Procedură : 2016/2952(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : B8-1241/2016

Texte depuse :

B8-1241/2016

Dezbateri :

PV 22/11/2016 - 18
CRE 22/11/2016 - 18

Voturi :

Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :


PROPUNERE DE REZOLUȚIE
PDF 490kWORD 112k
16.11.2016
PE593.675v01-00
 
B8-1241/2016

depusă pe baza declarației Comisiei

depusă în conformitate cu articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul de procedură


referitoare la limbajul semnelor și la interpreții profesioniști în limbajul semnelor (2016/2952(RSP))


Kateřina Konečná, Jiří Maštálka, Merja Kyllönen, Marina Albiol Guzmán, Paloma López Bermejo, Sofia Sakorafa, Tania González Peñas, Xabier Benito Ziluaga, Lola Sánchez Caldentey, Miguel Urbán Crespo, Estefanía Torres Martínez, Stefan Eck, Miguel Viegas, João Ferreira, João Pimenta Lopes, Ángela Vallina, Kostadinka Kuneva, Stelios Kouloglou, Kostas Chrysogonos, Anja Hazekamp, Marisa Matias, Matt Carthy, Martina Anderson, Liadh Ní Riada, Lynn Boylan, Josu Juaristi Abaunz în numele Grupului GUE/NGL

Rezoluția Parlamentului European referitoare la limbajul semnelor și la interpreții profesioniști în limbajul semnelor (2016/2952(RSP))  
B8-1241/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 2, 5, 9, 10, 19 și 168 și articolul 216 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), precum și articolele 2 și 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 iunie 1988 referitoare la limbajele semnelor pentru surzi(1) și Rezoluția sa din 18 noiembrie 1998 referitoare la limbajele semnelor(2),

–  având în vedere Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (CRPD) și intrarea sa în vigoare în UE la 21 ianuarie 2011, în conformitate cu Decizia 2010/48/CE a Consiliului din 26 noiembrie 2009 privind încheierea de către Comunitatea Europeană a Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 iulie 2016 referitoare la punerea în aplicare a Convenției Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap, și îndeosebi observațiile finale ale Comitetului UNCRPD(4),

–  având în vedere comentariul general nr. 4 al Comitetului ONU pentru drepturile persoanelor cu handicap privind dreptul la o educație favorabilă incluziunii(5),

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului, Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, precum și Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice,

–  având în vedere Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă („Directiva privind egalitatea de tratament”)(6),

–  având în vedere Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 aprilie 2016 privind Erasmus+ și alte instrumente de promovare a mobilității în cadrul învățământului profesional și tehnic – o abordare bazată pe învățarea pe tot parcursul vieții(8),

–  având în vedere documentul de politică al Forumului European de Tineret privind egalitatea și nediscriminarea(9),

–  având în vedere propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului din 2 decembrie 2015 de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre în ceea ce privește cerințele de accesibilitate aplicabile produselor și serviciilor (COM(2015)0615),

–  având în vedere propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului din 3 decembrie 2012 privind accesibilitatea site-urilor web ale organismelor din sectorul public (COM(2012)0721),

–  având în vedere Directiva 2010/64/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 octombrie 2010 privind dreptul la interpretare și traducere în cadrul procedurilor penale(10),

–  având în vedere rezultatele învățării și orientările privind evaluarea ale Forumului european al interpreților în limbajul semnelor (efsli) pentru egalitatea de oportunități de formare pentru interpreții în limbajul semnelor și servicii de calitate pentru cetățenii surzi în întreaga Uniune(11),

–  având în vedere orientările pentru interpreții în limbajul semnelor ale efsli/EUD pentru reuniunile la nivel internațional/european(12),

–  având în vedere orientările AIIC pentru interpreții de limbă vorbită care lucrează în echipe mixte(13),

–  având în vedere raportul efsli privind dreptul la serviciile de interpretare în limbajul semnelor pentru persoanele care lucrează sau studiază în străinătate(14),

