Procedură : 2015/2973(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : B8-1355/2015

Texte depuse :

B8-1355/2015

Dezbateri :

Voturi :

PV 17/12/2015 - 9.13
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2015)0474

PROPUNERE DE REZOLUȚIE
PDF 155kWORD 91k
Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B8-1348/2015
9.12.2015
PE573.397v01-00
 
B8-1355/2015

depusă pe baza declarației Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate

depusă în conformitate cu articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul de procedură


referitoare la situația din Burundi (2015/2973(RSP))


Hilde Vautmans, Louis Michel, Beatriz Becerra Basterrechea, Dita Charanzová, Ivan Jakovčić, Ilhan Kyuchyuk, Jozo Radoš, Marietje Schaake, Jasenko Selimovic, Pavel Telička în numele Grupului ALDE

Rezoluția Parlamentului European referitoare la situația din Burundi (2015/2973(RSP))  
B8-1355/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Burundi, în special rezoluția sa din 9 iulie 2015(1),

–  având în vedere Acordul de la Cotonou revizuit, în special articolul 96,

–  având în vedere Acordul de pace și reconciliere pentru Burundi de la Arusha,

–  având în vedere Constituția Republicii Burundi,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP),

–  având în vedere Carta africană a drepturilor omului și popoarelor,

–  având în vedere Convenția împotriva torturii și a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante (CAT),

–  având în vedere declarația preliminară din 27 iulie 2015 a misiunii ONU de observare a alegerilor în Burundi (MENUB),

–  având în vedere declarația din 17 octombrie 2015 a Uniunii Africane,

–  având în vedere Carta africană privind democrația, alegerile și guvernanța,

–  având în vedere declarația preliminară a misiunii de observare a alegerilor a Comunității Africii de Est la alegerile prezidențiale din 21 iulie 2015 din Republica Burundi,

–  având în vedere decizia Biroului Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE din 14 iunie 2015 de a suspenda misiunea de observare a alegerilor a Adunării în Burundi, ca urmare a situației din această țară,

–  având în vedere orientările UE cu privire la apărătorii drepturilor omului și orientările UE în domeniul drepturilor omului privind libertatea de exprimare, precum și concluziile Consiliului din iunie 2014 în care acesta s-a angajat să își intensifice activitatea cu privire la apărătorii drepturilor omului,

–  având în vedere concluziile Consiliului UE din 22 iunie 2015 privind Burundi și declarația din 23 iulie 2015 a Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Federica Mogherini, în numele UE, în urma alegerilor prezidențiale din Burundi,

–  având în vedere declarația din 28 august 2015 a Grupului trimișilor și reprezentanților internaționali pentru regiunea Marilor Lacuri din Africa privind situația din Burundi,

–  având în vedere Decizia (PESC) 2015/1763 a Consiliului din 1 octombrie 2015 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Burundi(2),

–  având în vedere scrisoarea aprobată de Consiliu la 26 octombrie 2015, prin care invită Burundi la consultări, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 96 din Acordul de parteneriat ACP-UE (Acordul de la Cotonou), în caz de nerespectare a unor elemente esențiale, și anume drepturile omului, principiile democratice și statul de drept,

 

–  având în vedere concluziile Consiliului din 16 noiembrie 2015 referitoare la Burundi,

–  având în vedere Rezoluția Consiliului de Securitate al ONU 2248 (2015) din 12 noiembrie 2015,

–  având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât anunțul președintelui Nkurunziza din 26 aprilie 2015, potrivit căruia acesta urma să candideze pentru un al treilea mandat, a scufundat țara într-o perioadă de tulburări, provocând proteste la scară largă și o tentativă nereușită de lovitură de stat, la 13 mai 2015; întrucât mai mulți membri de rang înalt ai diferite organisme instituționale, inclusiv președintele Adunării Naționale, vicepreședintele, doi membri ai Comisiei electorale naționale independente (CENI) și un judecător de rang înalt al Curții Constituționale au fugit ulterior din țară, afirmând cu toții că se tem pentru siguranța lor; întrucât tensiunile politice au forțat sute de mii de persoane să părăsească țara; întrucât UE și-a suspendat misiunea de observare a alegerilor (MOA);

B.   întrucât alegerile s-au desfășurat fără respectarea principiilor democratice și au încălcat spiritul și litera Acordurilor de la Arusha, fiind, prin urmare, boicotate de partidele din opoziție și de societatea civilă; întrucât Nkurunziza și-a început cel de-al treilea mandat ca președinte al Burundi, în ciuda protestelor din partea donatorilor internaționali și a declarației misiunii ONU de observare a alegerilor în Burundi (MENUB), potrivit căreia alegerile nu au fost nici credibile, nici libere;

