Indekss 
 Iepriekšējais 
 Nākošais 
 Pilns teksts 
Debates
Ceturtdiena, 2016. gada 12. maijs - Strasbūra Pārskatītā redakcija

13. Aizdevumi ārvalstu valūtās (debates)
Visu runu video
PV
 

Przewodniczący. – Kolejnym punktem porządku dnia jest oświadczenie Komisji w sprawie pożyczek w walutach obcych (2016/2704(RSP)).

 
  
MPphoto
 

  Jonathan Hill, Member of the Commission. – Mr. President, I am very grateful to have this opportunity to discuss the important issue of foreign currency loans.

Taking out a mortgage to buy a home is the single biggest financial transaction that most people undertake in their lives. So we need a vibrant and competitive mortgage market, one where people have choice, but also one where they know what they are buying and what risks they are taking on. One of the products that became popular in recent years was loans made in foreign currencies, and for many years they offered consumers low interest rates. But recent experience has shown that they can become a problem if they are offered to households that cannot protect themselves properly against sudden changes in exchange rates, and here I think loans in Swiss francs, provide a good example.

These have been popular in countries like Croatia, Poland, Hungary and Romania. But when the Swiss National Bank stopped pegging Swiss francs to the euro in January last year, the cost of servicing those mortgages shot up and that left households struggling to keep up with their mortgage repayments, which in turn put pressure on governments to take action to help those who were in difficulty. Some countries have already passed laws; others are considering doing so. In terms of what the Commission has done for the future, we have acted to ensure that risks associated with foreign currency loans are better managed by strengthening consumer protection in the Mortgage Credit Directive.

But that does not deal with the problem of the existing loans in foreign currencies, and here we are working closely with governments that are considering how best to respond. Of course, there is a need to protect the interests of consumers, but we also need to make sure that any measures taken are fully consistent with the single market and that they do not restrict disproportionately the free movement of capital or the freedom of European companies to do business anywhere in the EU. We also have to consider the potential damage that would be done to investor confidence if we were to undermine legal certainty.

Croatia has chosen to pass legislation that allows borrowers to convert Swiss-franc loans into euro-denominated loans at an exchange rate that pre-dates the franc's appreciation. It puts borrowers in the position that they would have been had they initially chosen a euro-denominated loan, but it places the cost of the conversion, a cost that I understand is some EUR 1 billion, almost wholly on the shoulders of the banks that issued the loans without regard to the different circumstances of the borrowers. The Commission was not consulted on the draft legislation, and the Croatian government was under no obligation to do so. Since its adoption, we have assessed whether Croatia's amendments to its Consumer Credit Act and the Credit Institutions Act are compatible with the principles of the single market. Let me give you our initial analysis.

It is clear that the goal of protecting borrowers to avoid a debt crisis can justify restrictions to the free movement of capital or the freedom of establishment, but in our view, allowing borrowers to exchange their loans from Swiss francs into euros at an artificially low exchange rate and placing the cost almost exclusively on lenders goes beyond what is needed to avoid a crisis and protect those borrowers. There is clearly a problem that needs tackling, so we need to find a proportionate solution in line with Treaty freedoms and one that helps maintain investor confidence in Croatia.

The issue has been discussed at the Ecofin Council. We are monitoring the situation carefully in Croatia, but also in other countries that are currently considering passing legislation. We are keeping all options open, including of course opening an infringement procedure if that proves necessary. We are in close contact with the Croatian Government, who tell us that they are keen to find a way forward and they are talking to the banks concerned to find a more balanced approach that shares the burden of adjustment more fairly. I support that approach, but clearly there must be progress soon or we will have to take appropriate action. So, we need a solution that strikes the right balance, one that is consistent with EU legislation, that protects consumers but also investment and the single market. That is the solution that I will continue to push for, and that is what I want to see in every Member State where this is currently a matter of concern.

