PROPUNERE DE REZOLUȚIE referitoare la situația recentă a drepturilor omului în Turcia
5.2.2018 - (2018/2527(RSP))
în conformitate cu articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
Bodil Valero, Rebecca Harms, Jordi Solé, Barbara Lochbihler, Ska Keller, Igor Šoltes, Josep-Maria Terricabras în numele Grupului Verts/ALE
Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B8-0082/2018
B8‑0084/2018
Rezoluția Parlamentului European referitoare la situația recentă a drepturilor omului în Turcia
Parlamentul European,
– având în vedere rezoluțiile sale anterioare, în special Rezoluția din 24 noiembrie 2016 referitoare la relațiile UE-Turcia[1], Rezoluția din 27 octombrie 2016 referitoare la situația jurnaliștilor în Turcia[2] și Rezoluția din 14 aprilie 2016 referitoare la Raportul pe 2015 privind Turcia[3],
– având în vedere declarațiile comune ale Înaltului Reprezentant/Vicepreședintelui Comisiei Federica Mogherini și ale comisarului Johannes Hahn, în special cele din 2 februarie 2018 privind anularea hotărârii judecătorești de eliberare a președintelui organizației Amnesty International din Turcia, Taner Kılıҫ, și reținerea membrilor Comitetului executiv al Asociației Medicale din Turcia și cea din 13 martie 2017 referitoare la avizul Comisiei de la Veneția privind modificările aduse Constituției Turciei și evenimentele recente,
– având în vedere cel de-al șaptelea raport anual privind Turcia, publicat de Comisie la 6 septembrie 2017,
– având în vedere raportul din 10 martie 2017 al Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului privind situația drepturilor omului în sud-estul Turciei,
– având în vedere Cadrul UE de negociere cu Turcia, din 3 octombrie 2005,
– având în vedere concluziile Consiliului din 18 iulie 2016 privind Turcia,
– având în vedere Regulamentul (UE) nr. 231/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a unui instrument de asistență pentru preaderare (IPA II)[4],
– având în vedere dreptul la libertatea de exprimare consacrat în Convenția europeană a drepturilor omului și în Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP), la care Turcia este parte,
– având în vedere memorandumurile comisarului pentru drepturile omului al Consiliului Europei,
– având în vedere declarația din 26 iulie 2016 a comisarului pentru drepturile omului al Consiliului Europei privind măsurile luate ca urmare a declarării stării de urgență în Turcia,
– având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât, în urma tentativei eșuate de lovitură de stat din iulie 2016 și a declarării stării de urgență care interzice întrunirile publice și îi permite președintelui să conducă prin decrete, democrația și statul de drept s-au deteriorat în mod dramatic în Turcia;
B. întrucât toate persoanele suspectate că ar face parte din așa-numita mișcare Hizmet/Gülen (funcționari publici și personal militar, personal didactic universitar și profesori, oameni de afaceri și cetățeni obișnuiți) sau că ar sprijini mișcări kurde, precum și reprezentanții și activiștii organizațiilor societății civile care exprimă opinii critice la adresa actualului guvern (jurnaliști, avocați, reprezentanți ai mediului academic, scriitori, artiști și reprezentanți ai ONG-urilor) sunt în continuare victime ale hărțuirii de către poliție sau autoritățile judiciare, ale detențiilor arbitrare, ale interdicțiilor de călătorie și ale multor altor măsuri restrictive;
C. întrucât, începând cu 2016, peste șase milioane de cetățeni au fost supuși unor anchete judiciare sau polițienești numai pe motiv de suspiciune, adesea din cauza publicării de comentarii sau a distribuirii de postări pe platformele de comunicare socială; întrucât peste 107 000 de persoane au fost concediate fără a beneficia de un proces echitabil și întrucât, la un an de la înființarea unei comisii de recurs alcătuite din șapte membri, au fost revizuite mai puțin de 100 de cazuri, aproape toate fiind respinse;
