Index 
Texte adoptate
Joi, 18 septembrie 2014 - StrasbourgEdiţie definitivă
Persecutarea apărătorilor drepturilor omului în Azerbaidjan
 Burundi, în special cazul lui Pierre Claver Mbonimpa
 Încălcări ale drepturilor omului în Bangladesh
 Situația din Ucraina și situația actuală în relațiile UE-Rusia
 Răspunsul UE după izbucnirea epidemiei de Ebola
 Situația din Irak și Siria și ofensiva grupării Statului Islamic, inclusiv persecutarea minorităților
 Situația din Libia
 Relațiile dintre Israel și Palestina după conflictul din Gaza și rolul UE

Persecutarea apărătorilor drepturilor omului în Azerbaidjan
PDF 237kWORD 80k
Rezoluţia Parlamentului European din 18 septembrie 2014 referitoare la persecutarea apărătorilor drepturilor omului în Azerbaidjan (2014/2832(RSP))
P8_TA(2014)0022RC-B8-0090/2014

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la situația din Azerbaidjan, mai ales cele din 18 aprilie 2012 cuprinzând recomandările sale către Consiliu, Comisie și SEAE privind negocierile Acordului de asociere UE-Azerbaidjan(1) și din 13 iunie 2013 referitoare la cazul Ilgar Mammadov(2),

–  având în vedere Comunicatul Comun din 15 mai 2012 din partea Comisiei și Înaltului Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politica de securitate către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulat „Rezultatele noii politici europene de vecinătate” (JOIN(2012)0014),

–  având în vedere Raportul de țară 2013 PEV privind Azerbaidjan, realizat de Comisie în 27 martie 2014 (SWD(2014)0070),

–  având în vedere Planul de acțiune UE-Azerbaidjan sub egida PEV,

–  având în vedere declarația din 2 august 2014 din partea purtătorilor de cuvânt ai VP/ÎR și ai Comisarului pentru extindere și politica europeană de vecinătate, Stefan Fule, privind arestarea lui Leyla Yunus,

–  având în vedere declarația din 6 august 2014 a purtătorului de cuvânt al VP/ÎR privind arestarea lui Rasul Jafarov,

–  având în vedere declarația UE din 14 august 2014 privind situația drepturilor omului și a societății civile în Azerbaidjan,

–  având în vedere declarația făcută pe 8 septembrie 2014 la Baku de comisarul Fule privind rolul crucial jucat de societatea civilă în cadrul Parteneriatului Estic și anunțul său privind un nou program de sprijin pentru societatea civilă din Azerbaidjan, în valoare de 3 milioane EUR pentru 2014-2015,

–  având în vedere declarația din 1 august 2014 a Secretarului general al Consiliului Europei, Thorbjørn Jagland, privind arestarea lui Leyla Yunus, directoarea Institutului pentru pace și democrație din Azerbaidjan,

–  având în vedere Declarația de la Baku adoptată de Adunarea Parlamentară a OSCE la sesiunea sa anuală din 28 iunie - 2 iulie 2014, în cadrul căreia s-a exprimat preocuparea față de folosirea abuzivă a procedurilor administrative și a legislației pentru a reține, încarcera, intimida sau a reduce la tăcere în alt mod apărătorii drepturilor omului și vocile critice în numeroase state participante la OSCE,

–  având în vedere Acordul de parteneriat și cooperare dintre CE și Azerbaidjan, care a intrat în vigoare în 1999, și negocierile în curs dintre cele două părți cu privire la un nou acord de asociere menit să-l înlocuiască pe cel anterior,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât în ultimii ani climatul general al drepturilor omului din Azerbaidjan s-a deteriorat, în ultimele luni înregistrându-se o escaladare majoră a represiunii, presiunilor și intimidărilor guvernului îndreptate împotriva ONG-urilor, activiștilor societății civile, jurnaliștilor și apărătorilor drepturilor omului;

B.  întrucât începând de la sfârșitul lunii iulie guvernul a acționat împotriva unora dintre cei mai proeminenți apărători ai drepturilor omului, încarcerându-i în urma unor acuzații aparent motivate politic, cu trimitere specială la cazul Leylei Yunus, binecunoscuta directoare a Institutului pentru pace și democrație, și al soțului său, istoricul Arif Yunus, precum și cel al lui Rasul Jafarov, președintele Clubului pentru drepturile omului din Azerbaidjan;

C.  întrucât președintele Societății azere pentru educație juridică, Intigam Aliev, un avocat al drepturilor omului care a susținut peste 200 de cauze în fața Curții Europene a Drepturilor Omului în domeniul încălcării libertății de expresie, a dreptului la un proces corect și al legii electorale în Azerbaidjan, a fost arestat pe 8 august 2014 și ținut trei luni în detenție sub acuzații penale, un incident care confirmă tendința tot mai pronunțată de a reduce la tăcere și a persecuta apărătorii distinși ai drepturilor omului din țară;

D.  întrucât s-a relatat că Leyla Yunus a fost supusă unor acte de violență în închisoare comise de colega ei de celulă și că nu s-au luat măsuri de pedepsire a colegei de celulă sau de asigurare a protecției dnei Yunus; întrucât deși sănătatea dnei Yunus s-a deteriorat în închisoare, nu a beneficiat de asistență medicală adecvată;

E.  întrucât la 26 mai 2014 Anar Mammadli, președintele Centrului pentru monitorizarea alegerilor și studii democratice (MASD) și Bashir Suleymanli, director la același centru, au primit pedepse cu închisoare de 5 ani și 6 luni și, respectiv, 3 ani și 6 luni, sub acuzații mergând de la evaziunea fiscală la afaceri ilegale;

F.  întrucât concomitent cu cei de mai sus, 8 activiști ai mișcării de tineret neguvernamentale NIDA au fost condamnați sub acuzații de huliganism, deținere de droguri și deținere de materiale explozive, precum și intenția de a tulbura liniștea publică și, în plus, activiștii Omar Mammadov, Abdul Abilov și Elsever Murselli au fost condamnați cu pedepse cu închisoarea între 5 și 5,5 ani sub acuzații de deținere de droguri, niciunul dintre ei neavând dreptul să își aleagă propriul avocat și toți suferind tratamente necorespunzătoare în arestul poliției;

G.  întrucât mulți alți jurnaliști, apărători ai drepturilor omului și activiști se confruntă cu acuzații în instanță în Azerbaidjan, inclusiv Hasan Huseynli, șeful Uniunii Publice pentru Iluminarea Cetățenilor Inteligenți, condamnat la 6 ani de închisoare pe 14 iulie 2014 și Rauf Mirkadirov, un jurnalist de investigații de la ziarul de mare tiraj de limbă rusă „Zerkalo”, ținut în arest preventiv sub acuzația de trădare; întrucât Institutul pentru libertatea și siguranță reporterilor (IFRS), un ONG de prim rang în țară condus de binecunoscutul la nivel internațional apărător al drepturilor omului Emin Huseynov, a fost victima unei razii din partea poliții pe 8 august 2014; întrucât un alt personaj arestat de curând este reputatul jurnalist de opoziție Seymur Haziev, acuzat de huliganism de natură penală și ținut în arest preventiv 2 luni;

H.  întrucât aceste cazuri se adaugă la zeci de cazuri similare care îi afectează pe activiști politici, apărători ale drepturilor omului, jurnaliști, bloggeri și activiști de pe rețelele de socializare pe care autoritățile le-au încarcerat în ultimii doi ani sub acuzații false asemănătoare, precum huliganismul, deținerea de droguri, evaziune fiscală și chiar trădare; întrucât valul recent de arestări are un efect de domino, forțând un număr de activiști binecunoscuți să fugă din țară sau să se ascundă;

I.  întrucât ziarul independent azer „Azadliq” a fost nevoit să își suspende activitatea, din cauza unor pretinse probleme financiare, după ce a fost mai înainte nevoit să suporte presiunea oficială, aparent din cauză relatărilor sale despre cazurile de corupție;

J.  întrucât CEDO a pronunțat numeroase hotărâri în cazuri de încălcări ale drepturilor omului în Azerbaidjan, ultima datând din 22 mai 2014, în cazul lui Ilgar Mammadov, președintele Mișcării civice alternative republicane (REAL); întrucât, deși hotărârea preciza că detenția a fost motivată politic, autoritățile au refuzat să îl elibereze;

K.  întrucât demonstrațiile au fost interzise în mod efectiv în centrul orașului Baku încă din 2006 și întrucât recent au fost introduse amenzi usturătoare și perioada mai lungi de detenție administrativă pentru cei ce organizează sau participă la adunări publice neautorizate;

L.  întrucât autoritățile azere nu au ținut cont de opiniile Comisiei Europene pentru Democrație prin Lege (Comisia de la Veneția) a Consiliului Europei, în cazul legilor legate de libertatea de asociere, partidele politice și protecția împotriva defăimării; întrucât, în plus, nu au acordat considerația cuvenită concluziilor Comisarului pentru drepturile omului al Consiliului Europei formulate în urma vizitelor sale în Azerbaidjan;

M.  întrucât, în februarie 2014, președintele Aliyev a semnat noi modificări ale legii privind ONG-urile, care, în prezent, conferă autorităților competențe suplimentare în ceea ce privește suspendarea temporară sau interzicerea permanentă a ONG-urilor naționale și străine în Azerbaidjan și introduce noi infracțiuni pedepsite prin amenzi, care au fost crescute la 2 500 - 3 000 AZN (aproximativ 2 600 - 3 100 EUR) pentru ONG-uri și la 1 000 - 2 000 AZN (aproximativ 1 000 - 2 000 EUR) pentru directori ai ONG-urilor naționale și străine;

N.  întrucât, în urma unei decizii din 8 iulie 2014 a Tribunalului Districtual din Nasimi, Baku, contul bancar al sindicatului național Organizația pentru protecția drepturilor lucrătorilor din industria petrolieră din Baku și cel al liderului sindicatului au fost înghețate;

O.  întrucât Azerbaidjan este membru al Consiliului Europei și stat semnatar al Convenției europene a drepturilor omului;

P.  întrucât, la 14 mai 2014, Azerbaidjan a preluat președinția Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei,

1.  subliniază că respectarea pe deplin a drepturilor omului, a principiilor democratice, a libertăților fundamentale și a statului de drept este esențială pentru cadrul de cooperare cu Parteneriatul estic și pentru angajamentele asumate de Azerbaidjan în cadrul Consiliului Europei și al OSCE;

2.  condamnă în termenii cei mai fermi cu putință arestarea și detenția cetățenilor Leyla Yunus, Arif Yunus, Rasul Jafarov, Intigam Aliyev și Hasan Huseyni și solicită eliberarea lor imediată și necondiționată, precum și retragerea tuturor acuzațiilor care le-au fost aduse; solicită demararea unei anchete imediate și aprofundate privind actele de violență la adresa lui Ilqar Nasibov și aducerea în fața justiției a tuturor celor responsabili;

3.  invită autoritățile din Azerbaidjan să garanteze integritatea fizică și psihologică a lui Leyla Yunus, Arif Yunusov și a tuturor apărătorilor drepturilor omului din Azerbaidjan și să asigure urgent îngrijirile medicale adecvate, inclusiv medicație și spitalizare;

4.  își reiterează solicitarea adresată Guvernului Azerbaidjanului de a adopta, ca prioritate urgentă, măsuri concrete pentru îmbunătățirea situației drepturilor omului în țară, printre care eliberarea imediată și necondiționată a tuturor prizonierilor politici și încetarea arestărilor motivate politic;

5.  solicită autorităților azere să înceteze hărțuirea și intimidarea organizațiilor societății civile, a politicienilor din opoziție și a jurnaliștilor independenți și să nu intervină în activitatea valoroasă desfășurată de aceștia în vederea dezvoltării democrației în Azerbaidjan, și nici să nu o submineze; de asemenea, le solicită autorităților azere să se asigure că toți deținuții, printre care jurnaliștii și activiștii politici și ai societății civile, beneficiază pe deplin de dreptul la un proces echitabil, în special de acces la un avocat ales de ei înșiși, acces la familie și alte norme privind un proces echitabil;

6.  deplânge acțiunile adoptate de guvernul azer pentru a pune capăt contactelor dintre societatea civilă și tinerii activiști și intelectualii din Armenia și Azerbaidjan, dat fiind că aceste contacte sunt de o importanță majoră pentru eliminarea ostilității de lungă durată dintre cele două țări; în acest sens, reamintește activitatea importantă desfășurată în acest domeniu de Leyla Yunus și de soțul său, Arif;

7.  îndeamnă Guvernul Azerbaidjanului să invite și să coopereze pe deplin cu Comisia de la Veneția a Consiliului Europei și cu comisarul relevant, precum și cu procedurile speciale ale ONU, cu privire la apărătorii drepturilor omului, dreptul la libertatea de asociere și de întrunire pașnică, libertatea de exprimare și detenția arbitrară, cu scopul de a își modifica legislația și de a își adapta practicile în conformitate cu concluziile experților;

8.  invită autoritățile azere să organizeze, fără întârziere, reformele în domeniul drepturilor omului care ar fi trebuit organizate demult, printre care numeroasele angajamente de aderare neîndeplinite asumate de Azerbaidjan în momentul aderării la Consiliul Europei, și să respecte hotărârile pronunțate împotriva Azerbaidjanului de Curtea Europeană a Drepturilor Omului;

9.  invită autoritățile azere să ridice interdicția care vizează întrunirile publice în centrul orașului Baku și să nu mai amendeze manifestanții pașnici sau să nu îi mai supună detenției administrative;

10.  își reafirmă poziția conform căreia sprijinul UE pentru Republica Azerbaidjan și cooperarea cu aceasta, inclusiv negocierile în curs privind un parteneriat de modernizare strategic, trebuie să fie condiționate de protejarea și promovarea drepturilor omului și să includă clauze în acest sens, în special cu privire la libertatea mass-mediei, printre care garantarea libertății internetului și a accesului necenzurat la informare și comunicare, libertatea de exprimare, libertatea de asociere și libertatea de întrunire;

11.  subliniază că aprobarea sa privind semnarea unui acord de parteneriat cu Azerbaidjan va fi condiționată de respectarea efectivă a cerințelor sus-menționate, de eliberarea apărătorilor drepturilor omului, de retragerea propunerilor legislative care restricționează operațiunile societății civile independente și de încetarea reprimării și intimidării ONG-urilor, a mass-mediei independente, a forțelor din opoziție, a apărătorilor drepturilor omului, a activiștilor pentru drepturile minorităților, a tinerilor activiști și a apărătorilor rețelelor sociale;

12.  invită Consiliul, Comisia și SEAE să aplice în mod strict principiul „mai mult pentru mai mult”, concentrându-se îndeosebi asupra situației apărătorilor drepturilor omului (în conformitate cu Orientările UE cu privire la apărătorii drepturilor omului), a cazurilor de detenție arbitrară și motivată politic, a independenței sistemului judiciar, a reformelor democratice și a drepturilor și libertăților fundamentale; solicită îndeosebi o revizuire a programării IEV, sistând orice asistență care nu este orientată strict către societatea civilă și către drepturile omului;

13.  regretă faptul că dialogul dintre UE și Azerbaidjan privind drepturile omului nu a înregistrat progrese semnificative în ceea ce privește situația drepturilor omului din țară; invită SEAE să intensifice acest dialog pentru a îi spori eficiența și a îl orienta către rezultate și să informeze Parlamentul cu regularitate în acest sens;

14.  invită Guvernul Azerbaidjanului să simplifice procedura de înregistrare a ONG-urilor, care, în prezent, este de lungă durată și prea complicată, să introducă modificări legislative semnificative pentru abrogarea măsurilor recente care limitează libertatea ONG-urilor de a accepta donații neînregistrate oficial, precum și să respecte Recomandarea CM/Rec(2007)14 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei către statele membre privind statutul juridic al ONG-urilor în Europa;

15.  invită Consiliul și statele membre să îndemne Comitetul Internațional Olimpic (CIO) să le solicite autorităților azere să pună capăt represiunii și să le specifice acestora în mod clar că se așteaptă ca Azerbaidjan, în calitate de gazdă a Jocurilor Olimpice europene de anul viitor, să susțină cerința Cartei Olimpice privind respectarea libertății presei;

16.  invită SEAE să aplice pe deplin orientările UE privind apărătorii drepturilor omului și să organizeze cu regularitate, la Delegația UE la Baku, reuniuni cu organizații independente ale drepturilor omului, inclusiv prin coordonarea acestor reuniuni cu reprezentanțele statelor membre ale UE, și să își exprime în cadrul reuniunilor sprijinul public față de activitatea apărătorilor drepturilor omului; îndeamnă SEAE să monitorizeze îndeaproape toate procesele și procedurile judiciare împotriva apărătorilor drepturilor omului și să informeze Parlamentul cu privire la această chestiune;

17.  își reafirmă poziția din 24 mai 2012(3) și invită Consiliul să examineze posibilitatea aplicării unor sancțiuni specifice împotriva persoanelor responsabile pentru încălcări ale drepturilor omului, în cazul în care acestea persistă;

18.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Președintelui, Guvernului și Parlamentului Republicii Azerbaidjan, SEAE, Consiliului, Comisiei și Consiliului Europei.

(1) JO C 258 E, 7.9.2013, p. 36.
(2) Texte adoptate, P7_TA(2013)0285.
(3) JO C 264 E, 13.9.2013, p. 91.


