PROPUNERE DE REZOLUȚIE referitoare la negocierile cu Regatul Unit ca urmare a notificării intenției sale de a se retrage din Uniunea Europeană
31.3.2017 - (2017/2593(RSP))
în conformitate cu articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
David Coburn, Beatrix von Storch în numele Grupului EFDD
B8-0243/2017
Rezoluția Parlamentului European referitoare la negocierile cu Regatul Unit ca urmare a notificării intenției sale de a se retrage din Uniunea Europeană
Parlamentul European,
– având în vedere articolul 50 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),
– având în vedere articolul 3 alineatul (5), articolul 4 alineatul (3) și articolul 8 din TUE,
– având în vedere articolele 217 și 218 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),
– având în vedere notificarea adresată Consiliului European la 29 martie 2017 de către primul ministru al Regatului Unit în conformitate cu articolul 50 alineatul (2) din TUE,
– având în vedere Rezoluția sa din 28 iunie 2016 referitoare la decizia de a părăsi UE în urma referendumului din Regatul Unit[1],
– având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât 51,8 % dintre persoanele care au votat în Regatul Unit la 23 iunie 2016 (17,4 milioane de persoane) au optat pentru părăsirea Uniunii Europene; ia act de faptul că prezența la vot în cadrul acestui referendum a fost mai mare decât în cazul ultimelor alegeri;
B. întrucât prin notificarea Consiliul European de către guvernul Regatului Unit se începe procesul irevocabil prin care Regatul Unit va înceta să fie un stat membru al Uniunii Europene, iar tratatele vor înceta să i se aplice;
C. întrucât această retragere trebuie să se desfășoare în mod ordonat;
D. întrucât este dreptul suveran al unui stat membru de a se retrage din Uniunea Europeană;
E. întrucât Regatul Unit, în notificarea făcută la 29 martie 2017, și-a anunțat intenția de a părăsi jurisdicția Curții de Justiție a Uniunii Europene;
F. întrucât guvernul Regatului Unit a precizat în aceeași notificare că viitoarele sale relații cu Uniunea Europeană nu vor include apartenența la piața internă sau la uniunea vamală;
G. întrucât Groenlanda a părăsit Comunitatea Economică Europeană în 1985, iar Algeria a părăsit-o în 1962;
H. întrucât campania în favoarea ieșirii din UE a fost câștigată în principal prin susținerea unor cauze cum ar fi controlarea imigrației, recuperarea competențelor și sistarea contribuțiilor bugetare la Uniunea Europeană,
Desfășurarea negocierilor
1. respectă voința democratică a poporului britanic, care au votat să părăsească Uniunea Europeană și să reia controlul asupra propriei țări;
2. salută notificarea Consiliului European de către guvernul Regatului Unit care oficializează decizia Regatului Unit de a se retrage din Uniunea Europeană;
3. cere începerea cât mai rapidă a negocierilor între Uniunea Europeană și Regatul Unit prevăzute la articolul 50 alineatul (2) din TUE și desfășurarea acestora de o manieră amicală;
4. ia act de faptul că Uniunea Europeană și statele sale membre sunt obligate:
a) să dezvolte, în temeiul articolului 8 din TUE, „relații privilegiate cu țările învecinate [...] bazate pe cooperare”;
b) să elimine treptat, în temeiul articolului 21 alineatul (2) litera (e), „bariere[le] în calea comerțului internațional”;
c) să asiste statele membre „în temeiul principiului cooperării loiale [...] [și cu respect] reciproc în îndeplinirea misiunilor care decurg din tratate” în conformitate cu articolul 4 alienatul (3) din TUE, care, prin urmare, trebuie să includă și însuși procesul prevăzut la articolul 50;
d) să interzică „orice restricții privind circulația capitalurilor [...] între statele membre și țările terțe” în temeiul articolului 63 alineatul (1) din TFUE;
