Procedură : 2017/2897(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : B8-0578/2017

Texte depuse :

B8-0578/2017

Dezbateri :

PV 25/10/2017 - 4
CRE 25/10/2017 - 4

Voturi :

PV 26/10/2017 - 10.6
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2017)0417

PROPUNERE DE REZOLUȚIE
PDF 514kWORD 54k
Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B8-0576/2017
24.10.2017
PE611.514v01-00
 
B8-0578/2017

depusă pe baza declarației Comisiei

depusă în conformitate cu articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul de procedură


referitoare la combaterea hărțuirii sexuale și a abuzului sexual în UE (2017/2897(RSP))


Iratxe García Pérez, Maria Arena, Inés Ayala Sender, Zigmantas Balčytis, Hugues Bayet, José Blanco López, Vilija Blinkevičiūtė, Biljana Borzan, Nessa Childers, Viorica Dăncilă, Isabella De Monte, Tanja Fajon, Monika Beňová, Knut Fleckenstein, Eugen Freund, Eider Gardiazabal Rubial, Enrico Gasbarra, Neena Gill, Ana Gomes, Karoline Graswander-Hainz, Anna Hedh, Liisa Jaakonsaari, Karin Kadenbach, Cécile Kashetu Kyenge, Juan Fernando López Aguilar, Olle Ludvigsson, Edouard Martin, Costas Mavrides, Marlene Mizzi, Clare Moody, Jens Nilsson, Maria Noichl, Pier Antonio Panzeri, Massimo Paolucci, Pina Picierno, Tonino Picula, Kati Piri, Soraya Post, Evelyn Regner, Christine Revault d’Allonnes Bonnefoy, Liliana Rodrigues, Maria João Rodrigues, Inmaculada Rodríguez-Piñero Fernández, Tibor Szanyi, Marita Ulvskog, Elena Valenciano, Josef Weidenholzer, Martina Werner, Flavio Zanonato, Carlos Zorrinho, Richard Corbett în numele Grupului S&D

Rezoluția Parlamentului European referitoare la combaterea hărțuirii sexuale și a abuzului sexual în UE (2017/2897(RSP))  
B8-0578/2017

Parlamentul European,

–  având în vedere Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, care a fost deschisă spre semnare la 11 mai 2011, la Istanbul (în continuare „Convenția de la Istanbul”),

–  având în vedere articolele 2 și 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolele 8, 19, 157, 216 și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a),

–  având în vedere articolele 21, 23, 24, 25 și 26 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Declarația și Platforma de acțiune de la Beijing, adoptate în cadrul celei de a patra Conferințe mondiale a ONU privind femeile, la 15 septembrie 1995, precum și documentele finale rezultate, adoptate cu ocazia sesiunilor speciale ale ONU, Beijing +5 (2000), Beijing +10 (2005), Beijing +15 (2010) și Beijing +20 (2015),

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 septembrie 2001 referitoare la hărțuirea la locul de muncă (2001/2339(INI))(1), cea din 26 noiembrie 2009 referitoare la eliminarea violenței împotriva femeilor(2), cea din 5 aprilie 2011 referitoare la prioritățile și structura unui nou cadru al politicii UE pentru combaterea violenței împotriva femeilor(3), cea din 15 decembrie 2011 referitoare la Bilanțul intermediar al Strategiei europene 2007-2012 privind sănătatea și siguranța la locul de muncă(4), cea din 25 februarie 2014 conținând recomandări adresate Comisiei privind combaterea violenței împotriva femeilor(5) și documentul însoțitor intitulat „Evaluarea valorii adăugate europene” din noiembrie 2013, precum și Rezoluția din 24 noiembrie 2016 referitoare la aderarea UE la Convenția de la Istanbul privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor(6)și cea din 12 septembrie 2017 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea de către Uniunea Europeană a Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice(7),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 3 decembrie 2015 intitulat „Angajamentul strategic pentru egalitatea de gen 2016-2019” (SWD(2015)0278),

–  având în vedere declarația din 19 iulie 2017 a trioului Președinției UE, alcătuit din Estonia, Bulgaria și Austria, privind egalitatea dintre femei și bărbați,

–  având în vedere Directiva 2012/29/UE din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității și de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a Consiliului(8),

–  având în vedere Directiva 2011/99/UE din 13 decembrie 2011 privind ordinul european de protecție(9) și Regulamentul (UE) nr. 606/2013 din 12 iunie 2013 privind recunoașterea reciprocă a măsurilor de protecție în materie civilă(10),

