PROPUNERE COMUNĂ DE REZOLUȚIE referitoare la execuțiile din Egipt
7.2.2018 - (2018/2561(RSP))
în locul propunerilor de rezoluție depuse de grupurile:
PPE (B8‑0109/2018)
ECR (B8‑0111/2018)
Verts/ALE (B8‑0112/2018)
EFDD (B8‑0113/2018)
ALDE (B8‑0114/2018)
S&D (B8‑0115/2018)
GUE/NGL (B8‑0116/2018)
Cristian Dan Preda, Laima Liucija Andrikienė, Jeroen Lenaers, Tomáš Zdechovský, Jarosław Wałęsa, Bogdan Brunon Wenta, Tunne Kelam, Romana Tomc, Elisabetta Gardini, Roberta Metsola, Eduard Kukan, Ivan Štefanec, Milan Zver, Patricija Šulin, Bogdan Andrzej Zdrojewski, Krzysztof Hetman, Agnieszka Kozłowska-Rajewicz, Dubravka Šuica, Francis Zammit Dimech, László Tőkés, David McAllister, Adam Szejnfeld, Mairead McGuinness, Csaba Sógor, Sandra Kalniete, Ramona Nicole Mănescu, Seán Kelly, Deirdre Clune, Stanislav Polčák, Inese Vaidere, Željana Zovko în numele Grupului PPE
Elena Valenciano, Victor Boştinaru, Soraya Post, Pier Antonio Panzeri, Isabella De Monte în numele Grupului S&D
Charles Tannock, Valdemar Tomaševski, Ruža Tomašić, Jana Žitňanská, Karol Karski, Branislav Škripek, Monica Macovei în numele Grupului ECR
Marietje Schaake, Nedzhmi Ali, Petras Auštrevičius, Beatriz Becerra Basterrechea, Izaskun Bilbao Barandica, Dita Charanzová, Gérard Deprez, Martina Dlabajová, Nathalie Griesbeck, Marian Harkin, Filiz Hyusmenova, Ivan Jakovčić, Ilhan Kyuchyuk, Louis Michel, Javier Nart, Urmas Paet, Maite Pagazaurtundúa Ruiz, Jozo Radoš, Frédérique Ries, Robert Rochefort, Jasenko Selimovic, Pavel Telička, Ramon Tremosa i Balcells, Ivo Vajgl, Hilde Vautmans, Cecilia Wikström în numele Grupului ALDE
Marie-Christine Vergiat, Miguel Urbán Crespo, Lola Sánchez Caldentey, Estefanía Torres Martínez, Tania González Peñas, Xabier Benito Ziluaga, Merja Kyllönen în numele Grupului GUE/NGL
Judith Sargentini, Klaus Buchner, Barbara Lochbihler, Ernest Urtasun, Davor Škrlec, Jordi Solé, Igor Šoltes, Molly Scott Cato, Bart Staes, Florent Marcellesi, Heidi Hautala, Alyn Smith, Margrete Auken, Jakop Dalunde în numele Grupului Verts/ALE
Fabio Massimo Castaldo, Ignazio Corrao, Isabella Adinolfi în numele Grupului EFDD
Rezoluția Parlamentului European referitoare la execuțiile din Egipt
Parlamentul European,
– având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Egipt, în special cea din 9 martie 2016 referitoare la Egipt, în special la cazul lui Giulio Regeni,[1] cea din 17 decembrie 2015 referitoare la Ibrahim Halawa, care riscă pedeapsa cu moartea[2] și cea din 15 ianuarie 2015 referitoare la situația din Egipt[3]; Rezoluția din 16 februarie 2017 referitoare la execuțiile din Kuwait și Bahrain[4] și cea din 8 octombrie 2015 referitoare la pedeapsa cu moartea[5]; precum și Rezoluția din 7 octombrie 2010 referitoare la Ziua mondială împotriva pedepsei cu moartea[6],
– având în vedere orientările UE privind pedeapsa cu moartea, tortura, libertatea de exprimare și apărătorii drepturilor omului,
– având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe din august 2013 și februarie 2014 referitoare la Egipt,
– având în vedere Acordul de asociere încheiat în 2001 între UE și Egipt, care a intrat în vigoare în 2004 și a fost consolidat prin Planul de acțiune din 2007; având în vedere, de asemenea, prioritățile parteneriatului UE-Egipt pentru 2017-2020, adoptate la 25 iulie 2017, și declarația comună publicată în urma Consiliului de asociere UE-Egipt,
– având în vedere declarația comună din 10 octombrie 2017 făcută de Vicepreședinta Comisiei/Înaltă Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), Federica Mogherini, și de Secretarul General al Consiliului Europei, cu ocazia Zilei europene și mondiale împotriva pedepsei cu moartea,
– având în vedere declarația comună din 26 ianuarie 2018 a experților ONU, printre care se număra Nils Melzer, raportorul special privind tortura și alte tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante, care îndemna autoritățile egiptene să oprească execuțiile iminente,
– având în vedere Constituția Egiptului, în special articolul 93 (caracterul obligatoriu al dreptului internațional în domeniul drepturilor omului),
– având în vedere garanțiile Națiunilor Unite referitoare la protecția drepturilor persoanelor condamnate la pedeapsa cu moartea,
– având în vedere Principiile și orientările africane privind dreptul la un proces echitabil și la asistență juridică, care interzic procesele militare ale civililor în toate circumstanțele,
