Procedură : 2014/3017(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : B8-0019/2015

Texte depuse :

B8-0019/2015

Dezbateri :

Voturi :

PV 15/01/2015 - 11.7
CRE 15/01/2015 - 11.7
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2015)0012

PROPUNERE DE REZOLUȚIE
PDF 174kWORD 121k
Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B8-0012/2015
12.1.2015
PE547.442v01-00
 
B8-0019/2015

depusă pe baza declarației Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate

în conformitate cu articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul de procedură


referitoare la situația din Egipt (2014/3017(RSP))


Judith Sargentini, Igor Šoltes, Ernest Urtasun, Davor Škrlec, Barbara Lochbihler, Alyn Smith, Molly Scott Cato, Eva Joly, Bodil Ceballos, Pascal Durand, Bart Staes, Ernest Maragall în numele Grupului Verts/ALE

Rezoluția Parlamentului European referitoare la situația din Egipt (2014/3017(RSP))  
B8‑0019/2015

Parlamentul European,

–       având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Egipt, în special cea din 17 iulie 2014 referitoare la libertatea de exprimare și de întrunire din Egipt,

–       având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe din august 2013 și februarie 2014 referitoare la Egipt,

–       având în vedere declarațiile recente ale Serviciului European de Acțiune Externă referitoare la Egipt, inclusiv la hotărârile judecătorești din 3 decembrie 2014,

–       având în vedere Acordul de asociere dintre UE și Egipt, precum și planul de acțiune UE-Egipt din cadrul politicii europene de vecinătate,

–       având în vedere orientările UE privind libertatea de exprimare și apărătorii drepturilor omului, precum și orientările UE privind promovarea și protejarea respectării tuturor drepturilor omului în cazul persoanele lesbiene, gay, bisexuale, transgender și intersex (LGBTI),

–       având în vedere rezultatul evaluării periodice universale privind Egiptul desfășurate de Consiliul ONU pentru Drepturile Omului la 5 noiembrie 2014,

–       având în vedere Constituția Egiptului, în special articolul 65 (libertatea de gândire și de exprimare), articolul 70 (libertatea presei), articolul 73 (libertatea de întrunire), articolul 75 (libertatea de a constitui asociații) și articolul 93 (caracterul obligatoriu al dreptului internațional al drepturilor omului),

–       având în vedere Legea egipteană 107 din 2013 privind reglementarea dreptului la întruniri publice, defilări și proteste pașnice,

–       având în vedere Legea egipteană 136 din 2014, un decret prezidențial care plasează toate „instalațiile publice și vitale” sub jurisdicție militară timp de doi ani,

–       având în vedere Carta africană a drepturilor omului și popoarelor,

–       având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, pe care Egiptul l-a ratificat în 1982,

–       având în vedere raportul asociației Human Rights Watch din 12 august 2014 întitulat All According to Plan, the Rab'a Massacre and Mass Killings of Protestors in Egypt (Planul funcționează la perfecție - masacrul de la Rab'a și uciderea în masă a protestatarilor în Egipt);

–       având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.     întrucât libertatea de exprimare, libertatea de asociere și libertatea de întrunire reprezintă elemente de bază indispensabile ale unei societăți democratice și pluraliste; întrucât încălcarea flagrantă a acestor libertăți fundamentale în timpul regimului Mubarak a fost un factor determinant al răsturnării regimului de către populație în februarie 2011; întrucât libertățile fundamentale sunt consacrate de o manieră incontestabilă în Constituția Egiptului, adoptată în 2014;

B.     întrucât, după lovitura de stat militară din iunie 2013, autoritățile egiptene au inițiat acțiuni represive la o scară nemaiîntâlnită în istoria modernă a țării; întrucât situația drepturilor omului din Egipt s-a deteriorat constant la toate nivelurile sub conducerea președintelui Abdel Fattah al-Sisi;

C.     întrucât se estimează că 41 000 de persoane au fost arestate după lovitura de stat militară din iulie 2013; întrucât multe dintre acestea au fost reținute în contextul unor simple activități pașnice de protest sau doar pentru a-și fi exprimat opoziția;

