Procedură : 2017/2703(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : B8-0399/2017

Texte depuse :

B8-0399/2017

Dezbateri :

PV 13/06/2017 - 11
CRE 13/06/2017 - 11

Voturi :

PV 14/06/2017 - 8.10
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2017)0264

PROPUNERE DE REZOLUȚIE
PDF 424kWORD 57k
Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B8-0397/2017
7.6.2017
PE605.509v01-00
 
B8-0399/2017

depusă pe baza declarației Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate

în conformitate cu articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul de procedură


referitoare la Republica Democratică Congo  (2017/2703(RSP))


Marie-Christine Vergiat, Merja Kyllönen, Javier Couso Permuy, Kateřina Konečná, Dimitrios Papadimoulis, Stelios Kouloglou, Kostas Chrysogonos, Sabine Lösing, Lola Sánchez Caldentey, Estefanía Torres Martínez, Tania González Peñas, Miguel Urbán Crespo, Xabier Benito Ziluaga, Neoklis Sylikiotis, Takis Hadjigeorgiou în numele Grupului GUE/NGL

Rezoluția Parlamentului European referitoare la Republica Democratică Congo  (2017/2703(RSP))  
B8‑0399/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare, în special rezoluția din 7 octombrie 2010 referitoare la protecția necorespunzătoare a drepturilor omului și justiției în Republica Democratică Congo(1), precum și rezoluțiile Adunării Parlamentare Paritare a statelor din Africa, zona Caraibilor și Pacific - Uniunii Europene (ACP-UE),

–  având în vedere Carta africană privind democrația, alegerile și guvernanța,

–  având în vedere Carta africană a drepturilor omului și popoarelor din iunie 1981,

–  având în vedere Constituția Republicii Democratice Congo (R.D. Congo), adoptată la 18 februarie 2006, în special articolul 56, care prevede că: „Toate actele, acordurile, convențiile, înțelegerile sau orice alte acte care au drept consecință privarea totală sau parțială a națiunii sau a persoanelor fizice sau juridice de mijloacele lor de existență având la bază resursele sau bogățiile naturale de care dispun, fără a aduce atingere dispozițiilor internaționale privind crimele economice, sunt considerate a fi infracțiuni de jaf și se pedepsesc conform legii.”,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966,

–  având în vedere Rezoluția Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE din 15 iunie 2016 referitoare la situația preelectorală și de securitate din R.D. Congo, precum și rezoluțiile din 2 august 2016 și 24 august 2016 referitoare la procesul electoral din R.D. Congo în urma lansării dialogului național în R.D. Congo,

–  având în vedere declarațiile delegației UE cu privire la situația drepturilor omului din Republica Democratică Congo, în special cele din 23 noiembrie 2016 și 24 august 2016,

–  având în vedere raportul anual al Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, publicat la 27 iulie 2015, privind situația drepturilor omului și activitățile Biroului comun al ONU pentru drepturile omului din Republica Democratică Congo,

–  având în vedere articolul 3 din Convenția de la Geneva din 1949 și Protocolul II la aceasta, care interzic în special execuțiile sumare, violul, recrutarea forțată și alte atrocități,

–  având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile copilului, din 20 noiembrie 1989,

–  având în vedere acordul cu privire la Regulamentul UE privind minereurile din zone de conflict, care a fost aprobat de statele membre la 15 iunie 2016,

–  având în vedere Raportul Programului Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) din 15 aprilie 2015 cu privire la exploatarea și comercializarea ilegală a resurselor naturale de către grupările infracționale organizate,

–  având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât incapacitatea Organizației Națiunilor Unite (ONU) de a reacționa consecvent față de genocid și consecințele acestuia, precum și complicitatea unor țări care au interese în regiune, cum ar fi Statele Unite, Belgia și Franța, au condus la o situație tragică, în care sute de mii sau chiar milioane de persoane - potrivit informațiilor furnizate de unele ONG-uri, până la șase milioane - au murit începând din 1996; întrucât guvernul belgian l-a susținut pe Clément Kanku, fost ministru al dezvoltării, care a fost demis luna aceasta și care are legături strânse cu milițiile care luptă în regiunea Kasai;

B.  întrucât președintele R.D. Congo, Joseph Kabila, aflat la putere din 2001, a amânat alegerile și a rămas la putere și după încheierea mandatului său constituțional; întrucât acest lucru a dat naștere unor tensiuni politice, tulburări și violențe fără precedent pe tot teritoriul țării;

