Propunere de rezoluţie - B8-0241/2018Propunere de rezoluţie
B8-0241/2018
Parlamentul European

PROPUNERE DE REZOLUȚIE referitoare la cadrul financiar multianual 2021-2027 și la resursele proprii

25.5.2018 - (2018/2714(RSP))

depusă pe baza declarațiilor Consiliului și Comisiei
depusă în conformitate cu articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul de procedură

Younous Omarjee în numele Grupului GUE/NGL

Procedură : 2018/2714(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului :  
B8-0241/2018
Texte depuse :
B8-0241/2018
Dezbateri :
Voturi :
Texte adoptate :

B8-0241/2018

Rezoluția Parlamentului European referitoare la cadrul financiar multianual 2021-2027 și la resursele proprii

(2018/2714(RSP))

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 311, 312 și 323 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020[1], modificat prin Regulamentul (UE, Euratom) nr. 2017/1123 al Consiliului din 20 iunie 2017[2],

–  având în vedere articolele 106a și 171 din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice,

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară[3],

–  având în vedere Decizia 2014/335/UE, Euratom a Consiliului din 26 mai 2014 privind sistemul de resurse proprii ale Uniunii Europene[4],

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 608/2014 al Consiliului din 26 mai 2014 de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a sistemului de resurse proprii ale Uniunii Europene[5],

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 609/2014 al Consiliului din 26 mai 2014 privind metodele și procedura de punere la dispoziție a resurselor proprii tradiționale și a resurselor proprii bazate pe TVA și pe VNB și privind măsurile pentru a răspunde necesităților trezoreriei[6],

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2016 referitoare la pregătirea revizuirii postelectorale a CFM 2014-2020: recomandările Parlamentului înainte de propunerea Comisiei[7],

–  având în vedere documentul de reflecție al Comisiei din 28 iunie 2017 privind viitorul finanțelor UE (COM(2017)0358),

–  având în vedere Rezoluția sa din 24 octombrie 2017 referitoare la documentul de reflecție privind viitorul finanțelor UE[8],

–  având în vedere Rezoluția 70/1 a Adunării Generale a ONU din 25 septembrie 2015, intitulată „Transformarea lumii în care trăim: Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă”,

–  având în vedere ratificarea Acordului de la Paris de către Parlamentul European și Consiliu la 4 octombrie 2016[9],

–  având în vedere Rezoluția sa din 19 ianuarie 2017 referitoare la un pilon european al drepturilor sociale[10],

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 17 octombrie 2017 intitulată „Un parteneriat strategic consolidat și reînnoit cu regiunile ultraperiferice ale UE” (COM(2017)0623),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 21 septembrie 2017 intitulată „Un sistem de impozitare echitabil și eficient în Uniunea Europeană pentru piața unică digitală” (COM(2017)0547),

–  având în vedere Rezoluția sa din 29 martie 2007 privind viitorul resurselor proprii ale Uniunii Europene[11],

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 iunie 2011 intitulată „Investiția în viitor: un nou cadru financiar multianual pentru o Europă competitivă, sustenabilă și favorabilă incluziunii”[12],

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 aprilie 2014 intitulată „Negocierile privind CFM 2014-2020: învățăminte și perspective”[13],

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 aprilie 2014 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind sistemul de resurse proprii[14],

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 decembrie 2014 privind sistemul de resurse proprii al Uniunii[15],

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2016 referitoare la pregătirea revizuirii postelectorale a CFM 2014-2020[16],

–  având în vedere raportul „Future financing of the EU – final report and recommendations of the High Level Group on Own Resources” (Viitoarea finanțare a UE – Raportul final și recomandările Grupului la nivel înalt privind resursele proprii),

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete și avizele Comisiei pentru comerț internațional, Comisiei pentru control bugetar, Comisiei pentru afaceri economice și monetare, Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală și Comisiei pentru afaceri constituționale (A8-0041/2018),

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete, avizele Comisiei pentru afaceri externe, Comisiei pentru dezvoltare, Comisiei pentru control bugetar, poziția sub formă de amendamente a Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și avizele Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, Comisiei pentru transport și turism, Comisiei pentru dezvoltare regională, Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală, Comisiei pentru pescuit, Comisiei pentru cultură și educație, Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, Comisiei pentru afaceri constituționale și Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0048/2018),

–  având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât sunt resimțite în continuare efectele crizei economice și sociale care a lovit statele membre în 2007/2008 și persistă inegalitățile și diferențele sociale, economice și teritoriale între statele membre; întrucât bugetul Uniunii ar trebui să promoveze investițiile publice, sprijinind sectoarele productive și strategice (inclusiv modernizarea și sustenabilitatea acestora), serviciile publice, crearea de locuri de muncă unde sunt protejate drepturile lucrătorilor, combaterea sărăciei, a excluziunii sociale și a inegalităților, protecția mediului și valorificarea la maximum a potențialului fiecărei țări și regiuni, precum și urmărirea unor relații externe bazate pe solidaritate, cooperare, respect reciproc și pace;

