Procedură : 2016/2936(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : RC-B8-1122/2016

Texte depuse :

RC-B8-1122/2016

Dezbateri :

PV 26/10/2016 - 17
CRE 26/10/2016 - 17

Voturi :

PV 27/10/2016 - 8.7
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2016)0424

PROPUNERE COMUNĂ DE REZOLUȚIE
PDF 452kWORD 123k
25.10.2016
PE589.718v01-00}
PE589.722v01-00}
PE589.731v01-00}
PE589.732v01-00} RC1
 
B8-1122/2016}
B8-1125/2016}
B8-1131/2016}
B8-1132/2016} RC1

depusă în conformitate cu articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul de procedură

în locul propunerilor de rezoluție depuse de grupurile:

PPE (B8-1122/2016)

Verts/ALE (B8-1125/2016)

S&D (B8-1131/2016)

ALDE (B8-1132/2016)


referitoare la securitatea și neproliferarea nucleară (2016/2936(RSP))


Michael Gahler, Jacek Saryusz-Wolski, Sandra Kalniete, Cristian Dan Preda, Elmar Brok, Tunne Kelam, David McAllister, Lorenzo Cesa, Lars Adaktusson, Andrey Kovatchev, Bogdan Andrzej Zdrojewski, Eduard Kukan, Andrzej Grzyb, Laima Liucija Andrikienė, Fernando Ruas, Dubravka Šuica, Alojz Peterle, Julia Pitera în numele Grupului PPE
Ana Gomes, Elena Valenciano, Clara Eugenia Aguilera García, Nikos Androulakis, Zigmantas Balčytis, Hugues Bayet, Brando Benifei, José Blanco López, Vilija Blinkevičiūtė, Biljana Borzan, Soledad Cabezón Ruiz, Nicola Caputo, Andrea Cozzolino, Andi Cristea, Viorica Dăncilă, Isabella De Monte, Tanja Fajon, Jonás Fernández, Monika Flašíková Beňová, Doru-Claudian Frunzulică, Enrico Gasbarra, Michela Giuffrida, Theresa Griffin, Sergio Gutiérrez Prieto, Cătălin Sorin Ivan, Liisa Jaakonsaari, Eva Kaili, Cécile Kashetu Kyenge, Javi López, Krystyna Łybacka, Vladimír Maňka, Louis-Joseph Manscour, Costas Mavrides, Sorin Moisă, Alessia Maria Mosca, Victor Negrescu, Momchil Nekov, Norbert Neuser, Demetris Papadakis, Gilles Pargneaux, Emilian Pavel, Vincent Peillon, Pina Picierno, Tonino Picula, Kati Piri, Miroslav Poche, Liliana Rodrigues, Inmaculada Rodríguez-Piñero Fernández, Daciana Octavia Sârbu, Siôn Simon, Tibor Szanyi, Claudiu Ciprian Tănăsescu, Paul Tang, Claudia Țapardel, Marc Tarabella, Julie Ward, Carlos Zorrinho în numele Grupului S&D
Urmas Paet, Petras Auštrevičius, Beatriz Becerra Basterrechea, Dita Charanzová, Gérard Deprez, José Inácio Faria, Fredrick Federley, María Teresa Giménez Barbat, Ivan Jakovčić, Ilhan Kyuchyuk, Valentinas Mazuronis, Louis Michel, Javier Nart, Maite Pagazaurtundúa Ruiz, Carolina Punset, Jozo Radoš, Marietje Schaake, Jasenko Selimovic, Hannu Takkula, Pavel Telička, Hilde Vautmans, Paavo Väyrynen, Cecilia Wikström în numele Grupului ALDE
Klaus Buchner, Ulrike Lunacek, Molly Scott Cato în numele Grupului Verts/ALE
AMENDAMENTE

Rezoluția Parlamentului European referitoare la securitatea și neproliferarea nucleară (2016/2936(RSP))  

Parlamentul European,

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 ianuarie 2013 referitoare la recomandările Conferinței de revizuire a Tratatului de neproliferare cu privire la stabilirea Orientului Mijlociu ca zonă fără arme de distrugere în masă(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 martie 2010 referitoare la Tratatul de neproliferare a armelor nucleare(2),

