Procedură : 2015/2660(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : B8-0378/2015

Texte depuse :

B8-0378/2015

Dezbateri :

Voturi :

PV 29/04/2015 - 10.67
CRE 29/04/2015 - 10.67
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2015)0176

PROPUNERE DE REZOLUȚIE
PDF 147kWORD 91k
Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B8-0367/2015
27.4.2015
PE555.152v01-00
 
B8-0378/2015

depusă pe baza declarațiilor Consiliului European și Comisiei

în conformitate cu articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul de procedură


referitoare la raportul privind reuniunea extraordinară a Consiliului European (23 aprilie 2015) - Tragediile recente din Marea Mediterană și politicile UE privind migrația și azilul (2015/2660(RSP))


Ska Keller, Judith Sargentini, Bodil Ceballos, Eva Joly, Jean Lambert, Barbara Lochbihler, Davor Škrlec, Ulrike Lunacek, Josep-Maria Terricabras, Ernest Urtasun în numele Grupului Verts/ALE

Rezoluția Parlamentului European referitoare la raportul privind reuniunea extraordinară a Consiliului European (23 aprilie 2015) - Tragediile recente din Marea Mediterană și politicile UE privind migrația și azilul (2015/2660(RSP))  
B8‑0378/2015

Parlamentul European,

–       având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–       având în vedere Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

–       având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

–       având în vedere Convenția de la Geneva din 1951 și protocoalele adiționale la aceasta,

–       având în vedere Rezoluția sa din 9 octombrie 2013 referitoare la măsurile UE și ale statelor membre pentru a face față fluxului de refugiați ca urmare a conflictului din Siria(1),

–       având în vedere Rezoluția sa din 23 octombrie 2013(2) referitoare la fluxurile migratorii din Mediterana, cu o atenție specială acordată evenimentelor tragice petrecute în largul coastelor insulei Lampedusa,

–       având în vedere Rezoluția sa din 17 decembrie 2014 referitoare la situația din Mediterana și la necesitatea unei abordări globale a migrației de către UE(3),

–       având în vedere planul de acțiune în zece puncte propus de Comisie înaintea reuniunii extraordinare a Consiliului European din 23 aprilie 2015,

–       având în vedere declarația adoptată în urma reuniunii extraordinare a Consiliului European din 23 aprilie 2015,

–       având în vedere inițiativa ICNUR pentru zona centrală a Mării Mediterane și propunerile ICNUR de abordare a valurilor actuale și viitoare de solicitanți de azil, refugiați și migranți ce sosesc în Europa,

–       având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.     întrucât înecarea a peste 800 de oameni reprezintă cea mai mare catastrofă din Marea Mediterană de la Al Doilea Război Mondial încoace și întrucât, de la începutul lui 2015, au murit cel puțin 1500 de migranți, mult mai mulți fiind dați dispăruți;

B.     întrucât pe mare au murit, în ultimii 20 de ani, cel puțin 30 000 de persoane, iar acest lucru subliniază că este necesar să se ia măsuri foarte diferite și să se facă tot posibilul pentru a salva viețile persoanelor aflate în pericol de a se îneca, iar statele membre să-și îndeplinească obligațiile internaționale privind operațiunile de salvare pe mare;

C.     întrucât operațiunea de patrulare, salvare și supraveghere „Mare Nostrum”, lansată de Italia pentru a consolida activitățile umanitare de salvare din Marea Mediterană, a salvat 150 810 migranți în decurs de 364 de zile; întrucât alte state membre nu au dorit însă să sprijine eforturile Italiei de a salva oameni; întrucât guvernul italian a încheiat, prin urmare, operațiunea „Mare Nostrum”;

D.     întrucât operațiunea comună „Triton”, coordonată de FRONTEX, a devenit pe deplin operațională la 1 noiembrie 2014; întrucât operațiunea „Triton” are o acoperire geografică de numai o treime din cea a operațiunii „Mare Nostrum”; întrucât zona operațională în cazul „Triton” se întinde numai pe 30 de mile marine de la coasta italiană, în timp ce „Mare Nostrum” se desfășura în marea liberă, mult mai aproape de coasta Libiei; întrucât majoritatea ambarcațiunilor cu refugiați întâmpină probleme în apropiere de coasta Libiei; întrucât mandatul FRONTEX constă în supravegherea frontierelor și împiedicarea migrației ilegale și poate, prin urmare, să desfășoare operațiuni de căutare și salvare numai ca sarcină secundară, în cazul în care un vapor sau o navă se află în dificultate; întrucât admite însă că, sub coordonarea Centrului Italian de Căutare și Salvare, au fost folosite mijloace „Triton” pentru operațiuni de căutare și salvare;