B.  întrucât CFM 2014-2020 și-a dovedit repede incapacitatea de a răspunde nevoilor, în special cele declanșate de povara disproporționat de mare a datoriilor, care a fost determinată și agravată de politicile asimetrice și natura asimetrică a procesului de integrare, prin care anumite țări profită, iar altele au fost împinse într-o criză economică gravă; întrucât nivelul de îndatorare a fost folosit drept pretext pentru impunerea unor măsuri de austeritate, care, la rândul lor, au adâncit recesiunea și au subminat funcția socială a statelor, precum și drepturile popoarelor și ale lucrătorilor și, ulterior, au condus la creșterea ratei șomajului și a sărăciei, la tăieri salariale drastice, la creșterea vârstei de pensionare și la scăderea nivelului cheltuielilor publice în domenii precum educația, cultura și sănătatea; întrucât CFM 2014-2020 a fost utilizat pentru a trata o serie de crize și provocări nou apărute în domenii care nu fuseseră abordate, precum dezvoltarea economică și povara datoriilor extrem de inegale, șomajul ridicat, șubrezirea drepturilor sociale și de muncă și adâncirea inegalităților socioeconomice, dar nu a reușit să pună capăt politicilor duse până atunci de UE și să facă trecerea către politici – atât la nivel național, cât și la nivelul UE, care să sprijine eforturile statelor membre de a obține prosperitate pentru toți, o repartizare echitabilă a bogăției, o creștere economică durabilă, ocuparea integrală a forței de muncă, siguranța locului de muncă și protecția socială, asigurarea unor servicii publice de calitate, universale și gratuite, o situație ecologică bună constând într-un mediu natural sănătos, investiții în educație și infrastructură, o viață demnă pentru bătrâni și locuințe, energie și comunicații la prețuri abordabile; întrucât pentru a atinge asemenea obiective, atât la nivelul Uniunii, cât și la nivelul statelor membre, este nevoie ca de aer de politici globale de combatere a sărăciei, a excluziunii sociale și a inegalității veniturilor, și anume prin politici de redistribuire și investiții publice generatoare de locuri de muncă;

C.  întrucât cadrul financiar multianual al Uniunii reflectă politicile neoliberale, orientate spre austeritate care au fost impuse prin cadrul de guvernanță economică, a accentuat inegalitățile socioeconomice în interiorul statelor membre și între ele, precum și a dus la creșterea numărului de persoane expuse riscului de sărăcie și excluziune socială; întrucât dereglementarea pieței forței de muncă și sistemele fiscale regresive au contribuit la transferul bogăției de la lucrători către marii capitaliști și au agravat discrepanțele în materie de venituri și bogăție; întrucât cadrul de guvernanță economică a smuls opțiunile politice din mâinile guvernelor și parlamente naționale alese în mod democratic, împiedicând popoarele Europei să exercite controlul democratic și ducând la austeritate instituționalizată; întrucât opoziția din ce în ce mai mare față de acest tip de integrare europeană reflectă nevoia urgentă de a dispune de un proces de integrare diferit, care să contribuie la progresul social și democratic în UE, la găsirea unor soluții echitabile și pașnice la provocările internaționale și la dialogul cultural la nivel mondial și care să fie ancorat în cooperarea dintre țări pe picior de egalitate;

D.  întrucât regula unanimității trebuie păstrată ca o garanție a unui CFM în beneficiul tuturor statelor membre și nu numai al unora dintre ele; pledează pentru creșterea capacității de gestionare autonome și flexibile a noului CFM pentru fiecare stat membru prin respingerea unei centralizări mai mari și a birocrației excesive în ceea ce privește normele comune de aplicare a acestuia;

E.  întrucât Comisia și-a prezentat pachetul de propuneri privind un buget modern pentru o Uniune care își protejează cetățenii, îi ajută să își afirme drepturile și îi apără: CFM post-2020, inclusiv viitoarele resurse proprii, pe 2 mai 2018, în timp ce Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului prevede că propunerile ar fi trebuit prezentate înainte de 1 ianuarie 2018; întrucât valorile proclamate drept bază pentru solidaritatea la nivelul UE, creșterea economică durabilă și integrarea – și anume democrația și participarea, egalitatea, justiția socială și respectarea statului de drept și a drepturilor omului – sunt subminate în această propunere; întrucât alegerile bugetare propuse de Comisie nu reflectă prioritățile necesare pentru a stimula o creștere economică durabilă, calitativă și echilibrată din punct de vedere social și nici nu iau în considerare nevoia de solidaritate și de coeziune economică și socială între statele membre;

F.  întrucât propunerile Comisiei privind un buget modern pentru o Uniune care își protejează cetățenii, îi ajută să își afirme drepturile și îi apără: Cadrul financiar multianual pentru perioada 2021-2027, inclusiv viitoarele resurse proprii, nu tratează probleme precum dezvoltarea economică și povara datoriilor extrem de inegale, șomajul ridicat, șubrezirea drepturilor sociale și de muncă și adâncirea inegalităților socioeconomice întrucât este esențial să se pună capăt politicilor duse până atunci de UE și să se facă trecerea către politici – atât la nivel național, cât și la nivelul UE, care să sprijine eforturile statelor membre de a obține prosperitate pentru toți, o repartizare echitabilă a bogăției, o creștere economică durabilă, ocuparea integrală a forței de muncă, siguranța locului de muncă și protecția socială, asigurarea unor servicii publice de calitate, universale și gratuite, o situație ecologică bună constând într-un mediu natural sănătos, investiții în educație și infrastructură, o viață demnă pentru bătrâni și locuințe, energie și comunicații la prețuri abordabile;