–  având în vedere seminarele organizate de UE cu privire la neproliferare și dezarmare și reuniunile periodice ale Consorțiului UE pentru neproliferare,

–  având în vedere Strategia UE împotriva proliferării armelor de distrugere în masă, adoptată de Consiliul European la 12 decembrie 2003,

–  având în vedere că, la Conferința de revizuire a TNP din 2015, nu s-a reușit să se convină asupra unui document final,

–  având în vedere Concluziile Consiliului referitoare la cea de-a noua Conferință a părților de revizuire a Tratatului de neproliferare a armelor nucleare (8079/15),

–  având în vedere documentele adoptate la Summitul privind securitatea nucleară de la Washington în primăvara anului 2016,

–  având în vedere Rezoluția 2310 (2016) a Consiliului de Securitate al ONU cu ocazia aniversării a 20 de ani de la semnarea Tratatului de interzicere totală a experiențelor nucleare (CTBT),

–  având în vedere Declarația de la Tbilisi din 2016, adoptată prin consens de Adunarea Parlamentară a Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa,

–  având în vedere Rezoluția 66/61 a Adunării Generale a ONU din 13 decembrie 2011 referitoare la instituirea unei zone fără arme nucleare în regiunea Orientului Mijlociu,

–  având în vedere Decizia 2012/422/PESC a Consiliului din 23 iulie 2012 în sprijinul unui proces care să ducă la instituirea unei zone fără arme nucleare și orice alte arme de distrugere în masă în Orientul Mijlociu(3),

–  având în vedere Rezoluția 70/33 a Adunării Generale a ONU din 7 decembrie 2015 referitoare la progresul în direcția dezarmării nucleare multilaterale și raportul adresat Adunării Generale a ONU de către grupul de lucru deschis, adoptat la 19 august 2016 (A/71/371),

–  având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât mediul de securitate global și, în special, cel al UE s-a deteriorat considerabil, devenind din ce în ce mai fluid, mai precar și mai puțin previzibil; întrucât observă că există amenințări convenționale, neconvenționale și hibride, generate de actori regionali și globali atât statali, cât și nestatali;

B.  întrucât pacea, securitatea și stabilitatea internaționale sunt grav afectate de diferite evoluții, inclusiv de deteriorarea relațiilor dintre statele care dețin arme nucleare, cum ar fi Federația Rusă și Statele Unite ale Americii, India și Pakistanul, precum și de continuarea dezvoltării capacităților nucleare de către Coreea de Nord;

C.  întrucât proliferarea armelor biologice și chimice de distrugere în masă este redusă și treptat oprită prin aplicarea efectivă la nivel internațional a interdicției și a obligațiilor cuprinse în Convenția privind armele biologice și toxice (BTWC) din 1972 și în Convenția privind armele chimice (CWC); întrucât, cu toate acestea, proliferarea armelor nucleare de distrugere în masă și a vectorilor acestora rămâne unul dintre cele mai serioase motive de îngrijorare pentru comunitatea mondială;

D.  întrucât, începând din ianuarie 2016, nouă state (Statele Unite ale Americii, Rusia, Regatul Unit, Franța, China, India, Pakistan, Israel și Republica Populară Democrată Coreeană - RPDC) dețin un număr total de aproximativ 15 395 de arme nucleare, față de circa 15 850 în 2015;

E.  întrucât printre priorități se numără împiedicarea teroriștilor sau a unor noi state să obțină sau să utilizeze arme nucleare, reducând și eliminând toate arsenalele nucleare, și avansarea către o lume fără arme nucleare;

F.  întrucât, în unele regiuni ale lumii, cum ar fi America Latină și Marea Caraibilor, Pacificul de Sud, Asia de Sud-Est, Africa și Asia Centrală, există deja o serie de tratate privind zonele fără arme nucleare;

G.  întrucât Conferința de revizuire a TNP din 2010 a readus în atenție impactul umanitar al armelor nucleare, evidențiat de guvernele Norvegiei, Mexicului și Austriei cu ocazia conferințelor succesive privind impactul umanitar al armelor nucleare și prin rapoartele redactate cu prilejul acestora, precum și prin angajamentul umanitar internațional inițiat de Austria și prezentat la Conferința de revizuire a TNP din 2015, care a fost aprobat de 127 dintre statele membre ale ONU;

