Regulamentul de procedură al Parlamentului EuropeanPDF
Legislatura a 8-a - iulie 2018
EPUB 191kPDF 1121k
CUPRINS
APENDICE
INDICE ANALITIC
ÎN ATENŢIA CITITORILOR
COMPENDIU DE ACTE JURIDICE PRINCIPALE REFERITOARE LA REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ

APENDICE : VERSIUNEA ARTICOLELOR 196 – 200 ȘI A ARTICOLULUI 212 CU APLICARE DE LA DESCHIDEREA PERIOADEI DE SESIUNE IULIE 2019 (ÎN CONFORMITATE CU DECIZIA PARLAMENTULUI EUROPEAN DIN 13 DECEMBRIE 2016)

Articolul 196 : Constituirea comisiilor permanente

La propunerea Conferinței președinților, Parlamentul constituie comisii permanente. Responsabilitățile acestora sunt prevăzute într-o anexă la prezentul Regulament de procedură(1) care se adoptă cu majoritatea voturilor exprimate. Numirea membrilor acestor comisii are loc în timpul primei perioade de sesiune a Parlamentului nou-ales și, din nou, la încheierea unei perioade de doi ani și jumătate.

Responsabilitățile comisiilor permanente pot fi definite la o dată diferită de data constituirii acestora.

Articolul 197 : Comisii speciale

1.   La propunerea Conferinței președinților, Parlamentul poate constitui, în orice moment, comisii speciale, ale căror responsabilități, componență numerică și mandat sunt stabilite în același timp cu decizia de constituire a acestora(2).

2.   Mandatul comisiilor speciale este de cel mult 12 luni, cu excepția cazului în care, la sfârșitul acestei perioade, Parlamentul hotărăște prelungirea mandatului. Cu excepția cazului în care se decide altfel în decizia Parlamentului de constituire a comisiei speciale, mandatul său începe de la data reuniunii sale constitutive.

3.   Comisiile speciale nu pot emite avize adresate altor comisii.

Articolul 198 : Comisiile de anchetă

1.   În conformitate cu articolul 226 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și cu articolul 2 din Decizia 95/167/CE, Euratom, CECO a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei(3), Parlamentul poate constitui, la cererea unui sfert dintre membrii care îl compun, o comisie de anchetă pentru examinarea presupuselor încălcări sau cazuri de administrare defectuoasă în aplicarea dreptului Uniunii, care ar reprezenta fapta fie a unei instituții sau a unui organ al Uniunii, fie a administrației publice a unui stat membru, fie a unor persoane mandatate prin dreptul Uniunii să îl pună în aplicare.

Nu se pot aduce amendamente obiectului anchetei, astfel cum a fost definit de un sfert dintre membrii care compun Parlamentul, sau perioadei stabilite la alineatul (11).

2.   Decizia de constituire a unei comisii de anchetă se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene în termen de o lună de la adoptare.

3.   Modalitățile de funcționare a unei comisii de anchetă sunt reglementate de dispozițiile regulamentului aplicabile comisiilor, sub rezerva dispozițiilor speciale prevăzute de prezentul articol și de Decizia 95/167/CE, Euratom, CECO.

4.   Cererea de constituire a unei comisii de anchetă trebuie să definească obiectul anchetei și să expună detaliat motivele care o justifică. Parlamentul, la propunerea Conferinței președinților, ia o decizie cu privire la constituirea comisiei și, în cazul unei decizii favorabile, la componența numerică a acesteia.

5.   Comisiile de anchetă nu pot emite avize adresate altor comisii.

6.   În orice fază a deliberărilor, în cadrul comisiei de anchetă, au drept de vot numai membrii titulari sau, în cazul în care aceștia sunt absenți, membrii supleanți.

7.   Comisia de anchetă își alege președintele și vicepreședinții și numește unul sau mai mulți raportori. De asemenea, comisia poate încredința membrilor săi misiuni și sarcini specifice sau le poate delega competențe, aceștia fiind obligați să îi prezinte un raport detaliat.