–  având în vedere Directiva 2006/54/CE privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă(11) și Directiva 2004/113/CE de aplicare a principiului egalității de tratament între femei și bărbați privind accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii(12), care definește hărțuirea și condamnă hărțuirea și hărțuirea sexuală,

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 martie 2017 referitoare la egalitatea dintre femei și bărbați în Uniunea Europeană în 2014-2015(13), precum și cea din 10 martie 2015 referitoare la egalitatea între femei și bărbați în Uniunea Europeană în 2013(14),

–  având în vedere Raportul privind indicele egalității de gen, publicat de Institutul European pentru Egalitatea de Gen în octombrie 2017,

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 martie 2016 privind integrarea perspectivei de gen în activitatea Parlamentului European(15),

–  având în vedere articolul 12a din Statutul funcționarilor,

–  având în vedere decizia Comisiei din 26 aprilie 2006 privind politica sa în domeniul protecției demnității persoanei și al prevenirii hărțuirii psihologice și sexuale,

–  având în vedere Ghidul pentru deputații în Parlamentul European intitulat „Fără hărțuire la locul de muncă”, publicat în septembrie 2017 și planul de acțiune al administrației Parlamentului cu privire la această chestiune esențială,

–  având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât egalitatea de gen este o valoare fundamentală a UE; întrucât egalitatea de tratament și nediscriminarea sunt drepturi fundamentale consacrate în tratate și în Carta drepturilor fundamentale și ar trebui respectate, promovate și aplicate integral în legislație, în practică, în jurisprudență și în viața cotidiană;

B.  întrucât, potrivit Indicelui egalității de gen din 2017, toate statele membre mai au încă multe de făcut până la realizarea egalității între bărbați și femei, iar progresele sunt lente; întrucât violența de gen este atât o cauză, cât și o consecință a inegalităților dintre femei și bărbați;

C.  întrucât prin „hărțuire sexuală” se înțelege un comportament cu conotații sexuale, care este nedorit de persoana căreia i se adresează și care are ca scop sau efect jignirea respectivei persoane sau crearea unui mediu intimidant, ostil, ofensator sau deranjant; întrucât hărțuirea sexuală trebuie considerată discriminare de gen; întrucât hărțuirea sexuală poate avea loc printr-un singur act sau printr-un comportament persistent;

D.  întrucât violența și hărțuirea sexuală la locul de muncă constituie o chestiune de sănătate și siguranță, și ar trebui imediat tratată ca atare și împiedicată;

E.  întrucât în Raportul Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene din martie 2014, intitulat „Violența împotriva femeilor: o anchetă la nivelul UE”, se arată că una din 10 femei a fost supusă hărțuirii sexuale sau urmăririi obsesive prin intermediul noilor tehnologii, iar 75 % dintre femeile care ocupă poziții de conducere au trebuit să suporte hărțuiri sexuale; întrucât acest lucru indică faptul că nicio femeie sau fată, indiferent de vârstă și de poziție în viață, nu este ferită de violența sexuală;

F.  întrucât violența împotriva femeilor este legată de distribuția inegală a puterii între femei și bărbați, de sexism și de stereotipurile de gen, care au condus la dominarea și discriminarea femeilor de către bărbați, privându-le de o reală evoluție;

G.  întrucât violența împotriva femeilor, inclusiv hărțuirea sexuală și abuzul sexual, este mult prea tolerată; întrucât aceasta constituie în fapt o încălcare sistemică a drepturilor fundamentale și o infracțiune gravă, care trebuie pedepsită ca atare; întrucât trebuie pus capăt impunității prin garantarea faptului că agresorii sunt urmăriți în justiție și că femeile și fetele care sunt victime ale violenței beneficiază de un sprijin adecvat și de o recunoaștere corespunzătoare din partea sistemului judiciar, pentru a putea rupe cercul vicios al tăcerii și singurătății pentru acele persoane care au fost victime ale violenței;

H.  întrucât autorul unei violențe de gen este adesea o persoană deja cunoscută victimei și întrucât, în multe cazuri, victima se află într-o poziție de dependență, ceea ce amplifică teama de a raporta violența;

I.  întrucât stereotipurile de gen și sexismul, inclusiv discursurile sexiste de incitare la ură, care apar în întreaga lume, offline, on-line și în viața publică și privată constituie o cauză principală a tuturor formelor de violență împotriva femeilor;

J.  întrucât expunerea la violență fizică, sexuală sau psihologică și la abuzuri are un impact major asupra victimelor și poate duce la vătămări de natură fizică, sexuală, emoțională sau psihologică, ori la prejudicii economice; întrucât impactul este resimțit de familiile și rudelor lor, precum și de întreaga societate;

