Index 
Texte adoptate
Joi, 15 ianuarie 2015 - StrasbourgEdiţie definitivă
Rusia, în special cazul lui Alexei Navalny
 Pakistan, în special situația generată de atacul asupra unei școli din Peshawar
 Kârgâzstan: legea privind propaganda homosexuală
 Raportul anual pentru 2013 al Ombudsmanului European
 Situaţia din Libia
 Situația din Ucraina
 Situaţia din Egipt
 Cazul celor doi pușcași marini italieni
 Libertatea de exprimare în Turcia: arestările recente ale unor jurnaliști și directori media și presiunea sistematică exercitată împotriva mass-mediei

Rusia, în special cazul lui Alexei Navalny
PDF 228kWORD 70k
Rezoluţia Parlamentului European din 15 ianuarie 2015 referitoare la Rusia, în special cazul lui Alexei Navalny (2015/2503(RSP))
P8_TA(2015)0006RC-B8-0046/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere Constituția Rusiei, în special articolul 118, care prevede că, în Federația Rusă, justiția poate fi administrată doar de către instanțe, și articolul 120, care prevede că judecătorii sunt independenți și subordonați doar Constituției Rusiei și legislației federale;

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Rusia, îndeosebi Rezoluția sa din 23 octombrie 2012 referitoare la restricțiile comune de acordare a vizelor pentru funcționari ruși implicați în cazul Serghei Magnitsky(1), din 13 iunie 2013 referitoare la statul de drept în Rusia(2), din 13 martie 2014 referitoare la Rusia: condamnarea demonstranților care au participat la evenimentele din Piața Bolotnaia(3), și din 23 octombrie 2014 referitoare la dizolvarea ONG-ului „Memorial” (laureat al Premiului Saharov în 2009) din Rusia(4) și recomandarea sa din 2 aprilie 2014 adresată Consiliului referitoare la stabilirea unor restricții comune de acordare a vizelor pentru funcționarii ruși implicați în cazul Serghei Magnitsky(5),

−  având în vedere Rezoluția sa din 11 decembrie 2013 referitoare la Raportul anual 2012 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință(6),

−  având în vedere declarația purtătorului de cuvânt al Vicepreședintelui Comisiei Europene/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) din 30 decembrie 2014 referitoare la condamnarea lui Alexei Navalny și a fratelui său, Oleg Navalny, de către instanța din Zamoskvoretsky,

−  având în vedere consultările dintre UE și Rusia privind drepturile omului, din 28 noiembrie 2013,

−  având în vedere Acordul de parteneriat și cooperare de instituire a unui parteneriat între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Federația Rusă, pe de altă parte, precum și negocierile suspendate privind un nou acord UE-Rusia,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Federația Rusă, în calitate de membru cu drepturi depline al Consiliului Europei și al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) și de semnatar al declarației ONU, s-a angajat să respecte principiile democrației, ale statului de drept și ale respectării libertăților fundamentale și drepturilor omului; întrucât, care urmare a numeroaselor încălcări ale principiilor statului de drept și a adoptării unor legi cu caracter restrictiv în ultimele luni, există temeri grave cu privire la respectarea de către Rusia a obligațiilor sale naționale și internaționale; și întrucât UE a oferit în mod repetat asistență și expertiză suplimentară, prin intermediul Parteneriatului pentru modernizare, pentru a ajuta Rusia să se modernizeze și să respecte cerințele constituționale și legale, în conformitate cu standardele Consiliului Europei; întrucât există numeroase cazuri în instanță prin care argumente construite la nivel politic sunt utilizate pentru a se elimina concurența politică, pentru a amenința societatea civilă și pentru a descuraja cetățenii de la a participa la mitinguri și proteste publice împotriva actualei conduceri a țării;

B.  întrucât Alexei Navalny a făcut importante dezvăluiri privind corupția la cele mai înalte niveluri din administrația rusă de stat; întrucât s-a considerat că primul verdict ce i-a fost impus în iulie 2013, cu o sentință de cinci ani, a avut caracter politic; întrucât a fost supus arestului la domiciliu timp de două luni în februarie 2014 și echipat în martie 2014 cu o brățară electronică pentru a i se monitoriza activitățile;

C.  întrucât Alexei Navalny a câștigat 27% din voturi la alegerile locale din septembrie 2013 pentru primăria Moscovei, ceea ce-l confirmă drept una dintre figurile proeminente ale opoziției rusești față de Kremlin;

D.  întrucât cel de-al doilea verdict în cazul lui Alexei Navalny era prevăzut pentru 15 ianuarie 2015, însă, în mod inexplicabil, instanța a devansat termenul pentru 30 decembrie 2014, când cei mai mulți cetățeni se pregăteau pentru vacanța de Anul Nou; întrucât aceeași tehnică a devansării a fost folosită și în cazul lui Mihail Hodorkovski;

E.  întrucât situația drepturilor omului din Rusia s-a deteriorat foarte mult în ultimii ani, iar autoritățile ruse au adoptat o serie de legi care conțin dispoziții ambigue, acestea fiind utilizate pentru a impune restricții suplimentare opoziției și societății civile și pentru a limita libertatea de exprimare și de întrunire;

F.  întrucât, în ultimul an, legislația privind ONG-urile și libertatea de întrunire a fost utilizată pentru a suprima reacția societății civile, a înăbuși opiniile politice divergente și a hărțui ONG-urile, opoziția democratică și mass-media; întrucât, în temeiul legii privind „agenții străini”, organizația independentă pentru drepturi „Memorial” a fost forțată de facto să își înceteze activitatea; întrucât aplicarea acestei legi a impus măsuri severe menite să îngrădească și să îngreuneze activitatea organizațiilor societății civile, inclusiv a organizației Mamele soldaților;

G.  întrucât, la sfârșitul lui decembrie 2014, Ministerul justiției Federației Ruse a modificat în mod substanțial lista „agenților străini”, adăugând mai multe organizații implicate în protejarea drepturilor omului, printre care Centrul Saharov, îngreunându-le astfel activitățile și protejarea drepturilor omului în Rusia;

H.  întrucât, de-a lungul ultimilor ani, mai multe acțiuni intentate în justiție și proceduri judiciare, ca, de exemplu, cauzele Magnitsky, Hodorkovski și Politkovskaya, au ridicat semne de întrebare cu privire la independența și imparțialitatea instituțiilor judiciare ale Federației Ruse; întrucât cazurile cu vizibilitate mare precum cel al lui Alexei Navalny nu sunt decât cele mai bine cunoscute cazuri în afara Rusiei care reliefează eșecul sistematic al statului rus de a impune respectarea statului de drept și de a face dreptate cetățenilor săi; întrucât hotărârea judecătorească actuală reprezintă o tentativă, motivată politic, de a-l pedepsi pe Alexei Navalny, care este unul dintre cei mai importanți oponenți ai guvernului;

I.  întrucât se face din ce în ce mai simțită necesitatea unei politici ferme, coerente și cuprinzătoare a UE față de Rusia, susținută de toate statele membre, cu sprijin și asistență dublate de o critică fără ezitări și justă,

1.  își exprimă profunda preocupare cu privire la faptul că, în Rusia, legea este folosită ca un instrument politic; subliniază faptul că condamnarea cunoscutului avocat, militant împotriva corupției și activist social Alexei Navalny, cu aplicarea unei pedepse cu suspendare de 3,5 ani în cazul acestuia și a unei pedepse cu închisoarea în cazul fratelui său, Oleg Navalny, a avut la bază acuzații nefondate; regretă profund faptul că urmărirea în justiție pare să fie motivată politic;

2.  constată cu îngrijorare că, deși Alexei Navalny nu a fost condamnat la închisoare, fratele acestuia, Oleg Navalny, a fost reținut, fapt care ridică preocupări cu privire la posibila utilizare în scopuri politice a unui membru al familiei pentru intimidarea și aducerea la tăcere a unui lider al opoziției din Rusia, Alexei Navalny; reamintește că fratele lui Alexei, Oleg, tatăl a doi copii mici și fost cadru de conducere al serviciului poștal de stat, nu a jucat vreodată un rol în mișcarea de opoziție a Rusiei;

3.  îndeamnă autoritățile judiciare și de aplicare a legii din Rusia să își îndeplinească sarcinile într-o manieră imparțială și independentă, fără interferențe politice, precum și să se asigure că procedurile judiciare în cauzele Navalny, dar și toate celelalte anchete și procese împotriva activiștilor din opoziție, corespund standardelor acceptate pe plan internațional; subliniază importanța asigurării faptului că hotărârile judecătorești nu sunt expuse unor interferențe politice, sunt independente și sunt luate cu deplina respectare a statului de drept;

4.  susține în totalitate campania împotriva corupției în Rusia inițiată de Alexei Navalny și sprijină eforturile poporului rus de a găsi o soluție prin care să se asigure democrația, pluralismul politic, unitatea și respectarea drepturilor omului;

5.  consideră că, în calitatea sa de membră a Consiliului Europei și a Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa, Federația Rusă ar trebui să își îndeplinească obligațiile pe care și le-a asumat; subliniază că evenimentele recente s-au încadrat pe o traiectorie care este contrară statului de drept și independenței sistemului judiciar al țării;

6.  invită președinții Consiliului și Comisiei, precum și Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), să urmărească în continuare îndeaproape aceste cazuri, să aducă în discuție aceste probleme sub diferite forme și în cadrul diferitelor reuniuni cu Rusia și să informeze Parlamentul cu privire la schimburile desfășurate cu autoritățile din Rusia;

7.  subliniază faptul că, în Federația Rusă, libertatea de întrunire este consacrată la articolul 31 din Constituția Rusiei și prin Convenția europeană a drepturilor omului, Rusia fiind semnatară a acestei convenții, astfel că autoritățile din Rusia sunt obligate să respecte aceasta;

8.  îndeamnă Consiliul să elaboreze o politică unificată față de Rusia, care să oblige cele 28 de state membre și instituțiile UE să conceapă un mesaj comun ferm cu privire la rolul drepturilor omului în relația UE-Rusia, precum și cu privire la necesitatea de a pune capăt reprimării libertății de exprimare, de întrunire și de asociere în Rusia;

9.  solicită VP/ÎR să elaboreze, de urgență, o strategie cuprinzătoare în privința Rusiei, care să vizeze menținerea integrității teritoriale și a suveranității statelor europene, precum și sprijinirea, în același timp, a consolidării principiilor democratice, a respectării drepturilor omului și a statului de drept în Rusia;

10.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la valul continuu de atacuri îndreptate împotriva organizațiilor independente din domeniul drepturilor omului și a grupurilor societății civile din Rusia, care este un alt semn al reprimării vocilor independente, tendință care dă naștere tot mai multor preocupări în Uniunea Europeană; îndeamnă Comisia și SEAE, referitor la etapa de programare în curs instrumentelor financiare ale UE, să își sporească asistența financiară pentru societatea civilă din Rusia, prin intermediul Instrumentului european pentru democrație și drepturile omului și al fondurilor organizațiilor societății civile și ale autorităților locale, și să includă Forumul societății civile UE-Rusia în Instrumentul de parteneriat, pentru a asigura un sprijin sustenabil și credibil pe termen lung; salută decizia consiliului de administrație al Fondului european pentru democrație (EED) de a permite fondului să își extindă activitățile și în Rusia;

11.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Consiliului Europei, Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa, precum și președintelui, guvernului și parlamentului Federației Ruse.

(1) JO C 68 E, 7.3.2014, p. 13.
(2) Texte adoptate, P7_TA(2013)0284.
(3) Texte adoptate, P7_TA(2014)0253.
(4) Texte adoptate, P8_TA(2014)0039.
(5) Texte adoptate, P7_TA(2014)0258.
(6) Texte adoptate, P7_TA(2013)0575.


Pakistan, în special situația generată de atacul asupra unei școli din Peshawar
PDF 233kWORD 74k
Rezoluţia Parlamentului European din 15 ianuarie 2015 referitoare la Pakistan, îndeosebi la situația de după atacul asupra unei școli din Peshawar (2015/2515(RSP))
P8_TA(2015)0007RC-B8-0050/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Pakistan, în special cea din 27 noiembrie 2014(1), cea din 17 aprilie 2014(2), cea din 10 octombrie 2013(3) și cea din 7 februarie 2013(4),

–  având în vedere declarația Președintelui Parlamentului European din 16 decembrie 2014 și cea a președinților Subcomisiei pentru drepturile omului și Delegației pentru relații cu Asia de Sud din 17 decembrie 2014,

–  având în vedere declarațiile Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, cu privire la atacarea unei școli din Peshawar, Pakistan, la 16 decembrie 2014, declarația locală a UE din 24 decembrie 2014 privind reluarea execuțiilor în Pakistan și declarația de presă din 29 octombrie 2014 privind vizita Reprezentantului special al UE pentru drepturile omului în Pakistan,

–  având în vedere declarația laureatului premiului Nobel pentru pace și câștigător al premiului Saharov Malala Yousafzai din 16 decembrie 2014,

–  având în vedere Acordul de cooperare dintre Pakistan și UE, planul de angajament pe cinci ani, dialogul strategic UE-Pakistan și mecanismul de preferințe comerciale SGP+,

–  având în vedere declarația Înaltului Comisar al ONU pentru drepturile omului din 16 decembrie 2014 și cea a Comitetului ONU pentru drepturile copilului cu privire la atacul terorist din 17 decembrie 2014 asupra unei școli din Peshawar,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948,

–  având în vedere Convenția ONU din 1989 cu privire la drepturile copilului,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 16 noiembrie 2009 cu privire la libertatea religioasă sau a credinței în care se subliniază importanța strategică a acestei libertăți și a combaterii intoleranței religioase,

–  având în vedere raportul din 5 august 2011 prezentat de Raportorul Special al ONU privind dreptul la educație în fața Adunării Generale a ONU privind protejarea educației în timpul situațiilor de urgență,

–  având în vedere rezoluția sa din 12 martie 2014 referitoare la rolul regional al Pakistanului și relațiile sale politice cu UE(5),

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966, la care Pakistanul este parte,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât pe 16 decembrie 2014, 7 persoane înarmate au lansat un atac devastator asupra unei școli publice a armatei în orașul Peshawar - care este înconjurat din trei părți de „Zone tribale administrate la nivel federal (ZTAF) - omorând peste 140 de persoane, inclusiv 134 de elevi de școală și rănind un număr aproximativ egal de persoane;

B.  întrucât acest atac a provocat un șoc cumplit în Pakistan și în afara acestuia, fiind perceput ca cel mai crud act terorist din istoria Pakistanului, amplificat de faptul că forțele armate au avut nevoie de aproape opt ore ca să reia controlul asupra școlii; întrucât mulți elevi și angajați ai școlii au fost executați și răniți în acest interval și întrucât cei care au supraviețuit acestor orori au rămas profund traumatizați;

C.  întrucât Malala Yousafzai, cel mai tânăr câștigător al Premiului Nobel pentru pace și laureat al Premiului Saharov, a fost împușcat în cap de talibani înarmați în octombrie 2012 deoarece ducea o campanie pentru educația fetelor în Pakistan;

D.  întrucât Tehrik-e-Taliban Pakistan (TTP) a revendicat responsabilitatea asupra masacrului și a afirmat că unul dintre motivele atacului asupra școlii a fost acela de a transmite un mesaj dur susținătorilor lui Malala, care pledează pentru educația femeilor și copiilor, alt motiv fiind dorința de răzbunare în urma campaniei duse de armată împotriva militanților;

E.  întrucât de la începerea ofensivei guvernului împotriva talibanilor și a altor grupări militante în zona ZTAF, una dintre cele mai sărace din Pakistan, peste un milion de persoane au fost strămutate în Afghanistan sau în diferite părți din Pakistan;

F.  întrucât în Pakistan libertatea de credință și toleranța religioasă sunt ambele amenințate de violența teroristă și de abuzarea pe scară largă de legile privind blasfemia; întrucât femeile și fetele sunt de două ori expuse, atât la convertirea forțată, cât și la violența sexuală larg răspândită;

G.  întrucât, potrivit raportului Coaliției mondiale pentru protejarea educației de atacuri (GCPEA), în Pakistan au avut loc peste 800 de atacuri asupra unor școli în perioada 2009-2012, întrucât militanții au recrutat și copii din școli și madrasuri, pe unii dintre ei pentru a deveni atentatori sinucigași; întrucât, potrivit raportului, cel puțin 30 de copii, zeci de profesori și alte cadre didactice, inclusiv un ministru provincial al educației, au fost uciși în atacuri asupra școlilor sau a autobuzelor școlare între 2009 și 2012;

H.  întrucât Comitetul ONU pentru drepturile copilului a sugerat ca Pakistanul să pună la punct un sistem de reacție rapidă ori de câte ori au loc atacuri asupra instituțiilor de învățământ, pentru a le repara și reconstrui cu promptitudine și a înlocui materialele didactice, astfel încât elevii și studenții să poată fi reintegrați în școli/universități cât mai curând posibil; întrucât modificările recente ale constituției au făcut din accesul la educație obligatorie și gratuită un drept fundamental;

I.  întrucât la câteva ore de la atacul asupra școlii publice a armatei din Peshawar, primul ministru Nawaz Sharif a ridicat moratoriul asupra pedepsei cu moartea, care fusese în vigoare de șase ani; întrucât până în prezent mai mulți deținuți aflați pe lista condamnaților la moarte cu acuzații legate de terorism au fost executați; întrucât potrivit oficialilor pakistanezi, 500 de condamnați ar putea fi executați în următoarele săptămâni; întrucât, potrivit estimărilor, în Pakistan 8 000 de persoane se află pe lista condamnaților la moarte;

J.  întrucât, la 6 ianuarie 2015, ca răspuns la masacrul din cadrul școlii, Parlamentul Pakistanului a promulgat o modificare a constituției care le conferă instanțelor militare, în următorii doi ani, competența de a judeca militanții islamiști suspectați, ceea ce ar permite executarea acestora la doar câteva săptămâni de la arestare; întrucât ca parte la Convenția internațională cu privire la drepturile civile și politice, Pakistanul este obligat să mențină și să adopte măsuri pentru asigurarea unor procese de bază echitabile și are interdicția de a utiliza instanțele militare pentru judecarea civililor în cazul în care instanțele civile funcționează;

K.  întrucât Pakistanul a ratificat, recent, șapte din cele mai importante nouă acorduri internaționale în domeniul drepturilor omului, inclusiv Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și Convenția împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, care cuprind o serie de dispoziții privind administrarea justiției, dreptul la un proces echitabil, egalitatea în fața legii și nediscriminarea;

L.  întrucât recomandările făcute de Raportoarea specială a ONU privind independența judecătorilor și a avocaților în raportul său din 4 aprilie 2013 includ reformarea sistemului juridic în vederea asigurării respectării drepturilor fundamentale și a eficacității sistemului; întrucât organizațiile pentru drepturile omului atrag atenția în mod regulat asupra corupției de la nivelul sistemului juridic;