8.   În perioada dintre reuniuni, coordonatorii comisiei exercită, în caz de urgență sau de necesitate, competențele comisiei, sub rezerva ratificării în cadrul reuniunii următoare.

9.   În ceea ce privește limbile utilizate, comisia de anchetă aplică dispozițiile articolului 158. Cu toate acestea, biroul comisiei:

-   poate limita serviciile de interpretare la limbile oficiale ale participanților la lucrări, în cazul în care consideră necesar acest lucru din motive de confidențialitate,

-   decide cu privire la traducerea documentelor primite, astfel încât comisia să se poată achita de sarcina sa cu eficiență și rapiditate, respectând secretul și confidențialitatea impuse.

10.   În eventualitatea în care presupusele încălcări sau cazuri de administrare defectuoasă în aplicarea dreptului Uniunii angajează răspunderea unui organism sau a unei autorități a unui stat membru, comisia de anchetă îi poate solicita parlamentului statului membru în cauză să coopereze la anchetă.

11.   Comisia de anchetă își încheie activitatea prin prezentarea către Parlament a unui raport privind rezultatele activității sale în termen de cel mult 12 luni de la reuniunea sa constitutivă. Parlamentul poate prelungi de două ori termenul cu încă trei luni. Raportul poate menționa , dacă este cazul, pozițiile minoritare, în condițiile prevăzute la articolul 56. Acest raport se publică.

La cererea comisiei de anchetă, Parlamentul organizează o dezbatere a raportului în perioada de sesiune următoare prezentării acestuia.

12.   De asemenea, comisia de anchetă poate prezenta Parlamentului un proiect de recomandare adresată instituțiilor sau organelor Uniunii Europene sau statelor membre.

13.   Președintele Parlamentului însărcinează comisia competentă, în conformitate cu dispozițiile anexei VI, să verifice măsurile luate ca urmare a rezultatelor obținute de comisia de anchetă și, dacă este necesar, să prezinte un raport cu privire la aceasta. Președintele adoptă toate celelalte dispoziții necesare în vederea aplicării concrete a concluziilor anchetelor.

Articolul 199 : Componența comisiilor

1.   Membrii comisiilor, ai comisiilor speciale și ai comisiilor de anchetă sunt numiți de grupurile politice și deputații neafiliați.

Conferința președinților stabilește un termen până la care grupurile politice și deputații neafiliați trebuie să comunice numirile Președintelui, care le anunță apoi Parlamentului.

2.   Componența comisiilor reflectă, în măsura posibilului, componența Parlamentului. Distribuția locurilor în comisie între grupurile politice trebuie să corespundă numărului întreg imediat superior sau inferior în raport cu rezultatul calculului proporțional.

În cazul în care grupurile politice nu ajung la un acord cu privire la distribuirea proporțională a locurilor într-una sau mai multe comisii, decizia este luată de Conferința președinților.

3.   Dacă un grup politic decide să nu ia locuri într-o comisie sau nu își numește membrii în termenul stabilit de Conferința președinților, locurile respective rămân vacante. Nu este permis schimbul de locuri între grupurile politice.

4.   În cazul în care trecerea unui deputat la alt grup politic are drept efect dezechilibrarea repartizării proporționale a locurilor în comisie, astfel cum este prevăzut la alineatul (2), și nu există un acord între grupurile politice pentru a asigura respectarea principiilor prevăzute la alineatul respectiv, Conferința președinților adoptă deciziile necesare.

5.   Modificările decise cu privire la numirile din partea grupurilor politice și a deputaților neafiliați sunt comunicate Președintelui, care le anunță Parlamentului cel mai târziu la începutul următoarei ședințe. Aceste decizii intră în vigoare din ziua în care sunt anunțate.

