Propunere comună de rezoluţie - RC-B8-0237/2017/REV1Propunere comună de rezoluţie
RC-B8-0237/2017/REV1

PROPUNERE COMUNĂ DE REZOLUȚIE referitoare la negocierile cu Regatul Unit ca urmare a notificării intenției sale de a se retrage din Uniunea Europeană

10.4.2017 - (2017/2593(RSP))

depusă în conformitate cu articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul de procedură
în locul propunerilor de rezoluție depuse de grupurile:
PPE, S&D, ALDE, Verts/ALE (B8-0237/2017)
GUE/NGL (B8-0241/2017)

Guy Verhofstadt Coordonator și președinte al Grupului ALDE
Manfred Weber Președintele Grupului PPE
Gianni Pittella Președintele Grupului S&D
Philippe Lamberts, Ska Keller Copreședinți ai Grupului Verts/ALE
Gabriele Zimmer Președinta Grupului GUE/NGL
 
Danuta Maria Hübner Președinta Comisiei pentru afaceri constituționale


Procedură : 2017/2593(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului :  
RC-B8-0237/2017
Texte depuse :
RC-B8-0237/2017
Texte adoptate :

Rezoluția Parlamentului European referitoare la negocierile cu Regatul Unit ca urmare a notificării intenției sale de a se retrage din Uniunea Europeană

(2017/2593(RSP))

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 50 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–  având în vedere articolul 3 alineatul (5), articolul 4 alineatul (3) și articolul 8 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–  având în vedere articolele 217 și 218 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere notificarea făcută de prim-ministrul Regatului Unit, adresată Consiliului European la 29 martie 2017 în conformitate cu articolul 50 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–  având în vedere Rezoluția sa din 28 iunie 2016 referitoare la decizia de a părăsi UE în urma referendumului din Regatul Unit[1],

–  având în vedere rezoluțiile sale din 16 februarie 2017 referitoare la posibile evoluții și ajustări ale structurii instituționale actuale a Uniunii Europene[2], la îmbunătățirea funcționării Uniunii Europene valorificând potențialul Tratatului de la Lisabona[3] și la capacitatea bugetară a zonei euro[4],

–  având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, prin notificarea Consiliului European de către guvernul Regatului Unit, se începe procesul prin care Regatul Unit va înceta să fie un stat membru al Uniunii Europene, iar tratatele nu i se vor mai aplica;

B.  întrucât acesta va fi un eveniment regretabil și fără precedent, pentru că niciun stat membru nu s-a retras vreodată din Uniunea Europeană; întrucât această retragere trebuie să se desfășoare în mod ordonat, astfel încât să nu afecteze în mod negativ Uniunea Europeană, cetățenii ei și procesul de integrare europeană;

C.  întrucât Parlamentul European reprezintă toți cetățenii Uniunii Europene și, pe tot parcursul procesului care va conduce la retragerea Regatului Unit, va acționa pentru a le apăra interesele;

D.  întrucât, deși este dreptul suveran al unui stat membru de a se retrage din Uniunea Europeană, este de datoria tuturor celorlalte state membre să acționeze în mod unit pentru a apăra interesele Uniunii și integritatea sa; întrucât, prin urmare, negocierile se vor purta între Regatul Unit, pe de o parte, și Comisia Europeană, în numele Uniunii Europene și al celorlalte 27 de state membre rămase (UE-27), pe de altă parte;

E.  întrucât negocierile privind retragerea Regatului Unit din Uniunea Europeană vor începe după adoptarea de către Consiliul European a orientărilor pentru aceste negocieri; întrucât prezenta rezoluție reprezintă poziția Parlamentului European pentru aceste orientări și va constitui, de asemenea, elementul de bază prin care Parlamentul va evalua procesul de negociere și orice acord convenit între Uniunea Europeană și Regatul Unit;

F.  întrucât, până în momentul în care părăsește Uniunea Europeană, Regatul Unit trebuie să beneficieze de toate drepturile și să îndeplinească toate obligațiile care decurg din tratate, inclusiv principiul cooperării loiale prevăzut la articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană;

G.  întrucât, în notificarea făcută la 29 martie 2017, Regatul Unit și-a anunțat intenția de a ieși din jurisdicția Curții de Justiție a Uniunii Europene;

H.  întrucât guvernul Regatului Unit a precizat în aceeași notificare că viitoarele sale relații cu Uniunea Europeană nu vor include aderarea sa la piața internă și nici la uniunea vamală;

