PROPUNERE DE REZOLUȚIE referitoare la aderarea UE la Convenția de la Istanbul și la alte măsuri de combatere a violenței de gen

25.11.2019 - (2019/2855(RSP))

depusă pe baza declarațiilor Consiliului și Comisiei
în conformitate cu articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul de procedură

Annalisa Tardino, Christine Anderson, Ivan David, Isabella Tovaglieri
în numele Grupului ID

B9‑0226/2019

Rezoluția Parlamentului European referitoare la aderarea UE la Convenția de la Istanbul și la alte măsuri de combatere a violenței de gen

(2019/2855(RSP))

Parlamentul European,

– având în vedere articolele 3 și 4 din Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, care a fost deschisă spre semnare la 11 mai 2011 la Istanbul (denumită în continuare „Convenția de la Istanbul”),

– având în vedere Decizia (UE) 2017/865 a Consiliului din 11 mai 2017 privind semnarea, în numele Uniunii Europene, a Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, în ceea ce privește aspectele legate de cooperarea judiciară în materie penală[1],

– având în vedere declarația Comisiei din 26 noiembrie 2019 referitoare la aderarea UE la Convenția de la Istanbul și la alte măsuri de combatere a violenței de gen,

– având în vedere declarația Curții Constituționale bulgare din 27 iulie 2018, prin care ratificarea Convenției de la Istanbul a fost declarată neconstituțională,

– având în vedere raportul Agenției pentru Drepturi Fundamentale intitulat „Violența împotriva femeilor: un studiu la nivelul UE”,

– având în vedere articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât violența împotriva femeilor este larg răspândită în UE; întrucât victimele de sex feminin au denunțat cel mai grav act de violență comis de partenerul intim către poliție în doar 14 % din cazuri;

B. întrucât una din trei femei din UE cu vârsta de cel puțin 15 ani s-a confruntat cu acte de violență fizică și/sau sexuală; întrucât majoritatea femeilor care exercită o profesie sau ocupă un post de conducere de nivel superior au fost victime ale hărțuirii sexuale; întrucât una din zece femei s-a confruntat cu hărțuirea sexuală sau cu urmărirea în scopul hărțuirii prin intermediul noilor tehnologii;

C. întrucât violența împotriva femeilor îmbracă diferite forme (violența partenerului intim, hărțuirea sexuală, violența cibernetică, urmărirea în scopul hărțuirii, violența comisă în numele onoarei, mutilarea genitală a femeilor) și poate duce, în cele din urmă, la feminicid;

D. întrucât violența se produce în multe locuri (acasă, la locul de muncă, la școală și pe stradă), ceea ce face ca victimelor să le fie dificil să se simtă în largul lor în societate, în instituțiile de învățământ și la locul de muncă;

E. întrucât combaterea violenței împotriva femeilor prin intermediul legislației și al procesului de elaborare a politicilor și prin furnizarea de sprijin financiar este o prioritate-cheie pentru statele membre;

F. întrucât traficul și prostituția forțată se numără printre cele mai grave încălcări ale drepturilor omului și reprezintă o amenințare pentru culturile noastre și un pericol pentru femei și fete;

G. întrucât mai multe state membre au criticat sfera de aplicare a Convenției de la Istanbul și, ca urmare, au blocat ratificarea sau nu și-au exprimat interesul de a ratifica convenția,

1. condamnă cu fermitate toate formele de violență împotriva femeilor;

2. îndeamnă statele membre să sprijine și să ia toate măsurile eficace de combatere a violenței împotriva femeilor și a fetelor; încurajează statele membre să sprijine inițiativele care cresc respectul reciproc între sexe și identifică soluțiile non-violente de soluționare a conflictelor;

3. deplânge numărul mare de cazuri de feminicid și alte forme de violență încă existente în UE;

4. invită statele membre să evalueze eficacitatea actualelor lor cadre legislative în eliminarea violenței împotriva femeilor și posibilitatea de a îmbunătăți măsurile existente;

5. subliniază necesitatea unor măsuri mai eficace de prevenire a violenței împotriva femeilor și importanța oferirii unui mai mare sprijin victimelor;

6. evidențiază necesitatea de a crește gradul de sensibilizare în rândul femeilor pentru a facilita o informare adecvată referitoare la toate instrumentele și măsurile disponibile victimelor în fiecare etapă a procesului și pentru a le ajuta să facă față oricărui act de violență;

7. remarcă faptul că violența împotriva femeilor este o infracțiune prevăzută în legislația națională a statelor membre și ține de competența acestora, indiferent dacă acestea ratifică sau nu tratate internaționale;

8. constată că nu toate statele membre au ratificat Convenția de la Istanbul, principalele lor rețineri fiind legate de lipsa de previzibilitate și de incertitudinea în privința competențelor naționale;

9. invită Consiliul și Comisia permită statelor membre să se hotărască cu privire la convenție și să nu aibă în vedere amânarea aderării UE până când toate statele membre au ales să o ratifice din proprie inițiativă;

10. îndeamnă statele membre să respingă definiția noțiunii de „gen” menționată la articolul 3c din Convenția de la Istanbul, care îl redefinește ca fiind o construcție socială fără legătură cu biologia; își exprimă preocuparea în legătură cu crearea unei noi categorii de „identitate de gen”, așa cum se propune la articolul 4 alineatul (3) din Convenția de la Istanbul;

11. consideră că preocupările statelor membre au legătură cu temeiul juridic al Convenției de la Istanbul și cu lipsa sa de claritate; consideră că solicitarea Parlamentului adresată Curții de a emite un aviz asupra legalității extinderii deciziei Consiliului pare a fi o măsură menită să obțină o justificare juridică care depășește dispozițiile convenției;

12. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor statelor membre și Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.

• [1] JO L 131, 20.5.2017, p. 11.