Procedură : 2019/2582(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : B8-0201/2019

Texte depuse :

B8-0201/2019

Dezbateri :

Voturi :

PV 14/03/2019 - 11.15
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :


<Date>{11/03/2019}11.3.2019</Date>
<NoDocSe>B8-0201/2019</NoDocSe>
PDF 192kWORD 54k

<TitreType>PROPUNERE DE REZOLUȚIE</TitreType>

<TitreSuite>depusă pe baza declarațiilor Consiliului și Comisiei</TitreSuite>

<TitreRecueil>în conformitate cu articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul de procedură</TitreRecueil>


<Titre>referitoare la schimbările climatice: o viziune europeană strategică pe termen lung pentru o economie prosperă, modernă, competitivă și neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei</Titre>

<DocRef>(2019/2582(RSP))</DocRef>


<RepeatBlock-By><Depute>Jadwiga Wiśniewska, Zdzisław Krasnodębski</Depute>

<Commission>{ECR}în numele Grupului ECR</Commission>

</RepeatBlock-By>


B8-0201/2019

Rezoluția Parlamentului European referitoare la schimbările climatice o viziune europeană strategică pe termen lung pentru o economie prosperă, modernă, competitivă și neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei

(2019/2582(RSP))

Parlamentul European,

 având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 noiembrie 2018 intitulată „O planetă curată pentru toți – O viziune europeană strategică pe termen lung pentru o economie prosperă, modernă, competitivă și neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei” (COM(2018)0773),

 având în vedere Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) și Protocolul de la Kyoto la aceasta,

 având în vedere Acordul de la Paris, Decizia 1/CP.21, precum și cea de a 21-a Conferință a părților (COP21) la CCONUSC și cea de a 11-a Conferință a părților care servește drept reuniune a părților la Protocolul de la Kyoto (CMP11), desfășurate la Paris, Franța, în perioada 30 noiembrie - 11 decembrie 2015,

 având în vedere cea de-a 24-a Conferință a părților (COP24) la CCONUSC, a 14-a sesiune a Reuniunii părților la Protocolul de la Kyoto (CMP14) și cea de-a treia parte a primei sesiuni a Conferinței părților care servește drept reuniune a părților la Acordul de la Paris (CMA1.3), desfășurate la Katowice, Polonia, în perioada 2-14 decembrie 2018,

 având în vedere Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă a ONU și obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU (ODD),

 având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2018 referitoare la Conferința ONU din 2018 privind schimbările climatice de la Katowice, Polonia (COP24)[1],

 având în vedere concluziile Consiliului din 22 martie 2018,

 având în vedere Raportul special al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) intitulat „O încălzire globală de 1,5°C”, cel de-al 5-lea raport de evaluare (AR5) al său și raportul său de sinteză,

 având în vedere cea de a noua ediție a Raportului ONU privind discrepanțele în materie de emisii, adoptat la 27 noiembrie 2018,

 având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât COP24 de la Katowice a condus la adoptarea cadrului unic de reglementare de la Katowice, care asigură claritatea juridică a punerii în aplicare a Acordului de la Paris;

B.  întrucât, la trei ani de la încheierea istorică a Acordului de la Paris, capitala Franței s-a confruntat cu tulburări sociale puternice legate de politica privind schimbările climatice; întrucât acest lucru dovedește că dispozițiile sociale sunt esențiale pentru limitarea consecințelor economice negative ale legislației referitoare la climă; întrucât cadrul unic de reglementare de la Katowice reprezintă o încercare de a construi o politică privind schimbările climatice care să nu lase pe nimeni în urmă;

C.  întrucât UE este responsabilă de mai puțin de 10 % din emisiile globale de gaze cu efect de seră (GES) și nu poate atinge singură obiectivele Acordului de la Paris; întrucât aceste obiective nu se pot îndeplini decât prin acțiuni desfășurate la nivel mondial cu implicarea celor mai mari economii ale lumii;

D. întrucât Acordul de la Paris nu s-a putut concretiza decât după ce părțile au renunțat la ideea de decarbonizare completă, promovând, în schimb, echilibrul dintre emisii și absorbanți (emisii nete egale cu zero);