 
  
MPphoto
 

  Othmar Karas, im Namen der PPE-Fraktion. – Herr Präsident! Herr Kommissar! Meine Damen und Herren! Vorerst, Herr Kommissar Hill, danke für Ihre Beantwortung unserer Anfrage. Wir haben diese Anfrage deshalb gestellt, weil beschlossene und vorbereitete Gesetze zur Konvertierung von Fremdwährungskrediten in Rumänien, in Polen und in Kroatien – manchmal sogar rückwirkend – das Vertrauen von Bürgern und Investoren erschüttern. Die Glaubwürdigkeit, die Rechtssicherheit und das Vertrauen werden untergraben.

Die jüngsten Schritte haben zu großer Sorge über die Verlässlichkeit, die Vorhersehbarkeit und die Stabilität des Rechtsrahmens nicht nur in diesen Ländern, sondern auch in der Europäischen Union geführt. Und die Europäische Zentralbank hat klar gesagt, dass diese Maßnahmen negative Effekte auf die Finanzstabilität, auf den Bankensektor und auf die Realwirtschaft haben, sowie eine große Ansteckungsgefahr auf die übrigen Mitgliedstaaten mit sich bringen. Ich sage daher sehr klar: Europas Populisten – und hier gibt es einen Zusammenhang – dürfen nicht an den Grundfesten unserer Rechtsordnung rütteln, wenn sie auf kurzfristigen Stimmenfang aus sind.

Rechtsstaatlichkeit ist einer der Grundpfeiler, auf denen das gemeinsame Europa steht! Wir haben die Rechtsgemeinschaft und die Wertegemeinschaft Europäische Union zu verteidigen und dürfen nicht zulassen, dass wider europäisches Recht rückwirkend Vertrauen und Glaubwürdigkeit außer Kraft gesetzt werden.

Und, Herr Kommissar, ich möchte in diesem Zusammenhang noch einige Fragen an Sie ergänzend einbringen. Sie haben es angeschnitten, aber nicht vollständig beantwortet.

Von welchen Staaten wurde die Kommission vorab über die Gesetzesvorhaben informiert, so wie es nach EU-Recht verpflichtend wäre? Welche Maßnahmen wollen Sie setzen, um Staaten, bei denen solche Debatten bevorstehen, bereits jetzt klar aufzuzeigen, dass dies dem EU-Recht widerspricht – nämlich der Kapitalfreiheit –, und welche Gefahren dadurch drohen?

Wie können in Ihren Augen zentrale Säulen des gemeinsamen Europas, wie die Kapitalverkehrsfreiheit und die Rechtssicherheit weiter gelten, wenn Regelungen eingeführt werden, bei denen Kredite plötzlich rückwirkend zu einem historischen Zinskurs umgeschuldet werden?

Europas wirtschaftliche Stärke war und ist seine Rechtsstaatlichkeit und seine unternehmerische Freiheit. Stellen wir deshalb gemeinsam sicher, dass durch kurzfristige, populistische Maßnahmen oder eintretende Risiken diese Stärken nicht aufs Spiel gesetzt werden können.

 
  
MPphoto
 

  Cătălin Sorin Ivan, în numele grupului S&D. – Domnule președinte, domnule comisar, sigur, băncile trebuie protejate. Sigur, piața unică europeană este importantă. Predictibilitatea pentru investitori este iarăși foarte importantă. Vorbim totuși de un contract comercial, un contract comercial între două părți care trebuie să își asume și beneficiile și riscurile în mod egal. Într-un contract comercial, băncile sunt cele care dau creditul, au dobândă, primesc asigurări dar, în același timp, trebuie să suporte și anumite riscuri.

Trebuie să fie foarte clar pentru toată lumea că vorbim încă de efectele crizei din 2008. Vorbim de credite luate de cetățeni europeni în perioada 2007-2008 (când dobânzile erau de 10-11 %, când prețurile locuințelor erau foarte ridicate), clienți care și-au plătit ani buni de zile aceste credite, care au dat avans de 20-30 %. Practic, băncile și-au recuperat creditul în toți acești ani dar, pentru că acești clienți nu au mai putut să mai plătească creditul respectiv, băncile le-au luat și casa și i-au și lăsat îndatorați.