G.  întrucât pachetul de propuneri al Comisiei privind un buget modern pentru o Uniune care își protejează cetățenii, îi ajută să își afirme drepturile și îi apără: Cadrul financiar multianual pentru perioada 2021-2027, inclusiv viitoarele resurse proprii, insistă asupra menținerii și sprijinirii structurilor fiscale actuale, care favorizează mai degrabă capitalurile mari decât clasa muncitoare și oamenii simpli; întrucât măsurile dure de disciplină fiscală și pierderile masive ale veniturilor publice cauzate de evaziunea fiscală și eludarea obligațiilor fiscale exercită o presiune suplimentară asupra bugetelor statelor membre și subminează interesele populației și ale lucrătorilor;

H.  întrucât criza schimbărilor climatice și pierderea biodiversității continuă să prezinte o amenințare la adresa stabilității, sănătății și mijloacelor de subzistență ale societăților în întreaga lume, precum și la adresa bunăstării animalelor; întrucât angajamentele asumate la Conferința ONU privind schimbările climatice, COP 21, deși ambițioase la suprafață, trebuie susținute de măsuri concerte în direcția bună;

I.  întrucât politicile europene în materie de migrație, în loc să încurajeze solidaritatea între statele membre și țările cele mai afectate de criza refugiaților la nivel mondial, și anume țările cele mai sărace din lume, crează standarde duble pentru migrare între resortisanții din nord și cei din sud, agravând situația în țările cele mai sărace, și sunt din ce în ce mai marcate de criterii rasiste și xenofobe;

Pentru o Europă cu adevărat progresistă din punct de vedere social, deschisă, ecologică și feministă

1.  reamintește că următorul CFM al UE ar trebui înscris într-o strategie de coeziune economică, socială și teritorială și sprijin pentru o agricultură durabilă, astfel încât să aducă beneficii tuturor cetățenilor săi; consideră că următorul CFM ar trebui să contribuie la o Europă mai echitabilă din punct de vedere social, cu un mediu înconjurător sănătos; respinge, în acest sens, propunerea prezentată de Comisie la 2 mai 2018 pentru un nou CFM care anunță declinul politicii de coeziune și susține o „Europă fortăreațăˮ îndepărtată de preocupările cetățenilor săi;

2.  subliniază că obiectivele și politicile CFM ar trebui convenite înainte de a le fi atribuite cifre și relevă că Parlamentul și Consiliul ar trebui să poarte negocieri demne de acest nume privind toate aspectele legate de CFM înainte de atribuirea cifrelor și de efectuarea ultimelor ajustări la întregul pachet al CFM; reamintește că, în conformitate cu articolul 312 alineatul (5) și aerticolul 324 din TFUE, Parlamentul trebuie să fie implicat în mod corespunzător în procesul de negociere a următorului CFM; le solicită Comisiei și Consiliului European să poarte negocieri transparente cu Parlamentul, de bună credință; subliniază că este singurul parlament care se poate pronunța cu privire la cheltuieli, dar nu și la venituri, și își reiterează solicitarea ca această anomalie democratică să fie corectată;

3.  respinge tăierile de fonduri pentru politica de coeziune și politica agricolă comună (PAC); solicită, prin urmare, sprijin continuu și mai mare pentru obiectivul de a corecta diferența de bogăție între regiunile mai bogate și cele mai sărace, precum și disparitățile dintre veniturile diferitelor grupuri sociale în contextul următoarei perioade de programare;

4.  se opune, în acest context, oricărei scăderi nominale sau relative a volumului bugetului UE în următorul CFM; consideră că este nevoie de o majorare substanțială a bugetului UE, cu scopul de a consolida rolul său redistributiv, contribuind astfel la aplicarea principiului coeziunii economice și sociale; consideră că această majorare ar trebui realizată prin creșterea contribuțiilor statelor membre pe baza venitului lor național brut (VNB), întărind, prin redistribuire, principiul fundamental conform căruia statele membre cu cel mai mare VNB trebuie să contribuie proporțional mai mult, contribuind la coeziunea economică și socială, și nu la adâncirea disparităților în Uniunea Europeană;

5.  susține necesitatea unei redistribuiri adecvate a resurselor bugetare ale UE între statele membre, luând în considerare nivelurile lor de dezvoltare economică și socială; respinge ideea unei centralizări mai accentuate a cheltuielilor bugetare ale UE la nivelul Comisiei și se pronunță pentru o majorare a cotei resurselor gestionate la nivel național, în conformitate cu necesitățile fiecărei țări;

