PROPUNERE DE REZOLUȚIE referitoare la situația din Libia
12.1.2015 - (2014/3018(RSP))
depusă în conformitate cu articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
Mariya Gabriel, Cristian Dan Preda, Arnaud Danjean, Jacek Saryusz-Wolski, Elmar Brok, Andrej Plenković, David McAllister, Tunne Kelam, Daniel Caspary, Davor Ivo Stier, Michael Gahler, Claude Rolin, Traian Ungureanu, Dubravka Šuica, Philippe Juvin, Barbara Matera, Giovanni La Via, Pascal Arimont, Monica Macovei, Ivana Maletić, Lara Comi în numele Grupului PPE
Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B8-0011/2015
Parlamentul European,
– având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Libia,
– având în vedere declarațiile referitoare la Libia ale Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) din 6 noiembrie,16 decembrie și 30 decembrie 2014, precum și concluziile Consiliului Afaceri Externe referitoare la Libia din 20 octombrie, 17-18 noiembrie și 5 decembrie 2014,
– având în vedere declarația comună privind Libia a Statelor Unite, a Canadei, Franței, a Germaniei, Italiei, Maltei, Spaniei și Marii Britanii din 7 noiembrie 2014,
– având în vedere Rezoluțiile 1970, 1973 (2011) și 2174 din 27 august 2014 ale Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite,
– având în vedere raportul Misiunii de sprijin a ONU în Libia (UNSMIL) din 23 decembrie 2014 intitulat „Actualizare privind încălcările dreptului internațional umanitar și al drepturilor omului în cursul violențelor care au loc în Libia”,
– având în vedere alegerile parlamentare ce au avut loc în Libia în iunie 2014,
– având în vedere Convențiile de la Geneva din 1949 și protocoalele adiționale la acestea din 1977, precum și obligația părților la conflictele armate de a respecta dreptul internațional umanitar și de a impune respectarea lui în orice situație,
– având în vedere Convenția privind securitatea personalului ONU și a personalului asociat, precum și protocolul opțional la aceasta,
– având în vedere Decizia Consiliului 2013/233/PESC din 22 mai 2013 de creare a Misiunii de asistență a Uniunii Europene pentru gestionarea integrată a frontierelor în Libia (EUBAM Libia),
– având în vedere pachetul PEV privind Libia din septembrie 2014,
– având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât conflictul intern din Libia constituie un pericol din ce în ce mai mare de a se transforma într-un război civil pe scară largă, care ar duce la și mai multă suferință din partea civililor, la mai multe victime, la strămutări de masă și la o criză umanitară de amploare;
B. întrucât, la 4 ianuarie 2015, aviația libiană a bombardat un tanc petrolier sub pavilion grec aflat în zona militară a portului Derna, care a dus la uciderea a doi membri ai echipajului, un grec și un român, și la rănirea altor doi; întrucât portul este controlat de militanți islamiști și a fost atacat de mai multe ori anul trecut;
C. întrucât, la 3 ianuarie 2015, într-o declarație guvernamentală oficială se relata faptul că milițiile Statului Islamic au ucis 14 soldați ai armatei libiene și că, în consecință, guvernul Libiei solicita comunității internaționale să ridice embargoul asupra armelor pentru Libia, astfel încât armata să poată lupta împotriva acestor miliții, pe care le califica drept teroriste;
D. întrucât ISIS formează luptători în Libia și înființează o filială în partea de est a țării; întrucât, la 30 decembrie 2014, teroriștii au aruncat în aer o mașină-capcană la Tobruk, fiind vizată o sesiune a Camerei Reprezentanților;
E. întrucât, la 28 decembrie 2014, comandantul milițiilor, generalul Heftar, a efectuat atacuri aeriene la Misrata, un bastion al miliției islamiste Libya Dawn, în ceea ce este considerat a fi un act de răzbunare pentru atacului milițiilor islamiste din 25 decembrie 2014 asupra celui mai mare terminal petrolier din Libia, situat la Sidra, precum și asupra soldaților armatei libiene din Sirte, soldat cu moartea a 22 dintre ei;
F. întrucât 20 de egipteni creștini copți au fost răpiți de către militanți ai Ansar al-Sharia din Sirte, aflat sub controlul milițiilor islamiste, în cel mai recent dintr-o serie crescândă de atacuri asupra creștinilor și a altor minorități religioase din Libia; întrucât actele de arestări, răpiri, tortură și execuții ale celor suspectați a fi luptători din toate părțile au crescut, de asemenea, în permanență;