Este un fenomen social, este o tragedie socială foarte mare în multe țări, cum este Croația, cum este România, care trebuie gestionată de toți factorii implicați. Trebuie să avem în vedere că la baza crizei financiare din 2008 au stat în primul rând băncile care, peste noapte, s-au transformat din bănci comerciale în bănci de investiții care dădeau credite ipotecare, fără să-și ia nicio măsură de siguranță, unor persoane care nu puteau să plătească nici în zece vieți creditele respective, doar pentru că puteau să le rostogolească mai departe. Această iresponsabilitate a băncilor și această foame de profit a sistemului bancar ne-a costat pe toți foarte mult.

Ghiciți ce! Băncile au fost salvate, directorii de bănci, directorii de investiții din băncile respective și-au păstrat beneficiile financiare, dar oamenii au rămas fără locuințe după ce au plătit ani buni de zile la locuințele respective și nu numai că au rămas fără locuințe, dar sunt în continuare datori. Această situație nu poate să continue.

Spuneți că în Croația un miliard este „prețul” – eu pun ghilimele – pe care îl plătesc băncile pentru ca această situație să fie cât de cât reglementată și să-și asume și băncile o parte din povara acestei situații. Dar, pe lângă această cifră, domnule comisar, pe mine m-ar mai interesa să puneți și alte cifre, pentru că niciodată o cifră nu este suficientă. Care este valoarea creditelor date în perioada respectivă? Care este rata de profit a băncilor în perioada respectivă? Care este valoarea patrimoniului locativ pe care băncile l-au recuperat de la clienții care nu au mai putut să își plătească locuințele și cum l-au valorificat pe piața imobiliară?

Sunt foarte multe fenomene negative legate de această criză a creditelor în monedă străină. Sunt, de exemplu, în România, situații unde băncile au luat locuințele celor care nu au mai putut să plătească, le-au dat unor așa-anumiți executori, care le-au valorificat pe o piață neagră, paralelă, imobiliară la prețuri de nimic, urmând să se întoarcă la anumite persoane care aveau conexiuni cu băncile care dăduseră creditul inițial. Este un fenomen care a afectat foarte multă lume. Este un fenomen negativ, care distorsionează inclusiv economia de piață la care dumneavoastră faceți referire.

Nu este vorba aici doar despre libera circulație a capitalului. Este vorba despre responsabilitatea sistemului financiar, responsabilitatea băncilor și despre măsurile pe care acestea și le iau atunci când au credite. Nu împiedică nimeni o bancă să-și ia măsuri de siguranță suplimentare, să lase opțiunea clientului să opteze, de exemplu, cum este în România, pentru legea care tocmai a trecut, Legea dării în plată, să opteze pentru a da imobilul înapoi când nu-l mai poate plăti sau să vină cu garanții suplimentare.

În România a trecut acum o lege foarte bună, din punctul nostru de vedere, Legea dării în plată, care spune că un cetățean, dacă nu-și mai poate plăti creditul ipotecar, creditul imobiliar, să dea imobilul băncii și să i se închidă datoria. Bineînțeles că au fost presiuni foarte mari: că nu este corect, că investitorii nu vor mai avea predictibilitate, dar situația este una foarte simplă. În contractul de împrumut, în contractul de ipotecă se specifică foarte clar că ipoteca acoperă împrumutul, valoarea împrumutului. Prin urmare, în momentul în care imobilul se întoarce la bancă, aceasta este închisă. Datoria este închisă.

Spuneți că băncile suferă pierderi foarte mari. Care este pierderea, când un om obișnuit plătește 30 % avans, plătește dobândă și rate ani de zile, care acoperă diferența de bani și, la un moment dat, nu mai poate să mai plătească, după un an, doi, trei? Banca rămâne cu avansul, banca rămâne cu ratele plătite și banca rămâne și cu imobilul. Care este pierderea băncii, mie nu îmi este foarte clar. Eu cred că trebuie să fie un contract clar, în care toată lumea să își asume și beneficiile și costurile acestui contract, iar băncile trebuie să rămână bănci comerciale, să nu mai fie niciodată bănci de investiții.