–  având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, în calitate de cetățeni cu drepturi depline, toate persoanele cu dizabilități, în special femeile și copii, inclusiv persoanele surde și cu deficiențe de auz, cele care utilizează limbajul semnelor și cele care nu îl utilizează, au drepturi egale și sunt îndrituite să beneficieze de demnitate inalienabilă, tratament egal, viață independentă, autonomie și participare deplină în societate;

B.  întrucât TFUE impune Uniunii să combată discriminarea pe motiv de handicap în definirea și punerea în aplicare a politicilor și acțiunilor sale (articolul 10) și îi conferă puterea de a adopta legislație în vederea combaterii acestui tip de discriminare (articolul 19);

C.  întrucât articolele 21 și 26 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene interzic explicit discriminarea pe criterii de handicap și prevăd participarea egală a persoanelor cu dizabilități în societate;

D.  întrucât există aproximativ un milion de utilizatori ai limbajului semnelor în UE(15) și 51 de milioane de cetățeni cu deficiențe de auz(16), mulți dintre aceștia fiind, de asemenea, utilizatori ai limbajului semnelor;

E.  întrucât limbajele semnelor naționale și regionale reprezintă limbaje naturale de sine stătătoare, cu propria lor gramatică și sintaxă, aidoma limbilor vorbite(17);

F.  întrucât politica UE privind multilingvismul promovează învățarea limbilor străine și întrucât unul dintre obiectivele acesteia este ca fiecare european să vorbească două limbi în plus față de limba maternă; întrucât învățarea și promovarea limbajelor semnelor naționale și regionale ar putea să susțină acest obiectiv;

G.  întrucât accesibilitatea este o condiție prealabilă necesară pentru ca persoanele cu dizabilități să trăiască independent și să participe pe deplin și în condiții de egalitate în societate(18);

H.  întrucât accesibilitatea nu se limitează doar la accesibilitatea fizică a mediului, ci se extinde la accesibilitatea informațiilor și comunicațiilor, inclusiv sub forma furnizării de conținut în limbajul semnelor(19);

I.  întrucât interpreții profesioniști în limbajul semnelor sunt egali cu interpreții în limba vorbită în ceea ce privește atribuțiile și misiunile;

J.  întrucât situația interpreților în limbajul semnelor este eterogenă în rândul statelor membre, variind de la sprijinul familial informal la interpreți profesioniști cu educație universitară și pe deplin calificați;

K.  întrucât interpreții calificați și profesioniști în limbajul semnelor sunt rari în toate statele membre UE și întrucât raportul dintre utilizatorii limbajului semnelor și interpreții în limbajul semnelor variază între 8:1 și 2 500:1, cu un raport mediu de 160:1(20);

L.  întrucât s-a introdus o petiție(21) prin care se solicită ca Parlamentul să permită introducerea de petiții în limbajele semnelor naționale și regionale ale UE;

M.  întrucât Declarația de la Bruxelles privind limbajele semnelor în Uniunea Europeană(22) promovează o abordare nediscriminatorie privind utilizarea unui limbaj natural al semnelor, astfel cum se cere în Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap, care a fost ratificată de UE și de toate statele membre ale UE, cu excepția unuia;

N.  întrucât CNUDPH face referire la limbajul semnelor la articolul 2 (definiții), articolul 9 (accesibilitate), articolul 21 (libertatea de exprimare și de opinie și accesul la informații), articolul 24 (educația) și la articolul 30 (participarea la viața culturală, la activități recreative, de agrement și sportive)(23);

O.  întrucât, la articolul 2 din CNUDPH, definiția limbii cuprinde „limbile vorbite și ale semnelor și alte forme de limbă nevorbită” și, prin urmare, limbajele semnelor sunt incluse în toate articolele care menționează fie comunicarea, fie limba;