Burundi, în special cazul lui Pierre Claver Mbonimpa
PDF 222kWORD 66k
Rezoluţia Parlamentului European din 18 septembrie 2014 referitoare la Burundi, în special la cazul Pierre Claver Mbonimpa (2014/2833(RSP))
P8_TA(2014)0023RC-B8-0086/2014

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind Burundi,

–  având în vedere Acordul de la Cotonou,

–  având în vedere declarația din 10 septembrie 2014 efectuată de delegația UE în Burundi,

–  având în vedere declarația Consiliului de Securitate al ONU din 10 aprilie 2014 cu privire la situația din Burundi,

–  având în vedere Acordul de pace și reconciliere de la Arusha,

–  având în vedere Concluziile Consiliului referitoare la regiunea Marilor Lacuri din 22 iulie 2014, în special punctul 7,

–  având în vedere rapoartele Oficiului ONU din Burundi (BNUB),

–  având în vedere declarația efectuată miercuri, 9 iulie 2014, de către Secretarul general adjunct al ONU pentru drepturile omului, Ivan Simonovic, la configurarea Fondului de consolidare a păcii pentru Burundi,

–  având în vedere rapoartele de misiune și domeniile prioritare de acțiune (2010-2014) ale FAO și ale UNICEF în Burundi, în special în ceea ce privește combaterea foametei și a malnutriției,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice,

–  având în vedere Carta africană a drepturilor omului și popoarelor,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Pierre Claver Mbonimpa, un apărător important al drepturilor omului și președintele Asociației pentru protecția drepturilor omului și a persoanelor deținute (Association pour la protection des droits humains et des personnes détenues- APRODH) a fost din nou arestat la 15 mai 2014, ulterior acuzat de „amenințare la adresa securității externe a statului” și de „amenințare la adresa securității interne a statului prin cauzare de dezordine publică” și se află în detenție provizorie încă de la reținerea sa pentru audieri;

B.  întrucât activitatea dlui Mbonimpa în ceea ce privește apărarea democrației și a drepturilor omului în Burundi în ultimii peste 20 de ani i-a adus mai multe premii internaționale și recunoașterea pe scară largă atât pe plan intern, cât și în străinătate;

C.  întrucât acuzațiile împotriva sa se referă la comentariile pe care acesta le făcuse la Radio Publique Africaine (RPA) la 6 mai 2014, cum că aripa tânără a partidului de guvernământ CNDD-FDD, cunoscută și sub numele de „Imbonerakure” este înarmată și trimisă în Republica Democratică Congo (RDC) pentru instrucție militară și întrucât aceste preocupări fuseseră deja semnalate de BNUB, care a subliniat că militarizarea acestor tineri constituie o „amenințare majoră pentru pacea din Burundi”;

D.  întrucât arestarea lui Pierre Mbonimpa este reprezentativă pentru riscurile din ce în ce mai mari cu care se confruntă apărătorii drepturilor omului, pentru hărțuirea activiștilor și jurnaliștilor și pentru arestarea arbitrară a membrilor partidelor de opoziție, acte care, potrivit grupurilor pentru apărarea drepturilor omului și Secretarului general adjunct al ONU pentru drepturile omului, au fost comise pe scară largă de către „Imbonerakure”:

E.  întrucât, în urma unui eveniment pașnic organizat de un partid de opoziție la 8 martie 2014, 70 de persoane au fost arestate, dintre care 48 au primit ulterior pedepse cu închisoarea, inclusiv închisoare pe viață;

F.  întrucât, în ultimele săptămâni, guvernul din Burundi a interzis protestele și demonstrațiile pașnice în sprijinul lui Mbonimpa și a interzis posturilor de radio să difuzeze informații care sprijină cererile lui Mbonimpa;

G.  întrucât respectul deplin pentru libertatea de exprimare, inclusiv pentru jurnaliști și apărătorii drepturilor omului, reprezintă o condiție prealabilă pentru organizarea unor alegeri libere și corecte în 2015 și pentru ca rezultatele acestor alegeri să fie acceptate de toți;

H.  întrucât UE a alocat recent statului Burundi suma de 432 milioane de euro din Fondul european de dezvoltare pe 2014-2020, pentru a contribui, printre altele, la îmbunătățirea guvernanței și la consolidarea societății civile;

I.  întrucât cel puțin un locuitor din doi din Burundi și aproape două treimi sau 58% din toți copiii mai mici de cinci ani suferă de malnutriție cronică și întrucât Burundi are cel mai ridicat nivel al foametei din cele 120 de țări pe baza cărora s-a calculat în 2012 indicele mondial al foametei;

J.  întrucât Burundi este una dintre cele mai sărace cinci țări din lume, cu un PIB pe cap de locuitor dintre cele mai reduse; întrucât mulți locuitori ai acestei țări sunt din ce în ce mai nemulțumiți de prețul tot mai mare al alimentelor, apei și combustibilului, de nivelurile ridicate de corupție și de faptul că liderii politici nu sunt trași la răspundere;

K.  întrucât, în prezent, Burundi se confruntă cu cea mai mare criză politică din 2005 încoace, an când a încetat un război civil de 12 ani, și întrucât această criză amenință nu numai stabilitatea internă a țării, ci și pe cea a țărilor vecine, într-o regiune deja instabilă de pe continentul african,

1.  condamnă ferm încarcerarea apărătorului pentru drepturile omului, Pierre Claver Mbonimpa, și cere eliberarea sa imediată și necondiționată; își exprimă preocuparea față de starea sa de sănătate tot mai precară și cere ca acestuia să i se acorde asistență medicală de urgență;

2.  își exprimă preocuparea deosebită față de situația membrilor opoziției MSD care au fost reținuți în urma evenimentelor de la 8 martie 2014; cere autorităților din Burundi să anuleze hotărârea judecătorească și să rejudece procesele celor împotriva cărora există acuzații credibile, conform standardelor internaționale, și să respecte dreptul la apărare și principiul proporționalității;

3.  cere guvernului din Burundi să ia măsuri pentru a controla liga tânără a CNDD-FDD, pentru a-i împiedica pe membrii acesteia să intimideze și să atace persoanele care sunt percepute ca opozanți și să se asigure că cei responsabili de abuzuri sunt aduși în fața justiției; solicită realizarea unei anchete internaționale independente cu privire la acuzațiile cum că CNDD-FDD își înarmează și își instruiește aripa tânără; îndeamnă liderii partidelor de opoziție să împiedice violențele comise la adresa opozanților lor;

4.  cere țărilor din regiunea Marilor Lacuri să ia măsuri împotriva activităților ilegale ale „Imbonerakure” și să abordeze aceste probleme împreună cu guvernul din Burundi; solicită acestor țări să își mențină la un nivel ridicat angajamentul de a promova pacea și stabilitatea prin intermediul mecanismelor regionale existente și să își intensifice eforturile în materie de dezvoltare economică regională, acordând o atenție deosebită reconcilierii, respectării drepturilor omului, luptei împotriva impunității și instituirii unei mai bune responsabilități judiciare;

5.  reamintește faptul că statul Burundi este obligat în temeiul clauzei privind drepturile omului din Acordul de la Cotonou, în temeiul Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice și al Cartei africane a drepturilor omului și popoarelor și, prin urmare, are obligația de a respecta drepturile universale ale omului, inclusiv libertatea de exprimare; solicită guvernului statului Burundi să permită realizarea unei dezbateri politice veritabile și deschise înaintea alegerilor din 2015, fără teama intimidării, fără a se amesteca în gestiunea internă a partidelor de opoziție, fără a impune restricții de campanie niciunui partid, în special partidelor din zonele rurale, și fără a abuza de puterea judecătorească pentru a exclude rivalii politici;

6.  își exprimă preocuparea serioasă cu privire la lipsa justiției pentru zecile de crime politice comise între anii 2010 și 2012, în urma alegerilor din 2010; cere autorităților din Burundi să se asigure că autorii acestor crime sunt aduși în fața justiției, în cadrul unor procese corecte, și să depună toate eforturile pentru a împiedica violențele politice înaintea alegerilor din 2015;

7.  în acest context, reamintește importanța respectării codului de conduită în materie electorală (Code de bonne conduite en matière électorale) și foaia de parcurs electorală intermediată de ONU, care a fost semnată în 2013 de actorii politici și sprijină pe deplin activitățile BNUB, care au scopul de a preveni escaladarea violenței politice în perspectiva alegerilor din 2015 și de a contribui la restaurarea securității și păcii pe termen lung;

8.  este profund preocupat de situația economică și socială cu care se confruntă populația din Burundi în general, în special de situația refugiaților și a persoanelor strămutate, al căror număr va continua să crească, date fiind problemele de securitate internă ale țării și tensiunile din țările vecine;

9.  încurajează toate părțile să își păstreze angajamentele cuprinse în Acordul de pace și reconciliere de la Arusha semnat în anul 2000, care a fost extrem de important pentru încetarea, în 2005, a unui război civil de 12 ani; avertizează împotriva modificării constituției statului Burundi în sensul eliminării dispozițiilor fundamentale privind împărțirea puterilor, prevăzute în acordurile de la Arusha;

10.  cere Înaltului Reprezentant al UE și statelor membre să asigure existența unei politici clare și principiale față de Burundi, care să abordeze încălcările grave ale drepturilor omului care au loc în prezent, conform cadrului strategic al UE privind drepturile omului; solicită Comisiei Europene să aibă în vedere lansarea unor consultări cu Burundi, în temeiul articolului 96 din Acordul de la Cotonou, în vederea unei posibile suspendări din acest acord și să ia toate măsurile necesare pe perioada desfășurării acestor consultări;

11.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, statelor membre, guvernului statului Burundi și guvernelor țărilor din regiunea Marilor Lacuri, cadrul Uniunii Africane, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, copreședinților Adunării parlamentare paritare ACP-UE și Parlamentului Panafrican.


Încălcări ale drepturilor omului în Bangladesh
PDF 233kWORD 76k
Rezoluţia Parlamentului European din 18 septembrie 2014 referitoare la încălcarea drepturilor omului în Bangladesh (2014/2834(RSP))
P8_TA(2014)0024RC-B8-0097/2014

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Bangladesh,

–  având în vedere Acordul de cooperare CE-Bangladesh din 2001,

–  având în vedere articolele 33 și 35 din Constituția Bangladeshului care prevăd că nicio persoană nu poate fi supusă torturii sau tratamentelor sau pedepselor crude, inumane sau degradante și că nicio persoană nu poate fi arestată sau reținută fără a fi informată în legătură cu motivele pentru respectiva arestare;

–  având în vedere hotărârea Curții Supreme a Bangladeshului care a stabilit garanții împotriva arestărilor arbitrare din partea poliției în temeiul Secțiunii 54 din Codul de procedură penală, care prevede, de asemenea, ca decesele survenite în timpul arestului să fie investigate de un magistrat și să fie adoptate procedurile legale necesare;

–  având în vedere Pactul internațional privind drepturile civile și politice pe care Bangladeshul l-a ratificat în 2000,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât UE întreține relații bune și de lungă durată cu Bangladeshul, inclusiv prin Acordul de cooperare privind parteneriatul și dezvoltarea;

B.  întrucât Bangladeshul a făcut progrese importante în ultimii ani, în special, în privința realizării Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului și a îmbunătățirii performanțelor sale economice;

C.  întrucât guvernul Bangladeshului a anunțat politica de ,,toleranță zeroˮ în ceea ce privește încălcarea drepturilor omului de către autoritățile de aplicare a legii și a adoptat un Act privind reforma poliției care prevede un cod de conduită, secții de poliție model și centre de asistență pentru victime în secțiile de poliție principale;

D.  întrucât guvernul Bangladeshului a anunțat că, în colaborare cu Comitetul Internațional al Crucii Roșii, realizează programe de sensibilizare și formare pentru autoritățile de aplicare a legii și autoritățile penitenciare referitoare la garanțiile internaționale împotriva torturii;

E.  întrucât în ultimii ani Bangladeshul a înregistrat o serie de tragedii în fabricile sale textile, cea care a produs cele mai multe victime fiind prăbușirea clădirii Rana Plaza, soldată cu mai mult de 1 100 de morți; întrucât în urma prăbușirii clădirii Rana Plaza, Bangladeshul, împreună cu actori importanți din industria textilă, a demarat un program de reformă care vizează asigurarea unor condiții de lucru sigure și decente; întrucât UE susține acest program prin Pactul privind durabilitatea pentru Bangladesh, dar unele părți interesate sunt reticente în a participa;

F.  întrucât disparițiile (care adeseori ar implica forțe de securitate ale statului), folosirea torturii și alte forme de tratamente necorespunzătoare persistă în Bangladesh în ciuda garanțiilor stabilite în Constituție, Codul penal și Actul privind interzicerea torturii și decesele sub stare de arest, precum și restricțiile legate de dreptul la liberă exprimare;

G.  întrucât în urma alegerilor generale din 5 ianuarie 2014, care au fost boicotate de Partidul Naționalist din Bangladesh (PNB), principalul partid de opoziție, și umbrite de greve instigate de PNB și de violențele care au decurs din acestea, guvernul format de Liga Awami, sub conducerea lui Sheik Hasina, a luat mai multe măsuri de restrângere a drepturilor civile;

H.  întrucât Batalionul de Reacție Rapidă (BRR), creat în urmă cu 10 ani, ca măsură de urgență pentru combaterea amenințărilor grupurilor militante la adresa securității, cuprinde atât militari, cât și ofițeri de poliție, introducând efectiv cadre militare într-o autoritate civilă de aplicare a legii fără mecanisme transparente de responsabilitate; întrucât organizații independente din domeniul drepturilor omului susțin că BRR este responsabil pentru 800 de decese, fără ca ofițerii responsabili să fi fost urmăriți penal sau trimiși în judecată; întrucât în afara recentelor arestări a mai multor membri BRR în legătură cu o presupusă asasinare la comandă a unui politician din partidul de guvernământ, alte abuzuri atroce rămân nepedepsite;

I.  întrucât guvernul Bangladeshului a publicat la 6 august 2014 noua sa politică în domeniul mass-media; întrucât elemente ale acestei politici impun limitări ale libertății presei, de exemplu prin interzicerea discursurilor care „sunt împotriva statului”, „ridiculizează ideologia națională” sau „nu corespund culturii Bangladeshului” și prin limitarea știrilor cu privire la „anarhie, revolte sau violență”; întrucât guvernul are în vedere introducerea unui cadru legislativ prin care să pună în aplicare această politică; întrucât Bangladeshul este pe locul 145 din 179 de țări în Clasamentul mondial al libertății presei;

J.  întrucât guvernul Bangladeshului a propus o nouă lege care s-ar părea că impune restricții severe asupra organizațiilor neguvernamentale (ONG); întrucât noul proiect de act de reglementare a donațiilor din străinătate ar reglementa operațiunile și finanțarea oricărui grup care primește fonduri din străinătate și ar acorda Biroului pentru relațiile cu ONG-urile din cadrul Cabinetului primului-ministru autoritate de aprobare a proiectelor finanțate din fonduri externe; întrucât noul proiect de act ar obliga, de asemenea, orice persoană implicată în activități de voluntariat să obțină o aprobare prealabilă înainte de deplasarea în străinătate în scopuri legate de activitatea sa la un proiect; întrucât există o preocupare generală în rândul ONG-urilor că actul va implica în proces mai mulți funcționari guvernamentali ca supraveghetori, evaluatori și aprobatori, existând eventualitatea întârzierilor și a malpraxisului;

K.  întrucât la 27 august 2014 Hana Shams Ahmed, coordonatorul Comisiei internaționale Chittagong Hill Tracts (CHTC), și un prieten al acesteia au fost atacați în mod brutal de 8-10 membri ai Somo Odhikar Andolon în timpul unei vizite private în Shoilopropat, în districtul Bandarban din Chittagong Hill Tracts; întrucât cei patru polițiști din Unitatea de investigații care ar fi trebuit să le asigure securitatea nu au intervenit și chiar au fugit în timp ce atacul avea loc;

L.  întrucât violența din motive religioase și etnice continuă, cum ar fi atacul comis de mai multe zeci de bărbați înarmați la începutul lunii iulie 2014 asupra mănăstirii de maici a Institutului pontifical al misiunilor din străinătate din Boldipuku; întrucât în timpul acestui atac mănăstirea a fost jefuită, iar călugărițele au fost agresate fizic;

M.  întrucât cel puți patru bloggeri și doi activiști în domeniul drepturilor omului au fost puși sub acuzare în temeiul secțiunii 57 din Actul privind tehnologia informației și comunicațiilor (TIC);

N.  întrucât Tribunalului pentru crime internaționale (TCI) din Bangladesh, care are competența da a investiga crimele din războiul de independență al Bangladeshului, a pronunțat până în prezent 10 sentințe, inclusiv 8 condamnări la moarte și două pedepse cu închisoarea pe viață; întrucât politicianul islamist Abdul Quader Mollah a fost primul executat; întrucât TCI a fost criticat în mod dur și repetat pentru că nu respectă standardele internaționale; întrucât se estimează că în Bangladesh peste 1 000 de persoane sunt în așteptarea executării pedepsei capitale;

O.  întrucât, în urma prăbușirii tragice a fabricii Rana Plaza din aprilie 2013, guvernul din Bangladesh și vânzătorii cu amănuntul din Occident au creat un mecanism de inspectare a peste 3500 de fabrici de confecții în ceea ce privește integritatea structurală și siguranța legată de incendii și de partea electrică; întrucât, dacă inspecțiile realizate de vânzătorii cu amănuntul din Occident au loc în mod constant și sunt publice, cele realizate de guvernul din Bangladesh nu au fost încă făcute publice;