E. întrucât strategia pe termen lung a UE pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră ar trebui să fie însoțită întotdeauna de o strategie de sprijinire a regiunilor grav afectate, în special a regiunilor miniere, să treacă printr-un proces de tranziție echitabilă, care le-ar ajuta să păstreze locurile de muncă și să obțină sprijin public pentru politica privind schimbările climatice;

F. întrucât politica pe termen lung a UE privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră ar trebui să ia în considerare diferitele capacități de infrastructură ale statelor membre,

1. subliniază că cetățenii europeni se confruntă deja cu efectele directe ale schimbărilor climatice; subliniază că, potrivit Agenției Europene de Mediu, pierderile anuale medii cauzate de condițiile meteorologice și climatice extreme din Uniune s-au ridicat la aproximativ 12,8 miliarde EUR în perioada 2010-2016;

2. observă că, în conformitate cu Raportul special al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) referitor la încălzirea globală cu 1,5 °C, obiectivul de a limita încălzirea globală la nivel mondial la 1,5 °C, fără nicio depășire sau cu o depășire limitată, ar necesita tranziții rapide și profunde în ceea ce privește energia, terenurile, domeniul urban și infrastructura (inclusiv transporturile și clădirile) și sisteme industriale la o scară fără precedent și ar implica o reducere masivă a emisiilor în toate sectoarele, un portofoliu vast de opțiuni de atenuare și o extindere semnificativă a investițiilor în aceste opțiuni;

3. ia act de constatările din Raportul pe 2018 privind decalajele în materie de emisii al Programului Națiunilor Unite pentru Mediu, potrivit căruia contribuțiile actuale necondiționate stabilite la nivel național depășesc cu mult limita de încălzire prevăzută în Acordul de la Paris, care trebuie să se situeze cu mult sub 2°C, determinând, în schimb, o încălzire estimată de 3,2°C[2] până în 2100; subliniază că este urgent ca toate părțile la CCONUSC să își asume în timp util angajamente mai ambițioase în ceea ce privește protecția climei;

4. ia act de Comunicarea Comisiei privind strategia pe termen lung intitulată „O planetă curată pentru toți – O viziune europeană strategică pe termen lung pentru o economie prosperă, modernă, competitivă și neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei”, care subliniază oportunitățile și provocările pe care tranziția către o economie cu zero emisii nete de gaze cu efect de seră le implică pentru cetățenii europeni și economia europeană și care pune bazele unei dezbateri ample ce implică instituțiile UE, parlamentele naționale, sectorul afacerilor, organizațiile neguvernamentale, orașele și comunitățile, precum și cetățenii; solicită Consiliului să convină asupra unei direcții eficiente din punctul de vedere al costurilor către atingerea unui echilibru între emisii și absorbanți în conformitate cu Acordul de la Paris, ținând seama de capacitățile diferite ale statelor membre;

Direcții pentru strategia europeană care vizează atingerea unui nivel al emisiilor egal cu zero până la jumătatea secolului

5. ia act de faptul că strategia pe termen lung prezintă opt direcții posibile pentru transformarea economică, tehnologică și socială necesară pentru ca Uniunea să respecte obiectivul pe termen lung privind temperatura prevăzut de Acordul de la Paris; subliniază că două dintre acestea i-ar permite Uniunii să atingă un nivel net al emisiilor de GES egal cu zero până în 2050; subliniază că aceasta impune măsuri rapide și eforturi considerabile la toate nivelurile, de la cel local și regional până la cel național și european, precum și implicarea tuturor actorilor din afara sectorului public; recunoaște că contribuțiile stabilite la nivel local și regional ar putea fi instrumente importante pentru eliminarea discrepanțelor în materie de emisii; reamintește obligația statelor membre de a adopta strategii naționale pe termen lung, astfel cum se prevede în Regulamentul privind guvernanța[3], care ar trebui să orienteze acțiunile UE; subliniază rolul abordării neutre din punct de vedere tehnologic în asigurarea reducerii GES în conformitate cu Acordul de la Paris;

