Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2014/2971(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentelor :

Texte depuse :

RC-B8-0295/2014

Dezbateri :

PV 27/11/2014 - 7.3
CRE 27/11/2014 - 7.3

Voturi :

PV 27/11/2014 - 10.3

Texte adoptate :

P8_TA(2014)0066

Texte adoptate
PDF 230kWORD 71k
Joi, 27 noiembrie 2014 - Strasbourg Ediţie definitivă
Irak: răpirea femeilor și relele tratamente aplicate acestora
P8_TA(2014)0066RC-B8-0295/2014

Rezoluţia Parlamentului European din 27 noiembrie 2014 referitoare la Irak: răpirea și maltratarea femeilor (2014/2971(RSP))

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Irak,

–  având în vedere Concluziile Consiliului Afaceri Externe cu privire la criza ISIL/Da'esh din Siria și Irak din 20 octombrie 2014,

–  având în vedere Rezoluția S-22/1 a Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU din 1 septembrie 2014 privind situația drepturilor omului în Irak având în vedere abuzurile comise de așa-numitul „Stat islamic al Irakului și Levantului” și de grupări afiliate acestuia,

–  având în vedere Raportul ONU al Comisiei internaționale independente de anchetă cu privire la Republica Arabă Siriană, intitulat „Domnia terorii: Viața sub ISIS în Siria”, din 14 noiembrie 2014,

–  având în vedere Acordul de parteneriat și cooperare (APC) dintre Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Irak, pe de altă parte, precum și Rezoluția sa din 17 ianuarie 2013 referitoare la Acordul de parteneriat și cooperare dintre UE și Irak(1),

–  având în vedere Rezoluția 2106 (2013) a Consiliului de Securitate al ONU din 24 iunie 2013 privind actele de violență sexuală în situații de conflict armat și post-conflict,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966, la care Irakul este parte,

–  având în vedere Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW), la care Irakul este parte semnatară, și Rezoluția 1325 (2000) a Consiliului de Securitate al ONU,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât așa-numitul „Stat islamic” (IS) a comis numeroase atrocități, care constituie crime împotriva umanității, implicând ucideri în masă, execuții ordonate de instanțe autoproclamate ale IS, impunerea unei interpretări brutale a legii Șaria, acte de violență sexuală împotriva femeilor și copiilor, sclavia, violuri, căsătorii forțate, traficul de ființe umane, strămutări și răpiri, care au provocat o criză umanitară catastrofală și strămutarea unui număr mare de persoane din zonele aflate sub controlul lor;

B.  întrucât în august 2014 combatanții SI au avansat în nordul Irakului, copleșind forțele Peshmerga kurde care se mutaseră în zonele abandonate de armata irakiană; întrucât orașul Sinjar a fost asediat, iar barajul Mosul, de importanță strategică, care aprovizionează cu apă și energie electrică părți mari din Irak, a fost și el cucerit, iar combatanții SI s-au apropiat până la 40 km de Irbil, capitala Kurdistanului irakian; întrucât numeroase femei kurde se luptă în Kobani, inclusiv femei care sunt membre sau lidere ale forțelor PKK;

C.  întrucât membrii minorităților etnice și religioase, în special membrii comunității creștine, yezide, turkmene, shabak, sabeane, kaka’e și șiite, precum și numeroși arabi și musulmani sunniți au fost atacați de IS în Mosul și zonele înconjurătoare, inclusiv Sinjar și Tal Afar;

D.  întrucât Human Rights Watch estimează că 3 133 de membri ai comunității yezide au fost răpiți și uciși de IS sau au dispărut după atacurile IS de la începutul lunii august; întrucât această listă include 2 305 de persoane despre care se presupune că au fost răpite, dintre care 412 sunt copii; întrucât IS îndoctrinează copiii yezidi capturați;

E.  întrucât, în octombrie 2014, cercetătorii ONU au declarat că se estimează că între 5 000 și 7 000 de femei erau, de asemenea, ținute în centre de detenție improvizate, din care erau luate fie pentru a fi vândute ca servitoare, fie date jihadiștilor pentru a le fi concubine; întrucât se presupune că numai în orașul Tal Afar se găsesc aproximativ 3 500 de femei și copii în cinci centre de detenție;

