Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2014/2728(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentelor :

Texte depuse :

RC-B8-0007/2014

Dezbateri :

PV 17/07/2014 - 8.2

Voturi :

PV 17/07/2014 - 10.2

Texte adoptate :

P8_TA(2014)0007

Texte adoptate
PDF 229kWORD 79k
Joi, 17 iulie 2014 - Strasbourg
Libertatea de exprimare și de întrunire în Egipt
P8_TA(2014)0007RC-B8-0007/2014

Rezoluţia Parlamentului European din 17 iulie 2014 referitoare la libertatea de exprimare și de întrunire din Egipt (2014/2728(RSP))

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Egipt, în special cea din 6 februarie 2014 referitoare la situația din Egipt(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 decembrie 2012 referitoare la Strategia privind libertatea digitală în politica externă a UE(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 iunie 2013 referitoare la libertatea presei și a mass-mediei în lume(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 23 octombrie 2013 referitoare la Politica Europeană de Vecinătate: către o consolidare a parteneriatului. Poziția Parlamentului European privind rapoartele din 2012(4),

–  având în vedere Orientările UE privind libertatea de exprimare online și offline din 12 mai 2014,

–  având în vedere Orientările UE cu privire la apărătorii drepturilor omului,

–  având în vedere declarațiile Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/IR), Catherine Ashton, privind Egiptul și, în special, observațiile sale în urma reuniunii Consiliului Afaceri Externe din 23 iunie 2014 referitoare la sentințele împotriva jurnaliștilor de la Al Jazeera și la pedepsele cu moartea impuse unui număr de peste 180 de persoane din Minya,

–  având în vedere declarația preliminară din 29 mai 2014 a misiunii UE de observare a alegerilor pentru alegerile prezidențiale din Egipt,

–  având în vedere declarația din 29 mai 2014 a șefului delegației Parlamentului European la misiunea UE de observare a alegerilor pentru alegerile prezidențiale din Egipt,

–  având în vedere declarațiile din 23 iunie 2014 ale Secretarului General al ONU, Ban Ki-moon, și Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, Navi Pillay, privind pedepsele cu închisoarea împotriva mai multor jurnaliști și confirmarea pedepselor cu moartea impuse mai multor membri și susținători ai Frăției Musulmane,

–  având în vedere Acordul de asociere încheiat în 2001 între UE și Egipt, care a intrat în vigoare în 2004 și a fost consolidat prin Planul de acțiune din 2007, precum și raportul Comisiei din 20 martie 2013 privind progresele înregistrate în punerea sa în aplicare,

–  având în vedere Constituția Egiptului adoptată prin referendum la 14-15 ianuarie 2014, îndeosebi articolele 65, 70, 73, 75 și 155,

–  având în vedere Legea egipteană 107 din 24 noiembrie 2013 privind dreptul la întruniri publice, defilări și proteste pașnice,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966, la care Egiptul este parte,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât libertatea de exprimare și libertatea de întrunire reprezintă piloni indispensabili ai unei societăți democratice și pluraliste; întrucât libertatea presei și a mass-mediei sunt elemente fundamentale pentru democrație și o societate deschisă; întrucât Constituția Egiptului adoptată în 2014 consacră libertățile fundamentale, printre care libertatea de exprimare și de întrunire;

B.  întrucât încălcările libertăților fundamentale și ale drepturilor omului - printre care actele de violență, instigare, discurs de incitare la ură, hărțuire, intimidare și cenzură îndreptate împotriva oponenților politici, a protestatarilor pașnici, a jurnaliștilor, a bloggerilor, a sindicaliștilor, a activiștilor din societatea civilă și a minorităților și executate de autoritățile statului, de forțele și serviciile de securitate și de alte grupări - continuă să fie larg răspândite în Egipt; întrucât libertatea de asociere, de întrunire și de exprimare au rămas domenii de interes deosebit din iulie 2013; întrucât organizația Freedom House a calificat Egiptul ca „țară care nu este liberă” în raportul său din 2014 privind libertatea în lume;

C.  întrucât libertatea presei și a mijloacelor media și libertățile digitale au făcut obiectul atacurilor repetate tot mai intense din partea Guvernului Egiptului; întrucât jurnaliștii și posturile de știri, platformele sociale și internetul au fost atacate sau cenzurate; întrucât există o polarizare extremă a mass-mediei egiptene între partizani și oponenți ai lui Morsi, care consolidează polarizarea societății egiptene; întrucât, potrivit organizației Reporteri fără frontiere, cel puțin 65 de jurnaliști au fost arestați, iar 17 se află încă în detenție; întrucât, din iulie 2013, cel puțin șase jurnaliști au fost uciși în Egipt;

