Procedură : 2016/2662(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : B8-0492/2016

Texte depuse :

B8-0492/2016

Dezbateri :

PV 27/04/2016 - 18
CRE 27/04/2016 - 18

Voturi :

PV 28/04/2016 - 4.65
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2016)0201

PROPUNERE DE REZOLUȚIE
PDF 434kWORD 99k
Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B8-0488/2016
20.4.2016
PE582.504v01-00
 
B8-0492/2016

depusă pe baza întrebării cu solicitare de răspuns oral B8-0361/2016

în conformitate cu articolul 128 alineatul (5) din Regulamentul de procedură


referitoare la atacurile asupra spitalelor și școlilor ca încălcări ale dreptului internațional umanitar (2016/2662(RSP))


Stelios Kouloglou, Kateřina Konečná, Lola Sánchez Caldentey, Paloma López Bermejo, Patrick Le Hyaric, Tania González Peñas, Miguel Urbán Crespo, Estefanía Torres Martínez, Xabier Benito Ziluaga, Kostas Chrysogonos, Dimitrios Papadimoulis, Jiří Maštálka, Marina Albiol Guzmán, Merja Kyllönen, Stefan Eck, Kostadinka Kuneva, Neoklis Sylikiotis, Takis Hadjigeorgiou, Marie-Christine Vergiat, Ángela Vallina, Lidia Senra Rodríguez, Javier Couso Permuy, Barbara Spinelli, Marisa Matias în numele Grupului GUE/NGL

Rezoluția Parlamentului European referitoare la atacurile asupra spitalelor și școlilor ca încălcări ale dreptului internațional umanitar (2016/2662(RSP))  
B8-0492/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului și alte instrumente ale ONU în domeniul drepturilor omului,

–  având în vedere Convențiile de la Geneva și alte instrumente juridice privind dreptul internațional umanitar (DIU),

–  având în vedere articolul 208 privind coerența politicilor în favoarea dezvoltării din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe din 8 decembrie 2009 privind promovarea respectării dreptului internațional umanitar,

–  având în vedere Orientările actualizate ale Uniunii Europene de promovare a respectării dreptului internațional umanitar(1),

–  având în vedere Principiile de parteneriat (astfel cum au fost aprobate de Platforma umanitară mondială) adoptate la 12 iulie 2007,

–  având în vedere Raportul Secretarului General al ONU din 2 februarie 2016 intitulat „O umanitate, răspundere comună”, întocmit pentru reuniunea mondială la nivel înalt privind ajutorul umanitar,

–  având în vedere rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU 1998 (2011), adoptată la 12 iulie 2011, și 2143 (2014), adoptată la 7 martie 2014, care abordează chestiunea protejării copiilor afectați de conflicte armate,

–  având în vedere Rezoluția A/RES/64/290 din 9 iulie 2010 a Adunării Generale a ONU referitoare la dreptul la educație în situații de urgență,

–  având în vedere Declarația privind școlile sigure din mai 2015, supusă aprobării în cadrul Conferinței de la Oslo privind școlile sigure, la convocarea ministrului afacerilor externe norvegian în mai 2015, precum și Orientările aferente pentru protejarea școlilor și universităților împotriva utilizării în scopuri militare în cursul conflictelor armate,

–  având în vedere Rezoluția din 10 decembrie 2015 a celei de a 32-a Conferințe a Crucii Roșii și Semilunei Roșii privind respectarea mai strictă a dreptului internațional umanitar,

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 februarie 2016 referitoare la situația umanitară din Yemen(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 februarie 2015 referitoare la criza umanitară din Irak și Siria, îndeosebi în contextul Statului Islamic(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 decembrie 2015 referitoare la pregătirea reuniunii mondiale la nivel înalt privind ajutorul umanitar: provocări și oportunități în domeniul ajutorului umanitar(4),

–  având în vedere întrebarea adresată Consiliului cu privire la atacurile asupra spitalelor și școlilor ca încălcări ale dreptului internațional umanitar (O-000063/2016 – B8-0361/2016),

–  având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât comunitatea internațională a fost martora unui număr tot mai mare de atacuri teribile asupra spitalelor și școlilor în contextul conflictelor armate din întreaga lume;

B.  întrucât dreptul internațional umanitar nu este încălcat numai în conflictele în desfășurare din Afganistan, Yemen și Siria, ci și în cadrul conflictelor de lungă durată din Palestina și Sahara Occidentală; întrucât, în august 2014, Israelul a bombardat o școală a ONU din orașul Rafah din Gaza, unde se adăposteau peste 3 000 de persoane strămutate, atacul fiind denunțat de către Secretarul General al ONU, Ban Ki-moon, drept un act criminal;