I.  întrucât, cu toate acestea, rămânerea Regatului Unit în piața internă, în Spațiul Economic European și în uniunea vamală ar fi fost soluția optimă atât pentru Regatul Unit, cât și pentru UE-27; întrucât acest lucru nu este posibil atât timp cât guvernul Regatului Unit își menține obiecțiile cu privire la cele patru libertăți și la jurisdicția Curții de Justiție a Uniunii Europene, refuză să facă o contribuție generală la bugetul Uniunii și intenționează să își desfășoare propria politică comercială;

J.  întrucât, în urma rezultatului referendumului privind ieșirea din Uniunea Europeană, decizia „privind o nouă înțelegere pentru Regatul Unit în cadrul Uniunii Europene”, anexată la concluziile Consiliului European din 18 - 19 februarie 2016 este, în orice caz, nulă și neavenită în toate prevederile sale;

K.  întrucât negocierile trebuie conduse astfel încât să urmărească asigurarea stabilității juridice și reducerea la minimum a perturbărilor, precum și o viziune de viitor clară pentru cetățeni și entitățile juridice;

L.  întrucât o revocare a notificării trebuie să fie supusă condițiilor stabilite de toate statele membre ale UE-27, astfel încât să nu poată fi folosită ca mijloc procedural sau să se facă abuz de ea în încercarea de a îmbunătăți actualele condiții de apartenență a Regatului Unit la UE;

M.  întrucât, în lipsa unui acord de retragere, Regatul Unit ar părăsi automat Uniunea Europeană la 30 martie 2019 și acest lucru s-ar petrece în mod dezordonat;

N.  întrucât un număr mare de cetățeni ai Regatului Unit, inclusiv majoritatea celor din Irlanda de Nord și din Scoția, au votat să rămână în Uniunea Europeană;

O.  întrucât Parlamentul European este preocupat în mod deosebit de consecințele pe care le are retragerea Regatului Unit din Uniunea Europeană asupra Irlandei de Nord și a viitoarelor sale relații cu Irlanda; întrucât, în acest sens, este esențială salvgardarea păcii și, deci, menținerea tuturor elementelor din Acordul din Vinerea Mare, reamintind că acesta a fost negociat cu participarea activă a Uniunii Europene, după cum a subliniat Parlamentul European în Rezoluția sa din 13 noiembrie 2014 referitoare la procesul de pace din Irlanda de Nord[5];

P.  întrucât retragerea Regatului Unit ar trebui să oblige UE-27 și instituțiile Uniunii să reacționeze mai bine în fața provocărilor actuale și să reflecteze asupra viitorului lor și asupra eforturilor lor pentru a face ca proiectul european să fie mai eficient, mai democratic și mai aproape de cetățeni; reamintind că Foaia de parcurs de la Bratislava, rezoluțiile Parlamentului European referitoare la acest aspect, Cartea albă a Comisiei Europene din 1 martie 2017 privind viitorul Europei, Declarația de la Roma din 25 martie 2017 și propunerile Grupului la nivel înalt privind resursele proprii din 17 ianuarie 2017 pot servi drept bază pentru acest proces de reflecție,

1.  ia act de notificarea Consiliului European de către guvernul Regatului Unit, care oficializează decizia Regatului Unit de a se retrage din Uniunea Europeană;

2.  cere începerea cât mai rapidă a negocierilor între Uniunea Europeană și Regatul Unit, conform prevederilor articolului 50 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană;

3.  reiterează că este important ca acordul de retragere și toate eventualele dispoziții tranzitorii să intre în vigoare cu mult înainte de alegerile pentru Parlamentul European din mai 2019;

4.  reamintește că acordul de retragere poate fi încheiat numai cu aprobarea Parlamentului European, la fel ca și orice eventual acord viitor cu privire la relațiile dintre Uniunea Europeană și Regatul Unit, precum și toate eventualele dispoziții tranzitorii;

Principii generale pentru negocieri

5.  se așteaptă ca, pentru a asigura o ieșire ordonată a Regatului Unit din Uniunea Europeană, negocierile dintre Uniunea Europeană și Regatul Unit să fie făcute cu bună credință și în condiții de totală transparență; reamintește că Regatul Unit va continua să se bucure de drepturile sale ca stat membru al Uniunii Europene până la intrarea în vigoare a acordului de retragere și, prin urmare, că va trebui să-și respecte în continuare obligațiile și angajamentele care decurg din aceste drepturi;

