Procedură : 2019/2574(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : B8-0130/2019

Texte depuse :

B8-0130/2019

Dezbateri :

PV 13/02/2019 - 20
CRE 13/02/2019 - 20

Voturi :

PV 14/02/2019 - 10.16

Texte adoptate :

P8_TA(2019)0130

PROPUNERE DE REZOLUȚIE
PDF 143kWORD 54k
Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţie RC-B8-0128/2019
12.2.2019
PE635.355v01-00
 
B8-0130/2019

depusă pe baza declarației Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate

depus în conformitate cu articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul de procedură


referitoare la viitorul Tratatului privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune și la impactul asupra UE (2019/2574(RSP))


Michael Gahler, Cristian Dan Preda, Sandra Kalniete, José Ignacio Salafranca Sánchez‑Neyra, David McAllister, Tunne Kelam, Eduard Kukan în numele Grupului PPE

Rezoluția Parlamentului European referitoare la viitorul Tratatului privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune și la impactul asupra UE (2019/2574(RSP))  
B8‑0130/2019

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune („Tratatul INF”) din 8 decembrie 1987 semnat de președintele SUA de atunci, Ronald Reagan, și de președintele Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (Uniunea Sovietică) de atunci, Mihail Gorbaciov),

–  având în vedere raportul din 2018 privind acceptarea și conformitatea cu acordurile privind controlul armelor, neproliferarea și angajamentele de dezarmare și angajamentele elaborate de Departamentul de Stat al SUA,

–  având în vedere declarația din 21 octombrie 2018 a președintelui SUA, Donald Trump, în care amenință cu retragerea SUA din Tratatul INF,

–  având în vedere declarația Președintelui SUA din 1 februarie 2019 care confirmă retragerea SUA din Tratatul INF,

–  având în vedere declarația din 2 februarie 2019 a președintelui rus Vladimir Putin, care confirmă suspendarea participării Rusiei la tratat de către guvernul rus,

–  având în vedere declarația privind Tratatul INF a miniștrilor de externe ai NATO în Bruxelles din 4 decembrie 2018,

–  având în vedere strategia globală a UE din iunie 2016,

–  având în vedere strategia UE împotriva proliferării armelor de distrugere în masă din 10 decembrie 2003 și raportul anual privind progresele înregistrate în punerea în aplicare a strategiei Uniunii Europene de combatere a proliferării armelor de distrugere în masă (2017) din 18 mai 2018(1),

–  având în vedere observațiile Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), Federica Mogherini, cu ocazia celei de-a șaptea Conferințe a UE pentru neproliferare și dezarmare, organizată la Bruxelles, la 18 și 19 decembrie 2018,

–  având în vedere Declarația comună privind cooperarea UE-NATO, semnată la Bruxelles în iulie 2018,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe din 8 februarie 2019 privind situația relațiilor politice dintre UE și Rusia,

–  având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Tratatul INF, semnat în 1987 de Statele Unite și Uniunea Sovietică, a fost un acord unic al războiului rece, care impunea ambelor părți să-și distrugă, și nu numai să limiteze, stocurile de rachete balistice nucleare și convenționale și de rachete de croazieră cu lansare de la sol cu raza de acțiune între 500 și 5 500 km și le interzicea părților să dețină, să producă și să testeze în zbor aceste rachete;

B.  întrucât Tratatul INF a contribuit la limitarea concurenței strategice dintre SUA și Uniunea Sovietică, contribuind în același timp la construirea și consolidarea stabilității în perioada războiului rece; întrucât acesta continuă să fie un pilon al păcii și stabilității internaționale, în special în arhitectura europeană de securitate, și are o importanță critică pentru securitatea SUA și a aliaților săi europeni;

C.  întrucât, în 2014, administrația Obama a declarat că Rusia „și-a încălcat obligațiile care îi revin în temeiul Tratatului INF de a nu deține, produce sau testa în zbor rachete de croazieră cu lansare de la sol (GLCM) cu o rază de acțiune între 500 km și 5 500 km, și de a nu deține sau produce lansatoare de astfel de rachete”; întrucât rapoartele ulterioare publicate de Departamentul de Stat al SUA în 2015, 2016, 2017 și 2018 au reiterat afirmațiile SUA cu privire la încălcarea continuă de către Rusia a tratatului;

D.  întrucât, în decembrie 2017, cu ocazia celei de-a 30-a aniversări a tratatului, administrația președintelui Trump a anunțat o „strategie integrată” de măsuri diplomatice, militare și economice, pentru ca Rusia să se conformeze din nou tratatului; întrucât aceste măsuri au inclus eforturi diplomatice prin intermediul Comisiei speciale de verificare, lansarea unui program de cercetare și dezvoltare militară și măsuri economice împotriva entităților ruse implicate în dezvoltarea și producerea rachetelor neconforme;