C.  întrucât represiunea și restricțiile impuse de stat asupra libertății de exprimare și a libertății de întrunire au crescut în mod semnificativ de la alegerile prezidențiale din 21 iulie 2015; întrucât, la 28 septembrie 2015, UNHCR a raportat o creștere alarmantă a arestărilor, a plasărilor în detenție și a asasinatelor de la începutul lunii septembrie și a îndemnat autoritățile din țară să lupte împotriva impunității; întrucât Înaltul Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului, Zeid Ra’ad, a afirmat că „aproape în fiecare zi sunt descoperite trupuri neînsuflețite pe străzile din unele cartiere din Bujumbura” și că, „în multe cazuri, victimele par să fi fost ucise de un glonte tras de la mică distanță. Trupurile poartă uneori semne de tortură și sunt descoperite, de obicei, cu mâinile legate la spate”;

D.  întrucât violența și insecuritatea politică tot mai mari din Bujumbura au dus la asasinarea deliberată a unor membri ai partidului din opoziție, precum și a unor membri ai partidului aflat la putere; întrucât situația s-a deteriorat, având în vedere că figuri marcante aparținând ambelor tabere au fost victime ale tentativelor de asasinat: generalul Adolphe Nshimirimana, un consilier apropiat al președintelui Nkurunziza, a fost ucis într-un atac cu rachete, la 2 august 2015, Pierre Claver Mbonimpa, un apărător al drepturilor omului, a fost împușcat și rănit grav în ziua următoare, colonelul Jean Bikomagu, fostul șef al Statului Major al forțelor armate, a fost împușcat mortal la 15 august 2015, Patrice Gahungu, purtător de cuvânt al partidului din opoziție Uniunea pentru Pace și Dezvoltare (UPD), a fost ucis la 7 septembrie 2015, generalul Prime Niyongabo, șeful forțelor armate din Burundi, a supraviețuit unei tentative de asasinat la 11 septembrie 2015, iar trupul dnei Charlotte Umugwaneza, lider din opoziție și militantă împotriva corupției, a fost găsit în râul Gikoma la 18 octombrie 2015, la o zi după ce fusese declarată dispărută;

E.  întrucât violențele au izbucnit din nou la 3 octombrie în nordul capitalei Bujumbura, precum și în districtele Mutakura, Cibitoke și Ngagara – care s-au aflat în inima opoziției față de cel de-al treilea mandat al președintelui Nkurunziza – soldându-se cu moartea a cel puțin opt civili; întrucât Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului raportează că 134 de persoane au fost ucise și că s-au înregistrat sute de cazuri de arestări și plasări în detenție arbitrare, inclusiv 704 arestări doar de la începutul lunii septembrie; întrucât 215 000 de persoane au fugit din țară;

 

F.   întrucât numeroase surse precum Federația Internațională pentru Drepturile Omului (FIDH), organizația Human Rights Watch (HRW) etc. au raportat că forțele de poliție au folosit metode foarte brutale și au recurs în mod excesiv și disproporționat la forță și este posibil să fi procedat chiar la execuții sumare și extrajudiciare; întrucât Consiliul ONU pentru Drepturile Omului (CDO) a adoptat la 2 octombrie 2015 o rezoluție privind Burundi, solicitând monitorizarea situației drepturilor omului din această țară, începând de acum și pe tot parcursul anului 2016;

G.   întrucât Consiliul pentru pace și securitate al Uniunii Africane din 17 octombrie 2015 a recomandat accelerarea planurilor sale de a trimite trupe în Burundi, în cazul în care violențele din țară se agravează, a solicitat desfășurarea de anchete privind abuzurile în materie de drepturile omului din țară și a anunțat deschiderea unei anchete cuprinzătoare privind încălcarea drepturilor omului și actele de violență împotriva populației civile din Burundi;

H.  întrucât Uniunea Africană solicită inițierea unui dialog prompt în Kampala sau Addis Abeba, care să-i implice pe toții actorii din Burundi, inclusiv pe cei care trăiesc în afara granițelor țării și societatea civilă; întrucât UE sprijină acest apel la un dialog favorabil incluziunii și întrucât Secretarul General al ONU a solicit deja organizarea unui astfel de dialog favorabil incluziunii;

I.  întrucât autoritățile burundeze susțin că sunt gata să poarte discuții cu opoziția, iar președintele a semnat un decret la 23 septembrie 2015, prin care a creat o Comisie națională pentru dialogul interburundez; întrucât, totuși, majoritatea actorilor din opoziție sau din societatea civilă care se opun celui de-al treilea mandat al președintelui Nkurunziza sunt în continuare urmăriți, fiind acuzați de insurecție și de complicitate la tentativa de lovitură de stat din 13 mai 2015; întrucât președintele noii Adunări Naționale, Pascal Nyabenda, a afirmat că „persoanele implicate în organizarea și realizarea loviturii de stat (...) nu vor participa la dialog”;

J.  întrucât, deși mediatorii din Uganda au anunțat că dialogul va fi reluat în luna noiembrie, autoritățile burundeze au emis mandate de arestare internaționale împotriva opozanților, solicitând extrădarea lor din trei țări – Belgia, Țările de Jos și Rwanda;