6.  reamintește că, în această privință, ar fi contrar dreptului Uniunii ca Regatul Unit să înceapă negocieri privind posibile acorduri comerciale cu țări terțe înainte de retragerea sa din UE; subliniază că o astfel de acțiune ar fi în contradicție cu principiul cooperării loiale prevăzut la articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană și ar trebui să producă consecințe, precum excluderea Regatului Unit de la procedurile pentru negocierile comerciale prevăzute la articolul 218 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene; subliniază că același lucru trebuie să fie valabil și în alte domenii de politică în care Regatul Unit ar continua să influențeze legislația, acțiunile, strategiile sau politicile comune ale Uniunii într-un mod care ar favoriza mai mult propriile sale interese de stat membru care părăsește Uniunea, decât interesele Uniunii Europene și ale UE-27;

7.  avertizează că, de asemenea, ar fi contrar tratatelor orice acord bilateral, în domenii de competență ale Uniunii, încheiat între unul sau mai multe state membre rămase și Regatul Unit, care nu a fost aprobat de UE-27 și care privește chestiunile incluse în domeniul de aplicare al acordului de retragere și/sau care afectează viitoarele relații ale Uniunii Europene cu Regatul Unit; avertizează, totodată, că acest lucru ar fi valabil mai ales pentru orice acord bilateral și/sau practică de reglementare sau de supraveghere care vizează, de exemplu, să ofere acces privilegiat la piața internă pentru instituțiile financiare cu sediul în Regatul Unit în detrimentul cadrului de reglementare al Uniunii sau în detrimentul statutului cetățenilor din UE-27 în Regatul Unit sau invers;

8.  consideră că mandatul și directivele de negociere ce se vor aplica pe parcursul întregului proces de negociere trebuie să reflecte pe deplin pozițiile și interesele cetățenilor din UE-27, inclusiv ale celor din Irlanda, deoarece acest stat membru va fi deosebit de afectat de retragerea Regatului Unit din Uniunea Europeană;

9.  își exprimă speranța că, în aceste condiții, Uniunea Europeană și Regatul Unit vor stabili o relație viitoare echitabilă, cât mai apropiată și echilibrată în ceea ce privește drepturile și obligațiile; regretă decizia guvernului Regatului Unit de a nu participa la piața internă, la Spațiul Economic European sau la uniunea vamală; consideră că un stat care se retrage din Uniune nu poate beneficia de aceleași avantaje ca un stat membru al Uniunii Europene și, prin urmare, declară că nu va fi de acord cu niciun acord care ar contrazice acest lucru;

10.  reafirmă că apartenența la piața internă și la uniunea vamală implică acceptarea celor patru libertăți și a jurisdicției Curții de Justiție a Uniunii Europene, contribuții la bugetul general și respectarea politicii comerciale comune a Uniunii Europene;

11.  subliniază că Regatul Unit trebuie să își onoreze toate obligațiile juridice, financiare și bugetare, inclusiv angajamentele din actualul cadru financiar multianual, care sunt scadente până la data retragerii și după această dată;

12.  ia act de modalitățile propuse pentru organizarea negocierilor conținute în declarația șefilor de stat sau de guvern ai celor 27 de state membre și a președinților Consiliului European și Comisiei Europene din 15 decembrie 2016; salută cu satisfacție desemnarea Comisiei Europene ca negociator din partea Uniunii, precum și numirea de către Comisie a lui Michel Barnier în calitate de negociator-șef; subliniază că implicarea deplină a Parlamentului European este o condiție prealabilă necesară pentru ca Parlamentul să aprobe orice acord la care se va ajunge între Uniunea Europeană și Regatul Unit;

Etapele desfășurării negocierilor

13.  subliniază că, în conformitate cu articolul 50 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană, negocierile stabilesc modalitatea de retragere a Regatului Unit, ținând însă seama de cadrul viitoarelor relații ale Regatului Unit cu Uniunea Europeană;

14.  este de acord că, în cazul care se fac progrese semnificative pentru un acord de retragere, atunci s-ar putea începe discuțiile privind posibilele dispoziții tranzitorii pe baza cadrului avut în vedere pentru viitorul relațiilor Regatului Unit cu Uniunea Europeană;

15.  observă că un acord privind viitoarea relație dintre Uniunea Europeană și Regatul Unit ca țară terță poate fi încheiat numai după ce Regatul Unit s-a retras din Uniunea Europeană;

Acordul de retragere

16.  afirmă că acordul de retragere trebuie să fie în conformitate cu tratatele și Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene; în caz contrar, acordul nu va obține aprobarea Parlamentului European;

17.  consideră că acordul de retragere ar trebui să privească următoarele aspecte:

•  statutul juridic al cetățenilor UE-27 care locuiesc sau au locuit în Regatul Unit și cel al cetățenilor Regatului Unit care locuiesc sau au locuit în alte state membre, precum și alte dispoziții privind drepturile lor;
•  onorarea obligațiilor financiare care există între Regatul Unit și Uniunea Europeană;
•  frontierele externe ale Uniunii Europene;
•  clarificarea statutului angajamentelor internaționale ale a Regatului Unit asumate în calitate de membru al Uniunii Europene, având în vedere că o Uniune Europeană cu 27 de state membre va fi succesorul legal al Uniunii Europene cu 28 de state membre;
•  certitudinea juridică pentru entitățile juridice, inclusiv pentru firme;
•  desemnarea Curții de Justiție a Uniunii Europene ca autoritate competentă pentru interpretarea și aplicarea acordului de retragere;

18.  cere să se aplice un tratament echitabil cetățenilor UE-27 care locuiesc sau au locuit în Regatul Unit și cetățenilor Regatului Unit care locuiesc sau au locuit în UE-27 și consideră că drepturile și interesele lor trebuie să aibă prioritate deplină în negocieri; cere, așadar, ca statutul și drepturile cetățenilor UE-27 cu reședința în Regatul Unit și ale cetățenilor Regatului Unit cu reședința în UE-27 să respecte principiile reciprocității, echității, simetriei și nediscriminării și cere, de asemenea, protejarea integrității dreptului Uniunii, inclusiv a Cartei drepturilor fundamentale, precum și a cadrului său de aplicare; subliniază că orice degradare a drepturilor legate de libertatea de circulație, inclusiv discriminarea cetățenilor UE în ceea ce privește accesul la drepturile de ședere, înainte de data retragerii din Uniunea Europeană ar încălca dreptul Uniunii;

19.  subliniază că o înțelegere financiară unică cu Regatul Unit stabilită pe baza conturilor anuale ale Uniunii Europene auditate de Curtea de Conturi, trebuie să includă toate responsabilitățile sale legale care decurg din angajamentele restante și să ia în considerare elementele extrabilanțiere, datoriile contingente și alte costuri financiare care rezultă direct din retragerea Regatului Unit;

20.  recunoaște că în acordul de retragere trebuie să se abordeze poziția unică și circumstanțele speciale cu care se confruntă insula Irlanda; îndeamnă să fie folosite toate mijloacele și măsurile compatibile cu dreptul Uniunii Europene și cu Acordul din Vinerea Mare din 1998 pentru a atenua efectele retragerii Regatului Unit asupra frontierei dintre Irlanda și Irlanda de Nord; insistă, în acest context, asupra necesității absolute de a asigura stabilitatea și continuitatea procesului de pace din Irlanda de Nord și de a se face tot posibilul pentru a evita înăsprirea controalelor la frontieră;

Viitoarea relație dintre Uniunea Europeană și Regatul Unit

21.  ia act de notificarea din 29 martie 2017 și de Cartea albă a guvernului Regatului Unit din 2 februarie 2017 privind „Ieșirea Regatului Unit și noi forme de parteneriat cu Uniunea Europeană”;

22.  consideră că viitoarele relații dintre Uniunea Europeană și Regatul Unit ar trebui să fie echilibrate și cuprinzătoare și să servească interesele cetățenilor ambelor părți și că, prin urmare, va fi nevoie de timp suficient pentru a fi negociate; subliniază că viitoarea relație ar trebui să acopere domeniile de interes comun, respectând în același timp integritatea ordinii juridice a Uniunii, precum și principiile și valorile fundamentale ale Uniunii Europene, inclusiv integritatea pieței interne și capacitatea decizională și autonomia Uniunii Europene; observă că articolul 8 din Tratatul privind Uniunea Europeană, precum și articolul 217 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care prevede să se creeze „o asociere caracterizată de drepturi și obligații reciproce, de acțiuni comune și proceduri speciale”, ar putea conferi un cadru adecvat pentru o astfel de relație viitoare;

23.  consideră că, indiferent de rezultatul negocierilor cu privire la viitorul relațiilor dintre Uniunea Europeană și Regatul Unit, ele nu pot implica niciun compromis între securitatea internă și externă, inclusiv cooperarea în domeniul apărării, pe de o parte, și viitoarele relații economice, pe de altă parte;

24.  subliniază că orice viitor acord între Uniunea Europeană și Regatul Unit este condiționat de continuarea respectării de către Regatul Unit a standardelor prevăzute de obligațiile internaționale, inclusiv în domeniul drepturilor omului, precum și a legislației și politicilor Uniunii, în domenii cum ar fi mediul, schimbările climatice, lupta împotriva evaziunii și a fraudei fiscale, concurența loială, comerțul și drepturile sociale, în special garanțiile împotriva dumpingului social;

25.  se opune oricărui viitor acord între Uniunea Europeană și Regatul Unit care conține dispoziții fragmentare sau sectoriale, inclusiv în ceea ce privește serviciile financiare, care ar oferi întreprinderilor cu sediul în Regatul Unit un acces preferențial la piața internă și/sau la uniunea vamală; subliniază că, după retragere, Regatul Unit va intra sub incidența regimului aplicabil țărilor terțe prevăzut de legislația Uniunii;

26.  observă că, dacă Regatul Unit va cere să participe la o serie de programe ale Uniunii Europene, va face acest lucru ca țară terță, ceea ce comportă contribuții bugetare adecvate și un control din partea jurisdicției existente; ar saluta pozitiv, în acest context, ca Regatul Unit să continue să participe la o serie de programe, cum ar fi programul Erasmus;

27.  ia act de faptul că mulți cetățeni din Regatul Unit și-au exprimat vehement opoziția față de pierderea drepturilor de care beneficiază în prezent în temeiul articolul 20 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene; propune ca UE-27 să examineze o modalitate de atenuare a acestei pierderi în limitele dreptului primar al Uniunii, respectând pe deplin principiile reciprocității, echității, simetriei și nediscriminării;

Dispoziții tranzitorii

28.  consideră că dispozițiile tranzitorii care asigură certitudinea juridică și continuitatea pot fi convenite între Uniunea Europeană și Regatul Unit numai dacă reflectă echilibrul just între drepturile și obligațiile ambelor părți și păstrează integritatea ordinii juridice a Uniunii Europene, iar Curtea de Justiție a Uniunii Europene este responsabilă de soluționarea tuturor controverselor de natură juridică; crede, totodată, că toate aceste dispoziții tranzitorii trebuie să fie strict limitate, atât ca durată (nu mai mult de trei ani), cât și ca domeniu de aplicare, deoarece ele nu pot niciodată substitui apartenența la Uniunea Europeană;

Chestiuni privind UE-27 și instituțiile Uniunii

29.  cere să se ajungă cât mai rapid la un acord în ceea ce privește mutarea Autorității Bancare Europene și a Agenției Europene pentru Medicamente și ca procesul de relocare să înceapă cât mai curând posibil;

30.  subliniază că ar putea fi necesară o reexaminare și o ajustare a dreptului Uniunii pentru a ține seama de retragerea Regatului Unit;

31.  consideră că nu se impune o revizuire în ceea ce privește ultimii doi ani ai actualului cadru financiar multianual, dar că impactul retragerii Regatului Unit ar trebui abordat prin intermediul procedurii bugetare anuale; subliniază că instituțiile Uniunii și UE-27 ar trebui să înceapă imediat lucrările cu privire la noul cadru financiar multianual, inclusiv în ceea ce privește chestiunea resurselor proprii;

32.  se angajează să finalizeze la timp procedurile legislative privind componența Parlamentului European în temeiul articolul 14 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană și cele privind procedura electorală, pe baza propunerii sale în temeiul articolului 223 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, anexată la Rezoluția sa din 11 noiembrie 2015 referitoare la reforma legislației electorale a Uniunii Europene[6]; consideră, de asemenea, ținând seama de considerentul P din prezenta rezoluție, că, pe parcursul negocierilor privind retragerea și al celor privind stabilirea unei noi relații cu Regatul Unit, cele 27 de state care au rămas membre ale Uniunii Europene, împreună cu instituțiile UE, trebuie să consolideze Uniunea de astăzi printr-o amplă dezbatere publică și să înceapă un proces de reflecție interinstituțională profundă privind viitorul său;

Dispoziții finale

33.  își rezervă dreptul de a-și clarifica poziția privind negocierile dintre Uniunea Europeană și Regatul Unit și, dacă va fi cazul, să adopte noi rezoluții, inclusiv cu privire la probleme specifice sau aspecte sectoriale, în funcție de progresele sau regresele înregistrate în aceste negocieri;

34.  se așteaptă ca Consiliul European să țină seama de acest lucru atunci când va adopta orientările ce definesc cadrul pentru negocieri și va stabili pozițiile și principiile generale pe care le va urmări Uniunea Europeană;

35.  este decis să își stabilească poziția finală privind acordul (acordurile) pe baza evaluării ce se va face în conformitate cu conținutul acestei rezoluții, precum și a tuturor rezoluțiilor ulterioare ale Parlamentului European;

°

°  °

36.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului European, Consiliului Uniunii Europene, Comisiei Europene, Băncii Centrale Europene, parlamentelor naționale și guvernului Regatului Unit.