E.  întrucât, la 20 octombrie 2018, președintele Donald Trump a anunțat că SUA se va retrage din tratat ca urmare a nerespectării acestuia de către Rusia și a neparticipării Chinei; întrucât, la 4 decembrie 2018, după reuniunea miniștrilor de externe ai NATO, secretarul de stat al SUA Mike Pompeo a anunțat că SUA a constatat o încălcare gravă a tratatului de către Rusia și că își va suspenda obligațiile de remediere eficace în termen de 60 de zile, cu excepția cazului în care Rusia revine la respectarea deplină și verificabilă a tratatului;

F.  întrucât, în decembrie 2018, NATO a publicat o declarație în sprijinul constatărilor SUA conform căreia Rusia a încălcat în mod semnificativ obligațiile care îi revin în temeiul tratatului și a solicitat Rusiei să revină urgent la respectarea deplină și verificabilă a dispozițiilor tratatului;

G.  întrucât, la 1 februarie 2019, SUA a anunțat că își va suspenda obligațiile în temeiul Tratatului INF și va începe procesul de retragere din acesta, cu excepția cazului în care Federația Rusă revine la respectarea dispozițiilor sale în termen de 180 de zile; întrucât, la 2 februarie 2019, Federația Rusă a luat o decizie similară de suspendare a participării sale la tratat;

1.  își reiterează angajamentul deplin față de menținerea unor regimuri eficace de control internațional al armelor, de dezarmare și de neproliferare, ca piatră de temelie a securității euro-atlantice și a securității mondiale;

2.  condamnă ferm Federația Rusă pentru continuarea încălcării termenilor Tratatului INF și pentru faptul că nu a arătat disponibilitatea de a reveni la respectarea termenilor acestuia;

3.  invită Federația Rusă să demonstreze conformitatea deplină și verificabilă pentru a răspunde preocupărilor exprimate de SUA și NATO și pentru a permite continuarea Tratatului INF;

4.  recunoaște importanța unei transparențe depline și a dialogului în vederea consolidării încrederii în punerea în aplicare a Tratatului INF și a oricăror alte acorduri care sprijină stabilitatea strategică și securitatea; încurajează, în lumina celor de mai sus, reînnoirea unui dialog constructiv între Statele Unite și Federația Rusă și solicită ca negocierile să fie continuate cu bună credință cu privire la măsurile eficiente legate de arsenalele lor nucleare;

5.  regretă faptul că suspendarea Tratatului INF ar putea, în cel mai rău caz, să pună capăt actualului echilibru strategic în Europa, având ca rezultat o posibilă cursă a înarmării și escaladarea tensiunilor, care ar putea fi în detrimentul securității europene și al stabilității strategice pe continent;

6.  invită VP/ÎR să elaboreze o evaluare comună a amenințărilor, analizând implicațiile pentru securitatea UE și posibila continuare a echilibrului strategic, în cazul în care Tratatul INF devine redundant, care este evoluția cea mai probabilă, și să raporteze Parlamentului în timp util, în conformitate cu articolul 36 din Tratatul privind Uniunea Europeană;

7.  invită VP/ÎR să asiste statele membre în elaborarea unei poziții comune care să garanteze descurajarea și descurajarea, luând în considerare raportul Comisiei sale pentru afaceri externe referitor la situația relațiilor politice dintre UE și Rusia; invită statele membre ca, în cazul în care negocierile viitoare dintre SUA și Federația Rusă nu au rezultate concrete, să aibă în vedere posibilitatea de a recrea echilibrul nuclear strategic de pe continentul european;

8.  invită VP/ÎR să inițieze și să supravegheze utilizarea fondurilor UE și a mijloacelor de îmbunătățire a bazei de cunoștințe a Uniunii în ceea ce privește capacitatea umană de a analiza amenințările care provin din arme nucleare; invită VP/ÎR să prezinte planuri prudente pentru prevenirea utilizării neintenționate sau accidentale a armelor nucleare;

9.  îndeamnă VP/ÎR să se angajeze într-un dialog cu ambele state semnatare, transferând expertiza și experiența UE în materie de mediere, în vederea negocierii unui nou acord privind armele între SUA și Federația Rusă, care ar putea include niveluri maxime sau limitări geografice pentru utilizarea armelor nucleare;

10.  îndeamnă ambele părți să reînnoiască noul acord START 2010, care urmează să expire în 2021, care limitează numărul de focoase strategice instalate de ambele părți la 1 550;

11.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Serviciului European de Acțiune Externă, Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, parlamentelor și guvernelor statelor membre, Președintelui Congresului Statelor Unite ale Americii, Președintelui Federației Ruse, precum și membrilor Dumei de Stat a Rusiei și Consiliului federativ al Federației Ruse.

 

(1)

JO C 172, 18.5.2018, p. 1.

Ultima actualizare: 13 februarie 2019Notă juridică