H.  întrucât este necesar să se consolideze în continuare obiectivele de bază în materie de neproliferare și dezarmare ale celor trei piloni ai TNP, și anume neproliferarea, dezarmarea și cooperarea pentru utilizarea pașnică a energiei nucleare; întrucât statele care dețin arme nucleare și care sunt semnatare ale TNP își modernizează și își consolidează arsenalele de arme nucleare și întârzie să acționeze pentru a reduce sau elimina arsenalele lor nucleare și adeziunea la o doctrină militară care presupune intimidarea prin mijloace nucleare;

I.  întrucât s-au înregistrat oficial progrese în ceea ce privește securizarea materialelor fisile de uz civil prin intermediul summiturilor privind securitatea nucleară, care au fost organizate în cadrul unui proces complementar, în afara TNP, și care au contribuit la consolidarea TNP, crescând credibilitatea componentei privind neproliferarea a acestuia, dar întrucât refuzul recent al Rusiei de a coopera și deteriorarea relațiilor sale cu Statele Unite continuă să pună în pericol eforturile de securizare a materialelor fisile și de reducere a cantității acestora;

J.  întrucât Convenția privind protecția fizică a materialelor nucleare este un instrument internațional cu caracter juridic obligatoriu în domeniul protecției fizice a materialelor nucleare care stabilește măsuri legate de prevenirea, depistarea și pedepsirea infracțiunilor legate de materialele nucleare;

K.  întrucât Rusia și Statele Unite continuă să pună în aplicare noul Tratat pentru reducerea armelor strategice (START), care va expira în 2021 dacă nu va fi prelungit de ambele părți; întrucât, în discursul său din 2013 de la Berlin, președintele SUA, Barack Obama, a formulat o propunere semnificativă în vederea reducerii focoaselor nucleare, pe care a repetat-o în 2016 la Washington; întrucât aceste propuneri de a se angaja în negocieri privind încheierea unui acord în continuarea noului Tratat START nu s-au bucurat de reciprocitate din partea Federației Ruse și, până în prezent, nu a fost negociată nicio continuare la noul Tratat START pentru a aborda problema reducerii armelor nucleare nestrategice și strategice în vederea eliminării lor;

L.  întrucât exploziile pentru testarea armelor nucleare și/sau orice alte explozii nucleare reprezintă o amenințare pentru pacea și securitatea internațională și subminează regimul mondial de dezarmare nucleară și de neproliferare; întrucât Tratatul de interzicere totală a experiențelor nucleare (CTBT) reprezintă cel mai eficient instrument de interzicere a testărilor armelor nucleare; întrucât anul 2016 marchează cea de-a 20-a aniversare a deschiderii spre semnare a CTBT, la 24 septembrie 1996;

M.  întrucât, în ciuda tuturor eforturilor depuse pentru a o organiza, Conferința privind instituirea unei zone fără arme nucleare și alte arme de distrugere în masă în Orientul Mijlociu, prevăzută a se desfășura înainte de decembrie 2012, în conformitate cu acordurile încheiate prin consens între statele părți la TNP în cadrul Conferinței de revizuire din 2010, nu a avut loc;

N.  întrucât Conceptul strategic din 2010 și Revizuirea posturii de descurajare și apărare din 2012 ale NATO obligă această organizație să creeze condițiile necesare pentru o lume fără arme nucleare; întrucât, în temeiul mecanismelor NATO, bilaterale sau de utilizare comună a armelor nucleare, aproximativ 150-200 de bombe nucleare neghidate cu rază scurtă de acțiune deținute de SUA, considerate drept arme nucleare tactice sau sub-strategice, continuă să fie desfășurate în cinci state nenucleare membre ale NATO (Belgia, Germania, Italia, Țările de Jos și Turcia) și întrucât armele sunt desfășurate în aceste țări în conformitate cu politicile actuale ale NATO;

O.  întrucât, în urma conflictului armat din Siria, care se desfășoară în apropierea bazei aeriene de la Incirlik, precum și a evenimentelor petrecute în cadrul și în vecinătatea acestei baze aeriene în timpul și după lovitura de stat eșuată din 15 iulie 2016, se acordă o mai mare atenție siguranței și securității armelor nucleare ale SUA desfășurate în Turcia;

