Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2014/2155(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0024/2015

Texte depuse :

A8-0024/2015

Dezbateri :

PV 10/03/2015 - 17
CRE 10/03/2015 - 17

Voturi :

PV 11/03/2015 - 9.10
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2015)0062

Texte adoptate
PDF 435kWORD 159k
Miercuri, 11 martie 2015 - Strasbourg Ediţie definitivă
Raportul anual pe 2013 privind protejarea intereselor financiare ale UE - combaterea fraudei
P8_TA(2015)0062A8-0024/2015

Rezoluţia Parlamentului European din 11 martie 2015 referitoare la raportul anual pe 2013 privind protejarea intereselor financiare ale UE – combaterea fraudei (2014/2155(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 325 alineatul (5) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere rezoluțiile sale referitoare la rapoartele anuale anterioare ale Comisiei și ale Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF),

–  având în vedere raportul Comisiei din 17 iulie 2014 intitulat „Protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene – Combaterea fraudei - Raportul anual pe 2013” (COM(2014)0474) și documentele de lucru însoțitoare ale serviciilor Comisiei (SWD(2014)0243, SWD(2014)0244, SWD(2014)0245, SWD(2014)0246, SWD(2014)0247 și SWD(2014)0248),

–  având în vedere Raportul anual 2013 al OLAF,

–  având în vedere Raportul de activitate al Comitetului de supraveghere al OLAF: februarie 2013 - ianuarie 2014,

–  având în vedere Raportul anual al Curții de Conturi referitor la execuția bugetului privind exercițiul financiar 2013, însoțit de răspunsurile instituțiilor,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 29 septembrie 2014 intitulată „Protecția bugetului UE până la sfârșitul exercițiului 2013” (COM(2014)0618),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 3 februarie 2014 intitulată „Raportul anticorupție al UE” (COM(2014)0038),

–  având în vedere Raportul referitor la Eurobarometrul special 397 privind corupția,

–  având în vedere rapoartele Comisiei referitoare la discrepanțele în materie de TVA,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 250/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 februarie 2014 de instituire a unui program în vederea promovării unor activități în domeniul protecției intereselor financiare ale Uniunii Europene (programul „Hercule IIIˮ) și de abrogare a Deciziei nr. 804/2004/CE(1),

–  având în vedere propunerea de regulament al Consiliului din 17 iulie 2013 de instituire a Parchetului European (COM(2013)0534),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului(2),

–  având în vedere propunerea Comisiei de Directivă a Parlamentului European și a Consiliului din 11 iulie 2012, privind combaterea fraudelor îndreptate împotriva intereselor financiare ale Uniunii prin intermediul dreptului penal (COM(2012)0363),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 septembrie 2011 referitoare la eforturile UE de combatere a corupției(4), Declarația sa din 18 mai 2010 referitoare la eforturile UE de combatere a corupției și Comunicarea Comisiei din 6 iunie 2011 privind combaterea corupției(5) în UE (COM(2011)0308),

–  având în vedere Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene(6),

–  având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției,

–  având în vedere convențiile civile și penale privind corupția ale Consiliului Europei,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar și avizul Comisiei pentru dezvoltare regională, precum și cel al Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0024/2015),

A.  întrucât bugetul UE, la care statele membre contribuie în mod proporțional conform unor criterii obiective comune, asigură sprijin pentru executarea politicilor Uniunii și reprezintă o expresie a unității și un instrument pentru avansarea integrării europene;

B.  întrucât protejarea intereselor financiare ale UE, alături de principiul bunei gestiuni financiare, ar trebui să asigure că veniturile și cheltuielile bugetare contribuie la atingerea priorităților și a obiectivelor UE și la consolidarea încrederii cetățenilor prin garanția pe care o oferă că banii publici sunt folosiți într-un mod transparent, în deplină conformitate cu obiectivele și politicile UE și în interesul cetățenilor UE;

C.  întrucât sistemele administrative și juridice ale statelor membre constituie un cadru neuniform și problematic în care trebuie corectate neregulile și combătute fraudele, orice utilizare incorectă a banilor europeni atrăgând nu numai pierderi individuale, ci și colective, dăunând intereselor fiecărui stat membru și ale Uniunii în ansamblu;

D.  întrucât, pentru a întări măsurile în vigoare, precum Convenția privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților (Convenția PIF), de combatere a fraudei, corupției, spălării banilor și a altor activități ilegale care afectează interesele financiare ale Uniunii, Comisia a prezentat două propuneri de acte legislative în domeniul dreptului penal, Directiva PIF și Regulamentul de instituire a Parchetului European (Regulamentul EPPO), al căror obiectiv este asigurarea unei eficiențe sporite a anchetelor și o mai bună protecție a banilor contribuabililor în tot spațiul de libertate, securitate și justiție;

E.  întrucât lupta împotriva fraudei, corupției și spălării banilor în Uniune trebuie să constituie o prioritate în cadrul acțiunii politice a instituțiilor comunitare, iar pentru aceasta este fundamentală cooperarea polițienească și judiciară dintre statele membre;

I.Detectarea și raportarea neregulilor de natură frauduloasă și nefrauduloasă

1.  ia act de raportul Comisiei intitulat „Protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene – Combaterea fraudei - Raportul anual pe 2013” (denumit în continuare „raportul anual al Comisiei”); salută gama largă de măsuri juridice și administrative luate de Comisie începând cu 2011, conturând astfel un nou peisaj pentru consolidarea în continuare a politicii pentru protejarea intereselor financiare ale Uniunii; subliniază faptul că natura nesatisfăcătoare a rezultatelor actuale în combaterea fraudei nu se datorează lipsei unei reglementări, ci unei puneri în aplicare nesatisfăcătoare; solicită Comisiei să răspundă mai prompt cererilor Parlamentului din rapoartele sale PIF anuale anterioare în următorul raport al Comisiei;