– având în vedere declarația finală adoptată în cadrul celui de-al 6-lea Congres mondial împotriva pedepsei cu moartea, organizat la Oslo, în perioada 21-23 iunie 2016,
– având în vedere noul Cadru strategic al UE și Planul de acțiune privind drepturile omului, care urmăresc să pună protecția și monitorizarea drepturilor omului în centrul tuturor politicilor UE,
– având în vedere articolul 2 din Convenția europeană a drepturilor omului și Protocoalele 6 și 13 la aceasta,
– având în vedere cele șase rezoluții ale Adunării Generale a ONU în favoarea adoptării unui moratoriu asupra pedepsei cu moartea,
– având în vedere Convenția împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, Convenția privind drepturile copilului și Carta arabă a drepturilor omului, care au fost ratificate de Egipt,
– având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP), la care Egiptul este parte, în special articolul 18, și al doilea protocol opțional privind pedeapsa cu moartea, precum și articolul 14,
– având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât pedeapsa cu moartea este pedeapsa cea mai inumană și mai degradantă, care încalcă dreptul la viață, consacrat în Declarația Universală a Drepturilor Omului; întrucât Uniunea Europeană are o poziție fermă și principială împotriva pedepsei cu moartea și în favoarea unui moratoriu universal asupra pedepsei capitale în vederea abolirii acesteia la nivel mondial, ca obiectiv esențial al politicii Uniunii în domeniul drepturilor omului;
B. întrucât, începând cu ianuarie 2014, cel puțin 2 116 de persoane ar fi fost condamnate la moarte în Egipt; întrucât nicio pedeapsă cu moartea nu a fost aprobată pe perioada mandatului foștilor președinți Mohamed Morsi și Adli Mansour; întrucât începând cu 1 ianuarie 2014 au avut loc cel puțin 81 de execuții;
C. întrucât, potrivit relatărilor, în 2017 instanțele egiptene au pronunțat cel puțin 186 de condamnări la moarte, fiind executate 16 persoane; întrucât, în ultimele săptămâni și începând de la sfârșitul lunii decembrie 2017, s-a înregistrat o creștere alarmantă; întrucât toate execuțiile recente au avut loc fără notificarea prealabilă a victimelor sau a familiilor acestora; întrucât, în momentul de față, alți 24 de egipteni par a fi în pericol de execuție iminentă, după epuizarea tuturor procedurilor de recurs;
D. întrucât cel puțin 891 de persoane sunt în curs de a fi judecate sau așteaptă să fie judecate în Egipt pe baza unor acuzații care ar putea duce la o condamnare la moarte; întrucât cel puțin 38 de persoane care aveau vârsta mai mică de 18 ani la momentul presupusei lor infracțiuni au fost judecate împreună cu adulți copârâți pe baza unor acuzații ce ar putea duce la pedeapsa cu moartea; întrucât instanțele au recomandat inițial condamnări la moarte pentru cel puțin șapte astfel de persoane; întrucât aplicarea și executarea pedepsei cu moartea în cazul persoanelor care nu aveau 18 ani atunci când au săvârșit infracțiunea constituie o încălcare a dreptului internațional, inclusiv a Convenției ONU cu privire la drepturile copilului, precum și a articolului 111 din Legea copilului din Egipt; întrucât Egiptul este parte la numeroase convenții internaționale privind drepturile politice și civile, tortura, drepturile copiilor și adolescenților, precum și justiția;
E. întrucât Codul militar prevede un număr mai mare de infracțiuni pasibile de pedeapsa cu moartea decât Codul civil, iar legislația egipteană a extins treptat competența instanțelor militare; întrucât numărul civililor condamnați la moarte în Egipt de către instanțele militare a sărit de la 60 în 2016 la cel puțin 112 în 2017; întrucât cel puțin 23 de egipteni au fost executați în ultimele luni, inclusiv 22 de civili condamnați de instanțe militare care sunt departe de a respecta standardele privind un proces echitabil; întrucât, în total, cel puțin 15 000 de civili, inclusiv zeci de copii, ar fi fost trimiși în fața procurorilor militari în perioada cuprinsă între octombrie 2014 și septembrie 2017;
F. întrucât, potrivit relatărilor, un număr îngrijorător de mărturii și confesiuni utilizate în procese, inclusiv în procesele militare, ar fi fost obținute după ce acuzații ar fi dispărut forțat și ar fi fost torturați sau supuși unor rele tratamente; întrucât lupta împotriva torturii reprezintă o veche prioritate a UE în domeniul drepturilor omului și un obiectiv comun al Convenției ONU împotriva torturii, care a fost semnată de Egipt;