6. reamintește că, potrivit estimărilor Comisiei, se preconizează că PIB-ul UE va crește mai mult în cazul unor scenarii cu emisii zero decât în cazul scenariilor cu reduceri mai modeste ale emisiilor, în ambele cazuri efectele fiind distribuite inegal pe teritoriul Uniunii din cauza diferențelor dintre statele membre, printre altele în ceea ce privește PIB-ul pe cap de locuitor și intensitatea emisiilor de CO2 din diferitele mixuri energetice naționale;

7. observă cu îngrijorare că, în prezent, dependența UE de importul de energie este de aproximativ 55 %; subliniază că, într-un scenariu care vizează un nivel net al emisiilor egal cu zero, aceasta ar scădea la 20 % până în 2050, cu un impact pozitiv asupra balanței comerciale și a poziției geopolitice a UE;

8. ia act de faptul că direcțiile către atingerea unui nivel net al emisiilor egal cu zero includ utilizarea mai multor tehnologii de eliminare a carbonului, inclusiv prin captarea, utilizarea și stocarea dioxidului de carbon și captarea directă a aerului și că acestea trebuie să fie implementate pe scară largă; consideră, cu toate acestea, că strategia UE cu emisii nete de dioxid de carbon egale cu zero ar trebui să acorde prioritate reducerii directe a emisiilor, precum și acțiunilor de conservare și îmbunătățire a absorbanților și rezervoarelor naturale ale UE și ar trebui să vizeze utilizarea tehnologiilor de eliminare a carbonului doar în cazurile în care nu sunt disponibile opțiuni de reducere directă a emisiilor;

9. subliniază că, până la demonstrarea fezabilității acestor tehnologii, orice direcție către atingerea obiectivelor până în 2050 sau mai târziu, în a doua jumătate a secolului, ar trebui să se bazeze pe disponibilitatea comercială a unor tehnologii esențiale de tranziție, luând în considerare în același timp diferitele puncte de pornire din statele membre prin sprijinirea unei tranziții echitabile în regiunile cu cel mai mare nivel de emisii de dioxid de carbon și prin reducerea emisiilor în toate sectoarele care emit dioxid de carbon;

Aspectele sociale ale schimbărilor climatice și tranziția echitabilă

10. salută afirmația Comisiei potrivit căreia un nivel net al emisiilor egal cu zero poate fi atins fără o reducere netă a locurilor de muncă și ia act cu satisfacție de evaluarea detaliată a tranziției din cadrul sectoarelor mari consumatoare de energie; subliniază că, dacă este gestionată în mod corespunzător, acordându-se sprijin adecvat celor mai vulnerabile regiuni și sectoare și celor mai vulnerabili cetățeni, o tranziție echitabilă către un nivel net al emisiilor de GES egal cu zero poate conduce la o creștere netă a locurilor de muncă în Uniune; consideră, prin urmare, că Comisia ar trebui să elaboreze un nou audit al competențelor în cadrul Panoramei competențelor în UE, cu date regionale privind competențele necesare pentru o Europă care să fie neutră din punct de vedere climatic, pentru a sprijini cele mai vulnerabile regiuni, sectoare și persoane în ceea ce privește recalificarea pentru locuri de muncă de calitate, adaptate exigențelor viitorului, în regiunile în cauză;

11. subliniază că tranziția trebuie să fie echitabilă pentru toate părțile societății; observă că acest lucru necesită o înțelegere a tranziției echitabile care să includă efectele negative și pozitive ale accelerării acțiunilor climatice, cum ar fi pierderea locurilor de muncă și noile oportunități de angajare;

12. consideră că tranziția climatică a Europei trebuie să fie sustenabilă din punct de vedere ecologic, economic și social; subliniază că, pentru a asigura acceptarea politică de către toți cetățenii, este important să se ia în considerare efectele distributive ale politicilor în materie de climă și de decarbonizare, în special în cazul persoanelor cu venituri mici; consideră, prin urmare, că impactul social ar trebui să fie pe deplin luat în considerare în toate politicile climatice ale UE și naționale, în vederea asigurării unei transformări sociale și ecologice în Europa;