D.  întrucât, la 23 iunie 2014, 20 de jurnaliști egipteni și străini, printre care trei jurnaliști de la Al Jazeera - australianul Peter Greste, egipteanul canadian Mohamed Fahmy și egipteanul Baher Mohamed - și, în lipsă, cetățeanul neerlandez Rena Netjes, au fost condamnați la pedepse cu închisoarea pentru perioade de la 7 la 10 ani; întrucât aceștia au fost acuzați de „falsificarea știrilor” și de apartenența la o celulă teroristă sau de susținerea unei astfel de celule; întrucât jurnaliștii sunt ținuți captivi și sunt etichetați drept infractori sau teroriști doar pentru vina de a-și fi îndeplinit datoria; întrucât Rena Netjes a fost acuzată pe nedrept de colaborarea cu Al Jazeera;

E.  întrucât, potrivit multor martori, în timpul procedurilor judiciare s-au observat diferite nereguli și exemple de lipsă de competență; întrucât observatorii internaționali, printre care ambasadele anumitor state membre ale UE, au luat parte la acest proces; întrucât Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, Navi Pillay, a denunțat aceste proceduri judiciare menționând că „sunt pline de nereguli procedurale și încalcă dreptul internațional al drepturilor omului”; întrucât președintele egiptean, Abdul Fattah al-Sisi, a recunoscut recent că aceste verdicte au consecințe negative și a menționat că ar fi vrut ca persoanele acuzate să fi fost deportate imediat după arestarea lor, în loc să fie trimise în judecată; întrucât aceste sentințe pot fi contestate în cadrul unui proces care ar putea dura luni de zile;

F.  întrucât, de la preluarea puterii de către armata egipteană în iulie 2013, mii de protestatari și de prizonieri de conștiință au fost deținuți în Egipt; întrucât arestările și cazurile de detenție arbitrară au continuat de la alegerea președintelui al-Sisi în mai 2014; întrucât, la 11 iunie 2014, o instanță i-a condamnat pe Alaa Abdul Fattah, un militant proeminent care a jucat un rol central în revoluția din 2011, și pe alții la 15 ani de închisoare în baza acuzației de încălcare a Legii 107 din 2013 privind dreptul la întruniri publice, defilări și proteste pașnice (Legea privind protestele); întrucât alți militanți proeminenți, printre care Mohamed Adel, Ahmed Douma, Mahienour El-Massry și Ahmed Maher, precum și apărători principali ai drepturilor femeilor, precum Yara Sallam și Sana Seif, continuă să fie deținuți; întrucât, la 28 aprilie 2014, Tribunalul pentru chestiuni urgente din Cairo s-a pronunțat în favoarea interzicerii Mișcării Tineretului „6 aprilie”;

G.  întrucât oficiali guvernamentali au recunoscut că, din ianuarie 2014, autoritățile au deținut cel puțin 16 000 de persoane, printre care 1 000 de protestatari, și că mulți dintre deținuți au fost arestați pentru exercitarea drepturilor lor la liberă întrunire, asociere și exprimare, sau pentru presupusa afiliere la Frăția Musulmană; întrucât, de asemenea, sute de studenți au fost arestați în timpul protestelor și al confruntărilor;

H.  întrucât, din iulie 2013, aproximativ 1 400 de protestatari au fost uciși în urma folosirii excesive și arbitrare a forței de către forțele de securitate; întrucât, în ultimul an, niciun responsabil cu securitatea nu a fost făcut răspunzător pentru astfel de acte sau pentru alte abuzuri împotriva protestatarilor; întrucât se consideră, în general, că comisia de anchetă înființată în decembrie 2013 nu a reușit până în prezent să desfășoare o anchetă temeinică, imparțială și credibilă cu privire la incidentele violente petrecute din iulie 2013;

I.  întrucât articolul 65 din Constituția Egiptului prevede faptul că libertatea de gândire și de opinie este garantată și că orice cetățean are dreptul de a-și exprima opinia oral, în scris, prin intermediul imaginilor sau prin orice alte mijloace de exprimare sau publicare; întrucât, în cadrul declarației sale preliminare, misiunea UE de observare a alegerilor pentru alegerile prezidențiale din Egipt din mai 2014 a indicat că, deși noua constituție prevede un catalog amplu de drepturi fundamentale, respectarea drepturilor nu îndeplinește principiile constituționale și că, la nivel național, s-a putut observa un climat general de libertate de exprimare limitată;