M.  întrucât UE și Pakistan și-au aprofundat și extins relațiile bilaterale, fapt demonstrat de planul de angajament pe cinci ani, lansat în februarie 2012, și de al doilea dialog strategic UE-Pakistan, desfășurat în martie 2014; întrucât obiectivul Planului cincinal de angajament UE-Pakistan este de a crea o relație strategică și de a încheia un parteneriat pentru pace și dezvoltare bazat pe valori și principii comune;

N.  întrucât stabilitatea Pakistanului este de o importanță fundamentală pentru pacea din Asia de Sud și nu numai; întrucât Pakistanul joacă un rol important în promovarea stabilității în regiune și este posibil ca acesta să dea un exemplu în ceea ce privește consolidarea statului de drept și a drepturilor omului;

1.  condamnă cu fermitate masacrul brutal comis în rândul elevilor de grupul Tehreek-e-Taliban Pakistan (TTP), pe care îl consideră un act de teroare și lașitate, și transmite condoleanțe familiilor victimelor atacului de la școala din Peshawar, manifestându-și sprijinul pentru poporul și autoritățile pakistaneze;

2.  își exprimă angajamentul deplin față de combaterea amenințării din partea teroriștilor și a extremiștilor religioși, precum și disponibilitatea de a sprijini în continuare guvernul pakistanez în acest sens;

3.  se așteaptă ca guvernul pakistanez să adopte urgent măsuri eficiente, în conformitate cu normele statului de drept recunoscute la nivel internațional, și să soluționeze problema amenințării la adresa securității reprezentate de toate grupurile de militanți care operează în Pakistan și în regiunile învecinate, fără nicio excepție; subliniază că autoritățile nu ar trebui să tolereze nicio formă de terorism sau extremism;

4.  invită guvernul pakistanez să garanteze siguranța în școli și să se asigure că niciun copil, indiferent de gen, nu este intimidat când merge la școală; consideră că guvernul ar trebui să dea dovadă de o determinare mult mai mare și să își consolideze eforturile în vederea arestării și urmăririi în justiție a militanților TTP și a altor militanți care comit sau intenționează să comită acte de violență în școli, în caz contrar credibilitatea internațională a guvernului fiind subminată;

5.  reamintește că s-a opus în mod constant pedepsei cu moartea în toate circumstanțele; regretă decizia prim-ministrului Pakistanului, Nawaz Sharif, de a abroga un moratoriu neoficial privind pedeapsa cu moartea și solicită reinstituirea imediată a acestuia;

6.  invită guvernul pakistanez să aplice legile împotriva terorismului doar în cazul actelor de teroare, nu la judecarea cauzelor de drept comun; regretă profund recurgerea la proceduri juridice militare accelerate, care nu respectă condițiile minime prevăzute de normele internaționale privind statul de drept, și subliniază că acordarea prelungită de preferințe SGP+ este condiționată de îndeplinirea anumitor standarde de bază consacrate în convențiile ONU și OIM;

7.  salută intenția partidelor politice pakistaneze de a elabora un plan național pentru combaterea terorismului; subliniază că, în lupta împotriva terorismului și a extremismului religios, este fundamental să se soluționeze cauzele profunde care stau la baza acestora, inclusiv prin combaterea sărăciei, garantarea toleranței religioase și a libertății de exprimare a convingerilor, consolidarea statului de drept și garantarea dreptului și a accesului în siguranță la educație atât pentru fete, cât și pentru băieți; solicită adoptarea unei strategii pe termen lung pentru prevenirea radicalizării în rândul tinerilor din Pakistan și pentru soluționarea „crizei extinse din domeniul educației” cu care se confruntă Pakistanul conform UNESCO, în special prin creșterea investițiilor într-un sistem educațional finanțat din fonduri publice și prin punerea la dispoziția școlilor religioase a materialelor necesare pentru furnizarea unei educații echilibrate și favorabile incluziunii tinerilor;

8.  îndeamnă guvernul pakistanez să respecte acordurile internaționale ratificate recent cu privire la drepturile omului, printre care Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și Convenția împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, prin care autoritățile au obligația de a asigura procese de bază echitabile, interzicându-li-se să utilizeze instanțele militare pentru judecarea civililor în cazul în care instanțele civile funcționează;

9.  solicită asumarea unui nou angajament internațional în direcția combaterii finanțării și sponsorizării rețelelor teroriste;

10.  invită Comisia, Vicepreședinta Comisiei/Înalta Reprezentantă, Federica Mogherini, Serviciul European de Acțiune Externă și Consiliul să se angajeze pe deplin în vederea combaterii amenințării teroriste și să sprijine și de acum încolo Guvernul Pakistanului și poporul pakistanez în eforturile lor continue pentru eradicarea terorismului;

11.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei Europene / Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Reprezentantului Special al UE pentru drepturile omului, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al ONU, Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU, precum și Guvernului și Parlamentului Pakistanului.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2014)0064.
(2) Texte adoptate, P7_TA(2014)0460.
(3) Texte adoptate, P7_TA(2013)0422.
(4) Texte adoptate, P7_TA(2013)0060.
(5) Texte adoptate, P7_TA(2014)0208.


Kârgâzstan: legea privind propaganda homosexuală
PDF 227kWORD 68k
Rezoluţia Parlamentului European din 15 ianuarie 2015 referitoare la Kârgâzstan - legea privind propaganda homosexuală (2015/2505(RSP))
P8_TA(2015)0008RC-B8-0054/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile anterioare referitoare la Kârgâzstan și la republicile din Asia Centrală, în special Rezoluția din 15 decembrie 2011 referitoare la situația aplicării strategiei UE pentru Asia Centrală(1),

–  având în vedere Constituția Kârgâzstanului, în special articolele 16, 31, 33 și 34,

–  având în vedere obligațiile și instrumentele internaționale din domeniul drepturilor omului, inclusiv cele cuprinse în convențiile ONU privind drepturile omului, precum și în Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care garantează drepturile omului și libertățile fundamentale și interzic discriminarea,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP), care garantează libertatea de exprimare, libertatea de întrunire, dreptul la respectarea vieții personale, private și familiale a persoanelor și dreptul la egalitate și interzice discriminarea în exercitarea acestor drepturi,

–  având în vedere Rezoluția Consiliului ONU pentru Drepturile Omului A/HRC/17/19 din 17 iunie 2011 și Rezoluția Consiliului ONU pentru Drepturile Omului A/HRC/27/32 din 24 septembrie 2014 privind drepturile omului, orientarea sexuală și identitatea de gen,

–  având în vedere declarația din 24 octombrie 2014 a purtătorului de cuvânt al Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului referitoare la Kârgâzstan,

–  având în vedere statutul Parlamentului kârgâz de „partener pentru democrație” al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE),

–  având în vedere rezoluția APCE 1984 (2014) din 8 aprilie 2014 privind cererea pentru statutul de partener pentru democrație al Adunării Parlamentare prezentată de Parlamentul Republicii Kârgâzstan, în special punctele 15.24, 15.25 și 15.26,

–  având în vedere Acordul de parteneriat și cooperare care instituie un parteneriat între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Kârgâzstan, pe de altă parte, în special articolele 2 și 92,

–  având în vedere Orientările Uniunii Europene cu privire la apărătorii drepturilor omului, adoptate în iunie 2004 și revizuite în 2008, precum și Orientările pentru promovarea și protejarea respectării tuturor drepturilor omului pentru persoanele lesbiene, gay, bisexuale, transgen și intersexuale (LGBTI), adoptate de Consiliu la 24 iunie 2013,

–  având în vedere Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW), adoptată în 1979,

–  având în vedere Obiectivele de dezvoltare ale mileniului și agenda post‑2015,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Kârgâzstan a realizat progrese importante în ultimii ani în comparație cu alte țări din regiune, în special devenind o democrație parlamentară, intensificând eforturile în lupta împotriva corupției și asumându-și un angajament față de standardele universale privind drepturile omului;

B.  întrucât UE este clar interesată ca Kârgâzstan să fie o țară pașnică, democratică și prosperă din punct de vedere economic; întrucât UE s-a angajat, în special prin Strategia sa privind Asia Centrală, să fie un partener al țărilor din această regiune;

C.  întrucât țările din Asia Centrală se confruntă cu o serie de provocări comune, precum sărăcia și amenințările grave la adresa siguranței persoanelor, precum și cu necesitatea de a consolida democrația, respectarea drepturilor omului, buna guvernare și statul de drept;

D.  întrucât toate ființele umane se nasc libere și egale în demnitate și în drepturi; întrucât toate statele au obligația de a preveni violența și discriminarea, inclusiv pe criterii de orientare sexuală, identitate de gen și exprimare a genului;

E.  întrucât persoanele lesbiene, homosexuale, bisexuale, transgen și intersexuale (LGBTI) trebuie să se bucure de aceleași drepturi ale omului ca toate celelalte persoane;

F.  întrucât Republica Kârgâzstan a dezincriminat homosexualitatea masculină în 1998;

G.  întrucât, la 15 octombrie 2014, Parlamentul kârgâz a adoptat în primă lectură proiectul de lege 6-11804/14, care conține modificări la Codul Penal, Codul de responsabilitate administrativă, Legea privind întrunirea pașnică și Legea privind mass-media, vizând interzicerea „promovării relațiilor sexuale netradiționale în mod deschis sau în mod indirect” și prevăzând o pedeapsă de până la un an de închisoare;

H.  întrucât o parte a mass-mediei, precum și unii lideri politici și religioși din această țară depun tot mai multe eforturi de intimidare a persoanelor LGBTI, le îngrădesc drepturile și autorizează violența la adresa acestora;

I.  întrucât numeroși șefi de stat și de guvern, lideri ai Organizației Națiunilor Unite, reprezentanți ai guvernelor și parlamentelor, precum și Uniunea Europeană, inclusiv Consiliul, Parlamentul, Comisia și fostul Înalt Reprezentant Ashton, au condamnat cu fermitate legi „anti-propagandă” similare;

J.  întrucât discriminarea bazată pe sex, discriminarea bazată pe orientarea sexuală și discriminarea bazată pe identitatea de gen sunt conectate, iar diferite ONG-uri și ONU au subliniat faptul că inegalitățile de gen sunt în continuare semnificative și că fetele și femeile din Kârgâzstan continuă să sufere abuzuri, cum ar fi răpirile și căsătoriile forțate, deși legea din 1994 care le interzice a fost înăsprită în ianuarie 2013,

1.  regretă profund prezentarea acestui proiect de lege, precum și orice acțiuni care ar putea conduce la un tratament crud, inuman și degradant și invită toate țările să înceteze imediat să incrimineze homosexualitatea;

2.  reiterează faptul că orientarea sexuală și identitatea de gen reprezintă aspecte care țin de dreptul individual la viața privată, garantat de dreptul internațional al drepturilor omului, conform căruia egalitatea și nediscriminarea trebuie protejate, iar libertatea de exprimare trebuie garantată;

3.  reamintește Parlamentului kârgâz de obligațiile sale internaționale și de Acordul de parteneriat și cooperare cu Uniunea Europeană, care include respectarea deplină a drepturilor omului ca element esențial al parteneriatului și solicită retragerea proiectului de lege privind „difuzarea de informații privind relațiile sexuale netradiționale”, în prezent în curs de examinare în Parlamentul kârgâz;

4.  ia act de faptul că proiectul de lege a trecut de prima lectură și trebuie votat încă de două ori înainte de a fi trimis președintelui spre semnare și subliniază că adoptarea oricărui act legislativ privind „relațiile netradiționale” nu ar trebui să intre în conflict cu obligațiile și angajamentele Kârgâzstanului în materie de drepturi ale omului;

5.  invită autoritățile kârgâze să reafirme public că toate persoanele din Kârgâzstan au dreptul de a trăi fără a fi supuse discriminării și violenței pe criterii de orientare sexuală și identitate de gen și că orice acte contrare sunt ilegale și vor fi urmărite penal;

6.  invită Parlamentul kârgâz să urmeze recomandările făcute de către Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei în cadrul Rezoluției 1984 (2014) privind cererea pentru statutul de partener pentru democrație, în special recomandările 15.24, 15.25 și 15.26;

7.  invită Parlamentul kârgâz să respecte propria constituție, inclusiv articolul 16, care prevede că „legile care neagă sau derogă de la libertățile și drepturile civile și ale omului nu sunt adoptate în Republica Kârgâzstan”, și articolele 31, 33 și 34, care afirmă libertatea de exprimare, libertatea de informare și libertatea de întrunire, și să respingă proiectul de lege 6‑11804/14;

8.  este profund îngrijorat de consecințele negative ale discutării și eventualei adoptări a acestei legi, care sporesc stigmatizarea, discriminarea și violența împotriva persoanelor LGBTI; invită politicienii și liderii religioși să se abțină de la retorica anti-LGBTI, inclusiv de la discursuri motivate de ură și de la incitarea la ură;

9.  este preocupat de posibilele efecte ale unei astfel de legislații asupra donatorilor internaționali, a organizațiilor neguvernamentale și a organizațiilor umanitare care lucrează pe aspecte referitoare la LGBTI și prevenirea HIV;

10.  solicită Consiliului ONU pentru Drepturile Omului să ia în considerare, în contextul viitoarei evaluări periodice universale a Kârgâzstanului, încălcarea principiilor egalității și nediscriminării reprezentată de acest proiect de lege;

11.  invită autoritățile kârgâze să ia toate măsurile necesare pentru a garanta faptul că apărătorii drepturilor omului își pot desfășura munca de promovare și de protecție a drepturilor omului fără opreliști;

12.  îndeamnă Kârgâzstan, în perioada premergătoare celei de-a paisprezecea reuniuni a Consiliului de cooperare dintre UE și Republica Kârgâzstan, să continue aplicarea unor reforme care să ducă la transparență, la independența sistemului judiciar, la reconcilierea interetnică și la respectarea drepturilor omului, deoarece acestea reprezintă factori esențiali pentru dezvoltarea sustenabilă pe termen lung a țării;

13.  salută progresele înregistrate de autoritățile kârgâze în domeniul drepturilor omului în perioada cuprinsă între a patra și a cincea rundă a dialogului UE-Republica Kârgâzstan privind drepturile omului; îndeamnă insistent autoritățile kârgâze să continue progresele în acest domeniu;

14.  invită Comisia, Consiliul și Serviciul European de Acțiune Externă să transmită în mod clar autorităților kârgâze că eventuala adoptare a acestei legi ar putea afecta relațiile cu UE, în conformitate cu articolul 92 alineatul (2) din Acordul de parteneriat și cooperare; solicită, de asemenea, Consiliului și Serviciului European de Acțiune Externă să ridice această problemă în forurile internaționale relevante, cum ar fi Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa și Organizația Națiunilor Unite;

15.  invită autoritățile kârgâze să se asigure că acuzațiile de tortură și de tratamente inumane și degradante sunt investigate prompt și eficient și că făptașii sunt aduși în fața justiției; solicită, de asemenea, eliberarea tuturor prizonierilor de conștiință, avându-l în vedere în special pe Azimjon Askarov, până la o anchetă detaliată, imparțială și echitabilă, inclusiv în ceea ce privește acuzațiile sale de tortură și rele tratamente;

16.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei Europene/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, Parlamentului Kârgâzstanului și președintelui Kârgâzstanului.

(1) JO C 168 E, 14.6.2013, p. 91.


Raportul anual pentru 2013 al Ombudsmanului European
PDF 257kWORD 104k
Rezoluţia Parlamentului European din 15 ianuarie 2015 referitoare la raportul anual privind activitățile Ombudsmanului European în 2013 (2014/2159(INI))
P8_TA(2015)0009A8-0058/2014

Parlamentul European,

–  având în vedere raportul anual privind activitățile Ombudsmanului European în 2013,

–  având în vedere articolul 228 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 43 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Decizia 94/262/CECO, CE, Euratom a Parlamentului European din 9 martie 1994 privind statutul și condițiile generale pentru exercitarea funcțiilor Ombudsmanului(1),

–  având în vedere Codul European al Bunei Conduite Administrative, astfel cum a fost adoptat de Parlamentul European în septembrie 2001,

–   având în vedere principiile de transparență și integritate în activitățile de lobby, publicate de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE),

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind activitățile Ombudsmanului European,

–  având în vedere articolul 220 alineatul (2) a doua și a treia teză din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru petiții (A8-0058/2014),

A.  întrucât raportul anual privind activitățile Ombudsmanului European în 2013 a fost prezentat oficial Președintelui Parlamentului European la 15 septembrie 2014 și întrucât Ombudsmanul, Emily O’Reilly, și-a prezentat raportul în fața Comisiei pentru petiții la 24 septembrie 2014 la Bruxelles;

B.  întrucât articolul 24 din TFUE prevede că „orice cetățean al Uniunii se poate adresa Ombudsmanului instituit în conformitate cu dispozițiile articolului 228”;

C.  întrucât, în temeiul articolului 228 din TFUE, Ombudsmanul European este împuternicit să primească plângeri care privesc cazuri de administrare defectuoasă în activitatea instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii, cu excepția Curții de Justiție a Uniunii Europene în exercitarea funcțiilor jurisdicționale ale acesteia;

D.  întrucât articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale prevede că „orice persoană are dreptul de a beneficia, în ce privește problemele sale, de un tratament imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil din partea instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii”;

E.  întrucât articolul 43 din Carta drepturilor fundamentale prevede că „orice cetățean al Uniunii, precum și orice persoană fizică sau juridică care are reședința sau sediul social într-un stat membru au dreptul de a sesiza Ombudsmanul cu privire la cazurile de administrare defectuoasă în activitatea instituțiilor, organelor, oficiilor sau agențiilor Uniunii, cu excepția Curții de Justiție a Uniunii Europene în exercitarea funcției sale jurisdicționale”;

F.  întrucât această definiție nu limitează administrarea defectuoasă la cazurile în care norma sau principiul încălcat are caracter juridic obligatoriu; întrucât principiile bunei administrări depășesc dispozițiile legislative; întrucât, potrivit primului Ombudsman European, „administrarea defectuoasă survine atunci când un organism public nu acționează în conformitate cu o normă sau un principiu obligatoriu care i se aplică”; întrucât acest lucru impune instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii nu doar să își respecte obligațiile juridice, ci și să fie în serviciul cetățenilor și să se asigure că aceștia sunt tratați în mod corespunzător și se bucură pe deplin de drepturile lor;

G.  întrucât noțiunea de bună administrare ar trebui extinsă pentru a deveni „o mai bună administrare”, înțeleasă ca un proces în curs de îmbunătățire continuă;

