Procedură : 2014/2844(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : RC-B8-0111/2014

Texte depuse :

RC-B8-0111/2014

Dezbateri :

Voturi :

PV 18/09/2014 - 10.7
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2014)0028

PROPUNERE COMUNĂ DE REZOLUȚIE
PDF 150kWORD 92k
17.9.2014
PE537.013v01-00}
PE537.022v01-00}
PE537.033v01-00}
PE537.034v01-00}
PE537.037v01-00} RC1
 
B8-0111/2014}
B8-0120/2014}
B8-0131/2014}
B8-0132/2014}
B8-0135/2014} RC1

depusă în conformitate cu articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul de procedură

în locul propunerilor de rezoluție depuse de grupurile:

Verts/ALE (B8‑0111/2014)

S&D (B8‑0120/2014)

PPE (B8‑0131/2014)

ECR (B8‑0132/2014)

ALDE (B8‑0135/2014)


referitoare la situația din Libia (2014/2844(RSP))


Cristian Dan Preda, Arnaud Danjean, Jacek Saryusz-Wolski, Elmar Brok, Andrej Plenković, David McAllister, Mariya Gabriel, Francisco José Millán Mon, Philippe Juvin, Davor Ivo Stier, Monica Luisa Macovei, Gabrielius Landsbergis, Dubravka Šuica, Ivana Maletić în numele Grupului PPE
Ana Gomes în numele Grupului S&D
Charles Tannock, Anna Elżbieta Fotyga, Valdemar Tomaševski în numele Grupului ECR
Marietje Schaake, Jozo Radoš, Marielle de Sarnez, Andrus Ansip, Robert Rochefort, Ramon Tremosa i Balcells, Ivan Jakovčić, Johannes Cornelis van Baalen, Petras Auštrevičius, Louis Michel în numele Grupului ALDE
Barbara Lochbihler în numele Grupului Verts/ALE
Fabio Massimo Castaldo, Ignazio Corrao
AMENDAMENTE

Rezoluția Parlamentului European referitoare la situația din Libia (2014/2844(RSP))  

Parlamentul European,

–   având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Libia,

–   având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe din 15 august 2014 și concluziile Consiliului European din 30 august 2014 privind Libia,

–   având în vedere declarațiile Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) din 26 august 2014,

–   având în vedere pachetul PEV privind Libia din septembrie 2014,

–   având în vedere numirea lui Bernardino León la 14 august 2014 ca nou reprezentant special al Secretariatului General al ONU pentru Libia,

–   având în vedere Rezoluțiile 1970, 1973 (2011) și 2174 din 27 august 2014 ale Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite,

–   având în vedere raportul Misiunii de sprijin a ONU în Libia (UNSMIL) din 4 septembrie 2014 intitulat „Trecerea în revistă a încălcărilor dreptului internațional umanitar și al drepturilor omului în cursul violențelor care au loc în Libia”,

–   având în vedere reuniunea din 24 iulie 2014 dintre trimișii speciali în Libia ai Ligii Arabe, Uniunii Europene, Franței, Germaniei, Italiei, Maltei, Spaniei, Regatului Unit și Statelor Unite, pe de o parte, și Organizația Națiunilor Unite, pe de altă parte, în cursul căreia s-au discutat evoluțiile recente din Libia,

–   având în vedere alegerile parlamentare ce au avut loc în Libia în iunie 2014,

–   având în vedere convențiile de la Geneva din 1949 și protocoalele adiționale la acestea din 1977, precum și obligația părților la conflictele armate de a respecta dreptul internațional umanitar și de a impune respectarea lui în orice situație,

–   având în vedere Convenția privind securitatea personalului ONU și a personalului asociat, precum și protocolul opțional la aceasta,

–   având în vedere Decizia Consiliului din 22 mai 2013 de creare a Misiunii de asistență la frontieră a Uniunii Europene în Libia (EUBAM),

–    având în vedere ratificarea de către Libia, la 25 aprilie 1981, a Convenției Uniunii Africane de reglementare a aspectelor specifice ale problemelor refugiaților în Africa,