C.  întrucât constituția R.D. Congo prevede că președintele nu poate servi mai mult de două mandate și, în temeiul acestei prevederi, Joseph Kabila va rămâne la putere până când vor avea loc alegeri parlamentare și prezidențiale, cel târziu până în luna decembrie 2017;

D.  întrucât, începând din 2012, instabilitatea este din nou o caracteristică a R.D. Congo, iar consecințele instabilității, cum ar fi luptele și atrocitățile, care au avut loc cel mai frecvent în provinciile Kivu de Nord și Kivu de Sud, în partea de est a țării, au costat viața a câteva mii de oameni;

E.  întrucât, de la uciderea liderului tradițional Kamwina Nsapu în cursul unei operațiuni militare care a urmat unei revolte împotriva autorităților din Kinshasa, în august 2016, situația din regiunea Kasai este extrem de complicată, existând conflicte între miliții și forțele guvernamentale;

F.  întrucât în Kasai au avut loc deja unele acțiuni de mediere, conduse de Shadari Ramazani, ministru al afacerilor interne din 20 decembrie 2016, care negociază cu familia defunctului șef tradițional;

G.  întrucât acordul din 31 decembrie 2016 a fost un pas înainte, prin care s-a garantat că președintele Kabila nu va cere un al treilea mandat și care a pregătit terenul pentru un „consiliu național de tranziție”; întrucât acesta ar putea fi primul transfer pașnic de putere din R.D. Congo de la declararea independenței sale în 1960; întrucât pregătirile pentru noile alegeri sunt deja în curs de desfășurare, până în prezent fiind înregistrate peste 24 de milioane de persoane;

H.  întrucât în ultimele săptămâni rebelii au intensificat insurgența antiguvernamentală, ceea ce a făcut zeci de victime de ambele părți; întrucât, la 29 martie 2017, în regiunea Kasai au fost descoperite corpurile neînsuflețite ale lui Michael Sharp, cetățean american, și Zaida Catalan, cetățean suedez, doi experți ai ONU care dispăruseră cu două săptămâni înainte; întrucât la 13 martie guvernul R.D. Congo anunțase că aceștia „au căzut în mâinile unor forțe ostile neidentificate”; întrucât la 23 aprilie guvernul R.D. Congo a prezentat reporterilor la Kinshasa un film despre care a declarat că prezintă membri ai miliției antiguvernamentale executându-i pe cei doi experți, fără însă să explice în ce mod materialul video intrase în posesia sa; întrucât ONU realizează propria anchetă cu privire la aceste execuții;

I.  întrucât, în pofida refuzului anumitor părți de a pune pe deplin în aplicare acordul din decembrie, dialogul încă mai poate fi facilitat, deși nu este clar modul în care sancțiunile impuse de Consiliul European la 29 mai 2017 vor contribui în acest sens, cu excepția cazului în care se exercită presiune asupra tuturor părților și în care există dovezi privind planuri credibile de dialog; întrucât Uniunea Africană (UA) se va opune probabil noilor sancțiuni;

J.  întrucât președintele Kabila s-a deplasat în partea centrală a regiunii Kasai la 30 mai 2017; întrucât a fost prezent și succesorul marelui șef tradițional Kamwina Nsapu, iar acest lucru ar putea fi considerat drept un semn de reconciliere și o dovadă a unei voințe reale a ambelor părți de a consolida pacea în regiunea Kasai;

K.  întrucât, din august 2016, s-au înregistrat aproximativ 4 000 de victime, 30 000 de refugiați au fugit în Angola și peste 1,5 milioane de persoane au fost strămutate în interiorul țării, ceea ce reprezintă 7 % din populația totală a țării; întrucât peste 400 000 de refugiați congolezi trăiesc în continuare în afara granițelor țării; întrucât refugiații care fug de grava criză umanitară din Republica Centrafricană, țară vecină, ajung în R.D. Congo;

L.   întrucât numeroasele crime de război și crime împotriva umanității, încălcările la scară largă ale drepturilor omului, represiunea împotriva opozanților, violarea în masă a femeilor și a fetelor și recrutarea forțată, inclusiv a copiilor, care sunt folosiți drept combatanți, sunt fapte frecvente în R.D. Congo;