H.  întrucât principala prioritate a Ombudsmanului European este de a se asigura că drepturile cetățenilor sunt pe deplin respectate și că dreptul la o bună administrare reflectă cele mai înalte standarde, conform așteptărilor din partea instituțiilor, organelor, oficiilor sau agențiilor Uniunii; întrucât Ombudsmanul European joacă un rol vital în a ajuta instituțiile UE să devină mai deschise, mai eficiente și mai accesibile cetățenilor cu scopul de a consolida încrederea cetățenilor în Uniune;

I.  întrucât Emily O’Reilly a fost aleasă în funcția de Ombudsman European de către Parlamentul European în cadrul sesiunii plenare din 3 iulie 2013 și a depus jurământul la 30 septembrie 2013;

J.  întrucât, în 2013, 23 245 de cetățeni au solicitat ajutorul Ombudsmanului; întrucât, referitor la acest lucru, 19 418 dintre acești cetățeni au primit consiliere prin intermediul ghidului interactiv de pe site-ul de internet al Ombudsmanului, iar 1 407 cereri au vizat obținerea de informații; întrucât 2 420 de cereri au fost înregistrate ca plângeri (2 442 în 2012); întrucât, pe baza plângerilor primite în 2013, au fost întreprinse de către Ombudsman 2 354 de acțiuni;

K.  întrucât este important ca Ombudsmanul să furnizeze informații mai detaliate cu privire la formatul plângerilor depuse, astfel încât să se poată efectua comparații pe parcursul anilor între plângerile primite în format electronic prin intermediul site-ului interactiv al Ombudsmanului și plângerile primite offline;

L.  întrucât, în 2013, Ombudsmanul a deschis 350 de anchete (465 în 2012), dintre care 341 pe baza unor plângeri și 9 din proprie inițiativă;

M.  întrucât, în 2013, Ombudsmanul a închis 461 de anchete (390 în 2012), dintre care 441 au fost deschise pe baza unor plângeri și 20 din proprie inițiativă; întrucât 340 dintre anchetele finalizate (77,1 %) s-au bazat pe plângeri individuale ale cetățenilor, iar 101 (22,9 %) pe plângeri prezentate de întreprinderi, asociații sau alte entități juridice;

N.  întrucât anchetele închise în 2013 privesc: solicitări de informații și acces la documente (25,6 %), Comisia în calitate de gardian al tratatelor (19,1 %), chestiuni de ordin instituțional și legate de politici (17,6 %), administrația și Statutul funcționarilor (16,5 %), concursurile și procedurile de selecție (14,8 %), atribuirea de contracte de achiziții și de granturi (9,5 %) și executarea contractelor (7,4 %);

O.  întrucât, în ceea ce privește anchetele inițiate de Ombudsman în 2013, pot fi identificate următoarele teme principale: transparența în cadrul instituțiilor UE, chestiuni de ordin etic, participarea cetățenilor la procesul decizional al UE, proiectele și programele finanțate de UE, drepturile fundamentale și cultura serviciului;

P.  întrucât problemele cele mai frecvente legate de transparență privesc refuzul accesului la documente sau informații din partea instituțiilor, reuniunile fiind ținute cu ușile închise și lipsind deschiderea în ceea ce privește numirile în grupurile de experți ale UE; întrucât accesul public la documente este unul dintre drepturile garantate în temeiul Cartei drepturilor fundamentale a UE;

Q.  întrucât în 2013 Ombudsmanul a primit numeroase plângeri care făceau referire la conflicte de interese sau la practicile de tip „ușă turnantă”, fiind vizate figuri marcante care au ocupat în mod succesiv posturi între care există legături strânse în sectorul public și în sectorul privat; întrucât administrația UE trebuie să acorde prioritate absolută unei conduite ireproșabile din punct de vedere etic; întrucât Ombudsmanul a publicat, în consecință, un set de principii ale serviciului public și de standarde etice; întrucât numeroase ONG-uri afirmă că Comisia nu este în măsură să gestioneze în mod eficace ceea ce ele numesc „practicile sistemice de tip «ușă turnantă»”;

R.  întrucât Ombudsmanul colaborează îndeaproape cu diferite rețele, dintre care cea mai importantă este Rețeaua europeană a avocaților poporului, din care fac parte 94 de instituții din 35 de țări europene; întrucât plângerile care nu țin de competența Ombudsmanului sunt transmise instituției membre a rețelei care este cea mai în măsură să se ocupe de caz; întrucât 52,5 % din plângerile primite au fost transferate către alți membri ai rețelei;

S.  întrucât Comisia pentru petiții a Parlamentului este membru cu drepturi depline al Rețelei europene a avocaților poporului; întrucât, în 2013, Ombudsmanul a transmis 51 de cazuri acestei comisii; întrucât 178 de cazuri au fost transmise Comisiei Europene și 503 altor instituții și organisme;

T.  întrucât Ombudsmanul cooperează și cu alte organizații internaționale, precum Organizația Națiunilor Unite; întrucât Ombudsmanul, Parlamentul, Comisia, Agenția pentru Drepturi Fundamentale (FRA) și Forumul european al persoanelor cu handicap (EDF) formează împreună cadrul UE în temeiul Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu handicap (CPRD); întrucât acest cadru are sarcina de a proteja, a promova și a monitoriza punerea în aplicare a convenției la nivelul instituțiilor UE;

U.  întrucât raportul anual pe 2013 nu conține cifre exacte în ceea ce privește procentul plângerilor care țin și care nu țin de competența Ombudsmanului; întrucât includerea cifrelor concrete în orice raport anual pe viitor este esențială, astfel încât să se poată face comparații între diferiți ani și să se poată observa cu ușurință tendințele și direcțiile în ceea ce privește admisibilitatea sau inadmisibilitatea plângerilor; întrucât, potrivit raportului, în general, din 100 de plângeri primite, 68 nu țin de competența Ombudsmanului și sunt fie transferate avocaților poporului naționali sau regionali, fie înaintate Comisiei pentru petiții a Parlamentului, fie transmise altor organisme care se ocupă de plângeri, cum ar fi Comisia Europeană, SOLVIT, Europa ta - Consiliere sau Centrele Europene ale Consumatorilor; întrucât este nevoie de o procedură de monitorizare și de informații privind reclamațiile transferate către alte instituții sau organisme pentru a asigura faptul că problemele cetățenilor sunt tratate într-un mod imparțial, echitabil și într-un interval de timp rezonabil;

V.  întrucât, în general, din 100 de plângeri primite, doar 32 țin de competența Ombudsmanului; întrucât 17 dintre acestea nu au ca efect deschiderea unei anchete (9 sunt considerate inadmisibile și 8 sunt admisibile, dar se consideră că nu au un temei suficient pentru deschiderea unei anchete); întrucât, în general, din 100 de plângeri primite, 15 plângeri duc la deschiderea unei anchete; întrucât 4 dintre acestea se soluționează în timpul anchetei, pentru 4 se ajunge la concluzia că nu este vorba de administrare defectuoasă, în cazul uneia se constată administrarea defectuoasă și se consideră că în cazul a 6 dintre ele nu există temei pentru cercetări suplimentare;

W.  întrucât 80 % (40 de cazuri) dintre anchetele în care s-a constatat administrarea defectuoasă au fost închise formulându-se comentarii critice la adresa instituției în cauză și 18 % (9 cazuri) au fost închise elaborându-se proiecte de recomandări, care au fost acceptate parțial sau integral de instituție; întrucât într-unul din cazuri (2 %), Ombudsmanul a redactat „Raportul special al Ombudsmanului European privind ancheta din proprie inițiativă OI/5/2012/BEH-MHZ referitoare la Frontex”; întrucât Ombudsmanul European prezintă, în medie, un raport special pe an;

X.  întrucât raportul special prezentat Parlamentului a fost rezultatul unei ample anchete din proprie inițiativă cu privire la obligațiile Frontex legate de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, fiind motivat, de fapt, în special de răspunsul pe care agenția l-a dat recomandărilor specifice ale Ombudsmanului privind corectarea absenței unui mecanism de recurs pentru solicitanții de azil;

Y.  întrucât un raport special este o măsură de ultimă instanță prin care Ombudsmanul European poate trata cazuri de administrare defectuoasă din partea instituțiilor, organelor, oficiilor sau agențiilor Uniunii; întrucât Ombudsmanul ar trebui să-și examineze în continuare atribuțiile politice și să dezvolte instrumentele pe care le are la dispoziție;

Z.  întrucât propunerile Ombudsmanului au fost respectate în proporție de 80 % în 2012; întrucât Comisia, care este vizată de cea mai mare parte dintre anchetele Ombudsmanului, a respectat propunerile în proporție de 84 %; întrucât, în fiecare an, Ombudsmanul publică o analiză cuprinzătoare a modului în care instituțiile UE au răspuns propunerilor Ombudsmanului privind îmbunătățirea administrației UE; întrucât rata de 20 % de neconformare la propunerile Ombudsmanului reprezintă o amenințare gravă, care ar putea duce la o erodare și mai accentuată a încrederii cetățenilor în eficiența instituțiilor europene;

AA.  întrucât Comisia Europeană este instituția cu privire la care Ombudsmanul primește cel mai mare număr de plângeri; întrucât una dintre anchetele încheiate în 2013 privea documente legate de clauza de exceptare a Regatului Unit în ceea ce privește Carta drepturilor fundamentale a UE;

AB.  întrucât durata medie a anchetelor în cazurile închise de către Ombudsman în 2013 a fost de 13 luni; întrucât 22 % din cazuri au fost închise într-o perioadă de 3 luni, 37 % într-o perioadă cuprinsă între 3 și 12 luni, 14 % într-o perioadă cuprinsă între 12 și 18 luni și 27 % într-o perioadă de peste 18 luni;

AC.  întrucât bugetul Ombudsmanului pe 2013 a fost de 9 731 371 EUR și întrucât organigrama instituției Ombudsmanului prevede 67 de posturi; întrucât menținerea unui nivel suficient de resurse bugetare și umane este esențială pentru asigurarea eficienței serviciilor Ombudsmanului și a unor răspunsuri rapide la plângerile cetățenilor;

AD.  întrucât Emily O’Reilly este prima femeie aleasă în funcția de Ombudsman European,

1.  aprobă raportul anual pentru 2013 prezentat de Ombudsmanul European; o felicită pe Emily O’Reilly pentru primul său raport anual în calitate de Ombudsman și salută abordarea acesteia de a păstra relații pozitive de lucru și cooperare cu Parlamentul, în special cu Comisia sa pentru petiții; ia act de faptul că anul 2013 a fost un an de tranziție și că o mare parte a raportului anual se referă la activitatea Profesorului Nikiforos Diamandouros, care și-a încheiat mandatul de Ombudsman European, și aduce omagiu moștenirii acestuia;

2.  se angajează să reinstituie obiceiul Parlamentului de a invita Ombudsmanul la ședința plenară imediat după alegerea sa;

3.  sprijină pe deplin obiectivul final declarat al noului Ombudsman, acela de a contribui la consolidarea structurilor și instituțiilor răspunderii și transparenței la nivel european, pentru a promova buna administrare pentru fiecare cetățean și rezident al UE și pentru a îmbunătăți calitatea democrației în Uniune; reiterează rolul esențial al Ombudsmanului European în abordarea preocupărilor cetățenilor și în reducerea distanței semnificative care există între aceștia și instituțiile UE;

4.  subliniază importanța platformelor sociale drept canal de comunicare și încurajează biroul Ombudsmanului să facă uz de acestea pe scară mai largă pentru a sensibiliza publicul cu privire la activitățile Ombudsmanului și a promova drepturile cetățenilor UE; consideră, totuși, că digitalizarea în continuare a serviciilor Ombudsmanului nu ar trebui să ducă la excluderea cetățenilor care nu au acces la internet sau nu îl pot folosi; invită Ombudsmanul să acorde o atenție specială nevoilor acestor cetățeni, astfel încât tuturor cetățenilor UE să li se asigure un acces egal și, prin urmare, să poată beneficia toți pe deplin de serviciile Ombudsmanului;

5.  ia notă de faptul că raportul anual al Ombudsmanului a căpătat o formă mai modernă pentru anul 2013 și că, pe lângă varianta tradițională care poate fi imprimată, acum este disponibilă în format de carte electronică și o variantă interactivă, care poate fi descărcată; ia act, în continuare, de faptul că raportul a fost împărțit în două părți: o parte constă într-un text de referință ușor de citit, care prezintă cele mai importante date și cifre referitoare la activitatea Ombudsmanului în 2013, iar cealaltă parte conține o relatare în detaliu a principalelor cazuri anchetate de Ombudsman în 2013(2);

6.  salută această nouă abordare din partea Ombudsmanului, care a fost adoptată pentru a reflecta dorința sa de a transforma această instituție într-o instituție cât mai accesibilă și cu instrumente cât mai ușor de utilizat; încurajează părțile interesate să citească secțiunea care conține prezentarea în detaliu a anchetelor, intitulată „Buna administrare în practică: deciziile Ombudsmanului European în 2013”, și să ia serios în considerare observațiile și recomandările Ombudsmanului;

7.  constată faptul că în 2013, statul membru din care au provenit cele mai multe plângeri a fost Spania (416), aceasta fiind urmată de Germania (269), Polonia (248) și Belgia (153); observă că, în ceea ce privește anchetele deschise per stat membru, Belgia se află în frunte (53), urmată de Germania (40), Italia (39) și Spania (34);

8.  observă faptul că problemele legate de transparență au ocupat din nou primul loc pe lista Ombudsmanului cu anchete închise (64,3 %), având loc o creștere comparativ cu anul 2012 (52,7 %); ia act de faptul că celelalte subiecte principale ale plângerilor au fost chestiuni de ordin etic, participarea cetățenilor la procesul decizional al UE, proiecte finanțate de UE, drepturile fundamentale și cultura serviciului;

9.  consideră că transparența, deschiderea, accesul la informații, respectarea drepturilor cetățenilor și standardele etice înalte sunt esențiale pentru instaurarea și păstrarea încrederii cetățenilor și a rezidenților în administrația publică europeană; subliniază faptul că încrederea dintre cetățeni și rezidenți, pe de o parte, și instituții, pe de altă parte, este de o importanță crucială în contextul actual al situației economice dificile; este de acord cu opinia Ombudsmanului, conform căreia transparența este o piatră de temelie într-o democrație avansată, permițând monitorizarea activităților autorităților publice, evaluarea performanței acestora și tragerea lor la răspundere; este, de asemenea, de acord cu faptul că deschiderea și accesul public la documente reprezintă o parte esențială a sistemului de control și echilibru instituțional; recunoaște dreptul cetățenilor la viață privată și la protecția datelor cu caracter personal;

10.  observă că recomandările și observațiile critice nu sunt obligatorii din punct de vedere juridic, dar subliniază că, totuși, instituțiile UE pot să le utilizeze ca pe o oportunitate de a soluționa o problemă, de a învăța o lecție pentru viitor și de a evita repetarea unor cazuri similare de administrare defectuoasă; îndeamnă toate instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii să coopereze pe deplin cu Ombudsmanul, să asigure respectarea în totalitate a recomandărilor sale și să utilizeze pe deplin comentariile critice; reamintește faptul că, în conformitate cu Carta drepturilor fundamentale (articolul 41), dreptul la bună administrare este un drept fundamental al cetățenilor Uniunii Europene;

11.  constată că majoritatea anchetelor întreprinse de Ombudsman în ultimul an (64,3 %) vizează Comisia Europeană; recunoaște faptul că instituția ale cărei decizii prezintă cea mai mare probabilitate de a afecta în mod direct cetățenii, organizațiile societății civile și întreprinderile este Comisia; înțelege faptul că aceasta este, prin urmare, principala țintă a controlului public; observă cu îngrijorare, cu toate acestea, că procentul plângerilor care vizează Comisia a crescut comparativ cu 2012, când a fost de 52,7 %; încurajează Ombudsmanul să examineze motivele acestei creșteri în vederea îmbunătățirii administrării Comisiei și, astfel, a sporirii credibilității instituțiilor UE în ansamblul lor; invită noua Comisie să ia rapid măsuri pentru a își îmbunătăți performanța în vederea reducerii numărului de plângeri împotriva sa; consideră că implicarea Comisiei în entități opace precum Troica nu tinde să promoveze transparența și responsabilitatea în interiorul Uniunii, și nici nu respectă principiul subsidiarității;

12.  constată cu îngrijorare faptul că procentul plângerilor care vizează agențiile UE aproape s-a dublat, ajungând de la 12,5 % în 2012, la 24 % în 2013; propune ca Ombudsmanul să precizeze dacă această creștere se datorează unui grad mai ridicat de informare a publicului cu privire la procedurile de depunere a plângerilor sau are alte cauze, cum ar fi posibila nerespectare de către agențiile UE a recomandărilor Ombudsmanului din anii precedenți; încurajează Ombudsmanul să monitorizeze evoluția situațiilor din agenții și să prezinte un nou raport în acest sens în timp util; sprijină intențiile Ombudsmanului de a se adresa diferitelor agenții cu scopul de a sublinia importanța bunei administrări, a unor proceduri eficiente de tratare a plângerilor și a culturii serviciului;

13.  constată cu satisfacție faptul că procentul plângerilor care vizează Oficiul European pentru Selecția Personalului (EPSO) s-a redus la mai puțin de jumătate în 2013, ajungând de la 16,8 % în 2012, la 7,1 % în 2013; constată, de asemenea, cu satisfacție faptul că procentul plângerilor care vizează Parlamentul European a scăzut de la 5,2 % în 2012, la 4,3 % în 2013; recunoaște eforturile Ombudsmanului și ale EPSO pentru reducerea numărului de plângeri împotriva acestei agenții;

14.  observă faptul că în 2013, Ombudsmanul a publicat o nouă versiune a Codului European al Bunei Conduite Administrative; invită toate instituțiile să respecte și să pună în aplicare pe deplin acest cod; invită noua Comisie să adopte norme și principii comune obligatorii privind procedurile administrative în cadrul administrației UE și în special să înainteze un proiect de regulament în acest sens; reamintește faptul că articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene prevede că „orice persoană are dreptul de a beneficia, în ce privește problemele sale, de un tratament imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil din partea instituțiilor și organelor Uniunii”;

15.  încurajează toate instituțiile, organele și agențiile UE să-și îmbunătățească performanțele consolidându-și angajamentul față de buna administrare și principiile unei culturi a serviciului în slujba cetățenilor; le invită să sprijine Ombudsmanul răspunzând rapid solicitărilor sale și să colaboreze mai îndeaproape cu acesta pentru a reduce termenele în procesul de anchetă pe baza plângerilor; sprijină eforturile Ombudsmanului de a accelera și mai mult procesele de anchetă și de a reduce termenele de tratare a plângerilor, în scopul de a fi în serviciul cetățenilor care își exercită drepturile, în mod adecvat și în timp util;