P.  întrucât Fondul fiduciar al donatorilor înființat de Comitetul de coordonare Rana Plaza pentru a ajuta victimele și supraviețuitorii - format din reprezentanți ai guvernului din Bangladesh, ai industriei confecțiilor, ai sindicatelor și ai organizațiilor neguvernamentale și prezidat de Organizația Internațională a Muncii (OIM) - nu și-a atins încă obiectivul de 40 de milioane USD; întrucât, conform Campaniei „Haine curate”, numai jumătate din societățile cu sediul în Europa și SUA ce au legătură cu fabrici din clădirea Rana Plaza au contribuit la Fondul fiduciar al donatorilor;

Q.  întrucât, fără a aduce atingere câtorva reforme ale dreptului muncii, muncitorii raportează în continuare cazuri de hărțuire și intimidare menite să îi oprească să se alăture sau să formeze sindicate și întrucât se raportează în continuare acte de violență îndreptate împotriva celor care formează sindicate; întrucât Legea muncii din 2013 nu respectă nici acum standardele internaționale cu privire la libertatea de asociere, inclusiv dreptul de a face grevă și negocierile colective,

1.  felicită guvernul din Bangladesh pentru progresele realizate în vederea îndeplinirii Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului, care au dus la îmbunătățirea vizibilă a vieții de zi cu zi a milioane de cetățeni; recunoaște, de asemenea, faptul că îmbunătățirile au fost realizate în condiții interne dificile, care includ amenințarea constantă legată de atacuri violente din partea grupărilor radicale precum partidul Jamaat-e-Islami afiliat la PNB; salută, în acest sens, adoptarea Legii privind prevenirea căsătoriei copiilor, adoptată la 15 septembrie 2014;

2.  își exprimă însă îngrijorarea cu privire la faptul că RAB și alte forțe de securitate încalcă în continuare drepturile omului, fiind incluse dispariții forțate și ucideri extrajudiciare ale activiștilor din opoziție; solicită din nou abolirea pedepsei capitale și salută decizia Curții Supreme din 16 septembrie 2014 de a transforma pedeapsa capitală pronunțată de Tribunalul Penal Internațional în cazul vicepreședintelui Jamaat-e-Islami, Delwar Hossain Sayedee, în închisoare pe viață;

3.  invită guvernul din Bangladesh să elibereze imediat pe oricine este victima unei dispariții forțate, cu excepția cazului în care persoana respectivă poate fi acuzată că a comis o faptă ce poate fi considerată infracțiune, caz în care această persoană ar trebui adusă în fața unei instanțe imediat; invită autoritățile din Bangladesh să ancheteze autorii infracțiunilor, ținând seama de răspunderea privind darea unor comenzi, și să aducă persoanele responsabile în fața justiției într-un proces echitabil; îndeamnă guvernul să înființeze un organism independent care să ancheteze astfel de cazuri și invită din nou guvernul să înființeze o comisie eficientă și absolut independentă privind drepturile omului;

4.  îndeamnă guvernul să folosească cât mai puțină forță pentru a restaura ordinea publică și să respecte cu strictețe principiile de bază ale ONU privind utilizarea forței și a armelor de foc; condamnă cu tărie atacurile violente din partea grupurilor din opoziție îndreptate atât împotriva unor ține civile, cât și guvernamentale; invită grupurile din opoziție să organizeze numai proteste pașnice;

5.  invită guvernul din Bangladesh să readucă forțele de securitate de stat, inclusiv poliția și RAB, în limitele legii; invită insistent autoritățile din Bangladesh să pună capăt impunității RAB, prin ordonarea unor anchete și urmăriri penale cu privire la presupusele crime ilegale comise de forțele RAB; subliniază că va monitoriza cu atenție procedurile judiciare în dosarul de crimă Narayanganj, în legătură cu care au fost arestați trei ofițeri RAB, care așteaptă procedurile judiciare ca urmare a răpirii și uciderii a șapte persoane în Narayanganj în aprilie 2014;

6.  subliniază importanța unui sistem judiciar independent, imparțial și accesibil care să sporească respectul pentru statul de drept și pentru drepturile fundamentale ale populației și a reformării Tribunalului Penal Internațional; recunoaște că acum mai mult ca niciodată este important să se consolideze încrederea populației în instituțiile judiciare, de securitate și din domeniul drepturilor omului, având în vedere amenințările din ce în ce mai puternice din partea organizațiilor teroriste precum al-Qaeda;

7.  își exprimă îngrijorarea cu privire la propunerea referitoare la legea privind ONG-urile; îndeamnă guvernul din Bangladesh să se consulte în continuare cu grupurile independente cu privire la conținutul acestui proiect de lege și să se asigure că, dacă este adoptat în cele din urmă, acesta respectă standardele internaționale și convențiile privind drepturile civile față de care Bangladeshul și-a luat angajamentul;

8.  îndeamnă guvernul Bangladeshului să recunoască și să respecte libertatea presei și a mass‑mediei și să permită grupurilor de apărare a drepturilor omului să aibă un rol important în consolidarea răspunderii și în documentarea abuzurilor legate de drepturile omului; îndeamnă autoritățile din Bangladesh să revoce noua politică privind mass-media și să-și respecte obligațiile de a permite libera exprimare;

9.  își exprimă îngrijorarea cu privire la cazurile recurente de violență bazată pe motive etnice și religioase; îndeamnă guvernul din Bangladesh să ofere o protecție și garanții sporite minorităților precum hindușii, budiștii și creștinii, dar și membrii grupului Bihari; salută arestarea suspecților în legătură cu atacul criminal de la mănăstirea din Boldipuku;

10.  invită guvernul din Bangladesh să asigure punerea în aplicare a legilor din domeniul muncii și recomandă realizarea unor reforme suplimentare pentru a le alinia la standardele OIM, în special posibilitatea ca muncitorii să aibă libertatea de a forma sindicate și de a se alătura acestora;

11.  ia act de programele de reformă din industria confecțiilor, dar îndeamnă guvernul să pună pe deplin în aplicare planul de acțiune asupra căruia a convenit cu OIM și pe care l-a semnat în mai 2013, care include recrutarea și formarea inspectorilor și realizarea unor inspecții aprofundate, cu publicarea de informații, cu privire la miile de fabrici din această țară; îndeamnă semnatarii Acordului privind siguranța împotriva incendiilor și siguranța clădirilor în Bangladesh să-și respecte angajamentele, inclusiv cu privire la despăgubirile de natură financiară acordate victimelor și la standardele minime;

12.  regretă faptul că, până în iunie 2014, suma totală adunată din donațiile voluntare ale societăților către Fondul fiduciar al donatorilor s-a ridicat numai la 17 milioane USD, ceea ce înseamnă un sold de 23 de milioane USD; concluzionează, prin urmare, că principiul voluntar nu a reușit să se ridice la nivelul așteptărilor cu privire la victimele dezastrului de la Rana Plaza și că este nevoie urgent de un mecanism obligatoriu;

13.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție guvernului și parlamentului din Bangladesh, Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei Europene/ Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.


Situația din Ucraina și situația actuală în relațiile UE-Rusia
PDF 254kWORD 107k
Rezoluţia Parlamentului European din 18 septembrie 2014 referitoare la situația din Ucraina și la stadiul actual al relațiilor UE-Rusia (2014/2841(RSP))
P8_TA(2014)0025RC-B8-0118/2014

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la politica europeană de vecinătate, Parteneriatul estic (PaE) și Ucraina, în special Rezoluția din 27 februarie 2014 referitoare la situația din Ucraina(1), Rezoluția din 13 martie 2014 referitoare la invadarea Ucrainei de către Rusia(2), Rezoluția din 17 aprilie 2014 referitoare la presiunea exercitată de Rusia asupra țărilor din Parteneriatul estic și, în special, destabilizarea Ucrainei de est(3) și Rezoluția din 17 iulie 2014 referitoare la situația din Ucraina(4),

–  având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe din 22 iulie și 15 august 2014, precum și concluziile Consiliului European privind Ucraina din 30 august 2014,

–  având în vedere declarația purtătorului de cuvânt al SEAE din 11 septembrie 2014 privind răpirea ofițerul de poliție eston;

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind Rusia, în special Rezoluția din 6 februarie 2014 privind summitul UE-Rusia(5),

–  având în vedere Declarația de la summitul NATO care a avut loc în Țara Galilor la 5 septembrie 2014,

–  având în vedere rezultatul reuniunii extraordinare a Consiliului Agricultură din 5 septembrie 2014,

–  având în vedere declarația ministerială comună privind implementarea Acordului de asociere/Acordului de liber schimb aprofundat și cuprinzător (AA/ALSAC) dintre UE și Ucraina din 12 septembrie 2014,

–  având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât vara anului 2014 a fost marcată de o nouă escaladare a conflictului în estul Ucrainei; întrucât, potrivit estimărilor ONU, cel puțin 3 000 de persoane și-au pierdut viețile și mai multe mii au fost rănite, iar sute de mii de civili au fugit din zonele de conflict; întrucât costurile economice ale conflictului, inclusiv costurile de reconstrucție în regiunile estice, constituie motive serioase de îngrijorare pentru dezvoltarea economică și socială din Ucraina;

B.  întrucât Grupul de contact trilateral reunit la Minsk în 5 septembrie 2014 a căzut de acord asupra încetării focului care a intrat în vigoare în aceeași zi; întrucât acordul conține, de asemenea, un protocol cu 12 puncte care include eliberarea ostaticilor, măsuri de îmbunătățire a situației umanitare, retragerea tuturor grupurilor armate ilegale, a echipamentului militar și a mercenarilor din Ucraina, precum și măsuri privind descentralizarea în regiunile Donețk și Luhansk;

C.  întrucât încetarea focului a fost încălcată în mod repetat mai ales de trupele rusești și de separatiști după 5 septembrie 2014, în zonele din apropierea Mariupolului și a aeroportului din Donetsk, cu încercări de penetrare a apărării Ucrainei și a altor câteva localități;

D.  întrucât în săptămânile anterioare Rusia și-a intensificat sprijinul militar și logistic acordat milițiilor separatiste prin intermediul unui flux constant de arme, muniții, vehicule blindate și echipament militar, mercenari și soldați deghizați, în pofida îndemnurilor UE de a face toate eforturile posibile pentru dezescaladarea situației; întrucât de la începutul crizei Federația Rusă a comasat trupe și echipament militar la frontiera cu Ucraina;

E.  întrucât intervenția militară directă și indirectă a Rusiei în Ucraina, inclusiv anexarea Crimeii, încalcă dreptul internațional, inclusiv Carta ONU, Actul final de la Helsinki și Memorandumul din 1994 de la Budapesta; întrucât Rusia refuză în continuare să pună în aplicare Tratatul privind Forțele Armate convenționale din Europa (CFE);

F.  întrucât Consiliul European din 30 august 2014 a cerut propuneri vizând consolidarea măsurilor restrictive ale UE, având în vedere acțiunile Rusiei de destabilizare a estului Ucrainei; întrucât aceste propuneri au intrat în vigoare la 12 septembrie 2014;

G.  întrucât, după semnarea la 21 martie 2014 a dispozițiilor politice ale acordului de asociere (AA), la 27 iunie 2014 UE și Ucraina au semnat în mod oficial restul acordului, care include un acord de liber schimb aprofundat și cuprinzător (ALSAC); întrucât Parlamentul European și Rada Supremă au ratificat simultan Acordul de asociere; întrucât, la 12 septembrie 2014, Comisia a anunțat că aplicarea provizorie a AA/ALSAC va fi amânată până la 31 decembrie 2015; întrucât acest lucru va duce la o prelungire a preferințelor comerciale unilaterale acordate de UE pentru Ucraina, care urmau să expire la data de 1 noiembrie 2014;

H.  întrucât, la 7 august 2014, guvernul rus a adoptat o listă a produselor din UE, SUA, Norvegia, Canada și Australia care vor fi interzise pentru piața rusă pentru o perioadă de un an; întrucât UE va fi afectată cel mai mult, deoarece Rusia este a doua cea mai mare piață de export pentru produsele agricole din UE și al șaselea cea mai mare piață pentru produse pescărești, iar de 73% din importurile interzise provin din UE; întrucât restricțiile generale aplicate în prezent de către Rusia ar putea pune în pericol schimburi comerciale în valoare de 5 miliarde de euro și vor afecta veniturile a 9,5 milioane de persoane din UE care lucrează la exploatațiile agricole cel mai vizate;

I.  întrucât interzicerea produselor alimentare din UE pe piața rusă, care a afectat mai ales sectorul fructelor și legumelor, precum și sectoarele de produse lactate și carne, ar putea avea un posibil efect în lanț care să conducă la supraalimentarea pieței interne iar interzicerea exportului de produse pescărești din UE pe piața rusă ar putea conduce la probleme grave în unele state membre; întrucât valoarea produselor pescărești interzise se ridică la aproape 144 de milioane de euro;

J.  întrucât Rusia subminează securitatea UE, prin încălcarea repetată a spațiului aerian al Finlandei, al statelor baltice și al Ucrainei, precum și prin reducerea recentă a exportului de gaze în Polonia, ce reprezintă 45% din exporturile rusești în această țară;

K.  întrucât summit-ul NATO de la Newport a reafirmat că NATO sprijină Ucraina în fața influenței destabilizatoare a Rusiei, oferă sprijin pentru consolidarea forțelor armate ucrainene și face apel la Rusia să-și retragă trupele din Ucraina și să anuleze anexarea ilegală a Crimeii; întrucât NATO a declarat că aspiră în continuare la o relație de cooperare, constructivă cu Rusia, inclusiv consolidare reciprocă a încrederii, și a declarat că rămân deschise canale de comunicare cu Rusia;

L.  întrucât doborârea tragică a cursei MH17 a companiei Malaysia Airlines în regiunea Donețk a provocat indignarea opiniei publice internaționale și europene; întrucât ONU și UE au solicitat efectuarea unei anchete internaționale aprofundate a circumstanțelor accidentului și întrucât aducerea în fața justiției a persoanelor responsabile reprezintă o obligație morală și legală;

M.  întrucât dl Mykola Zelenec, consul onorific al Lituaniei în Luhansk, a fost răpit și ucis în mod brutal de către rebeli;

1.  salută semnarea acordului de încetare a focului de la Minsk și invită toate părțile să depună toate eforturile pentru aplicarea sa în întregime și cu bună-credință, pentru a deschide calea demarării unui veritabil proces de pace, inclusiv controlul permanent și eficient al frontierei Ucrainei, verificat de către OSCE, retragerea completă și necondiționată a trupelor rusești, a grupărilor armate ilegale, a echipamentului militar și a mercenarilor de pe teritoriul recunoscut pe plan internațional al Ucrainei, precum și eliberarea ostaticilor; regretă faptul că acordul de încetare a focului este încălcat în mod persistent mai ales de trupe rusești și forțe separatiste, dar și creșterea continuă a numărului acestora; afirmă cu tărie că ar trebui să existe o soluție negociată la acest conflict;

2.  invită toate părțile să respecte încetarea focului și să se abțină de la orice acțiune sau mișcări care ar pune în pericol acordul de încetare a focului; își exprimă profunda îngrijorare că, totuși, încetarea focului este un pretext pentru trupele rusești de a se regrupa pentru a-și continua ofensiva în vederea deschiderii ,,unui coridor terestruˮ către Crimeea și dincolo de Transnistria;

3.  condamnă cu fermitate Federația Rusă pentru că poartă un război hibrid nedeclarat împotriva Ucrainei, folosind forțele regulate ruse și sprijinind grupurile armate ilegal; subliniază faptul că aceste acțiuni ale conducerii ruse constituie o amenințare nu numai la unitatea și independența Ucrainei, ci a întregului continent european; solicită Rusiei să-și retragă imediat toate resursele militare și forțele armate din Ucraina, să interzică fluxul de combatanți și de arme spre estul Ucrainei și să nu mai sprijine, direct sau indirect, acțiunile forțelor separatiste pe teritoriul Ucrainei;

4.  își reiterează angajamentul față de independența, suveranitatea, integritatea teritorială, inviolabilitatea frontierelor Ucrainei, precum și pentru opțiunea sa europeană; reiterează faptul că comunitatea internațională nu va recunoaște anexarea ilegală a Crimeii și a Sevastopolului sau încercările de a crea cvasi-republici în Donbas; salută decizia UE de a interzice importurile care provin din Crimeea cu excepția cazului în care sunt însoțite de un certificat de origine din partea autorităților din Ucraina; condamnă totodată darea forțată de pașapoarte rusești cetățenilor ucraineni din Crimeea, persecutarea ucrainenilor și tătarilor din Crimeea, precum și amenințările făcute de către liderii auto-proclamați împotriva cetățenilor din Crimeea care și-au exprimat dorința să voteze la viitoarele alegeri parlamentare;

5.  subliniază faptul că OSCE are un rol crucial în soluționarea crizei ucrainene, având în vedere experiența sa în domeniul crizelor și conflictelor armate și faptul că atât Federația Rusă, cât și Ucraina sunt membre ale acestei organizații; îndeamnă statele membre, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și Comisia să depună toate eforturile pentru a consolida și mări misiunea de monitorizare specială a OSCE în Ucraina, atât în ceea ce privește personalul cu experiență, cât și logistica și echipamentul; subliniază necesitatea de a trimite fără alte întârzieri observatorii OSCE în toate zonele de frontieră dintre Ucraina și Rusia aflate în prezent sub controlul separatiștilor;