D.     întrucât mii de membri și susținători presupuși ai Frăției Musulmane au fost arestați, inclusiv întreaga sa conducere și președintele înlăturat Morsi, sute dintre ei fiind acuzați și condamnați la moarte, inclusiv în urma unor procese în masă, sau condamnați la închisoare grea în urma unor proceduri judiciare care nu au respectat, în mod flagrant, standardele minime ale unui proces echitabil; întrucât la 2 decembrie 2014 o instanță penală egipteană a condamnat provizoriu la moarte 188 de acuzați pentru presupusa lor participare la atacarea unei secții de poliție în august 2013;

E.     întrucât un decret prezidențial emis în octombrie 2014 a stat la baza punerii sub acuzare a sute de civili în fața unor instanțe militare, inclusiv cu efect retroactiv; întrucât tribunalele militare se află sub autoritatea ministrului apărării și nu fac deosebire între copii și adulți;

F.     întrucât se estimează că 1 400 de protestatari au fost uciși ca urmare a folosirii excesive și arbitrare a forței de către forțele de securitate cu începere din iulie 2013, inclusiv la 2 ianuarie 2015, când forțele de securitate au ucis prin împușcare două persoane în timpul dispersării violente a unui protest organizat de susținători ai Frăției Musulmane în cartierul Matariya al orașului Cairo; întrucât, potrivit asociației neguvernamentale Human Rights Watch, uciderea sistematică și pe scară largă a cel puțin 1 150 manifestanți pro-Morsi de către forțele egiptene de securitate în lunile iulie și august 2013 poate fi considerată foarte probabil o crimă împotriva umanității; întrucât această asociație a declarat că omorurile din Piața Rab'a constituie unul dintre cazurile în care au fost uciși cei mai mulți manifestanți într-o singură zi în istoria recentă; întrucât ofițerii de securitate care au fost responsabili pentru aceste masacre au beneficiat până acum de impunitate deplină, în timp ce foarte puțini ofițeri militari sau polițiști au fost trași la răspundere pentru alte abuzuri comise împotriva protestatarilor; întrucât mulți consideră că comisia de anchetă instituită în decembrie 2013 nu a anchetat evenimentele de o manieră completă, credibilă și imparțială; întrucât autoritățile egiptene au denunțat acte de violență, inclusiv de folosire a armelor, comise de protestatari împotriva forțelor de securitate; întrucât, potrivit Autorității statale de medicină legală, în timpul dispersării manifestației din Rab'a au fost uciși opt polițiști;

G.     în timp ce președintele îndepărtat Mubarak, care fusese condamnat la închisoare pe viață „pentru că nu și-a îndeplinit obligațiile de protejare a protestatarilor” în cadrul revoltei din 2011, a fost achitat de o instanță egipteană împreună cu cei doi fii ai săi, fostul ministru de interne Habib al-Adly și mai mulți ofițeri de securitate la 29 noiembrie 2014;

H.     întrucât condițiile de securitate din Egipt au continuat să se deterioreze, în timp ce forțele egiptene de securitate și-au intensificat activitățile de reprimare a militanților din Peninsula Sinai, în special în urma atacului din 24 octombrie 2014 al punctului de control Karm al-Qawadis, unde au fost uciși 28 de soldați egipteni; întrucât polițiștii și personalul militar sunt atacați în mod regulat pe întreg teritoriul țării, precum în cazul atacului cu bombă din 5 ianuarie 2015 împotriva unei clădiri a poliției în Sinaiul de Nord, în timp ce mai mulți polițiști au fost omorâți sau răniți prin împușcare într-o suburbie din vestul orașului Cairo la 4 ianuarie și în Minya la 6 ianuarie; întrucât statul a comandat expulzarea a mii de rezidenți din Rafah, a instituit o zonă-tampon de 500 de metri de-a lungul frontierei cu Gaza și a instituit pentru trei luni starea de urgență în anumite părți ale Sinaiului; întrucât Ansar Bayt al-Maqdis, un grup militant activ în nordul Sinaiului, a jurat credință Statului Islamic; întrucât punctul de frontieră cu Gaza din Rafah continuă să fie închis în cea mai mare parte a anului, fiind deschis doar timp de trei zile în decembrie 2014, înrăutățind, astfel, blocada enclavei de către doi dintre vecinii săi;

