Procedură : 2019/2755(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : B9-0130/2019

Texte depuse :

B9-0130/2019

Dezbateri :

PV 23/10/2019 - 18
CRE 23/10/2019 - 18

Voturi :

PV 24/10/2019 - 8.9
CRE 24/10/2019 - 8.9
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :


<Date>{21/10/2019}21.10.2019</Date>
<NoDocSe>B9‑0130/2019</NoDocSe>
PDF 144kWORD 46k

<TitreType>PROPUNERE DE REZOLUȚIE</TitreType>

<TitreSuite>depusă pe baza întrebărilor cu solicitare de răspuns oral B9‑0052/2019 și B9‑0053/2019</TitreSuite>

<TitreRecueil>în conformitate cu articolul 136 alineatul (5) din Regulamentul de procedură</TitreRecueil>


<Titre>referitoare la căutarea și salvarea pe Marea Mediterană</Titre>

<DocRef>(2019/2755(RSP))</DocRef>


<RepeatBlock-By><Depute>Nicola Procaccini</Depute>

<Commission>{ECR}în numele Grupului ECR</Commission>

</RepeatBlock-By>


B9‑0130/2019

Rezoluția Parlamentului European referitoare la căutarea și salvarea pe Marea Mediterană

(2019/2755(RSP))

Parlamentul European,

 având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării (UNCLOS),–

 având în vedere Convenția internațională privind căutarea și salvarea pe mare (denumită mai departe „Convenția SAR”),

 având în vedere Decizia-cadru 2002/946/JAI a Consiliului privind consolidarea cadrului penal pentru a preveni facilitarea intrării, tranzitului și șederii neautorizate[1],

 având în vedere Directiva 2002/90/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2002 de definire a facilitării intrării, tranzitului și șederii neautorizate[2] (Directiva privind facilitarea),

 având în vedere concluziile Consiliului European din 28 iunie 2018 referitoare la migrație,

 având în vedere întrebările adresate Consiliului privind căutarea și salvarea pe Marea Mediterană (O-000024/2019 – B9‑0052/2019 și O-000025 – B9‑0053/2019),

 având în vedere articolul 136 alineatul (5) și articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât, potrivit datelor furnizate de Organizația Internațională pentru Migrație (OIM), numărul deceselor din Marea Mediterană a scăzut în ultimul an (1 041 în perioada 1 ianuarie - 2 octombrie 2019, comparativ cu 1 890 în aceeași perioadă a anului 2018);

B. întrucât articolul 19 alineatul (2) litera (g) din UNCLOS prevede că „trecerea unei nave străine este considerată ca aduce atingere păcii, ordinii sau securității statului riveran, dacă, în marea teritorială, o asemenea nava se angajează în [...] îmbarcarea sau debarcarea de mărfuri, fonduri bănești sau persoane contrar legilor și reglementărilor vamale, fiscale, sanitare sau de imigrare ale statului riveran”;

C. întrucât capitolul I punctul 3 subpunctul 13 din anexa la Convenția SAR prevede că o „fază de pericol” este o situație în care există un grad rezonabil de certitudine că o persoană, o navă sau o altă ambarcațiune este amenințată de un pericol grav și iminent și necesită asistență imediată;

D. întrucât capitolul II punctul 3 subpunctul 2 din anexa la Convenția SAR reamintește că centrele de coordonare a operațiunilor de salvare și filialele acestora sunt singurele entități care se ocupă de primirea apelurilor de pericol provenind dintr-o anumită regiune de căutare și salvare;

E. întrucât toate navele care operează în Marea Mediterană au obligația de a respecta convențiile internaționale și legislațiile naționale relevante;

F. întrucât, potrivit Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR), de la 27 septembrie 2019 paza de coastă libiană (LCG) a salvat sau a interceptat 6 889 de persoane pe mare și le-a readus în Libia; întrucât UNHCR le-a oferit asistență medicală și bunuri de primă necesitate persoanelor debarcate;

G. întrucât, până la 30 septembrie 2019, 7 759 de migranți au beneficiat de servicii de returnare umanitară voluntară asistată din partea OIM pentru a reveni din Libia în 33 de țări de origine, iar 7 077 dintre acești migranți au primit sprijin din partea Fondului fiduciar de urgență pentru Africa al Uniunii Europene;

H. întrucât, la 26 septembrie 2019, UNHCR a evacuat 66 de refugiați și solicitanți de azil vulnerabili din Libia spre mecanismul de tranzit de urgență constituit recent și situat în Kigali, Rwanda;

I. întrucât, potrivit datelor Ministerului de Interne al Italiei, din 29 septembrie 2019 Tunisia a devenit principala țară de plecare către Italia;

J. întrucât declarația comună de intenție privind o procedură de urgență controlată, semnată în Malta la 23 septembrie 2019, este un angajament vag de a asigura un mecanism temporar de solidaritate mai previzibil și mai eficient pentru a garanta debarcarea migranților preluați la bordul navelor pe marea liberă; întrucât, în prezent, este sprijinită de un număr foarte limitat de state membre;

K. întrucât Decizia-cadru 2002/946/JAI privind consolidarea cadrului penal pentru a preveni facilitarea intrării, tranzitului și șederii neautorizate stabilește norme minime cu privire la sancțiunile penale pentru facilitarea intrării neautorizate, astfel cum este definită în Directiva 2002/90/CE a Consiliului, chiar dacă nu este comisă pentru câștiguri financiare, și extinde normele la tranzitul neautorizat, la instigatori și complici;