6.  subliniază că reforma și programul privind acordul de asociere trebuie să se desfășoare în paralel cu lupta continuă de asigurare a integrității și unității teritoriale a Ucrainei; reiterează că aceste două sarcini sunt indisolubil și sinergic interconectate; subliniază necesitatea unui dialog pașnic și a descentralizării, ceea ce va asigura păstrarea autorității asupra întregului teritoriu în mâinile guvernului central, garantându-se astfel unitatea Ucrainei; subliniază necesitatea de consolidare a încrederii între diversele comunități din societate și solicită un proces de reconciliere sustenabil; în acest context, subliniază importanța stabilirii unui dialog incluziv la nivel național și a evitării propagandei, discursului și retoricii de instigare la ură, care au potențialul să agraveze conflictul; subliniază faptul că un astfel de dialog participativ ar trebui să implice organizațiile societății civile și cetățenii din toate regiunile și minoritățile;

7.  salută ratificarea simultană a AA/ALSAC de către Rada Supremă și Parlamentul European; consideră acest lucru un pas important, care demonstrează angajamentul ambelor părți pentru implementarea sa reușită; ia act de eventuala amânare a implementării provizorii a Acordului privind ALSAC UE-Ucraina până la 31 decembrie 2015, ce va fi înlocuit cu prelungirea măsurilor comerciale unilaterale, fapt care reprezintă o implementare de facto asimetrică a acordului; deplânge măsurile extraordinare și nivelul de presiune exercitată de către Rusia; susține că acordul nu poate și nu va fi schimbat și că acest lucru a fost foarte clar transmis de către Uniunea Europeană prin această ratificare; invită statele membre să demareze rapid ratificarea AA/ALSAC cu Ucraina; ia act de consultările în curs de desfășurare dintre Ucraina, Rusia și UE privind implementarea AA/ALSAC cu Ucraina și speră că acestea vor contribui la soluționarea tuturor neînțelegerilor;

8.  subliniază faptul că în lunile următoare, când implementarea AA/ALSAC ar trebui folosită pentru a demara transformarea și modernizarea necesară a sistemului politic din Ucraina, a economiei și a societății ucrainene, în conformitate cu programul de asociere; salută programul de reformă anunțat de președintele Poroșenko, ce include legi cu privire la anti-corupție, descentralizare și amnistie; invită Comisia și SEAE să ofere urgent o asistență financiară cuprinzătoare și ambițioasă și un ajutor pentru Ucraina, și în special pentru cei din estul Ucrainei, pentru a sprijini eforturile de ajungere la o soluție politică și la reconciliere națională;

9.  ia act de legile cu privire la statutul special pentru anumite raioane din regiunile Donețk și Luhansk și cele referitoare la amnistie, adoptate de Rada Supremă la 16 septembrie 2014, considerându-le o contribuție importantă la dezescaladarea situației în cadrul aplicării planului de pace a președintelui din Ucraina;

10.  sprijină măsurile restrictive adoptate de UE în timpul verii împotriva Rusiei ca răspuns la agresiunea continuă a Rusiei, și ia act de punerea lor în aplicare la 12 septembrie 2014; consideră că toate sancțiunile ar trebui să fie concepute astfel încât să nu permită întreprinderilor care au legătură cu Kremlinul să le evite; solicită UE să monitorizeze îndeaproape formele de cooperare economică precum conversii ale creanțelor în acțiuni și societățile mixte;

11.  subliniază caracterul reversibil și evolutiv al restricțiilor UE, în funcție de situația din Ucraina;

12.  solicită statelor membre și SEAE să adopte o serie clară de parametri care, dacă sunt atinși, ar putea preveni adoptarea noilor măsuri restrictive împotriva Rusiei sau conduce la ridicarea măsurilor restrictive anterioare; consideră că acești parametri ar trebui să cuprindă: retragerea completă a trupelor ruse și a mercenarilor de pe teritoriul Ucrainei; încetarea furnizării de arme și de echipamente teroriștilor; respectarea deplină a regimului de încetare a focului de către Rusia; stabilirea unei verificări și a unui control internațional eficient al regimului de încetare a focului și restabilirea controlului Ucrainei asupra întregului său teritoriu; invită Consiliul și statele membre să nu ridice nicio sancțiune înainte de a evalua clar progresul procesului de pace din Ucraina, precum și să fie pregătite să impună Rusiei sancțiuni suplimentare pentru orice acțiuni care subminează acordul de încetare a focului sau care conduc la escaladarea tensiunilor în Ucraina;

13.  reamintește faptul că măsurile restrictive adoptate de UE sunt legate direct de încălcarea dreptului internațional precum și de anexarea ilegală a Crimeii și destabilizarea Ucrainei de către Federația Rusă, în timp ce măsurile comerciale adoptate de Federația Rusă, inclusiv măsurile împotriva Ucrainei și a altor țări din cadrul Parteneriatul estic care au încheiat recent acorduri de asociere cu UE, nu se justifică; solicită UE să ia în considerare posibilitatea excluderii Rusiei din cooperarea nucleară civilă și din sistemul SWIFT;

14.  invită Comisia să monitorizeze îndeaproape impactul așa-numitelor „contra-sancțiuni ruse” și să ia rapid măsuri pentru a sprijini producătorii afectați de restricțiile comerciale ale Rusiei; salută măsurile adoptate de Consiliul Agricultură al UE la 5 septembrie 2014 și îndeamnă Comisia să examineze în ce mod UE poate să facă mai bine față unor crize similare în viitor și să depună toate eforturile pentru a sprijini în mod concret și la timp producătorii europeni afectați; regretă suspendarea măsurilor de piață de urgență pentru piețele de fructe și legumele perisabile, dar condamnă toate abuzurile de sprijin; solicită Comisiei să prezinte cât mai curând un nou sistem;

15.  invită Comisia să monitorizeze îndeaproape piețele agricole, alimentare, de pescuit și de acvacultură și să informeze Consiliul și Parlamentul cu privire la orice modificări, precum și să evalueze impactul măsurilor luate pentru a extinde, eventual, lista de produse acoperite și pentru a crește pachetul de 125 de milioane de euro; solicită insistent Comisiei să nu se limiteze la doar măsurile care vizează piețele, ci să ia și măsuri pe termen mediu pentru a consolida prezența UE pe piețele țărilor terțe (de exemplu, activități de promovare);

16.  ia în considerare posibilitatea de a se baza pe alte fonduri europene decât fondurile agricole, deoarece criza este în primul rând de natură politică, și nu rezultatul unui eșec al pieței sau al unor condiții meteorologice nefavorabile;

17.  subliniază faptul că stabilitatea și dezvoltarea politică și economică pe termen mediu și lung din Rusia depind de apariția unei democrații veritabile și atrage atenția că viitoarea evoluție a relațiilor UE-Rusia va depinde de eforturile de consolidare a democrației, a statului de drept și a respectării drepturilor fundamentale în Rusia;

18.  își exprimă satisfacția cu privire la eliberarea ostaticilor deținuți de către grupurile înarmate ilegal din estul Ucrainei și solicită eliberarea prizonierilor ucraineni deținuți în Federația Rusă; atrage atenția în special asupra cazului Nadejdei Savcenko, o voluntară ucraineană capturată de separatiști în iunie 2014, transferată ulterior către Rusia și ținută în continuare în detenție; subliniază, de asemenea, cazurile cineaștilor și jurnaliștilor Oleg Sentsov, Oleskiy Chierny, Gennadiy Afanasiev și Aleksandr Kolchenko, capturați în Crimeea;

19.  salută angajamentul reînnoit al NATO de a acorda prioritate securității colective și angajamentului pentru respectarea articolului 5 din Tratatul de la Washington; salută deciziile summitului NATO de la Newport de a crește nivelul de securitate a aliaților estici, inclusiv crearea unei Grupări multinaționale de forțe cu un nivel de reacție foarte ridicat (GMFNRFR), o prezență militară permanentă a NATO asigurată prin rotație, și crearea infrastructurii logistice, precum și sprijinul acordat pentru consolidarea capacității Ucrainei de a-și asigura propria securitate; ia act de faptul că aliații NATO, la nivel bilateral, pot furniza Ucrainei armele, tehnologia și know-how-ul necesar pentru securitate și apărare; subliniază cu fermitate, însă, că nu există o soluție militară pentru criza din Ucraina;

20.  subliniază importanța anchetării independente, rapide și complete a cauzelor prăbușirii zborului MH17 al companiei Malaysia Airlines, delegate Consiliul olandez pentru siguranță, precum și necesitatea de a-i deferi justiției pe cei răspunzători de accident; ia act de faptul că Consiliul olandez pentru siguranță a publicat raportul preliminar privind ancheta prăbușirii cursei MH17 la 9 septembrie 2014; subliniază faptul că, în conformitate cu constatările preliminare, până în prezent nu s-au găsit indicii cu privire la vreo problemă tehnică sau operațională a aeronavei sau a echipajului, și că daunele analizate din partea anterioară a avionului par să indice faptul că aeronava a fost penetrată de un număr mare de mare obiecte propulsate cu mare energie din afara aeronavei; regretă faptul că rebelii în continuare nu permit accesul nerestricționat al anchetatorilor la locul prăbușirii și solicită tuturor părților să faciliteze imediat accesul;

21.  este ferm convins că singurul răspuns viabil al UE la amenințările Rusiei este să fie unită și să aibă un mesaj unitar; consideră că UE trebuie să-și regândească relațiile cu Rusia, să renunțe la conceptul de parteneriat strategic și să găsească o nouă abordare, unificată;

22.  își exprimă profunda îngrijorare în ceea ce privește situația umanitară catastrofală din estul Ucrainei, în special în iarna viitoare; subliniază nevoia urgentă de a oferi asistență umanitară și ajutor populației din zonele de conflict, persoanelor strămutate în interiorul țării și refugiaților; repetă avertizarea recentă a Organizației Mondiale a Sănătății privind faptul că estul Ucrainei se confruntă cu o situație de urgență în domeniul sănătății, din cauza faptului că spitalele nu funcționează la întreaga capacitate și există o penurie de medicamente și vaccinuri; salută decizia recentă a Comisiei de a mobiliza 22 de milioane EUR ca ajutor umanitar și ajutor pentru dezvoltare pentru Ucraina; solicită eforturi suplimentare de urgență, sub conducerea și supervizarea UE, inclusiv un convoi de ajutor umanitar, pentru a contribui la ajutorarea persoanelor celor mai afectate; reamintește faptul că livrarea ajutorului umanitar în estul Ucrainei trebuie să se efectueze respectând pe deplin dreptul internațional umanitar și principiile umanității, neutralității, imparțialității și independenței, precum și în strânsă cooperare cu guvernul ucrainean, ONU și Comitetul Internațional al Crucii Roșii (CICR); își exprimă respectul profund pentru efortul fantastic al unor grupuri de cetățenii ucraineni în domeniul ajutorului umanitar în estul Ucrainei, în special în ceea ce privește evacuarea copiilor, îngrijirile medicale și aprovizionarea cu alimente;

23.  invită insistent Comisia să înceapă pregătirea celui de-al treilea pachet ambițios de asistență macrofinanciară pentru Ucraina, precum și să-și asume un rol de lider în organizarea Conferinței donatorilor pentru Ucraina, care ar urma să aibă loc înainte de sfârșitul anului 2014 și care va implica organizații internaționale, instituții financiare internaționale și societatea civilă; subliniază importanța unui angajament din partea comunității internaționale pentru a susține stabilizarea economică și politică și reforma în Ucraina;

24.  salută eforturile continue depuse de autoritățile ucrainene pentru a asigura dreptul la educație și, în special, pentru a se asigura că toți copiii vor putea să se întoarcă cât mai curând în școlile afectate de conflict; subliniază că trebuie oferit sprijin psihosocial pentru toți copiii care au fost expuși direct la evenimente violente;

25.  condamnă cu fermitate răpirea ilegală a unui ofițer de contrainformații estonian de pe teritoriul Estoniei și invită autoritățile ruse să-l elibereze imediat pe dl Kohver și să permită întoarcerea sa în condiții de siguranță în Estonia;

26.  consideră că este extrem de important să se reducă dependența UE de Rusia și de la alte regimuri autoritare; solicită, de asemenea, Consiliului European din octombrie 2014 să adopte de urgență un plan ambițios și cuprinzător pentru iarna următoare, incluzând și țări învecinate precum Ucraina;

27.  atrage atenția asupra recentelor informații credibile cu privire la încălcări ale drepturilor omului în zonele de conflict, în special de către trupele rusești regulate și separatiști; sprijină apelul adresat guvernului ucrainean de a crea un registru unic și actualizat periodic privind cazurile de răpire raportate și sprijină desfășurarea unei anchete amănunțite și imparțiale a tuturor acuzațiilor de folosire abuzivă a forței, de maltratări sau de tortură;

28.  salută adoptarea de către Comisie a celui de-al patrulea raport intermediar privind punerea în aplicare de către Ucraina a Planului de acțiune privind liberalizarea vizelor și salută decizia Consiliului de a trece la faza a doua; insistă asupra finalizării rapide a liberalizării regimului vizelor între UE și Ucraina, care este un răspuns concret la aspirațiile europene ale persoanelor care au participat la demonstrațiile din Piața Maidan; își reiterează, între timp, solicitarea de a se introduce imediat proceduri temporare, foarte simple și necostisitoare de eliberare a vizelor;

29.  solicită continuarea discuțiilor trilaterale cu privire la livrările de gaz în Ucraina, care au fost suspendate din luna iunie 2014, pentru a găsi o soluție pentru reluarea acestora; reiterează necesitatea de a asigura alimentarea cu gaz prin intermediul fluxurilor inverse de gaz din statele UE vecine către Ucraina;

30.  solicită UE să considere instalațiile de stocare a gazului, de interconectare și de retur ca elemente strategice și astfel să reglementeze cota părților contractante terțe în aceste sectoare cruciale; solicită, în plus, statelor membre să anuleze acordurile prevăzute cu Rusia în sectorul energiei, inclusiv conducta de gaz South Stream;

31.  subliniază necesitatea de a îmbunătăți radical securitatea energetică, independența și rezistența UE la presiunea externă, prin consolidarea sectorului energetic, o mai mare dezvoltarea a infrastructurii energetice din țările vecine ale UE și dezvoltarea interconexiunilor energetice între aceste țări și UE , în conformitate cu obiectivele Comunității Energetice, precum și de a implementa aceste proiecte de interes comun în mod prioritar și cât mai urgent, pentru a construi o piață total liberă a gazului în Europa;

32.  salută decizia guvernului francez de a opri livrarea de elicoptere Mistral, și invită toate statele membre să adopte o linie similară în ceea ce privește exporturile care nu fac obiectul deciziilor de sancțiune ale UE, în special în ceea ce privește armamentul și materialul cu dublă utilizare; reamintește că acest lucru, în circumstanțele actuale, ar contraveni Codului de conduită al UE privind exportul de arme și Poziția comună din 2008 care definește normele comune de reglementare a controlului exporturilor de tehnologie militară și echipament; solicită tuturor statelor membre ale UE să respecte pe deplin embargoul privind comerțul cu arme și interdicția de a exporta produsele cu dublă utilizare pentru utilizatori finali militari;

33.  salută decizia de a organiza alegeri parlamentare anticipate în Ucraina la 26 octombrie 2014 și se așteaptă ca guvernul să asigure alegeri libere și corecte; solicită Ucrainei să dea dovadă de transparență în finanțarea partidelor și a campaniilor politice și să țină cont pe deplin de toate observațiile menționate în rapoartele informative și concluziile misiunii de observare a OSCE/ODIHR la recentele alegeri prezidențiale; solicită tuturor partidelor politice reprezentate în prezent în Rada Supremă să participe la alegeri și cere tuturor părților să respecte rezultatul acestora; speră că se va constitui o majoritate puternică în fața provocărilor importante și a reformelor necesare; îndeamnă forțele rebele din estul Ucrainei să nu împiedice procesul electoral și să garanteze dreptul fundamental al locuitorilor din Donbas de a-și alege în mod liber reprezentanții; se angajează să trimită observatori electorali pentru a monitoriza aceste alegeri și solicită o misiune internațională substanțială de monitorizare a alegerilor, pentru a supraveghea aceste alegeri cruciale, care se vor desfășura în actualele condiții dificile;

34.  subliniază faptul că Rusia are mai puține motive decât oricând să critice Acordul UE-Ucraina sau să reacționeze prin restricții comerciale nejustificate și agresiune militară; își exprimă îngrijorarea că această nouă evoluție este un stimulent pentru Rusia să-și amplifice politica de intimidare a Ucrainei și să o atragă în propria sa sferă de influență; se teme de pericolul contagiunii acestui conflict în Georgia și Republica Moldova;

35.  regretă faptul că liderii Rusiei consideră Parteneriatul estic al UE ca pe o amenințare la adresa propriilor interese politice și economice; subliniază că, dimpotrivă, Rusia va avea de câștigat de pe urma unor activități comerciale și economice mai intense, iar securitatea Rusiei va fi consolidată de o vecinătate stabilă și predictibilă; regretă utilizarea de către Rusia a comerțului ca instrument pentru destabilizarea regiunii, introducând mai multe interdicții privind importurile de produse din Ucraina și Republica Moldova, precum și, mai recent, prin renunțarea la SIV ALS cu Ucraina, Georgia și Moldova și, prin urmare, reintroducerea taxelor clauzei națiunii celei mai favorizate (MFN) pentru produsele provenind din aceste țări;

36.  în această privință, își reiterează opinia că acest acord nu reprezintă obiectivul final al relațiilor dintre UE și Ucraina; subliniază, de asemenea, că, în conformitate cu articolul 49 din Tratatul privind Uniunea Europeană, Ucraina - la fel ca orice alt stat european - are o perspectivă europeană și poate cere să devină membră a Uniunii Europene, cu condiția să-și însușească principiile democrației, să respecte libertățile fundamentale, drepturile omului și drepturile minorităților și să asigure statul de drept;

37.  subliniază faptul că relațiile de parteneriat și cooperare cu Rusia ar trebui să fie restabilite în momentul în care Rusia demonstrează că respectă dreptul internațional, contribuie în mod activ și fără ambiguitate la soluționarea pașnică a crizei ucrainene și respectă pe deplin integritatea teritorială, independența și suveranitatea Ucrainei, precum și a celorlalte țări din cadrul Parteneriatului estic și a vecinilor săi; invită noul ÎR/VP să adopte un rol proactiv în facilitarea dialogului dintre Ucraina și Rusia, precum și a dialogului dintre UE și Rusia și în promovarea unor soluții pașnice la conflicte; consideră, în plus, că Comisia ar trebui să analizeze modalitățile de cooperare ale UE cu Uniunea Economică Eurasiatică;

38.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor statelor membre, președintelui, guvernului și parlamentului Ucrainei, Consiliului Europei, OSCE precum și președintelui, guvernului și parlamentului Federației Ruse.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2014)0170.
(2) Texte adoptate, P7_TA(2014)0248.
(3) Texte adoptate, P7_TA(2014)0457.
(4) Texte adoptate, P8_TA(2014)0009.
(5) Texte adoptate, P7_TA(2014)0101.