I.      întrucât noua Lege din 24 noiembrie 2013 privind întrunirile, adoptată prin decret, a furnizat temeiul juridic pentru a impune restricții severe dreptului la întrunire pașnică și libertății de expresie, în special acordând ministerului de interne competențe discreționare în materie de interzicere și dispersare a protestelor și de arestare a demonstranților; întrucât sute de intelectuali, ziariști și partide politice importante au îndemnat autoritățile să abroge imediat această lege;

J.      întrucât organizații egiptene ale societății civile și-au exprimat în repetate rânduri preocuparea profundă cu privire la proiectul de lege referitor la ONG-uri, care ar impune un control complet și nejustificat asupra grupurilor civice și le-ar plasa în subordinea organismelor administrative și de securitate, permițând totodată condamnarea la sentințe foarte dure a apărătorilor drepturilor omului; întrucât organizațiilor societății civile li s-a acordat un termen limită amânat de mai multe ori pentru a se înregistra în temeiul Legii nr. 84, care introduce restricții severe asupra independenței și activităților ONG-urilor, în caz contrar acestea fiind expuse unor acuzații de natură penală; întrucât un decret prezidențial din 21 septembrie 2014 de modificare a Codului Penal prevede pedepse grave, inclusiv închisoarea pe viață, pentru ONG-urile care primesc finanțare din străinătate în scopul vag formulat de „a aduce atingere interesului național”; întrucât principalele ONG-uri din domeniul drepturilor omului au declarat că mediul represiv existent a atins niveluri nemaiîntâlnite, chiar și în contextul regimului autoritar al lui Mubarak; întrucât mass-media finanțate de guvern au lansat o campanie de o anvergură nemaiîntâlnită de calomniere a ONG-urilor egiptene independente din domeniul drepturilor omului;

K.     întrucât un număr ridicat de apărători ai drepturilor omului, de personalități ale opoziției și de tineri activiști au fost arestați, acuzați și condamnați arbitrar pe baza Legii privind întrunirile pentru activităților lor pașnice; întrucât activiști importanți, cum ar fi bloggerul Ahmen Douma, liderii mișcării 6 Aprilie Mohamed Adel și Ahmed Maher, precum și avocatul din domeniul drepturilor omului Mahinoor El-Masry au fost condamnați la trei ani de închisoare, susținându-se că ar fi încălcat noua lege; întrucât bloggerul Alaa Abd El Fattah și alți 24 de acuzați au fost condamnați la 15 ani de închisoare pentru că au protestat fără autorizație; întrucât, la 20 octombrie 2014, 23 de persoane, inclusiv apărătorii drepturilor omului Yara Sallam și Sanaa Ahmed Seif au fost condamnate la trei ani de închisoare pentru încălcarea legii împotriva protestelor; întrucât mai mulți studenți universitari au fost arestați și puternic sancționați pentru a fi participat la proteste pașnice în cadrul campusurilor universitare, unii dintre ei fiind omorâți prin împușcare de forțele de poliție pe proprietatea universității; întrucât în toate aceste cazuri procedurile judiciare au fost denunțate pe scară largă ca fiind motivate politic și viciate de deficiențe grave de ordin procedural;

L.     întrucât există rapoarte conform cărora violența împotriva femeilor s-a accentuat, în ciuda adoptării unei noi legi privind hărțuirea sexuală, care încă nu a fost aplicată, potrivit unor ONG-uri egiptene din domeniul drepturilor femeii; întrucât activistele egiptene se află într-o poziție deosebit de vulnerabilă și sunt adesea supuse violenței, agresiunilor sexuale și altor forme de tratamente degradante legate de activitățile lor pașnice;