 
  
MPphoto
 

  Ангел Джамбазки, от името на групата ECR. – г-н Председател, г-н Комисар, няма как да не отбележа факта, че кредитите в чуждестранна валута са изключително широко разпространени в някои от страните членки. По-специално кредитите в швейцарски франкове бяха популярни в близкото минало в страните от Източа Европа, където около 60% от непогасените кредите са взети в чужда валута.

Данните сочат, че заемите в чужда валута принадлежат главно на европейските домакинства, делът на корпоративния и правителствения сектор е сравнително малък. Прави впечатление и фактът, че единствено във Великобритания и Люксембург голям процент от заемите в швейцарски франкове са дадени на лица – граждани на други държави, което отразява статута на тези страни като международни финансови центрове. Привлекателността на кредитите в чужда валута се крие в непосредствените ползи от тях, като по-ниски лихви и по-дълъг срок за погасяване. Въпреки това, те крият доста рискове, тъй като домакинствата не очакват да имат приходи в съответната чужда валута или да бъдат защитени от валутния риск.

Както вече отбелязах, пред няколко години в Централна и Източна Европа популярността на кредитите в чужда валута, в частност швейцарски франкове, нарасна, тъй като лихвите бяха много по-ниски в Швейцария. Хората се възползваха от такива заеми за закупуването на недвижимо имущество. През 2008 г., обаче, стойността на много от валутите се срина спрямо франка, в резултат на което кредитополучателите бяха поставени в ситуация, в която трябва да изплащат в местна валута сума, многократно по-висока от стойността на кредита.

По данни от 2008 година българите са рекордьори в световен мащаб по теглене на заеми в чужда валута, като сред най-популярните са заемите за закупуване на жилища. Според анализи, проведени миналата есен обаче, 99% от банковите заеми са в левове или евро, тъй като тези валути се смятат за стабилни и не се очаква да бъдат повлияни от случващите се промени в международните пазари. Докато през 90-те години на миналия век сред сънародниците ми бяха популярни кредитите в долари или франкове, то след присъединяването на България към ЕС, голяма част от бизнеса и домакинствата се възползват от интегрирането на икономиката на страната ни в европейската икономика и използват все по-активно еврото и лева.

Освен на сигурността на еврото, това се дължи и на закрилата, която европейското законодателство предоставя на своите граждани. По-специално Директивата относно неравноправните клаузи и съдебната практика на Съда на европейския съюз подсигуряват набор от правила, които да заместват неравноправните клаузи по подобни договори за кредити в чужда валута.

 
  
MPphoto
 

  Marisa Matias, em nome do Grupo GUE/NGL. – Senhor Presidente, Senhor Comissário, parece que estamos aqui a falar de uma questão técnica muito específica mas, na realidade, falamos de um problema político de fundo, que é transversal a muitas outras questões, e acabamos por estar sempre a reproduzir o mesmo.

Gostava, no entanto, de começar por uma nota: parece-me, desde logo, que o tema deste debate está errado, porque se nós tivermos em conta os casos que estão aqui em apreço, os empréstimos que foram denunciados são empréstimos que foram feitos em moedas nacionais e não em moeda estrangeira.

Mas não tenhamos ilusões. Na verdade, o objetivo das práticas denunciadas é o de eliminar todo o risco do lado das instituições financeiras, descarregando esse risco, como sempre, para cima dos clientes.

A única justificação para a rentabilidade da atividade bancária é nós assumirmos que o risco é também assumido por parte dos bancos — ou na totalidade ou, pelo menos, uma parte do risco. É isso que deveria ser tido em conta quando falamos de qualquer contrato de crédito.

Mas não é isso que se passa na maior parte dos contratos de crédito hipotecário e, aliás, de cada vez que falamos nisto, devemos lembrar-nos da quantidade de famílias que tiveram situações trágicas, porque não puderam pagar os seus empréstimos, tiveram de ficar sem casa e continuaram ainda a ter que pagar. Portanto, o risco ficou totalmente do lado das famílias e o setor financeiro totalmente protegido.

Neste sentido, eu diria que a resposta da Comissão dos Assuntos Económicos e Monetários desta casa sobre esta matéria específica é bastante reveladora. E é reveladora, diria eu, da atitude das instituições europeias sobre a regulação do setor financeiro.