2.  amintește faptul că, având în vedere dificultățile economice cu care se confruntă în prezent statele membre și resursele insuficiente din bugetul UE, protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene este deosebit de importantă; subliniază faptul că fondurile UE trebuie să fie administrate în mod corespunzător și folosite în modul cel mai eficient cu putință;

3.  constată că, în anul 2013, au fost raportate Comisiei 15 779 de nereguli, din care 14 710 de natură nefrauduloasă și 1 609 de natură nefrauduloasă, implicând o sumă totală de aproape 2,14 miliarde EUR, din care aproape 1,76 miliarde EUR vizează cheltuieli, reprezentând 1,34% din totalul plăților, restul de 380 milioane reprezentând 1,86% din resursele tradiționale proprii brute colectate;

4.  constată că, deși impactul financiar total al neregulilor nefrauduloase raportate în 2013 a scăzut până la aproape 1,84 miliarde EUR, cu 38 % mai puțin decât în 2012, numărul acestor nereguli a crescut, de fapt, cu 16 % față de exercițiul precedent; constată, de asemenea, că numărul neregulilor frauduloase raportate în 2013 a crescut cu 30% față de 2012, deși impactul lor financiar a scăzut cu 21%, cifrându-se la 309 milioane EUR fonduri UE;

5.  constată că, grație noilor informații disponibile, ca urmare a modificărilor importante ale modului în care statele membre și Comisia raportează neregulile, se înregistrează o mutare a accentului raportului anual 2013 al Comisiei de la nereguli tratate în termeni generali la cele raportate ca frauduloase; invită Comisia să își mențină această abordare în viitorul său raport anual pe 2013 privind protejarea intereselor financiare ale UE – combaterea fraudei; îndeamnă cu fermitate Comisia să asigure accesul la informații și să consolideze analizele asupra obiectului, tipurilor și impactului neregulilor nefrauduloase, având în vedere numărul lor important și impactul lor monetar negativ asupra intereselor financiare ale UE;

6.  subliniază faptul că, atât Comisia, cât și statele membre sunt responsabile să facă tot posibilul pentru a combate frauda, corupția și orice alt tip de activitate ilegală care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii, în conformitate cu dispozițiile Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene; reamintește că o cooperare și o coordonare strânse între Comisie și statele membre sunt esențiale pentru a se asigura protecția eficace a intereselor financiare ale Uniunii și că, prin urmare, consolidarea și maximizarea eficacității acestora sunt primordiale; reamintește că protecția intereselor financiare ale Uniunii, atât în ceea ce privește resursele, cât și cheltuielile, necesită același nivel de vigilență;

7.  constată că tendința generală în detectarea și raportarea posibilelor nereguli frauduloase din ultimii cinci ani arată o ușoară scădere, însă numărul neregulilor neraportate ca fiind frauduloase a crescut progresiv; solicită Comisiei să examineze mai detaliat principalele motive din spatele acestei creșteri și să efectueze o analiză care să răspundă la întrebarea dacă tendința manifestată este rezultatul unei evoluții în ceea ce privește detectarea neregulilor sau al modului în care cazurile sunt clasificate de statele membre;

8.  este convins de faptul că mijloacele legislative penale incluse în Directiva PIF vor fi eficace numai dacă definesc în mod clar infracțiunile care afectează interesele financiare ale Uniunii, stabilesc termene minime și maxime pentru pedeapsa cu închisoarea aplicabile în toate statele membre participante și norme minime privind termenele de prescripție și dacă aceste dispoziții vor fi apoi aplicate în mod uniform și eficient în toate statele membre;

Venituri – Resurse proprii

9.  salută faptul că circa 98% din resursele proprii tradiționale (RPT) sunt colectate fără probleme deosebite, neregulile frauduloase raportate reprezentând circa 0,29% din RPT brute calculate (respectiv 61 milioane EUR) iar neregulile nefrauduloase circa 1,57% din RPT (respectiv 327,4 milioane EUR); remarcă faptul că numărul cazurilor de fraudă și nereguli detectate în 2013 se ridică la 380 de milioane EUR, 234 de milioane EUR fiind recuperate de statele membre; constată, mai ales, faptul că această rată de recuperare a RPT în 2013, de 62 %, reprezintă cel mai bun rezultat al deceniului;

10.  este preocupat de faptul că, în 2013, majoritatea sumelor stabilite în baza de date OWNRES în UE-28 au avut legătură cu regimul vamal de „punere în liberă circulație” atât pentru cazurile de fraudă (93 %), cât și pentru cazurile de nereguli (87 %); invită Comisia să ia măsuri corespunzătoare care să vizeze consolidarea regimului vamal de „punere în liberă circulație” pentru ca acesta din urmă să fie mai puțin predispus la situații de fraudă și nereguli;

11.  este preocupat de faptul că, în 2013, conform bazei de date OWNRES, rata de recuperare în cazurile de fraudă s-a situat la doar 23,74 %, cifră care este mai mică decât rata medie de 33,5 % pentru perioada 2008-2012; relevă că rata de recuperare pentru cazurile de nereguli raportate pentru 2013 este de 67,9 %; subliniază, în general, responsabilitatea autorităților statelor membre și a serviciilor Comisiei pentru recuperarea sumelor necuvenite și le solicită să își asume în mod adecvat această responsabilitate și să îmbunătățească substanțial rata de recuperare în cazurile de fraudă, aflată, în general, la un nivel foarte scăzut față de rata de recuperare în cazul neregulilor nefrauduloase;