M.  întrucât întreprinderile transnaționale finanțează grupările armate pentru a putea continua exploatarea rezervelor minerale ale R.D. Congo; întrucât R.D. Congo deține 80 % din rezervele cunoscute de coltan, un minereu utilizat în special pentru condensatoare pentru computere și telefoane mobile, dar întrucât avantajele bogăției create astfel revin întreprinderilor multinaționale, nu poporului congolez; întrucât această situație a fost denunțată în repetate rânduri în rapoartele publicate de Organizația Națiunilor Unite; întrucât Ibrahim Thiaw, directorul executiv adjunct al Programului Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), a declarat în aprilie 2015 că anual sunt exploatate resurse naturale în valoare de peste un miliard de dolari și că majoritatea profiturilor obținute - până la 98 % - ajung în buzunarele concernelor internaționale, în timp ce restul de 2 % sunt folosite pentru a finanța grupări armate din R.D. Congo; întrucât acordul la care au ajuns statele membre la 15 iunie 2016 referitor la regulamentul UE privind minereurile din zone de conflict este mult sub nivelul necesar, în sensul că se aplică numai „produselor neprelucrate”, care reprezintă 10 % - 15 % din importurile UE;

N.   întrucât planurile de ajustare structurală impuse de instituțiile financiare internaționale, în special de Banca Mondială, au slăbit și mai mult țara, transformând-o într-un paradis juridic și fiscal pentru întreprinderile multinaționale, îndeosebi din sectorul minier; întrucât, ca urmare a acestor planuri de ajustare structurală, pilonii economiei congoleze au fost distruși și mii de lucrători și-au pierdut locurile de muncă, oamenii fiind astfel privați de mijloacele de subzistență, condițiile lor de viață înrăutățindu-se, iar situația marilor grupuri industriale devenind mai favorabilă,

1.  condamnă represiunea orchestrată de forțele de apărare și de securitate; solicită eliberarea imediată și necondiționată a tuturor persoanelor deținute în mod arbitrar;

2.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la recrudescența actelor de violență înregistrate în perioada premergătoare alegerilor; subliniază necesitatea de a respecta și de a proteja drepturile la libertatea de exprimare, de asociere și de întrunire pașnică și condamnă toate formele de intimidare și de hărțuire, inclusiv hărțuirea judiciară, a apărătorilor drepturilor omului, a ziariștilor, a opoziției politice și a altor voci independente sau critice;

3.  consideră că lupta împotriva impunității pentru încălcările dreptului umanitar și pentru infracțiunile economice și financiare reprezintă una dintre condițiile indispensabile pentru restabilirea păcii în R.D. Congo;

4.  împărtășește punctul de vedere al Uniunii Africane și al ONU potrivit căruia numai un dialog care să includă toate părțile și toți reprezentanții societății congoleze și cu respectarea strictă a constituției și a intereselor populației, precum și un proces electoral liber, corect, transparent și credibil vor contribui la atenuarea tensiunilor politice din țară;

5.  este deosebit de preocupat de situația femeilor din țară și de infracțiunile și discriminările împotriva acestora; consideră că este esențială intensificarea eforturilor autorităților și ale comunității internaționale pentru a pune capăt violurilor în masă folosite drept tehnică de război, pentru a garanta accesul gratuit la sistemul public de sănătate, în special la îngrijiri medicale în materie de sănătate reproductivă, de contracepție și de avort, și pentru a promova o veritabilă egalitate între sexe;

6.  consideră că sfârșitul fenomenului copiilor soldați trebuie să constituie o prioritate a autorităților și a comunității internaționale;

7.  denunță faptul că nevoile de bază ale populației congoleze sunt sistematic sacrificate în beneficiul intereselor economice și geopolitice ale întreprinderilor multinaționale și ale puterilor străine;

8.  consideră, prin urmare, că situația dramatică din estul R.D. Congo poate fi soluționată pe termen lung dacă se iau măsuri pentru a garanta faptul că populația beneficiază în cele din urmă de pe urma resurselor naturale; subliniază că, în acest scop, țara trebuie să își recupereze suveranitatea asupra bogățiilor sale naturale, instituind controlul asupra activității multinaționalelor străine și dezvoltând infrastructuri naționale pentru exploatarea, transformarea și comercializarea materiilor sale prime, ceea ce înseamnă revizuirea și abrogarea tuturor contractelor miniere și forestiere, în conformitate cu articolul 56 din constituția congoleză, pentru a garanta că aceste beneficii sunt generate pentru un număr cât mai mare de oameni, nu pentru o minoritate;

