ce nivel? Ați deținut funcții politice în ultimele 18 luni? Dacă răspunsul este „da”, vă rugăm să oferiți precizări.

Nu am deținut niciodată un mandat sau o funcție politică.

12. Sunteți dispus să renunțați la orice mandat electiv sau funcție de răspundere în cadrul unui partid politic, în cazul în care veți fi numit membru al Curții de Conturi?

În principiu, sunt dispus să renunț la orice mandat electiv, precum și la orice funcție de răspundere din cadrul unui partid politic. În practică, nu se pune problema, deoarece nu am exercitat niciodată astfel de funcții și nici nu am de gând să o fac.

13. Cum ați trata un caz de neregulă gravă sau chiar de fraudă și/sau corupție în care sunt implicați cetățeni din statul membru din care proveniți?

Nu consider că aș putea trata cazurile de acest tip în care ar fi implicați resortisanți din statul meu membru de origine altfel decât cazurile în care nu ar fi implicați astfel de resortisanți, indiferent de gravitatea lor. Cele două tipuri de cazuri sunt identice, din punctul meu de vedere, și aceleași norme ar fi aplicabile și aplicate de către mine.

Îndeplinirea sarcinilor

14. Care ar trebui să fie, după părerea dumneavoastră, caracteristicile principale ale unei culturi de bună gestiune financiară în cadrul unui serviciu public? Cum ar putea contribui CCE la asigurarea respectării acestei culturi?

Buna gestiune financiară a serviciilor publice este, în opinia mea, o condiție esențială pentru buna funcționare și credibilitatea acestora și, înainte de toate, pentru încrederea cetățenilor contribuabili în autoritățile publice și în îndeplinirea sarcinilor lor.

Cu toate acestea, gestiunea financiară trebuie privită în contextul sistemului public în ansamblul său. În acest sens, calitatea gestiunii financiare publice este condiționată de alte elemente componente importante ale sistemului de guvernanță publică. Este, la rândul ei, un element component al acestui sistem. Ne putem gândi la cadrul general al guvernanței, în special la punerea în aplicare eficace a funcțiilor de coordonare interministerială, precum și la transmiterea informațiilor utile între actorii publici. Ne putem gândi, de asemenea, la sistemul de recrutare și de formare a funcționarilor publici, la statutul lor, la gestionarea carierelor lor individuale, la etica lor personală, desigur, sau la protecția lor împotriva potențialelor abuzuri în serviciu.

Cu alte cuvinte, „bunele principii” ale gestiunii financiare publice nu pot fi pe deplin operaționale și puse în aplicare decât dacă bazele guvernanței publice sunt, la rândul lor, solide.

În ceea ce privește chestiunile financiare propriu-zise, în opinia mea nu există o diferență fundamentală între principiile care stau la baza unei bune gestiuni „private” și a unei bune gestiuni „publice”, desigur, cu excepția faptului că sistemele „publice” trebuie să acorde un loc predominant, pe bună dreptate, principiilor legalității și transparenței gestiunii. În opinia mea, respectarea deplină a legalității trebuie să stea la baza gestiunii publice, pentru simplul motiv că persoanele care au drept principală sarcină tocmai definirea, punerea în aplicare și controlarea normelor de drept au datoria de a efectua ele însele această sarcină în mod exemplar, în gestiunea cotidiană. În caz contrar, ar fi periclitată chiar încrederea cetățenilor și a contribuabililor în funcționarea și legitimitatea instituțiilor publice. Pe lângă respectarea normelor de drept, funcționarii publici trebuie să respecte și o cerință specifică de integritate morală, indiferent de nivelul lor ierarhic sau de natura activității lor.

Principiul transparenței acțiunii publice este contraponderea acestor cerințe, sau, mai degrabă, consecința lor. Cetățenii, contribuabilii și aleșii trebuie să aibă în permanență posibilitatea de a verifica cum sunt colectate și cheltuite fondurile publice. Aș dori să citez articolul 15 din Declarația drepturilor omului și cetățeanului din 1789, care a devenit aproape o a doua deviză a Curții de Conturi din Franța:

„Societatea are dreptul să ceară socoteală oricărui funcționar public pentru modul în care își îndeplinește funcția. »

Această frază exprimă perfect, de mai bine de două secole, ceea ce trebuie să însemne transparența acțiunii publice, precum și obligația de a da socoteală (accountability) pe care o presupune aceasta. Toate instituțiile superioare de control ar putea să și-o însușească, prin urmare, rolul lor esențial este de a permite realizarea concretă a acestei obligații.