L. întrucât, în conformitate cu Directiva 2002/90/CE a Consiliului, o persoană care facilitează imigrația ilegală este „[orice] persoană care ajută în mod conștient o persoană care nu este resortisant al unui stat membru să intre pe teritoriul unui stat membru sau să tranziteze pe teritoriul respectiv, încălcând legislația statului în cauză cu privire la intrarea sau tranzitul străinilor”; întrucât, în conformitate cu legislația Uniunii, facilitarea migrației ilegale nu este neapărat legată de un câștig financiar;

M. întrucât modelele de afaceri ale persoanelor care introduc ilegal migranți abuzează de normele privind căutarea și salvarea (SAR) consacrate în dreptul internațional și, pentru a desfășura activități infracționale, profită de prezența în Marea Mediterană a unor nave private deținute de ONG-uri; întrucât persoanele care introduc ilegal migranți reacționează foarte rapid la orice soluție politică de contingență dezvoltată atât la nivel european, cât și la nivel național;

N. întrucât, pentru a distruge definitiv modelul de afaceri al persoanelor care introduc ilegal migranți, prevenind astfel pierderea tragică de vieți, ca și pentru a elimina stimulentul care incită persoanele să se angajeze în călătorii periculoase, Consiliul și Comisia ar trebui să examineze cu celeritate conceptul de platforme de debarcare regionale, în strânsă cooperare cu țările terțe relevante, precum și cu UNHCR și OIM, în conformitate cu concluziile Consiliului din 28 iunie 2018;

O. întrucât dezvoltarea unei abordări permanente cu privire la SAR și stabilirea unui mecanism permanent de repartizare a persoanelor salvate pe mare reprezintă în mod neintenționat și mari factori de atracție, care încurajează și mai mulți migranți să încerce să traverseze marea în condiții periculoase, conducând astfel la și mai multe decese tragice și nenecesare;

P. întrucât mecanismele naționale și voluntare de relocare reprezintă o alternativă reală la căile de migrație periculoase pentru cei care au efectiv nevoie de protecție internațională;

Q. întrucât o abordare pe termen lung în vederea dezvoltării Africii, care să abordeze cauzele profunde ale migrației ilegale, ar reduce numărul migranților economici și climatici,

1. reamintește obligația prevăzută de dreptul internațional al mării de a se acorda asistență persoanelor aflate în dificultate; invită toate navele publice și private care desfășoară operațiuni SAR să respecte instrucțiunile primite de la centrul de coordonare a operațiunile de salvare competent și să coopereze atât cu autoritățile statelor membre, cât și cu Frontex, pentru a se asigura că atât viețile migranților, cât și securitatea statelor membre sunt protejate în mod corespunzător;

2. invită toți actorii din Marea Mediterană implicați în operațiunile SAR să transmită autorităților competente pentru SAR informațiile legate de persoanele aflate în pericol pe mare;

3. reamintește că statele membre trebuie să ia măsurile necesare pentru a garanta că infracțiunile prevăzute la articolele 1și 2 din Directiva 2002/90/CE sunt pasibile de pedepse penale efective, proporționale și disuasive, care pot include și extrădarea;

4. reamintește că, în temeiul legislației Uniunii privind facilitarea migrației ilegale, statele membre au dreptul de a evalua, de la caz la caz, dacă o operațiune SAR efectuată de nave private se limitează la a acorda asistență umanitară;

5. invită statele membre să se asigure că înregistrarea navelor ONG-urilor se petrece în condiții de transparență maximă, pentru a garanta că există informații clare cu privire la originea finanțării de care dispun;

6. reamintește că statele membre sunt pe deplin îndreptățite să își pună în aplicare legislația națională atunci când evaluează dacă să autorizeze sau nu intrarea navelor ONG-urilor în porturile lor;

7. reamintește că organizațiile internaționale active pe teren își desfășoară activitatea în mod proactiv pentru a evacua rapid persoanele care au nevoie de protecție internațională și sunt ținute în centrele de detenție din Libia și că aceleași organizații desfășoară în prezent proiecte-pilot cu scopul de a returna în țara lor de origine persoanele care nu au nevoie de protecție internațională;

8. subliniază că migranții evacuați din centrele de detenție din Libia fie pot obține protecție din partea altor țări terțe decât statele membre, fie pot fi returnați în condiții de siguranță în aceste țări terțe;

9. subliniază că singura modalitate de a reduce numărul de decese pe mare este oprirea noilor plecări periculoase;

10. invită Consiliul și Comisia să analizeze rapid conceptul de platforme de debarcare regionale, în strânsă cooperare cu țările terțe relevante, precum și cu UNHCR și OIM, pentru a distruge definitiv modelul de afaceri al persoanelor care introduc ilegal migranți;

11. invită statele membre să își intensifice eforturile de creare a unor mecanisme voluntare de relocare ca alternativă la căile de migrație nesigure, astfel încât migranții care au într-adevăr nevoie de protecție internațională să poată ajunge în Uniunea Europeană;

12. invită Comisia să propună politici raționale și fezabile pentru a se asigura că numai migranții care au într-adevăr nevoie de protecție internațională ajung în Uniunea Europeană, folosind căi sigure;

13. invită Comisia să depună eforturi constructive pentru a consolida cooperarea cu principalele țări terțe de origine și de tranzit, cu scopul de a pune în aplicare soluții pe termen lung care să abordeze cauzele profunde ale migrației economice și climatice;

14. invită statele membre să aibă în vedere instituirea unui sistem de supraveghere mai structural pentru plecările din Libia și să examineze posibilitatea introducerii unei blocade navale în afara apelor de coastă libiene cu scopul de a opri activitățile infracționale ale persoanelor care introduc ilegal migranți;

15. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei, Consiliului, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Frontex, Biroului European de Sprijin pentru Azil, Europol și OIM.

 

[1] JO L 328, 5.12.2002, p. 1.

[2] JO L 328, 5.12.2002, p. 17.

Ultima actualizare: 23 octombrie 2019Notă juridică