16.  observă faptul că rata globală a respectării recomandărilor Ombudsmanului a fost de 80 % în 2012, puțin mai redusă față de 82 % în 2011; sprijină ambiția Ombudsmanului de a îmbunătăți rata respectării recomandărilor; îndeamnă Comisia, în mod deosebit, să depună toate eforturile pentru a-și îmbunătăți rata de respectare; se arată îngrijorat cu privire la rata de nerespectare de 20 % și îndeamnă instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii să răspundă și să reacționeze într-un interval de timp rezonabil la comentariile critice ale Ombudsmanului și să depună toate eforturile necesare pentru a îmbunătăți rata de urmărire a acestora prin punerea în aplicare promptă a recomandărilor și a comentariilor critice ale Ombudsmanului; așteaptă cu interes informațiile specifice care vor fi furnizate în viitorul raport anual privind respectarea pentru anul 2013;

17.  ia act de faptul că Ombudsmanul a constatat că este vorba de administrare defectuoasă în 10,8 % din anchetele închise în 2013 și că în 80 % din aceste cazuri a formulat comentarii critice la adresa instituției în cauză; constată că în 18 % din cazurile de administrare defectuoasă, proiectele de recomandări elaborate de Ombudsman au fost acceptate integral sau parțial de instituție;

18.  ia act de faptul că Ombudsmanul a transmis un raport special Parlamentului, subiectul acestuia fiind absența unui mecanism în cadrul agenției Frontex pentru tratarea plângerilor referitoare la nerespectarea drepturilor fundamentale în cursul activităților sale; își exprimă încrederea că acest raport special va face obiectul unui raport care va fi elaborat de Comisia sa pentru petiții în colaborare cu Comisa sa pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne;

19.  încurajează Ombudsmanul să-și aprofundeze relațiile și cooperarea cu diferitele rețele, în special cu Rețeaua europeană a avocaților poporului și cu cadrul în temeiul Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu handicap; reamintește apelul Parlamentului din cadrul raportului anual al Comisiei pentru petiții pentru anul 2012 privind instituirea de către Parlament a unei rețele care să cuprindă comisiile pentru petiții din statele membre, în plus față de Rețeaua europeană a avocaților poporului;

20.  reamintește că Comisia pentru petiții a Parlamentului este membru cu drepturi depline al ambelor rețele menționate mai sus; remarcă faptul că în 2013 Ombudsmanul a transferat 51 de plângeri acestei comisii; consideră că, ținând seama de activitatea paralelă și uneori complementară depusă de Comisia pentru petiții pentru asigurarea faptului că legislația UE este pusă în aplicare în mod corespunzător la toate nivelurile administrative, ar trebui alocate mai multe resurse acestei comisii, prin analogie cu cele ale Ombudsmanului European;

21.  ia act de noua strategie a Ombudsmanului, „Către 2019”, care cuprinde trei mari piloni reprezentați prin cuvintele „impact”, „relevanță” și „vizibilitate”; înțelege faptul că Ombudsmanul intenționează să producă un impact mai mare realizând investigații strategice privind problemele sistemice, că dorește să-și consolideze rolul contribuind la dezbateri-cheie din cadrul UE și că intenționează să-și sporească vizibilitatea intensificând acțiunile de informare a părților interesate și aducând în atenție cazurile importante;

22.   îndeamnă Ombudsmanul să își continue eforturile vizând îmbunătățirea canalelor de comunicare și să continue activitatea desfășurată în cadrul Anului european al cetățenilor 2013, precum și să amelioreze informarea cetățenilor europeni, astfel încât aceștia să fie informați în mod corespunzător cu privire la serviciile și sfera de responsabilitate a Ombudsmanului;

23.  reiterează importanța inițiativei cetățenești europene ca nou instrument pentru a permite implicarea directă a cetățenilor în procesul decizional la elaborarea legislației europene;

24.  salută un număr de investigații importante pe care le-a inițiat Ombudsmanul, cum ar fi anchetele privind lipsa transparenței în cadrul negocierilor pentru Parteneriatul transatlantic pentru comerț și investiții (TTIP), denunțarea neregulilor în instituțiile UE, lipsa transparenței în cadrul grupurilor de experți ale Comisiei, cazurile de tip „ușă turnantă” și conflictele de interese, drepturile fundamentale în politica de coeziune și inițiativa cetățenească europeană; așteaptă cu nerăbdare concluziile acestor anchete;

25.  salută decizia Consiliului Uniunii Europene de a publica directivele de negociere ale UE privind negocierile în curs dintre UE și SUA referitoare la TTIP; salută, de asemenea, decizia Comisiei de a publica mai multe texte de negociere ale UE și de a permite un acces mai extins la alte documente în contextul negocierilor privind TTIP; consideră că monitorizarea cu atenție a transparenței în cadrul negocierilor privind TTIP a consolidat rolul Ombudsmanului de apărător al transparenței UE; susține apelul Ombudsmanului către instituțiile europene referitor la o abordare transparentă în ceea ce privește politica și la o campanie de informare privind TTIP; se angajează să monitorizeze rezultatele consultărilor privind transparența în contextul TTIP, printre altele, având în vedere petițiile primite pe această temă, în special ținând seama de impactul pe care îl pot avea TTIP și alte negocieri comerciale asupra vieții cetățenilor europeni;

26.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție și raportul Comisiei pentru petiții Consiliului, Comisiei, Ombudsmanului European, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și avocaților poporului sau organelor competente similare din statele membre.

(1) JO L 113, 4.5.1994, p. 15.
(2) http://www.ombudsman.europa.eu/ro/activities/annualreports.faces


Situaţia din Libia
PDF 243kWORD 90k
Rezoluţia Parlamentului European din 15 ianuarie 2015 referitoare la situația din Libia (2014/3018(RSP))
P8_TA(2015)0010RC-B8-0011/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Libia, în special cea din 15 septembrie 2011(1), cea din 22 noiembrie 2012(2) și cea din 18 septembrie 2014(3),

–  având în vedere declarațiile recente referitoare la Libia, printre care cele din 16 și 30 decembrie 2014 și din 10 ianuarie 2015, ale Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Federica Mogherini,

–  având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe din 15 august, 30 august 2014, 20 octombrie 2014, 17 și 18 noiembrie 2014 și 15 decembrie 2014,

–  având în vedere declarația comună referitoare la Libia a guvernelor Franței, Germaniei, Italiei, Spaniei, Marii Britanii și SUA din 11 ianuarie 2015,

–  având în vedere Rezoluțiile 1970, 1973 (2011) și 2174 din 27 august 2014 ale Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite,

–  având în vedere raportul Misiunii de sprijin a ONU în Libia (UNSMIL) publicat la 4 septembrie 2014 și actualizat la 27 decembrie 2014, intitulat „Trecerea în revistă a cazurilor de încălcare a drepturilor omului și a dreptului internațional umanitar în cursul violențelor din Libia”,

–  având în vedere Convențiile de la Geneva din 1949 și protocoalele adiționale la acestea din 1977, precum și obligația părților la conflictele armate de a respecta dreptul internațional umanitar și de a impune respectarea lui în orice situație,

–  având în vedere Decizia Consiliului 2013/233/PESC din 22 mai 2013 de creare a Misiunii de asistență a Uniunii Europene pentru gestionarea integrată a frontierelor în Libia (EUBAM Libia),

–  având în vedere pachetul PEV privind Libia din septembrie 2014,

–  având în vedere Summitul țărilor din regiunea Sahel, care a avut loc în Mauritania la 19 decembrie 2014 și la care au participat lideri din Mauritania, Mali, Niger, Ciad și Burkina Faso,

–  având în vedere comunicatul comun din 22 septembrie 2014 emis de 13 state(4), în care acestea își iau angajamentul de a duce o politică de neamestec în afacerile Libiei,

–  având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât cetățenii libieni au ieșit în stradă în februarie 2011 pentru a-și cere drepturile politice, dar au fost reprimați în mod brutal de autorități, situație ce a declanșat un conflict civil ce a durat nouă luni și a condus la răsturnarea regimului Gaddafi;

B.  întrucât în iunie 2014 au avut loc pentru a treia oară alegeri generale libere și democratice pentru Camera Reprezentaților, care să înlocuiască Congresul Național General, ales în iulie 2012;

C.  întrucât, în ciuda faptului că, în iunie 2014, au avut loc alegeri parlamentare naționale, aspirațiile pe care poporul libian și le-a format după căderea regimului colonelului Gaddafi nu s-au putut realiza, ca urmare a violenței și a disensiunilor politice, situația ce capătă proporțiile unui război civil generalizat; întrucât în orașele Tripoli și Tobruk funcționează de mai multe luni guverne și parlamente rivale;

D.  întrucât în Libia continuă să aibă loc lupte politice interne care au degenerat într-un conflict violent pentru putere între două guverne rivale, având sedii diferite, și între numeroase facțiuni aflate în competiție, ce reprezintă forțe naționaliste, islamiste, tribale și regionaliste, provocând suferință în rândul civililor, victime, strămutări în masă și o criză umanitară din ce în ce mai gravă;

E.  întrucât, potrivit relatărilor, ambele părți au încălcat sub diverse forme drepturile omului și dreptul umanitar internațional și au comis o gamă variată de abuzuri legate de acestea; întrucât UNSMIL estimează că cel puțin 400 000 de libieni au fost strămutați pe plan intern de cel mai recent val de confruntări și alte 150 000 de persoane, inclusiv mulți lucrători migranți, au părăsit țara; întrucât personalul umanitar și diplomații străini, inclusiv personalul UNSMIL și UE, au fost evacuați din Libia; întrucât afluxul masiv de refugiați libieni în țara vecină Tunisia necesită mobilizarea a numeroase dintre capacitățile sale și afectează stabilitatea țării; întrucât se estimează că peste un milion de libieni locuiesc deja în Tunisia;

F.  întrucât, la 23 decembrie 2014, Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, Zeid Ra’ad al-Hussein, a declarat că bombardamentele la întâmplare ce vizează civilii în Libia ar putea conduce la urmăriri în justiție pentru crime de război;

G.  întrucât Reprezentantul special al ONU, Bernardino León, a făcut numeroase demersuri pentru a media discuții între cele două facțiuni rivale și pentru a lansa un dialog național în vederea unui proces de reconciliere și a formării unui guvern de unitate națională; întrucât prima rundă de dezbateri a avut loc la Ghadames la 29 septembrie 2014 și a continuat la Tripoli la 11 octombrie 2014, însă o a doua rundă, programată inițial pentru 5 ianuarie 2015 a fost amânată ca urmare a dezacordului exprimat de ambele părți; întrucât, potrivit UNSMIL, părțile libiene au fost de acord să poarte o nouă rundă de negocieri la Geneva, probabil la 14 ianuarie 2015; întrucât, până în prezent, ambele tabere s-au dovedit fie a nu fi dispuse, fie a fi incapabile să ajungă la un compromis;

H.  întrucât trimisul special al ONU pentru regiunea Sahelului, Hiroute Guebre Sellassie, a avertizat Consiliul de Securitate al ONU că criza libiană riscă să destabilizeze întreaga regiune în viitorul apropiat și a declarat că rețelele teroriste și criminale din Libia cooperează din ce în ce mai îndeaproape cu cele din Mali și din nordul Nigeriei, fiind implicate în vânzarea de arme și în comerțul ilegal, de exemplu în traficul de droguri;

I.  întrucât unitatea statului libian se află în pericol și există un risc real de separare în cel puțin trei regiuni (Fezzan, Cyrenaica și Tripolitania) dacă nu se ajunge la o soluție de compromis, însoțită de un proces de reconciliere;

J.  întrucât confruntările recente au facilitat instalarea și extinderea în țară a grupărilor teroriste, cum ar fi Statul Islamic; întrucât, dacă această situație persistă, ar putea deveni o amenințare majoră la adresa securității regiunii și a UE; întrucât ramura din estul Libiei a Statului Islamic (IS) a anunțat la 8 ianuarie 2015 că i-a executat pe reporterul Sofiene Chourabi și pe cameramanul Nadhir Ktari;

K.  întrucât, la 4 ianuarie 2015, avioane de război aparținând forțelor loiale guvernului recunoscut pe plan internațional au bombardat un tanc petrolier sub pavilion grec aflat în zona militară a portului Derna, provocând moartea a doi membri ai echipajului, un grec și un român, și rănind alți doi; întrucât portul este controlat de militanți islamiști și a fost atacat de mai multe ori anul trecut;

L.  întrucât, potrivit unei declarații oficiale a guvernului din 3 ianuarie 2015, milițiile Statului Islamic au ucis 14 soldați ai armatei libiene, iar guvernul Libiei a solicitat comunității internaționale să ridice embargoul asupra armelor impus țării, astfel încât armata să poată lupta împotriva acestor miliții, pe care le-a calificat drept teroriste;

M.  întrucât Statul Islamic antrenează luptători în Libia și și-a înființat o filială în partea de est a țării; întrucât, la 30 decembrie 2014, teroriștii au detonat o mașină capcană în Tobruk, vizând Camera Reprezentanților, aflată în sesiune; întrucât se pare că reprezentanți ai Al-Qaida în Maghrebul islamic au instalat centre logistice în periferia sudică a Libiei; întrucât, potrivit unei declarații oficiale a guvernului, la 3 ianuarie 2015 milițiile Statului Islamic au executat 14 soldați ai armatei libiene;

N.  întrucât, la 28 decembrie 2014, comandantul milițiilor, generalul Heftar, a condus atacurile aeriene asupra orașului Misrata, un bastion al miliției islamiste „Libya Dawn”, în ceea ce este considerat a fi un act de răzbunare pentru atacul milițiilor islamiste din 25 decembrie 2014 asupra celui mai mare terminal petrolier din Libia, situat la Sidra, precum și asupra soldaților armatei libiene din Sirt, soldat cu moartea a 22 dintre ei;

O.  întrucât, în cel mai recent dintr-un număr tot mai mare de atacuri asupra creștinilor și a altor minorități religioase din Libia, circa 20 de egipteni creștini copți au fost răpiți de către militanți ai Ansar al-Sharia din Sirt, oraș aflat sub controlul milițiilor; întrucât numărul cazurilor de arestări, răpiri, tortură și execuții ale celor suspectați a fi luptători de oricare dintre părți a crescut, de asemenea, în permanență;

P.  întrucât, conform unor relatări, sute de migranți și refugiați care fug din calea violențelor din Libia au decedat în timp ce încercau să traverseze Marea Mediterană către Europa, ceea ce a dus la o criză gravă a refugiaților în Italia și Malta; întrucât Libia este un punct principal de plecare pentru migranții care încearcă să ajungă în Europa;

Q.  întrucât, la 6 noiembrie 2014, Curtea Supremă a Libiei a hotărât că alegerile parlamentare din iunie, pe baza cărora a fost instituită Camera Reprezentanților recunoscută la nivel internațional cu sediul la Tobruk, sunt ilegale;

R.  întrucât Camera Reprezentanților a respins hotărârea curții, pe motiv că hotărârea nu intră în mandatul curții și că a fost adoptată ca urmare a presiunilor milițiilor islamiste din Tripoli, și întrucât Camera Reprezentanților continuă să își desfășoare activitatea;

S.  întrucât Rezoluția nr. 2174 (2014) a Consiliului de Securitate al ONU autorizează aplicarea de interdicții de călătorie și înghețarea activelor „persoanelor și entităților identificate de Comitet ca fiind implicate în alte acțiuni ce pun în pericol pacea, stabilitatea ori securitatea în Libia, care sprijină astfel de acțiuni sau care împiedică ori subminează finalizarea cu succes a tranziției sale politice”;

T.  întrucât un element crucial al conflictului este reprezentat de controlul și administrarea Societății naționale a petrolului; întrucât ambele părți implicate în conflict au numit propriul ministru al petrolului cu scopul de a-și apropria veniturile obținute din petrol; întrucât 95 % din veniturile de stat ale Libiei și 65 % din PIB-ul țării provin din petrol; întrucât Libia dispune de cele mai mari rezerve de petrol din Africa și rezervele sale sunt pe locul cinci ca mărime în lume,

1.  condamnă cu fermitate escaladarea rapidă a violențelor din Libia, îndeosebi atacurilor asupra civililor, care subminează într-o foarte mare măsură soluționarea pașnică a conflictului în viitor; sprijină cu fermitate negocierile mediate de ONU la Geneva și solicită tuturor părților implicate în conflict ca, pentru a crea un cadru favorabil, să convină asupra încetării operațiunilor militare, astfel cum a propus Reprezentantul special al ONU, Bernardino León;

2.  invită toate părțile implicate în conflictul violent să respecte o încetare a focului necondiționată, să se abțină de la acțiuni care creează noi diviziuni și polarizare, să declare public că nu vor tolera astfel de acțiuni și să participe, fără a impune condiții prealabile, la eforturile depuse de Reprezentantul special al ONU pentru Libia, Bernardino León, pentru a determina grupările rivale să se angajeze într-un dialog politic la nivel național favorabil integrării; insistă asupra acordării unei atenții deosebite implicării femeilor și a minorităților în acest proces; reamintește că nu există o soluție militară la acest conflict;

3.  își reafirmă sprijinul ferm și deplin pentru Misiunea de sprijin a ONU în Libia; salută călduros eforturile neobosite depuse de Reprezentantul special al ONU pentru Libia, Bernardino León, pentru a face posibil acest dialog politic; salută faptul că, în următoarele zile, la Geneva, este planificată să aibă loc o nouă rundă de negocieri politice;

4.  invită UE să sprijine eforturile sale prin aplicarea fără întârziere a sancțiunilor impuse chiar de ea, și anume înghețarea activelor și interdicția de călătorie în cazul celor care au comis acte de violență armată, abuzuri la adresa drepturilor omului sau încălcări ale acestora și al indivizilor care au boicotat negocierile sub egida ONU;

5.  își reiterează sprijinul pentru Camera Reprezentanților din Tobruk, drept singura instituție legitimă aleasă în cadrul alegerilor din iunie 2014; reiterează solicitările adresate Camerei Reprezentanților alese și guvernului în exercițiu să își îndeplinească sarcinile respectând statul de drept și drepturile omului, în spiritul incluziunii și în interesul țării și astfel încât să protejeze drepturile tuturor cetățenilor libieni, inclusiv ale minorităților religioase și etnice;