5. evidențiază că este în interesul tuturor părților ca negocierile derulate în temeiul articolului 50 din TUE să se desfășoare în conformitate cu normele statului de drept și cu perturbări minime de ordin economic, lucru care ar trebui respectat atât în timpul negocierilor, cât și după acestea;
6. consideră că, în conformitate cu cele de mai sus și ca urmare a acestora, instituțiile UE, statele membre și Regatul Unit au datoria de a începe negocierile cu bună credință;
Priorități tematice
Libera circulație
7. ia act de faptul că libera circulație a persoanelor a contribuit la reducerea salariilor, la creșterea nesustenabilă a presiunii asupra serviciilor publice și a locuințelor, facilitarea crimei transfrontaliere și înrăutățirea securității atât în Regatul Unit, cât și în Europa;
8. consideră că este important ca orice viitoare înțelegere între UE și Regatul Unit să nu cuprindă continuarea liberei circulații a persoanelor; consideră că menținerea liberei circulații a persoanelor ar reprezenta o trădare a voinței poporului britanic;
Drepturi reciproce
9. ia act de faptul că se estimează că aproximativ 2,9 milioane de cetățeni ai UE își au reședința în Regatul Unit și aproximativ 1,2 milioane de cetățeni ai Regatului Unit își au reședința în alt stat membru;
10. consideră, prin urmare, că ar trebui să se convină cât se poate de rapid o soluție pentru a asigura drepturile reciproce la rezidență astfel pentru a liniști cetățenii respectivi și a nu se provoca perturbări sau tulburări nenecesare; subliniază că această chestiune nu trebuie să devină o pârghie de negociere majoră în cadrul negocierilor;
11. subliniază că cetățenii Regatului Unit care au avut reședința legală în alte state membre timp de cinci ani sau mai mult au dreptul la statutul de rezident pe termen lung, potrivit dispozițiilor de la articolul 4 din Directiva 2003/109/CE a Consiliului;
Buget
12. subliniază că Regatul Unit contribuie mai mult la bugetul UE decât primește înapoi; ia act de faptul că dimensiunea bugetului actual din cadrul financiar multianual (CFM) în prețuri curente este de peste 1 trilion EUR; subliniază că un raport al Curții de Conturi din 2015 a estimat că rata de eroare este de 3,8 %;
13. subliniază că, potrivit Regulamentului CFM, Comisia trebuie să prezinte, până la sfârșitul anului 2017, propunerile sale referitoare la CFM post-2020, care ar trebui să țină cont de decizia Regatului Unit de a părăsi Uniunea; subliniază că această propunere privind viitorul CFM nu ar trebui să includă contribuția Regatului Unit și nici nu ar trebui să genereze obligații legale pentru Regatul Unit cu privire la pasivele sale;
14. subliniază, de asemenea, că, dacă nu se mai aplică tratatele, astfel cum statuează articolul 50 alineatul (3) din TUE, înseamnă că actele legislative întocmite în temeiul acestor tratate, inclusiv Regulamentul CFM, ca și jurisdicția Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) trebuie, la rândul lor, să înceteze să se aplice; subliniază, prin urmare, că după ce Regatul Unit părăsește Uniunea, nu mai pot exista obligații juridice ca Regatul Unit să continue să contribuie la actualul sau viitorul CFM;
15. consideră că diversele sugestii de regularizare financiară, inclusiv nota privind pasivele pentru Comisia pentru bugete, par să fie concepute astfel încât să umfle aceste cifre pentru a crea din neant o pârghie de negociere inexistentă; respinge, prin urmare, noțiunea de „act de divorț al UE” și orice altă noțiune de regularizare financiară care au fost discutate pe larg în presă;
16. subliniază că întrebarea dacă Regatul Unit mai dorește să fie parte în continuare la programele UE este de apanajul guvernului în exercițiu la momentul respectiv și că orice contribuții financiare ar trebui decise de la caz la caz și aplicate de aceeași manieră ca și în cazul negocierilor cu țările terțe; ia act, de exemplu, de faptul că Israelul are acces la programe ale UE în calitate de țară terță, fără a contribui la CFM;