12.  salută semnarea Protocolului ONU de eliminare a comerțului ilegal cu produse din tutun de către Uniunea Europeană în 2013; observă că 15 state membre au semnat protocolul și că până în prezent a fost ratificat doar de Austria; invită, prin urmare, celelalte state membre să finalizeze procesul de ratificare cât mai curând posibil;

13.  subliniază faptul că contrabanda cu mărfuri pentru care se percep taxe mari provoacă pierderi de venituri semnificative atât pentru bugetul UE, cât și pentru bugetele statelor membre și că pierderile directe în ceea ce privește veniturile vamale numai ca urmare a contrabandei cu țigarete sunt estimate la peste 10 miliarde EUR pe an; de asemenea, atrage atenția asupra comerțului cu mărfuri contrafăcute care provoacă daune atât trezoreriilor din statele membre, cât și societăților europene;

14.  face referire la lucrările în desfășurare de îmbunătățire a datelor privind venitul național brut (VNB) și la problemele semnalate în Raportul special nr. 11/2013 al Curții de Conturi Europene, care solicită o verificare mai promptă și mai atentă a cifrelor VNB și o mai bună raportare și coordonare a rezultatelor, astfel încât sistemul VNB să devină tot mai fiabil în ceea ce privește contribuția sa la calcularea veniturilor UE;

15.  constată că includerea economiei invizibile în conturile naționale ar trebui să contribuie la asigurarea unor date VNB mai complete și mai fiabile și invită Comisia și Eurostat să aprofundeze cooperarea cu instituțiile naționale de statistică pentru a se asigura că acest element este tratat într-un mod mai coerent și comparabil în toate statele membre, utilizând informații actualizate;

16.  subliniază faptul că în multe state membre diferența dintre veniturile teoretice și veniturile reale din TVA este în permanență la un nivel ridicat ca urmare a fraudei în materie de TVA și a eludării acesteia; subliniază că Comisia are autoritatea de a controla și a supraveghea măsurile luate de statele membre; solicită, prin urmare Comisiei să își utilizeze din plin prerogativele pentru a ajuta statele membre în combaterea fraudei în materie de TVA și a eludării acesteia;

17.  constată, de asemenea, că în 2013 în statele membre au fost înregistrate 133 de cazuri de contrabandă cu țigări, implicând RPT estimate la aproximativ 7 milioane EUR; subliniază că această tendință reprezintă o scădere bruscă comparativ cu 2012, când au fost raportate 224 de cazuri însumând aproximativ 25 de milioane EUR; este profund îngrijorat de faptul că, în 2013, Danemarca, Estonia, Spania, Franța, Cipru, Luxemburg, Portugalia, Slovenia, Slovacia și Suedia nu au raportat Comisiei niciun caz de contrabandă cu țigări și pune la îndoială eficiența procesului de raportare în aceste state membre; solicită insistent tuturor statelor membre să raporteze Comisiei cazurile de contrabandă și contrafacere într-un mod precis și la timp, astfel încât să permită o estimare mai bună a resurselor proprii tradiționale afectate;

18.  constată că Comisia va publica un studiu privind fiabilitatea unui sistem de urmărire pentru produsele din tutun; subliniază că acesta este un pas uriaș înainte în combaterea contrabandei; solicită Comisiei să conceapă și să pună în aplicare un sistem de urmărire deschis și competitiv astfel încât modul în care este conceput și pus în aplicare să nu favorizeze un singur furnizor de soluții sau doar pe unii dintre aceștia;

Sistemul pentru monitorizarea și circulația produselor supuse accizelor

19.  reamintește că:

   Parlamentul a subliniat în rezoluția sa din 3 aprilie 2014 referitoare la Raportul anual privind protecția intereselor financiare ale Uniunii(7) că autoritățile de asigurare a ordinii publice au constatat întețirea abuzurilor în dauna sistemului pentru monitorizarea și circulația produselor supuse accizelor (EMCS) din partea grupurilor criminale și că Parlamentul este convins de faptul că nu sunt efectuate controale fizice suficiente ale produselor transportate în temeiul EMCS;
   Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului o actualizare a măsurilor luate pentru creșterea numărului de controale fizice în cadrul Raportului anual 2014 privind protecția intereselor financiare ale Uniunii;
   drepturile de acces la EMCS trebuie supuse unui regim mai strict pentru a se include un istoric cuprinzător al conformității înainte de comercializare, astfel încât să fie posibil să se acorde întreprinderilor interesate statutul de „operator economic împuternicit” („întreprindere de încredere”), astfel încât doar aceste persoane să poată opera EMCS în mod direct;
   Parlamentul a solicitat Comisiei să prezinte rezultatele analizei în desfășurare privind necesitatea modificării Directivei 2008/118/CE;
   controalele de verificare realizate de statele membre asupra persoanelor și întreprinderilor care depun cereri de înregistrare trebuie să fie mai stricte și mai cuprinzătoare;
   Comisia ar trebui să explice măsurile luate cu privire la intensificarea cooperării cu autoritățile fiscale, întrucât produsele pot fi declarate cu ușurință eronat pentru a se sustrage de la plata accizelor;
   termenele permise pentru circulația produselor supuse accizelor între depozite autorizate sunt nerealist de mari, ceea ce înseamnă că pe aceeași declarație sunt posibile mișcări multiple și diversiuni înainte de introducerea în sistem a datei de livrare; prin urmare, își reiterează solicitarea ca autoritățile competente din statul membru declarat ca destinație și din noua destinație să fie informate imediat de expeditor cu privire la orice modificări;
   Parlamentul a solicitat ca termenul maxim permis pentru prezentarea raportului privind recepția produselor accizabile să fie de o zi lucrătoare și, mai mult, ca durata călătoriei să fie calculată și stabilită pentru fiecare transport în funcție de mijlocul de transport utilizat și de distanța dintre locurile de expediție și de destinație; solicită Comisiei să informeze Parlamentul în momentul implementării acestor solicitări;
   garanțiile solicitate pentru a stabili depozite sigilate sunt prea mici comparativ cu valoarea produselor accizabile și, prin urmare, Parlamentul a solicitat Comisiei să stabilească o variabilă în funcție de tipul de produse și de nivelul efectiv de comercializare a acestora; solicită Comisiei să informeze Parlamentul în momentul implementării acestor solicitări;
   Parlamentul își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că statele membre și-au pus în aplicare propriile sisteme pentru monitorizarea și circulația produselor supuse accizelor pe baza unor cerințe prea generale formulate de Comisia Europeană; își reiterează apelul către Comisie de a lua inițiativa introducerii unui sistem mai uniform pe teritoriul UE;