E.     întrucât posibilitatea ca persoanele care au nevoie de protecție să între în UE legal este foarte limitată; întrucât, conform estimărilor, 90% din solicitanții de azil intră în UE în mod ilegal; întrucât numărul vizelor Schengen acordate cetățenilor sirieni a scăzut extrem de mult în timpul războiului din Siria, de la 30 000 în 2010 la aproape zero în 2013; întrucât eliberarea vizelor umanitare este foarte limitată în UE, existând o formă de vize umanitare în numai jumătate din toate statele membre, care, de obicei, se acordă numai în cazuri excepționale; întrucât Parlamentul a susținut, în general, aplicarea procedurilor de intrare protejată; întrucât, mai ales în rezoluția sa din 2 aprilie 2014 referitoare la evaluarea intermediară a Programului de la Stockholm, Parlamentul European a invitat statele membre „să se folosească de prevederile actuale ale Codului de vize și ale Codului frontierelor Schengen, permițând eliberarea de vize umanitare”(4);

F.     întrucât țările învecinate cu Siria găzduiesc, conform estimărilor ICNUR, aproximativ 3,9 milioane de refugiați sirieni; întrucât statele membre UE au preluat numai 37 000 de refugiați sirieni prin programul de relocare al ICNUR, în timp ce ICNUR solicită relocarea a 10% din refugiații sirieni (370 000) și caută de urgență cel puțin 130 000 de locuri pentru a transfera refugiații ce au nevoie de protecție specială; întrucât aproape jumătate din statele membre (13) nu au primit niciun refugiat;

G.     întrucât UE și statele sale membre contribuie efectiv la susținerea activității infracționale și periculoase de trafic de persoane, construind garduri și securizând din ce în ce mai mult frontierele externe împotriva migrației ilegale, fără a acorda posibilitatea unui acces legal;

H.     întrucât statele membre au solicitat consolidarea cooperării politice cu partenerii africani la toate nivelurile pentru a soluționa problema migrației ilegale și a combate traficul ilegal de persoane; întrucât, în marja Consiliului Justiție și Afaceri Interne (JAI) din 12 martie 2015, miniștrii de interne ai Franței, Germaniei și Spaniei, precum și Comisia, au discutat despre o propunere a ministrului de interne italian, Angelino Alfano, privind externalizarea operațiunilor de căutare și salvare și de control maritim al frontierelor UE către țări precum Egiptul sau Tunisia, care ar urma, în acest caz, să ducă migranții salvați pe țărmul lor; întrucât obiectivul acestei propuneri este de a avea un „adevărat efect de descurajare”, astfel încât să existe mai puțini migranți care să fie gata să-și pună viața în pericol pentru a ajunge pe coastele Europei; întrucât miniștrii de interne au discutat și despre posibilitățile de a înființa tabere de refugiați în Nordul Africii și de a gestiona cererile de azil în aceste tabere;

I.      întrucât datele obținute de la Eurostat indică faptul că numai cinci state membre preiau trei sferturi din refugiați și întrucât țări precum Italia, Grecia și Malta au atins limitele capacității lor de a prelua refugiați,

1.      solicită, ca o prioritate și având în vedere numărul din ce în ce mai mare de decese de la frontierele maritime și terestre ale UE, o schimbare radicală a priorităților politicilor UE privind azilul pentru a evita alte decese, pentru a facilita un acces în condiții de siguranță și de legalitate în UE pentru cei care caută protecție, pentru a respecta dreptul de a solicita în mod spontan azil la frontierele externe ale Uniunii și pentru a consolida solidaritatea și asumarea în comun a responsabilității pentru solicitanții de azil din Uniune;

