Procedură : 2014/2844(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : B8-0136/2014

Texte depuse :

B8-0136/2014

Dezbateri :

Voturi :

PV 18/09/2014 - 10.7
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :


PROPUNERE DE REZOLUȚIE
PDF 128kWORD 67k
16.9.2014
PE537.038v01-00
 
B8-0136/2014

depusă pe baza declarației Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate

în conformitate cu articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul de procedură


referitoare la situația din Libia (2014/2844(RSP))


Fabio Massimo Castaldo, Ignazio Corrao, Valentinas Mazuronis în numele Grupului EFDD

Rezoluția Parlamentului European referitoare la situația din Libia (2014/2844(RSP))  
B8‑0136/2014

Parlamentul European,

–       având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Libia, în special Rezoluția din 10 martie 2011 referitoare la vecinătatea sudică, în special Libia(1) și Rezoluția din 15 septembrie 2011 referitoare la situația din Libia(2),

–       având în vedere numirea lui Bernardino León la 14 august 2014 ca nou reprezentant special al Secretariatului General al ONU pentru Libia,

–       având în vedere declarația comună a trimișilor speciali pentru Libia, emisă sub egida SEAE la 26 iulie 2014,

–       având în vedere declarațiile din 14 iulie și 25 august 2014 a purtătorului de cuvânt al SEAE cu privire la situația din Libia,

–       având în vedere Rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU privind Libia, inclusiv cea din 27 august 2014 (S/RES/2174 (2014)),

–       având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe din 15 august 2014 privind Libia,

–       având în vedere concluziile Consiliului European din 30 august 2014,

–       având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.     întrucât, de la răsturnarea lui Muammar Gaddafi în 2011, Europa a fost incapabilă să elaboreze o strategie solidă pentru a oferi asistență Libiei în realizarea unei tranziții democratice; întrucât această lipsă de strategie și viziune a dus la actuala criză politică și de securitate din Libia;

B.     întrucât la 16 mai 2014 forțele loiale fostului general Haftar au lansat o ofensivă independentă terestră și aeriană de mare anvergură, sub numele de cod „operațiunea Demnitatea”, împotriva grupărilor islamiste armate din Benghazi;

C.     întrucât la 9 iunie 2014 Curtea Supremă din Libia a hotărât că numirea de către Congresul Național General a prim-ministrului Ahmed Maiteeq a fost neconstituțională; întrucât alegerile pentru Camera Reprezentanților au avut loc la 25 iunie 2014;

D.     întrucât Camera Reprezentanților, aleasă la 25 iunie 2014, a înlocuit Congresul Național General ca organ legitim al reprezentanților Libiei; întrucât, din motive de securitate, Camera Reprezentanților s-a mutat în orășelul Tobruk, în est;

E.     întrucât, prin urmare, coaliția milițiilor islamiste și Misrata a lansat operațiunea „Libya Dawn” și, la 23 august 2014, după lupte ce au durat aproape o lună, a preluat controlul asupra Aeroportului Internațional din Tripoli care se afla sub ocupația milițiilor din Zintan; întrucât noul parlament libian, Camera Reprezentanților, a declarat că grupările care dețin acum controlul asupra aeroportului sunt „organizații teroriste”;

F.     întrucât la 24 august 2014 avioane de război neidentificate au atacat ținte din capitala Libiei, Tripoli;

G.     întrucât la 25 august 2014 Congresul Național General a fost reconvocat și l-a ales pe Omar al-Hasi, care se bucură de sprijinul islamiștilor, ca prim-ministru, solicitându-i să formeze guvernul;

H.     întrucât la 25 august 2014 a avut loc la Cairo o reuniune a țărilor vecine Libiei, în cadrul căreia ambasadorul Libiei în Egipt a solicitat asistență și protecție externă pentru câmpurile petroliere, aeroporturile și celelalte active ale Libiei;

I.      întrucât numărul de treceri ilegale ale frontierei în Libia a ajuns la un nivel fără precedent – 140 000 până acum în 2014; întrucât Înaltul Comisar al ONU pentru Refugiați a anunțat că 1 600 de persoane și-au pierdut viața din iunie și până în prezent, încercând să ajungă în Europa, iar Italia a primit peste 80 000 de migranți de la începutul anului,

1.      condamnă cu fermitate violențele ce au loc în întreaga țară, răpirile, agresiunile împotriva civililor și impactul lor umanitar; reafirmă că este important ca persoanele vinovate de încălcarea drepturilor omului și a dreptului internațional umanitar să fie trase la răspundere;