P.  întrucât, la 5 decembrie 2015, s-au împlinit 20 de ani de la semnarea Memorandumului de la Budapesta; întrucât Ucraina a respectat toate dispozițiile acestuia și a luat poziții proactive în chestiunile privind dezarmarea și neproliferarea nucleară, spre deosebire de Federația Rusă, care și-a încălcat angajamentele ocupând o parte din teritoriul Ucrainei (Crimeea) și lansând o agresiune armată în estul Ucrainei; întrucât această situație a creat un precedent periculos în care un stat care garantase securitatea Ucrainei ca răspuns la decizia acesteia de a adera la TNP ca stat care nu deține arme nucleare a violat suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei și a subminat și, în general, a afectat grav sistemul garanțiilor negative de securitate oferite de statul care deține arme nucleare, precum și TNP și ideea de a avansa în direcția dezarmării nucleare globale și a neproliferării pe baza legislației internaționale și a tratatelor multilaterale; profund îngrijorat de declarațiile amenințătoare făcute de înalți oficiali ruși, potrivit cărora Rusia are dreptul de a desfășura și găzdui arme nucleare în Crimeea, lucru care ar avea consecințe globale; îngrijorat de noua doctrină militară a Rusiei din decembrie 2014 care permite folosirea armelor nucleare împotriva unui stat care nu deține astfel de arme;

Q.  întrucât Rusia a desfășurat rachete de tip Iskander cu rază scurtă și capacități nucleare la Kaliningrad și desfășoară exerciții și survolări care implică sisteme cu capacități nucleare și întrucât declarațiile liderilor ruși privind importanța intimidării nucleare și decizia Rusiei de a suspenda dispoziția privind plutoniul și acordul de management încheiat cu Statele Unite în anul 2000 au intensificat preocupările referitoare la importanța acordată de Rusia armelor nucleare;

R.  întrucât UE joacă un rol important ca parte a Planului comun de acțiune cuprinzător convenit cu Iranul, inclusiv prin rolul său de membru cu drepturi depline al Comisiei comune care supraveghează punerea în aplicare a acordului;

S.  întrucât, la 9 septembrie 2016, RPDC a realizat cel de-al cincilea său test nuclear, la numai câteva luni de la testul din 6 ianuarie 2016; întrucât acest test, despre care RPDC susține că a reprezentat „o testare reușită a bombei cu hidrogen”, încalcă în mod clar obligațiile internaționale ale acestei țări în temeiul rezoluțiilor Consiliului de Securitate al ONU și al Declarației comune din 1992 dintre Coreea de Sud și Coreea de Nord privind denuclearizarea, care prevede că cele două țări nu vor dezvolta și nu vor deține niciun fel de arme nucleare; întrucât proliferarea oricărui tip de arme de distrugere în masă, în special a armelor nucleare și a vectorilor acestora, reprezintă o amenințare la adresa păcii și securității internaționale; întrucât RPDC a anunțat retragerea sa din cadrul Tratatului de neproliferare nucleară (TNP) în 2003, a realizat teste nucleare începând din anul 2006 iar, în 2009, a declarat oficial că a dezvoltat o armă nucleară pentru intimidare, ceea ce înseamnă că amenințarea reprezentată de această țară la adresa vecinilor săi din Asia de Nord-Est și la adresa păcii și securității regionale și internaționale s-a amplificat;

T.  întrucât Strategia europeană de securitate din 2003 prevede că proliferarea armelor de distrugere în masă este probabil cea mai mare amenințare la adresa securității noastre, inclusiv prin posibilitatea unei curse a înarmării cu arme de distrugere în masă, și întrucât UE s-a angajat să obțină aderarea universală la regimurile instituite de tratatele multilaterale și consolidarea tratatelor și a dispozițiilor lor în materie de verificare; întrucât strategia globală a UE pe 2016 nu include nicio referire la armele de distrugere în masă, la neproliferare și la controlul armelor;

U.  întrucât, din păcate, în perioada premergătoare Conferinței de revizuire a TNP din 2015, UE nu a reușit să convină asupra unei poziții comune cu privire la dezarmarea nucleară, admițând pentru prima dată că au fost exprimate „opinii diferite” cu privire la consecințele armelor nucleare; întrucât în cadrul conferinței nu a fost posibil să se adopte un document final din cauza dezacordurilor privind continuarea eforturilor regionale de creare a unei zone fără arme de distrugere în masă în Orientul Mijlociu;