Comerțul și piața unică
17. subliniază că, în întreaga campanie din cadrul referendumului din Regatul Unit, primul ministru al Regatului Unit, ministrul finanțelor și personalități din cadrul campaniei de părăsire a UE s-au exprimat clar că plecarea din Uniunea Europeană va însemna părăsirea pieței unice;
18. subliniază că pentru a avea „acces” la piața unică a UE nu este necesar ca o țară să fie membră a UE și nici ca aceasta să dețină un acord comercial cu UE; subliniază că, în 2015, China, Statele Unite, Rusia, Japonia, India și Brazilia au exportat bunuri în valoare de aproximativ 864 miliarde EUR către UE; ia act de faptul că niciuna dintre aceste țări nu beneficiază de „libertatea de circulație” în cadrul Uniunii și nici de un acord comercial cu aceasta;
19. subliniază că articolul 50 alineatul (2) din TUE precizează că „Uniunea negociază și încheie cu acest stat un acord care stabilește condițiile de retragere, ținând seama de cadrul viitoarelor sale relații cu Uniunea”; consideră, prin urmare, că, dat fiind că comerțul va fi o componentă de o importanță crucială din această relație viitoare, din punct de vedere practic trebuie să se convină un acord comercial ca parte a negocierilor;
20. salută faptul că Regatul Unit își reafirmă propria voce și își exercită din nou drepturile depline în Organizația Mondială a Comerțului;
21. salută faptul că Regatul Unit își va recupera drepturile depline de a negocia acorduri comerciale și de a-și urma propria politică comercială și externă;
22. ia act de faptul că Regatul Unit are un deficit comercial cu Uniunea Europeană; ia act de faptul că piața Regatului Unit este cel mai mare importator de bunuri din UE; solicită, prin urmare, semnarea rapidă a unui acord de liber schimb rezonabil între UE și Regatul Unit;
23. consideră că nu există obstacole în calea începerii unor negocieri comerciale cu țări terțe de către Regatul Unit și că, de drept, aceste negocieri se pot încheia printr-un acord, cu condiția ca acestea să stipuleze că intrarea lor în vigoare este condiționată de ieșirea Regatului Unit din Uniunea Europeană;
Dispoziții finale
24. subliniază că negocierile trebuie să se încheie cu încetarea jurisdicției CJUE în Regatul Unit;
25. consideră că încheierea unei înțelegeri finale cu privire la drepturile de pescuit va fi acceptabilă doar după repatrierea deplină a politicii de pescuit în Regatul Unit; subliniază că UE trebuie să permită Regatului Unit să își exercite drepturile independente depline pentru gestionarea și conservarea apelor sale și a zonei economice exclusive, astfel cum se reglementează în Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării;
26. ia act de faptul că există preocupări reale în rândul persoanelor din Irlanda de Nord și Republica Irlanda cu privire la posibilitatea de a se introduce controale stricte la frontierele dintre acestea; subliniază, cu toate acestea, că zona comună de călătorie nu depinde de calitatea de membru al UE;
27. ia act de faptul că există preocupări reale în rândul persoanelor din Gibraltar cu privire la frontiera dintre Gibraltar și Spania; subliniază, prin urmare, că aceste negocieri de retragere din UE nu trebuie folosite drept mandat pentru a pune sub semnul întrebării suveranitatea Gibraltarului și pentru a introduce vreun obstacol de-a lungul frontierei dintre Gibraltar și Spania;
28. consideră că ieșirea Regatului Unit din UE ar putea încuraja și alte națiuni să o părăsească; recunoaște că ieșirea din UE prezintă un enorm potențial economic și democratic;
o
o o
29. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate.
- [1] Texte adoptate, P8_TA(2016)0294.