După aceste mari principii, caracteristice sectorului public, putem evoca alte principii sau norme mai „cotidiene” sau comune, pe care trebuie să se bazeze o bună gestiune financiară a serviciilor publice.

Aș dori să menționez, desigur, principiile economiei, eficienței și eficacității, pe care trebuie să le urmeze orice administrator priceput.

Însă nu le va putea urma cu eficacitate decât dacă lucrează într-un context din care fac parte următoarele elemente:

- o definiție clară și pertinentă a obiectivelor care trebuie atinse și evaluate

- capacitatea administrativă potrivită pentru a realiza aceste obiective (și posibilitatea reală de a o aplica în mod eficace și adecvat, ceea ce nu este întotdeauna de la sine înțeles în sistemele foarte centralizate);

- un cadru de control intern simplu și robust, cu responsabilități clar definite și declarate, linii ierarhice sau funcționale pertinente și recunoscute ca atare de către toate persoanele vizate;

- instrumente, proceduri și organe care să permită obținerea asigurării rezonabile cu privire la faptul că aceste diferite elemente există și pot fi aplicate efectiv: un plan de conturi pertinent, raportare financiară (buget, conturi și note) completă, clară și utilă gestiunii, proceduri interne solide și bine definite, o structură de guvernanță adecvată și responsabilă, sisteme profesioniste și independente de audit intern și extern.

15. Conform Tratatului, Curtea de Conturi trebuie să sprijine Parlamentul în exercitarea atribuțiilor sale de control al execuției bugetare. Cum ați îmbunătăți în continuare cooperarea dintre Curte și Parlamentul European (în special, Comisia pentru control bugetar a acestuia) pentru a întări atât controlul public asupra cheltuielilor generale, cât și eficiența acestora?

Nu voi putea răspunde precis și argumentat la această întrebare decât după ce voi avea o experiență directă a acestor relații și voi vedea care sunt eventualele aspecte ce se pot îmbunătăți.

Cu toate acestea, doresc să remarc că relațiile dintre Curtea de Conturi și Parlament sunt definite în mod destul de succint, dar limpede, în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, respectiv la articolul 287 al acestuia, care prevede că Curtea de Conturi sprijină Parlamentul și Consiliul Uniunii în exercitarea funcției lor de control al execuției bugetare. Cred că nu greșesc atunci când spun că Parlamentul, și în primul rând Comisia sa pentru control bugetar, a făcut uz de această prevedere într-un mod cât se poate de activ, iar Curtea a considerat întotdeauna că este rolul ei să răspundă cât mai bine la solicitările adresate în temeiul acesteia.

Este, însă, cu siguranță posibil să se atingă un nivel superior de interacțiune și de comunicare.

Curtea de Conturi din Franța a trecut, la rândul ei, prin aceeași experiență, având ca punct de pornire o situație foarte diferită de relația dintre Parlamentul European și Curtea de Conturi Europeană: treptat, s-au introdus proceduri, s-au înmulțit schimburile de toate tipurile, s-au identificat interese reciproce și s-a instalat o colaborare care este solidă, chiar dacă mai poate fi îmbunătățită.

Pot emite ipoteza, cu rezerva verificării sale în practică, că îmbunătățirea cooperării s-ar putea baza pe următoarele elemente concrete:

  - punctualitatea realizării rapoartelor și efectuarea lor în momentul care permite Parlamentului să le utilizeze în mod optim;

   - alegerea unor teme de control de interes pentru Parlament;

  - claritate și lizibilitate maximă a rapoartelor și enunțarea unor recomandări practice și precise;

  - menținerea și dezvoltarea relației de lucru actuale, pentru a permite o mai bună înțelegere reciprocă a dorințelor și constrângerilor specifice fiecărei instituții.

16. În opinia dumneavoastră, care este valoarea adăugată a auditului performanței? Cum ar trebui încorporate constatările acestuia în procedurile de gestiune?

Pentru ca auditul performanței să aibă o valoare adăugată, trebuie, în primul rând, să ne asigurăm că datele financiare de bază sunt complete și exacte, ceea ce presupune ca auditul financiar și cel statutar să fie efectuate conform standardelor profesionale.