–   având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât cetățenii libieni au ieșit în stradă în februarie 2011 pentru a-și cere drepturile politice, fiind supuși unei represiuni generalizate din partea autorităților, ceea ce a declanșat un conflict civil de nouă luni și a condus la răsturnarea regimului Gaddafi; întrucât în ultimele săptămâni condițiile din Libia s-au deteriorat semnificativ în ceea ce privește securitatea, stabilitatea politică, drepturile omului și situația umanitară;

B.  întrucât confruntările dintre milițiile rivale, în special cele din Mistrata și Zintan, s-au intensificat în ultimele luni, iar luptele pentru controlul asupra orașelor Tripoli și Benghazi în special au destabilizat Libia și tranziția sa spre democrație și au condus la creșterea numărului de victime în rândul civililor, de persoane strămutate intern și de refugiați; întrucât UNSMIL estimează că cel puțin 100 000 de libieni au fost strămutați în interiorul țării ca urmare a celui mai recent val de confruntări și alte 150 000 de persoane, inclusiv mulți lucrători migranți, au părăsit țara;

C. întrucât la 24 august 2014 forțele milițiilor islamiste au preluat controlul asupra orașului Tripoli și asupra aeroportului său civil; întrucât milițiile islamiste au legături cu grupuri înarmate precum Statul Islamic, Organizația Al-Qaida din Maghrebul Islamic (AQIM), al-Jammaa al-Libiya, al-Moukatila și Ansar al-Charia;

D. întrucât luptele ce au loc sporesc riscul răspândirii grupurilor teroriste; întrucât, dacă nu este ținut sub control, acest risc ar putea agrava situația din întreaga regiune, deja volatilă;

E.  întrucât Libia se confruntă cu escaladarea luptelor dintre grupări armate locale, printre care atacuri asupra civililor și asupra unor obiective civile ce presupun încălcări grave ale drepturilor omului, în anumite cazuri la nivel de crime de război; întrucât există informații conform cărora zeci de civili ar fi fost răpiți în Tripoli și Benghazi numai din cauza afilierii lor tribale, familiale sau religioase, efective sau presupuse; întrucât cei care comit acte de violență aparent ignoră posibilul impact al acțiunilor lor asupra civililor nevinovați;

F.  întrucât situația drepturilor omului se deteriorează în continuare în întreaga țară, înregistrându-se inclusiv detenții arbitrare, răpiri, execuții ilegale, acte de tortură și violență împotriva jurnaliștilor, funcționarilor, personalităților politice și apărătorilor drepturilor omului, precum asasinarea brutală a cunoscutei activiste Salwa Bugaighis;

G. întrucât luptele recente au dus la deteriorarea generală a condițiilor de viață din Libia, înregistrându-se un deficit de alimente, combustibil, apă și electricitate; întrucât plecarea personalului medical străin și deficitul de materiale medicale au agravat suferința populației civile;

H. întrucât, din decembrie 2013 și până în prezent, odată cu deteriorarea situației în materie de securitate, au fost uciși și răpiți mai mulți resortisanți străini; întrucât, în august 2014, câteva state membre ale UE s-au alăturat Statelor Unite, care condamnă cu tărie violențele continue din Libia;

I.   întrucât la 25 iunie 2014 au avut loc alegeri legislative; întrucât, în urma recentelor violențe, Camera Reprezentanților, aleasă în mod legitim pentru a înlocui fostul Congres Național General (CNG), a fost mutată de la Tripoli la Tobruk; întrucât milițiile islamiste nu recunosc Camera Reprezentanților sau noul guvern și și-au format propriul guvern și parlament;

J.   întrucât, conform mass-mediei libiene de stat, Adunarea Constituțională, aleasă în februarie 2014 și formată din 60 de reprezentanți ai celor trei regiuni istorice ale Libiei, va face public un proiect de constituție la sfârșitul lui 2014, iar referendumul asupra acestui proiect ar putea să aibă loc în martie 2015;

K. întrucât la 25 august 2014 CNG s-a reunit din nou și l-a ales pe Omar al-Hasi drept prim-ministru, solicitându-i să formeze un guvern; întrucât este stringent necesar ca procesul politic din Libia să-și redobândească credibilitatea; întrucât scepticismul general din rândul populației libiene a dus la știrbirea credibilității și la participarea scăzută de la recentele alegeri; întrucât violențele recente amenință tot mai mult procesul democratic care a fost inițiat după răsturnarea Colonelului Gaddafi;