2.      își exprimă dezamăgirea cu privire la rezultatul reuniunii extraordinare organizate pe tema migrației de Consiliul European la 23 aprilie 2015 și regretă profund faptul că șefii de stat și de guvern nu au reușit să ajungă la un acord cu privire la măsurile care ar aborda în mod efectiv cauzele ce stau la baza crizei din Marea Mediterană și ar împiedica producerea unor alte catastrofe;

3.      ia act de solicitarea de a consolida rapid operațiunea „Triton” a UE prin triplarea fondurilor alocate acesteia pentru 2015 și 2016 pentru a facilita astfel o prezență sporită în Marea Mediterană a navelor care ar putea lua parte la operațiunile de căutare și salvare; solicită ca această majorare de fonduri să fie destinată exclusiv operațiunilor de căutare și salvare pentru a salva vieți; amintește însă mandatul restrictiv al FRONTEX privind prioritatea acordată supravegherii frontierelor față de operațiunile de căutare și salvare și regretă profund faptul că statele membre nu au putut hotărî lărgirea zonei operaționale a „Triton” pentru a ajunge mai aproape de locul unde, de fapt, majoritatea ambarcațiunilor cu refugiați intră în dificultate; invită, prin urmare, ca o chestiune de urgență, statele membre să modifice planul operațional al „Triton” astfel încât zona sa operațională să fie extinsă până în marea liberă și să includă operațiuni de căutare și salvare;

4.      solicită organizarea unei operațiuni de salvare umanitare la nivel european, puternică și cu caracter permanent, care să aibă loc în marea liberă și la care să contribuie financiar și cu dotări și mijloace toate statele membre; îndeamnă UE să cofinanțeze o astfel de operațiune și atrage atenția Consiliului și Comisiei asupra faptului că Parlamentul ar putea vota împotriva bugetului pentru 2016 în cazul în care nu se acordă fonduri pentru operațiunile de căutare și salvare;

5.      regretă faptul că declarația Consiliului European nu conține propuneri concrete privind asigurarea unui acces în condiții de siguranță și legalitate în UE atât pentru solicitanții de azil, cât și pentru migranți;

6.      îndeamnă statele membre să se abțină să blocheze, în cadrul negocierilor în curs de desfășurare privind Codul vizelor, adoptarea unor norme comune solide privind acordarea de vize umanitare; invită statele membre să folosească toate posibilitățile existente de acordare de vize umanitare la ambasadele și consulatele lor, astfel încât persoanele care au nevoie de protecție să poată intra în UE în condiții de siguranță, pe feribot sau cu avionul, în loc să-și pună viața în pericol pe o ambarcațiune de trafic de persoane neadaptată condițiilor de călătorie pe mare;

7.      solicită eliminarea imediată a cerințelor în materie de vize aplicate în cazul refugiaților sirieni; invită statele membre și Comisia să ia serios în considerare aplicarea Directivei privind acordarea protecției temporare; subliniază că, în cazul în care UE invocă această directivă în legătură cu Siria, toți sirienii ar putea primi permise de ședere pentru întreaga durată a perioadei de protecție, ceea ce le-ar acorda drept de muncă și acces la spații de cazare și tratament medical; subliniază că un astfel de mecanism ar putea, de asemenea, încuraja statele membre să transfere persoane din alte state membre în care capacitatea de primire este depășită; amintește că Parlamentul a solicitat deja, în 2013, aplicarea Directivei privind acordarea protecției temporare ca soluție la criza din Siria;

8.      salută proiectul pilot avut în vedere privind relocarea refugiaților pe teritoriul UE (pe lângă relocarea efectuată de statele membre individuale); regretă însă obiectivul lipsit de ambiție de a reloca doar 5 000 de refugiați sirieni; reamintește că ICNUR caută cel puțin 130 000 de locuri unde poate reloca refugiații; încurajează cu fermitate statele membre, în special statele membre care până în prezent nu au participat deloc la eforturile de relocare, să pună la dispoziție locuri de relocare; solicită Comisiei să elaboreze o propunere privind un program european de relocare, care să prevadă obligația statelor membre de a primi refugiați, asigurând o repartizare echitabilă în funcție de dimensiunea populației și indicatorii economici, precum și de numărul de refugiați găzduiți deja;