J.  întrucât articolul 73 din Constituția Egiptului prevede că cetățenii au dreptul să organizeze reuniuni publice, marșuri, manifestații și orice alte forme de proteste pașnice, fără a purta niciun fel de arme, cu condiția prezentării unei notificări în conformitate cu legea, și că dreptul la întrunire pașnică și privată este garantat fără nevoia unei notificări prealabile, forțele de securitate neavând dreptul să asiste, să monitorizeze sau să spioneze astfel de reuniuni; întrucât adoptarea, în noiembrie 2013, a Legii 107 privind dreptul la întruniri publice, defilări și proteste pașnice (Legea privind protestele), care introduce restricții privind întrunirile publice și manifestațiile și acordă forțelor de securitate dreptul de a aplica o forță excesivă asupra protestatarilor, reprezintă o amenințare gravă la adresa libertății de întrunire;

K.  întrucât, în ultimele luni, o serie de proteste pașnice au fost dispersate și numeroși manifestanți au fost arestați și deținuți în temeiul Legii privind protestele; întrucât, la 21 iunie 2014, forțele de poliție au dispersat un marș pașnic din Heliopolis organizat pentru solicitarea abrogării Legii privind protestele și a eliberării persoanelor deținute în temeiul acestei legi și, în aceeași zi, au arestat peste 50 de cetățeni de la evenimentul respectiv; întrucât peste 20 dintre cetățenii arestați sunt în continuare deținuți și trimiși în judecată;

L.  întrucât articolul 75 din Constituția Egiptului prevede că toți cetățenii au dreptul de a înființa asociații neguvernamentale și fundații pe baze democratice; întrucât organizațiile societății civile și-au exprimat recent preocuparea profundă cu privire la cel mai recent proiect de lege referitor la ONG-uri, care ar impune un control complet asupra grupurilor civice și le-ar plasa în subordinea organismelor administrative și de securitate, permițând totodată condamnarea apărătorilor drepturilor omului;

M.  întrucât, în septembrie 2013, autoritățile interimare egiptene au interzis Frăția Musulmană, i‑au trimis la închisoare pe liderii acesteia, i-au confiscat bunurile, au redus la tăcere mijloacele de informare în masă care o susțineau și au transformat apartenența la aceasta în infracțiune; întrucât, la 21 iunie 2014, o instanță egipteană a confirmat condamnarea la moarte a 183 de membri și susținători ai Frăției Musulmane, condamnați într-un proces în masă anterior; întrucât aceste condamnări sunt cele mai recente în șirul urmăririlor penale și al acțiunilor în justiție pline de nereguli procedurale și care încalcă dreptul internațional;

N.  întrucât practicile judiciare recente ridică semne serioase de întrebare cu privire la independența sistemului judiciar și a capacității acestuia de a asigura tragerea la răspundere a celor vinovați; întrucât în special aceste condamnări care au ca rezultat pedeapsa capitală riscă să submineze perspectivele unei stabilități pe termen lung în Egipt;

O.  întrucât la articolul 155 din Constituția Egiptului se declară faptul că, după consultarea cabinetului, președintele republicii poate să grațieze o persoană sau să reducă o sentință;

P.  întrucât statul de drept, libertățile fundamentale și drepturile omului, precum și dreptatea socială și un standard mai ridicat de viață pentru cetățeni sunt dimensiuni esențiale ale tranziției spre o societate egipteană deschisă, liberă, democratică și prosperă; întrucât sindicatele independente și organizațiile societății civile joacă un rol hotărâtor în acest proces, în timp ce mass-media liberă reprezintă în orice democrație un element fundamental al societății; întrucât femeile egiptene se află în continuare într-o situație deosebit de vulnerabilă în această perioadă de tranziție politică și socială pe care o traversează țara;

Q.  întrucât, în conformitate cu politica europeană de vecinătate revizuită și, în special, conform principiului „ mai mult pentru mai mult”, nivelul și anvergura implicării UE în relațiile cu Egiptul ar trebui să se bazeze pe stimulente și, prin urmare, ar trebui să depindă de progresul pe care îl înregistrează țara în ceea ce privește democrația, statul de drept, drepturile omului și egalitatea de gen,