L.  întrucât UNSMIL are sarcina de a asigura partea cea mai importantă a procesului de construcție statală, iar Uniunea Europeană s-a axat pe acordarea de sprijin Libiei prin intermediul EUBAM;

M. întrucât există informații privind implicarea unor actori externi în violențele din Libia, inclusiv prin acțiuni militare, livrarea de arme și muniții și acțiuni ce exacerbează fricțiunile locale, cu efect asupra structurilor administrative deja fragile, riscând astfel să pericliteze tranziția Libiei către democrație; întrucât anumite state din Golf și alți actori regionali sprijină în prezent părți rivale care participă la tulburările interne din Libia, care devin tot mai intense;

N. întrucât Rezoluția nr. 2174 (2014) a Consiliului de Securitate al ONU autorizează aplicarea de interdicții de călătorie și înghețarea activelor „persoanelor și entităților identificate de Comitet ca fiind implicate în alte acțiuni ce pun în pericol pacea, stabilitatea ori securitatea în Libia, care sprijină astfel de acțiuni sau care împiedică ori subminează finalizarea cu succes a tranziției sale politice”,

O. întrucât se pare că sute de migranți și refugiați care fug din calea violențelor din Libia ar fi decedat în timp ce încercau să traverseze Marea Mediterană către Europa, ceea ce a dus la o criză gravă a refugiaților în Italia și Malta; întrucât, potrivit Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (ICNUR), 1 600 de oameni au murit din iunie până în prezent încercând să ajungă în Europa; întrucât Libia este principalul punct de plecare pentru migranții care încearcă să ajungă în Europa; întrucât ICNUR a estimat că 98 000 din cele aproximativ 109 000 de persoane ajunse în Italia ar fi plecat din Libia de la începutul anului; întrucât se presupune că alți 500 de migranți au murit după ce ambarcațiunea lor ar fi fost lovită de o altă ambarcațiune lângă Malta la 15 septembrie 2014;

P.  întrucât la 26 februarie 2011 Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite a sesizat Curtea Penală Internațională (CPI) în legătură cu situația din Libia; întrucât la 27 iunie 2011 CPI a emis trei mandate de arestare pentru Muammar Gaddafi, Saif al-Islam Gaddafi și Abdullah al-Senussi pentru crime împotriva umanității; întrucât persoanele care sunt în continuare suspectate nu se află în custodia Curții; întrucât autoritățile libiene au insistat ca aceste persoane să fie judecate în sistemul judiciar național libian;

Q. întrucât la 25 august 2014 Egiptul a organizat a treia reuniune ministerială pentru țările vecine Libiei, la care au participat miniștrii de externe din Libia, Tunisia, Algeria, Sudan, Niger și Chad și Liga Arabă, pentru a discuta despre criza din Libia; întrucât forumul a emis un comunicat de presă prin care a reafirmat legitimitatea instituțiilor libiene, a respins ingerințele străine, a solicitat dezarmarea milițiilor și a propus crearea unui mecanism treptat de sancționare a persoanelor și entităților care blochează procesul politic;

1.  condamnă intensificarea violenței, în special împotriva populației și a instituțiilor civile; solicită tuturor părților la conflict să înceteze imediat orice violență și să convină asupra unei încetări a focului, pentru a pune capăt suferinței crescânde în rândul populației, precum și să inițieze un dialog politic integrator cu scopul de a construi un stat bazat pe respectarea drepturilor omului, democrație și statul de drept; cere ca persoanele vinovate de încălcarea drepturilor omului și a dreptului internațional umanitar să fie trase la răspundere; își exprimă profunda îngrijorare și întreaga solidaritate cu instituțiile și populația civilă afectată din Libia;

2.  solicită insistent tuturor părților la conflictul armat să respecte principiile umanității, neutralității, imparțialității și independenței pentru a se asigura furnizarea de asistență umanitară, siguranța civililor care beneficiază de asistență și securitatea personalului umanitar;