13. reiterează faptul că un anumit nivel de flexibilitate în ceea ce privește realizarea unei economii neutre din punctul de vedere al impactului asupra climei ar reduce costurile sociale, în special în regiunile dependente de cărbune, și ar contribui la transformarea acestor regiuni;

14. reamintește că între aproximativ 50 și 125 de milioane de cetățeni europeni sunt în prezent expuși riscului de sărăcie energetică[4]; subliniază că tranziția energetică poate afecta în mod disproporționat persoanele cu venituri mici și poate agrava sărăcia energetică; recunoaște că politica energetică trebuie să includă o dimensiune socială și să asigure faptul că nimeni nu este exclus; invită statele membre să ia măsuri de perspectivă pentru a asigura o tranziție energetică echitabilă și accesul la energie pentru toți cetățenii UE;

15. subliniază că incluziunea și participarea cetățenilor europeni este esențială pentru ca Europa să poată atinge un nivel net de zero emisii de GES; încurajează toate nivelurile de administrație națională, regională și locală să instituie măsuri concrete de stimulare și de facilitare a participării cetățenilor la tranziția către o societate decarbonizată;

Contribuțiile sectoriale

16. subliniază că emisiile nete vor trebui reduse în cele din urmă la un nivel aproape de zero în toate sectoarele economiei, ceea ce ar trebui să contribuie, fără excepție, la eforturile colective de reducere a emisiilor; invită, prin urmare, Comisia să elaboreze direcții către neutralitatea climatică pentru toate sectoarele;

17. subliniază, cu toate acestea, că, pentru realizarea unei economii cu zero emisii nete de gaze cu efect de seră, va fi nevoie de investiții suplimentare considerabile în sistemul energetic al UE și în infrastructura aferentă, în comparație cu nivelul de referință actual, care s-ar putea ridica la 175-290 de miliarde EUR pe an;

18. subliniază că există diferite modalități de a ajunge la o economie neutră din punct de vedere climatic și consideră că statele membre ar trebui să poată alege propriile căi de tranziție către o reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pe baza planurilor lor energetice și climatice strategice;

19. subliniază rolul industriilor mari consumatoare de energie în cadrul eforturilor de reducere pe termen lung a emisiilor de GES din UE; consideră că, pentru menținerea poziției de lider a Uniunii în domeniul industrial și a producției industriale cu emisii scăzute de dioxid de carbon, menținerea competitivității industriilor europene și evitarea riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon, este nevoie de cadre de politică inteligente și specifice; invită Comisia să prezinte o strategie industrială nouă și integrată a UE în domeniul schimbărilor climatice pentru industriile mari consumatoare de energie, pentru a sprijini o tranziție competitivă a industriei grele la un nivel net al emisiilor egal cu zero;

20. invită Comisia să dezvolte o strategie industrială cu măsuri care să permită industriei europene să concureze la nivel mondial în condiții echitabile; consideră că, în cadrul acestei politici, Comisia ar trebui să examineze eficacitatea și compatibilitatea cu normele Organizației Mondiale a Comerțului a unor măsuri suplimentare de protecție a industriilor expuse riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon în ceea ce privește importul de produse, care ar înlocui, ar adapta sau ar completa orice măsuri existente privind relocarea emisiilor de dioxid de carbon;

21. subliniază că, având în vedere că se pleacă din puncte diferite spre tranziția energetică, eforturile de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru a asigura neutralitatea climatică la nivelul UE pot fi inegale în cadrul acesteia;

22. invită statele membre să pună în aplicare fără întârziere pachetul privind energia curată; reamintește că statele membre au competența de a decide cu privire la mixul lor energetic în cadrul de politici al UE privind clima și energia;

23. observă că raportul Comisiei din 2018 privind prețurile și costul energiei în Europa[5] evidențiază expunerea ridicată în prezent a UE la prețurile volatile și în creștere ale combustibililor fosili și că se preconizează că viitoarele costuri de producere a energiei electrice vor crește pentru energia electrică produsă pe bază de combustibili fosili și vor scădea pentru sursele regenerabile de energie; subliniază că costurile importului de energie ale UE au crescut în 2017 cu 26 %, la 266 de miliarde EUR, în principal din cauza creșterii prețurilor petrolului; constată că, potrivit estimărilor din raport, creșterile prețului petrolului au avut un impact negativ asupra creșterii economice din UE (-0,4 % din PIB în 2017) și asupra inflației (+0,6);