M.    întrucât la 23 iunie 2014 jurnaliștii Al-Jazeera Mohamed Fadel Fahmy, Peter Greste și Baher Mohamed au fost condamnați la pedepse între 7 și 10 ani de închisoare pentru raportarea unor „știri false” și pentru a fi conspirat cu Frăția Musulmană; întrucât alți trei jurnaliști - Sue Turton, Dominic Kane și Rena Netjes - au fost condamnați in absentia la 10 ani de închisoare; întrucât la 1 ianuarie 2015 Curtea egipteană de Casație a ordonat rejudecarea cauzei; întrucât fostul Înalt Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, Navi Pillay, a denunțat aceste proceduri judiciare menționând că „sunt pline de nereguli procedurale și încalcă dreptul internațional al drepturilor omului”; întrucât cel puțin alți 14 jurnaliști se află în închisoare, Egiptul făcând astfel parte dintre statele lumii în care se înregistrează cea mai mare reprimare a mass-media, potrivit Comitetului pentru protecția jurnaliștilor; întrucât cazurile de autocenzură s-au înmulțit dramatic începând cu vara anului 2013;

N.     întrucât la 22 decembrie 2014 canalul egiptean al Al Jazeera și-a suspendat emisiunile din Qatar până când „condițiile vor fi favorabile” pentru a-și relua activitatea în Egipt; întrucât șapte membri importanți ai Frăției Musulmane au fost somați să plece din Qatar în septembrie 2014; întrucât ambele decizii ar fi legate de o îmbunătățire a relațiilor dintre Doha și Cairo;

O.     întrucât la 23 decembrie 2014 cunoscutul satirist egiptean Bassem Youssef a fost amendat cu 50 milioane EGP (5,9 milioane EUR) de către un organism de arbitrare cu sediul în Cairo în urma unui litigiu cu un canal de televiziune care i-a suspendat spectacolul după ce a făcut glume pe seama conducerii militare a Egiptului; întrucât spectacolul său, cel mai popular spectacol satiric al lumii arabe din istorie în privința numărului de spectatori, a fost suspendat; întrucât majoritatea mass-media private are legături strânse cu regimul Mubarak și cu regimul curent;

P.     întrucât, la 7 decembrie 2014, 26 de bărbați au fost arestați pentru „practicarea de acte desfrânate” într-o baie publică din Cairo; întrucât arestarea a fost difuzată de televiziune și prezentată ca parte a unei campanii de pedepsire a comportamentului sexual deviant; întrucât la 12 ianuarie 2015 toți acuzații au fost achitați; întrucât arestarea lor în condiții voit umilitoare a avut loc în contextul intensificării măsurilor drastice luate împotriva comunității LGBT în țară; întrucât în decembrie au fost arestați deodată cei mulți bărbați presupuși gay după epoca Mubarak; întrucât în septembrie 2014 opt bărbați au fost condamnați la trei ani de închisoare pentru desfrânare pe baza unei înregistrări video circulate online care arăta un eveniment care părea să fie o „căsătorie gay”; întrucât în decembrie 2014 sentința a fost redusă la un an de închisoare; întrucât în septembrie 2014 o instanță din Cairo a condamnat șase bărbați la doi ani de muncă silnică după ce au anunțat pe Facebook că casa lor este un loc de întâlnire pentru gay; întrucât Inițiativa Egipteană pentru Drepturile Personale estimează că cel puțin 150 de persoane au fost arestate în ultimele 18 luni pentru desfrânare;

Q.     întrucât mutilarea genitală feminină este interzisă în Egipt, iar sancțiunile pentru încălcarea legii respective au devenit semnificativ mai severe, dar practica continuă să fie extrem de răspândită; întrucât primul proces din țară în această privință s-a terminat prin achitarea la 20 noiembrie 2014 a doctorului și a tatălui unei fete de 13 ani care a murit în urma unei proceduri de mutilare genitală feminină; întrucât procuratura a înaintat o cale de atac împotriva acestei decizii;