6.  este profund îngrijorat de prezența tot mai puternică a grupurilor teroriste care au legături cu Al-Qaida, a milițiilor Statului Islamic și a altor organizații și mișcări extremiste în Libia; consideră că regiunea riscă să sfârșească într-un haos distructiv, similar situației actuale din Siria și Irak; consideră că aceste grupuri reprezintă o amenințare majoră pentru stabilitatea și securitatea întregii regiuni și, de asemenea, pentru securitatea Europei; reafirmă necesitatea de a combate amenințările la adresa păcii și securității pe care le reprezintă atacurile teroriste, prin toate mijloacele și în conformitate cu Carta ONU și dreptul internațional, inclusiv dreptul internațional umanitar și dreptul internațional aplicabil în materie de drepturile omului și refugiați;

7.  solicită UE și comunității internaționale să continue să sprijine eforturile de combatere a terorismului în limitele impuse de dreptul internațional, să împiedice răspândirea în continuare a acestuia și crearea de noi baze teroriste în Libia;

8.  subliniază impactul destabilizator al conflictului libian asupra altor țări din regiunea Sahel, precum și al securității Europei; solicită țărilor învecinate și actorilor regionali, în special Egiptului, Qatarului, Arabiei Saudite, Turciei și EAU să se abțină de la orice acțiuni de natură să cauzeze agravarea disensiunilor existente și să submineze tranziția democratică a Libiei și, pe de altă parte, invită actorii sus-menționați să sprijine pe deplin procesul de la Ghadames, coordonat de ONU; reamintește faptul că persoanele care intervin în mod activ pentru a crea obstacole în calea identificării unei soluții politice bazate pe consens încalcă rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU privind Libia și trebuie să își asume consecințele acțiunilor lor;

9.  salută declarațiile recente ale Uniunii Africane din 3 decembrie 2014 și ale Ligii Statelor Arabe din 5 ianuarie 2015 și angajamentul public de a sprijini procesul coordonat de ONU;

10.  subliniază nevoia ca cele 28 de state membre să desfășoare o acțiune comună și coordonată, sub supravegherea Înaltului Reprezentant; solicită Comisiei și Serviciului European de Acțiune Externă să coordoneze acțiunile statelor membre și să-și concentreze sprijinul pe consolidarea statului și a instituțiilor și, împreună cu statele membre, ONU, NATO și partenerii regionali, să participe la crearea unor forțe de securitate eficace (militare și polițienești) sub comandă și control național, care să poată asigura pacea și ordinea în țară, precum și să sprijine inițierea procesului de încetare a focului și elaborarea unui mecanism de monitorizare a acestuia; subliniază că UE ar trebui să acorde, de asemenea, prioritate sprijinirii reformei din sistemul juridic libian, precum și altor domenii esențiale pentru un stat democratic;

11.  reamintește angajamentul ferm al UE în ceea ce privește protejarea unității și a integrității teritoriale a Libiei, precum și nevoia de a preveni propagarea terorismului; reamintește, în acest context, Rezoluția nr. 2174 a Consiliului de Securitate al ONU, adoptată la 27 august 2014, care extinde sancțiunile internaționale impuse deja Libiei pentru a include responsabilitatea penală a persoanelor care comit sau sprijină acte ce „pun în pericol pacea, stabilitatea sau securitatea în Libia sau care obstrucționează sau subminează finalizarea cu succes a tranziției sale politice”; invită UE să aibă în vedere alte acțiuni în acest sens, inclusiv măsuri restrictive;

12.  subliniază nevoia de a asigura tragerea la răspundere a celor care se fac vinovați de încălcarea drepturilor omului și a dreptului internațional umanitar; evidențiază declarația UNSMIL potrivit căreia multe dintre încălcările și abuzurile comise în Libia sunt de competența CPI și solicită ca aceasta din urmă să primească resursele politice, logistice și financiare adecvate care să îi permită să investigheze aceste infracțiuni; consideră că consolidarea mecanismelor de responsabilizare la nivel internațional pot convinge milițiile să nu mai comită alte abuzuri și încălcări; solicită să se aibă în vedere instituirea unei Comisii de anchetă a ONU sau a unui mecanism similar pentru a investiga cazurile de încălcare a drepturilor omului și a dreptului internațional umanitar;

13.  își exprimă solidaritatea cu poporul libian; consideră că Uniunea Europeană trebuie să acorde sprijin poporului libian pentru ca aspirațiile acestuia de edificare a unui stat democratic, stabil și prosper să devină realitate, în conformitate cu angajamentele asumate în cadrul politicilor de vecinătate cu privire la zona sudică a Mediteranei; solicită UE și comunității internaționale să acorde în continuare sprijin umanitar, financiar și politic pentru a face posibilă soluționarea situației umanitare din Libia și a răspunde provocării reprezentate de populația strămutată intern și de refugiați, precum și de întreruperea accesului civililor la serviciile de bază;

14.  solicită tuturor părților din Libia să garanteze securitatea și libertatea creștinilor și a altor grupuri religioase minoritare care se confruntă cu discriminări și persecutări în creștere și sunt prinși la mijloc; solicită UE și statelor sale membre să asigure că acordurile bilaterale viitoare includ mecanisme concrete de monitorizare pentru protecția drepturilor omului ale minorităților religioase;

15.  insistă asupra asigurării neutralității instituțiilor libiene cheie, în special a Băncii centrale, a Societății naționale a petrolului și a fondului suveran de investiții, instituții autorizate de ONU să obțină venituri din petrol din străinătate;

16.  salută ospitalitatea demonstrată de Tunisia față de cei aproximativ 1,5 milioane de cetățeni libieni refugiați din calea violențelor din propria țară; solicită UE să furnizeze sprijin financiar și logistic guvernului tunisian pentru a face față acestei situații;

17.  solicită întreprinderilor internaționale ca, înainte de a încheia orice tranzacție care implică petrol libian, ce aparține poporului libian, să se asigure că aceste tranzacții nu finanțează, în mod direct sau indirect, milițiile beligerante; solicită, încă o dată, întreprinderilor internaționale implicate în Libia să dezvăluie operațiunile financiare pe care le-au efectuat în sectorul energetic;

18.  este în continuare îngrijorat de proliferarea armamentului, munițiilor, explozivelor și a traficului de arme în Libia, situație ce prezintă riscuri pentru populație, pentru stabilitatea Libiei și cea a regiunii;

19.  își reiterează solicitarea adresată Înaltului Reprezentant de a revizui mandatul Misiunii de asistență a Uniunii Europene pentru gestionarea frontierelor (EUBAM) în Libia, misiune care nu este activă în prezent și care staționează în Tunisia, pentru a ține seama de schimbările dramatice care au intervenit în această țară, precum și pentru a institui o misiune a politicii de securitate și apărare comune (PSAC) coordonată în mod corespunzător, care să acționeze în cooperare cu ONU și cu partenerii regionali, în cazul în care se ajunge la un acord politic; consideră că misiunea PSAC ar trebui să aibă drept obiectiv sprijinirea implementării unui acord politic, acordând prioritate unor aspecte precum reforma sectorului securității (RSS) și facilitarea dezarmării, demobilizării și reintegrării (DDR) și ar trebui, de asemenea, să răspundă altor nevoi urgente în materie de guvernanță; consideră, totodată, că misiunea PSAC ar trebui să fie pregătită să participe la o acțiune de stabilizare a Libiei, mandatată și coordonată de CSONU, în condițiile în care permanentizarea conflictului din Libia este asociată cu o instabilitate tot mai accentuată și constituie o amenințare gravă la adresa securității Europei;

20.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la soarta migranților, a solicitanților de azil și a refugiaților în Libia, a căror situație, deja precară, se deteriorează în continuare; solicită UE și statelor sale membre să sprijine efectiv Italia în eforturile sale lăudabile de combatere a creșterii exponențiale a fluxurilor de migranți și refugiați din Africa de Nord, în special din Libia;

21.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Guvernului libian și Camerei Reprezentanților, Secretarului General al ONU, Ligii Arabe și Uniunii Africane.

(1) JO C 51 E, 22.2.2013, p. 114.
(2) Texte adoptate, P7_TA(2012)0465.
(3) Texte adoptate, P8_TA(2014)0028.
(4) Algeria, Egipt, Franța, Germania, Italia, Qatar, Arabia Saudită, Spania, Tunisia, Turcia, Emiratele Arabe Unite, Marea Britanie și Statele Unite ale Americii, precum și UE și ONU.


Situația din Ucraina
PDF 244kWORD 95k
Rezoluţia Parlamentului European din 15 ianuarie 2015 referitoare la situația din Ucraina (2014/2965(RSP))
P8_TA(2015)0011RC-B8-0008/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Politica europeană de vecinătate și la Parteneriatul Estic (PaE),

–  având în vedere constatările preliminare ale OSCE/ODIHR cu privire la alegerile parlamentare anticipate din Ucraina din 26 octombrie 2014,

–  având în vedere cel de-al 8-lea raport al Biroului Înaltului Comisar al ONU pentru drepturile omului (OHCHR) referitor la situația drepturilor omului în Ucraina, din 15 decembrie 2014, și raportul nr. 22 din 26 decembrie 2014 referitor la situația din Ucraina, întocmit de Oficiul ONU pentru coordonarea afacerilor umanitare (OCHA),

–  având în vedere semnarea, la 27 iunie 2014, a Acordului de asociere UE-Ucraina (AA), care include un acord de liber schimb aprofundat și cuprinzător (ALSAC), și ratificarea sa simultană de către Parlamentul European și de către Rada Supremă la 16 septembrie 2014,

–  având în vedere Protocolul de la Minsk din 5 septembrie 2014 și Memorandumul de la Minsk din 19 septembrie 2014 privind implementarea planului de pace în 12 puncte,

–  având în vedere raportul ONU din 20 noiembrie 2014 privind încălcările grave ale drepturilor omului din estul Ucrainei și rapoartele Human Rights Watch privind abuzurile în Crimeea,

–  având în vedere declarația comună a Comisiei NATO-Ucraina din 2 decembrie 2014,

–  având în vedere concluziile Consiliului European referitoare la Ucraina din 21 martie 2014, 27 iunie 2014, 16 iulie 2014, 30 august 2014 și 18 decembrie 2014,

–  având în vedere rezultatele primei reuniuni a Consiliului de asociere dintre UE și Ucraina, care a avut loc la 15 decembrie 2014,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 17 noiembrie 2014,

–  având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, la 26 octombrie 2014, în Ucraina au avut loc alegeri parlamentare care s-au desfășurat cu eficiență, în mod pașnic și fără incidente, cu respectarea în general a libertăților fundamentale, în pofida conflictului în curs în regiunile estice și a anexării ilegale a Crimeii de către Rusia;

B.  întrucât noul guvern, format din forțe proeuropene, dispune de o majoritate constituțională pentru a realiza reforme și a adoptat deja un acord de coaliție care pune bazele unui proces de reformă riguros, vizând încurajarea integrării europene, modernizarea, dezvoltarea țării, instituirea unei democrații autentice și a unui veritabil stat de drept, și care dezvoltă modificările constituționale propuse în planul de pace al lui Poroșenko;

C.  întrucât așa-numitele „alegeri prezidențiale și parlamentare” care au avut loc la Donețk și Luhansk la 2 noiembrie 2014 au încălcat dreptul ucrainean și acordurile de la Minsk, și, prin urmare, nu pot fi recunoscute; întrucât organizarea respectivelor alegeri are consecințe negative asupra procesului de pace și de reconciliere;

D.  întrucât acordul de încetare a focului din 5 septembrie 2014 a fost încălcat zilnic de către separatiști și de către forțele rusești; întrucât, la 9 decembrie 2014, datorită inițiativei Președintelui Poroșenko, care a solicitat un „regim al liniștii”, numărul încălcărilor s-a redus substanțial; întrucât, cu toate acestea, principalele puncte ale memorandumului din 19 septembrie 2014 nu au fost puse în aplicare de către separatiștii susținuți de Rusia; întrucât, conform unor surse credibile, Rusia continuă să susțină milițiile separatiste printr-un flux continuu de echipament militar, mercenari și trupe ale armatei ruse, inclusiv tancuri de luptă, sisteme antiaeriene sofisticate și artilerie;

E.  întrucât conflictul armat din estul Ucrainei a provocat mii de victime militare și civile, și mai mulți răniți și a determinat sute de mii de oameni să-și părăsească casele, cei mai mulți îndreptându-se spre Rusia, în timp ca situația din zona de conflict constituie un motiv de profundă îngrijorare, atât din punct de vedere umanitar, cât și în ceea ce privește aspectele legate de sănătate;

F.  întrucât anexarea ilegală a peninsulei Crimeea a fost primul caz de o încorporare prin forță a unei părți a unei țări în alta din Europa, de la al Doilea Război Mondial până în prezent, și constituie o încălcare a dreptului internațional, inclusiv a Cartei ONU, Actului Final de la Helsinki și Acordului de la Budapesta din 1994;

G.  întrucât Consiliul Afaceri Externe al UE din 17 noiembrie 2014 a luat o decizie de principiu cu privire la o serie de sancțiuni suplimentare împotriva liderilor separatiști;

H.  întrucât se înregistrează numeroase încălcări ale drepturilor omului în teritoriile estice ocupate ale Ucrainei și în Crimeea, afectând în special tătarii din Crimeea, printre care se numără intimidări și un nou val de dispariții;

I.  întrucât ar fi benefică o cooperare mai strânsă între UE și SUA cu privire la politicile referitoare la Ucraina;

J.  întrucât parlamentul ucrainean a votat, la 23 decembrie 2014, renunțarea la statutul de țară nealiniată al Ucrainei;

1.  își exprimă solidaritatea deplină cu Ucraina și cu populația acestei țări; își reiterează, din nou, angajamentul față de independența, suveranitatea, integritatea teritorială, inviolabilitatea frontierelor și opțiunea europeană a Ucrainei;

2.  condamnă actele de terorism și comportament criminal al separatiștilor și al altor forțe nereglementare din estul Ucrainei;

3.  salută evaluarea pozitivă a alegerilor generale din 26 octombrie 2014, în pofida situației problematice a securității și a circumstanțelor politice, precum și inaugurarea ulterioară a noii Rade Supreme; salută puternicul angajament politic al președintelui Poroșenko, al prim-ministrului Iațeniuk și al purtătorului de cuvânt Groysman de a coopera și consolida procesul riguros de reformă; încurajează cu fermitate noul guvern și parlament al Ucrainei să adopte și să implementeze fără întârziere reformele politice și socio-economice atât de necesare, pentru a construi un stat prosper și democratic, bazat pe statul de drept;

4.  regretă faptul că, din cauza situației actuale din țară, nu sunt reprezentate în Verkhovna Rada întregul teritoriu şi întreaga populație a Ucrainei; reamintește faptul că guvernul și parlamentul Ucrainei trebuie să asigure protecția drepturilor și necesităților acelor cetățeni care nu sunt reprezentați în procesul decizional al statului;

5.  condamnă ferm politica agresivă și expansionistă a Rusiei, care constituie o amenințare pentru unitatea și independența Ucrainei și reprezintă o amenințare potențială pentru UE ca atare, inclusiv anexarea ilegală a Crimeii și declanșarea unui război hibrid nedeclarat împotriva Ucrainei, care constă, printre altele, într-un război de informații cu elemente de război cibernetic, în utilizarea forțelor legale și ilegale, propagandă, presiuni economice, folosirea energiei ca metodă de șantaj și destabilizare diplomatică și politică; subliniază că aceste acțiuni încalcă dreptul internațional și constituie o provocare gravă la adresa securității europene; subliniază că nu există nicio justificare pentru utilizarea forței militare în Europa din motive așa-zise istorice și de securitate sau pentru protejarea așa-numiților „compatrioți care locuiesc în străinătate”; invită Moscova să oprească escaladarea situației, oprind imediat fluxul de armament, mercenari și trupe în sprijinul milițiilor separatiste și să-și utilizeze influența asupra separatiștilor pentru a-i convinge să se angajeze în procesul politic;

6.  îndeamnă toate părțile să implementeze integral și fără întârziere protocolul de la Minsk, demonstrându-și astfel, angajamentul real pentru diminuarea ostilităților și reținere maximă; invită Rusia să permită monitorizarea internațională a frontierei dintre Rusia și Ucraina, să își folosească influența asupra separatiștilor astfel încât aceștia să respecte acordul de încetare a focului, precum și să colaboreze în mod constructiv pentru implementarea acordurilor de la Minsk; încurajează adoptarea unor măsuri de consolidare a încrederii care să sprijine eforturile de pace și reconciliere; subliniază, în acest context, importanța unui dialog politic incluziv și a unui program economic pentru reabilitarea economiei regiunii Donbas;

7.  solicită continuarea actualului regim de sancțiuni, în special în perspectiva viitoarei reuniuni a Consiliului din martie 2015, atât timp cât Rusia nu respectă întru totul și, în primul rând, nu acționează în conformitate cu obligațiile asumate la Minsk, și invită insistent Comisia să găsească o cale de a crește solidaritatea între statele membre în cazul în care criza cu Rusia continuă; subliniază necesitatea adoptării unui set clar de repere care, odată realizate, ar putea împiedica impunerea unor noi măsuri restrictive împotriva Rusiei sau ar putea conduce la anularea celor anterioare, printre care: aplicarea acordului de încetare a focului, retragerea necondiționată din Ucraina a tuturor trupelor ruse și a grupurilor ilegale armate și mercenari susținuți de Rusia, schimbul tuturor prizonierilor, inclusiv Nadia Savcenko și restabilirea controlului Ucrainei asupra întregului său teritoriu, inclusiv Crimeea; în cazul altor acțiuni ale Rusiei de destabilizare a Ucrainei, invită Consiliul European să adopte noi măsuri restrictive și să extindă sfera lor de aplicare, acoperind sectorul nuclear și limitând capacitatea entităților ruse de a efectua tranzacții financiare internaționale; recunoaște că UE trebuie să fie pregătită să sprijine statele membre vecine care ar trebui să beneficieze de același nivel de securitate ca toate statele membre;

8.  consideră că sancțiunile ar trebui să facă parte dintr-un demers mai amplu al UE față de Rusia și din eforturile Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) de consolidare a dialogului; reamintește că unicul scop al acestor sancțiuni este de a determina guvernul rus să-și schimbe politica sa actuală și să contribuie în mod semnificativ la o soluționare pașnică a crizei din Ucraina; subliniază că menținerea, consolidarea sau reversibilitatea restricțiilor impuse de UE depinde de propria atitudine a Rusiei și de situația din Ucraina;

9.  subliniază că canalele politice și diplomatice trebuie să rămână deschise în direcția Rusiei pentru a permite soluții diplomatice ale conflictului și sprijină, prin urmare, formule precum Geneva și Normandia în cazul în care pot fi obținute rezultate concrete;

10.  sprijină nerecunoașterea anexării ilegale a Crimeii de către Rusia și, în acest context, ia act cu satisfacție de sancțiunile suplimentare adoptate recent în ceea ce privește investițiile, serviciile și comerțul legate de Crimeea și Sevastopol;