Răspunsul UE după izbucnirea epidemiei de Ebola
PDF 230kWORD 75k
Rezoluţia Parlamentului European din 18 septembrie 2014 referitoare la răspunsul UE la epidemia de Ebola (2014/2842(RSP))
P8_TA(2014)0026RC-B8-0107/2014

Parlamentul European,

–  având în vedere anunțul Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) din 8 august 2014 privind o „urgență la nivel internațional în domeniul sănătății publice”,

–  având în vedere foaia de parcurs privind răspunsul la Ebola emisă de OMS la 28 august 2014,

–  având în vedere concluziile din 15 august 2014 ale Consiliului Afaceri Externe al Uniunii Europene privind criza legată de Ebola în Africa de Vest,

–  având în vedere evaluarea riscurilor asociate cu Ebola efectuată de Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor la 27 august 2014,

–  având în vedere „Declarația privind epidemia de Ebola” în Africa de Vest dată de comisarul pentru sănătate, Tonio Borg, la 8 august 2014,

–  având în vedere „Declarația privind răspunsul UE la epidemia de Ebola” dată de comisarul pentru dezvoltare, Andris Piebalgs, și de comisarul pentru ajutor umanitar și răspuns la situații de criză, Kristalina Georgieva, la 5 septembrie 2014,

–  având în vedere evenimentul la nivel înalt al Comisiei Europene, care a avut loc la 15 septembrie 2014, de coordonare a răspunsului la epidemia de Ebola din Africa de Vest,

–  având în vedere misiunea Uniunii Africane (UA) „AU Support to Ebola Outbreak in West Africa” (ASEOWA) (Sprijinul acordat de către UA în contextul epidemiei de Ebola din Africa de Vest), înființată la 21 august 2014,

–  având în vedere „Informarea specială cu privire la Ebola” a Națiunilor Unite, ținută de dr Joanne Liu, președinte internațional al Médecins Sans Frontières, la 2 septembrie 2014,

–  având în vedere declarația ministrului liberian al apărării, Brownie Samukai, care a afirmat, în fața Consiliului de Securitate al ONU, că existența țării sale este amenințată de epidemia de Ebola,

–  având în vedere reuniunea Consiliului de Securitate al ONU din 18 septembrie, unde criza Ebola va fi prioritară pe ordinea de zi,

–  având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât boala virală Ebola (EVD), cunoscută în trecut și sub denumirea de „febră hemoragică Ebola”, este o boală umană gravă, adesea fatală;

B.  întrucât, începând din 22 martie 2014, data la care izbucnirea epidemiei de Ebola a fost anunțată oficial în Guineea, această boală s-a răspândit în alte patru țări (Liberia, Nigeria, Sierra Leone și Senegal), a afectat aproape 4 000 de persoane și a cauzat peste 2 000 de decese și întrucât există și cazuri de persoane infectate sau de decese neraportate;

C.  întrucât epidemia avansează rapid și se răspândește în regiunea Africii de Vest, deși un focar separat al infecției cu acest virus a fost semnalat în Republica Democratică Congo;

D.  întrucât OMS recunoaște că această epidemie a fost subestimată și preconizează că în următoarele trei luni numărul pacienților ar putea depăși 20 000;

E.  întrucât OMS a anunțat că actuala epidemie este cea mai gravă dintre cele înregistrate până în prezent, din punctul de vedere al numărului de persoane infectate, al ratei mortalității și al acoperirii geografice, și a declarat că această criză reprezintă o „urgență la nivel internațional în domeniul sănătății publice”, care necesită un răspuns coordonat pe plan internațional;

F.  întrucât 4,5 milioane de copii cu vârsta sub cinci ani trăiesc în zonele afectate de virusul Ebola, iar femeile (care reprezintă 75 % din cazuri) au fost afectate de boală în mod disproporționat, deoarece ele sunt cele care asigură îngrijirea familiei;

G.  întrucât foaia de parcurs a OMS enumeră o serie de măsuri foarte concrete și urgente, menite să oprească transmiterea bolii virale Ebola la nivel internațional într-un termen cuprins între șase și nouă luni și să permită gestionarea rapidă a consecințelor oricăror cazuri suplimentare de răspândire a virusului la nivel mondial, recunoscând, totodată, necesitatea de a aborda, în paralel, impactul socioeconomic mai amplu al epidemiei;

H.  întrucât ONG-urile cele mai active de la fața locului, cum ar fi Médecins Sans Frontières și Federația Internațională a Societăților de Cruce Roșie și Semilună Roșie, critică eforturile internaționale depuse până în prezent, calificându-le drept periculos de inadecvate, întrucât capacitățile foarte limitate de pe teren se traduc prin existența unor deficiențe critice în toate aspectele răspunsului internațional: serviciile de asistență medicală, formarea personalului medical, controlul infectării, depistarea persoanelor care au intrat în contact cu bolnavii, supravegherea epidemiologică, sistemele de alertă și de orientare a pacienților, educația și mobilizarea comunitară;

I.  întrucât Direcția Generală Dezvoltare și Cooperare (DG DEVCO) și Direcția Generală Ajutor Umanitar și Protecție Civilă (DG ECHO) din cadrul Comisiei Europene au angajat o sumă de peste 147 de milioane EUR pentru ajutorul umanitar și de dezvoltare cu scopul de a opri răspândirea virusului, de a pune la dispoziția persoanelor infectate servicii de îngrijire și echipamentele medicale esențiale și de a permite detașarea experților umanitari;

J.  întrucât doar 11,9 milioane EUR din cele 147 de milioane angajate vor fi utilizate pentru măsuri specifice care vizează satisfacerea unora dintre nevoile vitale pe plan umanitar,

K.  întrucât toate organizațiile partenere de la fața locului au subliniat că, pentru a izola și a trata pacienții, sunt necesare de urgență nu doar fonduri, ci și capacitate operațională, inclusiv resurse umane calificate și materiale logistice;

L.  întrucât Comisia monitorizează situația prin intermediul Centrului său de coordonare a răspunsului la situații de urgență (ERCC), care ar trebui să servească drept platformă pentru coordonarea asistenței UE;

M.  întrucât experți UE în domeniul umanitar au fost trimiși în regiune pentru monitorizarea situației și colaborarea cu organizațiile partenere și autoritățile locale,

N.  întrucât statele membre ale UE au capacitatea de a mobiliza de urgență echipe de intervenție pentru a asigura diagnosticarea rapidă, izolarea (cazurilor suspecte și a celor confirmate în săli diferite), monitorizarea persoanelor care au intrat în contact cu bolnavii și depistarea canalelor de transmitere, adoptarea măsurilor care se impun pentru înmormântarea victimelor, educația și sprijinul la nivel local;

O.  întrucât țările afectate suferă deja ca urmare a penuriei de alimente și de apă potabilă, a colapsului economic survenit după izbucnirea epidemiei, provocat de perturbarea comerțului, a zborurilor comerciale și a activităților agricole de recoltare, toți acești factori favorizând tulburările sociale, strămutarea populației, haosul, amenințările la adresa ordinii publice și răspândirea în continuare a virusului;

P.  întrucât epidemia a scos la iveală deficiențele grave ale sistemelor de sănătate din țările afectate și nevoia urgentă de sprijin în vederea consolidării acestora,

1.  deplânge pierderile de vieți omenești în regiunea devastată de epidemia de Ebola și își exprimă sincerele condoleanțe guvernelor țărilor și persoanelor afectate de epidemie;

2.  consideră că comunitatea internațională trebuie să joace un rol mai important, iar țările africane trebuie să își asume, la rândul lor, responsabilitățile care le revin, întrucât epidemia de Ebola reprezintă un risc de securitate la nivel global, nefiind doar o problemă a Africii de Vest, ci o problemă la nivel mondial;

3.  invită Comisia să își intensifice eforturile și să-și coordoneze acțiunile cu Națiunile Unite pentru a combate epidemia cauzată de virusul Ebola; solicită Consiliului de Securitate al ONU ca, împreună cu țările partenere afectate, să analizeze posibilitatea utilizării resurselor militare și de protecție civilă sub conducerea Secretarului General și cu coordonare din partea Oficiului pentru coordonarea afacerilor umanitare;

4.  salută și încurajează majorarea continuă a angajamentului financiar al Comisiei Europene în ceea ce privește ajutorul umanitar și de dezvoltare drept reacție la criză și în special sprijinul său pentru misiunea ASEOWA a Uniunii Africane;

5.  adresează laude la adresa activității desfășurate pe teren de către organizațiile partenere în ciuda provocărilor cu care se confruntă și salută călduros contribuția și asistența extraordinară a organizațiilor internaționale la ținerea sub control a epidemiei;

6.  reamintește statelor membre că ajutorul financiar oferit țărilor afectate nu ar trebui să justifice reducerea ajutorului pentru dezvoltare pe termen lung, ci ar trebui să fie complementar acestuia;

7.  regretă faptul că această criză a fost subestimată de comunitatea internațională, precum și faptul că se înregistrează întârzieri în elaborarea unei strategii coordonate adecvate;

8.  salută angajamentele pe care și le-au asumat statele membre în cadrul evenimentului la nivel înalt al Comisiei Europene din 15 septembrie 2014 și îndeamnă Consiliul Uniunii Europene să organizeze o reuniune ministerială în cadrul căreia să se stabilească un plan de urgență pentru mobilizarea răspunsului medical și să se cadă de acord asupra acordării de ajutor umanitar din partea statelor membre, sub coordonarea Comisiei;

9.  invită Comisia să întocmească evaluări ale nevoilor și planuri specifice fiecărei țări, pentru a stabili și a coordona necesitățile în ceea ce privește personalul medical calificat și mobilizarea acestuia, laboratoarele mobile, echipamentele de laborator, îmbrăcămintea de protecție și centrele de tratament dotate cu saloane de carantină;

10.  invită statele membre să își coordoneze zborurile și să stabilească punți aeriene dedicate pentru transportarea personalului și echipamentelor medicale către țările afectate și către regiune și să asigure evacuarea medicală în cazul în care este nevoie;

11.  subliniază nevoia de a consolida cooperarea științifică și sprijinul tehnologic în zonele afectate de această epidemie, în vederea instituirii unor infrastructuri clinice, epidemiologice și de diagnostic, inclusiv a unor sisteme de supraveghere și infrastructuri sustenabile, și acordând o atenție deosebită implicării personalului local, inclusiv activităților de formare;

12.  invită Comisia ca, prin intermediul ERCC, să colaboreze îndeaproape cu ECDC, OMS și cu statele membre prin intermediul Comitetului pentru securitate sanitară;

13.  invită Comisia să introducă sisteme de control pentru a se asigura că întregul buget alocat pentru eradicarea epidemiei de Ebola este utilizat într-adevăr pentru combaterea epidemiei în țările afectate de virus și nu în alte scopuri;

14.  consideră că foaia de parcurs privind răspunsul la Ebola emisă de OMS reprezintă baza activităților prioritare, în special în ceea ce privește răspunsul diferențiat în cazul țărilor cu o transmitere pe scară largă a bolii, al primelor cazuri depistate și al țărilor învecinate unde trebuie consolidate măsurile de pregătire pentru intervenție;

15.  salută discuțiile privind modalitățile în care eforturile de menținere a păcii ale ONU – însoțite de activități de formare adecvate – ­pot sprijini în continuare combaterea bolii Ebola în regiune;

16.  invită Consiliul și Comisia să sprijine și să încurajeze Uniunea Africană în vederea elaborării unui plan de acțiune holistic, care se dovedește a fi necesar în condițiile în care situația continuă să se înrăutățească rapid, afectând economia și ordinea publică în țările în cauză, întrucât criza Ebola a devenit complexă, în joc fiind implicații politice, economice, sociale și legate de securitate care vor continua să afecteze regiunea și după încetarea actualei urgențe medicale;

17.  subliniază că actuala criză nu poate fi soluționată doar de către sistemele de sănătate, fiind necesară, în schimb, o abordare concertată care să implice sectoare diferite (sectorul sănătății, al educației și formării, al salubrității și al ajutorului alimentar) pentru a aborda deficiențele critice care afectează toate serviciile esențiale;

18.  consideră că personalul medical local trebuie implicat în tratamentul acordat populației afectate și ar trebui să joace rolul de intermediar între aceasta și personalul medical internațional;

19.  solicită să se întreprindă acțiuni de educare și de informare în vederea sensibilizării populației cu privire la simptome și la măsurile profilactice, astfel încât să se câștige încrederea acesteia și să se determine cooperarea populației la măsurile de combatere a virusului Ebola, deoarece informarea și comunicarea constituie un aspect important în lupta împotriva epidemiei de Ebola;

20.  subliniază că lupta împotriva virusului Ebola nu trebuie să ducă, în comunitățile sau în țările lor, la stigmatizarea pacienților care au supraviețuit;

21.  invită statele membre să pună în aplicare măsuri stricte de control al infecțiilor și, în colaborare cu ECDC, să ofere publicului informații mai detaliate cu privire la riscuri;

22.  invită statele membre și Comisia să adopte măsuri pentru coordonarea și sprijinirea cercetărilor medicale și a producției de medicamente și de vaccinuri eficace împotriva Ebola și să accelereze trialurile clinice necesare în cazul tratamentelor potențiale existente;

23.  solicită să se facă o distincție clară între testele vaccinurilor contra Ebola și tratamentul oferit persoanelor infectate; solicită ca trialurile clinice ale vaccinurilor contra Ebola să respecte normele OMS aplicabile aflate în vigoare;

24.  solicită Comisiei sale pentru dezvoltare să elaboreze recomandări detaliate în vederea atenuării consecințelor pe termen lung ale epidemiei și a consolidării sistemelor de sănătate ale țărilor afectate, cu scopul de a evita izbucnirea unor epidemii similare;

25.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, guvernelor și parlamentelor țărilor din Uniunea Africană, Secretarului General al ONU, precum și Organizației Mondiale a Sănătății.