P.  întrucât nivelul și calitatea subtitrării în cadrul televiziunilor publice și private diferă considerabil de la un stat membru la altul, variind de la mai puțin de 10 % la aproape 100 %, cu standarde de calitate care variază foarte mult(24); întrucât în majoritatea statelor membre există puține date în ceea ce privește nivelul de interpretare în limbajul semnelor la televiziune;

Q.  întrucât utilizatorii limbajului semnelor ar putea beneficia de dezvoltarea noilor tehnologii lingvistice;

R.  întrucât, potrivit CNUDPH, refuzul unor amenajări corespunzătoare constituie o discriminare și întrucât, în conformitate cu Directiva privind egalitatea de tratament, trebuie să se asigure amenajări corespunzătoare pentru a garanta respectarea principiului egalității de tratament;

S.  întrucât în prezent nu există niciun acces direct la comunicare pentru persoanele surde, cele cu surdocecitate sau cu deficiențe de auz la deputații din Parlamentul European și la administratorii instituțiilor Uniunii Europene și, viceversa, pentru instituțiile UE la persoane surde sau cu dificultăți de auz;

T.  întrucât, în ultimul timp, eforturile de a garanta drepturile, libertatea și demnitatea persoanelor cu dizabilități au cunoscut o schimbare de la o abordare medicală la una politică și socială, dat fiind faptul că deseori barierele comportamentale și de mediu sunt cele care împiedică persoanele cu dizabilități să beneficieze pe deplin de drepturile omului;

U.  întrucât partea 1 din Carta socială europeană (CSE) din 1961 prevede că persoanele cu handicap au dreptul la formare profesională, reabilitare și reinstalare, indiferent de originea și natura handicapului lor;

V.  întrucât articolul 15 din CSE revizuită prevede că persoanele cu handicap au dreptul la independență, integrare socială și participarea la viața comunității, afirmând, de asemenea, că părțile la CES se angajează:

–  să adopte măsurile necesare pentru a oferi persoanelor cu dizabilități orientare, educare și formare profesională în cadrul schemelor generale ori de câte ori este posibil sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, prin intermediul unor organisme specializate, publice sau private;

–  să promoveze accesul acestora la locuri de muncă prin toate măsurile care tind să încurajeze angajatorii să ofere locuri d muncă și să mențină în activitate persoane cu dizabilități în mediul de lucru obișnuit și să adapteze condițiile de muncă la nevoile persoanelor cu dizabilități sau, atunci când acest lucru nu este posibil din cauza dizabilităților lor, prin adaptarea sau crearea de locuri de muncă protejate, conform gradului de incapacitate; în anumite cazuri, aceste măsuri pot implica recurgerea la plasarea specializată și la servicii de sprijin;

–  să promoveze deplina lor integrare socială și participarea lor la viața comunității, în special prin intermediul unor măsuri, inclusiv ajutoarele tehnice, care vizează înlăturarea barierelor din calea comunicării și mobilității și care permit accesul la transport, locuințe, activități culturale și recreative;

Interpreții calificați și profesioniști în limbajul semnelor

1.  subliniază nevoia de interpreți calificați și profesioniști în limbajul semnelor și, în acest scop, necesitatea de a se adopta următoarele măsuri:

(a)  recunoașterea oficială a limbajelor semnelor naționale și regionale în statele membre și în instituțiile UE,

(b)  instruirea formală (la nivel universitar sau similar, echivalentul a trei ani de studii la zi, care corespunde cu formarea necesară a interpreților de limbă vorbită)(25),

(c)  înregistrarea (acreditarea oficială și sistemul de control al calității, cum ar fi dezvoltarea profesională continuă),

(d)  recunoașterea oficială a profesiei;

2.  recunoaște că furnizarea de servicii de interpretare în limbajul semnelor de înaltă calitate:

(a)  depinde de o evaluare obiectivă a calității care să implice toate părțile interesate,

(b)  se bazează pe calificări profesionale,

(c)  implică experți reprezentanți ai persoanelor surde;

3.  recunoaște că interpretarea în limbajul semnelor constituie un serviciu profesional care necesită o remunerație corespunzătoare;