11.  subliniază că AA/ALSAC ar trebui să constituie foaia de parcurs pentru reformele rapide care se impun de urgență în pofida situației dificile de război în anumite părți din provinciile Luhansk și Donețk; solicită Consiliului și Comisiei să facă toate eforturile pentru a ajuta Ucraina în adoptarea și mai ales în aplicarea acestor reforme, în vederea pregătirii implementării complete a Acordului bilateral de asociere UE-Ucraina; salută, în acest sens, lansarea Misiunii consultative a Uniunii Europene (EUAM); împărtășește opinia Comisiei de la Veneția că pentru succesul unei reforme constituționale este esențial ca această reformă să fie pregătită într-o manieră incluzivă, asigurând o largă consultare publică;

12.  solicită o asistență tehnică mai rapidă și mai substanțială din partea „Grupului de sprijin pentru Ucraina” al Comisiei, inclusiv identificarea zonelor în care este nevoie de această asistență, pentru a susține Ucraina în elaborarea și implementarea unui program de reformă cuprinzător, precum și trimiterea unor consilieri și experți din instituțiile UE și statele sale membre; solicită autorităților ucrainene să înființeze un minister sau oficiu al integrării și coordonării asistenței UE, precum și un comitet de coordonare interministerială la nivel înalt, care ar fi învestite cu competența de a monitoriza și de a supraveghea în mod eficient progresele înregistrate în ceea ce privește reformele și apropierea de UE și ar fi în măsură să elaboreze și să coordoneze punerea lor în aplicare;

13.  este ferm convins că Ucraina are nevoie urgentă de un program anticorupție ambițios, cu toleranță zero față de corupție; solicită liderilor ucraineni să elimine corupția sistematică printr-o implementare imediată și eficace a Strategiei naționale de combatere a corupției și subliniază că lupta împotriva acestei practici trebuie să devină una dintre prioritățile absolute ale noului guvern; recomandă, în acest sens, crearea unui Birou anticorupție independent din punct de vedere politic, care să dispună de suficiente competențe și resurse pentru a-i permite să contribuie în mod semnificativ la consolidarea unor instituții de stat funcționale; salută solicitarea Ucrainei către Interpol și emiterea unui mandat de arestare împotriva fostului președinte Ianukovici, acuzat de deturnare de fonduri publice; solicită statelor membre să execute mandatul de arestare al Interpol și să ajute la recuperarea activelor furate; salută înființarea instituției Ombudsmanului pentru afaceri și invită guvernul ucrainean să prezinte un proiect de lege cu privire la aceasta;

14.  reamintește că, la 16 iulie 2014, Consiliul Uniunii Europene a ridicat embargoul asupra armelor către Ucraina și că, prin urmare, nu există în prezent obiecții sau restricții legale care să împiedice statele membre să furnizeze Ucrainei arme defensive; consideră că UE ar trebui să analizeze modalități de a sprijini guvernul Ucrainei pentru a-și consolida capacitățile de apărare și protecție a frontierelor sale externe, pe baza experienței privind transformarea forțelor armate din statele membre ale UE din fostul Pact de la Varșovia, în special în cadrul misiunilor de formare deja prevăzute pentru forțele armate din alte părți ale lumii; este de acord cu furnizarea actuală de echipament neletal;

15.  ia act de adoptarea unei legi care elimină „statutul nealiniat” al statului, introdus în 2010; recunoaște dreptul Ucrainei de a-și adopta liber propriile decizii, dar sprijină totodată poziția președintelui Poroșenko, care afirmă că Ucraina trebuie să se concentreze urgent asupra reformelor politice, economice și sociale și că aderarea la NATO este o chestiune ce ar trebui supusă voinței populare în cadrul unui referendum organizat mai târziu; subliniază faptul că o relație mai strânsă a Ucrainei cu UE este o problemă diferită de cea a aderării la NATO;

16.  subliniază importanța unui angajament din partea comunității internaționale pentru a susține stabilizarea economică și politică și reforma în Ucraina; invită Comisia și statele membre să elaboreze un plan major de asistență pentru Ucraina, bazat pe principiul „mai mult pentru mai mult” și pe condiționalitate, precum și să-și intensifice eforturile în acordarea de asistență Ucrainei, printre altele prin organizarea unei conferințe pentru donatori/investitori și prin cooperarea cu instituțiile financiare internaționale în vederea definirii următoarelor etape pentru redresarea economică și financiară a Ucrainei; salută pachetul de sprijin de 11 miliarde EUR destinat Ucrainei, care urmează a fi plătit în următorii câțiva ani, precum și propunerea Comisiei de a adăuga 1,8 miliarde EUR în împrumuturi pe termen mediu;

17.  reafirmă, în acest context, că Acordul de asociere nu reprezintă obiectivul final al relațiilor dintre UE și Ucraina; subliniază, de asemenea, că, în conformitate cu articolul 49 din Tratatul privind Uniunea Europeană, Ucraina - la fel ca orice alt stat european - are o perspectivă europeană și poate cere să devină membră a Uniunii Europene, cu condiția să-și însușească criteriile de la Copenhaga și principiile democrației, să respecte libertățile fundamentale, drepturile omului și drepturile minorităților și să asigure statul de drept; solicită insistent statelor membre ale UE să ratifice AA înaintea summitului de la Riga;

18.  subliniază importanța securității energetice în Ucraina, precum și necesitatea unor reforme ale sectorului energetic al țării, în conformitate cu angajamentele din cadrul Comunității Energiei; salută acordul dintre UE, Rusia și Ucraina cu privire la un pachet de iarnă pentru asigurarea livrării de gaz din Rusia până în martie 2015 și solidaritatea demonstrată de UE, precum și volumul crescând de gaz care intră în Ucraina prin fluxurile inverse din statele membre ale UE;

19.  subliniază necesitatea de a crește substanțial securitatea și independența energetică a UE, precum și reziliența sa la presiunea externă, alături de necesitatea de a se reduce dependența energetică a UE de Rusia, creând totodată alternative concrete pentru a ajuta acele state membre care depind actualmente de Rusia ca unic furnizor; solicită UE să urmărească o veritabilă politică externă comună în domeniul energiei și să acționeze în vederea creării unei Uniuni Europene a Energiei; încurajează implementarea completă a pieței interne comune a energiei, inclusiv a celui de-al treilea pachet energetic și continuarea nediscriminatorie a procesului în curs în instanță împotriva Gazprom;

20.  subliniază că trebuie să se acorde prioritate proiectelor de conducte care diversifică aprovizionarea cu energie a UE și, prin urmare, salută oprirea proiectului South Stream; invită Comunitatea Europeană a Energiei să elaboreze un program de cooperare cu Ucraina, precum și cu Caucazul de Sud, Asia Centrală, Orientul Mijlociu și țările mediteraneene, în scopul de a dezvolta infrastructura și interconectivitatea dintre UE și vecinii săi europeni, independent de geopolitica rusă în domeniul gazului; recunoaște că stabilitatea aprovizionării cu gaz a Ucrainei este, de asemenea, esențială pentru a garanta securitatea energetică a statelor membre;

21.  subliniază necesitatea ca UE, împreună cu autoritățile ucrainene, să acorde mai multă atenție crizei umanitare din Ucraina și din Crimeea și să soluționeze situația umanitară catastrofală, în special cea a persoanelor strămutate în intern (PSI); solicită Comisiei și Comisarului pentru ajutor umanitar și management de criză să pregătească o acțiune umanitară puternică și directă, îndelung așteptată, fără a trece prin organizații intermediare, sub forma unei acțiuni umanitare de tip „Convoi albastruˮ, marcată clar ca provenind din UE; invită Comisia să prezinte un astfel de plan de acțiune Parlamentului în următoarele două luni; subliniază că Ucraina are nevoie de asistență financiară suplimentară din partea UE și a statelor sale membre pentru a face față crizei umanitare alarmante; subliniază avertizarea OMS privind faptul că estul Ucrainei se confruntă cu o situație de urgență în domeniul sănătății, din cauza faptului că spitalele nu funcționează la întreaga capacitate și există o penurie de medicamente și vaccinuri și solicită o asistență umanitară mai consistentă și mai eficientă pentru PSI, în special în ceea ce privește copiii și persoanele în vârstă, precum și un acces total și nerestricționat al Comitetului Internațional al Crucii Roșii (CICR) în zonele de conflict; salută promulgarea mult așteptată a legii privind PSI, precum și decizia de mobilizare a experților UE prin intermediul Mecanismului UE de protecție civilă, pentru a consilia autoritățile ucrainene privind chestiunile referitoare la PSI;

22.  solicită mai mult ajutor umanitar și o mai mare asistență pentru populațiile afectate de conflicte; reamintește faptul că furnizarea ajutorului umanitar în estul Ucrainei trebuie să se efectueze respectând în totalitate dreptul umanitar internațional și principiile umanității, neutralității, imparțialității și independenței, precum și în strânsă cooperare cu guvernul ucrainean, ONU și CICR; invită Rusia să permită inspecția internațională a convoaielor umanitare ce se îndreaptă spre Donbas, pentru a înlătura îndoielile cu privire la încărcăturile acestora;

23.  subliniază faptul că OSCE joacă un rol crucial în soluționarea crizei ucrainene, având în vedere experiența sa în domeniul crizelor și conflictelor armate și faptul că atât Federația Rusă, cât și Ucraina sunt membre ale acestei organizații; regretă faptul că Misiunea specială de monitorizare a OSCE dispune în continuare de prea puțin personal și funcționează, în consecință, nesatisfăcător; invită statele membre, VP/ÎR și Comisia să depună eforturi suplimentare pentru a consolida cu personal și echipamente misiunea specială a OSCE de monitorizare în Ucraina; consideră că UE ar trebui să desfășoare o misiune de monitorizare, în cazul în care autoritățile ucrainene solicită acest lucru, pentru a contribui la controlul și monitorizarea eficientă a frontierei ruso-ucrainene;

24.  solicită VP/ÎR și Comisarului pentru politica europeană de vecinătate și negocierile de aderare să ia măsuri, în sfera lor de competență, pentru a facilita o soluționare politică a crizei Ucraina, care să fie respectate de către toate părțile implicate; subliniază că soluția trebuie să evite scenariul unui conflict înghețat în estul Ucrainei și Crimeea; invită VP/ÎR și statele membre să conceapă un demers care să combine o poziție fermă și principială în ceea ce privește suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei și principiile de drept internațional, cu obiectivul găsirii unei soluții negociate la criza din estul Ucrainei reafirmă că unitatea și coeziunea statelor membre ale UE constituie o condiție esențială pentru succesul oricărei strategii a UE față de Rusia; în acest context, îndeamnă guvernele statelor membre să se abțină de la acțiuni și retorici unilaterale și să-și intensifice eforturile în vederea elaborării unei poziții europene comune față de Rusia;

25.  solicită reluarea unui dialog național veritabil și deschis tuturor, care ar putea conduce şi la o soluție pentru plata alocațiilor sociale și a pensiilor și la acordarea unei asistențe umanitare de către guvernul ucrainean pentru populația din zonele de conflict; consideră că este extrem de important să se investigheze imparțial și eficient toate momentele importante ale violențelor, inclusiv cele din Maidan, Odesa, Mariupol, Sloviansk, Ilovaisk și Rimarska; consideră că organizațiile din societatea civilă pot juca un rol important în facilitarea contactelor directe între persoane și a înțelegerii reciproce în Ucraina, precum și în promovarea schimbărilor democratice și a respectării drepturilor omului; îndeamnă UE să își intensifice sprijinul acordat societății civile;

26.  salută decizia guvernului francez de a opri livrarea de elicoptere Mistral, și invită toate statele membre să adopte o linie de conduită similară în ceea ce privește exporturile care nu fac obiectul deciziilor de sancțiune ale UE, în special în ceea ce privește armamentul și materialele cu dublă utilizare;

27.  solicită Comisiei și Comisarului pentru politica europeană de vecinătate și negocierile de aderare să pregătească și să prezinte Parlamentului, în termen de două luni, o strategie de comunicare pentru a contracara campania de propagandă rusă orientată către UE, vecinii săi estici și Rusia însăși, precum și să elaboreze instrumente care să permită UE și statelor sale membre să facă față campaniei de propagandă la nivel european și național;

28.  își reafirmă sprijinul pentru anchetarea internațională a circumstanțelor tragice care au dus la doborârea zborului MH 17 al companiei Malaysian Airlines și își reiterează apelul ca cei responsabili să fie aduși în fața justiției; regretă obstacolele cu care se confruntă în acest proces și invită insistent toate părțile să dea dovadă de o voință reală de a coopera, de a garanta accesul în condiții de siguranță și nerestricționat la locul accidentului MH17 și să permită accesul la toate celelalte resurse relevante care pot contribui la anchetă; își exprimă dorința de a fi informat cu privire la evoluția acestei anchete;

29.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, statelor membre, președintelui Ucrainei, guvernelor și parlamentelor țărilor din Parteneriatul estic și ale Federației Ruse, Adunării Parlamentare Euronest, Adunării parlamentare a Consiliului Europei și Adunării Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa.


Situaţia din Egipt
PDF 258kWORD 110k
Rezoluţia Parlamentului European din 15 ianuarie 2015 referitoare la situația din Egipt (2014/3017(RSP))
P8_TA(2015)0012RC-B8-0012/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare, în special cea din 6 februarie 2014 referitoare la situația din Egipt(1) și cea din 17 iulie 2014 referitoare la libertatea de exprimare și de întrunire din Egipt(2),

–  având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe referitoare la Egipt din august 2013 și februarie 2014,

–  având în vedere declarațiile recente ale Serviciului European de Acțiune Externă privind Egiptul, inclusiv declarația din 21 septembrie 2014 privind atacul cu bombă asupra ministerului afacerilor externe egiptean și declarația din 3 decembrie 2014 privind hotărârile judecătorești din Egipt,

–  având în vedere declarațiile din 23 iunie 2014 ale Secretarului General al ONU, Ban Ki-moon, și ale Înaltului Comisar pentru Drepturile Omului, Navi Pillay, privind condamnarea la închisoare a mai multor jurnaliști și confirmarea condamnării la moarte a mai multor membri și susținători ai Frăției Musulmane, având în vedere declarația Secretarului General al ONU, Ban Ki-moon, din 25 octombrie 2014 privind atacurile teroriste din Sinai,

–  având în vedere Acordul de asociere UE-Egipt din 2001, care a intrat în vigoare în 2004 și a fost consolidat prin Planul de acțiune din 2007, precum și raportul Comisiei din 20 martie 2013 privind progresele înregistrate în punerea sa în aplicare, având în vedere politica europeană de vecinătate și cel mai recent raport intermediar referitor la Egipt din martie 2014,

–  având în vedere Constituția Egiptului, adoptată prin referendum la 14-15 ianuarie 2014, îndeosebi articolele 65, 70, 73, 75 și 155,

–  având în vedere Legea egipteană 107 din 24 noiembrie 2013 privind dreptul la întruniri publice, defilări și proteste pașnice,

–  având în vedere Legea 136 din 2014, decret prezidențial care plasează toate „instalațiile publice și vitale” sub jurisdicție militară timp de doi ani,

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 decembrie 2012 referitoare la Strategia privind libertatea digitală în politica externă a UE(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 iunie 2013 referitoare la libertatea presei și a mass-mediei în lume(4),

–  având în vedere Raportul special al Curții de Conturi Europene din 2013 intitulat „Cooperarea UE cu Egiptul în domeniul guvernanței”,

–  având în vedere declarația finală din 22 iulie 2014 a misiunii UE de observare a alegerilor pentru alegerile prezidențiale din Egipt,

–  având în vedere discursul președintelui egiptean Abdel Fattah el-Sisi din 1 ianuarie 2015 privind extremismul islamic și cel din 6 ianuarie 2015 privind nevoia de relații pașnice și constructive între musulmanii și creștinii din Egipt,

–  având în vedere Orientările UE privind libertatea de exprimare online și offline, Orientările UE privind promovarea și protejarea respectării tuturor drepturilor omului pentru persoanele lesbiene, gay, bisexuale, transgender și intersex (LGBTI) și Orientările UE privind apărătorii drepturilor omului,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966, la care Egiptul este parte,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948,

–  având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât libertatea de exprimare și libertatea de întrunire reprezintă piloni indispensabili ai unei societăți democratice și pluraliste; întrucât libertatea presei și a mass-mediei reprezintă un element fundamental pentru democrație și o societate deschisă; întrucât libertățile fundamentale, inclusiv libertatea de exprimare și de întrunire, sunt consacrate în Constituția Egiptului, adoptată în 2014;

B.  întrucât Egiptul este de mult un partener strategic al Uniunii Europene, împărtășind cu aceasta obiective privind construirea stabilității, păcii și prosperității în zona mediteraneană și în zona Orientului Mijlociu; întrucât Egiptul s-a confruntat cu o serie provocări politice dificile de la revoluția din 2011 și poporul său are nevoie de sprijin și de asistență din partea comunității internaționale pentru a face față provocărilor economice, politice și în materie de securitate;

C.  întrucât, de la preluarea controlului de către armată în iunie 2013, guvernul egiptean a desfășurat o campanie de mare amploare de detenții arbitrare, hărțuiri, intimidări și cenzură împotriva celor care au exprimat critici la adresa guvernului pentru simplul fapt că și-au exercitat dreptul la liberă întrunire, asociere și exprimare, inclusiv jurnaliști, studenți și apărători ai drepturilor omului, și împotriva oponenților politici, inclusiv membri ai Frăției Musulmane; întrucât rapoartele indică faptul că, din iulie 2013, peste 40 000 de persoane au fost reținute în urma unor valuri fără precedent de arestări în masă, iar aproximativ 1 400 de protestatari au fost omorâți în urma utilizării excesive și arbitrare a forței de către forțele de securitate; întrucât libertatea de asociere, de întrunire și de exprimare au rămas domenii de îngrijorări deosebite începând cu iulie 2013; întrucât organizația Freedom House a calificat Egiptul drept „țară care nu este liberă” în raportul său din 2014 privind libertatea în lume;

D.  întrucât, de la preluarea puterii de către armata egipteană în iulie 2013, mii de protestatari și de deținuți politici au fost reținuți în Egipt; întrucât arestările și cazurile de detenție arbitrară au continuat de la alegerea președintelui al-Sisi în mai 2014; întrucât, la 11 iunie 2014, o instanță i-a condamnat pe Alaa Abdul Fattah, un militant cunoscut care a jucat un rol central în revoluția din 2011, și pe alții la 15 ani de închisoare în baza acuzației de încălcare a Legii 107 din 2013 privind dreptul la întruniri publice, defilări și proteste pașnice (Legea privind protestele); întrucât alți militanți cunoscuți, printre care Mohamed Adel, Ahmed Douma și Ahmed Maher, precum și apărători de frunte ai drepturilor femeilor, precum Yara Sallam și Sana Seif, se află în continuare în detenție; întrucât, la 28 aprilie 2014, Tribunalul pentru chestiuni urgente din Cairo s-a pronunțat în favoarea interzicerii Mișcării Tineretului „6 aprilie”;