G. întrucât toate execuțiile recente și iminente ar constitui rezultatul unor procese care nu au reușit să respecte dreptul la un proces echitabil și la garanții procedurale; întrucât garanțiile Națiunilor Unite referitoare la protecția drepturilor persoanelor condamnate la pedeapsa cu moartea interzic strict aplicarea pedepsei cu moartea în urma unor procese neechitabile; întrucât mai mulți experți ONU în domeniul drepturilor omului au solicitat Egiptului în mod repetat să suspende toate execuțiile planificate, ca urmare a acuzațiilor privind desfășurarea unor procese inechitabile;
H. întrucât este important să se ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că procesele au loc în condiții ce oferă garanțiile depline stipulate la articolul 14 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, la care Egiptul este stat parte; întrucât, în cazurile de condamnare la moarte, procesele trebuie să îndeplinească cele mai înalte standarde de echitate și garanțiile procedurale;
I. întrucât, la 29 noiembrie 2017, Comisia africană pentru drepturile omului și ale popoarelor a îndemnat guvernul egiptean să suspende imediat condamnările la moarte în cinci cazuri diferite; întrucât totuși inculpații în unul dintre aceste cazuri, și anume cazul Kafr el-Sheikh, au fost executați la 2 ianuarie 2018;
J. întrucât Egiptul s-a confruntat cu o serie de provocări majore după revoluția din 2011, iar comunitatea internațională sprijină țara să abordeze provocările economice, politice și de securitate;
K. întrucât există provocări serioase la adresa securității în Egipt, în special în Sinai, unde grupările teroriste au organizat atacuri asupra forțelor de securitate; întrucât în Egipt au avut loc o serie de atacuri teroriste devastatoare, inclusiv recentul atac asupra unei moschei sufi, care s-a soldat cu moartea a 311 civili și cu rănirea a cel puțin alți 128; întrucât, la 9 aprilie 2017, au avut loc două atentate sinucigașe cu bombă în biserica Sfântul Gheorghe din Tanta și în catedrala ortodoxă coptă Sfântul Marcu, provocând moartea a cel puțin 47 de persoane;
L. întrucât în Egipt continuă starea de urgență, în vigoare din aprilie 2017 și prelungită cu trei luni la 13 ianuarie 2018, care ar fi fost introdusă, potrivit mass-mediei de stat, pentru a contribui la abordarea „pericolelor și finanțării terorismului”, subminând libertățile fundamentale și acordând Președintelui și celor care acționează în numele său puterea de a trimite civili în fața instanțelor de urgență pentru securitatea statului, pe durata perioadei de trei luni;
M. întrucât situația generală a drepturilor omului se deteriorează în continuare în Egipt; întrucât combaterea terorismului a fost utilizată ca justificare de către autoritățile egiptene pentru a desfășura un proces de represiune pe scară largă;
N. întrucât Legea privind combaterea terorismului, adoptată în 2015, impune pedeapsa cu moartea pentru cei găsiți vinovați de înființare sau conducere a unui grup terorist, în conformitate cu o definiție largă a terorismului, care cuprinde „încălcarea ordinii publice, punerea în pericol a siguranței, a intereselor sau securității societății, obstrucționarea dispozițiilor constituției și legii, ori afectarea unității naționale, a păcii sociale sau a securității naționale”, punând astfel orice civil, inclusiv orice apărător al drepturilor omului, în pericol să fie etichetat drept terorist și condamnat la moarte;
O. întrucât apărătorii egipteni ai drepturilor omului care au documentat și denunțat condamnările la moarte, tortura și disparițiile forțate au fost ținta unor măsuri represive, cum ar fi închiderea Centrului El Nadeem în 2017 și încercarea autorităților egiptene de a închide biroul din Cairo al Comisiei egiptene pentru drepturi și libertăți (ECRF); întrucât, anul trecut, Egiptul a inițiat o bătălie juridică împotriva ONG-urilor printr-o lege care impune agențiilor de securitate a statului să aprobe finanțarea lor, de origine națională sau străină, interzicându-le, practic, în consecință; întrucât, la 5 aprilie 2018, curtea supremă de apel egipteană va decide cu privire la așa-numitul caz de „finanțare străină” implicând ONG-uri internaționale;