C.  întrucât prima reuniune mondială la nivel înalt privind ajutorul umanitar va avea loc la Istanbul, în perioada 23-24 mai 2016; întrucât, în raportul său întocmit pentru reuniunea mondială la nivel înalt privind ajutorul umanitar, intitulat „O umanitate, răspundere comună”, Secretarul General al ONU atrage atenția asupra a ceea ce domnia sa numește „erodarea nerușinată și brutală a respectării drepturilor omului și a dreptului internațional umanitar” în cadrul conflictelor armate, ceea ce amenință să provoace revenirea la o eră a războiului fără limite; întrucât raportul consemnează faptul că a nu cere și a nu promova respectarea acestor drepturi și legislații și a nu sprijini mecanismele existente de punere în executare, monitorizare și responsabilizare contribuie la această erodare;

D.  întrucât principiile umanitare ale umanității, neutralității, imparțialității și independenței și normele fundamentale care stau la baza dreptului internațional umanitar și a drepturilor omului, consacrate de Convențiile de la Geneva și de protocoalele adiționale la acestea trebuie să reprezinte pilonul central al tuturor acțiunilor umanitare; întrucât protecția persoanelor strămutate trebuie să fie garantată în mod necondiționat, iar independența ajutorului umanitar trebuie să fie primordială, ceea ce înseamnă că acțiunile umanitare nu trebuie să fie condiționate de considerente politice, economice sau legate de securitate și nu trebuie să implice vreo formă de discriminare;

E.  întrucât dreptul internațional umanitar (DIU), cunoscut și sub denumirea „dreptul conflictelor armate”, are drept scop atenuarea efectelor conflictelor armate prin protejarea celor care nu iau parte la conflicte și prin reglementarea mijloacelor și metodelor de luptă;

F.  întrucât spitalele și personalul medical sunt protejate explicit în temeiul dreptului internațional umanitar și orice atac intenționat îndreptat împotriva civililor și a infrastructurii civile este considerat o încălcare gravă a dreptului internațional umanitar;

G.  întrucât femeile și copiii sunt expuși unor riscuri și mai mari ca urmare a strămutării populației și a colapsului structurilor normale de protecție și de sprijin; întrucât dreptul internațional umanitar prevede obligația de a acorda femeilor și fetelor care sunt victime ale violurilor pe durata conflictelor armate toate îngrijirile medicale necesare, fără nicio discriminare; întrucât Organizația Mondială a Sănătății include avortul în condiții neadecvate printre primele trei cauze ale mortalității materne; întrucât sănătatea maternă, asistența psihologică pentru femeile care sunt victime ale violurilor, precum și educația și școlarizarea copiilor strămutați reprezintă provocări majore în cadrul taberelor de refugiați;

H.  întrucât, la 14 martie 2016, 52 de state, printre care mai multe state membre ale UE, dar nu toate acestea, au adoptat Declarația privind școlile sigure în urma Conferinței de la Oslo privind școlile sigure, care a avut loc în luna mai 2015;

I.  întrucât, atunci când a adoptat Orientările UE privind promovarea respectării dreptului internațional umanitar, Consiliul Afaceri Externe a relevat importanța soluționării efective a încălcărilor grave comise de-a lungul timpului prin sprijinirea mecanismelor adecvate de tragere la răspundere și a subliniat rolul esențial pe care Curtea Penală Internațională (CPI) îl poate juca în cazurile în care statul sau statele în cauză nu pot sau nu doresc să-și exercite jurisdicția; întrucât Orientările UE le încredințează grupurilor de lucru corespunzătoare ale Consiliului sarcina de a monitoriza situațiile în care se poate aplica DIU și, în astfel de situații, să recomande acțiuni în vederea promovării respectării DIU [alineatul 15 litera (a)];

J.  întrucât, în perioada 2012-2015, Comitetul Internațional al Crucii Roșii (CICR) a organizat o consultare de mare anvergură cu privire la modalitățile de consolidare a protecției juridice a victimelor conflictelor armate și cele de eficientizare a mecanismelor de respectare a DIU;

K.  întrucât statele participante la cea de a 32-a Conferință Internațională a Mișcării Internaționale de Crucea Roșie și Semiluna Roșie, organizată în decembrie 2015, nu au reușit să ajungă în cele din urmă la un acord privind un nou mecanism propus de CICR și guvernul elvețian pentru consolidarea respectării DIU; întrucât noul mecanism propus ar fi implicat organizarea unei reuniuni anuale a statelor părți la Convențiile de la Geneva; întrucât statele participante au convenit să lanseze un nou proces interguvernamental pentru a găsi modalități de a consolida punerea în aplicare a DIU, cu scopul de a prezenta rezultatele la următoarea conferință internațională din 2019,