V.  întrucât UE și-a asumat angajamentul de a utiliza toate instrumentele adecvate pe care le are la dispoziție pentru a preveni, descuraja, opri și, dacă este posibil, elimina programele de proliferare care suscită îngrijorare la nivel mondial, astfel cum s-a stipulat în mod clar în strategia UE împotriva proliferării armelor de distrugere în masă, adoptată de Consiliul European la 12 decembrie 2003, și întrucât a asigurat o cooperare mai strânsă a grupurilor de reflecție europene în domeniul neproliferării ca parte a Consorțiului UE pentru neproliferare;

W.  întrucât este important să se sprijine și să se consolideze participarea societății civile în cadrul procesului internațional în deplină transparență,

1.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la deteriorarea mediului de securitate în jurul Uniunii Europene și dincolo de vecinătatea acesteia, deoarece aceasta ar putea duce la o reapariție a armelor nucleare ca mijloc activ de intimidare și la o posibilă proliferare nucleară în rândul actorilor statali și nestatali, dar și cu privire la nepunerea în aplicare a unor acțiuni efective de dezarmare și neproliferare;

2.  solicită tuturor statelor care dețin arme nucleare să ia măsuri provizorii concrete pentru a reduce riscul detonării de arme nucleare, care să includă reducerea numărului de arme nucleare aflate în stare de funcționare, deplasarea armelor nucleare din zonele de desfășurare spre cele de depozitare, diminuarea rolului armelor nucleare în cadrul doctrinelor militare și reducerea rapidă a tuturor tipurilor de arme nucleare;

3.  își exprimă preocuparea profundă față de potențialele încălcări ale Tratatului privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune;

4.  își exprimă preocuparea profundă cu privire la intensificarea amenințărilor nucleare în urma atitudinii adoptate de Rusia, care are repercusiuni asupra securității, stabilității și previzibilității la nivel mondial, precum și cu privire la deteriorarea relațiilor cu NATO, inclusiv în ceea ce privește potențiale încălcări ale Tratatului privind forțele nucleare cu rază medie de acțiune, declarațiile care indică o mare disponibilitate de a recurge la arme nucleare și declarațiile potrivit cărora se au în vedere desfășurări de arme nucleare și pe alte teritorii din Europa; atrage atenția asupra exercițiilor militare desfășurate de Rusia care simulează utilizarea armelor nucleare împotriva Poloniei și își exprimă profunda îngrijorare cu privire la instalarea de sisteme de rachete Iskander cu capacitate nucleară în regiunea Kaliningrad, care se află în vecinătatea statelor membre ale UE Polonia și Lituania; reamintește că, în avizul său consultativ din 1996, Curtea Internațională de Justiție a hotărât că, în temeiul dreptului internațional în vigoare la vremea respectivă, nu poate „formula o concluzie definitivă în ceea ce privește legalitatea sau ilegalitatea utilizării de către un stat a armelor nucleare în circumstanțe extreme de auto-apărare”;

5.  sprijină concluziile Summitului privind securitatea nucleară din 2016, recunoscând faptul că utilizarea și schimburile comerciale neautorizate a materialelor nucleare reprezintă o amenințare imediată și serioasă la adresa securității mondiale și dorește să se realizeze localizarea integrală și securizarea fizică a tuturor materialelor care pot fi utilizate pentru fabricarea de arme;

6.  salută finalizarea lucrărilor Grupului de lucru deschis al ONU însărcinat cu continuarea negocierilor multilaterale privind dezarmarea nucleară, în conformitate cu Rezoluția 70/33 a Adunării Generale a ONU; salută recomandarea adresată Adunării Generale a ONU, cuprinsă în raportul final al Grupului de lucru deschis (A/71/371) și adoptată cu sprijin larg la 19 august 2016, de a organiza o conferință în 2017, deschisă tuturor statelor, pentru a negocia un instrument obligatoriu din punct de vedere juridic prin care să se interzică armele nucleare și care să conducă la eliminarea totală a acestora; recunoaște că un astfel de demers va consolida obiectivele și obligațiile în materie de neproliferare și dezarmare cuprinse în TNP și va contribui la crearea condițiilor de securitate globală și la o lume fără arme nucleare;