As instituições europeias não têm problemas em interferir na gestão dos setores financeiros nacionais, como, aliás, ainda há muito pouco tempo fizeram, e de forma ilegal, no processo de venda do Banif, em Portugal.

Mas se há cidadãos que denunciam contratos que violam os princípios da boa-fé, do equilíbrio e da justiça, a resposta das instituições europeias é muito simples e é quase sempre a mesma: ponham os bancos em tribunal e resolvam-se.

Portanto, a Europa titânica que vemos na imposição de políticas orçamentais ou na escolha de compradores em concursos nacionais transforma-se sempre, ou quase sempre, num anão quando se trata de proteger os cidadãos contra aqueles que são os abusos do setor financeiro.

E é por estas e por outras razões, Senhor Comissário, que a credibilidade das instituições europeias e da União Europeia tem caído a pique em toda a Europa. Não pode continuar a haver um fardo tão pesado para os cidadãos e todas as desculpas e mais algumas para continuar a proteger o setor financeiro.

E, portanto, não bastam promessas; não basta dizer que a Comissão tem a intenção de proteger os consumidores. É preciso ações concretas, e gostaria de ver o mesmo empenho da Comissão em proteger os cidadãos desta União Europeia, como tem empenho em proteger o mercado interno e a livre circulação de capitais.

 
  
MPphoto
 

  Krisztina Morvai (NI). – Elnök Úr, nagyon vártam ezt a mai vitát. Nem akartam hinni a szememnek, amikor megláttam a napirendben, hogy devizahitelekről lesz szó. Hát, mondom, végre úgy látszik, megnyílt a szívük. Elegük lett ezeknek az eurokratáknak abból, hogy napi több száz levelet kapnak öngyilkosságba taszított devizahiteles áldozatok hozzátartozóitól. Elegük lett abból, hogy miközben Európában élünk, a legnyomorultabb országokhoz hasonlóan az adós rabszolgaságba taszított emberek sokasága veszíti el az otthonát, betegszik meg testileg-lelkileg, családok mennek tönkre, emberi sorsok mennek tönkre. Végre megoldást akarnak találni! Mindenbe beleszólnak, mindenbe beledumálnak, most elhatározták, hogy valami jót is tesznek az európai emberekért és kötelezően megoldást fognak sürgetni. Kiderült, hogy nem!

Azt akarják, hogy kötelességszegési eljárást indítanak Horvátország ellen azért, mert a horvát állam az emberek oldalára állt, a devizahiteles áldozatok oldalára állt a bankokkal szemben. Hajrá Horvátország! Szégyen és gyalázat, amit Önök, az Európai Unió művelnek. Össze vannak fonódva a szervezett bűnözői hálózatokkal, a gazdasági bűnözőkkel, Önök mint politikai bűnözők totális maffiát alakítanak. Hogy mernek Önök tükörbe nézni? Szégyelljék magukat! És Biztos Úr nyilatkozzon arról, hogy mi az elképzelése az emberekkel kapcsolatban, mert azt már tudjuk, hogy a bankokat hogy óhajtja támogatni és megmenteni. Várom, hogy az emberekkel kapcsolatban mik a szándékai.

 
  
MPphoto
 

  Jiří Pospíšil (PPE). – Pane předsedající, ta debata je mimořádně zajímavá, je škoda, že takto důležité téma řešíme bohužel na konci schůze ve čtvrtek odpoledne. Já jsem pane komisaři velmi pozorně poslouchal Vaše vystoupení a jsem rád, že Evropská komise vnímá jako důležité jednat s jednotlivými národními vládami, které předkládají, řekněme, pracovně, zákony o konverzi, a že se snažíme najít řešení, které na jedné straně pomůže lidem, kteří se dostali do těžké sociální situace, ale na druhé straně, že hledáme řešení, které nebude poškozovat vnitřní trh Evropské unie, že hledáme řešení, které nebude retroaktivní, a že hledáme řešení, které nebude v rozporu s principy, na kterých stojí naše integrace.

Já na jedné straně soucítím s lidmi, kteří se díky tomu, že si vzali úvěr v jiné měně, dostali do těžké ekonomické situace, na druhé straně výsledkem nemůže být přijetí zákonů, které budou v rozporu s principy Evropské unie. Jsem moc rád, pane komisaři, že to takto sledujete a že jste nás ubezpečil v té věci, že s jednotlivými národními vládami jednáte.

Zkrátka a dobře, pokud některé národní vlády chtějí pomoci svým spoluobčanům, kteří zariskovali a vzali si výhodné úvěry, které se následně ukázaly jako méně výhodné, tak to tyto vlády a tyto země nemohou dělat na úkor byznysu. A neměly by to dělat na úkor jiné skupiny dlužníků. Zkrátka a dobře, pokud pomůžeme jedné skupině dlužníků, jak k tomu přijdou jiní dlužníci, kteří byli zodpovědnější, vzali si třeba méně atraktivní úvěry a teď se nedostali do těžké situace? Vnímejme i to, že pomoc jedné skupině dlužníků je vždycky na úkor někoho jiného a že tedy jde i o jiné dlužníky, kteří přistupovali k dané věci odpovědněji.

Já jsem, pane eurokomisaři, z České republiky a zrovna v době, kdy ve východní Evropě, o které se v zásadě bavíme, probíhal boom těchto zahraničních úvěrů ve švýcarských francích, tak jsem shodou okolností byl v české vládě, která výrazně varovala Čechy před tím, aby nepodléhali líbivým slibům a nebrali si úvěry ve švýcarských francích. Také v České republice my tento problém nyní nemáme. Máme silné bankovnictví, máme silnou korunu, i když jsme relativně malá země, a neřešíme problémy, které řeší naši sousedi. A je také otázka, jak tehdejší vlády v zemích východní Evropy k tomu přispěly a jak tehdy varovaly své občany, že když si vezmou atraktivní úvěr, zvyšují své riziko a může nastat situace, že to riziko na ně dopadne.

Takže já vás moc prosím, abychom tady nepodléhali populismu a abychom opravdu – a cítím, že na vaší straně ta snaha je – vedli debatu s národními vládami a hledali řešení, která nepoškodí vnitřní trh, ktery pro mě osobně je hlavní hodnotou Evropské unie.

 
  
MPphoto
 

  Andrejs Mamikins (S&D). – Mr President, if one looks at the actual distribution of currencies around the world, then it is clear that an absolute majority rarely moves across native borders for the purpose of trade, investment or anything else – unless numismatics are involved. Therefore, in order to engage in trade relations, national currencies have to get exchanged for something else. For the most part that includes the US dollar, the euro, the Japanese yen, pound sterling, the Australian dollar, the Swiss franc, the Chinese yuan and the Russian rouble. The same situation applies to foreign currency lending: for example, according to the European Central Bank, in January 2016 most foreign currency loans within the EU itself were in euros, US dollars or Swiss francs. Households are usually the primary borrowers, with non-financial institutions coming next and financial institutions third.

Depending on the country, households and non-financial counterparties (NFCs) may change places. For example, most such loans in Bulgaria are by NFCs, while households constitute a majority in Poland. Interestingly enough, in Hungary and the Czech Republic household loans in foreign currency are virtually non-existent. At the same time in the UK, Cyprus, Ireland and Luxembourg, a majority of foreign currency loans are taken by financial institutions. Moreover, Swiss francs dominate in foreign currency lending in Austria, while in Poland and Greece their share is around half of all such loans. In other words, depending on each country, financial stability, economic growth and other factors, a choice is made in which currency it is more reasonable to take loans. A covered foreign currency loan, such as a loan denominated in a currency other than that of the borrower’s home country, for which repayment terms are prearranged through the use of a forward currency contract, means that an agreement is in place that obligates parties to exchange given quantities of currencies at a pre-specified exchange rate with a certain future date.

However, not all foreign currency loans are covered, and this is precisely where an effective regulatory system is necessary in order to create an environment where, for instance, potential borrowers are fully aware of lending specificities, while banks cannot make unsubstantiated demands or change the lending conditions midway through.