R.     întrucât UE este principalul partener economic al Egiptului și principala sa sursă de investiții străine; întrucât, în conformitate cu Politica europeană de vecinătate revizuită în urma Primăverii arabe și, mai ales, conform principiului „mai mult pentru mai mult”, nivelul și anvergura implicării UE în relațiile cu Egiptul depind de progresul țării cu privire la respectarea angajamentelor sale în materie de democrație, stat de drept și drepturile omului; întrucât la 21 august 2013 Consiliul Afaceri Externe a încredințat Vicepreședintelui/Înaltului Reprezentat sarcina de a revizui asistența acordată de UE Egiptului; întrucât Consiliul a decis că cooperarea UE cu Egiptul va fi reajustată în funcție de evenimentele ce au loc pe teren;

S.     întrucât alegerile parlamentare sunt prevăzute pentru martie și aprilie 2015; întrucât printre condițiile de trimitere a unei misiuni UE de observare a alegerilor se află și faptul că partidele politice și candidații individuali trebuie să se bucure de dreptul lor legitim de a lua parte la alegeri, că trebuie să se respecte libertatea de exprimare, permițând criticarea potențială a guvernului aflat la putere, împreună cu dreptul la libera circulație și cu libertatea de întrunire, iar toate partidele și candidații care participă la alegeri trebuie să aibă un acces rezonabil la mass-media;

T.     întrucât concluziile Consiliului Afaceri Externe din 21 august 2013 au subliniat că „statele membre au convenit totodată să suspende licențele de export către Egipt pentru toate echipamentele care ar putea fi folosite în scopuri de represiune internă, să reevalueze licențele de export pentru echipamentele care fac obiectul Poziției comune 2008/944/PESC și să își revizuiască asistența pentru Egipt în domeniul securității”; întrucât aceste concluzii au fost reiterate de Consiliul Afaceri Externe în februarie 2014;

U.     întrucât la 27 noiembrie 2014 Franța a anunțat un număr de afaceri cu arme cu Egiptul, inclusiv un contract de un miliard de EUR pentru furnizarea a patru nave de război și recondiționarea unor avioane de luptă; întrucât în iunie 2014 SUA a deblocat acordarea unui ajutor militar în valoare de 575 milioane USD pentru Egipt, fonduri pe care le înghețaseră ca urmare a loviturii de stat militare; întrucât în august 2014 președintele rus Vladimir Putin s-a angajat să dezvolte cooperarea cu Egiptul în domeniul militar și tehnologic și s-a raportat că ambele țări se apropie de semnarea unei înțelegeri militare pentru rachete avansate și avioane de luptă în valoare de 3 miliarde USD,

1.      își exprimă temerea profundă cu privire la atacurile continue ale autorităților egiptene împotriva statului de drept, a drepturilor fundamentale, a pluralismului politic și a societății civile în Egipt după lovitura de stat militară din iunie 2013; deplânge deriva continuă a țării de la aspirațiile de justiție socială, demnitate, libertate și democrație care au motivat revoluția populară din 25 ianuarie 2011;

2.      denunță brutalitatea continuă a poliției și a forțelor militare, hărțuirea, arestările în masă și simulacrele de acțiuni penale împotriva a sute de persoane - fie ei jurnaliști, apărători ai drepturilor omului, intelectuali, studenți, sindicaliști și activiști ai opoziției - ca răspuns la nimic mai mult decât exercitarea pașnică a drepturilor fundamentale; solicită autorităților egiptene să asigure stricta respectare a garanțiilor constituționale neechivoce existente în privința acestor libertăți;

3.      solicită, din nou, eliberarea imediată și necondiționată a tuturor persoanelor întemnițate doar pentru exercitarea dreptului lor la libertatea de exprimare și de întrunire pașnică, inclusiv a apărătorilor drepturilor omului Yara Sallam și Sanaa Ahmed Seif; solicită eliberarea imediată a lui Alaa Abd El Fattah, activist în domeniul drepturilor omului, și a lui Mahinour El-Masry, avocat în domeniul drepturilor omului, precum și anularea condamnării lor la ani lungi de închisoare; solicită autorităților să anuleze interzicerea nejustificată a Mișcării 6 Aprilie, precum și sentințele împotriva activiștilor organizației, inclusiv a lui Ahmed Maher și a lui Mohamed Adel;