K.  întrucât toate statele membre au semnat Convenția de la Istanbul, dar numai 15 au și ratificat-o; întrucât aderarea UE la convenție nu exonerează statele membre de ratificarea la nivel național;

L.  întrucât, la articolul 40 din Convenția de la Istanbul se prevede că „părțile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a se asigura că orice formă de conduită verbală, nonverbală sau fizică de natură sexuală, cu scopul sau cu efectul violării demnității unei persoane, în special atunci când se creează un mediu intimidant, ostil, degradant, umilitor sau jignitor, este supus unei sancțiuni penale sau alte sancțiuni legale”;

M.  întrucât violența și hărțuirea sexuală în locurile publice sunt foarte răspândite în Uniunea Europeană;

N.  întrucât, în viața politică, femeile sunt disproporționat supuse violenței și hărțuirii doar pentru că sunt femei;

O.  întrucât violența împotriva femeilor constituie o încălcare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, inclusiv a obligației de a garanta o participare liberă a femeilor la reprezentarea politică; întrucât aceste libertăți sunt consacrate în acordurile internaționale, cum ar fi Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW), Platforma de acțiune de la Beijing și obiectivele de dezvoltare sustenabilă (ODS);

P.  întrucât o anchetă efectuată de Uniunea Interparlamentară (UIP) a constatat că, în ceea ce privește femeile implicate în viața politică în întreaga lume, inclusiv în 15 țări europene, 81,8 % dintre respondentele din toate țările și regiunile au făcut obiectul unei violențe psihologice, iar 65,5 % au fost supuse de câteva ori sau frecvent la remarci sexiste umilitoare pe durata mandatului lor parlamentar;

Q.  întrucât o instruire specifică a deputaților în PE și a personalului Parlamentului, în special a funcționarilor cu funcții de conducere, cu privire la integrarea perspectivei de gen este esențială pentru a promova perspectiva de gen în toate domeniile de politică și la toate nivelurile; întrucât se alocă fonduri și resurse umane insuficiente pentru realizarea unor progrese reale în integrarea problematicii de gen în activitățile Parlamentului;

R.  întrucât hărțuirea sexuală este definită la articolul 12a din Statutul funcționarilor Uniunii Europene, precum și în Regimului aplicabil altor agenți ai Uniunii Europene;

S.  întrucât Comisia a adoptat, la 26 aprilie 2006, o decizie privind politica sa de protecție a demnității persoanei și de prevenire a hărțuirii psihologice și sexuale;

T.  întrucât majoritatea parlamentelor naționale din UE nu au la dispoziție măsuri active de combatere a hărțuirii sexuale și a abuzului sexual la locul de muncă; întrucât Parlamentul European a creat un Comitet consultativ special pentru plângerile de hărțuire depuse de asistenții parlamentari acreditați (APA) împotriva deputaților, în timp ce un Comitet consultativ pentru cazurile de hărțuire la locul de muncă și prevenirea acesteia se ocupă cu alte proceduri formale legate de membrii personalului administrației Parlamentului și grupurilor politice,

Toleranță zero pentru hărțuirea sexuală și abuzul sexual în UE

1.  condamnă toate formele de violență împotriva femeilor și regretă profund faptul că femeile și fetele sunt adeseori expuse la hărțuire sexuală și abuzuri sexuale, care constituie o încălcare gravă a drepturilor omului și a demnității lor;

2.  reamintește că hărțuirea sexuală poate lua diferite forme (fizică, verbală, scrisă sau alte forme) și implică persoane de sex opus sau de același sex; întrucât diferite tipuri de comportament pot fi considerate a fi hărțuire sexuală, cum ar fi: promisiunea unui anumit tip de recompensă (facilitarea evoluției profesionale etc.) în schimbul unor favoruri sexuale, sau amenințări cu represalii în cazul în care aceste cereri sunt refuzate; repetarea unor remarci grosiere sau sugestive sau a unor insinuări sexuale; utilizarea unui limbaj și a unor gesturi grosolane și obscene; complimente repetate și exagerate cu privire la aspectul fizic al unui coleg de muncă; contactul fizic, frecarea de corpul altei persoane, ciupituri, sărutarea intenționată a unei persoane, fără consimțământul acesteia; actele de voyeurism sau exhibiționismul; utilizarea de material pornografic;