1.  condamnă cu tărie toate actele de violență, instigare, discurs de incitare la ură, hărțuire, intimidare sau cenzură îndreptate împotriva oponenților politici, a protestatarilor, jurnaliștilor, bloggerilor, sindicaliștilor, activiștilor din domeniul apărării drepturilor femeii, actorilor societății civile și minorităților și executate de autoritățile statului, de forțele și serviciile de securitate și de alte grupări din Egipt și solicită încetarea imediată a acestor acte; amintește guvernului egiptean de responsabilitatea sa de a asigura securitatea și siguranța tuturor cetățenilor, indiferent de opiniile și de afilierea politică a acestora, precum și de confesiunea lor, și să garanteze exercitarea libertăților de adunare, asociere și exprimare, precum și a libertății presei, fără limitări și cenzură arbitrare în această țară; invită autoritățile egiptene să își ia un angajament față de dialog și lipsa violenței, precum și față de o guvernare favorabilă incluziunii;

2.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la o serie de decizii recente ale instanțelor din Egipt, care includ pedeapsa cu închisoarea pe perioade lungi pronunțată la 23 iunie 2014 în cazul a trei jurnaliști Al Jazeera și a 11 acuzați judecați in absentia, precum și la confirmarea condamnării la moarte a 183 de persoane;

3.  își exprimă îngrijorarea cu privire la represiunea și la atacurile fizice din ce în ce mai puternice îndreptate atât împotriva mass-mediei, cât și a societății civile din Egipt, ceea ce afectează capacitatea acestora de a-și desfășura activitatea în mod liber; condamnă hărțuirea, trimiterea la închisoare și urmărirea penală a jurnaliștilor naționali și internaționali și a actorilor societății civile, inclusiv a bloggerilor, pentru simplul fapt că își fac meseria; solicită din nou efectuarea unor anchete prompte, independente, serioase și imparțiale în cazurile de uz abuziv de forță împotriva acestora sau de rețineri arbitrare ale acestora de către forțele de securitate și autoritățile statului și tragerea la răspundere a celor ce se fac responsabili;

4.  regretă cenzurarea mass-mediei și a internetului, precum și faptul că accesul la unele bloguri și rețele sociale este limitat; condamnă hărțuirea căreia i-au căzut victime mai multe publicații și centre media audiovizuale;

5.  invită autoritățile egiptene să elibereze imediat și necondiționat toate persoanele aflate în închisoare și/sau condamnate pentru exercitarea pașnică a libertății lor de exprimare și de asociere, precum și a tuturor apărătorilor drepturilor omului; invită sistemul judiciar egiptean să se asigure că toate acțiunile în justiție din această țară respectă condițiile unui proces liber și echitabil și să asigure respectarea drepturilor acuzaților; invită autoritățile egiptene să dea ordin să se efectueze anchete independente și imparțiale în legătură cu toate sesizările privind aplicarea de rele tratamente și să se asigure că toți deținuții au parte de atenția medicală de care au nevoie;

6.  subliniază că și legea antiterorism din Egipt a fost folosită pentru a pronunța condamnări într‑o serie de procese; îndeamnă președintele să acționeze imediat, inclusiv prin exercitarea dreptului său constituțional de a acorda grațieri, pentru a se asigura că nu se execută nicio pedeapsă capitală și că nimeni nu poate fi trimis la închisoare în Egipt în urma unei sentințe pronunțate într-o acțiune în justiție care nu respectă cerințele menționate anterior; invită autoritățile să introducă imediat un moratoriu oficial asupra execuțiilor ca un prim pas înspre abolirea acestora;

7.  invită autoritățile egiptene competente să abroge sau să modifice legea privind protestele și să revizuiască noua lege privind ONG-urile prezentată de Ministerul Solidarității Sociale, în conformitate cu articolele 65, 73 și 75 din Constituția Egiptului, cu normele internaționale și cu obligațiile internaționale ale țării, și să se asigure că întreaga legislație în vigoare și viitoare din această țară respectă constituția și standardele și obligațiile respective;

8.  amintește că Constituția Egiptului adoptată recent a deschis drumul spre construirea unei țări care respectă libertatea și democrația și face din respectarea drepturilor și a justiției un mod de viață; amintește guvernului egiptean că libertatea de exprimare, libertatea presei și libertatea digitală, precum și dreptul de a participa la demonstrații pașnice, reprezintă drepturi fundamentale într-o democrație, așa cum recunoaște noua Constituție a Egiptului;

9.  amintește autorităților egiptene competente de obligațiile lor legale naționale și internaționale și îl invită pe Președintele al-Sisi și guvernul egiptean să facă din protejarea și promovarea drepturilor omului o prioritate și să asigure tragerea la răspundere a celor care încalcă drepturile omului;