Cheltuieli

20.  trage un semnal de alarmă cu privire la creșterea cu 76 % a numărului neregulilor raportate ca frauduloase în cazul cheltuielilor UE și solicită autorităților competente să ia toate măsurile necesare pentru a împiedica un astfel de trend negativ în anii următori;

21.  își exprimă îngrijorarea că, în sectorul agricol, numărul neregulilor de ambele tipuri a crescut în mod semnificativ în 2013 față de 2012; constată că o nouă tendință semnificativă de constatare a neîndeplinirii obligațiilor care face referire la „beneficiarul care nu are calitatea necesară” s-a manifestat în 2013, cu 51 de cazuri de nereguli frauduloase raportate; consideră că aceste evoluții impun măsuri țintite pentru eliminarea, pe de o parte, a practicilor suspectabile de a conduce la încălcări involuntare ale reglementărilor și pentru urmărirea, pe de altă parte, a actelor de corupție și a faptelor penale;

22.  recunoaște că în domeniul agriculturii și al dezvoltării rurale, statele membre au recuperat 197 de milioane EUR de la beneficiari pe durata anului financiar 2013, rămânând de recuperat de la beneficiari 1 318,3 milioane EUR până la sfârșitul anului, 1 097,1 milioane EUR urmând a fi încasați la bugetul UE după aplicarea mecanismului 50/50; se arată îngrijorat deoarece recuperarea sumelor aferente Fondului european de garantare agricolă (FEGA) este sub media globală și nici măcar jumătate dintre neregulile detectate în 2009 nu au fost recuperate până la sfârșitul anului 2013;

23.  subliniază diferențele semnificative dintre statele membre în ceea ce privește succesul acestora în recuperarea sumelor pierdute ca urmare a plăților necuvenite depistate în sectorul PAC și îndeamnă statele membre cu rate de recuperare sub 33% să facă eforturi pentru a și le îmbunătăți în 2015 și în anii următori;

24.  recunoaște că, după reforma politicii agricole comune (PAC) din 2013, statele membre beneficiază de un grad mai mare de flexibilitate în punerea în aplicare a politicii și au posibilitatea în mod special să o personalizeze, adaptând-o la nivelul capacităților și priorităților de la nivel regional sau național și să facă transferuri între diferiții săi piloni; invită Comisia și statele membre să se asigure că această creștere a flexibilității nu va avea loc în defavoarea sistemelor de monitorizare și evaluare; mai mult, observă că în cadrul noii PAC, Comisia lucrează la o agendă de simplificare; invită Comisia să alinieze întru totul agenda de simplificare cu strategia antifraudă a DG AGRI și să mențină echilibrul între simplificare și buna gestionare a fondurilor UE prin asigurarea unor controale adecvate;

25.  în plus, este îngrijorat deoarece perioada medie scursă între producerea unei nereguli, detectarea sa și raportarea sa finală către Comisie este de 6,3 ani în sectorul agricol și de 2,75 ani în alte sectoare; reamintește că după detectarea neregulii intervin procedurile ulterioare (ordine de recuperare, investigații OLAF etc.); solicită Comisiei să stabilească durata medie, minimă și maximă a unei nereguli detectate în temeiul unui management partajat pentru fiecare sector de politică;

26.  speră că creșterea deosebită, cu 475%, a neregulilor raportate în sectorul pescuitului în 2013 să reprezinte un vârf singular, cauzat de implementarea întârziată a programelor în acest sector și că nu reprezintă un trend negativ care să submineze percepția asupra valorii politicii UE în domeniul pescuitului;

27.  constată cu îngrijorare că, în domeniul politicii de coeziune, numărul cazurilor de nereguli raportate a crescut cu 15%; ia însă act și de scăderea cu 49% a sumelor implicate în cazurile nefrauduloase și cu 22% în cazurile de fraudă;

28.  constată că 321 de nereguli raportate ca fiind de natură frauduloasă și 4 672 de nereguli raportate ca nefiind de natură frauduloasă au avut legătură cu politica de coeziune; recunoaște faptul că în ambele categorii numărul neregulilor raportate a crescut cu 15% în comparație cu 2012 și că, în anii anteriori, majoritatea sumelor care au implicat nereguli în 2013 (63%) au în continuare legătură cu politica de coeziune; subliniază însă că în ambele categorii sumele aferente au scăzut, că se poate observa o îmbunătățire treptată pe baza experienței anilor anteriori și că, pentru prima dată, politica de coeziune nu este domeniul de cheltuieli bugetare cu cel mai mare număr de nereguli raportate ca fiind de natură frauduloasă;

29.  regretă totuși nepublicarea informațiilor cu privire la sumele de recuperat și la ratele de recuperare asociate în mod specific cu politica de coeziune pentru anul financiar 2013; invită Comisia să furnizeze informații detaliate în această privință în următorul său raport anual;