E.  întrucât, la 10 ianuarie 2015, o instanță egipteană din provincia Baheira din Delta Nilului l-a condamnat pe Karim al-Banna, un student de 25 de ani, la trei ani de închisoare pentru că acesta a anunțat pe Facebook că este ateu și pentru insulte aduse Islamului;

F.  întrucât autoritățile egiptene au crescut presiunea asupra libertății de exprimare și de întrunire prin legislația represivă adoptată, guvernul putând astfel să reducă la tăcere criticii și să reprime protestele mai ușor;

G.  întrucât, în absența parlamentului, guvernul președintelui Abdel Fattah al-Sisi a adoptat o serie de legi represive, cum ar fi Legea 136 din 2014, decret prezidențial care desemnează toate proprietățile publice ca fiind instalații militare, consecința imediată a acestui decret fiind faptul că orice infracțiune comisă pe o proprietate publică poate fi judecată în fața instanțelor militare, și aceasta cu efect retroactiv; întrucât Comisia Africană pentru drepturile omului și ale popoarelor, interpretând Carta africană a drepturilor omului și popoarelor (la care Egiptul este stat parte), a afirmat că instanțele militare „nu ar trebui, în absolut nicio circumstanță, să aibă jurisdicție asupra civililor”;

H.  întrucât Evaluarea periodică universală a ONU a formulat 300 de recomandări, printre care se numără și eliberarea tuturor persoanelor arestate pentru exercitarea libertății de exprimare; întrucât șapte grupuri de apărare a drepturilor omului care își au sediul în Egipt nu au participat la evaluarea ONU a performanței țării lor, deoarece s-au temut de persecuții;

I.  întrucât libertatea presei este în continuare supusă unor mari presiuni în Egipt, iar jurnaliștii sunt în continuare deținuți pe baza unor acuzații nefondate; întrucât o serie de jurnaliști au fost urmăriți penal în 2014, fiind acuzați de amenințarea unității naționale și a păcii sociale, de transmiterea unor știri false și de colaborarea cu Frăția Musulmană; întrucât Curtea de Casație, instanța supremă egipteană, a hotărât că au existat nereguli procedurale în procesul jurnaliștilor Mohammed Fahmy, Peter Greste și Baher Mohamed de la Al-Jazeera; întrucât, cu toate acestea, cei trei jurnaliști vor fi supuși unui nou proces, iar acuzațiile împotriva acestora de „falsificare a știrilor” și de „colaborare cu Frăția Musulmană” nu au fost retrase; întrucât alți trei jurnaliști - Sue Turton, Dominic Kane și Rena Netjes - au fost condamnați in absentia la 10 ani de închisoare; întrucât jurnaliștii egipteni Mahmoud Abdel Nabi, Mahmoud Abu Zeid, Samhi Mustafa, Ahmed Gamal, Ahmed Fouad și Abdel Rahman Shaheen au fost condamnați pentru simplul fapt că și-au desfășurat activitatea legitimă; întrucât există o polarizare extremă a mass-mediei egiptene între partizanii și oponenții lui Morsi, care consolidează polarizarea societății egiptene;

J.  întrucât, la 2 decembrie 2014, o curte penală din Egipt a pronunțat sentințe capitale provizorii împotriva unui număr de 188 de inculpați și este a treia oară când condamnarea unui număr atât de mare de persoane are loc în 2014; întrucât aceste procese în masă îi vizează în special pe membrii Frăției Musulmane, cea mai mare mișcare egipteană de opoziție, care a fost declarată grupare teroristă de către autorități în decembrie 2013; întrucât aceste sentințe sunt ultimele dintr-un șir de urmăriri penale și proceduri în instanță marcate de numeroase nereguli procedurale și care încalcă dreptul internațional; întrucât nimeni nu a fost tras la răspundere pentru utilizarea excesivă a violenței în august 2013, atunci când taberele din piața Rabaa al-Adawiya au făcut obiectul unor raiduri ale forțelor de securitate și, potrivit unei comisii egiptene de anchetă independente, au fost uciși 607 de demonstranți care îl susțineau pe Morsi;

K.  întrucât majoritatea condamnărilor la moarte, nu toate însă, pronunțate în procesele în masă din martie și aprilie 2014 împotriva membrilor Frăției Musulmane și a unor presupuși susținători ai președintelui înlăturat Morsi, au fost schimbate în condamnări la închisoare pe viață;

L.  întrucât, în prezent, 167 de deputați ai celor două camere ale parlamentului ales în 2011 sunt în detenție;

M.  întrucât fostul președinte Mubarak, fostul ministru de interne al acestuia, Habib al-Adly, și alți șase asistenți au fost eliberați la 29 noiembrie 2014, după retragerea acuzațiilor de crimă și corupție pe baza unei erori tehnice; întrucât, la 13 ianuarie 2015, Curtea egipteană de Casație a anulat condamnările fostului președinte Hosni Mubarak și a celor doi fii ai acestuia pentru delapidare și a cerut rejudecarea pe baza faptului că procedurile judiciare nu au fost urmate în mod corespunzător;

N.  întrucât aceste practici judiciare recente ridică semne serioase de întrebare cu privire la independența sistemului judiciar și capacitatea acestuia de a asigura tragerea la răspundere a celor vinovați; întrucât aceste condamnări la moarte riscă, în special, să compromită perspectivele unei stabilități pe termen lung în Egipt;

O.  întrucât Egiptul se confruntă cu provocări economice semnificative, inclusiv un exod al finanțelor externe, creșterea inflației, șomajul și o datorie publică tot mai mare, precum și cu provocări în materie de securitate, reprezentate de amenințarea globală pe care o constituie terorismul; întrucât situația de securitate din Sinai este critică, sute de soldați fiind uciși de grupurile jihadiste care operează în acea zonă; întrucât, la 24 octombrie 2014, cel puțin 33 de soldați au fost uciși într-un atac terorist; întrucât în această regiune se înregistrează aproape în fiecare zi acte de terorism; întrucât statul a comandat expulzarea a mii de rezidenți din Rafah și a instituit o zonă-tampon de 500 de metri de-a lungul frontierei cu Gaza și întrucât, începând cu 24 octombrie 2014, a fost instituită starea de urgență în peninsulă; întrucât rețelele infracționale operează în continuare pe rutele de trafic cu ființe umane/contrabandă în interiorul Sinai și către acesta;

P.  întrucât articolul 75 din Constituția Egiptului prevede că toți cetățenii au dreptul de a înființa asociații neguvernamentale și fundații pe baze democratice; întrucât noile propuneri legislative ar îngrădi și mai mult activitatea ONG-urilor naționale și străine, care sunt îngrijorate mai ales din cauza unui proiect de lege nou care are scopul de a împiedica banii și materialele să ajungă la teroriști și la alte grupări armate, dar care ar putea împiedica ONG-urile să primească fonduri din străinătate, multe dintre acestea depinzând însă de aceste fonduri; întrucât un decret prezidențial din 21 septembrie 2014 de modificare a Codului Penal prevede consecințe grave, inclusiv închisoarea pe viață, pentru ONG-urile care primesc finanțare din străinătate în scopul vag formulat de „a aduce atingere interesului național”;

Q.  luând act de discursul președintelui al-Sisi la Universitatea din Cairo privind nevoia de modernizare și reformare a gândirii islamice;

R.  întrucât există rapoarte conform cărora violența împotriva femeilor s-a accentuat, în ciuda adoptării unei noi legi privind hărțuirea sexuală, a cărei aplicare urmează încă să fie observată, potrivit unor ONG-uri egiptene din domeniul drepturilor femeii; întrucât activistele din Egipt se află într-o poziție deosebit de vulnerabilă și sunt adesea supuse violenței, agresiunilor sexuale și altor forme de tratamente degradante în contextul activităților lor pașnice; întrucât, în ciuda adoptării unei legi în 2008 prin care practica mutilării genitale feminine este incriminată, aceasta rămâne larg răspândită și nu au existat urmăriri penale de succes ale persoanelor care au administrat-o fetelor;

S.  întrucât în ultimele luni s-au multiplicat arestările de homosexuali; întrucât pe întreg teritoriul Egiptului au avut loc mai multe descinderi ale poliției în locuri de întâlnire ale homosexualilor; întrucât comunitatea LGBT este persecutată și supusă oprobriului public; întrucât Inițiativa Egipteană pentru Drepturile Personale estimează că cel puțin 150 de persoane au fost arestate în ultimele 18 luni în baza unor acuzații de desfrânare; întrucât, la 12 ianuarie 2015, o instanță egipteană a achitat 26 de bărbați care fuseseră arestați cu o lună înainte cu ocazia unui raid într-o baie publică din Cairo și acuzați de „incitare la acte de desfrânare”;

T.  întrucât alegerile prezidențiale din 2014 din Egipt au avut loc într-un context în care libertatea de exprimare fusese foarte mult îngrădită și toate formele de exprimare a opiniilor contrare și a criticilor, inclusiv în cazul organizațiilor de apărare a drepturilor omului, fuseseră înăbușite; întrucât s-a anunțat în mod oficial că alegerile parlamentare vor avea loc la 21 martie și la 25 aprilie 2015;

U.  întrucât sectorul petrolier a reprezentat dintotdeauna cea mai mare atracție de investiții pentru investitorii străini în Egipt și întrucât petrolul este cea mai exportată marfă a Egiptului; întrucât Egiptul a primit livrări de petrol gratuite din partea statelor din Golf în sprijinul noului guvern; întrucât guvernul este în curs de adoptare a unui plan declarat de eliminare a subvențiilor energetice în termen de cinci ani începând cu iulie 2014 și întrucât acesta intenționează să implementeze un plan de distribuire a combustibilului prin intermediul unor carduri inteligente în aprilie 2015, pentru a controla contrabanda cu petrol către țările vecine și a stabili cu exactitate necesitățile de combustibil;

V.  întrucât, după revoluția din ianuarie 2011, Egiptul a început în repetate rânduri negocieri cu FMI, în cadrul cărora a urmărit obținerea unui împrumut de 4,8 miliarde USD, dar întrucât negocierile s-au oprit după 30 iunie 2013; întrucât au avut loc contacte reînnoite, iar experții FMI au vizitat Egiptul în noiembrie 2014 pentru a desfășura consultări conform articolului IV, o evaluare de către experții FMI a situației financiare și economice a unei țări;

W.  întrucât nivelul de implicare a UE în Egipt ar trebui să se bazeze pe stimulente, conform principiului „mai mult pentru mai mult” al politicii europene de vecinătate, și ar trebui să depindă de progresele realizate în legătură cu reformele privind instituțiile democratice, statul de drept și drepturile omului,

X.  întrucât UE este în mod tradițional principalul partener comercial al Egiptului, acoperind 22,9 % din volumul comercial al Egiptului în 2013și figurând pe primul loc ca partener al Egiptului, atât la importuri, cât și la exporturi; întrucât, în urma Grupului operativ UE-Egipt, Comisia s-a angajat să furnizeze Egiptului un sprijin financiar suplimentar, în valoare totală de aproape 800 de milioane EUR; întrucât, din această sumă, 303 milioane EUR sunt sub formă de granturi (90 de milioane EUR din fonduri Spring, 50 de milioane EUR ca o componentă de grant din operațiunea de asistență microfinanciară, restul provenind din Facilitatea de investiții pentru vecinătate) și 450 de milioane EUR sub formă de împrumuturi (asistență macrofinanciară); întrucât, cu toate acestea, UE va furniza sprijinul său financiar numai dacă condițiile politice și democratice necesare sunt îndeplinite, prin continuarea tranziției democratice, consolidată și pe deplin integratoare, respectând în totalitate drepturile omului și ale femeilor;

Y.  întrucât, la 16 iunie 2014, Stavros Lambrinidis, Reprezentantul Special al Uniunii Europene pentru drepturile omului, a vizitat Cairo și s-a întâlnit cu președinția, Consiliul Shura și reprezentanții societății civile; întrucât discuțiile s-au axat pe pregătirea unei noi legi a ONG-urilor, fiind subliniată importanța pe care UE o acordă rolului crucial al societății civile în Egipt,

1.  subliniază importanța pe care UE o acordă cooperării sale cu Egiptul ca vecin și partener important; evidențiază rolul important al Egiptului pentru stabilitatea din această regiune; își exprimă solidaritatea cu poporul egiptean și angajamentul de a oferi sprijin în continuare Egiptului în procesul de construire a instituțiilor sale democratice, de respectare și apărare a drepturilor omului și de promovare a justiției sociale și a securității; îndeamnă guvernul egiptean să-și respecte angajamentele internaționale ca un actor important în sudul regiunii mediteraneene;

2.  amintește guvernului egiptean faptul că succesul pe termen lung al Egiptului și al poporului egiptean depinde de protejarea drepturilor universale ale omului și de crearea și consolidarea unor instituții democratice și transparente implicate și în protejarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor; invită, prin urmare, autoritățile egiptene să aplice pe deplin principiile din convențiile internaționale;

3.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la continuarea restricțiilor în ceea ce privește drepturile fundamentale, în special libertatea de exprimare, de asociere și de întrunire, pluralismul politic și statul de drept în Egipt; solicită încetarea tuturor actelor de violență, instigare, discurs de incitare la ură, hărțuire, intimidare sau cenzură îndreptate împotriva oponenților politici, a protestatarilor, jurnaliștilor, bloggerilor, studenților, sindicaliștilor, activiștilor din domeniul apărării drepturilor femeii, actorilor societății civile și minorităților exercitate de autoritățile statului, de forțele și serviciile de securitate și de alte grupări din Egipt; condamnă utilizarea excesivă a violenței împotriva protestatarilor;

4.  salută faptul că Yasser Ali, fostul purtător de cuvânt al președintelui înlăturat Morsi, și o figură marcantă în cadrul Frăției Musulmane, a fost eliberat și achitat de învinuiri; solicită eliberarea rapidă a tuturor deținuților politici,

5.  solicită eliberarea imediată și necondiționată a tuturor deținuților pe motiv de conștiință, a tuturor persoanelor întemnițate pentru exercitarea pașnică a dreptului lor la libertatea de exprimare, de întrunire și de asociere, precum și a celor deținuți pentru presupusa lor apartenență la Frăția Musulmană; solicită autorităților egiptene să garanteze dreptul la un proces echitabil, în conformitate cu standardele internaționale; solicită autorităților egiptene să ia măsuri concrete pentru a se asigura că se aplică pe deplin prevederile din noua Constituție privind drepturile și libertățile fundamentale, inclusiv libertatea de exprimare și de întrunire;

6.  subliniază faptul că respectarea libertății presei, a libertății de informare și de opinie (online și offline), precum și a pluralismului politic constituie elemente fundamentale ale democrației; invită autoritățile egiptene să garanteze că aceste libertăți pot fi exercitate fără limitări sau cenzură arbitrare în această țară, precum și să asigure libertatea de exprimare; consideră că toți jurnaliștii trebuie să poată prezenta știri cu privire la situația din Egipt fără a le fi teamă de urmăriri penale, închisoare, intimidare sau îngrădirea libertății lor de exprimare;

7.  îndeamnă autoritățile egiptene să desfășoare anchete prompte, imparțiale și independente privind acuzațiile de utilizare excesivă a forței, aplicarea de rele tratamente și alte încălcări ale drepturilor omului, printre care abuzuri sexuale, săvârșite de forțele de ordine în timpul protestelor, să îi pedepsească pe cei responsabili, să acorde despăgubiri victimelor și să stabilească un mecanism independent pentru monitorizarea și investigarea comportamentului forțelor de securitate; invită Egiptul să ratifice Statutul de la Roma și să devină membru al CPI;

8.  solicită autorităților egiptene să anuleze condamnările la moarte pronunțate fără a lua în considerare normele care apără drepturile inculpaților și să abroge legile represive și anticonstituționale care restricționează sever drepturile omului și libertățile fundamentale, în special Decretul-lege prezidențial nr. 136 din 2014; invită autoritățile egiptene să anuleze toate sentințele pronunțate împotriva civililor de instanțele militare începând din iulie 2013; solicită eliberarea celor 167 de deputați aleși în 2011, care se află în prezent în detenție; invită autoritățile să introducă imediat un moratoriu oficial asupra execuțiilor, ca un prim pas înspre abolirea acestora;

9.  invită autoritățile egiptene să revoce Legea privind protestele din noiembrie 2013 și să se angajeze într-un dialog real cu organizațiile societății civile și cu experții juridici pentru a adopta o legislație privind asocierile și întrunirile în conformitate cu standardele internaționale și pentru a proteja dreptul la asociere consacrat la articolul 75 din Constituția Egiptului, printre care dreptul de a primi și de a transmite fonduri; invită autoritățile competente să revizuiască noul proiect de lege pentru organizațiile neguvernamentale, prezentat de Ministerul Solidarității Sociale; solicită ca noua legislație propusă să fie în conformitate cu Constituția Egiptului și cu toate tratatele internaționale al căror semnatar este și Egiptul;

10.  reamintește guvernului egiptean de responsabilitatea sa de a asigura securitatea și siguranța tuturor cetățenilor indiferent de opiniile și de afilierea politică a acestora, precum și de confesiunea lor; insistă asupra faptului că doar construirea unei societăți pluraliste, care respectă diversitatea opiniilor și a modurilor de viață, poate garanta stabilitatea și securitatea pe termen lung în Egipt și invită autoritățile egiptene să își manifeste angajamentul față de dialog și lipsa violenței, precum și față de o guvernare favorabilă incluziunii;

11.  salută și încurajează măsurile luate de guvernul egiptean pentru a susține respectarea drepturilor și a libertăților comunităților religioase; amintește de dispoziția de la articolul 235 din Constituția Egiptului conform căreia parlamentul nou-ales adoptă, în timpul primului său mandat legislativ, o lege care să reglementeze construirea și renovarea bisericilor într-un mod care să le garanteze creștinilor libertatea practicilor religioase; salută faptul că președintele al-Sisi a fost primul președinte care a participat la o slujbă într-o biserică din Cairo, în ajunul Crăciunului copt, și consideră că aceasta este o dovadă simbolică importantă a eforturilor de a consolida unitatea în cadrul societății egiptene;