10.  îndeamnă autoritățile egiptene competente să-și schimbe atitudinea și să ia măsuri concrete pentru a se asigura că se aplică pe deplin prevederile din noua constituție privind drepturile și libertățile fundamentale, inclusiv libertatea de exprimare și adunare, demonstrând astfel că respectă drepturile omului și statul de drept și începând cu eliberarea imediată și necondiționată a deținuților politici;

11.  subliniază importanța separării puterilor ca principiu democratic fundamental și faptul că sistemul judiciar nu poate fi folosit ca instrument de persecutare și represiune politică și propune reformarea legii privind autoritatea judiciară, pentru a asigura o separare reală a puterilor, care să ducă la o administrare independentă și imparțială a justiției;

12.  încurajează reprezentanții Delegației UE și ai ambasadelor statelor membre UE la Cairo să fie prezenți la procesele sensibile din punct de vedere politic în care sunt acuzați jurnaliști, bloggeri, sindicaliști și activiști ai societății civile egipteni și străini;

13.  regretă faptul că, în ciuda unei legi noi privind hărțuirea sexuală, violența împotriva femeilor s-a accentuat, în special în domeniul public, în timpul protestelor având loc zeci de cazuri de viol și de violență sexuală; îndeamnă autoritățile egiptene să nu mai considere persoanele LGBT infractori pentru că-și exprimă orientarea sexuală și libertatea de adunare, pe baza „legii împotriva exuberanței”, și să elibereze toate persoanele LGBT arestate și trimise în închisoare în temeiul acestei legi; îndeamnă guvernul egiptean să adopte strategii naționale de combatere a violenței împotriva femeilor și a persoanelor LGBT și de eliminare a tuturor formelor de discriminare, asigurând consultarea și implicarea efective a grupurilor de apărare a drepturilor femeilor și ale persoanelor LGBT și ale altor organizații ale societății civile în întregul proces;

14.  afirmă din nou că libertatea presei și a mass-mediei reprezintă elemente esențiale pentru o democrație și o societate deschisă și că acestea ar trebui să se numere de la sine printre prioritățile măsurilor UE privind Egiptul, ca parte dintr-o strategie a UE mai largă și coerentă, care ar trebui să se concentreze pe îmbunătățirea drepturilor, a libertăților și a oportunităților egiptenilor pe măsură ce UE își dezvoltă relațiile cu această țară;

15.  își exprimă din nou solidaritatea cu poporul egiptean în această perioadă de tranziție dificilă din țara sa; solicită adoptarea unei strategii comune în rândul statelor membre cu privire la Egipt; îndeamnă Consiliul, VP/ÎR și Comisia să acționeze în mod activ pe baza principiului condiționalității („ mai mult pentru mai mult”) și să țină seama de provocările economice grave cu care se confruntă Egiptul în ceea ce privește relațiile bilaterale ale Uniunii cu această țară și sprijinul financiar acordat acesteia; își reiterează solicitarea de a se fixa criterii clare de referință, convenite de comun acord în această privință; își reafirmă angajamentul de a sprijini poporul egiptean în procesul de reformă democratică și economică;

16.  invită VP/ÎR să clarifice măsurile specifice adoptate ca urmare a deciziei Consiliului Afaceri Externe de a revizui asistența acordată de UE Egiptului; solicită, mai ales, clarificarea situației: (i) programului de reformă judiciară planificat; (ii) programelor UE de sprijin bugetar; (iii) programului de consolidare comercială și națională; și (iv) participării Egiptului la programele regionale ale UE precum Euromed Poliție și Euromed Justiție;

17.  solicită aplicarea unei interdicții la nivelul UE privind exportul către Egipt de tehnologii de intruziune și supraveghere care ar putea fi folosite pentru a spiona și a reprima cetățenii și o interdicție, conform Acordului de la Wassenaar, privind exportul de echipament de securitate sau de ajutor militar care ar putea fi folosit pentru a înăbuși proteste pașnice;

18.  încurajează VP/ÎR să susțină sprijinul UE în favoarea unei rezoluții privind situația din Egipt la următoarea reuniune a Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU, ceea ce, între altele, ar lansa o anchetă internațională cu privire la uciderea unor protestatari și la acuzațiile de tortură și de rele tratamente din partea forțelor de securitate din ultimul an;

19.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, parlamentelor și guvernelor statelor membre, precum și Președintelui Republicii Arabe Egipt și guvernului interimar al acesteia.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2014)0100.
(2) Texte adoptate, P7_TA(2012)0470.
(3) Texte adoptate, P7_TA(2013)0274.
(4) Texte adoptate, P7_TA(2013)0446.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate