Înapoi la portalul Europarl

Choisissez la langue de votre document :

  • bg - български
  • es - español
  • cs - čeština
  • da - dansk
  • de - Deutsch
  • et - eesti keel
  • el - ελληνικά
  • en - English
  • fr - français
  • ga - Gaeilge
  • hr - hrvatski
  • it - italiano
  • lv - latviešu valoda
  • lt - lietuvių kalba
  • hu - magyar
  • mt - Malti
  • nl - Nederlands
  • pl - polski
  • pt - português
  • ro - română (selecţionat)
  • sk - slovenčina
  • sl - slovenščina
  • fi - suomi
  • sv - svenska
 Index 
 Text integral 
Dezbateri
Miercuri, 13 noiembrie 2019 - Bruxelles Ediţie revizuită

A 30-a aniversare a căderii Zidului Berlinului
MPphoto
 

  Dacian Cioloş, în numele grupului Renew. – Domnule președinte, în noiembrie 1989 aveam 20 de ani. Eram în primul an de facultate și trăiam unul dintre cele mai dure regimuri comuniste din Europa Centrală și de Est – cel al lui Ceaușescu. Despre căderea zidului Berlinului am auzit doar câteva zile după ce acest lucru s-a întâmplat, vorbindu-se la Radio Europa Liberă, radioul ce ne permitea să ne conectăm ilegal, la acea vreme, la restul lumii.

În 9 noiembrie 1989, un zid ce separa Europa în două a fost distrus, și odată cu el a început, cel puțin în Europa, sfârșitul unui regim ce supraviețuia numai prin limitarea libertăților și drepturilor cetățenilor de către stat.

Căderea zidului Berlinului a avut un efect de domino. Numai o lună și jumătate mai târziu se sfârșea și regimul național comunist al lui Ceaușescu. La fel ca alți tineri de vârsta mea, la fel ca alți români, ca alți central-europeni, eram însetați de libertate, de democrație și de Europa, căci pe străzile Timișoarei, acolo unde au început mișcările în România, sau la București, manifestanții invocau deja Europa. Scopul marii majorități a celor care erau în stradă era întoarcerea la valorile democrației și ale civilizației europene, așa cum o spune și Proclamația de la Timișoara.

Dacă acum treizeci de ani un val de democratizare se resimțea în Europa, dar și în alte părți ale lumii, de mai bine de zece ani libertatea și democrația încep să piardă teren la nivel mondial. Mai mult de jumătate din cetățenii lumii trăiesc în regimuri politice lipsite sau parțial lipsite de libertăți fundamentale, iar în Europa tentația de a construi din nou ziduri continuă să ne amenințe. Și pe cei din generația mea care au trăit și cu zid și fără zid. Nu putem să nu vedem această similitudine.

Brexit-ul, de exemplu, înseamnă noi bariere în calea comerțului și a libertății de mișcare. Sper ca cetățenii britanici care au luptat întotdeauna pentru o Europă liberă să se gândească de două ori înainte de a construi noi frontiere. Reacția unora când vine vorba despre provocările în materie de migrație ale Europei este de a apela la noi ziduri. Zidurile nu-și au locul pe acest continent, nu vrem să construim o Europă-fortăreață. Trebuie mai degrabă să construim punți de legătură și parteneriate strânse cu țările din vecinătatea Europei.

Dragi colegi, zidurile nu sunt doar fizice, sunt și bariere impuse de teamă în calea libertății politice și a prosperității. Partidele politice și liderii cu tendințe autoritare în Europa, care vor ca țara lor sau Europa să flirteze din nou cu dictatura trecutului, trebuie opriți. Democrația și libertatea europeană trebuie apărate de cei care nu au nicio ezitare astăzi în a profita de beneficiile apartenenței la Uniunea Europeană, dar care îi resping valorile. De treizeci de ani de la căderea Berlinului avem responsabilitatea să apărăm idealurile și valorile în numele cărora acest zid a fost distrus: libertatea, democrația, prosperitatea și Uniunea Europeană.

În următoarele luni va trebui să lansăm o conferință la nivelul Europei despre viitorul nostru comun, care să implice toți cetățenii Uniunii Europene, pentru a pune astfel bazele unui nou proiect european care să inspire încredere pentru anii ce vor veni, pentru că și eu, ca român, nu pot să concep să fiu român fără să fiu european în același sens și sunt convins că toți, indiferent de ideologiile pe care le avem, simțim acest lucru. Și atunci de ce să nu exprimăm lucrurile acestea în mod firesc și să transmitem acest simțământ, proiectul european pe care îl susținem?

 
Ultima actualizare: 7 februarie 2020Notă juridică