Procedură : 2019/2929(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : RC-B9-0200/2019

Texte depuse :

RC-B9-0200/2019

Dezbateri :

PV 28/11/2019 - 3.2
PV 28/11/2019 - 5.1
CRE 28/11/2019 - 3.2
CRE 28/11/2019 - 5.1

Voturi :

PV 28/11/2019 - 8.2

Texte adoptate :

P9_TA(2019)0073

<Date>{27/11/2019}27.11.2019</Date>
<RepeatBlock-NoDocSe> <NoDocSe>B9‑0200/2019</NoDocSe> }
 <NoDocSe>B9‑0202/2019</NoDocSe> }
 <NoDocSe>B9‑0213/2019</NoDocSe></RepeatBlock-NoDocSe> } RC1
PDF 161kWORD 51k

<TitreType>PROPUNERE COMUNĂ DE REZOLUȚIE</TitreType>

<TitreRecueil>depusă în conformitate cu articolul 144 alineatul (5) și articolul 132 alineatul (4) din Regulamentul de procedură</TitreRecueil>


<Replacing>în locul următoarelor propuneri de rezoluție:</Replacing>

<TablingGroups>B9‑0200/2019 (PPE)

B9‑0202/2019 (ECR)

B9‑0213/2019 (Renew)</TablingGroups>


<Titre>referitoare la Cuba, cazul lui José Daniel Ferrer</Titre>

<DocRef>(2019/2929(RSP))</DocRef>


<RepeatBlock-By><Depute>Michael Gahler, Leopoldo López Gil, Tomáš Zdechovský, Ivan Štefanec, Eva Maydell, Vladimír Bilčík, Magdalena Adamowicz, Michaela Šojdrová, Milan Zver, Isabel Wiseler‑Lima, Željana Zovko, Roberta Metsola, Lefteris Christoforou, Loucas Fourlas, Tomas Tobé, Seán Kelly, Romana Tomc, David McAllister, Stelios Kympouropoulos, Arba Kokalari, Tomasz Frankowski, Javier Zarzalejos, Sandra Kalniete, Stanislav Polčák, Loránt Vincze, Inese Vaidere, Jiří Pospíšil, Ioan‑Rareş Bogdan, Andrey Kovatchev, Krzysztof Hetman, Antonio López‑Istúriz White</Depute>

<Commission>{PPE}în numele Grupului PPE</Commission>

<Depute>Dita Charanzová, Atidzhe Alieva‑Veli, Abir Al‑Sahlani, Petras Auštrevičius, Malik Azmani, Phil Bennion, Stéphane Bijoux, Gilles Boyer, Jane Brophy, Sylvie Brunet, Jordi Cañas, Olivier Chastel, Anna Júlia Donáth, Fredrick Federley, Barbara Ann Gibson, Klemen Grošelj, Christophe Grudler, Bernard Guetta, Antony Hook, Ivars Ijabs, Irena Joveva, Moritz Körner, Ondřej Kovařík, Ilhan Kyuchyuk, Nathalie Loiseau, Javier Nart, Jan‑Christoph Oetjen, Urmas Paet, María Soraya Rodríguez Ramos, Michal Šimečka, Susana Solís Pérez, Ramona Strugariu, Viktor Uspaskich, Hilde Vautmans, Marie‑Pierre Vedrenne</Depute>

<Commission>{Renew}în numele Grupului Renew</Commission>

<Depute>Anna Fotyga, Karol Karski, Adam Bielan, Ryszard Czarnecki, Beata Kempa, Ruža Tomašić, Jan Zahradil, Hermann Tertsch, Tomasz Piotr Poręba</Depute>

<Commission>{ECR}în numele Grupului ECR</Commission>

<Depute>Fabio Massimo Castaldo</Depute>

</RepeatBlock-By>


Rezoluția Parlamentului European referitoare la Cuba, cazul lui José Daniel Ferrer

(2019/2929(RSP))