6.  se pronunță în favoarea unui plan masiv și nou de investiții publice socio-ecologice la nivelul UE pentru a contribui la o tranziție echitabilă la nivel social și de mediu; consideră că fondurile structurale și Fondul european de garantare agricolă (FEGA), printre altele, ar trebui incluse în acest nou plan de investiții, că programe precum Orizont 2020 ar trebui orientate spre cercetare, inovare și retehnologizare pentru a trece la un model de producție mai sustenabil, și că COSME ar trebui să garanteze că ajutoarele ajung într-o economie socială independentă de marile companii, dat fiind că, în cadrul companiilor interconectate, multe IMM-uri sunt instrumente în mâna firmelor mamă (fiind filiale, subcontractanți, francize sau companii auxiliare); solicită ca toate resursele utilizate ca garanție sau ca aport public parțial să fie identificate clar ca atare, inclusiv în cazul Mecanismului european de stabilitate, care ar trebui revizuit în sensul transformării într-un instrument financiar cheie pentru acest nou plan de investiții publice socio-ecologice, cu scopul de a majora investițiile publice directe;

Investițiile strategice europene

7.  consideră că unele plafoane specifice ale CFM trebuie majorate semnificativ, adică cele care pot transforma CFM într-un sistem flexibil și organizat de programe ale UE concepute astfel încât să trateze anume lipsa de convergență economică reală, să reducă inegalitatea, să promoveze investițiile în schimbarea modelului de producție, să abordeze provocările schimbărilor climatice și să intensifice cooperarea între popoarele Europei;

8.  consideră că majorarea bugetului comunitar ar trebui să ducă la investiții publice mai susținute și să sprijine mai mult sectoarele productive, să reducă numeroasele dependențe structurale ale țărilor, să creeze locuri de muncă unde drepturile lucrătorilor sunt protejate și servicii publice de calitate și să valorifice la maximum potențialul țărilor; subliniază că ar trebui respins orice condiții impuse în schimbul executării fondurilor;

9.  îndeamnă Comisia să recunoască impactul negativ al Brexitului asupra securității economice și a drepturilor cetățenilor și să utilizeze oportunitatea oferită de CFM 2021-2027 pentru a contracara posibilele efecte negative prin mobilizarea unor resurse care să atenueze impactul asupra statelor membre și regiunilor celor mai afectate;

10.  consideră că trebuie alocate resursele necesare în următorul CFM pentru a obține coeziunea economică, socială și teritorială în regiunile ultraperiferice ale UE, precum și pentru a implementa măsurile specifice pentru aceste regiuni prevăzute la articolul 349 din TFUE (și niciodată implementate integral), în acord cu obiectivele și principiile stabilite în Rezoluția Parlamentului European din 6 iulie 2017 referitoare la promovarea coeziunii și a dezvoltării în regiunile ultraperiferice ale UE: punerea în aplicare a articolului 349 din TFUE[17]și în Comunicarea Comisiei din 24 octombrie 2017 intitulată „Un parteneriat strategic consolidat și reînnoit cu regiunile ultraperiferice ale UE”; insistă ca niciun program sau fond în beneficiul regiunilor ultraperiferice să nu fie afectate de reduceri în următorul CFM ci, dimpotrivă, să fie consolidate;

11.  consideră că ponderea politicii de coeziune în bugetul total al UE ar trebui să crească semnificativ după 2020, având în vedere că Fondul de coeziune și fondurile structurale ar trebui să joace un rol efectiv în combaterea asimetriilor dintre statele membre și din interiorul acestora;

12.  salută angajamentul luat în cadrul propunerii Comisiei pentru CFM de a continua mobilizarea unor fonduri europene de dezvoltare regională esențiale pentru Irlanda, de nord și de sud, după Brexit; recunoaște că aceasta reprezintă o dovadă solidă a angajamentului Uniunii Europene față de Acordul din Vinerea Mare;

Aspecte economice și monetare

13.  consideră că există un consens potrivit căruia CFM a fost depășit de fapte; înțelege că CFM a avut un rol clar de a limita și de a încadra cheltuielile, ținând seama de volumul lor și de limitarea lor la rubricile bugetului UE pe durata celor șapte ani, cu o marjă de manevră redusă; consideră că plafoanele de cheltuieli, posibilitățile reduse de flexibilitate între rubricile bugetare și interdicția acumulării unui deficit contribuie la natura prociclică a CFM ca mecanism economic, în loc să-i confere un caracter anticiclic, ceea ce înseamnă că, în caz de recesiune, bugetul UE ar putea reînvigora economia UE și recupera în cursul ciclului prosper; consideră că, de acum încolo, CFM trebuie să aibă un rol anticiclic;

14.  se pronunță foarte critic față de direcția generală a propunerii Comisiei privind CFM pentru perioada 2021-2027; observă că noile priorități au dobândit în mod clar întâietate în detrimentul programelor tradiționale, cu beneficii sociale, în pofida lipsei de informații detaliate privind restructurarea bugetului european și a lipsei unor cifre comparabile în mod direct; regretă profund tendința constantă de a se utiliza tot mai mult instrumentele financiare în detrimentul subvențiilor, în pofida unei conștientizări generale a faptului că utilizarea acestora este lipsită de răspundere și transparență;