The principle risk of foreign currency (forex) lending is the potential volatility of the exchange rate involved. For example, since the Bulgarian lev and Danish crown are linked to the euro, if a Bulgarian or Danish national takes a loan in euros, the risk of rapidly increasing loan payments is rather low, so one of the only things a person would have to worry about is the stability of their income. If, however, a Russian or Ukrainian national decided to take a loan in a foreign currency – for example in US dollars or euros – a couple of years ago, the situation may have turned out differently, as is precisely the case now due to several currencies’ depreciation, including the Russian rouble and Ukrainian hryvnia, over the last two years.

Of course, there may be serious issues arising from having a common currency, due to financial crises or internal financial instability taking place in one or more states employing the currency, such as Greece for example, where the question of the reinstitution of the Greek drachma was seriously considered some time ago. For the most part, however, having a common currency is quite beneficial. In the case of foreign currency loans, this is quite true if the common currency has a stable exchange rate in relation to the one in which the loan was made.

A couple of months ago, questions for oral answers were submitted to the Commission on the matter of foreign currency loans, or more precisely retrospective conversion of foreign currency loans into local currency loans. The issue mostly concerns EU Member States outside the eurozone. The main point of such actions is that many people often buy foreign currency denominated cars or have personal loans, thereby putting hundreds of thousands of households at risk of financial problems in case the exchange rate rapidly changes. Even more so, quite a few people also have mortgage loans converted into national currencies in addition to their foreign currency debt. Conversions therefore may be necessary for the sake of ensuring national financial stability. One of the main matters at hand is that the above—mentioned retrospective conversions take place at non—market exchange rates, thereby raising the question of them being in line with the general principles of EU law, such as freedom of capital movement and freedom of establishment. As a result, these actions may, for example, contribute to damaging investors’ confidence in the internal market. Furthermore, the European Court of Justice stated two years ago that certain foreign currency transactions relating to loan agreements are not yet covered by EU legislation.

Since is the Commission who is responsible for ensuring that EU law is correctly applied, it is absolutely necessary for it to clearly make its position known on the matter of legal compatibility between the practice of retrospective conversion of foreign—denominated loans and the obligations of Member States to communicate to the Commission any draft regulation not related to the transposition of adopted EU law or international law.

In addition, should the above—mentioned ECJ statement indeed be true, it is also highly necessary to extend the respective EU legislative coverage to loan agreements currently omitted.

 
  
MPphoto
 

  Stanislav Polčák (PPE). – Pane předsedající, já bych chtěl úvodem svého vystoupení rovněž vyjádřit lítost nad tím, že se k takto závažnému tématu dostáváme bohužel až ve čtvrtek odpoledne. Nicméně s radostí jsem vyslechl stanovisko pana komisaře, je z něj skutečně evidentní, že se tímto problémem Evropská komise zabývá. To bych chtěl ocenit, i když mám pocit, že by bylo asi v této věci nutno přidat.

Toto téma, které zní například v České republice poněkud odtažitě, protože tento problém se České republiky příliš nedotkl, se skutečně ovšem dotklo řady středoevropských, ale dokonce nejen středoevropských zemí. Jde především o občany, kteří si ještě v nedávné minulosti ve velkém opatřovali hypotéky v zahraničních měnách. Počet zahraničních hypoték dokonce převyšoval počet hypoték domácích v některých státech. Motivací tedy byla, jak již bylo řečeno, nízká úroková míra. Bohužel ovšem kalkul těchto občanů příliš nevyšel, když vzhledem k posilování a oslabování jednotlivých měn, přestože nedošlo ke změnám úrokových měr, byli nuceni splácet daleko vyšší částky, než původně předpokládali. Některé členské státy Evropské unie se důsledky tohoto rozšířeného jevu rozhodly řešit cestou retroaktivních opatření, když například právě úvěry v cizích měnách převádějí na úvěry v měnách domácích.