24. reamintește că 71 % din toată energia se utilizează doar pentru încălzirea incintelor; este de acord cu Comisia că locuințele eficiente din punct de vedere energetic vor deveni standard într-o Uniune Europeană neutră din punct de vedere climatic, asigurând o sănătate mai bună și confort sporit pentru toți europenii;

25. atrage atenția asupra rolului central pe care îl joacă sursele regenerabile de energie și alte surse de energie cu emisii reduse în tranziția către o economie cu un nivel net al emisiilor de GES egal cu zero, deoarece energia este responsabilă în prezent pentru 75 % din emisiile de GES din Europa;

26. solicită un sistem energetic extrem de eficient din punct de vedere energetic, bazat pe surse cu emisii scăzute, care să nu pună în pericol securitatea energetică; solicită Comisiei și statelor membre să ia toate măsurile necesare în această privință, deoarece ele vor avea efecte care se vor propaga în toate sectoarele economice;

27. recunoaște rolul atribuit captării și stocării carbonului (CSC) în majoritatea scenariilor de 1,5 °C din raportul special al IPCC privind încălzirea globală cu 1,5 °C; subliniază că UE trebuie să urmărească obiective mai ambițioase în acest domeniu; ia act, de asemenea, de obiectivele stabilite de statele membre în cadrul Planului strategic european privind tehnologiile energetice (Planul SET) pentru implementarea tehnologiilor CSC la scară comercială în sectorul energetic și industrial european în anii 2020; consideră că este necesar să se intensifice utilizarea în procesele industriale a captării și utilizării carbonului (CUC) și a CSC în condiții de siguranță pentru mediu, generând astfel o reducere netă a emisiilor prin evitarea stocării permanente a emisiilor de CO2;

28. subliniază că electrificarea sectoarelor construcțiilor, industriei și transporturilor va juca un rol esențial în reducerea emisiilor din aceste sectoare și va necesita pe viitor o alimentare fiabilă cu energie electrică și o mai bună capacitate de stocare;

29. subliniază că este important să se asigure un transfer modal de la transportul aerian la cel feroviar, precum și o schimbare în favoarea transportului public și a mobilității partajate; observă că transportul rutier contribuie cu aproximativ o cincime din cantitatea totală de emisii de dioxid de carbon din UE; prin urmare, invită statele membre și Comisia să ia măsuri hotărâtoare pentru a permite accesul consumatorilor din toate statele membre la vehicule cu emisii zero și cu emisii scăzute, evitând, în același timp, o utilizare crescută a vehiculelor vechi și foarte poluante în statele membre cu venituri reduse; subliniază, de asemenea, rolul tehnologiilor inteligente, cum ar fi infrastructura inteligentă de încărcare, pentru a crea sinergii între electrificarea transportului și utilizarea surselor regenerabile de energie;

30. subliniază că UE ar trebui să promoveze rolul și eforturile regiunilor și ale orașelor; invită Comisia să se bazeze pe activitatea desfășurată de Convenția primarilor, care reprezintă 200 de milioane de cetățeni europeni, și să le permită acestora să joace un rol de catalizator în tranziția în desfășurare;

Maximizarea potențialului climatic al pădurilor în contextul unei bioeconomii durabile

31. susține o gestionare activă și sustenabilă a pădurilor la nivel național, însoțită de mijloace concrete pentru a stimula o bioeconomie eficientă și durabilă a Uniunii, având în vedere potențialul considerabil al pădurilor de a contribui la consolidarea eforturilor europene în domeniul climei (prin sechestrarea, stocarea și substituirea carbonului) și la realizarea obiectivului privind emisiile zero până în 2050 cel târziu; recunoaște necesitatea de adaptare la schimbările climatice și de a opri pierderea biodiversității și degradarea serviciilor ecosistemice în UE până în 2020; subliniază necesitatea de a dezvolta politici bazate pe date concrete, care să contribuie la punerea în aplicare și la finanțarea măsurilor UE de conservare a biodiversității;