9.      invită statele membre să exploateze pe deplin eventualele posibilități de a asigura accesul legal și în condiții de siguranță în UE, de exemplu, pentru reîntregirea familiei, în cadrul programelor de sponsorizare private și al programelor de migrație a studenților și a forței de muncă, astfel încât persoanele care au nevoie de protecție internațională să poată ajunge în siguranță în Europa, fără a fi nevoite să facă apel la rețele criminale de traficanți și să treacă frontierele, pe mare sau pe uscat, prin călătorii periculoase și ilegale;

10.    invită statele membre să acorde prioritate accesului legal și în condiții de siguranță atât pentru refugiați, cât și pentru migranți și să redirecționeze fondurile UE în acest scop, mai degrabă decât pentru măsuri de restricționare a imigrației, cum ar fi construirea de împrejmuiri și de centre de detenție;

11.    este profund preocupat de mijloacele de cooperare cu statele terțe avute în vedere de Consiliul European pentru a preveni migrația neregulamentară în Europa;

12.    invită Comisia și statele membre să suspende de urgență cooperarea privind prevenirea migrației neregulamentare și să îmbunătățească controalele la frontieră în cooperare cu țările terțe, cum ar fi Eritreea și Egiptul, care, de fapt, expulzează refugiații, și să suspende toată asistența financiară acordată acestor regimuri, având în vedere rapoartele ONU și ale ONG-urilor privind abuzurile la adresa drepturilor omului; solicită înlocuirea procesului de la Khartoum cu un proces bazat pe respectarea deplină a drepturilor omului, axat pe îmbunătățirea condițiilor de trai și care are drept scop să găsească soluții la cauzele care stau la baza migrației;

13.    invită Comisia să revizuiască toate politicile care au un impact la nivel extern, de exemplu politicile în domeniul comerțului, pescuitului și agriculturii, abordând cauzele structurale ale fluxurilor de imigrație către Europa, în conformitate cu articolul 208 din TFUE;

14.    respinge propunerile statelor membre de a înființa centre de azil europene în țări terțe și de a implica statele din Africa de Nord în operațiunile de căutare și salvare europene, care au drept scop interceptarea refugiaților și returnarea lor pe coasta africană; în acest sens, invită Comisia să prezinte Parlamentului o evaluare a măsurii în care aceste propuneri respectă legislația internațională, în special Convenția de la Geneva, și a altor obstacole de natură practică sau juridică în calea implementării lor;

15.    respinge ideea prezentată de Consiliul European de a crea o punte între operațiunile civile și militare efectuate în cadrul politicii de securitate și apărare comună (PSAC) cu politicile în domeniul migrației; de asemenea, respinge idea de a lansa imediat o operațiune în cadrul PSAC cu scopul de a utiliza forța militară împotriva navelor utilizate de traficanți; invită Consiliul European și Vicepreședintele/Înaltul Reprezentant să prezinte în primul rând o propunere politică care să explice, printre altele, modalitatea de a asigura respectarea legislațiilor naționale ale statelor din Africa de Nord și legislația și normele europene și internaționale, astfel încât Carta Organizației Națiunilor Unite să fie pe deplin respectată și să se evite orice prejudiciu la adresa vieții civililor sau a infrastructurii costiere;

16.    respinge, de asemenea, planul de a interconecta controalele la frontierele terestre și monitorizarea efectuată în Tunisia, Egipt, Niger, Mali și Sudan cu misiunile în curs ale PSAC, dat fiind că majoritatea acestor misiuni de mici dimensiuni au un mandat specific de a îmbunătăți securitatea în țările instabile și de a contribui la eforturile de consolidare a păcii ale organizațiilor africane și internaționale, cum ar fi Uniunea Africană și ONU; consideră că, mai degrabă decât să se concentreze asupra modului de a opri migrația și a gestionării consecințelor sale, UE ar trebui să acorde prioritate rezolvării conflictelor care conduc la fluxuri de migrație;

17.    subliniază că, în conformitate cu Tratatul de la Lisabona și cu articolul 43 al acestuia, UE ar putea apela la capacitățile navale ale statelor sale membre în contextul PSAC pentru a multiplica eforturile de acordare a ajutorului umanitar și misiunile de salvare din regiunea mediteraneană;