15.  respinge acordarea de prioritate instrumentelor financiare și investițiilor în parteneriate de tip public-privat; consideră că următorul CFM ar trebui să promoveze, în schimb, consolidarea investițiilor publice, prin sprijinirea sectoarelor productive și strategice, modernizarea și durabilitatea acestora, crearea de locuri de muncă ce protejează drepturile lucrătorilor, combaterea sărăciei, a excluziunii sociale și a inegalităților, protecția mediului, precum și prin realizarea întregului potențial al fiecărei țări și regiuni;

16.  respinge cu fermitate subordonarea politicii de coeziune reformelor structurale impuse în cadrul guvernanței economice a UE, deoarece politica de coeziune nu ar trebui să fie folosită ca instrument de sancționare financiară a statelor membre sau a regiunilor care resping politicile de dereglementare și de privatizare;

17.  solicită să fie create programe de sprijinire a statelor membre care doresc să negocieze ieșirea din zona euro pe motiv că participarea la aceasta a devenit nesustenabilă și insuportabilă; consideră că aceste programe ar trebui să prevadă o compensare adecvată a prejudiciilor sociale și economice cauzate de aderarea la moneda unică;

Oamenii, coeziunea socială și valorile sociale

18.  consideră că Europa are responsabilitatea de a oferi perspectiva unui viitor mai bun tinerei generații, care va fi afectată negativ de efectul devastator al politicilor economice adoptate în ultimele decenii în Uniune; este hotărât să consolideze în mod substanțial programul său emblematic Erasmus+, care ar trebui să aducă beneficii tuturor tinerilor europeni, nu în principal studenților care dispun de mijloacele necesare pentru o ședere în străinătate, întrucât acest program nu poate satisface, în prezent, cererea extrem de ridicată, cu candidaturi de foarte mare calitate, având în vedere nivelul foarte scăzut al finanțării acestei politici în cadrul bugetului actual; propune ca bugetul alocat pentru programul Erasmus+ să fie cel puțin triplat în următorul CFM și ca cel puțin jumătate din acesta să fie destinat tinerilor din clasele sociale cele mai sărace;

19.  respinge cu fermitate orice fel de condiționalități macroeconomice la aplicarea fondurilor UE; atrage atenția asupra riscurilor legate de crearea unor forme de condiționalități politice, pe care de asemenea le respinge;

20.  solicită majorarea fondurilor alocate programelor de promovare a locurilor de muncă cu drepturi și incluziunii sociale a tinerilor, garantându-se faptul că fondurile din partea UE nu contribuie la crearea de stagii neremunerate, la munca în condiții precare sau la înlocuirea locurilor de muncă permanente cu munca temporară sau stagii neremunerate;

Resursele naturale și mediul

21.  solicită insistent ca politica agricolă și a pescuitului să beneficieze de fonduri mai consistente, iar modelul bazat pe subvenții să fie schimbat în unul bazat pe proprietatea funciară; subliniază că pentru aceasta este nevoie să se elaboreze o nouă politică de promovare a suveranității alimentare, a agriculturii locale și a cooperativelor, precum și o trecere la un model agricol mai sustenabil, care să asigure consumatorii cu alimente prin intermediul întreprinderilor publice și să evite subordonarea micilor fermieri față de marele sector distributiv; consideră că politica din domeniul pescuitului ar trebui să ia în considerare epuizarea oceanelor și să includă în exploatarea mărilor măsuri de auto-limitare;

Agricultura

22.  subliniază că este necesară o PAC publică care să acorde prioritate pieței interne, să plaseze prețurile de remunerare în centrul politicii agricole și să creeze instrumente pentru reglementarea piețelor și a producției; respinge orice încercare de renaționalizare a costurilor asociate PAC; subliniază că sunt necesare mecanisme de reglementare publică a producției și a piețelor, care să asigure prețuri echitabile pentru producători și un venit stabil și echitabil pentru agricultori;

23.  solicită să se pună din nou accentul pe unul dintre principiile fondatoare ale PAC, și anume „asigurarea unui nivel de trai corect pentru fermieri”, pentru a combate concentrarea tot mai mare a producției, reducerea numărului de mici fermieri, aprofundarea asimetriilor regionale și dependența de bunuri din străinătate, care favorizează cele mai mari economii ale UE și marile întreprinderi agricole; regretă că acest fenomen pune în primejdie patrimoniul rural și agricol de importanță mondială, în timp ce marile întreprinderi agricole își măresc marjele comerciale și își impun propriul model de sistem alimentar mondial, cu consecințe nefaste pentru mediu; subliniază rolul central pe care îl au agricultorii în politica agricolă și alimentară;