P. întrucât noile priorități ale parteneriatului UE-Egipt pentru 2017-2020, adoptate în iulie 2017, sunt călăuzite de un angajament comun față de valorile universale ale democrației, de statul de drept, precum și de respectarea drepturilor omului, și constituie un cadru reînnoit pentru angajamentul politic și cooperarea consolidată, inclusiv în domeniul securității, reformei judiciare și combaterii terorismului, pe baza respectării corespunzătoare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale; întrucât Subcomitetul pentru chestiuni politice, drepturile omului și democrație din Acordul de asociere dintre Egipt și Uniunea Europeană și-a organizat cea de-a cincea sesiune la Cairo, la 10 și 11 ianuarie 2018, vizând cooperarea în domeniile drepturilor omului, democrației și statului de drept;
Q. întrucât UE este primul partener economic al Egiptului și principala sa sursă de investiții străine; întrucât asistența bilaterală a UE pentru Egipt în cadrul Instrumentului european de vecinătate pentru perioada 2017-2020 se ridică la aproximativ 500 de milioane EUR; întrucât, la 21 august 2013, Consiliul Afaceri Externe a încredințat Înaltei Reprezentante sarcina de a revizui asistența acordată de UE Egiptului; întrucât Consiliul a decis că cooperarea UE cu Egiptul va fi reajustată în funcție de evenimentele ce au loc pe teren;
R. întrucât întreprinderi cu sediul în mai multe state membre ale UE au continuat să exporte echipament militar și de supraveghere către Egipt,
1. condamnă cu hotărâre utilizarea pedepsei cu moartea și solicită suspendarea execuțiilor iminente în Egipt; sprijină ferm un moratoriu imediat privind pedeapsa cu moartea în Egipt, ca un pas către abolirea ei; în acest sens, condamnă toate execuțiile, indiferent de locul unde se desfășoară, și subliniază încă o dată că abolirea pedepsei cu moartea contribuie la consolidarea demnității umane, considerată una dintre prioritățile politicii UE în materie de drepturi ale omului; invită autoritățile egiptene să revizuiască toate condamnările la moarte pendinte pentru a asigura faptul că persoanele condamnate în procese viciate vor fi rejudecate în condiții echitabile; reamintește că, în ciuda provocărilor de securitate din Egipt, execuțiile nu ar trebui folosite ca mijloc de combatere a terorismului;
2. invită Parlamentul egiptean să revizuiască Codul Penal, Codul de procedură penală, legislația privind combaterea terorismului și Codul militar și solicită guvernului să revizuiască decretele relevante, astfel încât să se asigure că civilii acuzați de crime pasibile de pedeapsa cu moartea nu sunt trimiși în instanțe excepționale sau militare pe orice motiv, deoarece aceste instanțe nu îndeplinesc standardele unui proces echitabil aprobate de Egipt în angajamentele sale internaționale și garantate în Constituția sa; invită autoritățile egiptene să înceteze să judece civili în instanțe militare;
3. îndeamnă autoritățile egiptene să garanteze integritatea fizică și psihologică a tuturor persoanelor acuzate în cursul detenției; denunță utilizarea torturii sau a relelor tratamente; solicită autorităților egiptene să garanteze că toate persoanele aflate în detenție beneficiază de atenția medicală de care acestea ar putea avea nevoie; invită UE să pună pe deplin în aplicare regimul său de controlare a exporturilor către Egipt, în special cu privire la bunurile susceptibile de a fi utilizate pentru tortură sau pedeapsa cu moartea;
4. încurajează Egiptul să semneze și să ratifice cel de-al doilea Protocol opțional la Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, care vizează abolirea pedepsei cu moartea, și Convenția ONU privind protecția tuturor persoanelor împotriva disparițiilor forțate; încurajează guvernul egiptean să emită o invitație deschisă pentru ca raportorii speciali relevanți ai ONU să viziteze țara;
5. este foarte îngrijorat de faptul că în instanțele egiptene au loc procese în masă și de numărul ridicat al condamnărilor la moarte pronunțate de acestea; invită autoritățile judiciare egiptene să respecte Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, la care Egiptul este parte, și în special articolul 14 privind dreptul la un proces echitabil și desfășurat în timp util bazat pe acuzații clare și care să asigure respectarea drepturilor inculpaților;