K.   întrucât eforturile depuse la nivel regional pentru a pune capăt crizei din țară nu au reușit să aducă opoziția și guvernul din Burundi la masa negocierilor, iar ONG-urile au fost împiedicate să își facă munca; întrucât confruntările dintre forțele de securitate și persoanele înarmate sunt aproape la ordinea zilei, iar intensificarea dramatică a violențelor riscă să scufunde din nou țara într-un război civil,

1.  își exprimă profunda îngrijorare față de situația politică și umanitară din Burundi și față de consecințele sale pentru stabilitatea întregii subregiuni; solicită autorităților burundeze să prevină noi încălcări ale drepturilor omului; condamnă cu tărie toate actele de violență și abuzurile și reiterează faptul că persoanele responsabile de aceste violențe ar trebui trase la răspundere și aduse în fața justiției; sprijină, în acest sens, declarația făcută de procurorul Curții Penale Internaționale, dna Fatou Bensouda, la 6 noiembrie;

2.  condamnă tentativa de lovitură de stat din 13 mai, precum și toate actele de violență sau abuzurile care au vizat răsturnare a ordinii constituționale, indiferent cine au fost autorii acestora, și evidențiază faptul că UA, UE și ONU au declarat că este vital ca toți actorii burundezi să își rezolve diferendele prin mijloace pașnice;

3.  îndeamnă guvernul burundez să își respecte angajamentele asumate la nivel regional și internațional în materie de drepturile omului și să acorde toate facilitățile pentru a consolida activitățile observatorilor drepturilor omului din cadrul Uniunii Africane și ale Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului în țară;

4.  îi îndeamnă pe toți actorii burundezi – guvernul, opoziția și societatea civilă – să restabilească încrederea și să inițieze un dialog favorabil incluziunii, pentru a preveni orice nouă înrăutățire a situației din țară; reamintește că doar prin ajungerea la o soluție consensuală prin negocieri de substanță se poate obține un rezultat politic sustenabil, în interesul cetățenilor burundezi și al democrației, pentru a scoate țara din impasul actual și pentru a o împiedica să se scufunde din nou într-un război civil - evoluție care ar avea, fără îndoială, un impact negativ asupra securității în regiunea mai extinsă a Marilor Lacuri și ar putea pune în pericol alegerile din R.D. Congo și Rwanda;

5.  reiterează opinia exprimată de Comunitatea Africii de Est (CAE), Uniunea Africană (UA), precum și în Rezoluția 2248 (2015) a Consiliului de Securitate al ONU din 12 noiembrie 2015, potrivit căreia nu se poate ajunge la o soluție politică durabilă, în interesul cetățenilor burundezi, decât prin dialog și urmărirea consensului, în conformitate cu Acordul de la Arusha și cu Constituția Republicii Burundi;

6.  invită UE și statele sale membre să sprijine eforturile Comunității Africii de Est și ale Uniunii Africane de a ajunge la o soluție politică durabilă prin intermediul dialogului interburundez; salută sancțiunile adoptate de Consiliul UE în cazul a patru cetățeni burundezi, ale căror activități subminează democrația și obstrucționează eforturile depuse pentru găsirea unei soluții politice la criză;

7.  salută inițiativa UE de a aplica clauza de salvgardare prevăzută la articolul 96 din Acordul de la Cotonou într-un spirit pozitiv, pentru a ajunge la un rezultat pozitiv, invitând autoritățile burundeze să participe la consultări în vederea ajungerii la o soluție acceptabilă pentru toate părțile, pentru a aborda problema nerespectării drepturilor omului și a principiilor democratice, precum și a statului de drept, și pentru a permite să se ajungă la un acord rapid privind măsurile inițiale de dezamorsare care ar putea face posibilă realizarea de progrese substanțiale în vederea ieșirii din criză și a creării unui climat de conciliere, evitând astfel războiul;

8.  îndeamnă Comisia și statele membre să aibă în vedere înghețarea oricărei asistențe neumanitare acordate guvernului din Burundi până când nu se pune capăt recurgerii excesive la forță și încălcărilor drepturilor omului de către forțele guvernamentale, așa cum a înregistrat Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului, și până nu este găsită o soluție politică care să rezulte în urma unui veritabil dialog interburundez;

9.  invită UE și statele sale membre să sprijine adoptarea unor măsuri suplimentare de către Organizația Națiunilor Unite, inclusiv prezența mai puternică a ONU, în cazul în care situația din Burundi se deteriorează și mai mult;

10.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor statelor membre, guvernului din Burundi, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor țărilor din regiunea Marilor Lacuri, guvernelor Comunității Africii de Est, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, copreședinților Adunării parlamentare paritare ACP-UE și Parlamentului Panafrican.

(1)

Texte adoptate, P8_TA(2015)0275.

(2)

JO L 257, 2.10.2015, p. 37.

Notă juridică