1.  își exprimă șocul și profunda îngrijorare cu privire la creșterea alarmantă a numărului de atacuri mortale împotriva spitalelor și a școlilor în contextul conflictelor armate din întreaga lume, în care pacienți, studenți, membri ai personalului medical, profesori, lucrători din domeniul ajutoarelor umanitare și membri ai familiilor acestora devin ținte și victime, în timp ce condamnările internaționale au rareori drept rezultat investigații independente și o reală responsabilizare; invită statele membre, instituțiile UE și Vicepreședintele/Înaltul Reprezentant să recunoască amploarea reală a acestei situații de urgență și să elaboreze fără întârziere un plan de acțiune concret și încadrat în timp pentru a utiliza pe deplin influența UE și a statelor membre cu scopul de a combate astfel de încălcări și abuzuri;

2.  condamnă atacurile asupra spitalelor și a școlilor, care sunt interzise conform legislației internaționale, recunoscând că astfel de acte pot constitui încălcări grave ale Convențiilor de la Geneva din 1949, precum și crime de război, în temeiul Statutului de la Roma al Curții Penale Internaționale (CPI); își exprimă convingerea că menținerea unităților medicale și educaționale drept spații neutre, protejate în situații de conflict armat depinde de rezultatul unor investigații transparente, independente și imparțiale ale atacurilor violente care au avut loc și de responsabilizarea reală pentru crimele comise;

3.  reamintește că orice încălcare a dreptului internațional umanitar, cum ar fi atacurile asupra spitalelor, constituie o crimă de război și, prin urmare, ar trebui investigată amănunțit și independent;

4.  încurajează UE și statele sale membre să sprijine pe deplin apelul Secretarului General al ONU adresat statelor membre ale ONU de a profita de ocazia oferită de reuniunea mondială la nivel înalt privind ajutorul umanitar pentru a-și asuma din nou angajamentul de a proteja civilii și drepturile omului pentru toți, respectând normele asupra cărora au convenit deja; subliniază importanța atribuită de către Secretarul General al ONU consolidării sistemelor judiciare și de investigație internaționale, printre care CPI, pentru a completa cadrele naționale în eforturile lor de a pune capăt impunității pentru încălcarea DIU;

5.  își exprimă profunda preocupare cu privire la situația umanitară din Gaza și Sahara Occidentală ocupată; subliniază că justiția și respectarea statului de drept constituie bazele indispensabile pentru pace și că impunitatea prevalentă, sistematică și de lungă durată pentru încălcarea dreptului internațional trebuie să înceteze;

6.  recunoaște importanța și caracterul unic al Orientărilor UE privind promovarea respectării dreptului internațional umanitar, dat fiind că niciun alt stat și nicio altă organizație nu au mai adoptat vreun document echivalent; totuși, își exprimă preocuparea față de eficacitatea punerii în aplicare a Orientărilor UE de către instituțiile și statele membre ale UE;

7.  invită UE să promoveze un consens mondial privind acțiunile umanitare care să reafirme principiile ajutorului umanitar și obligațiile și drepturile în temeiul dreptului internațional umanitar, asigurând în același timp măsuri de protecție centrate pe oameni și bazate pe drepturile omului, și care să garanteze, de asemenea, că guvernele pot fi trase la răspundere pentru modul în care își asumă rolul și responsabilitățile legate de apărarea cetățenilor; subliniază consecințele negative ale politizării tot mai mari a ajutorului umanitar și reamintește că apărarea și angajamentul permanent în favoarea principiilor umanitare de bază sunt esențiale pentru asigurarea unui spațiu umanitar în zonele afectate de conflicte;

8.  invită Consiliul Afaceri Externe și Vicepreședintele/Înaltul Reprezentant ca, pentru a se asigura că politicile și acțiunile UE în domeniul DIU sunt elaborate în mod coerent și eficient, să revizuiască actuala alocare a responsabilităților, în temeiul căreia punerea în aplicare a Orientărilor privind DIU intră în principal în sfera de competență a Grupului de lucru al Consiliului pentru dreptul internațional public, prezidat de Președinția Consiliului; subliniază, în acest context, că Orientările UE le încredințează grupurilor de lucru corespunzătoare ale Consiliului sarcina de a monitoriza situațiile în care se poate aplica DIU și, în aceste cazuri, de a recomanda acțiuni în vederea promovării respectării DIU [alineatul 15 litera (a)]; invită grupurile de lucru competente ale Consiliului să se folosească de acest mandat pentru a soluționa actuala criză urgentă de neconformitate;