Situația din Irak și Siria și ofensiva grupării Statului Islamic, inclusiv persecutarea minorităților
PDF 246kWORD 95k
Rezoluţia Parlamentului European din 18 septembrie 2014 referitoare la situația din Irak și Siria și la ofensiva grupării Statul Islamic, inclusiv la persecutarea minorităților (2014/2843(RSP))
P8_TA(2014)0027RC-B8-0109/2014

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Irak și Siria,

–  având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe privind Irak și Siria,

–  având în vedere Concluziile Consiliului European din 30 august 2014 privind Irak și Siria,

–  având în vedere declarațiile Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate cu privire la Irak și Siria,

–  având în vedere rezoluția nr. 2170 (2014) a Consiliului de Securitate al ONU și rezoluția S-22/L.1 (2014) a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului,

–  având în vedere declarațiile Secretarului General al ONU privind Irak și Siria,

–  având în vedere declarația de la summit-ul NATO din 5 septembrie 2014,

–  având în vedere orientările UE privind promovarea și protecția libertății de religie și de convingere, adoptate la 24 iunie 2013,

–  având în vedere concluziile conferinței de la Paris privind securitatea în Irak și lupta împotriva statului islamic, din 15 septembrie 2014,

–  având în vedere Acordul de parteneriat și cooperare (APC) dintre Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Irak, pe de altă parte, precum și Rezoluția sa din 17 ianuarie 2013 referitoare la Acordul de parteneriat și cooperare dintre UE și Irak(1),

–  având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât situația umanitară și de securitate din Irak și Siria, care era deja la un nivel critic, s-a deteriorat și mai mult în urma ocupării unor părți din teritoriul acestor țări de către gruparea teroristă jihadistă Statul Islamic (IS), desprinsă din Al-Qaida; întrucât caracterul transnațional al grupării ISIS și al grupărilor teroriste asociate reprezintă o amenințare la adresa regiunii în ansamblu; întrucât există îngrijorări din ce în ce mai mari cu privire la bunăstarea celor care se află încă blocați în zone controlate de forțele IS;

B.  întrucât dezintegrarea frontierei dintre Irak și Siria i-a dat grupării IS ocazia de a-și consolida prezența în ambele țări; întrucât IS și-a extins în ultimele luni cuceririle teritoriale din estul Siriei în nord-vestul Irakului, cucerind inclusiv al doilea oraș ca mărime din Irak, Mosul; întrucât, la 29 iunie 2014, s-a relatat că IS a proclamat un „califat”, sau un „stat islamic”, în teritoriile pe care le controlează din Irak și Siria, iar liderul grupării, Abdu Bakr al-Baghdadi, s-a autoproclamat calif; întrucât IS nu recunoaște frontierele acceptate la nivel internațional și și-a declarat intenția de a extinde „califatul islamic” în alte țări majoritar musulmane;

C.  întrucât cucerirea unor teritorii din Irak și Siria a fost urmată de impunerea unei interpretări stricte a legii Șaria; întrucât în zonele controlate de IS și de grupările asociate au avut loc încălcări grave ale drepturilor internaționale ale omului și ale dreptului umanitar, inclusiv asasinate selective, convertiri forțate, răpiri, practici de vânzare a femeilor, folosirea femeilor și a copiilor ca sclavi, recrutarea copiilor pentru atentate sinucigașe cu bombă, abuzuri sexuale și fizice și tortură; întrucât IS i-a asasinat pe jurnaliștii James Foley și Steven Sotloff și pe asistentul umanitar David Haines; întrucât atât comunitățile creștină, yezidi, turkmenă, shabak, kaka’e, sabiană și șiită, cât și numeroși arabi și musulmani sunniți, au reprezentat ținte ale IS; întrucât au fost distruse în mod deliberat moschei, monumente, altare, biserici și alte lăcașuri de cult, morminte și cimitire, precum și situri arheologice și de patrimoniu cultural;

D.  întrucât, în ultimul timp, creștinii irakieni au fost persecutați, privați de drepturile lor fundamentale și obligați să-și părăsească casele și să devină refugiați din cauza religiei și convingerilor lor; întrucât, potrivit Open Doors International, numărul creștinilor din Irak a scăzut semnificativ, de la 1,2 milioane la începutul anilor 1990, la aproximativ 330 000 - 350 000 în prezent; întrucât, înainte de începerea conflictului din Siria, în această țară locuiau aproximativ 1,8 milioane de creștini; întrucât, de la începerea conflictului, cel puțin 500 000 de creștini au fost strămutați;

E.  întrucât, potrivit estimărilor Oficiului Organizației Națiunilor Unite pentru coordonarea afacerilor umanitare (OCHA), în acest an 1,4 milioane de persoane au fost strămutate în interiorul țării (PSI) în Irak și aproximativ 1,5 milioane de persoane au nevoie de asistență umanitară; întrucât creșterea puterii IS a generat o criză umanitară, în special o strămutare masivă a civililor; întrucât, la 12 august 2014, UE a decis să crească asistența umanitară în favoarea Irakului cu 5 milioane EUR, în scopul de a oferi asistență de bază persoanelor strămutate, finanțarea umanitară acordată Irakului în 2014 ridicându-se astfel la 17 milioane EUR până în prezent; întrucât UE a extins și mai mult asistența umanitară, prin crearea unui pod aerian între Bruxelles și Arbil;

F.  întrucât, conform informațiilor furnizate de ONU, în Siria au murit peste 191 000 de persoane în timpul conflictului; întrucât, conform informațiilor furnizate de OCHA, peste 6,4 milioane de persoane au fost strămutate intern în Siria și există peste 3 milioane de refugiați sirieni, în principal în Liban (1,17 milioane de refugiați), Turcia (832 000), Iordania (613 000), Irak (215 000) și Egipt și nordul Africii (162 000); întrucât, potrivit Oficiului pentru ajutor umanitar și protecție civilă (ECHO), aproximativ 10,8 milioane de persoane au nevoie de asistență umanitară; întrucât în 2014, până în prezent, UE a contribuit cu ajutor umanitar în valoare de 150 milioane EUR pentru victimele crizei din Siria;

G.  întrucât sute de luptători străini, printre care mulți provenind din statele membre ale UE, luptă, potrivit relatărilor, alături de IS; întrucât cetățenii UE în cauză sunt considerați drept un pericol la adresa securității de către guvernele statelor membre;

H.  întrucât UE a recunoscut povara care apasă asupra regiunii Kurdistan și a Guvernului Regional al Kurdistanului, unde se află un număr mare de persoane strămutate în interiorul țării;

I.  întrucât Înaltul Comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR) a afirmat că desfășurarea activității în zonă pentru a oferi civililor și refugiaților ajutorul adecvat de care au nevoie este în continuare foarte dificilă; întrucât este important să li se asigure un adăpost sutelor de mii de refugiați sirieni și irakieni înainte de începerea iernii;

J.  întrucât UE și-a reiterat angajamentul ferm față de unitatea, suveranitatea și integritatea teritorială ale Irakului;

K.  întrucât șefii de stat și de guvern care au participat la summit-ul NATO din 4 și 5 septembrie 2014 au declarat că prezența IS atât în Siria, cât și în Irak, reprezintă o amenințare la adresa stabilității regionale și că locuitorii din Siria și Irak și din alte părți ale regiunii au nevoie de sprijinul comunității internaționale pentru a contracara amenințarea în cauză;

L.  întrucât a fost prezentată posibilitatea de a realiza atacuri aeriene în estul Siriei; întrucât în cadrul reuniunii NATO din 5 septembrie 2014 s-a format o coaliție împotriva IS; întrucât Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) lucrează în prezent la o strategie regională globală pentru a aborda amenințarea reprezentată de IS; întrucât, la 10 septembrie 2014, președintele SUA, Barack Obama, și-a prezentat strategia pentru combaterea IS, care include, printre alte acțiuni, o campanie organizată de atacuri aeriene împotriva IS, „oriunde s-ar afla”, inclusiv în Siria, creșterea sprijinului pentru forțele aliate terestre care se luptă cu IS și intensificarea eforturilor în domeniul combaterii terorismului în vederea suprimării finanțării grupării; întrucât Liga Arabă s-a angajat să consolideze cooperarea în vederea înfrângerii IS în Siria și Irak;

M.  întrucât IS și-a asigurat surse importante de venituri, jefuind băncile și întreprinderile din teritoriile pe care le stăpânește, preluând controlul asupra unui număr de până la șase câmpuri petrolifere din Siria, printre care și cele mai mari instalații petrolifere siriene de la al-Omar, câmp petrolifer situat în apropierea frontierei cu Irak și primind fonduri din partea unor donatori bogați, majoritatea provenind din regiune;

N.  întrucât promovarea democrației și respectării drepturilor omului, printre care se numără și dreptul la libertatea de religie și de convingere, reprezintă principii și obiective fundamentale ale UE și baza comună a relațiilor sale cu țările terțe,

1.  își exprimă deosebita preocupare față de deteriorarea securității și a situației umanitare în Irak și Siria ca urmare a ocupării unor părți din teritoriile acestor țări de către IS; condamnă cu fermitate asasinatele aleatorii și încălcarea drepturilor omului comise de IS și de alte organizații teroriste împotriva minorităților religioase și etnice și a celor mai vulnerabile grupuri; condamnă cu fermitate atacurile îndreptate împotriva țintelor civile, inclusiv spitale, școli și lăcașuri de cult, precum și recursul la execuții și violență sexuală din partea IS în Irak și în Siria; subliniază faptul că nu ar trebui să existe impunitate pentru autorii acestor acte;

2.  condamnă cu fermitate asasinarea recentă a jurnaliștilor James Foley și Steven Sotloff și a asistentului umanitar David Haines comise de către IS și își exprimă profunda îngrijorare cu privire la siguranța altor persoane care sunt încă ținute în captivitate de către extremiști; își exprimă profunda compasiune și condoleanțe familiilor acestor victime și familiilor tuturor victimelor acestui conflict;

3.  subliniază faptul că atacurile de amploare sau repetate îndreptate împotriva civililor din cauza apartenenței etnice sau politice, a religiei, credinței sau genului ar putea reprezenta o crimă împotriva umanității; condamnă în mod ferm toate formele de persecuție, discriminare și intoleranță pe motive de religie și de convingere, precum și actele de violență împotriva tuturor comunităților religioase; subliniază încă o dată faptul că dreptul la libertatea de gândire, de conștiință și de religie este un drept fundamental al omului;

4.  își exprimă sprijinul pentru toate victimele intoleranței religioase și ale urii; își exprimă solidaritatea cu membrii comunităților creștine care sunt persecutate și care se confruntă cu pericolul dispariției în țările lor natale, Irak și Siria, precum și cu alte minorități religioase persecutate; confirmă și sprijină dreptul inalienabil al tuturor minorităților religioase și etnice care trăiesc în Irak și în Siria, inclusiv al creștinilor, de a trăi în continuare în ținuturile lor natale tradiționale și istorice cu demnitate, în condiții de egalitate și în siguranță și de a-și practica în mod liber religia; subliniază faptul că crimele comise împotriva minorităților creștine, printre care asirienii, siriacii și caldeeni, precum și împotriva comunității yezidi și a musulmanilor șiiți, reprezintă un pas final al IS către epurarea religioasă totală în regiune; observă faptul că, timp de secole, membri diferitelor grupuri religioase au conviețuit în mod pașnic în regiune;

5.  respinge fără rezerve anunțul făcut de conducerea IS, conform căruia a instituit un califat în zonele pe care le controlează în prezent, și consideră acest anunț ilegitim; subliniază faptul că crearea și extinderea „califatului islamic”, precum și activitățile altor grupuri extremiste din Irak și Siria, reprezintă o amenințare directă la adresa securității țărilor europene; respinge conceptul de modificări unilaterale prin forță ale frontierelor recunoscute pe plan internațional; subliniază din nou faptul că IS face obiectul unui embargou asupra armelor și al înghețării activelor, impuse prin rezoluțiile nr. 1267 (1999) și nr. 1989 (2011) ale Consiliului de Securitate al ONU și subliniază importanța aplicării rapide și efective a acestor măsuri; invită Consiliul să ia în considerare o utilizare mai eficace a măsurilor restrictive existente, în special pentru a priva IS de beneficiile vânzărilor ilicite de petrol sau ale vânzărilor de alte resurse pe piețele internaționale; este profund preocupat de afirmațiile că anumite părți interesate din unele state membre ale UE sunt angajate în comerț ilegal cu petrol cu IS; întreabă Comisia dacă poate confirma aceste afirmații și, în caz afirmativ, solicită Comisiei și statelor membre să asigure oprirea imediată a comerțului ilicit cu petrol;

6.  condamnă utilizarea și exploatarea câmpurilor petrolifere și a infrastructurii aferente de către IS și grupările asociate, care permit IS să realizeze venituri substanțiale și îndeamnă toate statele să susțină rezoluțiile nr. 2161 (2014) și nr. 2170 (2014) ale Consiliului de Securitate al ONU, care condamnă orice schimburi comerciale, directe sau indirecte, cu IS și grupările asociate; este preocupat de faptul că IS obține venituri din vânzarea petrolului; ia act de intenția UE de a înăspri sancțiunile pentru a împiedica IS să vândă petrol; prin urmare, solicită UE să impună sancțiuni asupra tuturor celor implicați (guverne, societăți publice sau private) în transportul, prelucrarea, rafinarea și comercializarea petrolului extras în zonele controlate de IS, alături de un control strict asupra fluxurilor financiare pentru a împiedica activitățile economice ale IS și exploatarea paradisurilor fiscale de către IS;

7.  salută apelul din 8 septembrie 2014 al tuturor federațiilor islamice franceze, precum și apelurile altor comunități islamice, care condamnă fără echivoc și în mod necondiționat folosirea Islamului de către grupările teroriste extremiste pentru a-și justifica violența, intoleranța și crimele împotriva umanității;

8.  invită toate părțile implicate în conflictul din Irak să asigure protecția populației civile și să-și respecte obligațiile în temeiul dreptului umanitar internațional și al legislației internaționale privind drepturile omului; solicită sprijin și asistență umanitară imediate pentru persoanele strămutate din Irak;

9.  salută eforturile depuse de SUA și de toate celelalte state participante pentru a sprijini autoritățile naționale și locale irakiene în lupta împotriva IS și pentru a pune capăt înaintării IS și a înlesni accesul sprijinului umanitar; salută apelul lansat de SUA în vederea unei coaliții internaționale împotriva IS, care este în curs de constituire; salută decizia adoptată de Liga Arabă la 7 septembrie 2014 de a lua măsurile necesare pentru a combate IS și a coopera cu toți actorii de pe plan internațional, regional și național în eforturile de a combate militanții din Siria și Irak, precum și de a susține rezoluția nr. 2170 (2014) a Consiliului de Securitate al ONU; invită Liga Arabă să dezbată modificarea Convenției Arabe pentru Combaterea Terorismului din 1998 pentru a putea combate terorismul prin toate mijloacele;

10.  invită comunitatea internațională să acorde asistență autorităților irakiene, printre altele oferind protecție militară grupurilor deosebit de vulnerabile, asigurând protecția persoanelor care părăsesc regiunile afectate de terorism, în special membrilor grupurilor vulnerabile și ai comunităților etnice și religioase și furnizându-le asistență; invită toți actorii regionali să contribuie la eforturile de promovare a securității și stabilității în Irak; reamintește faptul că toți actorii regionali, precum și UE, ar trebui să-și asume angajamentul și responsabilitatea fundamentale de a face tot posibilul pentru a garanta întoarcerea la locurile inițiale de reședință a minorităților tradiționale și a tuturor cetățenilor din zonele unde au fost obligați să fugă; invită statele membre ale UE să acorde asistență autorităților locale și irakiene prin toate mijloacele posibile, inclusiv furnizând asistență militară adecvată, pentru a ține sub control și a respinge expansiunea teroristă și agresivă a IS; subliniază necesitatea unor acțiuni coordonate din partea țărilor din regiune pentru a contracara amenințarea reprezentată de ISIL; îndeamnă toți actorii regionali să facă tot ce le stă în putere pentru a opri toate activitățile desfășurate de organisme oficiale sau private care au drept scop propagarea și răspândirea ideologiilor islamiste extremiste; solicită Turciei să se angajeze în mod clar și fără echivoc în stăvilirea amenințării comune la adresa securității reprezentate de IS; solicită UE să faciliteze un dialog regional despre problemele cu care se confruntă Orientul Mijlociu și să includă toate părțile importante, în special Iranul și Arabia Saudită;

11.  salută mobilizarea Centrului de coordonare a răspunsului pentru situații de urgență și activarea mecanismului UE de protecție civilă, la cererea guvernului irakian; salută asistența umanitară oferită de UE în Irak și Siria; face apel pentru suplimentarea ajutorului umanitar pentru populațiile afectate de conflict, inclusiv kurzii sirieni;

12.  invită toate părțile implicate în conflictul din Siria, în special regimul sirian, să asigure protecția populației civile și să-și respecte obligațiile în temeiul dreptului umanitar internațional și al legislației internaționale privind drepturile omului, să faciliteze furnizarea ajutoarelor umanitare și a asistenței prin toate canalele posibile, inclusiv peste frontiere și liniile de conflict și să asigure siguranța întregului personal medical și a lucrătorilor umanitari; salută rolul Libanului, al Iordaniei și al Turciei în acceptarea refugiaților; invită comunitatea internațională să fie mai activă și să intervină mai rapid pentru a prelua o parte din sarcini și a acorda sprijin financiar direct țărilor-gazdă; invită UE să exercite presiune asupra tuturor donatorilor pentru ca aceștia să-și respecte promisiunile și angajamentele în mod rapid; salută angajamentele statelor membre ale UE, având în vedere că UE este cel mai mare donator de asistență financiară și sursă a angajamentelor viitoare;

13.  subliniază necesitatea de a explora toate modalitățile posibile pentru a pune capăt cu succes amenințării reprezentate de IS în Siria, cu respectarea deplină a dreptului internațional; subliniază faptul că, pe termen lung, numai o soluție politică durabilă și incluzivă care să permită o tranziție pașnică către un guvern cu adevărat reprezentativ în Siria va contribui la neutralizarea amenințării reprezentate de IS și de alte organizații extremiste;

14.  invită toate părțile implicate în conflictul din Siria să respecte mandatul Forței ONU pentru supravegherea demilitarizării și să asigure siguranța și libertatea de mișcare ale trupelor ONU, inclusiv ale celor din statele membre ale UE; condamnă faptul că 45 de cetățeni fijieni care realizau o misiune de menținere a păcii au fost reținuți de o grupare armată; salută eliberarea lor la 11 septembrie 2014;

15.  reamintește declarația coordonatorului special pentru misiunea comună a Organizației pentru Interzicerea Armelor Chimice și a Națiunilor Unite (OIAC-ONU), potrivit căreia 96 % din armele chimice ale Siriei au fost distruse; solicită ca restul armelor să fie dezactivate în conformitate cu cadrul pentru eliminarea armelor chimice din Siria;