Parlamentul European,

 având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Cuba, în special cea din 17 noiembrie 2004 referitoare la Cuba[1], cea din 2 februarie 2006 referitoare la politica UE față de guvernul cubanez[2], cea din 21 iunie 2007 referitoare la Cuba[3], cea din 11 martie 2010 referitoare la prizonierii de conștiință din Cuba[4], cea din 5 iulie 2017 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii, a Acordului de dialog politic și de cooperare (ADPC) între Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Cuba, pe de altă parte[5], precum și cea din 15 noiembrie 2018[6],

 având în vedere ADPC dintre Uniunea Europeană și Cuba, semnat în decembrie 2016 și aplicat provizoriu de la 1 noiembrie 2017,

 având în vedere cel de al doilea consiliu mixt UE-Cuba, organizat la 9 septembrie 2019 la Havana,

 având în vedere cel de al doilea dialog oficial UE-Cuba privind drepturile omului, desfășurat în temeiul ADPC UE-Cuba, la 3 octombrie 2019 la Bruxelles,

 având în vedere evaluarea periodică universală a Cubei efectuată de Consiliul ONU pentru Drepturile Omului în mai 2018,

 având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP) și alte tratate și instrumente internaționale în domeniul drepturilor omului,

 având în vedere Convenția ONU împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, adoptată de Adunarea Generală a ONU la 10 decembrie 1984 și la care Cuba este stat parte,

 având în vedere Orientările UE cu privire la apărătorii drepturilor omului,

 având în vedere Declarația universală a drepturilor omului, la care Cuba este parte semnatară,

 având în vedere articolul 144 alineatul (5) și articolul 132 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât, la 1 octombrie 2019, José Daniel Ferrer, lider al opoziției, din Uniunea Patriotică a Cubei (UNPACU), a fost reținut în mod arbitrar fără să fie pus sub acuzare și i s-a refuzat orice contact cu exteriorul timp de cel puțin 72 de ore;

B. întrucât autoritățile cubaneze îl tot arestează, hărțuiesc și intimidează de peste un deceniu din cauza activismului său politic pașnic; întrucât, în 2018, a fost încarcerat în regim de izolare timp de 10 zile;

C. întrucât, la 2 noiembrie 2019, dl Ferrer a reușit să transmită o scrisoare în care declara că a fost torturat și maltratat, că i s-a pus viața în pericol în timp ce se afla în detenție și că nu i s-a acordat o îngrijire medicală adecvată; întrucât, potrivit informațiilor furnizate de familia sa la 15 noiembrie 2019, este deținut în închisoarea Aguadores din Santiago de Cuba, unde a fost plasat într-o celulă de izolare; întrucât, la 7 noiembrie 2019, soția sa l-a văzut câteva minute și a confirmat că Ferrer se află într-o stare critică, pierzându-și jumătate din greutatea corporală, și ca urmare a unei greve a foamei pe care a început-o;

D. întrucât, potrivit mai multor ONG-uri, el este doar unul dintre cei aproximativ 120 de prizonieri politici din Cuba; întrucât numeroși jurnaliști independenți, disidenți pașnici și apărători ai drepturilor omului, în cea mai mare parte membri ai opoziției democratice, sunt persecutați, deținuți arbitrar sau încarcerați în Cuba, în special José Guía Piloto, Silverio Portal Contreras, Mitzael Díaz Paseiro, Orlando Zapata Tamayo, Eliecer Bandera Barrera, Edilberto Ronal Azuaga și Roberto de Jesús Quiñones Haces;

E. întrucât la 28 octombrie 2019 a decedat Armando Sosa Fortuny, prizonierul politic cubanez care a petrecut cel mai mult timp în închisoare, și anume 43 ani; întrucât autoritățile cubaneze nu au fost de acord să îl elibereze, în pofida sănătății sale în declin;

F. întrucât, în conformitate cu standardele internaționale privind drepturile omului, orice persoană arestată sau reținută trebuie să fie informată cu privire la motivele arestării și să fie adusă în fața unui judecător fără întârziere;

G. întrucât acțiunile guvernului cubanez încalcă dispozițiile articolului 1 alineatul (5) și ale articolului 22 din ADPC dintre Uniunea Europeană și Cuba, semnat în 2016, în care guvernul cubanez se angajează să susțină și să îmbunătățească drepturile omului;

H. întrucât, la 5 iulie 2017, Parlamentul a aprobat ADPC; întrucât în decizia sa de aprobare, Parlamentul și-a exprimat în mod clar îngrijorarea profundă cu privire la situația drepturilor omului în Cuba și a inclus o clauză de suspendare în cazul încălcării dispozițiilor privind drepturile omului;