V první řadě je třeba říci, že postup těchto států ohrožuje jednu ze základních zásad, na kterých je evropské právo postaveno, a to je volný pohyb kapitálu. Zároveň se přímo dotýká druhé zásady, a to je ochrana právního státu. To říkám i přesto, že mám jakési pochopení pro snahu některých vlád členských států řešit negativní sociální důsledky, které plynou z těchto špatných rozhodnutí jejich občanů. V každém případě je třeba odsoudit retroaktivní charakter takovýchto opatření.

Cestou je především prevence, preventivní opatření a posilování finanční gramotnosti veřejnosti. Nelze podpořit drastické kroky, které nabourávají důvěru investorů a v konečném důsledku i destruují principy evropské integrace. Nechci ale, aby moje vystoupení vyznělo tak, že v této oblasti se nevyskytují žádné problémy. Naopak, problém, na který jsem narazil, představuje například zneužívající charakter ustanovení úvěrových smluv vyjádřených v cizí měně, podle kterých se pro stanovení výše úvěru používá jiný kurz než při jeho splácení. Jedná se o příklad z Maďarska, který byl posuzován i Evropským soudním dvorem, a ten svým rozhodnutím v nedávné době otevřel cestu pro zneplatnění klauzulí tohoto typu, které jsou výhodné pouze pro finanční instituce a občany v postavení spotřebitelů poškozují.

Pan komisař se vyjádřil i k ochraně práv spotřebitelů. Já jsem rád, že si je toho Komise vědoma. Myslím si, že bychom měli posílit práva spotřebitelů, ale zároveň se nedotýkat těch principů, na kterých stojí právní stát.

 
  
MPphoto
 

  Seán Kelly (PPE). – Mr President, from an Irish perspective, I think that today’s discussion on foreign currency loans is an important one. At a time when ECB rates are at historic lows since the time of the financial crisis, Irish people find themselves in the situation where Irish variable mortgage rates are significantly higher than the EU average. Some banks are charging up to 4% in Ireland, while the EU average is around 2%. It is a situation about which my Irish colleagues and I have written a cross—party letter to ECB President Mario Draghi, and we hope which will get a positive response.

But it is a discussion today that reminds me of an additional reason for concern, as an Irish public representative, related to our high interest rates. To a lot of Irish people, a foreign currency mortgage may look like a great deal. Lower interest rates, longer maturities; it seems like a great idea. An Irish person on a foreign currency mortgage could save an awful lot of money in the short term. However, this is a gamble that must be looked at from a long-term perspective. Despite early savings, there is a huge risk that one will have to pay more in the long run – potentially a lot more. For this reason, I feel there is a need to maximise the amount of information that a bank is required to provide to consumers interested in such a loan, and I call on all Member States to ensure this happens.

I think most of us here would agree that if loans are taken out in a foreign currency, the economy becomes less stable. When there is a high share of foreign currency loans in the economy, households become very sensitive to fluctuations in the exchange rate, and this significantly affects consumption and housing demand. The Central Bank responds to fluctuations in such output, and therefore more foreign currency loans will lead to stronger adjustments in short—term interest rates. This in turn makes the exchange rate, and therefore borrowers’ expenditure, even more volatile. Additionally, with deep exchange rate depreciations, we have a surge in servicing costs expressed in domestic currency, and this could bring mass defaults and lead to a systemic banking crisis. I feel this should even be a warning sign to the United Kingdom voters ahead of the Brexit referendum. If there is to be a sharp depreciation of sterling, as is predicted, should Brexit occur, United Kingdom banks would be forced to offer foreign currency loans and possibly bring increased instability to their economy at a time when they would need not need any more. In this regard, I welcome the Commission’s recognition of the problem of irresponsible lending and borrowing, including the irresponsible behaviour by market participants that blighted Europe, and my own country in particular, before the financial crisis. I commend them on the work they are doing to correct these problems.

Finally, I want to say to the Commissioner that you are doing good work and we appreciate it, and to keep it going. I call on Member States to implement fully the provisions laid out in the Mortgage Credit Directive. To European consumers I say, when it comes to currency loans, beware of the wolf in sheep’s clothing

 
  
 

(Debata została przerwana)

 
Juridisks paziņojums