9.  reamintește poziția adoptată în Orientările UE privind examinarea, după caz, a posibilității de a se recurge la serviciile Comisiei Internaționale Umanitare de Stabilire a Faptelor instituită în temeiul Protocolului adițional I la Convențiile de la Geneva din 1949, care poate sprijini promovarea respectării dreptului internațional umanitar prin capacitatea sa de stabilire a faptelor și prin rolul său de bune oficii; constată că nu s-a făcut apel la serviciile Comisiei Internaționale Umanitare de Stabilire a Faptelor și îndeamnă Consiliul, statele membre și Serviciul European de Acțiune Externă să analizeze cu seriozitate posibilitatea de a activa această comisie, pentru prima dată de la crearea sa, pentru a combate atacurile la adresa spitalelor și școlilor, care constituie o situație de criză urgentă în domeniul respectării standardelor DIU;

10.  constată cu preocupare că, în prezent, comunitatea internațională dispune de un spațiu instituțional limitat pentru soluționarea problemelor comune în domeniul aplicării DIU; regretă, în acest sens, că statele participante la cea de a 32-a Conferință Internațională a Mișcării Internaționale de Crucea Roșie și Semiluna Roșie, organizată în decembrie 2015, nu au reușit să ajungă la un acord privind un nou mecanism care ar fi consolidat sistemul de guvernanță a DIU prin organizarea unei reuniuni anuale a statelor în vederea unui intensificării dialogului și prin introducerea unor raportări periodice referitoare la respectarea la nivel național a DIU; invită UE și statele sale membre să depună eforturi pentru a obține rezultate mai bune în cadrul viitorului proces interguvernamental;

11.  solicită un angajament global care să garanteze faptul că femeile și fetele se află în siguranță încă de la începutul situațiilor de criză sau de urgență, luând măsuri în ceea ce privește riscul crescut de violență sexuală și pe motive de gen, sensibilizând publicul în acest sens, asigurând urmărirea penală a celor care comit astfel de acte violente și garantând întreaga gamă de servicii de sănătate sexuală și reproductivă pentru femei și fete, inclusiv dreptul la avort în condiții de siguranță în cazul unei crize umanitare, mai degrabă decât tolerarea în continuare a tratamentelor inumane, astfel cum prevede dreptul internațional umanitar și în conformitate cu Convențiile de la Geneva și protocoalele lor adiționale;

12.  reamintește că anumite politici ale guvernelor, precum și ale Uniunii Europene, printre care politicile comerciale, au condus la situația actuală de instabilitate din Afganistan, Yemen, Irak și în întreaga regiune MENA; reamintește că fundamentalismul și violența constituie rezultate ale inegalităților și sărăciei;

13.  solicită UE și statelor sale membre să își respecte angajamentele în domeniul politicilor în favoarea dezvoltării, precum și dispozițiile articolului 208 din TFUE, care prevede că „Uniunea ține seama de obiectivele cooperării pentru dezvoltare la punerea în aplicare a politicilor care pot afecta țările în curs de dezvoltare”;

14.  respinge conceptul de cooperare civil-militară, deoarece implică riscul incalculabil ca civilii și lucrătorii din domeniul umanitar să fie utilizați pentru atingerea obiectivelor militare, compromite neutralitatea, independența și imparțialitatea organizațiilor civile, de dezvoltare și umanitare, care reprezintă condiții prealabile pentru acordarea de asistență în mod eficient, și poate duce la atacuri asupra ONG-urilor și organizațiilor umanitare; solicită, prin urmare, o separare strictă a operațiunilor civile de cele militare în fiecare zonă și reamintește că marea majoritate a organizațiilor de ajutor (umanitar) insistă asupra independenței și imparțialității lor, astfel cum prevede Codul de conduită al Mișcării Internaționale de Crucea Roșie și Semiluna Roșie și al organizațiilor neguvernamentale (ONG-uri) pentru intervenții în caz de dezastre;

15.  constată cu deosebită preocupare creșterea numărului intervențiilor militare și abordările militare pentru combaterea conflictelor și este deosebit de critic în legătură cu rolul pe care l-au jucat diferitele intervenții occidentale din ultimii ani în exacerbarea conflictelor din zonă; afirmă că nu poate exista o soluție militară pentru conflictele din regiune; solicită o politică externă a UE pur civilă și pașnică;

16.  respinge utilizarea noțiunii de ,,responsabilitate de a protejaˮ drept pretext pentru folosirea unilaterală a forței;

17.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, Reprezentantului Special al UE pentru drepturile omului, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al ONU, Președintelui Adunării Generale a ONU, precum și guvernelor statelor membre ale ONU.

(1)

JO C 303, 15.12.2009, p. 12.

(2)

Texte adoptate, P8_TA(2016)0066.

(3)

Texte adoptate, P8_TA(2015)0040.

(4)

Texte adoptate, P8_TA(2015)0459.

Notă juridică