24.  consideră că, de la conceperea sa, PAC nu și-a respectat unul dintre principiile fondatoare: „asigurarea unui nivel de trai corect pentru cei care lucrează pământul”; consideră că apropiata reformă ar trebui să se axeze din nou pe acest principiu fundamental pentru a combate concentrarea tot mai mare a producției și reducerea numărului micilor fermieri, ceea ce agravează fenomenul depopulării zonelor rurale; se opune cu fermitate poziției dominante pe piață și stabilirii injuste a prețurilor de către marile întreprinderi agro-alimentare în detrimentul siguranței, calității și suveranității alimentare, al sănătății umane și animale, al bunăstării animalelor și al mediului; subliniază importanța combaterii inegalităților în economiile rurale și a facilitării unei reînnoiri a sectorului agricol; invită Comisia, având în vedere apropiata reformă a PAC, să deplaseze punctul de interes al PAC actuale, dominată de agricultura intensivă și de monoculturi extensive, către o politică agricolă și alimentară durabilă, luând în considerare diversele aspecte și provocări economice, sociale, de mediu, nutriționale și de sănătate; regretă, așadar, reducerea bugetului agricol; regretă profund că aceste reduceri se axează pe cheltuieli de importanță vitală pentru dezvoltarea rurală și agro-ecologică în loc să vizeze plățile directe, mai puțin specifice; consideră că aceste reduceri disproporționate și eliminarea fondurilor destinate mediului (așa-numitele „fonduri de ecologizare”) din pilonul 1 demonstrează că, în pofida discursurilor oficiale, se constată o îndepărtare generalizată de la inovarea agro-ecologică înspre inculcarea unor practici pe termen lung care provoacă probleme agro-ecologice; invită Comisia să ia măsuri pentru a crește vizibilitatea și a consolida rolul femeilor în sectorul agricol; condamnă cu fermitate acapararea terenurilor și solicită Comisiei și statelor membre să ia rapid măsuri; reafirmă că apa reprezintă un drept universal, care ar trebui garantat fiecărei ființe umane și care nu ar trebui să facă obiectul privatizării; solicită Comisiei să interzică toate formele de brevetare a semințelor, pentru a proteja agricultorii împotriva presiunii concurențiale exercitate de întreprinderile multinaționale producătoare de semințe, și pentru a proteja soiurile locale și patrimoniul nostru genetic și cultural; invită Comisia să interzică, în cooperare cu statele membre, autorizarea, cultivarea și vânzarea produselor OMG și să includă în noua PAC, drept o condiționalitate, gestionarea integrată a dăunătorilor, cu scopul de a determina reducerea utilizării de pesticide;

Politica maritimă

25.  regretă reducerea finanțării destinate Fondului european pentru pescuit și afaceri maritime (FEPAM) în propunerea Comisiei pentru CFM 2021-2027; îndeamnă Comisia să dea publicității cifre mai detaliate și cu un grad mai mare de comparabilitate, pentru a se putea efectua o evaluare mai exactă a sprijinului acordat și a se putea elabora măsuri viitoare mai specifice; îndeamnă Comisia să recunoască importanța FEPAM și să asigure dotarea corespunzătoare a acestuia cu resurse financiare pentru a-i permite să răspundă așteptărilor populațiilor de coastă și ale persoanelor afectate, să îmbunătățească sustenabilitatea mediului și să poată face față provocărilor ce apar din cauza epuizării efectivelor și a pierderii biodiversității;

26.  solicită ca FEPAM să fie întărit, principalele obiective ale acestuia fiind sprijinirea activităților de pescuit la scară mică, de coastă și artizanale, îmbunătățirea securității flotei, a condițiilor de muncă, a sănătății și a condițiilor de igienă la bord, asigurarea efectivelor de pește în viitor, îmbunătățirea cunoașterii resurselor de stat și contribuirea la dezvoltarea capacității științifice și tehnice a instituțiilor de dezvoltare și cercetare din statele membre; se pronunță în favoarea instituirii unor mecanisme de compensare și de sprijin pentru veniturile pescarilor, având în vedere caracterul instabil al activității de pescuit; promovează instituirea unui program adaptat nevoilor și dificultăților specifice ale regiunilor ultraperiferice, recuperarea activităților de pescuit POSEI și crearea de noi legături de transport POSEI;

Migrația

27.  consideră că, având în vedere starea de urgență de natură umanitară legată de provocările pe care le prezintă primirea migranților și a refugiaților, este necesară o altă politică, care să fie axată pe protecția persoanelor, pe accesul la drepturile și serviciile de bază, pe asistența umanitară și pe operațiunile de salvare; este profund îngrijorat în acest sens de transferul fondurilor prevăzute pentru integrarea Fondului pentru azil, migrație și integrare (FAMI) în Fondul social european (FSE);

28.  se opune oricărei majorări a fondurilor destinate Frontex, mai ales având în vedere implicarea acestei agenții în politicile de returnare, în controlul la frontiere și în măsurile de securitate; propune ca, în schimb, aceste fonduri să fie realocate unei agenții care să aibă ca mandat unic sprijinul umanitar și operațiunile de căutare și salvare;

29.  își repetă convingerea că ar trebui majorată considerabil finanțarea prevăzută de UE pentru primirea și integrarea migranților și a solicitanților de azil, care ar trebui să fie deplasată de la prioritățile actuale legate de controlul la frontieră și de alte măsuri de securitate costisitoare, cum ar fi detenția administrativă și sistemele informatice masive de control la frontieră, care nu și-au demonstrat eficacitatea și contravin adesea drepturilor migranților; invită Comisia să aloce resurse suplimentare, destinate unor măsuri specifice, în primul rând statelor membre care își asumă de sine stătător măsuri de primire și integrare a migranților și a solicitanților de azil, astfel cum se propune în avizul Comisiei LIBE la bugetul pentru 2016;