30.  subliniază că, în cazul cheltuielilor gestionate centralizat, într-un interval de cinci ani rata de recuperare în cazul neregulilor raportate ca fiind frauduloase este de 54,4 %, iar pentru neregulile nefrauduloase de 63,9 %; îndeamnă Comisia să îmbunătățească pe viitor procesul de recuperare și să facă acest lucru în timp util;

31.  invită Comisia să își asume responsabilitatea deplină pentru recuperarea fondurilor plătite în mod necorespunzător de la bugetul UE și să stabilească principii uniforme de raportare în toate statele membre în vederea colectării unor date comparabile și exacte corespunzătoare;

32.  se arată preocupat de faptul că în cazul ordinelor de recuperare în urma unor acțiuni calificate drept nereguli (atât cele raportate ca frauduloase, cât și cele neraportate ca frauduloase) emise între anii 2009 și 2013 sub un management centralizat, perioada medie scursă între producerea unei nereguli și detectarea sa este de 3,4 ani: peste jumătate dintre cazuri (54 %) au fost detectate în termen de până la patru ani de la data săvârșirii acesteia, iar în cealaltă jumătate (46 %) a cazurilor, perioada a variat între 4 și 13 ani; reamintește că după detectarea neregulii intervin procedurile ulterioare (ordine de recuperare, investigații OLAF etc.); solicită Comisiei să stabilească durata medie, minimă și maximă a unei nereguli detectate în temeiul unui management centralizat;

33.  se declară satisfăcut că numărul cazurilor de nereguli frauduloase relative la Fondul social european raportate în 2013 a fost cu 40% mai scăzut decât în anii 2009 și 2010 și că 2013 a fost cel de-al treilea an consecutiv în care această tendință pozitivă a fost menținută;

34.  constată cu satisfacție că, pentru perioada de programare 2007-2013, controalele administrative, verificările la fața locului și operațiunile de audit au condus la o rată mult mai mare, de 63%, de detectare a neregulilor frauduloase, față de 20% în perioada anterioară de șapte ani, deși în 2013 s-a înregistrat o ușoară scădere, la 55%;

35.  ia act de faptul că în 2013 Comisia a închis 217 cazuri de întrerupere de plăți în domeniul politicii de coeziune și că 131 erau deschise încă la sfârșitul anului, implicând o sumă de 1,977 milioane EUR; mai ia, de asemenea, act de adoptarea de către Comisie a 15 decizii de suspendare în 2013 și două în ianuarie 2014;

36.  recunoaște că în 2013, ca parte a asistenței pentru preaderare (APP), au fost raportate 33 de nereguli ca fiind frauduloase, implicând 14,4 milioane EUR, și că neregulile respective au legătură în principal cu Programul special de aderare referitor la agricultură și dezvoltarea rurală (SAPARD); în plus, constată că nouă nereguli frauduloase care implică suma de 1,2 milioane EUR au fost raportate în temeiul Instrumentului de asistență pentru preaderare (IPA); observă că între anii 2003 și 2013, în temeiul APP, ratele de recuperare au ajuns la 37,36 % și, respectiv, 29,22 % pentru cazuri de nereguli și cazuri frauduloase; invită Comisia și țările beneficiare ale IPA să ia măsuri pentru a se asigura o rată mai mare de recuperare în temeiul IPA;

37.  solicită propuneri de reducere a numărului de programe de cheltuieli, în special atunci când acestea se suprapun parțial, și care ca programele, atunci când este posibil, să se concentreze asupra statelor membre care au nevoie cel mai mult de sprijin, astfel încât nu toate programele să aducă beneficii neapărat activităților din toate statele membre;

38.  se arată preocupat de faptul că mai multe proiecte finanțate de BEI au fost afectate de corupție și fraudă; consideră că documentul BEI, datat 8 noiembrie 2013, care definește politica BEI privind prevenirea și descurajarea practicilor de corupție, fraudă, cârdășie, coerciție, obstrucționare, spălare de bani și finanțarea terorismului, denotă lipsa unui nivel suficient de control într-o serie de cazuri în timpul implementării proiectelor finanțate de BEI; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că în 2013 BEI a finanțat proiectul „Passante” din Mestre cu un total de 350 milioane EUR și că, în ciuda faptului că acest proiect a fost afectat de cazuri de corupție și fraudă, care au condus la arestarea mai multor persoane implicate, BEI ia în vedere refinanțarea proiectului pentru o sumă suplimentară de 700 milioane EUR prin obligațiuni de proiect; de aceea, cere ca în cazurile dovedite de fraudă și corupție, să i se impună BEI să suspende și/sau să blocheze orice finanțare prevăzută și aflată în derulare pentru proiectul afectat;

II.Problemele identificate și măsurile necesare

39.  își exprimă preocuparea în ceea ce privește amenințările la adresa bugetului UE, care derivă atât din nerespectarea normelor (neregulile frauduloase), cât și din acțiuni penale premeditate (fraude); insistă asupra consolidării cooperării dintre statele membre și Comisie pentru asigurarea de măsuri și mijloace relevante și adecvate pentru evitarea și remedierea neregulilor nefrauduloase și combaterea fraudei;

40.  subliniază că se tot repetă de mulți ani situația în care statele membre nu reușesc să prezinte date la timp sau să prezinte date exacte; reiterează faptul că există încă abordări diferite în statele membre în detectarea și raportarea neregulilor frauduloase și nefrauduloase, inclusiv în domenii precum politica de coeziune și agricultura, și, în unele cazuri, interpretări nestandardizate în aplicarea cadrului juridic; subliniază că acest lucru împiedică comparațiile, efectuarea unei evaluări obiective și emiterea unor recomandări de către Parlament, Comisie și OLAF; solicită Comisiei să elaboreze orientări comune și indicatori comuni pentru a reduce diferențele de abordare între statele membre și să constituie o bancă de date unificată și completă referitoare la neregularități comise și măsurile aferente întreprinse, inclusiv cazurile de fraudă și corupție care implică funcționari publici, oferindu-le astfel autorităților și cetățenilor date fiabile, comparabile și centralizate pentru aplicarea de măsuri corective adecvate și pentru evaluarea obiectivă a gravității reale, iar nu doar percepute, a neregulilor comise și a persoanelor implicate;