4.  sugerează stabilirea unui cod de etică care să asigure independența și autonomia persoanelor surde în situațiile în care intervin interpreți profesionali în limbajul semnelor; subliniază că secretul profesional și gradul de sensibilizare cu privire la sarcinile și rolurile unui interpret în limbajul semnelor într-o anumită situație sunt de o importanță fundamentală pentru garantarea statutului egal între părți într-o situație de comunicare care presupune intervenția interpreților; subliniază că un cod de etică ar contribui la menținerea dreptului unei persoane surde la independență și autonomie în aceste situații;

Distincția între accesibilitate și amenajare corespunzătoare(26)

5.  apreciază că accesibilitatea aduce avantaje anumitor grupuri și se bazează pe un set de standarde care sunt puse în aplicare treptat;

6.  este conștient de faptul că disproporționalitatea sau sarcinile excesive nu pot fi invocate pentru a justifica lipsa accesibilității;

7.  recunoaște că amenajarea corespunzătoare se referă la o persoană și este complementară obligației de accesibilitate;

8.  constată, de asemenea, că o persoană poate solicita măsuri de amenajare corespunzătoare chiar dacă obligația de accesibilitate a fost îndeplinită;

9.  înțelege că interpretarea în limbajul semnelor poate constitui o măsură a accesibilității sau o amenajare corespunzătoare, în funcție de situație;

Accesibilitatea

10.  subliniază că persoanele surde, cu surdocecitate și cu deficiențe de auz trebuie să aibă acces la aceleași informații și comunicări ca și semenii lor sub forma interpretariatului în limbajul semnelor, subtitrării, formatelor care transcriu limba vorbită și/sau formelor alternative de comunicare, inclusiv interpreți;

11.  sugerează statelor membre să ia măsurile adecvate pentru a garanta accesul persoanelor cu handicap în condiții de egalitate cu concetățenii lor la mediul fizic, transporturi, la informații și comunicări, inclusiv la sisteme și tehnologii ale informației și comunicațiilor, precum și la alte infrastructuri și servicii deschise sau oferite publicului;

12.  subliniază că serviciile publice și guvernamentale, inclusiv conținutul lor online, trebuie să fie accesibile prin intermediari în direct, cum ar fi interpreții în limbajul semnelor la fața locului, dar și prin servicii alternative pe internet și la distanță, atunci când este cazul;

13.  subliniază că este necesar ca statele membre să se asigure că serviciile din prima linie și cele de urgență sunt echipate și în măsură să primească comunicări din partea persoanelor surde, cu surdocecitate și cu deficiențe de auz; solicită, de asemenea, ca statele membre să analizeze tehnologiile emergente în scopul de a se asigura că persoanele surde, cu surdocecitate și cu deficiențe de auz au acces la cele mai recente tehnologii disponibile pentru a contacta serviciile din prima linie și a cele de urgență;

14.  subliniază necesitatea de a se asigura că serviciile din prima linie și cele de urgență sunt echipate și capabile să facă față imediat unor situații, cum ar fi accidentele și situațiile de urgență, în care este implicată o persoană surdă, cu surdocecitate sau cu deficiențe de auz;

15.  își reiterează angajamentul de a face procesul politic cât mai accesibil, inclusiv prin punerea la dispoziție a unor interpreți în limbajul semnelor profesioniști; observă că acesta include alegeri, consultări publice și alte evenimente, după caz;

16.  solicită statelor membre să implice asociațiile persoanelor surde în elaborarea, proiectarea și definirea politicilor;

17.  subliniază rolul în creștere al tehnologiilor lingvistice în asigurarea accesului egal al tuturor la spațiul digital;

18.  recunoaște importanța unor standarde minime pentru a asigura accesibilitatea, în special având în vedere tehnologiile noi și emergente, cum ar fi furnizarea de interpretare în limbajul semnelor pe internet și serviciile de subtitrare;