4.      continuă să fie foarte îngrijorat de deteriorarea situației în materie de securitate din Egipt, inclusiv de multiplicarea atacurilor teroriste și a altor acte de violență pentru care grupurile islamiste radicale își asumă responsabilitatea; este preocupat în mod deosebit de situația din Sinai și de creșterea raportată a gradului de radicalizare, în special în rândul tinerilor; își exprimă solidaritatea cu victimele; sprijină toate eforturile depuse de autoritățile egiptene pentru a răspunde la amenințarea gravă a extremismului islamic într-o manieră coerentă cu normele din domeniul drepturilor omului; își exprimă preocuparea cu privire la raportarea unor măsuri foarte dure luate împotriva populațiilor locale, inclusiv expulzarea a mii de rezidenți din Rafah; subliniază faptul că combaterea terorismului prin violență nu face altceva decât să intensifice violența de ambele părți și îndeamnă autoritățile egiptene să elimine din rădăcini motivele extremismului prin integrarea tuturor forțelor politice în procesul politic; invită autoritățile egiptene să găsească soluții pentru vechile nemulțumiri din rândul populației beduine din Sinai, care își găsesc originea în alienarea politică și lipsurile economice; solicită încetarea represiunii vocilor independente din Sinai;

5.      este extrem de preocupat de abuzarea sistematică a aparatului judiciar ca instrument al regimului egiptean pentru înăbușirea tuturor formelor de opoziție din țară; îndeamnă autoritățile egiptene să respecte în mod strict independența aparatului judiciar și să garanteze în mod efectiv dreptul la un proces echitabil, respectând Constituția și normele internaționale;

6.      deplânge extinderea fără precedent a jurisdicției militare la cazurile civile, sute de civili fiind trimiși în fața instanțelor militare, inclusiv retroactiv; solicită autorităților egiptene să abroge decretul din octombrie 2014, care constituie temeiul pentru această practică, și să pună capăt practicii de judecare a civililor în instanțe militare, respectând normele internaționale și regionale;

7.      își exprimă preocuparea profundă cu privire la deteriorarea gravă a cadrului mediatic; solicită eliberarea imediată și necondiționată a jurnaliștilor Al-Jazeera, a căror rejudecare a fost decisă la 1 ianuarie 2015, precum și a tuturor profesioniștilor din mass-media și a bloggerilor care au fost condamnați pentru simpla desfășurare a activităților lor legitime, inclusiv a lui Mahmoud Abdel Nabi, Mahmoud Abu Zeid, Samhi Mustafa, Ahmed Gamal, Ahmed Fouad și Abdel Rahman Shaheen;

8.      își exprimă repulsia absolută față de pronunțarea unor sentințe de condamnare la moarte în masă împotriva susținătorilor Frăției Musulmane, în urma unor procese șocant de nedrepte, inclusiv cel mai recent la 2 decembrie 2014, când 188 de acuzați au fost condamnați la moarte; solicită ca aceste sentințe să fie anulate, iar acuzaților să li se garanteze rejudecarea în condiții echitabile, precum și aplicarea unui moratoriu asupra condamnărilor la moarte în vederea abolirii acestei forme crude și inumane de justiție; reiterează poziția fermă și principială a UE împotriva pedepsei cu moartea; ia act de faptul că Egiptul este a patra țară din lume ca număr al condamnărilor la moarte pronunțate;

9.      consideră cu fermitate că o societate pluralistă și favorabilă incluziunii constituie temelia securității și stabilității pe termen lung în Egipt; în această privință, solicită autorităților egiptene să își reexamineze decizia de a califica drept grup terorist pe principala organizație de opoziție, Frăția Musulmană;

10.    denunță Legea represivă din noiembrie 2013 privind protestele, care a fost folosită în numeroase rânduri pentru a interzice orice formă de protest care critică regimul, precum și pentru a dispersa cu forța și a aresta demonstranții; îndeamnă autoritățile egiptene să anuleze sau să modifice această lege pentru a o alinia normelor internaționale din domeniul drepturilor omului;