16.  salută decizia individuală a unor state membre de a răspunde afirmativ la apelul lansat de autoritățile regionale kurde pentru furnizarea urgentă de materiale militare; subliniază faptul că astfel de răspunsuri sunt în conformitate cu capacitățile și legislația națională a statelor membre și au aprobarea autorităților naționale irakiene; invită statele membre care furnizează materiale militare autorităților regionale kurde să-și coordoneze eforturile și să pună în aplicare măsuri eficiente de monitorizare pentru a preveni diseminarea necontrolată a materialelor militare și utilizarea lor împotriva civililor;

17.  își exprimă din nou îngrijorarea cu privire la faptul că sute de luptători străini din diferite țări, inclusiv cetățeni ai statelor membre ale UE, s-au alăturat insurgenților IS; invită statele membre să ia măsuri corespunzătoare pentru a împiedica luptătorii să călătorească de pe teritoriul lor, în conformitate cu rezoluția nr. 2170 (2014) a Consiliului de Securitate al ONU, și să dezvolte o strategie comună pentru ca serviciile de securitate și agențiile UE să poată monitoriza și controla jihadiștii; invită la cooperare în cadrul UE și la nivel internațional, pentru a se iniția acțiuni judiciare adecvate împotriva tuturor persoanelor bănuite de implicare în acte de terorism; invită statele membre să intensifice cooperarea și schimbul de informații dintre ele și cu organismele UE, și să asigure cooperarea eficientă cu Turcia; subliniază importanța prevenirii, anchetării, informării, reabilitării și reintegrării;

18.  salută formarea unui nou guvern de uniune în Irak și adoptarea programului ministerial; susține eforturile primului-ministru în vederea finalizării formării guvernului; solicită guvernului să fie reprezentativ, cu o agendă cuprinzătoare; subliniază faptul că un astfel de guvern ar trebui să oglindească în mod corespunzător diversitatea politică, religioasă și etnică a societății irakiene, inclusiv minoritatea sunnită, pentru a se pune capăt vărsărilor de sânge și fragmentării țării; invită toți participanții să colaboreze în interesul stabilității politice și al păcii și pentru combaterea insurgenței IS; subliniază faptul că unitatea, suveranitatea și integritatea teritorială a Irakului sunt esențiale pentru stabilitate și dezvoltarea economică în țară și în regiune;

19.  solicită guvernului și parlamentului Irakului să își revizuiască de urgență legislația și practica juridică, să își reformeze sistemul judiciar și aparatul de securitate al țării și să pună în aplicare politici care să vizeze toți irakienii pentru a pune capăt politicii de discriminare;

20.  solicită Comisiei și statelor membre să adopte acțiuni specifice pentru a rezolva problema femeilor din Irak și Siria, pentru a le garanta libertatea și respectarea drepturilor fundamentale, precum și măsuri pentru a preveni exploatarea, abuzurile și violența împotriva femeilor și copiilor, îndeosebi căsătoriile fetelor la vârste fragede; este deosebit de preocupat de creșterea tuturor formelor de violență împotriva femeilor yezide, care sunt încarcerate, violate, abuzate sexual și vândute de membrii IS;

21.  își exprimă îngrijorarea față de numărul tot mai mare de cazuri de înrolare a copiilor și a tinerilor din Irak și Siria; încurajează Comisia să coopereze cu parteneri – inclusiv cu organizațiile internaționale – pentru a pregăti un program cuprinzător care să răspundă nevoii de a proteja femeile și copiii afectați de conflictul armat;

22.  sprijină solicitarea Consiliului ONU pentru Drepturile Omului adresată Oficiului Înaltului Comisar al ONU pentru drepturile omului privind trimiterea de urgență a unei misiuni în Irak pentru a investiga încălcările și abuzurile la adresa legislației internaționale privind drepturile omului comise de IS și de grupările teroriste asociate și pentru a stabili faptele și circumstanțele acestor abuzuri și încălcări cu scopul de a evita impunitatea și de a asigura asumarea totală a răspunderii;

23.  își păstrează convingerea că în Siria și Irak nu poate exista o pace durabilă decât dacă părțile la conflict își asumă toate responsabilitatea pentru crimele comise, în special pentru cele bazate pe motive religioase sau etnice; își reiterează apelul pentru trimiterea celor suspectați de săvârșirea de crime împotriva umanității în Siria în fața Curții Penale Internaționale și sprijină toate inițiativele luate în acest sens;

24.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, Reprezentantului special al UE pentru drepturile omului, guvernelor și parlamentelor statelor membre, guvernului și Consiliului reprezentanților din Irak, guvernului regional al Kurdistanului, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite și Consiliului Organizației Națiunilor Unite pentru drepturile omului și tuturor părților implicate în conflictul din Siria.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2013)0023.


Situația din Libia
PDF 236kWORD 84k
Rezoluţia Parlamentului European din 18 septembrie 2014 referitoare la situația din Libia (2014/2844(RSP))
P8_TA(2014)0028RC-B8-0111/2014

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Libia,

–  având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe din 15 august 2014 și concluziile Consiliului European din 30 august 2014 privind Libia,

–  având în vedere declarațiile Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) din 26 august 2014,

–  având în vedere pachetul PEV privind Libia din septembrie 2014,

–  având în vedere numirea lui Bernardino León la 14 august 2014 ca nou reprezentant special al Secretariatului General al ONU pentru Libia,

–  având în vedere Rezoluțiile 1970, 1973 (2011) și 2174 din 27 august 2014 ale Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite,

–  având în vedere raportul Misiunii de sprijin a ONU în Libia (UNSMIL) din 4 septembrie 2014 intitulat „Trecerea în revistă a încălcărilor dreptului internațional umanitar și al drepturilor omului în cursul violențelor care au loc în Libia”,

–  având în vedere reuniunea din 24 iulie 2014 dintre trimișii speciali în Libia ai Ligii Arabe, Uniunii Europene, Franței, Germaniei, Italiei, Maltei, Spaniei, Regatului Unit și Statelor Unite, pe de o parte, și Organizația Națiunilor Unite, pe de altă parte, în cursul căreia s-au discutat evoluțiile recente din Libia,

–  având în vedere alegerile parlamentare ce au avut loc în Libia în iunie 2014,

–  având în vedere convențiile de la Geneva din 1949 și protocoalele adiționale la acestea din 1977, precum și obligația părților la conflictele armate de a respecta dreptul internațional umanitar și de a impune respectarea lui în orice situație,

–  având în vedere Convenția privind securitatea personalului ONU și a personalului asociat, precum și protocolul opțional la aceasta,

–  având în vedere Decizia Consiliului din 22 mai 2013 de creare a Misiunii de asistență la frontieră a Uniunii Europene în Libia (EUBAM),

–  având în vedere ratificarea de către Libia, la 25 aprilie 1981, a Convenției Uniunii Africane de reglementare a aspectelor specifice ale problemelor refugiaților în Africa,

–  având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât cetățenii libieni au ieșit în stradă în februarie 2011 pentru a-și cere drepturile politice, fiind supuși unei represiuni generalizate din partea autorităților, ceea ce a declanșat un conflict civil de nouă luni și a condus la răsturnarea regimului Gaddafi; întrucât în ultimele săptămâni condițiile din Libia s-au deteriorat semnificativ în ceea ce privește securitatea, stabilitatea politică, drepturile omului și situația umanitară;

B.  întrucât confruntările dintre milițiile rivale, în special cele din Mistrata și Zintan, s-au intensificat în ultimele luni, iar luptele pentru controlul asupra orașelor Tripoli și Benghazi în special au destabilizat Libia și tranziția sa spre democrație și au condus la creșterea numărului de victime în rândul civililor, de persoane strămutate intern și de refugiați; întrucât UNSMIL estimează că cel puțin 100 000 de libieni au fost strămutați în interiorul țării ca urmare a celui mai recent val de confruntări și alte 150 000 de persoane, inclusiv mulți lucrători migranți, au părăsit țara;

C.  întrucât la 24 august 2014 forțele milițiilor islamiste au preluat controlul asupra orașului Tripoli și asupra aeroportului său civil; întrucât milițiile islamiste au legături cu grupuri înarmate precum Statul Islamic, Organizația Al-Qaida din Maghrebul Islamic (AQIM), al-Jammaa al-Libiya, al-Moukatila și Ansar al-Charia;

D.  întrucât luptele ce au loc sporesc riscul răspândirii grupurilor teroriste; întrucât, dacă nu este ținut sub control, acest risc ar putea agrava situația din întreaga regiune, deja volatilă;

E.  întrucât Libia se confruntă cu escaladarea luptelor dintre grupări armate locale, printre care atacuri asupra civililor și asupra unor obiective civile ce presupun încălcări grave ale drepturilor omului, în anumite cazuri la nivel de crime de război; întrucât există informații conform cărora zeci de civili ar fi fost răpiți în Tripoli și Benghazi numai din cauza afilierii lor tribale, familiale sau religioase, efective sau presupuse; întrucât cei care comit acte de violență aparent ignoră posibilul impact al acțiunilor lor asupra civililor nevinovați;

F.  întrucât situația drepturilor omului se deteriorează în continuare în întreaga țară, înregistrându-se inclusiv detenții arbitrare, răpiri, execuții ilegale, acte de tortură și violență împotriva jurnaliștilor, funcționarilor, personalităților politice și apărătorilor drepturilor omului, precum asasinarea brutală a cunoscutei activiste Salwa Bugaighis;

G.  întrucât luptele recente au dus la deteriorarea generală a condițiilor de viață din Libia, înregistrându-se un deficit de alimente, combustibil, apă și electricitate; întrucât plecarea personalului medical străin și deficitul de materiale medicale au agravat suferința populației civile;

H.  întrucât, din decembrie 2013 și până în prezent, odată cu deteriorarea situației în materie de securitate, au fost uciși și răpiți mai mulți resortisanți străini; întrucât, în august 2014, câteva state membre ale UE s-au alăturat Statelor Unite, care condamnă cu tărie violențele continue din Libia;

I.  întrucât la 25 iunie 2014 au avut loc alegeri legislative; întrucât, în urma recentelor violențe, Camera Reprezentanților, aleasă în mod legitim pentru a înlocui fostul Congres Național General (CNG), a fost mutată de la Tripoli la Tobruk; întrucât milițiile islamiste nu recunosc Camera Reprezentanților sau noul guvern și și-au format propriul guvern și parlament;

J.  întrucât, conform mass-mediei libiene de stat, Adunarea Constituțională, aleasă în februarie 2014 și formată din 60 de reprezentanți ai celor trei regiuni istorice ale Libiei, va face public un proiect de constituție la sfârșitul lui 2014, iar referendumul asupra acestui proiect ar putea să aibă loc în martie 2015;

K.  întrucât este stringent necesar ca procesul politic din Libia să-și redobândească credibilitatea; întrucât scepticismul general din rândul populației libiene a dus la știrbirea credibilității și la participarea scăzută de la recentele alegeri; întrucât violențele recente amenință tot mai mult procesul democratic care a fost inițiat după răsturnarea Colonelului Gaddafi;

L.  întrucât UNSMIL are sarcina de a asigura partea cea mai importantă a procesului de construcție statală, iar Uniunea Europeană s-a axat pe acordarea de sprijin Libiei prin intermediul EUBAM;

M.  întrucât există informații privind implicarea unor actori externi în violențele din Libia, inclusiv prin acțiuni militare, livrarea de arme și muniții și acțiuni ce exacerbează fricțiunile locale, cu efect asupra structurilor administrative deja fragile, riscând astfel să pericliteze tranziția Libiei către democrație; întrucât anumite state din Golf și alți actori regionali sprijină în prezent părți rivale care participă la tulburările interne din Libia, care devin tot mai intense;

N.  întrucât Rezoluția nr. 2174 (2014) a Consiliului de Securitate al ONU autorizează aplicarea de interdicții de călătorie și înghețarea activelor „persoanelor și entităților identificate de Comitet ca fiind implicate în alte acțiuni ce pun în pericol pacea, stabilitatea ori securitatea în Libia, care sprijină astfel de acțiuni sau care împiedică ori subminează finalizarea cu succes a tranziției sale politice”,

O.  întrucât se pare că sute de migranți și refugiați care fug din calea violențelor din Libia ar fi decedat în timp ce încercau să traverseze Marea Mediterană către Europa, ceea ce a dus la o criză gravă a refugiaților în Italia și Malta; întrucât, potrivit Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (ICNUR), 1 600 de oameni au murit din iunie până în prezent încercând să ajungă în Europa; întrucât Libia este principalul punct de plecare pentru migranții care încearcă să ajungă în Europa; întrucât ICNUR a estimat că 98 000 din cele aproximativ 109 000 de persoane ajunse în Italia ar fi plecat din Libia de la începutul anului; întrucât se presupune că alți 500 de migranți au murit după ce ambarcațiunea lor ar fi fost lovită de o altă ambarcațiune lângă Malta la 15 septembrie 2014;

P.  întrucât la 26 februarie 2011 Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite a sesizat Curtea Penală Internațională (CPI) în legătură cu situația din Libia; întrucât la 27 iunie 2011 CPI a emis trei mandate de arestare pentru Muammar Gaddafi, Saif al-Islam Gaddafi și Abdullah al-Senussi pentru crime împotriva umanității; întrucât persoanele care sunt în continuare suspectate nu se află în custodia Curții; întrucât autoritățile libiene au insistat ca aceste persoane să fie judecate în sistemul judiciar național libian;

Q.  întrucât la 25 august 2014 Egiptul a organizat a treia reuniune ministerială pentru țările vecine Libiei, la care au participat miniștrii de externe din Libia, Tunisia, Algeria, Sudan, Niger și Chad și Liga Arabă, pentru a discuta despre criza din Libia; întrucât forumul a emis un comunicat de presă prin care a reafirmat legitimitatea instituțiilor libiene, a respins ingerințele străine, a solicitat dezarmarea milițiilor și a propus crearea unui mecanism treptat de sancționare a persoanelor și entităților care blochează procesul politic;

1.  condamnă intensificarea violenței, în special împotriva populației și a instituțiilor civile; solicită tuturor părților la conflict să înceteze imediat orice violență și să convină asupra unei încetări a focului, pentru a pune capăt suferinței crescânde în rândul populației, precum și să inițieze un dialog politic integrator cu scopul de a construi un stat bazat pe respectarea drepturilor omului, democrație și statul de drept; cere ca persoanele vinovate de încălcarea drepturilor omului și a dreptului internațional umanitar să fie trase la răspundere; își exprimă profunda îngrijorare și întreaga solidaritate cu instituțiile și populația civilă afectată din Libia;

2.  solicită insistent tuturor părților la conflictul armat să respecte principiile umanității, neutralității, imparțialității și independenței pentru a se asigura furnizarea de asistență umanitară, siguranța civililor care beneficiază de asistență și securitatea personalului umanitar;

3.  reamintește că toate părțile la conflictul din Libia trebuie să se angajeze să protejeze în permanență civilii și că persoanele aflate în detenție trebuie tratate în conformitate cu drepturile internaționale ale omului și cu dreptul umanitar; reamintește că atacurile îndreptate în mod intenționat împotriva personalului care participă la acțiuni de asistență umanitară sau la o misiune de pace în conformitate cu Carta Națiunilor Unite, destinate protecției civililor și a obiectivelor civile în temeiul dreptului internațional în situațiile de conflict armat, reprezintă crime de război în temeiul Statutului de la Roma al Curții Penale Internaționale;

4.  ia act de impactul asupra situației de securitate regionale și europene al stării generale grave din Libia și al deteriorării structurilor de guvernare; reamintește că confruntările din lunile iulie și august 2014 pentru controlul aeroportului din Tripoli au condus la o escaladare a stării de conflict și la o stare de haos, cu numeroase victime și pagube ale infrastructurii strategice;

5.  este profund îngrijorat de informațiile care consemnează implicarea actorilor regionali în violențele din Libia și solicită țărilor învecinate și actorilor regionali să se abțină de la orice acțiuni ce riscă să agraveze disensiunile existente și să submineze tranziția democratică a Libiei; le invită să își intensifice controlul asupra frontierelor, inclusiv asupra porturilor maritime și aeroporturilor, și să inspecteze minuțios toate transporturile de marfă către și din Libia; salută ospitalitatea demonstrată de Tunisia față de sutele de mii de cetățeni libieni refugiați din calea violențelor și care se află în prezent în această țară;

6.  reamintește Rezoluția 2174 a Consiliului de Securitate al ONU, adoptată la 27 august 2014, care extinde sancțiunile internaționale impuse deja Libiei pentru a include responsabilitatea penală a persoanelor care se implică în acte ce pun în pericol pacea, stabilitatea sau securitatea în Libia sau sprijină astfel de acte sau care obstrucționează sau subminează finalizarea cu succes a tranziției sale politice; invită Înaltul reprezentant, UE, statele sale membre și comunitatea internațională în ansamblu să ia în considerare posibilitatea aplicării unor astfel de măsuri acelor persoane care pun în pericol perspectiva păcii și a tranziției democratice în Libia și să le catalogheze în același fel în care comunitatea internațională l-a catalogat pe Gaddafi și pe apropiații regimului său;

7.  reamintește că părțile beligerante sunt responsabile și pot fi judecate de către instanțele naționale sau de către Curtea Penală Internațională, a cărei jurisdicție include, de la 15 februarie 2011, crimele de război, crimele împotriva umanității, genocidul și violul ca crimă de război comise în Libia, în conformitate cu rezoluția 1970 a Consiliului de Securitate al ONU;