19.  ia act de faptul că, deși furnizarea de asistență medicală este o competență a statelor membre, aceasta ar trebui să răspundă nevoilor persoanelor surde, cu surdocecitate și cu deficiențe de auz, de exemplu prin furnizarea interpreților profesioniști în limbajul semnelor și sensibilizarea și formarea personalului, acordând o atenție deosebită femeilor și copiilor;

20.  recunoaște că accesul egal la justiție pentru persoanele surde, cu surde și cu deficiențe de auz poate fi asigurat numai prin furnizarea de interpreți profesioniști calificați în mod corespunzător;

21.  este conștient de importanța unor servicii de interpretare și de traducere exacte și precise, în special în instanță și alte contexte juridice; reiterează, prin urmare, importanța interpreților profesioniști, cu înaltă calificare și specializați în limbajul semnelor, în special în astfel de situații;

22.  subliniază necesitatea de a consolida sprijinul și dispozițiile specifice, cum ar fi interpretarea în limbajul semnelor și informarea accesibilă în timp real și bazată pe text, în caz de dezastre, pentru persoanele cu dizabilități în situații de conflict armat, urgențe umanitare și dezastre naturale(27);

23.  invită toate statele membre să se asigure că autoritățile lor naționale au recunoașterea juridică și să adopte toate măsurile adecvate, inclusiv recunoașterea și promovarea folosirii limbajului semnelor;

Ocuparea forței de muncă, educație și formare profesională

24.  ia act de faptul că Declarația universală a drepturilor omului prevede că orice persoană are dreptul la muncă; recunoaște că statele membre s-au angajat să garanteze acest drept persoanelor surde, cu surdocecitate și cu deficiențe de auz, în condiții de egalitate cu concetățenii lor;

25.  ia act de faptul că amenajarea corespunzătoare, care include punerea la dispoziție a interpreților profesioniști în limbajul semnelor, trebuie adoptată pentru a asigura accesul egal la locuri de muncă, educație și formare;

26.  solicită acordarea de sprijin pentru întreprinderile care furnizează resursele necesare persoanelor surde, cu surdocecitate și cu deficiențe de auz; ia act de faptul că punerea la dispoziție a resurselor necesare în ceea ce privește interviurile de angajare, de exemplu, contribuie la incluziunea persoanelor surde, cu surdocecitate și cu deficiențe de auz;

27.  subliniază că părinților trebuie să li se furnizeze o informare echilibrată și cuprinzătoare referitoare la limbajul semnelor și la ceea ce înseamnă surditatea, pentru a putea face o alegere în cunoștință de cauză, în interesul superior al copiilor lor;

28.  recunoscând că educația este o competență a statelor membre, invită statele membre să se asigure că persoanele surde, cu surdocecitate și cu deficiențe de auz nu sunt excluse din sistemul de învățământ general;

29.  consideră că este necesar, recunoscând în același timp că educația este un domeniu de competență al statelor membre, ca studenților surzi, cu surdocecitate și cu deficiențe de auz să le fie acordat tot sprijinul tehnic necesar, inclusiv interpretarea, în toate etapele sistemului de învățământ;

30.  subliniază, recunoscând totodată că educația este o competență a statelor membre, că statele membre ar trebui să asigure un sistem de educație bazat pe incluziune la toate nivelurile, precum și învățarea de-a lungul vieții care să fie accesibilă persoanelor surde, cu surdocecitate și cu deficiențe de auz;

31.  subliniază că programele de intervenție timpurie sunt esențiale pentru copii în dezvoltarea deprinderilor de viață, inclusiv a competențelor lingvistice; constată, de asemenea, că aceste programe ar trebui să includă, în mod ideal, modele de comportament pentru persoanele surde;

32.  subliniază că persoanele surde, cu surdocecitate și cu deficiențe de auz și părinții lor trebuie să beneficieze de posibilitatea de a învăța limbajul semnelor național sau regional din mediul lor de viață prin serviciile preșcolare și în școli(28);