G. întrucât la 25 iunie 2014 au avut loc alegeri legislative; întrucât Camera Reprezentanților, aleasă în mod legitim, s-a mutat de la Tripoli la Tobruk; întrucât milițiile islamiste nu recunosc Camera Reprezentanților sau noul guvern și și-au format propriul guvern și propriul parlament;
H. întrucât, la 6 noiembrie 2014, Curtea Supremă a Libiei din Tripoli a hotărât că alegerile generale din 25 iunie 2014 au fost neconstituționale, iar Camera Reprezentanților din Tobruk și guvernul al-Thinni, recunoscute pe plan internațional, sunt, prin urmare, ilegale și trebuie să fie dizolvate;
I. întrucât Camera Reprezentanților a respins hotărârea curții, declarând că hotărârea nu intră în mandatul curții, că a fost adoptată ca urmare a presiunilor milițiilor islamiste din Tripoli, și că guvernul și Camera Reprezentanților vor continua să-și desfășoare activitatea;
J. întrucât hotărârea Curții Supreme a constituit o nouă încercare la adresa unității Libiei, unele grupări islamiste revendicând independența provinciei estice Cyrenaica;
K. întrucât, la 19 decembrie 2014, la summitul Sahel G5, liderii celor cinci state membre (Mauritania, Mali, Niger, Ciad și Burkina Faso) au solicitat în mod oficial Consiliului pentru pace și securitate al Uniunii Africane să creeze o forță militară internațională de intervenție în Libia;
L. întrucât confruntările recente au facilitat foarte mult instalarea și extinderea în țară a grupărilor teroriste, cum ar fi Statul Islamic; întrucât, dacă această situație persistă, ar putea deveni o amenințare majoră la adresa securității regiunii și a UE;
M. întrucât, la 8 ianuarie, 2015, filiala libiană a ISIL a declarat că executase doi ziariști tunisieni;
N. întrucât situația drepturilor omului continuă să se deterioreze în întreaga țară, incluzând cazuri de detenții arbitrare, răpiri, execuții extrajudiciare, acte de tortură și de violență împotriva ziariștilor, funcționarilor, personalităților politice și apărătorilor drepturilor omului;
O. întrucât există relatări privind implicarea unor factori externi în violențele din Libia, inclusiv sub formă de acțiuni militare, livrări de arme și muniții, și acțiuni ce exacerbează diviziunile locale, cu efect asupra structurilor de guvernare fragile, subminând, astfel, tranziția Libiei către democrație; întrucât anumite state din Golf și unii actori regionali sprijină în prezent părți rivale care participă la tulburările interne din Libia, ce devin tot mai intense;
P. întrucât Rezoluția nr. 2174 (2014) a Consiliului de Securitate al ONU autorizează aplicarea de interdicții de călătorie și înghețarea activelor „persoanelor și entităților identificate de Comitet ca fiind implicate în alte acțiuni ce pun în pericol pacea, stabilitatea ori securitatea în Libia, care sprijină astfel de acțiuni sau care împiedică ori subminează finalizarea cu succes a tranziției sale politice”;
1. condamnă în termenii cei mai vehemenți violența crescândă din Libia, și în special cea mai recentă serie de atacuri comise de miliții și de atacuri teroriste, inclusiv bombardarea mortală la 4 ianuarie 2015 a unui tanc petrolier aflat în portul Derna, atacurile aeriene de la 28 decembrie 2014 de la Misrata și răpirea creștinilor copți, toate subminând și mai mult perspectivele unei soluționări politice pașnice și revenirea la un proces de tranziție spre democrație;
2. își exprimă profunda îngrijorare că acest conflict duce la o și mai mare polarizare politică și la agravarea crizei umanitare din Libia; îndeamnă toate părțile să pună capăt violenței, să se abțină de la acțiuni care creează noi diviziuni și polarizare, să declare public că nu vor tolera astfel de acțiuni și să caute soluții prin intermediul dialogului politic;
3. își reafirmă sprijinul ferm și deplin pentru Misiunea de sprijin a ONU în Libia și pentru Reprezentantul special al Secretarului General al ONU, Bernardino León, în eforturile lor de a reuni părțile aflate în conflict într-un dialog național favorabil integrării (Procesul Ghadames), care urmărește o deplină încetare a focului și o foaie de parcurs pentru tranziția către democrație care permite participarea politică a tuturor părților interesate, de a promova statul de drept și protejarea drepturilor omului și de a trage la răspundere pe cei care subminează perspectivele pentru un dialog și persoanele responsabile de încălcarea drepturilor omului și a dreptului internațional umanitar; regretă că dialogul național mediat de către ONU a fost amânat în mod continuu;