32. subliniază că managementul sustenabil al pădurilor trebuie să fie mai competitiv pe plan comercial și că trebuie susținute măsuri practice cu efecte semnificative de sechestrare și stocare a dioxidului de carbon, cum ar fi utilizarea lemnului ca material de construcții, atât în orașe, cât și în zonele rurale, ca înlocuitor al combustibililor fosili și ca instrument pentru o mai bună retenție a apei;

33. recomandă concentrarea unor eforturi majore asupra agrosilviculturii și asupra beneficiilor reale care trebuie obținute - din punct de vedere ecologic și al biodiversității - în ceea ce privește includerea arborilor și a diverselor forme de vegetație în exploatarea terenurilor agricole;

34. recunoaște potențialul pozitiv de împădurire din Europa; consideră că inițiativele de împădurire trebuie să fie completate de inițiative și stimulente concrete care să vizeze creșterea potențialului de sechestrare, asigurând și îmbunătățind, în același timp, sănătatea terenurilor forestiere existente pentru a obține beneficii pentru climă, pentru bioeconomia durabilă și pentru biodiversitate; susține, prin urmare, împădurirea terenurilor agricole abandonate sau productive doar marginal, agrosilvicultura și reducerea la minimum a conversiei zonelor forestiere în alte utilizări ale terenurilor;

Finanțarea și cercetarea

35. solicită implementarea rapidă a Fondului pentru inovare al sistemului UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS) și inițierea primei cereri de propuneri în 2019, pentru a stimula investițiile în demonstrarea tehnologiilor industriale revoluționare cu emisii reduse de dioxid de carbon într-o gamă largă de sectoare, nu numai în cel al producției de energie electrică, ci și în sistemele de termoficare și în procesele industriale; solicită o coerență deplină a cadrului financiar multianual 2021-2027 și a programelor sale cu Acordul de la Paris;

36. consideră că, pentru ca Uniunea să atingă un nivel net al emisiilor egal cu zero, trebuie mobilizate investiții private substanțiale; consideră că, în acest sens, se va impune o planificare pe termen lung, stabilitatea și predictibilitatea reglementării pentru investitori și, în consecință, tratarea în mod corespunzător a acestor aspecte în viitoarele reglementări ale UE;

37. subliniază importanța creării unui fond pentru tranziția echitabilă, în special pentru regiunile care au fost afectate cel mai mult de decarbonizare, în mod particular pentru zonele în care se exploatează cărbunele, alături de o viziune globală asupra efectelor sociale ale actualei finanțări în domeniul climatic; subliniază, în acest sens, că trebuie să existe o acceptare largă din partea publicului a strategiei pe termen lung, având în vedere transformările necesare în anumite sectoare;

38. subliniază că echilibrul geografic în distribuirea sprijinului din partea programelor de cercetare și inovare între statele membre este esențial pentru contribuția lor efectivă la o economie neutră din punct de vedere climatic;

Rolul consumatorilor și economia circulară

39. subliniază că este important ca UE să realizeze nu numai înlocuirea în domeniul energiei, ci și în ceea ce privește produsele/materialele, de exemplu prin înlocuirea produselor și a materialelor bazate pe combustibili fosili sau care generează un nivel ridicat de emisii în timpul producției cu produse bazate pe resurse regenerabile;

40. subliniază că o parte deosebit de mare a energiei utilizate și, prin urmare, a emisiilor de GES este legată direct de achiziția, prelucrarea, transportul, conversia, utilizarea și eliminarea resurselor; subliniază că sunt posibile economii semnificative în toate etapele lanțului de gestionare a resurselor; subliniază că, prin urmare, creșterea productivității resurselor prin îmbunătățirea eficienței și reducerea risipei de resurse prin măsuri precum reutilizarea, reciclarea și refabricarea pot diminua semnificativ atât consumul de resurse, cât și emisiile de GES, îmbunătățind, în același timp, competitivitatea și creând oportunități de afaceri și locuri de muncă; evidențiază eficiența din punctul de vedere al costurilor a măsurilor pentru economia circulară; subliniază că abordările îmbunătățite în materie de utilizare eficientă a resurselor și de economie circulară, precum și proiectarea circulară a produselor vor contribui la realizarea unei schimbări a modelelor de producție și consum și la reducerea cantității de deșeuri;