9.  reafirmă necesitatea de a garanta dreptul R.D. Congo la suveranitate alimentară, care include dreptul fermierilor de a produce alimente pentru poporul lor, punând capăt acaparării terenurilor și asigurând accesul fermierilor la terenuri, la semințe și la apă;

10.  invită comunitatea internațională, în special Belgia, să elimine obstacolele din calea dezvoltării R.D. Congo și deci din calea păcii prin anularea datoriei și a dobânzilor pe care țara continuă să le plătească și prin punerea în aplicare a unei adevărate cooperări internaționale care să respecte drepturile fundamentale ale omului și suveranitatea statului congolez, în locul acordurilor de liber schimb și al planurilor de ajustare structurală; invită autoritățile din R.D. Congo să solicite auditarea datoriilor lor și anularea tuturor datoriilor ilegitime către creditorii străini în vederea eliminării totale a datoriei și pentru satisfacerea nevoilor umane de bază ale populației din această țară;

11.  invită UE și statele sale membre să sporească ajutoarele umanitare și financiare pentru a răspunde nevoilor urgente ale acestor populații; solicită UE și statelor membre să furnizeze ajutor mai mult sub formă de granturi decât de împrumuturi, pentru a nu mări povara îndatorării; regretă faptul că multe dintre statele membre ale UE nu au atins obiectivul de a acorda AOD la nivelul de 0,7 % din VNB și că unele state au redus procentul lor de ajutor pentru dezvoltare; deplânge lipsa de participare a unor state membre la programele de ajutor alimentar;

12.  solicită ca ajutorul pentru dezvoltare să nu fie folosit drept instrument pentru a limita sau a controla frontierele sau pentru a asigura readmisia migranților; solicită UE și statelor membre să acorde în mod prioritar asistență pentru R.D. Congo, cu scopul de a soluționa problemele legate de inegalitățile profunde, sărăcie și malnutriție cronică, accesul la sănătate și la serviciile publice, inclusiv la îngrijiri medicale în materie de sănătate reproductivă, precum și pentru îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare durabilă; solicită, în plus, ca ajutorul alimentar să fie sporit și să fie destinat, în principal, pentru achiziția de alimente de la agricultorii locali;

13.  reafirmă faptul că activitățile întreprinderilor europene care își desfășoară activitatea în țările terțe trebuie să respecte pe deplin standardele internaționale în domeniul drepturilor omului; invită statele membre să se asigure că întreprinderile care intră sub incidența dreptului lor intern sunt în continuare obligate să respecte drepturile omului și să se conformeze standardelor sociale, de sănătate și de mediu care le sunt impuse dacă sunt înființate sau dacă își desfășoară activitatea într-o țară terță; solicită Comisiei și statelor membre să ia măsurile care se impun împotriva întreprinderilor europene care nu respectă aceste standarde sau care nu oferă indemnizații adecvate victimelor încălcărilor drepturilor omului care sunt comise sub responsabilitatea lor directă sau indirectă; solicită punerea rapidă în aplicare a acordului convenit între statele membre la 15 iunie 2016 privind regulamentul UE privind minereurile din zonele de conflict, precum și continuarea lucrărilor la nivelul UE și al ONU pentru extinderea legislației internaționale în acest domeniu;

14.  solicită, în special, ca R.D. Congo să realizeze o anchetă independentă cu privire la standardele sociale și de mediu ale întreprinderilor europene, în special în sectorul resurselor naturale, precum și cu privire la legăturile pe care aceste întreprinderi le pot avea cu finanțarea grupărilor armate; solicită, de asemenea, deschiderea unei anchete internaționale pentru clarificarea acuzațiilor de complicitate dintre planurile de ajustare structurală, sprijinul financiar din partea instituțiilor financiare internaționale și crimele comise în țară;

15.  se opune tuturor tentativelor de externalizare către țările terțe a politicilor Uniunii în domeniul migrației; denunță faptul că procesul de la Rabat, la care R.D. Congo este parte interesată, nu permite abordarea cauzelor profunde ale migrației, ci doar promovează politicile de returnare și de readmisie; consideră că aceste politici contravin dreptului la libera circulație și dreptului de azil și solicită, în acest sens, încetarea imediată a negocierilor cu R.D. Congo în cadrul procesului de la Rabat;

16.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei / Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Uniunii Africane, guvernelor țărilor din Regiunea Marilor Lacuri, președintelui, prim-ministrului și parlamentului Republicii Democratice Congo, Secretarului General al ONU, Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU, precum și Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE.

(1)

JO C 371E, 20.12.2011, p. 1.

Notă juridică