4. își reiterează sprijinul pentru Camera Reprezentanților aleasă, stabilită la Tobruk, care reprezintă singurul parlament legitim după alegerile din iunie 2014; invită din nou Camera Reprezentanților și guvernul oficial să-și îndeplinească atribuțiile pe baza principiului statului de drept și a drepturilor omului și să se angajeze în mod constructiv într-un dialog politic la nivel național favorabil integrării, în interesul întregii țări;
5. este profund îngrijorat de prezența crescândă a organizațiilor și mișcărilor extremiste în Libia; consideră că regiunea riscă să sfârșească într-un haos distructiv, după modelul a ceea ce se întâmplă în Siria și în Irak; consideră că aceste grupuri reprezintă o amenințare majoră pentru stabilitatea și securitatea din întreaga regiune și, de asemenea, pentru securitatea Europei;
6. solicită UE și comunității internaționale să continue să sprijine eforturile de combatere a terorismului, să împiedice răspândirea în continuare a acestuia și crearea de noi baze teroriste în Libia;
7. subliniază impactul destabilizator al conflictului libian asupra altor țări din regiunea Sahel; invită țările vecine și alți actori regionali să sprijine eforturile UNSMIL în direcția dialogului și să se abțină de la orice acțiune care contravine acestora;
8. solicită UE și comunității internaționale să acorde în continuare sprijin umanitar, financiar și politic pentru a face posibilă soluționarea situației umanitare din Libia și a răspunde în mod adecvat suferințelor persoanelor și refugiaților strămutați intern, precum și ale civililor confruntați cu întreruperea accesului la serviciile de bază;
9. reiterează apelul adresat Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate de a revizui mandatul misiunii Uniunii Europene de asistență la frontieră (EUBAM) în Libia, în prezent suspendată și staționată în Tunisia, pentru a lua în considerare schimbarea radicală a situației din țară;
10. reamintește Rezoluția 2174 a Consiliului de Securitate al ONU, adoptată la 27 august 2014, care extinde sancțiunile internaționale impuse deja Libiei pentru a include responsabilitatea penală a persoanelor care se implică în acte ce „pun în pericol pacea, stabilitatea sau securitatea în Libia sau sprijină astfel de acte sau care obstrucționează sau subminează finalizarea cu succes a tranziției sale politice”; invită UE, în concordanță cu declarația din 30 decembrie 2014 a Înaltului Reprezentant, să fie gata să pună în aplicare măsuri restrictive împotriva persoanelor și entităților care alimentează violențele; invită comunitatea internațională să se pregătească, de asemenea, pentru astfel de măsuri;
11. reamintește că părțile beligerante sunt responsabile și pot fi judecate de către instanțele naționale sau de către Tribunalul Penal Internațional, a cărui jurisdicție include, de la 15 februarie 2011, crimele de război, crimele împotriva umanității, genocidul și violul ca crimă de război comise în Libia, în conformitate cu rezoluția 1970 a Consiliului de Securitate al ONU;
12. solicită Comisiei și Serviciului European de Acțiune Externă să coordoneze acțiunile statelor membre în Libia și să-și concentreze sprijinul pe construcția statală și consolidarea instituțiilor și, împreună cu statele membre, ONU, NATO și partenerii regionali, să participe la crearea unor forțe de securitate eficace (militare și polițienești) sub comandă și control național, care să poată asigura pacea și ordinea în țară, precum și să sprijine inițierea procesului de încetare a focului și elaborarea unui mecanism de monitorizare a acestuia; subliniază că UE ar trebui să acorde, de asemenea, prioritate sprijinirii reformei din sistemul juridic libian, precum și altor domenii esențiale pentru un stat democratic;
13. subliniază că autoritățile libiene trebuie să administreze exploatarea și vânzările de țiței și invită comunitatea internațională să se abțină de la tranzacții cu alți actori;
14. este în continuare îngrijorat de proliferarea armamentului, munițiilor, explozivelor și a traficului de arme în Libia, ceea ce reprezintă un risc pentru stabilitatea regiunii;
15. salută ospitalitatea demonstrată de Tunisia față de cei aproximativ 1,5 milioane de cetățeni libieni refugiați din propria țară; invită UE să acorde asistență financiară și logistică Tunisiei pentru a face față acestei situații;
16. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernului libian și Camerei Reprezentanților, Secretarului General al ONU, Ligii Arabe și Uniunii Africane.