41.  observă că recomandările făcute de Comisie statelor membre în 2012 – în special privind serviciile de coordonare antifraudă, normele comune privind frauda, reforma în materie de achiziții publice, neregulile frauduloase raportate, sistemele de verificări și controale și de evaluare a riscurilor – – al căror stadiu de implementare este prezentat în raportul anual al Comisiei pe 2013, au fost în general corespunzătoare și consideră regretabil că o serie de probleme nu au fost pe deplin abordate; observă, de exemplu, că nu toate statele membre au început pregătirile pentru punerea în aplicare a Cadrului Financiar Multianual (CFM) 2014-2020 și a dispozițiilor sale privind prevenirea fraudei; invită statele membre să urmeze recomandările Comisiei făcute în 2012, să se asigure că cele care li se adresează în raportul din 2011, precum și cele din raportul pe 2013 sunt urmate în totalitate și să ofere o explicație motivată în cazul în care nu au putut da curs acestor recomandări;

42.  admite faptul că neregulile care nu sunt de natură frauduloasă sunt adesea cauzate de lipsa unor cunoștințe suficiente în materie de norme, cerințe complexe și reglementări; subliniază că modificările normelor aplicabile cheltuielilor și veniturilor, printre care și normele vizând simplificarea, necesită timp pentru a fi adoptate de către autoritățile responsabile pentru aplicarea lor; îndeamnă statele membre și Comisia, în acest sens, să coordoneze mai bine interpretarea cadrului juridic și aplicarea strictă a acestuia, să aplice măsuri țintite și prompte pentru consolidarea capacităților administrative, atât în administrațiile publice, cât și în rândul părților interesate, inclusiv a organizațiilor societății civile, de exemplu prin orientări și formare și prin introducerea de sisteme de fidelizare a personalului calificat și competent; invită instituțiile UE și statele membre să realizeze o evaluare intermediară a măsurii în care noua arhitectură în materie de reglementare a politicii de coeziune are un aport suplimentar la prevenirea și reducerea riscului de comitere a unor nereguli și să analizeze care este posibilitatea de a simplifica și mai mult normele în vigoare;

43.  consideră că statele membre ce detectează și raportează nereguli, inclusiv cazurile de fraudă, ar trebui să beneficieze de sprijin și de stimulente pentru îmbunătățirea sistemelor lor de raportare și gestiune; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că Comisia nu poate stabili dacă numărul scăzut de nereguli și cazuri de fraude detectate de anumite state membre și deosebirile mari între numărul de cazuri raportate în ani diferiți nu denotă ineficiența sistemelor de control ale acestor state membre;

44.  regretă că doar unele state membre alocă resurse relevante pentru a combate frauda și consideră că este inacceptabil că unele state membre se limitează doar să aplice măsuri corective, fără a iniția investigații ale acelor nereguli și fără a-i sancționa pe cei responsabili, nerespectându-și astfel obligația de a proteja interesele financiare atât ale UE, cât și ale contribuabililor; constată că statisticile transmise de statele membre privind cazurile penale și rezultatul lor sunt incomplete, îngreunând evaluarea investigării fraudei și a procedurilor de urmărire penală în statele membre; consideră, prin urmare, că adoptarea unor decizii de introducere a responsabilității penale la nivel UE și introducerea Parchetului European ca instrument pentru începerea și coordonarea unor investigații ale acestor nereguli ar trebui să reprezinte un important factor disuasiv pentru comiterea de acte ilegale și pentru renunțarea la procesele de urmărire și sancționare a actelor de corupție și a faptelor penale ce aduc atingere intereselor financiare ale UE;

45.  consideră că sunt posibile acțiuni eficace împotriva corupției dacă măsurile de drept penal sunt respectate și însoțite de alte măsuri vizând transparența și tragerea la răspundere; insistă, prin urmare, ca statele membre să demonstreze o voință politică fermă în combaterea cu succes a corupției, atât la nivel național, cât și la nivelul UE, prin adoptarea unei legislații anticorupție eficace și prin continuarea propunerilor existente la nivelul UE, și solicită cetățenilor să pună presiune în mod convingător asupra guvernelor pentru ca acestea să aplice politici viguroase de combatere a corupției;

46.  salută primul raport dedicat luptei împotriva corupției în UE publicat în februarie 2014, instrument valoros de monitorizare și evaluare a luptei împotriva corupției, și reafirmă interesul și importanța deosebită a intensificării schimburilor de bune practici existente, evidențiată în raport. salută, de asemenea, Comunicarea Comisiei privind combaterea corupției în UE (COM(2011)0308), care analizează etapele necesare pentru o mai bună implementare a instrumentelor anticorupție, propunând mijloace de integrare a unor argumente anticorupție mai puternice într-o serie de domenii ale politicii interne și externe; observă totuși importanța extinderii sferei de aplicare a raportului anticorupție la elementul transfrontalier și de la nivelul UE al corupției și la evaluarea măsurilor luate pentru a se îmbunătăți pe viitor integritatea instituțiilor UE și subliniază necesitatea unei strategii anticorupție cu adevărat cuprinzătoare și coerentă care să includă toate politicile UE și să abordeze, printre altele, problemele semnalate în primul raport anticorupție al UE; îndeamnă Comisia să raporteze Parlamentului și Consiliului în legătură cu implementarea de către instituțiile Uniunii a politicilor interne anticorupție, inclusiv a obligațiilor în temeiul Convenției ONU împotriva corupției;