11.    își exprimă preocuparea cu privire la rapoartele referitoare la un proiect legislativ deosebit de restrictiv privind ONG-urile și îndeamnă autoritățile să se asigure că viitoarea legislație respectă garanțiile constituționale privind libertatea de asociere;

12.    condamnă uciderea în masă și ilegală a protestatarilor pașnici, în special a membrilor și susținătorilor Frăției Musulmane, de către forțele de securitate egiptene începând cu momentul loviturii de stat militare; solicită autorităților egiptene să comande forțelor de securitate să folosească forța împotriva demonstranților doar cu respectarea strictă a normelor internaționale în materie de proporționalitate și necesitate; deplânge climatul de impunitate aproape totală a ofițerilor de securitate responsabili pentru folosirea repetată a forței excesive și pentru alte abuzuri grave în cursul ultimului an;

13.    își exprimă indignarea cu privire la intensificarea represiunii comunității LGBT din Egipt, evidențiată prin numărul în creștere de arestări, inclusiv în cele mai umilitoare condiții, precum și prin sentințele de ani lungi de închisoare pronunțate pe baza orientării sexuale a persoanei; solicită autorităților egiptene să oprească campania de incitare la ură împotriva persoanelor LGBT; îndeamnă autoritățile egiptene să înceteze încriminarea persoanelor LGBT prin folosirea „legii împotriva depravării” și să elibereze toate persoanele LGBT pe care le-au arestat și întemnițat în temeiul acestei legi;

14.    consideră deosebit de regretabil rezultatul primului proces al Egiptului privind mutilarea genitală feminină în cadrul instanței pentru infracțiuni minore din Agga de la 20 noiembrie 2014 și solicită autorităților egiptene și aparatului judiciar să ancheteze, să judece și să condamne efectiv toate persoanele implicate în acest tip de acte crude și dăunătoare, în conformitate cu legislația națională a Egiptului;

15.    invită autoritățile egiptene să coopereze pe deplin cu mecanismele ONU din domeniul drepturilor omului, inclusiv prin aprobarea solicitărilor făcute deja de mai mulți raportori speciali ai ONU de a efectua vizite, precum și să dea curs angajamentului Egiptului de a deschide un birou regional al Biroului Înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului;

16.    subliniază că nivelul nemaiîntâlnit al represiunii din Egipt nu numai că face imposibilă respectarea de către UE a unui scenariu de statu-quo, ci determină și necesitatea efectuării unei revizuiri profunde și cuprinzătoare a relațiilor UE cu Egiptul; solicită adoptarea rapidă a concluziilor Consiliului Afaceri Externe, care ar trebui să cuprindă măsuri efective și focalizate pentru a răspunde la situația din această țară; se opune oricăror noi inițiative în contextul cooperării UE cu autoritățile egiptene, inclusiv oricăror dialoguri la nivel tehnic, înainte de a termina acest proces de revizuire a politicii;

17.    este consternat de reacția publică apatică a Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și a statelor membre la înșiruirea de hotărâri judecătorești scandaloase împotriva apărătorilor drepturilor omului, lucru care nu respectă angajamentele UE, în special în temeiul orientărilor UE privind apărătorii drepturilor omului, și care nu poate fi privită de către Cairo decât ca o aprobare tacită a actualei spirale a reprimării; se așteaptă ca UE, în special VP/ÎR și delegația UE în Cairo, să răspundă în public mai viguros la atacurile viitoare ale regimului egiptean împotriva apărătorilor drepturilor omului și a altor voci dizidente, să sprijine persoanele supuse riscului sau întemnițate și să monitorizeze procesele lor de o manieră cuprinzătoare;

18.    solicită ca UE să întocmească o listă a prizonierilor egipteni de conștiință, a căror soartă va servi drept element concret pentru a determina viitorul relațiilor dintre UE și Egipt;