3.  invită statele membre să incrimineze hărțuirea sexuală și abuzurile sexuale sub toate formele și să se angajeze pe deplin să asigure eliminarea lor în mod eficient; acest lucru include, dar nu se limitează la următoarele: incriminarea hărțuirii sexuale în spațiile publice, în viața politică și la locul de muncă; desfășurarea unor campanii de sensibilizare cu privire la drepturile victimelor hărțuirii sexuale și ale intimidării; formarea forțelor de poliție și a membrilor sistemului de justiție penală cu privire la drepturile victimelor și asigurarea respectării unui protocol strict pentru sprijinirea victimelor și anchetarea cazurilor de hărțuire sexuală și intimidare; furnizarea unui sprijin și a unei consilieri juridice gratuite pentru victimele care sesizează instanțele;

4.  solicită Comisiei să propună măsuri clare pentru o combatere mai eficace a hărțuirii sexuale la locul de muncă; regretă că, în pofida legislației UE care protejează persoanele împotriva discriminării la încadrarea în muncă, 30 % dintre persoanele transgen aflate în căutarea unui loc de muncă s-au confruntat cu discriminări, iar femeile transgen au fost cel mai adesea discriminate în anul precedent studiului privind persoanele LGBT, publicat de Agenția pentru Drepturi Fundamentale a UE; subliniază că acest lucru reprezintă o încălcare a Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

5.  solicită Comisiei să promoveze activ o schimbare de atitudine și comportament și să combată stereotipurile de rolurile de gen, inclusiv prin promovarea limbajului neutru din perspectiva genului, făcând eforturi concertate pentru a aborda rolul esențial al mass-mediei și al publicității și încurajând toți cetățenii, inclusiv bărbații și băieții, să contribuie activ la prevenirea tuturor formelor de violență;

6.  solicită statelor membre să se asigure că în sistemele lor de învățământ au loc campanii obligatorii de ridicare a nivelului de conștientizare cu privire la consimțământul în relațiile sexuale și la hărțuirea sexuală;

7.  invită Comisia să inițieze și să investească într-un dialog cu mass-media referitor la responsabilitatea lor de a oferi informații obiective cu privire la violența și hărțuirea sexuală în locurile publice, la locul de muncă și în alte locuri și să încurajeze mass-media să ofere o vizibilitate campaniilor de conștientizare și eforturilor societății civile de combatere a violenței împotriva femeilor;

8.  salută faptul că UE a aderat la Convenția de la Istanbul, la 13 iunie 2017; invită insistent statele membre să accelereze negocierile privind ratificarea și aplicarea Convenției de la Istanbul; invită insistent Președinția estoniană să accelereze ratificarea de către UE a Convenției de la Istanbul;

9.  solicită statelor membre să asigure respectarea directivelor UE în vigoare în acest domeniu, în special a Directivei 2006/54/CE privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă și a Directivei 2004/113/CE de aplicare a principiului egalității de tratament între femei și bărbați privind accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii, care definește hărțuirea și condamnă hărțuirea și hărțuirea sexuală, precum și să aloce resursele financiare și umane adecvate pentru prevenirea și combaterea violenței, a hărțuirii sexuale și a abuzului sexual, pentru capacitarea femeilor și a fetelor, pentru protecția victimelor și pentru asigurarea acordării de reparații;

10.  solicită insistent statelor membre să implementeze integral Directiva 2011/99/UE privind ordinul european de protecție, Regulamentul (UE) nr. 606/2013 privind recunoașterea reciprocă a măsurilor de protecție în materie civilă și Directiva 2012/29/UE privind protecția victimelor; solicită Comisiei să publice raportul său de punere în aplicare, care era așteptat la 1 ianuarie 2016;

11.  invită Comisia să prezinte un act legislativ pentru a sprijini statele membre în prevenirea și eliminarea tuturor formelor de violență împotriva femeilor și a fetelor, precum și a violenței de gen;

12.  invită Consiliul să activeze clauza pasarelă, prin adoptarea unei decizii în unanimitate care să definească violența împotriva femeilor și a fetelor (și alte forme de violență de gen) ca formă de infracțiune în temeiul articolului 83 alineatul (1) din TFUE;

13.  invită Comisia să revizuiască decizia-cadru în vigoare a Consiliului privind combaterea anumitor forme și expresii ale rasismului și xenofobiei prin mijloace de drept penal, pentru a include în aceasta sexismul, infracțiunile bazate pe prejudecăți și incitarea la ură pe motive de orientare sexuală, identitate de gen și caracteristici sexuale;

14.  solicită Comisiei să îmbunătățească colectarea de date defalcate comparabile privind violența pe motive de gen la nivelul UE;