30.  consideră că impactul pozitiv al fondurilor UE destinate migrației se bazează pe proceduri la nivel național și la nivelul UE care asigură transparența, monitorizarea efectivă și răspunderea; subliniază că este extrem de important să se introducă mecanisme de monitorizare și de evaluare, in itinere și nu doar ex-post, care să asigure eficacitatea cheltuielilor și să evalueze dacă UE își atinge obiectivele de politică; solicită așadar Comisiei să asigure stabilirea unor indicatori de rezultat și obiective măsurabile la nivel de politică și de proiect, care să se bazeze pe activitățile întreprinse; solicită stabilirea unor indicatori de calitate și de cantitate, care să fie comparabili și să rămână stabili în timp, pentru a măsura impactul fondurilor UE și realizarea obiectivelor asociate lor; subliniază că trebuie colectate sistematic date cuantificate; consideră că Curtea de Conturi Europeană ar trebui să monitorizeze proiectele pe durata întregului ciclu bugetare, și nu doar la final;

31.  consideră că autoritățile responsabile ar trebui să asigure o transparență sporită pe durata întregului proces de depunere a candidaturilor, iar cererile de ofertă ar trebui difuzate cât mai larg și ar trebui să fie ușor accesibile; sugerează ca, la nivelul statelor membre, organismele tehnice locale și regionale să aibă un rol activ în această difuzare, acordând totodată sprijin în procesul de depunere a candidaturilor; subliniază că următoarele informații privind proiectele și programele selectate ar trebui să fie publicate în fiecare an de Comisie: denumirile și natura tuturor proiectelor care au beneficiat de sprijin (evitând titlurile generice care nu reflectă conținutul concret, cum ar fi „dezvoltarea capacităților”); anul finanțării; durata proiectului; cuantumul contribuției din partea UE și prioritatea politică vizată de aceasta; numărul total al candidaților pentru cererea respectivă; criteriile de evaluare și cuantumul nealocat al contribuției UE;

32.  solicită ca fondurile de dezvoltare și ajutorul umanitar ale UE să nu fie condiționate de capacitatea și/sau disponibilitatea țărilor partenere de a colabora în ceea ce privește controlul migrației, de exemplu prin clauze de readmisie; insistă să nu se acorde sprijin proiectelor care contravin drepturilor fundamentale ale migranților și conferă legitimitate regimurilor dictatoriale;

33.  consideră că societatea civilă, inclusiv organizațiile neguvernamentale (ONG-urile), are un rol important în garantarea, promovarea și aplicarea drepturilor migranților; subliniază că aceste ONG-uri ar trebui susținute în rolul lor de garanți și promotori ai drepturilor fundamentale, în calitate de prestatori de servicii directe și inovatori în crearea de instrumente noi și dezvoltarea capacităților diverselor părți interesate; solicită, așadar, să fie instituite principii pentru parteneriatele efective cu organizațiile societății civile, acestea urmând să fie consultate în fazele de elaborare, planificare, monitorizare, punere în practică și evaluare a finanțării atât la nivel național, cât și la nivelul UE; subliniază că aceste principii ar trebui să fie obligatorii;

34.  consideră că fondurile utilizate pentru primirea și integrarea migranților și a solicitanților de azil ar trebui scutite de aplicarea normelor UE privind deficitul prevăzute în Pactul de stabilitate și de creștere al UE;

Securitatea și apărarea

35.  respinge crearea unei uniuni europene a apărării și activarea cooperării structurate permanente (PESCO), care prejudiciază principiul consensului atașat politicii externe și de securitate comune (PESC) și politicii de securitate și apărare comune (PSAC) și duce la crearea unei armate a UE și direct la multiplicarea conflictelor și reducerea stării de pace; se opune, prin urmare, majorării bugetelor statelor membre în domeniul securității și apărării; insistă ca UE și statele sale membre să colaboreze pentru pace, pentru soluționarea pașnică și pe cale diplomată a conflictelor, inclusiv prin inițiative de mediere, și pentru programe de dezarmare, demobilizare și reintegrare în conformitate cu Carta Organizației Națiunilor Unite; sprijină Tratatul cu privire la neproliferarea armelor nucleare (TNP) și dezarmarea nucleară;

36.  se opune ferm creării Fondului european de apărare și programului european de dezvoltare industrială în domeniul apărării (EDIDP), precum și creării noii rubrici V, „Securitate și apărare”, de la care va fi finanțat Fondul european de apărare după 2020; reamintește că, în conformitate cu articolul 41 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană, cheltuielile legate de operațiile cu implicații militare sau în domeniul apărării nu sunt acoperite din bugetul Uniunii; denunță și regretă profund viteza fără precedent cu care este militarizată UE; îndeamnă la dezarmare, inclusiv la dezarmarea nucleară, la demobilizarea trupelor și la încetarea intervențiilor militare externe; solicită cu fermitate dizolvarea NATO; reamintește că cea mai bună modalitate de a promova pacea este prin sprijinirea măsurilor pentru eradicarea sărăciei, acordarea de ajutor umanitar și dezvoltarea economică și socială sustenabilă și echitabilă; afirmă că cooperarea externă ar trebui să se bazeze pe principiul solidarității internaționale și pe respectarea pe deplin a dorinței de dezvoltare și a ritmului de dezvoltare al fiecărei țări;