19.    subliniază standardele duble flagrante aplicate de UE cu privire la uciderile în masă ale protestatarilor de către țările partenere și subliniază contrastul dintre răspunsul UE la uciderile din Rab'a din august 2013 și măsurile coercitive luate de UE după represiunea protestatarilor în 1989 în Piața Tiananmen în Beijing și în 2005 în Andijan, Uzbekistan; solicită statelor membre să urmeze exemplul răspunsului rapid al UE la reprimarea brutală a protestatarilor într-o altă țară din vecinătatea europeană, și anume Ucraina, pentru a adopta sancțiuni specifice, inclusiv înghețarea activelor și interdicția de acordare a vizelor, împotriva celor responsabili de încălcări ale drepturilor omului, acte de violență și folosirea excesivă a forței în Egipt;

20.    deplânge continuarea cooperării în materie de securitate și vânzările de arme în Egipt anunțate de statele membre, în speță Franța, lucru care încalcă poziția comună a UE cu privire la exporturile de arme; solicită interzicerea la nivelul UE a exportului oricărui tip de echipament de securitate și a acordării de ajutor militar către Egipt; solicită Vicepreședintelui/Înaltului Reprezentant să întocmească un raport cu privire la situația curentă a cooperării militare și în materie de securitate a statelor membre cu regimul egiptean, precum și la rezultatele revizuirii de către statele membre a asistenței în materie de securitate pe care o acordă Egiptului, astfel cum a decis Consiliul Afaceri Externe în august 2013;

21.    își reiterează apelul ca Vicepreședintele/Înaltul Reprezentant să clarifice măsurile specifice care au fost luate ca urmare a deciziei Consiliului Afaceri Externe din august 2013 de a revizui asistența acordată de UE Egiptului; solicită clarificări din partea Comisiei cu privire la stadiul actual al fondurilor substanțiale alocate pentru cinci programe de sprijin bugetar și cu privire la planurile de executare a acestor fonduri în conformitate cu orientările Comisiei privind sprijinul bugetar și cu recomandările Curții de Conturi din iunie 2013; solicită Comisiei să clarifice garanțiile instituite în cadrul programelor finanțate prin Facilitatea de investiții pentru vecinătate în ceea ce privește riscurile de corupție și entitățile financiare controlate de aparatul militar;

22.    solicită suspendarea imediată a tuturor angajamentelor cu autoritățile egiptene în ceea ce privește facilitarea comerțului, inclusiv înghețarea evaluării impactului comerțului asupra dezvoltării durabile efectuate în contextul acordului de liber schimb aprofundat și cuprinzător preconizat;

23.    își exprimă gravele îndoieli cu privire la caracterul echitabil, caracterul favorabil incluziunii și credibilitatea viitoarelor alegeri parlamentare în contextul continuării restricțiilor privind libertățile fundamentale și al cadrului electoral revizuit, care a fost amplu criticat pe motiv că nu respectă standardele democratice internaționale; insistă că, în cazul în care UE este invitat să trimită observatori la aceste alegeri, VP/ÎR ar trebui să refuze să trimită o misiune în acest sens, în conformitate cu standardele internaționale și cele ale UE privind observarea alegerilor; solicită ca UE să anunțe în mod explicit autorităților egiptene că modalitatea în care se vor desfășura alegerile și rezultatul acestora vor constitui elemente definitorii pentru dezvoltarea pe viitor a relațiilor dintre UE și Egipt; deplânge trimiterea în mai 2014 a unei misiuni normale a UE de observare a alegerilor, lucru care a încălcat orientările privind misiunile UE de observare a alegerilor și le-a afectat reputația și credibilitatea;

24.    încurajează, din nou, VP/ÎR să mobilizeze sprijinul Uniunii pentru o rezoluție referitoare la situația din Egipt în cadrul următoarei reuniuni a Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU, lucru care, printre altele, ar iniția o anchetă internațională cu privire la uciderea protestatarilor și la acuzațiile de tortură și de rele tratamente din partea forțelor de securitate după lovitura de stat militară;

25.    încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, parlamentelor și guvernelor statelor membre, precum și președintelui și guvernului Republicii Arabe Egipt.

Notă juridică