47.  subliniază necesitatea unei coordonări structurate între autoritățile de management și organismele antifraudă și importanța coordonării și a schimbului de bune practici între statele membre și între diferite administrații ale aceluiași stat membru pentru a se omogeniza, pe cât posibil, abordarea combaterii fraudei; invită Comisia să creeze un nou mecanism pentru schimbul de informații între autoritățile naționale competente, pentru a permite o comparație încrucișată a evidențelor contabile aferente tranzacțiilor între două sau mai multe state membre care să ajute la detectarea oricărei fraude transnaționale în contextul noului CFM 2014-2020, legate de macro-categoria fondurilor structurale și de investiții: Fondul social european (FSE); Fondul european de dezvoltare rurală (FEDR); Fondul de coeziune (FC); Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR); Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime (FEPAM), pentru a garanta o abordare orizontală a protecției intereselor financiare ale Uniunii Europene;

48.  subliniază că în depistarea schemelor de fraudare este esențială o mai mare transparență care să permită un control adecvat; reamintește că, în anii anteriori, Parlamentul a îndemnat Comisia să ia măsuri pentru a asigura, prin intermediul unui punct unic de contact, transparența în ce privește toți beneficiarii fondurilor UE din toate statele membre prin publicarea pe site-ul său a listei tuturor beneficiarilor fondurilor UE, indiferent de administratorul fondurilor și pe baza unor categorii-standard de informații care trebuie furnizate de către toate statele membre în cel puțin o limbă de lucru a Uniunii; solicită statelor membre să coopereze și să furnizeze Comisiei informații complete și sigure cu privire la beneficiarii fondurilor europene gestionate de statele membre; regretă că această măsură nu a fost pusă în aplicare și invită Comisia să o pună în aplicare de urgență; regretă că această cerere repetată a rămas fără răspuns din partea Comisiei;

49.  invită Comisia să promoveze o legislație adecvată privind protecția denunțătorilor, accesul la informații și transparența activităților de lobby, întrucât acestea sunt necesare pentru asigurarea controlului civil al guvernelor și al instituțiilor UE și supunerea practicilor lor controlului public, precum și să utilizeze fondurile UE pentru sprijinirea activității organizațiilor independente în acest domeniu, printre altele, pentru a stabili sprijinul financiar pentru jurnalismul de investigație transfrontalier;

50.  încurajează Comisia să își consolideze în continuare rolul de supraveghere a cheltuielilor de la bugetul UE prin activități de audit, control și inspecție, prin planuri de acțiune de remediere și scrisori de avertizare anterior prezentării solicitărilor de plată; solicită statelor membre și autorităților acestora să își intensifice eforturile și să își utilizeze propria capacitate pentru detectarea și corectarea erorilor înainte de a solicita rambursarea de către Comisie, utilizând la maximum informațiile de care dispun; subliniază, în acest sens, valoarea deosebită a acțiunilor preventive în evitarea plăților necuvenite, eliminându-se astfel acțiunile ulterioare de recuperare a fondurilor necuvenite;

51.  salută adoptarea directivelor privind achizițiile publice și a directivei privind atribuirea concesiunilor și salută faptul că zece state membre au introdus deja măsuri ori seturi de măsuri specifice privind achizițiile publice în vederea reducerii nivelului de corupție și a consolidării transparenței, a eficacității sistemelor de gestionare, de control și de audit; invită Comisia să continue punerea în aplicare a normelor privind achizițiile publice, pentru a oferi statelor membre sprijinul necesar în materie de orientări, bune practici și formare; invită Comisia să monitorizeze în mod continuu și imparțial respectarea de către statele membre a directivelor existente și să înceapă procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, dacă este necesar;

52.  constată că nivelul neregulilor și al fraudelor datorate nerespectării normelor privind achizițiile publice este în continuare ridicat; invită statele membre să transpună rapid în dreptul național Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice(8), Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile efectuate de entități care își desfășoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale(9) și Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind atribuirea contractelor de concesiune(10) adoptate recent, pentru a reduce și mai mult riscul comiterii de nereguli și fraude;

53.  salută înființarea Centrului de competențe pentru consolidarea capacităților administrative în sprijinul administrațiilor publice responsabile pentru gestionarea FEDR și a Fondului de coeziune și introducerea Planului de acțiune pentru achiziții publice, elaborat de Centrul de competențe în cooperare cu serviciile competente ale Comisiei; solicită însă Comisiei să raporteze cu privire la rezultatele concrete obținute ca urmare a activităților Centrului și a aplicării planului de acțiune menționat mai sus;

54.  îndeamnă Comisia să își mențină politica strictă a întreruperilor și a suspendării plăților;

55.  salută raportul privind punerea în aplicare a strategiei antifraudă a Comisiei (CAFS) și orientările puse la dispoziția autorităților responsabile ale statelor membre cu privire la punerea în aplicare a dispozițiilor antifraudă relevante; insistă însă pe lângă Comisie cu privire la adoptarea unor norme simplificate în actele delegate și de punere în aplicare privind fondurile structurale și de investiții europene, facilitând astfel o bună absorbție a fondurilor, asigurând totodată că nivelul combaterii fraudei nu este subminat de aceste acte delegate și acte de punere în aplicare;