33.  subliniază că trebuie luate măsuri pentru recunoașterea și promovarea identității lingvistice a persoanelor surde(29);

34.  solicită, în special, ca statele membre să promoveze un mediu în care limbajul semnelor și identitatea lingvistică pot prospera și sunt încurajate pentru toți, în școli, universități, la locul de muncă, cluburi sportive și în societate în ansamblul său;

35.  invită statele membre să încurajeze învățarea limbajului semnelor în același mod ca limbile străine;

36.  subliniază că interpreții calificați în limbajul semnelor și personalul didactic competent în limbajul semnelor și dotat cu competențele necesare pentru a lucra în medii educative incluzive și bilingve constituie un factor esențial în reușita școlară a copiilor și tinerilor adulți surzi, care contribuie la rezultate educaționale mai bune și la rate mai scăzute ale șomajului pe termen lung;

37.  subliniază lipsa generală de manuale în limbajul semnelor și de materiale didactice în formate și limbi accesibile;

38.  solicită ca principiul libertății de circulație să fie garantat în cazul persoanelor surde, cu surdocecitate sau cu deficiențe de auz în cadrul UE, inclusiv în contextul programului Erasmus + și al programelor de mobilitate conexe, asigurându-se că participanții nu fac obiectul unor cerințe disproporționate prin faptul că trebuie să-și asigure singuri serviciile de interpretare;

39.  salută proiectul-pilot „cardul european pentru dizabilitate”; regretă excluderea interpretării în limbajul semnelor din proiect, dat fiind că aceasta împiedică în mod semnificativ libertatea de circulație a lucrătorilor și studenților surzi, cu surdocecitate sau cu deficiențe de auz în cadrul UE;

Instituțiile Uniunii Europene

40.  recunoaște că instituțiile UE trebuie să fie exemple de cele mai bune practici pentru personalul său, funcționarii aleși și stagiari, precum și față de cetățenii UE în ceea ce privește punerea la dispoziție a unor amenajări corespunzătoare și asigurarea accesibilității, care include furnizarea de interpretare în limbajul semnelor;

41.  salută faptul că instituțiile Uniunii Europene asigură deja, în regim ad hoc, accesibilitatea evenimente publice și a reuniunilor comisiilor; consideră că subtitrarea și transcrierea limbii vorbite ar trebui considerate o alternativă, dar una egală și necesară pentru persoanele cu deficiențe de auz care nu folosesc limbajul semnelor, iar acest lucru se aplică și angajaților din instituțiile europene în ceea ce privește punerea la dispoziție a unor amenajări corespunzătoare în conformitate cu articolul 5 din Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă;

42.  recunoaște că instituțiile UE dispun de un sistem pentru a asigura interpretarea în limbajul semnelor prin intermediul serviciilor lor de interpretariat în scopul asigurării accesibilității; îndeamnă instituțiile să utilizeze astfel de sisteme existente și atunci când asigură amenajări corespunzătoare pentru personal și/sau pentru funcționarii aleși, reducând la minimum în mod eficace sarcinile administrative ce revin persoanelor și instituțiilor;

43.  îndeamnă insistent instituțiile să acorde în mod oficial interpreților în limbajul semnelor același statut ca și interpreților de limbă vorbită în ceea ce privește serviciile de interpretare pe care le oferă instituțiilor și/sau personalului acestora sau funcționarilor numiți, inclusiv accesul la asistență tehnică, materiale de pregătire și documente;

44.  îndeamnă Eurostat să garanteze că statisticile privind utilizatorii limbajelor semnelor surzi, cu surdocecitate sau cu deficiențe de auz sunt furnizate instituțiilor UE, astfel încât acestea să poată defini, pune în aplicare și analiza mai bine politicile în materie de dizabilități și limbi;

45.  îndeamnă Unitatea de coordonare a serviciilor pentru vizitatori a Parlamentului European să răspundă nevoilor utilizatorilor surzi, cu surdocecitate sau cu deficiențe de auz, oferindu-le acces direct într-un limbaj al semnelor național sau regional și prin servicii de transcriere a limbii vorbite;

46.  solicită instituțiilor să pună pe deplin în aplicare proiectul-pilot al UE INSIGN, care constituie o reacție la decizia Parlamentului European din 10-13 decembrie 2012 privind introducerea unui serviciu și a unei aplicații în timp real în limbajul semnelor și care vizează îmbunătățirea comunicării dintre persoanele surde și cu deficiențe de auz și instituțiile UE(30);

47.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1)

JO C 187, 18.7.1988, p. 236.