2.      își exprimă îngrijorarea față de deteriorarea situației drepturilor omului în Libia, escaladarea violenței și efectele luptelor asupra populației civile; consideră că situația actuală ar putea submina stabilitatea nu doar în Libia, ci în întreaga regiune;

3.      reafirmă importanța cooperării dintre guvernul libian și Curtea Penală Internațională (CPI); salută declarația din 25 iulie 2014 a procurorului CPI prin care avertiza că biroul său nu va ezita să-i investigheze și să-i urmărească în justiție pe toți cei care comit infracțiuni aflate sub jurisdicția Curții în Libia, indiferent de statutul lor oficial sau de afilierea lor;

4.      solicită tuturor părților o încetare imediată a focului; sprijină ferm, în acest sens, eforturile noului trimis special al ONU, Bernardino León, și Misiunea de sprijin a ONU în Libia (UNSMIL);

5.      respinge ingerințele externe în Libia, care exacerbează disensiunile existente și subminează tranziția Libiei spre democrație; își exprimă convingerea că acțiunile militare unilaterale nu reprezintă o soluție viabilă la criză și consideră că orice intervenție ar trebui să fie de natură pacifică și să se înscrie în competențele ONU;

6.      își exprimă profunda îngrijorare față de absența controalelor la frontieră în Libia și de amenințarea pe care o reprezintă traficul și contrabanda cu arme din regiune, precum și armele și muniția nesecurizate din țară și proliferarea lor; salută, în acest context, Rezoluția 2174 a Consiliului de Securitate al ONU, care extinde sancțiunile internaționale impuse deja Libiei pentru a include persoane care sunt implicate în acțiuni ce pun în pericol pacea, stabilitatea ori securitatea în Libia, care sprijină astfel de acțiuni sau care împiedică ori subminează finalizarea cu succes a tranziției sale politice; consideră că aceste dispoziții constituie un pas necesar spre o tranziție politică reușită;

7.      recunoaște eforturile concertate ale țărilor vecine de a ajuta Libia să depășească criza, precum și solidaritatea de care au dat dovadă în privința persoanelor strămutate care au părăsit Libia; salută, în acest context, rolul Egiptului în organizarea conferinței de la Cairo din 25 august 2014; solicită tuturor acestor părți să aplice cât mai curând posibil dispozițiile Rezoluției 2175 a Consiliului de Securitate al ONU privind căutarea armelor și eliminarea lor;

8.      solicită părților interesate de la nivel internațional și regional să continue să se angajeze constructiv pentru a sprijini încetarea ostilităților; îndeamnă comunitatea internațională să rămână pe deplin angajată pentru a oferi sprijin și asistență instituțiilor libiene; solicită UE să elaboreze o nouă strategie cuprinzătoare pentru a oferi asistență Libiei în cursul acestei tranziții și ulterior și să își sporească considerabil eforturile de ajutor umanitar destinat populației; solicită Uniunii Africane și Ligii Arabe să își utilizeze influența politică pentru a preveni finanțarea oricăreia dintre părțile la conflict de către terți;

9.      solicită guvernului interimar și aleșilor din Camera Reprezentanților să își îndeplinească sarcinile cu moderație și în interesul întregii țări, să formeze de urgență un guvern cu adevărat incluziv și să își joace pe deplin rolul în ceea ce privește crearea dinamicii pentru o soluționare politică cuprinzătoare care să includă toți actorii politici și toate minoritățile din țară;

10.    invită UE să elaboreze o nouă strategie comună pentru gestionarea fluxurilor migratorii provenind din Libia și Nordul Africii; consideră că o astfel de strategie ar trebui să se bazeze pe partajarea sarcinilor; solicită UE să instituie și să aplice mijloacele juridice pentru a oferi acces în UE și să sprijine, de exemplu, prin furnizarea unui nivel adecvat de finanțare și, eventual, extinderea mandatului Frontex, statele membre din sud care trebuie să îndure cea mai parte a poverii;

11.    încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, SEAE, Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate/Vicepreședintelui Comisiei, parlamentelor și guvernelor statelor membre, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, Uniunii Africane, Ligii Arabe și Camerei Reprezentanților din Libia.

(1)

JO C 199 E, 7.7.2012, p. 158.

(2)

JO C 51 E, 22.2.2013, p. 114.

Notă juridică - Politica de confidențialitate