I. întrucât dialogul privind drepturile omului dintre UE și Cuba, condus de reprezentantul special al UE pentru drepturile omului, a început în 2015, a cincea rundă având loc la 9 octombrie 2018; întrucât, la 3 octombrie 2019, UE și Cuba au organizat cel de al doilea dialog oficial privind drepturile omului; întrucât acesta nu a produs niciun rezultat concret, în pofida realegerii Cubei în Consiliul pentru Drepturile Omului al ONU pe perioada 2017-2019; întrucât orice dialog politic trebuie să includă un dialog direct și intens cu societatea civilă și cu toți actorii politici din opoziție, fără nicio restricție;

J. întrucât, în perioada celei de a doua reuniuni a consiliului mixt UE-Cuba, care a avut loc la 9 septembrie la Havana, au fost arestați în mod arbitrar peste 100 de activiști; întrucât UE a trecut aceste acțiuni sub tăcere și, de asemenea, a păstrat tăcerea cu privire la cazul domnului Ferrer;

K. întrucât Parlamentul le-a acordat Premiul Saharov pentru libertatea de gândire activiștilor cubanezi de trei ori: lui Oswaldo Payá în 2002, Doamnelor în Alb în 2005 și lui Guillermo Fariñas în 2010; întrucât laureații Premiului Saharov și rudele lor sunt încă hărțuiți și intimidați periodic și sunt împiedicați să părăsească țara și să participe la evenimente internaționale;

L. întrucât drepturile omului, libertatea, demnitatea și interesul persoanelor sunt cel mai bine reprezentate și apărate într-o democrație,

1. condamnă detenția arbitrară a lui José Daniel Ferrer și solicită autorităților cubaneze eliberarea sa imediată; cere să i se acorde acces la un avocat pe care să îl poată alege singur, să aibă contacte cu familia sa și să aibă acces la întregul dosar referitor la detenția sa și la presupusele motive ale arestării;

2. denunță tortura și relele tratamente aplicate dlui Ferrer pe care acesta le menționează în scrisoarea sa; reamintește autorităților cubaneze că au obligația de a preveni tortura și relele tratamente și de a asigura o anchetă promptă și imparțială; îndeamnă autoritățile cubaneze să îi acorde dlui Ferrer acces imediat la o asistență medicală aleasă de acesta și să îi garanteze furnizarea de alimente și apă în condiții adecvate și igienice;

3. își reiterează profunda îngrijorare cu privire la persecutarea și hărțuirea continuă a dizidenților pașnici, a jurnaliștilor independenți, a apărătorilor drepturilor omului și a opoziției politice din Cuba, precum și la atacurile permanente împotriva lor; solicită încetarea imediată a acestor acțiuni și eliberarea tuturor prizonierilor politici și a celor deținuți în mod arbitrar numai pentru că și-au exercitat libertatea de exprimare și de întrunire; solicită să se garanteze mai bine dreptul la un proces echitabil și independența sistemului judiciar și să se asigure accesul persoanelor private de libertate la un avocat independent;

4. invită din nou statele membre, SEAE și delegația sa în Cuba să condamne ferm și în mod public arestarea arbitrară a dlui Ferrer și a persoanelor sus-menționate și să ia toate măsurile necesare pentru apărarea democrației și a drepturilor omului;

5. regretă că, în ciuda ADPC adoptat, situația democrației și a drepturilor omului nu s-a îmbunătățit; solicită îndeplinirea obligațiilor stabilite în temeiul ADPC dintre UE și Cuba și cere criterii de referință clare în acest sens;

6. reiterează că ADPC include o dispoziție referitoare la suspendarea acordului care ar trebui aplicată în cazul încălcării dispozițiilor privind drepturile omului; prin urmare, insistă ca Uniunea Europeană să urmărească îndeaproape și să monitorizeze respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în Cuba atunci când pune în aplicare ADPC și să prezinte Parlamentului rapoarte periodice în acest sens; consideră încarcerarea lui José Daniel Ferrer și a altor deținuți politici, precum și tratamentul aplicat acestora drept „caz de urgență specială”, astfel cum se prevede la articolul 85 alineatul (3) litera (b) din acord, și, în acest sens, invită UE să organizeze o reuniune de urgență;

7. cere guvernului cubanez să aplice reforme juridice pentru a garanta libertatea presei, de asociere și a demonstrațiilor și să lanseze reforme politice ce permit alegeri libere, corecte și democratice, care să țină seama de voința suverană, exprimată liber, a poporului cubanez; îndeamnă guvernul cubanez să își alinieze politica privind drepturile omului la standardele internaționale definite în cartele, declarațiile și instrumentele internaționale la care Cuba este parte semnatară și să permită societății civile și actorilor politici din opoziție să participe activ la viața politică și socială, fără restricții; invită guvernul să le permită observatorilor independenți interni și internaționali din domeniul drepturilor omului să aibă acces neîngrădit în Cuba și să îi invite în țară și pe raportorii speciali ai ONU pentru promovarea și protejarea dreptului la libertatea de întrunire pașnică și de exprimare și pentru situația apărătorilor drepturilor omului;

8. reamintește că, din 2003, Cuba aplică un moratoriu privind pedeapsa capitală; invită autoritățile cubaneze să abolească pedeapsa cu moartea pentru toate infracțiunile; solicită o revizuire a tuturor sentințelor de condamnare la moarte pentru a asigura conformitatea acestor procese cu standardele internaționale;

9. invită autoritățile cubaneze să garanteze libertatea presei și libertatea de exprimare, inclusiv prin revocarea Decretului nr. 349, care limitează libertatea de exprimare artistică, și să pună capăt hărțuirii și reținerii jurnaliștilor independenți; invită guvernul cubanez să nu mai cenzureze mediul online și să nu mai blocheze site-urile și să înceteze să restricționeze accesul la informații;

10. regretă că mai multe organizații ale societății civile europene și cubaneze au fost private de posibilitatea de a participa la dialogul cu societatea civilă, în contextul dialogului mai amplu privind drepturile omului desfășurat în temeiul ADPC UE-Cuba la 2 octombrie 2019, ca urmare a refuzului guvernului cubanez de a aproba participarea acestora; solicită, de asemenea, ca UE și Cuba să desfășoare un dialog instituționalizat, oficial, deschis și public care implică o societate civilă cu adevărat independentă, similar dialogurilor purtate cu alte țări cu care UE a încheiat acorduri de cooperare;

11. îl invită pe noul VP/ÎR să recunoască existența unei opoziții politice față de guvernul cubanez și să sprijine includerea acesteia în dialogul politic dintre UE și Cuba; în acest sens, solicită tuturor reprezentanților statelor membre să ridice problema drepturilor omului în timpul vizitelor la autoritățile cubaneze și să se întâlnească cu laureații Premiului Saharov atunci când vizitează Cuba, pentru a asigura aplicarea coerentă, pe plan intern și extern, a politicii UE în domeniul drepturilor omului, întărind astfel participarea societății civile independente;

12. invită SEAE și Comisia să sprijine activ grupurile societății civile și persoanele care apără drepturile omului în Cuba, inclusiv prin organizarea unor vizite la închisori, prin monitorizarea proceselor și prin declarații publice; îl invită pe noul VP/ÎR să informeze Parlamentul cu privire la acțiunile întreprinse până în prezent de delegația UE;

13. îl invită pe noul VP/ÎR să ceară autorităților cubaneze ca, după ani de inacțiune, să lanseze reforme care să ducă la o transformare democratică a țării în conformitate cu ADPC; subliniază că situația actuală din Cuba subminează principiile drepturilor omului și democrației pe care se bazează acordul;

14. regretă profund refuzul autorităților cubaneze de a permite Parlamentului, delegațiilor sale și unor grupuri politice să viziteze Cuba, în ciuda faptului că Parlamentul a aprobat ADPC; invită autoritățile să permită imediat intrarea în țară;

15. denunță atitudinea intervenționistă a guvernului cubanez și solicită încetarea tuturor ingerințelor în diverse țări din America Latină;

16. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Guvernului și Adunării Naționale a Puterii Populare din Cuba, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Comisiei, Reprezentantului special al UE pentru drepturile omului, parlamentelor și guvernelor statelor membre, Înaltului Comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului și guvernelor statelor membre ale CELAC.

 

[1] JO C 201 E, 18.8.2005, p. 83.

[2] JO C 288 E, 24.11.2006, p. 81.

[3] JO C 146 E, 12.6.2008, p. 377.

[4] JO C 349 E, 22.12.2010, p. 82.

[5] JO C 334, 19.9.2018, p. 99.

[6] Texte adoptate, P8_TA(2018)0460.

Ultima actualizare: 27 noiembrie 2019Notă juridică