18.    invită Înaltul Reprezentant să utilizeze toate instrumentele diplomatice și de relații externe disponibile pentru a aborda cauzele profunde ale crizelor politice și ale conflictelor armate care forțează milioane de persoane să își părăsească locuințele;

19.    ia act de apelul lansat de statele membre privind necesitatea de a se lua măsuri rapide de combatere a contrabandei în conformitate cu dreptul internațional; în acest context, invită însă statele membre să se concentreze asupra combaterii contrabandei prin luarea de măsuri în cooperare cu Europol, Frontex, Biroul European de Sprijin pentru Azil (EASO) și Eurojust; reamintește că lupta împotriva traficanților va avea rezultate concrete doar dacă se asigură intrarea legală, în condiții de siguranță, ceea ce ar conduce, prin urmare, la eliminarea treptată a acestei afaceri criminale și brutale;

20.    solicită UE și statelor membre să modifice sau să revizuiască întreaga legislație care sancționează persoanele care acordă asistență migranților aflați în suferință pe mare; invită Comisia să revizuiască Directiva 2002/90/CE a Consiliului, care definește sancțiunile în caz de facilitare a intrării, tranzitului și șederii neautorizate, pentru a clarifica faptul că oferirea de asistență umanitară migranților aflați în suferință pe mare trebuie salutată, și nu reprezintă o acțiune care să conducă la vreo formă de sancțiune;

21.    își exprimă dezamăgirea cu privire la faptul că Consiliul European nu a ajuns la un acord privind un program de relocare a refugiaților din statele membre care au ajuns la limita capacităților lor de primire, precum Italia, Grecia sau Malta, în alte state membre, care se confruntă cu mai puține sosiri de refugiați și de migranți; își exprimă dezacordul față de reticența arătată de multe dintre statele membre de a își asuma în comun responsabilitatea relocării refugiaților din alte părți ale UE și solicită Comisiei și statelor membre să prezinte fără întârziere o propunere ambițioasă în acest sens bazată pe litera și spiritul articolelor 33 și 36 din Regulamentul Dublin;

22.    ia act de revizuirea prevăzută pentru 2016 a funcționării Regulamentului Dublin și de anunțul comisarului pentru migrație și afaceri interne, potrivit căruia sistemul de la Dublin va fi revizuit nu mai târziu de anul acesta; invită Comisia să examineze alternative mai echitabile atât din punctul de vedere al statelor membre, cât și al solicitanților de azil, la actualul sistem Dublin; consideră că un sistem în care solicitanții de azil pot solicita azil într-un stat membru unde se află deja membri ai familiei lor, au legături cu membrii comunității sau au perspective mai bune de angajare ar îmbunătăți în mod semnificativ șansele lor de integrare; de asemenea, un astfel de sistem ar reduce în mod semnificativ fluxurile secundare neregulamentare în cadrul UE, precum și nevoia de măsuri coercitive, cum ar fi detenția solicitanților de azil în vederea transferului lor înapoi în statul membru responsabil; sugerează, de asemenea, că ar putea fi utilizată o cheie de distribuție pentru a asigura o împărțire echitabilă a fondurilor între statele membre și pentru a repartiza solicitanții de azil care nu au motive temeinice pentru a prefera un anumit stat membru; în plus, invită Comisia să prezinte propuneri care să facă posibilă recunoașterea reciprocă a deciziilor pozitive în materie de azil și transferul calității de beneficiar de protecție internațională în cadrul UE;

23.    invită statele membre ca, în prezent, pentru a da dovadă de solidaritate, să utilizeze în mod eficace întregul potențial al Regulamentului Dublin, inclusiv clauzele care vizează reîntregirea familiei și copiii neînsoțiți și clauza discreționară;

24.    salută apelul privind transpunerea rapidă și integrală a Sistemului european comun de azil (SECA) și punerea în aplicare efectivă a acestuia de către toate statele membre participante;

25.    încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Președintelui Consiliului European, Președintelui Comisiei Europene, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și președinților parlamentelor statelor membre.

 

 

(1)

Texte adoptate, P7_TA(2013)0414.

(2)

Texte adoptate, P7_TA(2013)0448.

(3)

Texte adoptate, P8_TA(2014)0105.

(4)

Texte adoptate, P7_TA(2014)0276.

Notă juridică