6.   Grupurile politice și deputații neafiliați pot desemna pentru fiecare comisie un număr de supleanți, care nu depășește numărul membrilor titulari pe care grupul politic sau deputații neafiliați au dreptul să-i numească în cadrul comisiei. Președintele trebuie informat cu privire la aceasta. Supleanții au dreptul să participe la reuniunile comisiei, să ia cuvântul în cadrul acestora și, în cazul absenței unui membru titular, să participe la vot.

7.   În cazul absenței unui membru titular și în cazul în care nu au fost numiți supleanți sau în cazul absenței acestora din urmă, membrul titular poate decide să fie reprezentat la reuniuni de un alt membru din același grup politic sau, în cazul în care membrul titular este un deputat neafiliat, de un alt deputat neafiliat, care are drept de vot. Președintele comisiei este informat cel târziu înainte de începerea ședinței de vot.

Comunicarea prealabilă prevăzută la alineatul (7) ultima teză trebuie făcută înainte de încheierea dezbaterii sau înainte de deschiderea votului asupra punctului (punctelor) pentru care titularul este suplinit.

În conformitate cu prezentul articol:

–   calitatea de membru titular sau supleant al unei comisii depinde în mod exclusiv de apartenența la un grup politic determinat;

–   în cazul modificării numărului de membri titulari de care dispune un grup politic în cadrul unei comisii, numărul maxim de membri supleanți permanenți pe care acesta îi poate numi se modifică în consecință;

–   deputații care trec la alt grup politic nu-și pot păstra mandatul de membru titular sau supleant al unei comisii pe care îl dețineau în virtutea apartenenței la grupul inițial;

–   în niciun caz, un membru al unei comisii nu poate fi supleant al unui coleg aparținând unui alt grup politic.

Articolul 200 - Membrii supleanți : (eliminat)

Articolul 212 : Constituirea și rolul delegațiilor interparlamentare

1.   La propunerea Conferinței președinților, Parlamentul constituie delegații interparlamentare permanente și stabilește natura acestora și numărul de membri în funcție de atribuțiile fiecăreia. Membrii sunt numiți de grupurile politice și deputații neafiliați în cursul celei dintâi sau celei de a doua perioade de sesiune a Parlamentului nou-ales pentru întreaga durată a legislaturii.

2.   Grupurile politice asigură , în măsura posibilului, o reprezentare echilibrată a statelor membre, a viziunilor politice și a sexelor. Nu se permite ca peste o treime dintre membrii unei delegații să aibă aceeași naționalitate. Articolul 199 se aplică mutatis mutandis.

3.   Birourile delegațiilor se constituie în aplicarea procedurii stabilite pentru comisiile permanente, în conformitate cu articolul 204.

4.   Competențele generale ale diferitelor delegații sunt definite de către Parlament. Acesta poate, în orice moment, să le extindă sau să le restrângă.

5.   Dispozițiile de executare privind activitatea delegațiilor se stabilesc de către Conferința președinților, la propunerea Conferinței președinților de delegație.

6.   Președintele delegației informează în mod regulat comisia competentă pentru afaceri externe cu privire la activitățile delegației.

7.   Președintelui unei delegații i se oferă posibilitatea de a fi audiat de către o comisie atunci când pe ordinea de zi se află un punct care ține de domeniul de competență al delegației. Același lucru se aplică președintelui sau raportorului unei comisii în cazul reuniunilor unei delegații.

(1)A se vedea anexa V.
(2)Amendamentele la articolul 197 alineatul (1) adoptate la 13 decembrie 2016 (P8_TA(2016)0484) referitor la alegerea în comisii intră în vigoare la deschiderea primei perioade de sesiune care are loc după alegerile pentru Parlamentul European din 2019. De aceea acestea nu sunt reproduse în prezenta versiune.
(3)Decizia 95/167/CE, Euratom, CECO a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei din 19 aprilie 1995 privind modalitățile detaliate de exercitare a dreptului de anchetă al Parlamentului European (JO L 113, 19.5.1995, p. 1.).
Ultima actualizare: 22 mai 2019Notă juridică