Dar este clar că auditul performanței are o valoare adăugată considerabilă pentru toți cei care consultă și utilizează rapoartele unei instituții superioare de control.

 Este vorba, în primul rând, de cetățenii contribuabili, care au, astfel, posibilitatea de a cunoaște și de a aprecia rezultatele acțiunii publice, politice și administrative. Astfel, concluziile auditului performanței contribuie în mod eficace la stimularea dezbaterii publice, furnizând elemente obiective pentru aceasta.

 Este vorba, desigur, de organele parlamentare, de Parlamentul European, de pildă, care, datorită auditului performanței, are la dispoziție elemente obiective de evaluare a rezultatelor politicilor, programelor și acțiunilor pe care le-a aprobat sau pe care i se cere să le aprobe și poate dezbate aceste chestiuni într-un mod bine documentat, și, de asemenea, are posibilitatea de a-i trage la răspundere pe cei responsabili de aceste politici, programe și acțiuni, la nivel administrativ sau politic, pentru a vedea în ce fel și-au îndeplinit misiunea. Astfel, Parlamentul are la dispoziție o pârghie care îi permite să influențeze cursul acestor activități.

 În cele din urmă, este vorba despre autoritățile executive în sine, care au astfel acces la analize pe care, adesea, nu le pot realiza ele însele, din lipsă de timp și de mijloace, sau chiar de idei, și pe care, de fapt, dacă le-ar efectua, ar risca să aibă o abordare părtinitoare și subiectivă. Rezultatele auditului performanței, acceptate și utilizate cu bună credință de către responsabilii publici, trebuie să contribuie la îmbunătățirea politicilor publice, a pertinenței și punerii în aplicare a acestora. Aceste rezultate pot permite, de asemenea, evidențierea celor mai bune practici, care merită să fie popularizate în toate administrațiile publice vizate. Astfel, acestea au o contribuție importantă la procesul de îmbunătățire a administrației publice, ceea ce trebuie să fie un obiectiv prioritar și permanent al tuturor instituțiilor superioare de control.

Desigur, măsura în care sunt luate în considerare concluziile și recomandările auditului performanței depinde fundamental de pertinența auditului în sine, de cât de solidă este metodologia folosită, de claritatea și de caracterul lipsit de ambiguitate al conținutului său. Aceste lucruri nu sunt posibile decât printr-un demers profesionist și obiectiv, care să aibă scopul de a contribui la îmbunătățirea eficacității organizării și eficacității sectorului public, și nu de a sancționa erori care sunt fie formale, fie nesemnificative, sau și una, și alta. Din punctul meu de vedere, nu încape îndoială că neregularitățile trebuie constatate și denunțate ca atare, și chiar să aibă drept urmare măsuri de sancționare a autorilor lor, dar trebuie să fim atenți să nu irosim resurse prețioase pentru activități care se pot dovedi inutile.

17. Cum ar putea fi îmbunătățită cooperarea dintre Curtea de Conturi, instituțiile naționale de control și Parlamentul European (Comisia pentru control bugetar) în ceea ce privește auditarea bugetului UE?

Există deja relații intense între Curtea de Conturi Europeană și instituțiile naționale superioare de audit. De altfel, acestea sunt prevăzute și definite la articolul 287 din TFUE. Aspectele practice ale acestei cooperări presupun, în primul rând, existența și buna funcționare a comitetului de contact la care sunt reprezentate toate instituțiile în cauză. Comitetul și-a demonstrat capacitățile și a avut ocazia, în repetate rânduri, de a implementa acțiuni de cooperare practică utile pentru toți participanții, în special prin intermediul grupurilor de lucru pe subiecte de interes comun. Se pot preconiza eforturi de cooperare suplimentară, cum ar fi efectuarea de audituri paralele, sau comune, pe subiecte de interes reciproc, cum ar fi gestionarea fondurilor europene la nivel național sau anumite proiecte de investiții transfrontaliere finanțate, parțial, de Uniunea Europeană.

Dar pot exista și relații mai regulate, care ar merita dezvoltate în special pentru a permite o mai bună cunoaștere reciprocă, la nivel de organizare, ca și de metodologie. Mă gândesc, în special, la dezvoltarea detașării auditorilor de la o instituție la cealaltă. La Curtea din Franța primim, astfel, colegi de la Curtea de Conturi Europeană, pentru o perioadă de minim doi ani în teorie, și mai lungă în practică. Această experiență este considerată în mod unanim pozitivă, de către ambele părți.