D. întrucât, la 12 ianuarie 2018, la doar câteva ore după ce Curtea Constituțională a hotărât că drepturile jurnaliștilor încarcerați Mehmet Altan și Șahin Alpay au fost încălcate în arest și a dispus eliberarea acestora, instanțele penale de la Istanbul au decis să îi țină în continuare în detenție pe cei doi, ceea ce demonstrează că independența sistemului judiciar din Turcia este compromisă;
E. întrucât autoritățile din Turcia au dispus blocarea sau închiderea site-urilor de internet considerate a fi critice; întrucât zeci de structuri mass-media au fost închise, mii de jurnaliști și lucrători din mass-media și-au pierdut locul de muncă, iar multor altora le-au fost confiscate bunurile și/sau li s-a interzis să părăsească țara; întrucât, potrivit organizației Reporteri fără frontiere, peste 300 de jurnaliști și lucrători în mass-media se află în spatele gratiilor, ceea ce face ca Turcia să devină cea mai mare închisoare pentru lucrători în mass-media din lume; întrucât printre deținuți se numără și jurnaliști străini, un exemplu în acest sens fiind Deniz Yücel, un jurnalist german de la publicația Die Welt, care se află de aproape un an în închisoare fără punere sub acuzare; întrucât, în Turcia, aproape nu mai există informare și mass-media independente;
F. întrucât, la 11 ianuarie 2018, Leyla Zana, laureata kurdă a Premiului Saharov, a fost demisă din funcția de deputat prin vot în cadrul parlamentului turc; întrucât alți cinci deputați din Partidul Popular Democrat (HDP) fuseseră demiși anterior din funcțiile lor; întrucât, în mai 2016, unui număr de 55 de deputați din totalul de 59 de deputați din partidul HDP li s-a ridicat imunitatea parlamentară pentru a se facilita urmărirea penală a acestora alături de alți deputați din opoziție, toți aceștia însumând aproape o treime din Marea Adunare Națională a Turciei (GNAT);
G. întrucât, la 8 decembrie 2017, copreședintelui partidului HDP, Selahattin Demirtaș, care se afla deja în detenție de peste un an împreună cu omoloaga sa Figen Yüksekdağ, nu i s-a permis să se înfățișeze în instanță din motive de securitate și întrucât judecătorul a hotărât că ar trebui să rămână în detenție până la următoarea audiere din 14 februarie 2018;
H. întrucât, începând cu iulie 2016, sute de politicieni kurzi din sud-estul Turciei, inclusiv primari și șefi de partide de la nivel provincial, au fost arestați și/sau demiși din funcție și înlocuiți cu persoane numite de Ministerul de Interne;
I. întrucât peste 300 de cetățeni turci au fost reținuți din cauza publicării pe platformele de comunicare socială a unor critici cu privire la incursiunea militară turcă împotriva kurzilor din Siria; întrucât, în urma atacului Turciei asupra regiunii Afrin și a ofensivei guvernului sirian din Idlib, sute de mii de cetățeni sirieni strămutați în interiorul țării se văd nevoiți să fugă către frontiera cu Turcia, unde se lovesc de obstacole și mai traumatizante;
J. întrucât, în Turcia, au fost închise peste 300 de ONG-uri și organizații ale societății civile, inclusiv principala ONG pentru drepturile copiilor Gündem Çocuk, ONG-uri pentru drepturile femeilor și ONG-uri care oferă asistență persoanelor strămutate în interiorul țării refugiaților, și au fost arestați numeroși membri ai acestor organizații, precum activistul pentru pace Osman Kavala, care a înființat Inițiativa internațională pentru pace și reconciliere, și avocații Selçuk Kozağaçlı și Engin Gökoğlu de la People's Law Office, o organizație recunoscută care reprezintă victimele violențelor din partea poliției și ale altor încălcări ale drepturilor omului comise de funcționari ai statului; întrucât Engin Gökoğlu este, de asemenea, reprezentantul legal al celor doi renumiți profesori Nuriye Gülmen și Semih Özakça, care sunt în greva foamei de aproape un an pentru a protesta împotriva concedierii lor și a căror sănătate a suferit daune ireversibile; întrucât, la 22 noiembrie 2017, o instanță din Istanbul a decis, de asemenea, să prelungească perioada de arestare preventivă a lui Taner Kılıç, președintele Amnesty International din Turcia, și a altor câțiva apărători ai drepturilor omului;