56.  salută înființarea serviciilor de coordonare antifraudă în statele membre astfel cum prevede articolul 3 alineatul (4) din noul Regulament OLAF și reconfirmarea de către Germania a metodelor sale de lucru pentru cooperarea cu OLAF; constată că AFCOS vizează facilitarea unei cooperări efective și schimbul de informații cu OLAF și insistă ca statele membre care nu au înființat astfel de structuri să procedeze fără întârziere la înființarea lor; se așteaptă ca aceste structuri să contribuie la facilitarea unei mai bune raportări a neregulilor și la o interpretare echilibrată a legislației UE aplicabile; este, cu toate acestea, preocupat de discrepanțele semnificative care există deja între diferite AFCOS stabilite în statele membre în ceea ce privește funcțiile, sarcinile și prerogativele, precum și resursele umane alocate; recunoaște că mandatul, cadrul instituțional și sarcinile AFCOS nu sunt definite în detaliu în Regulamentul (UE, EURATOM) nr. 883/2013, însă este de părere că un AFCOS independent din punct de vedere operațional, cu un mandat cuprinzător care include competențe de investigație, reprezintă un etalon de urmat de către toate statele membre;

57.  recunoaște raportarea Comisiei privind rezultatele Programului Hercule II; ia act de faptul că în 2013 bugetul programului Hercule II a fost redus la 14 milioane EUR în credite de angajament și 9,9 milioane EUR în credite de plată comparativ cu 2012, generând dificultăți în respectarea angajamentelor financiare făcute în 2013 și anii anteriori; observă cu satisfacție că activitățile programului Hercule II se bucură de un interes sporit din partea statelor membre, astfel cum demonstrează numărul mai mare ca niciodată de cereri primite ca urmare a cererilor de propuneri; salută rezultatele pozitive obținute în 2013 în Germania, Spania și România. de exemplu, grație introducerii echipamentului tehnic foarte sofisticat și compatibil la nivel transnațional achiziționat cu ajutorul programului;

58.  salută adoptarea Regulamentului de instituire a programului Hercule III pentru perioada financiară 2014-2020 care permite un procent maxim mărit de cofinanțare a granturilor pentru asistență tehnică de 80 % din costurile eligibile și de până la 90 % în cazuri excepționale și justificate corespunzător, în loc de maximum 50 % în temeiul Deciziei Hercule II; menționează că primele cereri de propuneri au fost lansate cu succes în 2014; este, cu toate acestea, îngrijorat de faptul că programul este afectat deja în special de problema plăților restante care conduce la posibile efecte adverse asupra proiectelor finanțate și a celor viitoare; reamintește importanța unor instrumente financiare solide, cum ar fi Pericles 2020 și Hercule III, în combaterea activităților ilegale care afectează resursele Uniunii;

59.  salută rezultatele pozitive ale numeroaselor operațiuni vamale comune, cu participarea OLAF și a statelor membre alături de servicii ale unor țări terțe, și cu sprijinul DG Impozitare și Uniune Vamală, al Europol și al Frontex, care au condus la capturarea a 68 de milioane de țigarete de contrabandă, a 124 kg de cocaină și a 140 000 de litri de motorină;

60.  constată că în 2013 OLAF a emis 353 de recomandări pentru acțiuni administrative, disciplinare, financiare sau judiciare de luat de către instituțiile UE relevante, organismele, birourile, agențiile sau autoritățile naționale competente și că aproximativ 402,8 milioane EUR au fost recomandate pentru recuperare; este preocupat de faptul că rata de incriminare ca urmare a recomandărilor judiciare ale OLAF pentru perioada 2006-2013 este de doar 54 %; este îngrijorat deoarece rata scăzută de incriminare pune într-o lumină proastă calitatea și utilizabilitatea rezultatelor investigațiilor OLAF; invită Comisia să amelioreze de urgență eficacitatea OLAF; consideră o supraveghere totală și corespunzătoare a activităților OLAF de către Comitetul de supraveghere (fără a interveni în investigațiile în curs de desfășurare) ca fiind indispensabilă și, prin urmare, îndeamnă Comisia și OLAF să îmbunătățească situația actuală în care Comitetul de supraveghere nu poate să își îndeplinească scopul; mai mult, regretă lipsa de informare privind rata de punere sub acuzare în cazurile care implică infracțiuni la adresa bugetului Uniunii;

III.Investigații și rolul OLAF

61.  ia act de faptul că, în 2013, OLAF a primit, potrivit propriilor afirmații, cea mai mare cantitate de informații de până acum și pretinde că a emis cel mai mare număr de recomandări; subliniază că metoda calculării informațiilor primite și a recomandărilor făcute a fost, de asemenea, modificată; solicită Comitetului de supraveghere să analizeze efectele acestor modificări de date și calitatea recomandărilor emise de OLAF;

62.  invită Comitetul de supraveghere al OLAF să informeze Parlamentul cu privire la durata investigațiilor OLAF și metoda de calculare a acesteia, întrucât această metodă a fost schimbată în 2012; subliniază că această modificare poate reduce în mod artificial durata aparentă a investigațiilor; solicită Comitetului de supraveghere să analizeze îndeaproape calitatea informațiilor furnizate de OLAF, inclusiv a rapoartelor către instituții;

63.  constată adoptarea unor noi metode de lucru între OLAF și Comitetul său de supraveghere și solicită o rezolvare rapidă a problemelor rămase între cele două instituții;

o
o   o

64.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Curții de Justiție a Uniunii Europene, Curții de Conturi Europene, Comitetului de supraveghere a OLAF și OLAF.

(1) JO L 84, 20.3.2014, p. 6.
(2) JO L 248, 18.9.2013, p. 1.
(3) JO L 298, 26.10.2012, p. 1.
(4) JO C 51 E, 22.2.2013, p. 121.
(5) JO C 161 E, 31.5.2011, p. 62.
(6) JO L 312, 23.12.1995, p. 1.
(7) Texte adoptate, P7_TA(2014)0338.
(8) JO L 94, 28.3.2014, p. 65.
(9) JO L 94, 28.3.2014, p. 243.
(10) JO L 94, 28.3.2014, p. 1.

Notă juridică