Un alt exemplu de relație foarte practică este organizarea prezentării reciproce a lucrărilor noastre. Cunosc în mod direct, de fapt, această practică, pentru că am condus chiar eu echipa care a realizat raportul privind trenurile de mare viteză pe care l-am menționat anterior și am mers la Curtea de Conturi Europeană pentru a prezenta metodologia și rezultatele auditului. Cred că această prezentare a stârnit un mare interes și a contribuit la realizarea de către Curtea de Conturi Europeană a unui raport aprofundat referitor la rețelele feroviare de mare viteză în Uniunea Europeană.

În ceea ce privește Parlamentul European și parlamentele naționale, acestea trebuie, desigur, să definească ele însele mijloacele și căile de realizare a unei cooperări mai strânse. Cu siguranță, instituțiile superioare de control pot contribui la aprofundarea cooperării, de exemplu, atrăgând în paralel atenția respectivilor lor interlocutori parlamentari asupra anumitor subiecte care pot reprezenta preocupări comune pentru ei, cum ar fi eficacitatea sistemelor de gestiune și control ale fondurilor europene.

18. Cum ați îmbunătăți procedura de raportare a Curții de Conturi pentru a pune la dispoziția Parlamentului European toate informațiile necesare cu privire la corectitudinea datelor furnizate Comisiei Europene de către statele membre?

Curtea de Conturi nu este în măsură să ceară în mod direct statelor membre să îmbunătățească fiabilitatea informațiilor furnizate Comisiei Europene. În schimb, este normal ca în cadrul unui audit să se asigure că se află efectiv la dispoziția Comisiei date pertinente, exacte și complete, primite de la statele membre. De asemenea, este una dintre atribuțiile Curții să recomande Comisiei să ia anumite măsuri față de statele membre, pentru a garanta o fiabilitate maximă a informațiilor furnizate (de exemplu, să facă uz de atestări sau certificări din partea unor părți terțe, să efectueze audituri, să ofere asistență tehnică statelor care au nevoie de ea, dar și să simplifice natura și cantitatea informațiilor solicitate etc.).

Alte întrebări

19. V-ați retrage candidatura în cazul unui aviz nefavorabil al Parlamentului cu privire la numirea dvs. ca membru al Curții?

Relațiile între Parlamentul European și Curtea de Conturi Europeană se bazează pe prevederile pertinente ale tratatelor europene și ale altor izvoare de drept european. Cu toate acestea, nu pot fi eficace decât dacă sunt întemeiate, de asemenea, pe încredere și respect. Este clar că un aviz nefavorabil al Parlamentului pentru numirea mea ca membru al Curții ar periclita această relație de încredere încă de la început, precum și exercitarea funcției mele. În aceste condiții, nu aș avea altă posibilitate decât să îmi retrag candidatura.

 


PROCEDURA COMISIEI COMPETENTE

Titlu

Înlocuirea parțială a membrilor Curții de Conturi - candidatul FR

Referințe

12533/2019 – C9-0121/2019 – 2019/0814(NLE)

Data sesizării

1.10.2019

 

 

 

Comisie competentă

 Data anunțului în plen

CONT

9.10.2019

 

 

 

Raportori

 Data numirii

Isabel García Muñoz

17.10.2019

 

 

 

Data adoptării

12.11.2019

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

20

3

1

Membri titulari prezenți la votul final

Matteo Adinolfi, Olivier Chastel, Caterina Chinnici, Lefteris Christoforou, Tamás Deutsch, Martina Dlabajová, Raffaele Fitto, Luke Ming Flanagan, Daniel Freund, Isabel García Muñoz, Cristian Ghinea, Monika Hohlmeier, Tsvetelina Penkova, Markus Pieper, Sabrina Pignedoli, Angelika Winzig, Tomáš Zdechovský

Membri supleanți prezenți la votul final

Gilles Boyer, John Howarth, Andrey Novakov, Mikuláš Peksa, Sándor Rónai, Viola Von Cramon-Taubadel

Membri supleanți [articolul 209 alineatul (7)] prezenți la votul final

Vera Tax

Data depunerii

14.11.2019

 

Ultima actualizare: 15 noiembrie 2019
Aviz juridic - Politica de confidențialitate