7.  invită statele membre ale UE să sprijine organizarea unei astfel de conferințe în 2017 și să participe constructiv la procedurile aferente și invită Vicepreședinta / Înalta Reprezentantă Federica Mogherini și Serviciul European de Acțiune Externă să contribuie constructiv la procedurile din cadrul conferinței de negociere din 2017;

8.  reamintește cea de-a 20-a aniversare a deschiderii spre semnare a CTBT, la 23 septembrie 1996, și subliniază că un tratat universal de interzicere a experiențelor nucleare, care să poată fi verificat efectiv la nivel internațional, este modul cel mai eficace de interzicere a exploziilor pentru testarea armelor nucleare și a oricăror altor explozii nucleare;

9.  îndeamnă restul statelor enumerate în Anexa II la CTBT, a căror ratificare este necesară pentru intrarea în vigoare a tratatului, să semneze și/sau să ratifice tratatul urgent, pentru ca acest instrument internațional crucial să intre pe deplin în vigoare fără alte întârzieri; salută în acest sens adoptarea Rezoluției 2310 (2016) a Consiliului de Securitate al ONU;

10.  își exprimă aprecierea față de progresul semnificativ înregistrat de Comisia pregătitoare a Organizației Tratatului de Interzicere Totală a Experiențelor Nucleare (CTBTO) în ceea ce privește finalizarea și exploatarea sistemului său internațional eficace de monitorizare, care, chiar și fără ca tratatul să intre în vigoare, contribuie la stabilitatea regională ca măsură de creștere semnificativă a încrederii, consolidează regimul de neproliferare și dezarmare nucleară și aduce beneficii științifice și civile pentru state; își exprimă convingerea că, pentru a asigura funcționarea continuă a sistemului de monitorizare, Comisia pregătitoare a CTBTO va continua să se bazeze pe contribuțiile financiare ale statelor;

11.  deplânge faptul că, în ciuda așteptărilor contrare, armele nucleare câștigă din nou teren în cadrul planurilor strategice ale statelor care dețin arme nucleare; solicită intensificarea dialogului cu toate statele care dețin arme nucleare, în vederea urmăririi unei agende comune care să vizeze reduceri progresive ale stocurilor de focoase nucleare; sprijină, în special, eforturile depuse de SUA și de Rusia de a reduce armele nucleare desfășurate, după cum au convenit în noul Tratat START;

12.  deplânge faptul că, de la intrarea în vigoare a noului Tratat START în 2011, nu s-au purtat alte negocieri cu privire la reducerea urgent necesară a focoaselor nucleare instalate și neinstalate și nici nu s-au adoptat, conform înțelegerii prealabile dintre SUA și Rusia, măsuri de reducere și eliminare a armelor nucleare cu rază scurtă și a armelor nucleare tactice considerate arme nucleare sub-strategice sau nestrategice ;

13.  recunoaște că eliminarea reciprocă și simultană de pe teritoriul european a focoaselor nucleare cu rază scurtă, tactice și desemnate ca fiind sub-strategice ar putea contribui în mod pozitiv la crearea de condiții pentru instituirea unor noi zone fără arme nucleare, contribuind astfel la îndeplinirea obligațiilor de neproliferare și dezarmare prevăzute în TNP și, între timp, la stabilirea unui precedent pentru continuarea dezarmării nucleare;

14.  salută crearea de zone fără arme nucleare ca un pas pozitiv înspre o lume fără arme nucleare; consideră, în această privință, că o zonă fără arme nucleare în Orientul Mijlociu, bazată pe mecanisme la care s-a ajuns în mod liber, ar fi extrem de importantă în vederea unei păci de durată și cuprinzătoare în regiune; își exprimă, în acest context, marea dezamăgire față de faptul că nu s-a reușit să se organizeze conferința din 2012 prevăzută de TNP privind crearea unei zone fără arme de distrugere în masă în Orientul Mijlociu;