F.  întrucât IS și alți extremiști jihadiști din Irak și Siria au cauzat fluxuri de refugiați care au umplut taberele de refugiați din Turcia, Liban și Iordania, unde femeile și fetele în special se confruntă cu condiții umanitare dificile și sunt extrem de vulnerabile la hărțuire, acte de violență sexuală, căsătorii forțate și alte abuzuri;

G.  întrucât caracterul transnațional al IS și al grupărilor teroriste asociate reprezintă un subiect de îngrijorare la nivel mondial;

H.  întrucât Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (ICNUR) este profund preocupat de capacitatea comunității internaționale de a răspunde nevoilor urgente provocate de iarnă în Irak, în special ale persoanelor recent strămutate;

I.  întrucât unitatea, suveranitatea și integritatea teritorială a Irakului sunt esențiale pentru stabilitate și dezvoltare economică în țară și în regiune,

1.  condamnă în termenii cei mai fermi abuzurile și încălcările sistematice ale drepturilor omului și ale dreptului internațional umanitar care rezultă în urma actelor comise de IS și de grupările teroriste asociate, care constituie crime de război și crime împotriva umanității; condamnă cu fermitate în special toate actele de violență îndreptate împotriva persoanelor pe baza apartenenței lor religioase și etnice, precum și actele de violență îndreptate împotriva femeilor și a copiilor;

2.  condamnă cu fermitate numeroasele atrocitățile comise de către IS, care vizează în mod special femeile, constituind crime împotriva umanității, cum ar fi răpirile, violurile și alte forme de violență sexuală, sclavia, căsătoriile forțate și convertirile; subliniază nevoia ca persoanele vinovate de astfel de încălcări ale drepturilor omului și ale dreptului internațional umanitar să fie trase la răspundere;

3.  subliniază faptul că copiii ar trebui să fie reuniți imediat cu familiile lor, căsătoriilor forțate și abuzurilor sexuale ar trebui să li se pună capăt, iar toți deținuții civili, în special femeile, reținuți de IS ar trebui să fie eliberați imediat;

4.  solicită guvernului irakian să ratifice Statutul de la Roma privind crearea Curții Penale Internaționale (CPI) pentru a permite CPI să urmărească în justiție crimele de război și crimele împotriva umanității comise de IS;

5.  invită guvernul irakian să promoveze și să protejeze drepturile omului implicând toate componentele societății irakiene în spiritul unității și reconcilierii naționale și respectând drepturile omului și legislația umanitară internațională în eforturile sale de a combate IS; își oferă sprijinul pentru ca guvernul să construiască o societate mai echitabilă, cu o capacitate mai mare de integrare și care protejează și promovează drepturile femeilor;

6.  salută eforturile depuse de comunitatea internațională, și în special de SUA, pentru a sprijini autoritățile naționale și locale irakiene în lupta împotriva IS și pentru a pune capăt înaintării IS și a înlesni accesul sprijinului umanitar; sprijină coaliția globală împotriva IS și eforturile acesteia de a-l combate, inclusiv cu mijloace militare; îndeamnă comunitatea internațională să ofere asistența necesară salvării de vieți în timpul iernii populației din Irak, inclusiv familiilor yezide, care se află în continuare pe Muntele Sinjar și care își apără templele pentru a nu fi distruse de IS;

7.  cheamă toți actorii regionali să facă tot ce le stă în putere pentru a stopa toate activitățile desfășurate de organisme oficiale sau private în sensul propagării și răspândirii ideologiilor islamiste extremiste, prin vorbe și prin fapte; solicită comunității internaționale, în special UE, să faciliteze un dialog regional despre problemele cu care se confruntă Orientul Mijlociu și să includă toate părțile importante, în special Iranul și Arabia Saudită;

8.  îndeamnă ONU, în special pe raportorul special privind violența împotriva femeilor, Rashida Manjoo, să facă tot posibilul pentru a identifica victimele și pentru a investiga și stabili faptele și circumstanțele acestor abuzuri și încălcări împotriva fetelor și femeilor comise de IS și de grupările teroriste asociate din Irak și Siria, cu scopul de a evita impunitatea și de a asigura asumarea totală a răspunderii; sprijină activitatea reprezentantului special al ONU pentru violența sexuală în perioadele de conflict, Zainab Hawa Bangura;