K. întrucât, în august 2016, Comitetul European pentru Prevenirea Torturii și a Pedepselor sau Tratamentelor Inumane sau Degradante al Consiliului Europei a vizitat centrele de detenție din Turcia, iar ulterior, în noiembrie 2016, a raportat autorităților turce constatările sale; întrucât, cu toate acestea, până în prezent, guvernul turc nu a publicat raportul în cauză sau alte informații privind numărul de reclamații sau de investigații legate de acuzațiile privind actele de tortură sau de maltratare;
L. întrucât există în continuare numeroase întrebări fără răspuns cu privire la desfășurarea exactă a evenimentelor din 15 iulie 2016 și întrucât, în cazul a mii de cetățeni turci anchetați, nu a fost depusă nicio probă prin care să se stabilească vreo legătură cu tentativa eșuată de lovitură de stat;
M. întrucât impunerea unei stări de urgență pentru o perioadă limitată de timp după o tentativă de lovitură de stat poate fi justificată pentru a proteja instituțiile democratice, a restabili stabilitatea și securitatea în țară și a aduce autorii loviturii de stat în fața justiției; întrucât, cu toate acestea, restricțiile impuse în Turcia sunt mult mai stricte decât cele permise în temeiul dreptului internațional al drepturilor omului și reprezintă o aplicare abuzivă a legislației aplicabile în stări de urgență,
1. își exprimă preocuparea profundă față de deteriorarea continuă a libertăților fundamentale și a statului de drept în Turcia; condamnă utilizarea detenției arbitrare și a hărțuirii judiciare și administrative pentru a persecuta zeci de mii de cetățeni turci despre care se crede că au o atitudine critică la adresa guvernului Erdoğan și care sunt acuzați de legături cu mișcarea Hizmet/Gülen, pe care guvernul turc o consideră responsabilă pentru tentativa de lovitură de stat, sau cu grupurile politice kurde, clasificate generic drept grupuri care desfășoară „activități teroriste”;
2. consideră că tot mai multe dovezi indică faptul că, în Turcia, separarea puterilor în stat a încetat să mai existe;
3. regretă profund faptul că, la 18 ianuarie 2018, parlamentul turc, a prelungit pentru a șasea oară starea de urgență și solicită ca aceasta să fie ridicată;
4. solicită eliberarea imediată și necondiționată a tuturor persoanelor deținute în mod arbitrar și acuzate de activități teroriste în lipsa unor dovezi credibile în sprijinul unor fapte penale; este absolut îngrozit de rearestarea, la 1 februarie 2018, a președintelui organizației Amnesty International, Taner Kılıҫ, în urma hotărârii adoptate de aceeași instanță - după ce o a doua instanță a revizuit hotărârea - care, cu o zi înainte, dispusese eliberarea sa condiționată, situație care dezvăluie gradul de disfuncționalitate atins de sistemul juridic din Turcia;
5. reamintește Turciei că țărilor candidate la aderarea la UE ar trebui să li se aplice aceleași norme fundamentale ca și statelor membre, în special cu privire la respectarea statului de drept și a drepturilor omului, inclusiv a dreptului la un proces echitabil, și îndeamnă autoritățile turce să revină la aplicarea principiului „prezumpției de nevinovăție”; reamintește, de asemenea, principiul nediscriminării minorităților, în special a kurzilor și a romilor, care au drepturi egale de a-și exprima propria cultură și de a avea acces la serviciile sociale;
6. condamnă recenta decizie de demitere a Leylei Zana din funcția de deputat în parlament, precum și deciziile anterioare similare care îi vizează pe deputații din partidul HDP și solicită reinstituirea imediată în funcție a acestora; își exprimă solidaritatea cu parlamentarii aleși în mod legitim care sunt deținuți și supuși unor practici de intimidare și solicită respectarea mandatului acestora și a dreptului lor la o apărare adecvată în instanță, precum și eliberarea lor;
7. critică înlocuirea arbitrară a reprezentanților aleși la nivel local, acțiune care subminează într-o și mai mare măsură structura democratică a Turciei;
8. își exprimă deosebita preocupare cu privire la intervenția Turciei în regiunea Afrin din Siria, care, până la momentul respectiv, fusese ferită de conflicte violente și oferise adăpost unui număr de sute de mii de persoane strămutate în interiorul țării din alte zone din Siria, și condamnă această intervenție; îndeamnă Turcia să înceteze ofensiva;