6. solicită VP/ÎR să condamne numărul alarmant de execuții recente din Egipt și îndeamnă Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) și statele membre să continue lupta împotriva aplicării pedepsei cu moartea; îndeamnă SEAE să abordeze evoluțiile recente din Egipt, precum și să utilizeze toate mijloacele de influență pe care le are la dispoziție pentru a opri execuțiile iminente și a încuraja autoritățile egiptene să își respecte angajamentele în ceea ce privește normele și legile internaționale;
7. îndeamnă VP/ÎR și statele membre să se asigure că drepturile omului nu sunt subminate de acțiunile de gestionare a migrației sau de combatere a terorismului din cadrul priorităților parteneriatului UE-Egipt; subliniază importanța pe care UE o acordă cooperării sale cu Egiptul ca vecin și partener important; îndeamnă cu fermitate Egiptul să își respecte angajamentul asumat în cadrul priorităților parteneriatului UE-Egipt, adoptate la 27 iulie 2017, de promovare a democrației, a libertăților fundamentale și a drepturilor omului, în conformitate cu Constituția sa și cu standardele internaționale;
8. condamnă atacurile teroriste din Egipt; transmite cele mai sincere condoleanțe familiilor victimelor terorismului; își exprimă solidaritatea cu poporul egiptean și își reafirmă angajamentul de a lupta împotriva răspândirii ideologiilor radicale și a grupărilor teroriste;
9. reamintește guvernului egiptean faptul că prosperitatea pe termen lung a Egiptului și a poporului egiptean merge mână în mână cu protejarea drepturilor universale ale omului și cu crearea și consolidarea unor instituții democratice și transparente care sunt implicate în protejarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor;
10. sprijină aspirațiile majorității egiptenilor, care doresc să edifice o țară liberă, stabilă, prosperă, incluzivă și democratică ce își respectă angajamentele naționale și internaționale referitoare la drepturile omului și libertățile fundamentale;
11. își exprimă profunda îngrijorare cu privire la continuarea restricțiilor în ceea ce privește drepturile democratice fundamentale, în special libertatea de exprimare, de asociere și de întrunire, pluralismul politic și statul de drept în Egipt; solicită încetarea tuturor actelor de violență, instigare, incitare la ură, hărțuire, intimidare, dispariție forțată sau cenzură îndreptată împotriva oponenților politici, protestatarilor, jurnaliștilor, bloggerilor, studenților, activiștilor din domeniul apărării drepturilor femeii, actorilor societății civile, persoanelor LGBTI, ONG-urilor și minorităților, inclusiv a nubienilor, executate de autoritățile statului, de forțele și serviciile de securitate și de alte grupări din Egipt; condamnă utilizarea excesivă a violenței împotriva protestatarilor; solicită eliberarea imediată și necondiționată a tuturor persoanelor întemnițate pentru exercitarea pașnică a drepturilor lor la libertatea de exprimare, de întrunire și de asociere și cere o investigare independentă și transparentă a tuturor încălcărilor drepturilor omului;
12. reamintește indignarea sa persistentă față de torturarea și uciderea cercetătorului italian Giulio Regeni și denunță, din nou, lipsa progreselor în ancheta privind această crimă brutală; subliniază că va continua să exercite presiuni pentru ca autoritățile europene să colaboreze cu omologii din Egipt până la aflarea adevărului cu privire la acest caz și la tragerea la răspundere a făptașilor;
13. îndeamnă președintele Sisi și guvernul său să își îndeplinească angajamentul de a efectua o reformă politică reală și a respecta drepturile omului; subliniază că alegerile credibile și transparente sunt esențiale pentru o democrație, astfel cum sunt garantate de Constituția din 2014 și în conformitate cu angajamentele internaționale ale Egiptului;
14. invită UE și statele sale membre să adopte o poziție clară, puternică și unitară cu privire la Egipt în cadrul viitoarei sesiuni a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului și atât timp cât țara nu înregistrează progrese semnificative în domeniul drepturilor omului;
15. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, parlamentelor și guvernelor statelor membre, precum și Guvernului și Parlamentului Egiptului.
- [1] Texte adoptate, P8_TA(2016)0084.
- [2] JO C 399, 24.11.2017, p. 130.
- [3] Texte adoptate, P8_TA(2015)0012.
- [4] Texte adoptate, P8_TA(2017)0044.
- [5] Texte adoptate, P8_TA(2015)0348.
- [6] JO C 371E, 20.12.2011, p. 5.