9.  invită agențiile umanitare internaționale active în Irak, inclusiv agențiile ONU, să extindă serviciile medicale și de consiliere pentru persoanele strămutate care s-a refugiat din calea înaintării IS, acordând o atenție specială nevoilor supraviețuitorilor violențelor sexuale și copiilor;

10.  reiterează apelul adresat Comisiei, Serviciului European de Acțiune Externă și statelor membre să adopte acțiuni specifice pentru a rezolva problema femeilor din Irak și pentru a le garanta libertatea și respectarea drepturilor fundamentale, precum și pentru a adopta măsuri de prevenire a exploatării femeilor și copiilor și a abuzurilor și violenței împotriva lor; este deosebit de preocupat de creșterea tuturor formelor de violență împotriva femeilor yezide, care sunt încarcerate, violate, abuzate sexual și vândute de membrii IS; invită în special statele membre să intensifice eforturile politice astfel încât să răspundă nevoilor supraviețuitorilor și să stabilească un mecanism care să permită femeilor traumatizate din Siria și Irak, și îndeosebi femeilor yezide, să primească consiliere specială post-traumatică adaptată nevoilor lor;

11.  este convins că asistența umanitară imediată și nevoile de protecție trebuie să fie completate de strategii pe termen lung în favoarea drepturilor socio-economice și a posibilităților pentru asigurarea subzistenței a persoanelor returnate, strămutate intern și a femeilor refugiate, a unui leadership consolidate și a participării, pentru a le oferi capacitatea de a alege soluții durabile potrivite nevoilor lor; consideră că este necesar să se abordeze riscurile specifice și nevoile speciale ale diferitelor grupuri de femei care sunt supuse unor forme multiple și convergente de discriminare;

12.  condamnă faptul că, odată cu înaintarea trupelor IS, persoane LGBT irakiene au fost victime ale unor acte de violență și asasinate care au avut loc într-o totală impunitate; ia act de faptul că, deși persoanele irakiene LGBT nu sunt singurul grup vulnerabil în criza și conflictul din acest moment, acestea se află într-o situație extrem de vulnerabilă, dat fiind sprijinul limitat din partea familiei și comunității și protecția guvernamentală de care dispun; constată că persoanele irakiene LGBT rămân marginalizate și vulnerabile în cadrul comunităților de refugiați sau în anumite societăți gazdă; invită guvernul irakian să ofere protecție persoanelor LGBT din Irak;

13.  regretă faptul că, din cauza anilor de dictatură și conflict, viețile femeilor irakiene au cunoscut o deteriorare semnificativă; solicită promovarea și aplicarea Rezoluției 1325 (2000) a Consiliului de Securitate al ONU referitoare la femei, pace și securitate pentru a garanta participarea femeilor la soluționarea conflictelor și la construirea democrației; insistă asupra faptului că, fără participarea femeilor în procesul decizional, nu va exista o protecție reală sau o securitate reală pentru femeile irakiene;

14.  solicită eforturi internaționale concertate, în cooperare strânsă cu țările, organizațiile și comunitățile musulmane, pentru combaterea ideologiei salafiste/wahhabiste, care stă la baza acțiunilor IS și a organizațiilor teroriste asociate și le inspiră, și care devine o amenințare crescândă la adresa securității statelor membre; invită SEAE și statele membre, în dialogul lor cu țările din Golf, să exprime preocupările profunde cu privire la eforturile actuale de îndoctrinare salafistă/wahhabistă în numeroase țări cu majoritate musulmană și în comunități musulmane din lume de către actori provenind din aceste țări;

15.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, Reprezentantului special al UE pentru drepturile omului, guvernelor și parlamentelor statelor membre, guvernului și Consiliului reprezentanților din Irak, guvernului regional al Kurdistanului, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite și Consiliului ONU pentru drepturile omului.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2013)0022.

Notă juridică