Hărțuirea sexuală în parlamentele din Uniune, inclusiv în Parlamentul European

15.  invită statele membre să examineze situația hărțuirii și a abuzului sexual, să ia, în parlamentele lor naționale, măsuri active pentru a le combate și să instituie o politică de respect și demnitate la locul de muncă pentru membrii aleși și membrii personalului, precum și să asigure în mod corespunzător respectarea acesteia; solicită monitorizarea implementării acestei politici;

16.  invită statele membre să ofere sprijin și protecție parlamentarilor care interacționează cu publicul, în special pentru cei care se confruntă cu abuzuri sexuale și cu amenințări de violență de gen, inclusiv online;

17.  solicită organizarea unor schimburi de practici optime la toate nivelurile, împreună cu alte instituții și organizații precum ONU Femei, Consiliul Europei, instituțiile UE și actorii implicați în promovarea egalității de gen;

18.  subliniază că este necesar un dialog deschis și continuu cu parlamentele naționale, în vederea promovării unei abordări comune și a dezvoltării celor mai bune practici pentru promovarea integrării perspectivei de gen și a combaterii hărțuirii sexuale în parlamente;

19.  solicită constituirea unei comisii de experți independenți, care să examineze situația hărțuirii sexuale și a abuzului sexual în Parlamentul European;

20.  se angajează să reformeze și să consolideze funcționarea Comitetului consultativ pentru plângerile de hărțuire depuse de APA împotriva deputaților în Parlament; solicită consolidarea Comitetului consultativ pentru prevenirea hărțuirii la locul de muncă în vederea întăririi măsurilor sale pozitive și pentru a evita conflictele de interese ale membrilor acestor organisme importante, precum și instituirea unui comitet special privind hărțuirea sexuală, din care să facă parte și un consilier juridic și reprezentanți ai personalului medical, pentru a investiga cazurile constatate, a menține un registru confidențial al cazurilor survenite de-a lungul timpului și a adopta cel mai bun mijloc de a asigura o toleranță zero la toate nivelurile instituției;

21.  se angajează să susțină întru totul victimele care denunță în Parlamentul European și/sau la poliția locală cazuri de acest tip, să ia măsuri urgente de protecție directă și indirectă, dacă este cazul, și să aplice integral articolul 12a din Statutul funcționarilor, asigurându-se, în același timp, că toate cazurile sunt investigate exhaustiv și că se iau măsuri disciplinare;

22.  se angajează să asigure aplicarea unui plan de acțiune puternic și eficace de protecție și asistență, precum și formări obligatorii pentru toți membrii personalului și toți deputații în ceea ce privește respectul și demnitatea la locul de muncă, astfel încât „toleranța zero” să devină regulă; se angajează să se implice la maximum în campanii de creștere a nivelului de conștientizare pentru toți deputații și toate serviciile administrației, acordând o atenție specială posturilor celor mai vulnerabile, cum ar fi stagiarii, asistenții parlamentari acreditați (APA) și agenții contractuali;

23.  se angajează să creeze o rețea instituțională de consilieri confidențiali care să ajute și să asiste victimele, cum este deja cazul la Comisie;

24.  recomandă Ombudsmanului European să prezinte anual Grupului la nivel înalt pentru egalitatea de gen și diversitate din Parlament date despre plângerile pentru cazuri de administrare defectuoasă legate de egalitatea de gen în Parlament, respectând întru totul decizia Parlamentului European privind statutul și condițiile generale de exercitare a funcțiilor Ombudsmanului;

o

o    o

25.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție parlamentelor și guvernelor statelor membre, Consiliului, Comisiei și Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.

(1)

JO C 77 E, 28.3.2002, p. 138.

(2)

JO C 285 E, 21.10.2010, p. 53.

(3)

JO C 296 E, 2.10.2012, p. 26.

(4)

JO C 168E , 14.6.2013, p. 102.

(5)

JO C 285, 29.8.2017, p. 2.

(6)

Texte adoptate, P8_TA(2016)0451.

(7)

Texte adoptate, P8_TA(2017)0329.

(8)

JO L 315, 14.11.2012, p. 57.

(9)

JO L 338, 21.12.2011, p. 2.

(10)

JO L 181, 29.6.2013, p. 4.

(11)

JO L 204, 26.7.2006, p. 23.

(12)

JO L 373, 21.12.2004, p. 37.

(13)

Texte adoptate, P8_TA(2017)0073.

(14)

JO C 316, 30.8.2016, p. 2.

(15)

Texte adoptate, P8_TA(2016)0072.

Notă juridică