3.  reamintește că toate părțile la conflictul din Libia trebuie să se angajeze să protejeze în permanență civilii și că persoanele aflate în detenție trebuie tratate în conformitate cu drepturile internaționale ale omului și cu dreptul umanitar; reamintește că atacurile îndreptate în mod intenționat împotriva personalului care participă la acțiuni de asistență umanitară sau la o misiune de pace în conformitate cu Carta Națiunilor Unite, destinate protecției civililor și a obiectivelor civile în temeiul dreptului internațional în situațiile de conflict armat, reprezintă crime de război în temeiul Statutului de la Roma al Curții Penale Internaționale;

4.  ia act de impactul asupra situației de securitate regionale și europene al stării generale grave din Libia și al deteriorării structurilor de guvernare; reamintește că confruntările din lunile iulie și august 2014 pentru controlul aeroportului din Tripoli au condus la o escaladare a stării de conflict și la o stare de haos, cu numeroase victime și pagube ale infrastructurii strategice;

5.  este profund îngrijorat de informațiile care consemnează implicarea actorilor regionali în violențele din Libia și solicită țărilor învecinate și actorilor regionali să se abțină de la orice acțiuni ce riscă să agraveze disensiunile existente și să submineze tranziția democratică a Libiei; le invită să își intensifice controlul asupra frontierelor, inclusiv asupra porturilor maritime și aeroporturilor, și să inspecteze minuțios toate transporturile de marfă către și din Libia; salută ospitalitatea demonstrată de Tunisia față de sutele de mii de cetățeni libieni refugiați din calea violențelor și care se află în prezent în această țară;

6.  reamintește Rezoluția 2174 a Consiliului de Securitate al ONU, adoptată la 27 august 2014, care extinde sancțiunile internaționale impuse deja Libiei pentru a include responsabilitatea penală a persoanelor care se implică în acte ce pun în pericol pacea, stabilitatea sau securitatea în Libia sau sprijină astfel de acte sau care obstrucționează sau subminează finalizarea cu succes a tranziției sale politice; invită Înaltul reprezentant, UE, statele sale membre și comunitatea internațională în ansamblu să ia în considerare posibilitatea aplicării unor astfel de măsuri acelor persoane care pun în pericol perspectiva păcii și a tranziției democratice în Libia și să le catalogheze în același fel în care comunitatea internațională l-a catalogat pe Gaddafi și pe apropiații regimului său;

7.  reamintește că părțile beligerante sunt responsabile și pot fi judecate de către instanțele naționale sau de către Curtea Penală Internațională, a cărei jurisdicție include, de la 15 februarie 2011, crimele de război, crimele împotriva umanității, genocidul și violul ca crimă de război comise în Libia, în conformitate cu rezoluția 1970 a Consiliului de Securitate al ONU;

8.  sprijină ferm eforturile Misiunii ONU de sprijin în Libia (UNSMIL) și ale lui Bernardino León, care a fost numit recent Trimis special al ONU pentru Libia, de a promova și a facilita dialogul național între politicieni și actori influenți din Libia; îndeamnă comunitatea internațională să adopte măsuri față de situația din Libia prin intermediul Organizației Națiunilor Unite;

9.  consideră Camera reprezentanților drept instituția legitimă ce derivă din alegerile din iunie 2014; solicită guvernului interimar libian, Camerei Reprezentanților nou-alese și Adunării Constituționale să își îndeplinească sarcinile pe baza statului de drept și a drepturilor omului, în spiritul incluziunii, în interesul țării și pentru a proteja drepturile tuturor libienilor, inclusiv ale minorităților religioase; solicită tuturor părților să le acorde sprijin acestor instituții și să participe la un dialog politic incluziv pentru a reinstaura stabilitatea și a conveni asupra planurilor de viitor; invită deputații aleși în Camera Reprezentanților să viziteze Parlamentul European și să cunoască deputații nou-aleși, pentru a stabili relații parlamentare cu aceștia;

10. recunoaște rolul esențial ce le-a revenit femeilor în procesul de tranziție din Libia și subliniază importanța participării depline a femeilor în procesul național de luare a deciziilor din Libia și în înființarea de instituții naționale la toate nivelurile;