Răspunsul în caz de criză

37.  subliniază importanța Fondului de solidaritate al Uniunii Europene (FSUE) pentru organizarea reacției la catastrofele naturale majore și ia act de majorarea propusă a creditelor de angajament și de plată pentru FSUE; solicită Comisiei să asigure o creștere suplimentară a acestui fond și să adapteze normele aferente, pentru ca mobilizarea sa să devină mai flexibilă și punctuală, astfel încât să fie acoperită o gamă mai largă de catastrofe cu impact semnificativ și să fie redus timpul dintre producerea catastrofei și punerea la dispoziție a fondurilor;

Acțiuni externe

38.  se opune propunerii Comisiei privind îmbinarea aproape a tuturor instrumentelor externe existente într-un instrument unic [așa-numitul „Instrument pentru vecinătate, dezvoltare și cooperare internațională” (IVDCI)], deoarece astfel vor fi limitate și periclitate și mai mult controlul democratic, trasabilitatea fondurilor și a cheltuielilor și controlul parlamentar;

39.  consideră că fondurile prevăzute în prezent de UE pentru țările în curs de dezvoltare ar trebui să reprezinte instrumente care contribuie la dezvoltare și la solidaritatea dintre popoare, și nu la promovarea și apărarea intereselor economice și financiare ale corporațiilor transnaționale sau la realizarea intereselor politice ale puterilor din UE;

Administrația

40.  este preocupat de politica actuală în domeniul resurselor umane, având în vedere că instituțiile UE se confruntă cu tot mai multe dificultăți și cu o sarcină de lucru tot mai mare; constată o insuficiență de interpreți și traducători, fapt ce reprezintă o problemă pentru păstrarea și apărarea principiului multilingvismului și pentru activitatea delegațiilor din diverse țări; se opune unor noi reduceri ale resurselor umane;

Alte aspecte

41.  își reiterează convingerea că o sincronizare a programării financiare cu mandatul Comisiei și al Parlamentului European ar spori nivelul de responsabilitate democratică, de răspundere și de legitimitate; salută modelul 5+5, cu un proces de revizuire la mijloc, dacă acesta este aliniat la ciclul economic; observă că, până în prezent, CFM s-a bazat pe cicluri de șapte ani, iar noul model 5+5 ar putea asigura un control politic din partea Parlamentului în cursul fiecărui mandat parlamentar; subliniază că această formulă ar putea asigura, de asemenea, o mai mare flexibilitate în gestionarea programelor, având în vedere că ciclurile economice sunt mai scurte în prezent decât în trecut, oferind posibilitatea de a adopta un CFM expansionist în perioadele de recesiune și un CFM mai moderat în perioadele de dezvoltare economică, fără pierderea stabilității programelor de durată, care ar putea continua de-a lungul întregii perioade de 10 ani;

Resursele proprii

42.  este de părere că o combatere eficientă a corupției și a evaziunii fiscale practicate de întreprinderile multinaționale și de persoanele cele mai bogate ar permite ca în bugetele naționale ale statelor membre să intre o sumă estimată de Comisia Europeană la o mie de miliarde de euro pe an și că, în această privință, se constată o lipsă flagrantă de acțiune din partea Uniunii Europene; subliniază că este necesar să se înființeze de urgență o autoritate europeană abilitată să combată frauda și evaziunea fiscală;

43.  consideră că singura modalitate de a realiza o Europă mai echitabilă și mai progresistă este reformarea în profunzime a acesteia, astfel încât să răspundă în mod mai complet așteptărilor cetățenilor în ceea ce privește solidaritatea, coeziunea, azilul, protecția mediului și a biodiversității, „înverzirea” economiei și a producției de energie, precum și sprijinul pentru cercetare, educație și progresul social; consideră că acțiunile Uniunii în aceste domenii pot fi finanțate în mod adecvat numai pe baza unui sistem de venituri întemeiat pe resurse proprii generate de impozitarea celor mai mari averi, a tranzacțiilor financiare și a celor mai poluante industrii;

44.  solicită în acest sens să fie introduse impozite aplicate sectorului financiar și marilor întreprinderi multinaționale din domeniul digital, o bază impozabilă comună care să vizeze întreprinderile, precum și o taxă vamală pe emisiile de carbon, pentru a realiza un sistem financiar autonom, mai just, mai transparent, mai simplu și mai echitabil, care să fie mai bine înțeles de cetățeni și să demonstreze mai clar contribuția sa la bugetul UE;

45.  reamintește posibilitatea introducerii unor măsuri fiscale coordonate între statele membre, care să vizeze capitalurile mari și să aducă beneficii populației, lucrătorilor și țărilor; respinge ideea elaborării unei „politici fiscale europene”;

°

°  °

46.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și celorlalte instituții și organe vizate.

 

Ultima actualizare: 29 mai 2018
Aviz juridic - Politica de confidențialitate