9. își exprimă compasiunea față de cei peste 100 000 de funcționari care au fost expulzați din serviciul public, constată că mecanismele de recurs existente în Turcia nu reprezintă o cale de atac la nivel național eficientă și se așteaptă ca Curtea Europeană a Drepturilor Omului să adopte cât mai curând o poziție cu privire la această chestiune;
10. regretă interdicțiile impuse recent cu privire la evenimentele organizate de organizațiile LGBTI și condamnă în mod specific interdicția generală privind toate evenimentele LGBTI din Ankara; condamnă hărțuirea de către poliție sau autoritățile judiciare, urmărirea în justiție și detenția arbitrară a activiștilor LGBTI; este, prin urmare, profund îngrijorat de greva foamei în care se află Diren Coșkun și solicită instituțiilor competente să asigure sănătatea și starea personală de bine a acesteia; condamnă cu fermitate faptul că, foarte recent, Ali Erol, cofondator al asociației Kaos GL, și alții au fost plasați în detenție; subliniază că acest lucru reprezintă o încălcare a dreptului la libertatea de exprimare și la libertatea de întrunire, astfel cum este consacrat la articolele 26, 33 și 34 din Constituția Turciei și la articolele 19 și 21 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice; invită autoritățile turce să revoce imediat interdicția și să restabilească dreptul la libertatea de exprimare și la libertatea de întrunire; insistă asupra faptului că toate persoanele implicate în infracțiuni motivate de ură, cum ar fi uciderea motivată de ură a femeilor transgen, trebuie să fie trase la răspundere pentru actele lor criminale și să primească pedepse adecvate în conformitate cu legea;
11. invită guvernul turc să publice raportul din noiembrie 2016 al Comitetului European pentru Prevenirea Torturii și a Pedepselor sau Tratamentelor Inumane sau Degradante al Consiliului Europei;
12. invită Delegația UE la Ankara ca, împreună cu ambasadele statelor membre, să ia inițiativa și să ofere o susținere coordonată și, dacă este necesar, sprijin public pentru cetățenii turci deținuți în temeiul legislației de urgență în lipsa unor dovezi care să indice săvârșirea unor fapte penale, în special apărători ai drepturilor omului, deputați în parlament și jurnaliști, dar și pentru persoanele acuzate de implicare directă în tentativa de lovitură de stat, prin monitorizarea proceselor și asistarea la acestea, prin solicitarea permisiunii de a face vizite în închisori și prin publicarea de declarații adresate autorităților turce de la toate nivelurile;
13. solicită ca participarea Marii Adunări Naționale a Turciei la activitățile de sprijin parlamentar ale UE să fie înghețată cât timp imunitatea a practic tuturor deputaților din partidul de opoziție HDP rămâne ridicată și cât timp urmărirea penală a acestora se află în curs;
14. consideră că, atât timp cât statul de drept și independența și imparțialitatea sistemului judiciar din Turcia sunt compromise, procesul de modernizare a uniunii vamale UE-Turcia se va confrunta cu dificultăți insurmontabile;
15. reiterează solicitarea adresată Comisiei ca, în cadrul revizuirii fondurilor IPA, să ia în considerare evoluțiile din Turcia și să evalueze opțiuni concrete cu privire la modul în care se poate crește sprijinul pentru societatea civilă turcă; subliniază că nu ar trebui direcționate deloc fonduri către proiecte gestionate de ministerele din Turcia direct implicate în desființarea statului de drept sau responsabile pentru acest lucru, cum ar fi Ministerul Justiției;
16. reamintește că a cerut suspendarea formală a negocierilor de aderare cu Turcia în cazul în care reformele constituționale propuse de guvern și aprobate prin referendum sunt aplicate ca atare, pentru că noua Constituție nu respectă criteriile de la Copenhaga, ceea ce dă de înțeles că legislatorii turci nu mai urmăresc integrarea în Uniunea Europeană;
17. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și guvernului și parlamentului Turciei.
- [1] Texte adoptate, P8_TA(2016)0450.
- [2] Texte adoptate, P8_TA(2016)0423.
- [3] Texte adoptate, P8_TA(2016)0133.
- [4] JO L 77, 15.3.2014, p. 11.