11. subliniază că administrarea exploatării și vânzărilor de țiței trebuie să revină autorităților libiene și invită comunitatea internațională să se abțină de la tranzacții cu alți actori; solicită întreprinderilor internaționale implicate în Libia să dezvăluie operațiunile financiare efectuate în sectorul energetic;

12. solicită Comisiei și SEAE să coordoneze acțiunile statelor membre în Libia și să-și concentreze sprijinul pe construcția statală și consolidarea instituțiilor și, împreună cu statele membre, ONU, NATO și partenerii regionali, să participe la crearea unor forțe de securitate eficace (militare și polițienești) sub comandă și control național, care să poată asigura pacea și ordinea în țară, precum și să sprijine inițierea procesului de încetare a focului și elaborarea unui mecanism de monitorizare a acestuia; subliniază că UE ar trebui să acorde, de asemenea, prioritate sprijinirii reformei din sistemul juridic libian, precum și altor domenii esențiale pentru un stat democratic;

13. atrage atenția asupra faptului că Uniunea a lansat Misiunea UE de asistență la frontieră în Libia (EUBAM), care nu a fost până acum în măsură să-și realizeze obiectivele de îmbunătățire a securității frontierelor țării; constată că misiunea este în prezent inactivă, membrii personalului său fiind în majoritatea lor repatriați din motive de securitate, cu excepția unei mici echipe mutate la Tunis; subliniază că o contribuție a UE în sectorul apărării care se concentrează doar pe securitatea frontierelor este în mod clar insuficientă și inconsecventă cu nevoile țării și cu riscurile pe care le prezintă la nivel regional și chiar al UE; invită, așadar, Înaltul Reprezentant să revizuiască mandatul Misiunii de asistență la frontieră a Uniunii Europene în vederea conceperii unei noi misiuni în cadrul PSAC, care să ia în considerare noua situație din Libia, în special în ceea ce privește nevoia stringentă de construcție statală, de consolidare a instituțiilor și de reformă a sectorului securității;

14. este în continuare îngrijorat de proliferarea armamentului, munițiilor, explosivelor și a traficului de arme în Libia, ceea ce prezintă un risc pentru stabilitatea în țară și populația acesteia;

15. se declară profund îngrijorat de valul fără precedent de solicitanți de azil și de imigranți ilegali pe țărmurile italiene și malteze, dintre care foarte mulți provin de pe teritoriul Libiei; solicită UE să monitorizeze prioritățile identificate de Grupul operativ pentru Marea Mediterană și să lanseze, cât mai curând posibil, un dialog politic cu guvernul libian privind aspectele legate de migrație; regretă profund pierderea altor 500 de vieți după ce ambarcațiunea lor a fost lovită, potrivit informațiilor existente, de o altă ambarcațiune lângă Malta;

16. solicită UE și statelor membre să contribuie în mod eficace și să sprijine Italia în eforturile sale lăudabile de a combate creșterea exponențială a fluxurilor migratorii din Africa de Nord, în special din Libia;

17. solicită redeschiderea și funcționarea nestingherită a Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați în Libia; solicită UE să continue să ofere asistență umanitară, financiară și politică în zonele de criză din Africa de Nord și Orientul Mijlociu, pentru a soluționa cauzele profunde ale migrației și presiunile cu caracter umanitar;

18. este profund îngrijorat de prezența tot mai puternică a grupurilor teroriste și a persoanelor care au legături cu Al-Qaeda și desfășoară activități în Libia și reafirmă necesitatea de a se combate prin orice mijloace, în conformitate cu Carta ONU și dreptul internațional, inclusiv cu dreptul internațional aplicabil în materie de drepturi ale omului, refugiați și acțiuni umanitare, amenințările la adresa păcii și securității internaționale generate de acte teroriste;

19. reiterează sprijinul și angajamentul ferm al UE pentru aspirațiile democratice ale poporului libian, în special în contextul actualei crize și al tranziției țării spre democrație; solicită implicarea mai activă a UE în sprijinul stabilității și al tranziției democratice a Libiei;

20. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernului libian și Camerei Reprezentanților, Secretarului General al ONU, Ligii Arabe și Uniunii Africane.

 

 

Notă juridică