41. subliniază importanța politicilor privind produsele, cum ar fi achizițiile publice ecologice și proiectarea ecologică, care pot avea o contribuție semnificativă la economiile de energie și la reducerea amprentei de carbon a produselor, îmbunătățind totodată amprenta materialelor acestora și impactul lor global asupra mediului; subliniază nevoia de a stabili cerințele economiei circulare ca parte a standardelor UE privind proiectarea ecologică și de a extinde metodologia actuală privind proiectarea ecologică la alte categorii de produse, pe lângă produsele cu impact energetic;

42. observă că succesul tranziției către o Europă neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei va depinde de participarea și angajamentul cetățenilor, care pot fi facilitate prin eficiența energetică și prin energia din surse regenerabile produsă la fața locului sau prin tehnologii regenerabile din apropiere;

43. consideră că ar trebui continuate lucrările privind un model fiabil de măsurare a impactului climatic pe baza consumului; ia act de faptul că, pe baza modelelor existente, analiza aprofundată arată că eforturile Uniunii de reducere a emisiilor generate de producția proprie sunt anulate într-o oarecare măsură prin importurile de bunuri cu o amprentă de carbon mai mare;

UE și combaterea schimbărilor climatice la nivel mondial

44. subliniază importanța multiplicării inițiativelor și a unui dialog susținut în cadrul forurilor internaționale pertinente, precum și importanța unei diplomații eficace în domeniul climei pentru a promova luarea unor decizii politice similare, care să ducă la politici mai ambițioase de combatere a schimbărilor climatice în alte regiuni și în țările terțe, deoarece numai acțiunile la nivel mondial pot avea o influență semnificativă în sensul reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră la nivel global;

45. regretă faptul că multe dintre celelalte economii majore nu elaborează încă strategii pe termen lung și că nu există aproape nicio dezbatere în alte economii majore cu privire la sporirea CSN în vederea alinierii acestora la obiectivul mondial stabilit în Acordul de la Paris; solicită, prin urmare, Consiliului și Comisiei să intensifice eforturile diplomatice în domeniul climei și să ia și alte măsuri adecvate pentru a încuraja și celelalte economii majore, astfel încât să putem îndeplini împreună obiectivele pe termen lung ale Acordului de la Paris;

46. subliniază utilitatea consolidării interoperabilității dintre instrumentele de politică ale UE și echivalentele lor din statele terțe, în special în ceea ce privește mecanismele de stabilire a prețului carbonului; invită Comisia să continue și să intensifice cooperarea și sprijinul pentru dezvoltarea unor mecanisme de stabilire a prețului carbonului în afara Europei, urmărind reducerea emisiilor într-o măsură și mai mare și îmbunătățirea echității condițiilor în materie de concurență la nivel mondial; subliniază importanța introducerii unor garanții de mediu pentru a asigura o reducere reală și suplimentară a emisiilor de GES; invită Comisia, prin urmare, să pledeze pentru norme internaționale solide și stricte, legate de articolul 6 din Acordul de la Paris, pentru a evita deficiențele în materie de contabilizare și dubla contabilizare a reducerilor emisiilor;

°

° °

47. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

 

[1] Texte adoptate, P8_TA(2018)0430.

[2] UNEP, The Emissions Gap Report 2018 (Raportul pe 2018 privind decalajele în materie de emisii), p. 10.

[3] Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2018 privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 663/2009 și (CE) nr. 715/2009 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivelor 94/22/CE, 98/70/CE, 2009/31/CE, 2009/73/CE, 2010/31/UE, 2012/27/UE și 2013/30/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivelor 2009/119/CE și (UE) 2015/652 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 328, 21.12.2018, p. 1).

[4]http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/STUD/2015/563472/IPOL_STU(2015)563472_EN.pdf

[5] https://eur-lex.europa.eu/legal-content/ro/TXT/?qid=1548155579433&uri=CELEX:52019DC0001

Ultima actualizare: 13 martie 2019Notă juridică