8.  sprijină ferm eforturile Misiunii ONU de sprijin în Libia (UNSMIL) și ale lui Bernardino León, care a fost numit recent Trimis special al ONU pentru Libia, de a promova și a facilita dialogul național între politicieni și actori influenți din Libia; îndeamnă comunitatea internațională să adopte măsuri față de situația din Libia prin intermediul Organizației Națiunilor Unite;

9.  consideră Camera reprezentanților drept instituția legitimă ce derivă din alegerile din iunie 2014; solicită guvernului interimar libian, Camerei Reprezentanților nou-alese și Adunării Constituționale să își îndeplinească sarcinile pe baza statului de drept și a drepturilor omului, în spiritul incluziunii, în interesul țării și pentru a proteja drepturile tuturor libienilor, inclusiv ale minorităților religioase; solicită tuturor părților să le acorde sprijin acestor instituții și să participe la un dialog politic incluziv pentru a reinstaura stabilitatea și a conveni asupra planurilor de viitor; invită deputații aleși în Camera Reprezentanților să viziteze Parlamentul European și să cunoască deputații nou-aleși, pentru a stabili relații parlamentare cu aceștia;

10.  recunoaște rolul esențial ce le-a revenit femeilor în procesul de tranziție din Libia și subliniază importanța participării depline a femeilor în procesul național de luare a deciziilor din Libia și în înființarea de instituții naționale la toate nivelurile;

11.  subliniază că administrarea exploatării și vânzărilor de țiței trebuie să revină autorităților libiene și invită comunitatea internațională să se abțină de la tranzacții cu alți actori; solicită întreprinderilor internaționale implicate în Libia să dezvăluie operațiunile financiare efectuate în sectorul energetic;

12.  solicită Comisiei și SEAE să coordoneze acțiunile statelor membre în Libia și să-și concentreze sprijinul pe construcția statală și consolidarea instituțiilor și, împreună cu statele membre, ONU, NATO și partenerii regionali, să participe la crearea unor forțe de securitate eficace (militare și polițienești) sub comandă și control național, care să poată asigura pacea și ordinea în țară, precum și să sprijine inițierea procesului de încetare a focului și elaborarea unui mecanism de monitorizare a acestuia; subliniază că UE ar trebui să acorde, de asemenea, prioritate sprijinirii reformei din sistemul juridic libian, precum și altor domenii esențiale pentru un stat democratic;

13.  atrage atenția asupra faptului că Uniunea a lansat Misiunea UE de asistență la frontieră în Libia (EUBAM), care nu a fost până acum în măsură să-și realizeze obiectivele de îmbunătățire a securității frontierelor țării; constată că misiunea este în prezent inactivă, membrii personalului său fiind în majoritatea lor repatriați din motive de securitate, cu excepția unei mici echipe mutate la Tunis; subliniază că o contribuție a UE în sectorul apărării care se concentrează doar pe securitatea frontierelor este în mod clar insuficientă și inconsecventă cu nevoile țării și cu riscurile pe care le prezintă la nivel regional și chiar al UE; invită, așadar, Înaltul Reprezentant să revizuiască mandatul Misiunii de asistență la frontieră a Uniunii Europene în vederea conceperii unei noi misiuni în cadrul PSAC, care să ia în considerare noua situație din Libia, în special în ceea ce privește nevoia stringentă de construcție statală, de consolidare a instituțiilor și de reformă a sectorului securității;

14.  este în continuare îngrijorat de proliferarea armamentului, munițiilor, explosivelor și a traficului de arme în Libia, ceea ce prezintă un risc pentru stabilitatea în țară și populația acesteia;

15.  se declară profund îngrijorat de valul fără precedent de solicitanți de azil și de imigranți ilegali pe țărmurile italiene și malteze, dintre care foarte mulți provin de pe teritoriul Libiei; solicită UE să monitorizeze prioritățile identificate de Grupul operativ pentru Marea Mediterană și să lanseze, cât mai curând posibil, un dialog politic cu guvernul libian privind aspectele legate de migrație; regretă profund pierderea altor 500 de vieți după ce ambarcațiunea lor a fost lovită, potrivit informațiilor existente, de o altă ambarcațiune lângă Malta;

16.  solicită UE și statelor membre să contribuie în mod eficace și să sprijine Italia în eforturile sale lăudabile de a salva vieți și de a combate creșterea exponențială a fluxurilor migratorii din Africa de Nord, în special din Libia;

17.  solicită redeschiderea și funcționarea nestingherită a Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați în Libia; solicită UE să continue să ofere asistență umanitară, financiară și politică în zonele de criză din Africa de Nord și Orientul Mijlociu, pentru a soluționa cauzele profunde ale migrației și presiunile cu caracter umanitar;

18.  este profund îngrijorat de prezența tot mai puternică a grupurilor teroriste și a persoanelor care au legături cu Al-Qaeda și desfășoară activități în Libia și reafirmă necesitatea de a se combate prin orice mijloace, în conformitate cu Carta ONU și dreptul internațional, inclusiv cu dreptul internațional aplicabil în materie de drepturi ale omului, refugiați și acțiuni umanitare, amenințările la adresa păcii și securității internaționale generate de acte teroriste;

19.  reiterează sprijinul și angajamentul ferm al UE pentru aspirațiile democratice ale poporului libian, în special în contextul actualei crize și al tranziției țării spre democrație; solicită implicarea mai activă a UE în sprijinul stabilității și al tranziției democratice a Libiei;

20.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernului libian și Camerei Reprezentanților, Secretarului General al ONU, Ligii Arabe și Uniunii Africane.


Relațiile dintre Israel și Palestina după conflictul din Gaza și rolul UE
PDF 227kWORD 70k
Rezoluţia Parlamentului European din 18 septembrie 2014 referitoare la Israel și Palestina după războiul din Gaza și la rolul UE (2014/2845(RSP))
P8_TA(2014)0029RC-B8-0117/2014

Parlamentul European,

–  având în vedere cea de-a patra Convenție de la Geneva din 1949 privind protecția civililor în timp de război,

–  având în vedere Carta Organizației Națiunilor Unite,

–  având în vedere acordul interimar din 18 septembrie 1995 privind Cisiordania și Fâșia Gaza,

–  având în vedere declarația Consiliului de Securitate al ONU din 12 iulie 2014,

–  având în vedere acordurile de la Oslo („Declarația de principii privind aranjamentele interimare de autoguvernare”) din 13 septembrie 1993,

–  având în vedere Concluziile Consiliului privind procesul de pace din Orientul Mijlociu din 30 august 2014, 16 decembrie 2013, 14 mai 2012, 18 iulie și 23 mai 2011 și 8 decembrie 2009,

–  având în vedere declarația din 27 august 2014 a Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) referitoare la încetarea focului în Gaza,

–  având în vedere rapoartele zilnice privind situația redactate de UNRWA,

–  având în vedere declarația Consiliului de Securitate al ONU din 12 iulie 2014 și declarația Secretarului General al ONU, Ban ki-moon, din 13 iulie 2014,

–  având în vedere orientările UE privind promovarea respectării dreptului umanitar internațional,

–  având în vedere Convențiile de la Geneva din 1949 și protocoalele lor adiționale și Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale,

–  având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât ultimul conflict din Gaza a cauzat pierderi de vieți omenești și o suferință inacceptabilă în rândul populației civile, pentru ambele părți implicate;

B.  întrucât peste 2 000 de palestinieni - marea majoritate civili, printre care 503 copii - au fost uciși și peste 10 000 de palestinieni au fost răniți în Fâșia Gaza, iar 66 de soldați israelieni și 6 civili israelieni, printre care un copil, și-au pierdut viața, iar peste 500 de israelieni au fost răniți în urma operațiunii intitulate Protective Edge lansate de forțele de apărare israeliene și a atacurilor cu rachete lansate de Hamas și de alte grupări armate palestiniene din Gaza către Israel; întrucât acest conflict violent a generat o criză umanitară gravă în Gaza;

C.  întrucât, la 26 august 2014, a fost încheiat un acord de încetare a focului, care a pus capăt unei perioade de șapte săptămâni de ostilități în Gaza; întrucât Egiptul a depus eforturi considerabile pentru a media acest acord;

D.  întrucât, potrivit acordului de încetare a focului, accesul ajutoarelor umanitare în Fâșia Gaza ar trebui permis prin punctele de trecere a frontierei către Israel, punctul de trecere Rafah ar trebui deschis, iar zona de pescuit ar trebui extinsă la șase mile în largul coastelor Fâșiei Gaza;

E.  întrucât, în cazul în care armistițiul rezistă, părțile ar trebui să înceapă negocierile cu privire la diferite subiecte legate de situația din Fâșia Gaza la sfârșitul lunii septembrie 2014; întrucât printre chestiunile care fac subiectul acestor negocieri se numără dezarmarea grupurilor armate din Gaza și returnarea rămășițelor celor doi soldați israelieni uciși în conflictul violent și eliberarea prizonierilor palestinieni și de ridicare sau reducere a blocadei asupra Fâșiei Gaza, inclusiv prin reconstruirea portului maritim și a aeroportului din zona respectivă;

F.  întrucât, potrivit UNRWA și altor organizații de pe teren, peste 1 700 de locuințe au fost complet sau parțial distruse și alte 40 000 deteriorate, 17 spitale și clinici de îngrijire medicală, 136 școli ale UNRWA, 60 de moschei și 13 cimitire fiind, de asemenea, distruse;

G.  întrucât, în Gaza, au fost complet distruse cartiere întregi și infrastructuri vitale, printre care centrala electrică din Gaza, care este inoperabilă, ceea ce conduce la întreruperi de curent de 18 ore pe zi, și aproximativ 450 000 de persoane încă nu pot avea acces la sistemul municipal de aprovizionare cu apă, din cauza pagubelor sau a presiunii reduse;

H.  întrucât experții palestinieni au estimat la aproape 8 miliarde de USD costurile reconstrucției în Gaza; întrucât la 9 septembrie 2014, ONU și guvernul palestinian a făcut apel la donatorii internaționali să ofere suma de 550 milioane de USD pentru ajutor alimentar, acces la apă curată, îngrijiri medicale și educație, ca măsuri imediate de ajutor necesare în urma conflictului recent; întrucât conferința donatorilor internaționali pentru reconstrucția din Gaza este programată să aibă loc sau în Egipt;

I.  întrucât 29 de clădiri școlare ale UNRWA servesc în continuare drept centre colective pentru mai mult de 63 000 de persoane strămutate;

J.  întrucât, potrivit Organizației pentru Alimentație și Agricultură a ONU, circa 17 000 ha de teren cultivat au suferit daune substanțiale directe, iar jumătate din totalitatea păsărilor de curte au murit din cauza unor lovituri directe sau a lipsei de îngrijire din cauza accesului redus la ferme în zonele de graniță;

K.  întrucât Organizației Națiunilor Unite îi revine responsabilitatea de a iniția o anchetă pentru evaluarea pagubelor cauzate structurilor sale;

1.  transmite încă o dată condoleanțe tuturor victimelor conflictului armat și familiilor acestora; condamnă cu fermitate încălcările drepturilor omului și ale dreptului umanitar internațional;

2.  salută acordul de încetare a focului, mediat de Egipt; recunoaște și salută rolul Egiptului în medierea unei încetări a focului; sprijină autoritățile egiptene în eforturilor lor continue cu israelienii și palestinienii către stabilirea unei încetări a focului pe termen lung și subliniază rolul lor strategic de mediator prezent și viitor în găsirea unei soluții pașnice; salută relatările recente potrivit cărora egiptenii urmează să inițieze discuții privind o încetare permanentă a focului;

3.  îndeamnă UE să participe efectiv la efortul umanitar urgent și la reconstrucția din Gaza; invită UE să participe pe deplin la Conferința internațională a donatorilor, organizată la 12 octombrie 2014, la Cairo;

4.  subliniază că asigurarea accesului deplin și neobstrucționat al ajutoarelor umanitare pentru populația din Fâșia Gaza trebuie să constituie o prioritate imediată; îndeamnă comunitatea internațională să își intensifice într-o mai mare măsură eforturile în acest sens și să răspundă neîntârziat apelurilor de urgență ale UNRWA privind furnizarea de fonduri suplimentare; invită toți actorii din regiune să faciliteze, fără întârziere, accesul în Gaza al asistenței umanitare destinate persoanelor care au nevoie de bunuri și servicii de bază - în special, în ceea ce privește serviciile de electricitate și resursele de apă, și mai ales nevoile speciale ale copiilor; își exprimă preocuparea cu privire la presupusele cazuri de blocare intenționată a livrării ajutoarelor umanitare în Gaza; subliniază, în același timp, că asistența umanitară și financiară din partea UE trebuie să revină pe deplin și în cel mai eficient mod posibil poporului palestinian și nu trebuie utilizată niciodată, direct sau indirect, pentru activități teroriste;

5.  salută dialogul în curs în diferite domenii dintre guvernul israelian și guvernul consensului național palestinian și îndeamnă ambele părți să continue în acest sens; îndeamnă, în același timp, guvernul consensului național palestinian să preia autoritatea deplină în Fâșia Gaza, fără întârziere, pentru a împiedica transformarea în haos a situației din Gaza și nerespectarea masivă a legii; solicită, în acest sens, încheierea procesului de reconciliere palestinian, care ar trebui să conducă în curând la organizarea de alegeri parlamentare și prezidențiale;

6.  încurajează actorii-cheie din regiune, în special Egiptul și Iordanul, să depună în continuare eforturi pentru calmarea situației; își reafirmă sprijinul ferm în favoarea unei soluții care să presupună existența a două state, pe baza frontierelor din 1967, ambele cu capitala la Ierusalim, și anume Statul Israel și un stat al Palestinei independent, democratic, limitrof și viabil, conviețuind în pace și securitate, ceea ce ar implica ridicarea blocadei asupra Fâșiei Gaza; reafirmă faptul că acțiunile de colonizare sunt ilegale conform dreptului internațional și constituie un obstacol în calea păcii; îndeamnă toate instituțiile UE să încurajeze relațiile comerciale, culturale, științifice, economice și în domeniul energiei și al apei dintre Israel și vecinii săi;

7.  încurajează o reconciliere intra-palestiniană între Hamas și Autoritatea Palestiniană, pentru ca acestea să colaboreze în vederea reconstrucției Fâșiei Gaza și să identifice o soluție politică pe termen lung;

8.  salută disponibilitatea UE de a contribui la o soluție cuprinzătoare și durabilă menită să consolideze securitatea, bunăstarea și prosperitatea palestinienilor și israelienilor deopotrivă; ia act în mod pozitiv de faptul că UE va elabora opțiuni pentru o acțiune efectivă și cuprinzătoare în următoarele domenii: circulația și accesul, consolidarea capacităților, verificarea și monitorizarea, ajutorul umanitar și reconstrucția în urma conflictelor;

9.  își reiterează sprijinul pentru politica de rezistență pașnică a președintelui Mahmoud Abbas și condamnă toate actele de terorism și violență; invită Uniunea Europeană și statele membre să-și intensifice sprijinul acordat conducerii președintelui Abbas și ultimei sale inițiative de deblocare a conflictului;

10.  subliniază faptul că status quo-ul din Fâșia Gaza nu este sustenabil și face jocul extremiștilor, generând constant noi cicluri de violențe; consideră că în Gaza nu va exista o stabilitate pe termen lung în lipsa reconstrucției și a redresării economice, care sunt subminate de absența liberei circulații a cetățenilor și a bunurilor; solicită reconstrucția și reabilitarea rapidă a Fâșiei Gaza și sprijină cu fermitate conferința donatorilor care urmează să aibă loc la 12 octombrie 2014, la Cairo;

11.  îndeamnă din nou UE și statele sale membre să joace un rol politic mai activ, inclusiv în cadrul Cvartetului, în încercarea de a încheia o pace dreaptă și durabilă între israelieni și palestinieni; sprijină Înaltul Reprezentant în eforturile sale de a crea o perspectivă credibilă pentru relansarea procesului de pace;

12.  salută faptul că UE este dispusă să sprijine un posibil mecanism internațional aprobat de Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite, inclusiv prin reactivarea și posibila extindere a domeniului de aplicare și a mandatului misiunilor EUBAM Rafah și EUPOL COPPS aflate pe teren, precum și prin lansarea unui program de instruire pentru personalul vamal și forțele de poliție ale Autorității Palestiniene pentru a fi redesfășurate în Gaza;

13.  recunoaște imensa importanță a activității desfășurate de UNRWA și de întreg personalul său în timpul conflictului și după acesta; transmite condoleanțe către UNRWA și familiile celor 12 membri ai personalului UNRWA care au fost uciși în timpul conflictului; solicită UE și donatorilor internaționali să mărească în mod semnificativ sprijinul acordat pentru a acoperi nevoile imediate crescute ale populației afectate, nevoi care trebuie satisfăcute de UNRWA;

14.  subliniază faptul că este absolut necesar ca AP, UE, Egiptul și Iordania să depună eforturi riguroase în vederea asigurării faptului că grupările teroriste din Gaza și Cisiordania nu se pot reînarma și nu reîncep contrabanda cu arme, fabricarea de rachete și construirea de tuneluri;

15.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, trimisului Cvartetului pentru Orientul Mijlociu, Knessetului și Guvernului Israelului, Președintelui Autorității Palestiniene și Consiliului Legislativ Palestinian, Guvernului și Parlamentului Egiptului și Guvernului și Parlamentului Iordanului.

Notă juridică