15.  sprijină continuarea eforturilor de consolidare a mandatului Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA), inclusiv generalizarea protocoalelor adiționale la acordurile de garanții ale IAEA și alte demersuri destinate să dezvolte măsurile de consolidare a încrederii; dorește să se asigure că organizației îi sunt puse la dispoziție resurse suficiente care să-i permită să-și îndeplinească misiunea esențială de a garanta securitatea activităților nucleare; solicită să se realizeze progrese în cadrul Comisiei pregătitoare a următorului TNP din 2017 și al Conferinței la nivel înalt privind dezarmarea nucleară din 2018;

16.  salută acordul dintre puterile P5+1 și Iran privind ambițiile nucleare ale acestei țări și încurajează cooperarea continuă dintre cele două părți în vederea asigurări punerii în aplicare depline a Planului comun de acțiune cuprinzător (JCPOA); consideră că JCPOA, cunoscut și sub denumirea de Acordul nuclear cu Iranul, a fost o realizare remarcabilă pentru diplomația multilaterală și pentru diplomația europeană în special, care ar trebui să contribuie nu doar la îmbunătățirea considerabilă a relațiilor dintre UE și Iran, ci și la promovarea stabilității în întreaga regiune; consideră că toate părțile sunt acum responsabile pentru asigurarea aplicării sale stricte și integrale; salută înființarea Comisiei comune alcătuite din reprezentanți ai Iranului și ai E3/UE+3 (China, Franța, Germania, Federația Rusă, Regatul Unit și Statele Unite), împreună cu ÎR/VP; îți exprimă sprijinul deplin pentru VP/ÎR în rolul său de coordonator al Comisiei comune instituite în cadrul JCPOA și consideră că punerea strictă și integrală în aplicare a JCPOA continuă să fie deosebit de importantă;

17.  condamnă ultimele teste nucleare desfășurate de RPDC și respingerea de către această țară a mai multor rezoluții ale Consiliului de Securitate al ONU, inclusiv a celei mai recente, din 2 martie 2016 (2070); îndeamnă RPDC să se abțină de la comiterea altor acte provocatoare renunțând la programele nucleare și de rachete balistice, într-un mod complet, verificabil și ireversibil, să înceteze toate activitățile conexe și să se conformeze imediat tuturor obligațiilor sale internaționale, inclusiv rezoluțiilor Consiliului de Securitate al ONU și ale Consiliului guvernatorilor IAEA, precum și celorlalte norme internaționale privind dezarmarea și neproliferarea și să se întoarcă la masa negocierilor; solicită RPDC să semneze și să ratifice fără întârziere Tratatul de interzicere totală a experiențelor nucleare; își afirmă dorința de a găsi o soluție diplomatică și politică la problema nucleară din RPDC și sprijină reluarea negocierilor celor șase părți; îndeamnă China să pună presiune mai mare pe RPDC;

18.  salută includerea clauzelor de neproliferare a armelor de distrugere în masă în acordurile încheiate de UE cu țările terțe și în planurile sale de acțiune; subliniază că astfel de măsuri trebuie puse în aplicare de toate țările partenere ale UE, fără excepție;

19.  salută prezentarea Strategiei globale a UE și îndeamnă SEAE să adopte măsuri subsecvente și să actualizeze și să extindă Strategia UE împotriva proliferării armelor de distrugere în masă din 2003 și Noile linii de acțiune din 2009, ținând seama de aspectele și problemele descrise mai sus, pentru ca UE să devină o forță motrice în consolidarea și avansarea acordurilor multilaterale de dezarmare și de neproliferare nucleară;

20.  salută abordarea periodică a acestor teme în cadrul Consorțiului pentru neproliferare al UE și al altor organizații și grupuri de reflecție ale societății civile și invită Consorțiul de neproliferare al UE, condus de consilierul principal și trimisul special al UE pentru neproliferare și dezarmare, să își extindă agenda și să includă dezarmarea;

21.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție statelor membre, Vicepreședintelui Comisiei / Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, Secretarului General al ONU, Înaltului Comisar al ONU pentru probleme de dezarmare, Organizației Tratatului de Interzicere Totală a Experiențelor Nucleare și directorului general al AEIA, precum și parlamentelor celor cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate al ONU.

(1)

JO C 440, 30.12.2015, p. 97.

(2)

JO C 349 E, 22.12.2010, p. 77.

(3)

JO L 196, 24.7.2012, p. 67.

Notă juridică