(2)

JO C 379, 7.12.1998 p. 66.

(3)

JO L 23, 27.1.2010, p. 35.

(4)

Texte adoptate, P8_TA(2016)0318.

(5)

http://www.ohchr.org/Documents/HRBodies/CRPD/GC/RighttoEducation/CRPD-C-GC-4.doc

(6)

JO L 303, 2.12.2000, p. 16.

(7)

JO L 255, 30.9.2005, p. 22.

(8)

Texte adoptate, P8_TA(2016)0107.

(9)

http://www.youthforum.org/assets/2016/04/0099-16_Policy_Paper_Equality_Non-discrimination_FINAL2.pdf

(10)

JO L 280, 20.10.2010, p. 1.

(11)

http://efsli.org/publications

(12)

http://efsli.org/efsliblu/wp-content/uploads/2012/09/SL-Interpreter-Guidelines.pdf

(13)

http://aiic.net/page/6701/guidelines-for-spoken-language-interpreters-working-in-mixed-teams/lang/1

(14)

http://efsli.org/efsliblu/wp-content/uploads/2012/09/R1101-The-right-to-sign-language-interpreting-services-when-working-or-studying-abroad.pdf

(15)

http://europa.eu/rapid/press-release_IP-13-511_ro.htm

(16)

Federația europeană a persoanelor cu deficiențe de auz (EFHOH) http://www.efhoh.org/about_us

(17)

Brentari, D., ed. (2010) Sign Languages (Limbajele semnelor). Cambridge University Press.

Pfau, R., Steinbach M. & Bencie W., ed. (2012) Sign Language: An International Handbook (Limbajul semnelor: un manual internațional). De Gruyter.

(18)

Comentariul general nr. 2, Comitetul CNUDPH, CRPD/C/GC/2, disponibil la adresa: https://documents-dds-ny.un.org/doc/UNDOC/GEN/G14/033/13/PDF/G1403313.pdf?OpenElement

(19)

Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (CNUDPH), articolul 9.

(20)

WIT, M. de (2016, în curs de publicare). Sign Language Interpreting in Europe (Interpretarea prin limbajul semnelor în Europa), ediția 2016.

(21)

Petiția nr. 1056-16.

(22)

Declarația de la Bruxelles (2010), Uniunea Europeană a Surzilor (EUD) http://www.eud.eu/files/8514/5803/7674/brussels_declaration_FINAL.pdf

(23)

http://www.un.org/disabilities/documents/convention/convoptprot-e.pdf

(24)

EFHOH (2015). State of subtitling access in EU (Stadiul accesului la subtitrare în UE). Disponibil la adresa: http://media.wix.com/ugd/c2e099_0921564404524507bed2ff3648781a3c.pdf

(25)

efsli (2013), Learning Outcomes for Graduates of a Three Year Interpreting Training Programme

(26)

CRPD/C/GC/4, punctul 28

(27)

Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (CNUDPH), articolul 11.

(28)

http://www.univie.ac.at/designbilingual/downloads/De-Sign_Bilingual_Findings.pdf

(29)

Comentariul general nr. 4, Comitetul CNUDPH, CRPD/C/GC/4, disponibil la adresa: http://www.ohchr.org/Documents/HRBodies/CRPD/GC/RighttoEducation/CRPD-C-GC-4.doc

(30)

http://www.eud.eu/projects/past-projects/insign-project/

Notă juridică