12.  subliniază importanța Egiptului ca actor internațional și speră că această țară va avea în continuare un rol activ în lansarea unor negocieri de pace reale care vor pune capăt conflictului israelo-palestinian, precum și o contribuție constructivă la demersurile care vizează stabilitatea în regiunea mediteraneană în prezent, mai ales în Libia și în Orientul Mijlociu; solicită eliberarea imediată și necondiționată a tuturor cetățenilor egipteni răpiți, deținuți în prezent în Libia, printre care cei 20 de egipteni copți răpiți la 3 ianuarie 2015; reiterează dorința UE de a colabora cu Egiptul ca partener în această regiune în vederea găsirii unor soluții pentru aceste amenințări grave;

13.  condamnă cu tărie atacurile teroriste recente asupra Peninsulei Sinai și toate celelalte acte de terorism îndreptate împotriva Egiptului; transmite sincere condoleanțe familiilor victimelor; subliniază că UE și comunitatea internațională trebuie să adopte o poziție fermă și să coopereze cu Egiptul în lupta sa împotriva terorismului; invită autoritățile egiptene să facă tot ceea ce le stă în putință pentru a combate rețelele infracționale care continuă să opereze pe rutele de trafic de persoane/contrabandă în interiorul Sinai și către acesta;

14.  amintește autorităților egiptene că au obligații legale naționale și internaționale și le invită să facă din protejarea și promovarea drepturilor omului o prioritate și să asigure tragerea la răspundere pentru încălcarea drepturilor omului, inclusiv prin administrarea independentă și imparțială a justiției;

15.  constată că scăderea prețurilor petrolului va determina în mod direct reducerea subvențiilor energetice, care constituie cea mai mare provocare cu care regimurile de după revoluție s-au confruntat de la revoluția din 25 ianuarie; este preocupat că această scădere poate avea un impact enorm asupra mai multor planuri guvernamentale, dintre care cel mai important este cel care vizează eforturile de menținere a unei marje de siguranță a valutei;

16.  îndeamnă guvernul egiptean să pună în aplicare pe deplin strategii naționale de combatere a violenței împotriva femeilor și de eliminare a tuturor formelor de discriminare, asigurând consultarea și implicarea efective ale organizațiilor care apără drepturile femeilor și ale altor organizații ale societății civile în întregul proces;

17.  își exprimă indignarea cu privire la intensificarea represiunii față de comunitatea LGBT din Egipt; îndeamnă autoritățile egiptene să nu mai considere persoanele LGBT infractori pentru că-și exprimă orientarea sexuală și libertatea de întrunire, pe baza „legii împotriva depravării”, și să elibereze toate persoanele LGBT arestate și trimise în închisoare în temeiul acestei legi;

18.  invită autoritățile egiptene să coopereze pe deplin cu mecanismele ONU din domeniul drepturilor omului, inclusiv prin aprobarea solicitărilor făcute deja de mai mulți raportori speciali ai ONU de a efectua vizite, precum și să dea curs angajamentului Egiptului de a deschide un birou regional al Biroului Înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului;

19.  reiterează, în conformitate cu concluziile misiunii UE de observare a alegerilor prezidențiale din 2014, că au existat deficiențe în ceea ce privește aplicarea standardelor internaționale în vigoare și nu s-au respectat pe deplin drepturile fundamentale prevăzute în constituția adoptată de curând, fiind îngrădită mai ales libertatea de exprimare și de întrunire și neexistând o reglementare adecvată a finanțării campaniilor, a dreptului de a candida și a dreptului de a vota; invită guvernul egiptean să elimine deficiențele constatate în timpul alegerilor prezidențiale în cadrul pregătirii alegerilor parlamentare anunțate pentru 21 martie și 25 aprilie 2015;

20.  solicită adoptarea unei strategii comune în rândul statelor membre cu privire la Egipt; îndeamnă încă o dată Consiliul, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și Comisia ca, în relațiile bilaterale cu Egiptul, precum și în ceea ce privește sprijinul financiar pe care i-l acordă, să depună eforturi active în conformitate cu principiul condiționalității („ mai mult pentru mai mult”) și ținând seama de problemele economice grave cu care se confruntă această țară; își reiterează solicitarea de a fixa criterii clare de referință, convenite de comun acord în această privință; își reafirmă angajamentul de a sprijini poporul egiptean în procesul de reformă democratică și economică;

21.  încurajează reprezentanții delegației UE și ai ambasadelor statelor membre ale UE la Cairo să fie prezenți la procesele sensibile din punct de vedere politic din această țară, în care sunt acuzați jurnaliști, bloggeri, sindicaliști și activiști ai societății civile egipteni și străini;

22.  reiterează solicitările sale adresate Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate privind clarificarea măsurilor specifice luate ca urmare a deciziei Consiliului Afaceri Externe de a revizui asistența acordată de UE Egiptului, făcând, de asemenea, referire la raportul Curții de Conturi din 2013; solicită, mai ales, clarificarea situației: (i) programului de reformă judiciară planificat; (ii) programelor UE de sprijin bugetar; (iii) programului de consolidare comercială și națională; și (iv) participării Egiptului la programele regionale ale UE precum Euromed Poliție și Euromed Justiție; solicită Comisiei să clarifice garanțiile instituite în cadrul programelor finanțate în temeiul Facilității de investiții pentru vecinătate în ceea ce privește riscurile de corupție și entitățile economice și financiare controlate de aparatul militar;

23.  solicită aplicarea unei interdicții la nivelul UE privind exportul către Egipt de tehnologii de intruziune și supraveghere care ar putea fi folosite pentru a spiona și reprima cetățenii; solicită, în conformitate cu Acordul de la Wassenaar, o interdicție privind exportul de echipament de securitate sau de ajutor militar care ar putea fi folosit pentru a înăbuși protestele pașnice sau împotriva intereselor strategice și de securitate ale UE;

24.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, parlamentelor și guvernelor statelor membre, precum și Președintelui Republicii Arabe Egipt și guvernului interimar al acesteia.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2014)0100.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2014)0007.
(3) Texte adoptate, P7_TA(2012)0470.
(4) Texte adoptate, P7_TA(2013)0274.


Cazul celor doi pușcași marini italieni
PDF 218kWORD 61k
Rezoluţia Parlamentului European din 15 ianuarie 2015 referitoare la cazul celor doi „marò” italieni (2015/2512(RSP))
P8_TA(2015)0013RC-B8-0006/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Convenția Europeană asupra drepturilor omului și libertăților fundamentale și protocoalele sale adiționale,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, în special articolele 9, 10 și 14,

–  având în vedere declarațiile Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate referitoare la cazul pușcașilor marini italieni („marò”) Massimiliano Latorre și Salvatore Girone,

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 mai 2012 referitoare la pirateria maritimă(1),

–  având în vedere declarația purtătorului de cuvânt al Secretarului General al ONU Ban Ki-moon din 6 ianuarie 2015 care invita cele două țări – Italia și India – să încerce să ajungă la o soluție rezonabilă și acceptabilă pentru ambele părți,

–  având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât în noaptea de 15 februarie 2012 nava comercială italiană „Enrica Lexie”, mergând de la Singapore la Djibouti, s-a întâlnit cu traulerul de pescuit „St Anthony” în largul coastei statului Kerala, India;

B.  întrucât la bordul navei Enrica Lexie se aflau șase pușcași marini (marò) cu rolul de a proteja nava de potențialele atacuri ale piraților; întrucât, de teama unui atac al piraților, s-au tras focuri în direcția navei de pescuit care se apropia, în urma cărora doi pescari indieni, Valentine alias Jelastine și Ajeesh Pinky au fost uciși în mod tragic;

C.  întrucât la 19 februarie 2012 mai mulți membri ai poliției indiene au urcat la bordul navei italiene, au confiscat armele pușcașilor marini și i-au arestat pe doi dintre aceștia, care au fost identificați ca fiind responsabili de deschiderea focului asupra vasului de pescuit;

D.  întrucât aceste evenimente au generat tensiuni diplomatice, dată fiind insecuritatea juridică care planează asupra cazului celor doi marinari italieni; întrucât chiar și după trei ani autoritățile indiene nu au formulat încă nicio acuzație;

E.  întrucât unul dintre soldați, Massimiliano Latorre, a părăsit India pentru a petrece patru luni în țara sa după ce a suferit o ischemie cerebrală și întrucât dl Girone se află în prezent tot la ambasada Italiei din India;

F.  întrucât ambele părți fac referire la dreptul internațional, Italia susținând că incidentul a avut loc în apele internaționale și că marinarii ar trebui judecați în Italia sau de către o instanță internațională; întrucât, pe de altă parte, India susține în continuare că îi poate judeca pe marinari întrucât incidentul s-a petrecut în apele de coastă aflate sub jurisdicția Indiei;

G.  întrucât la 15 octombrie 2014 Înalta Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate de atunci, Catherine Ashton, a făcut o declarație privind comportamentul autorităților indiene, încurajând guvernul acesteia să găsească o soluție rapidă și satisfăcătoare în conformitate cu Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării și cu dreptul internațional;

H.  întrucât la 16 decembrie 2014 noua Înaltă Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Federica Mogherini, și-a exprimat dezamăgirea față de lipsa de înțelegere manifestată față de cererea lui Massimiliano Latorre de prelungire a șederii sale în Italia pentru tratament medical;

I.  întrucât la 14 ianuarie 2015 Curtea Supremă a Indiei a acordat o prelungire pentru a-i permite sergentului Latorre să petreacă mai mult timp în Italia în scopuri medicale;

J.  întrucât cei doi marò sunt cetățeni europeni și întrucât la 15 februarie 2012 ei se aflau la bordul unei nave comerciale italiene, în apele din largul coastei Statului Kerala, îndeplinindu-și sarcinile în cadrul activităților internaționale de combatere a pirateriei, față de care UE și-a asumat un angajament ferm;

1.  își exprimă profunda tristețe și condoleanțe față de moartea tragică a celor doi pescari indieni;

2.  subliniază faptul că urmările evenimentului din 15 februarie 2012 ar trebui cu toate acestea să fie tratate strict în concordanță cu statul de drept, respectând pe deplin drepturile omului și drepturile legale ale persoanelor presupus implicate;

3.  își exprimă profunda îngrijorare față de ținerea în detenție fără acuzare a pușcașilor marini italieni; afirmă cu tărie că pușcașii marini trebuie repatriați; subliniază faptul că perioada de așteptare foarte lungă și restricționarea libertății de mișcare a pușcașilor marini sunt inacceptabile, reprezentând o încălcare gravă a drepturilor omului;

4.  regretă modul în care a fost tratată chestiunea și susține eforturile tuturor părților implicate de a conlucra în vederea găsirii de urgență a unei soluții rezonabile și acceptabile de ambele părți în interesul tuturor familiilor – indiene și italiene – și al ambelor țări;

5.  speră, având în vedere poziția adoptată de Italia, în calitatea sa de stat membru, în legătură cu evenimentele legate de incident, că jurisdicția va reveni autorităților italiene și/sau se va apela la arbitraj internațional;

6.  încurajează Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate să ia toate măsurile necesare pentru a-i proteja pe cei doi marinari italieni în vederea obținerii unei soluționări rapide și satisfăcătoare a cazului;

7.  reamintește Comisiei cât de important este să aducă în discuție situația drepturilor omului în cadrul relațiilor cu India și, implicit, să ia în calcul și alte măsuri pentru a favoriza soluționarea pozitivă a cazului;

8.  reamintește că drepturile și securitatea cetățenilor Uniunii în țările terțe ar trebui ocrotite de reprezentanța diplomatică a UE, care ar trebui să se implice activ în apărarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor Uniunii deținuți în orice țară terță;

9.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate, statelor membre ale UE, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite și președintelui și guvernului Indiei.

(1) JO C 261 E, 10.9.2013, p. 34.


Libertatea de exprimare în Turcia: arestările recente ale unor jurnaliști și directori media și presiunea sistematică exercitată împotriva mass-mediei
PDF 227kWORD 67k
Rezoluţia Parlamentului European din 15 ianuarie 2015 referitoare la libertatea de exprimare în Turcia: arestările recente de jurnaliști și directori de organe mass-media și presiunea sistematică exercitată asupra mass-mediei (2014/3011(RSP))
P8_TA(2015)0014RC-B8-0036/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Turcia,

–  având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Generale din 16 decembrie 2014,

–  având în vedere declarația Comisarului pentru drepturile omului al Consiliului Europei din 15 decembrie 2014,

–  având în vedere declarația comună a Vicepreședintelui Comisiei Europene/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și a comisarului pentru politica europeană de vecinătate și negocieri în vederea extinderii din 14 decembrie 2014,

–  având în vedere Raportul din 8 octombrie 2014 privind progresele înregistrate de Turcia în 2014,

–  având în vedere documentul orientativ de strategie pentru Turcia (2014-2020) din 26 august 2014,

–  având în vedere Pactul internațional din 1996 cu privire la drepturile civile și politice, în special articolul 19,

–  având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, la 14 decembrie 2014, poliția turcă a arestat o serie de jurnaliști și directori de organe mass-media, inclusiv pe Ekrem Dumanlı, redactorul-șef al ziarului Zaman, și pe Hidayet Karaca, directorul general al grupului de teleradiodifuziune Samanyolu; întrucât, potrivit unui mandat emis de un judecător din Istanbul, aceste persoane făceau obiectul unei anchete penale pentru că ar fi creat o organizație care „a încercat să preia puterea de stat prin presiuni, intimidare și amenințări”, recurgând la „minciuni, privând anumite persoane de libertate și falsificând documente”;

B.  întrucât unele dintre persoanele arestate în decembrie 2014 au fost eliberate; întrucât, la 19 decembrie 2014, o instanță din Istanbul a anunțat eliberarea condiționată a lui Ekrem Dumanlı, supus unei interdicții de călătorie până la finalizarea anchetei penale, însă a anunțat totodată menținerea în detenție a lui Hidayet Karaca până la finalizarea anchetei; întrucât, la 31 decembrie 2014, o instanță din Istanbul a respins obiecția unui procuror față de eliberarea lui Ekrem Dumanlı și a altor șapte persoane;

C.  întrucât răspunsul guvernului la acuzațiile de corupție din decembrie 2013 a pus sub semnul întrebării independența și imparțialitatea sistemului judiciar și a demonstrat existența unei intoleranțe tot mai puternice față de opoziția politică, protestele publice și mijloacele de informare care critică guvernul;

D.  întrucât Turcia deja are un număr mare de jurnaliști încarcerați și jurnaliști care așteaptă să fie judecați, iar presiunea asupra mass-mediei s-a intensificat în ultimii ani, inclusiv asupra proprietarilor și directorilor de grupuri media, precum și de platforme online și de socializare; întrucât declarațiile de intimidare ale politicienilor și procesele lansate împotriva jurnaliștilor care exprimă critici, împreună cu structura de proprietate asupra sectorului mass-mediei, au condus la autocenzura larg răspândită în rândul jurnaliștilor și al proprietarilor de organe de mass-media, precum și la concedierea unor jurnaliști; întrucât guvernul Turciei acuză de cele mai multe ori jurnaliștii în temeiul Legii de combatere a terorismului (TMK) din această țară și al articolelor din Codul penal care se referă la „organizații teroriste”;

E.  întrucât la 6 ianuarie 2015 corespondenta neerlandeză Frederike Geerdink a fost arestată în Diyarbakir, interogată de poliție și eliberată în aceeași zi după intervenția ministrului afacerilor externe din Țările de Jos, care se afla într-o vizită în Turcia la momentul respectiv, iar la 7 ianuarie 2015 un alt jurnalist neerlandez, Mehmet Ülger, a fost arestat la plecarea sa de pe aeroportul din Istanbul, a fost interogat într-o secție de poliție și eliberat mai târziu pe parcursul aceleași zile;

F.  întrucât respectarea principiilor statului de drept și a drepturilor fundamentale, inclusiv a libertății de exprimare, se află în centrul valorilor UE, iar Turcia s-a angajat oficial să respecte aceste valori depunând cererea de aderare la UE și participând la negocierile conexe, precum și în virtutea calității sale de membru al Consiliului Europei;

G.  întrucât UE și statele sale membre au criticat în termeni fermi arestările din 14 decembrie 2014, declarând că acestea ”sunt incompatibile cu valorile europene” și ”cu libertatea mass-mediei”; întrucât președintele Erdoğan a respins cu fermitate criticile aduse de UE,

1.  condamnă raidurile recente efectuate de poliție la 14 decembrie 2014 și detenția unei serii de jurnaliști și de reprezentanți ai mass-mediei din Turcia; subliniază că aceste acțiuni pun sub semnul întrebării respectarea principiilor statului de drept și a libertății mass-mediei, care reprezintă unul dintre principiile de bază ale democrației;

2.  reamintește că o presă liberă și pluralistă reprezintă un element esențial al oricărei democrații, la fel ca respectarea garanților procedurale, prezumția nevinovăției și independența sistemului judiciar; subliniază, așadar, în ceea ce privește ultimele valuri de arestări, că este necesar în toate cazurile (i) să se ofere informații ample și transparente cu privire la acuzațiile aduse persoanelor inculpate, (ii) să se garanteze inculpaților acces neîngrădit la probele incriminatorii și dreptul deplin la apărare și (iii) să se asigure desfășurarea adecvată a cauzelor pentru a se determina dacă acuzațiile sunt adevărate sau nu fără întârzieri și dincolo de orice îndoială rezonabilă; reamintește autorităților turce că relația cu mass-media și jurnaliștii trebuie tratată cu cea mai mare grijă, deoarece libertatea de exprimare și libertatea presei sunt valori esențiale pentru funcționarea unei societăți democratice și deschise;

3.  își exprimă îngrijorarea cu privire la regresul reformelor democratice, în special cu privire la toleranța tot mai mică manifestată de guvern față de protestele publice și mass-mediile care exprimă critici; observă, în acest sens, că arestările din 14 decembrie 2014 reflectă tendința regretabilă de intensificare a presiunilor și a restricțiilor asupra presei și organelor de mass-media, inclusiv a mediilor și forurilor sociale de pe internet; observă că interzicerea site-urilor de internet a luat o amploare disproporționată în Turcia; regretă numărul mare de jurnaliști aflați în prezent în arest preventiv, ceea ce reprezintă o pedeapsă efectivă, și solicită autorităților judiciare din Turcia să examineze și să soluționeze aceste cazuri cât mai curând posibil;

4.  îndeamnă Turcia să depună eforturi în vederea realizării unor reforme care să asigure mecanisme adecvate de control și echilibru prin care să se garanteze pe deplin libertatea, inclusiv libertatea de gândire și de exprimare și libertatea mass-mediei, democrația, egalitatea, statul de drept și respectarea drepturilor omului;

5.  subliniază importanța libertății presei și a respectării valorilor democratice pentru procesul de extindere a UE; subliniază că o serie de dispoziții din cadrul juridic din Turcia și interpretarea acestora de către unii reprezentanți ai puterii judecătorești limitează în continuare libertatea de exprimare, inclusiv libertatea mass-mediei; reamintește că libertatea de exprimare și pluralismul mass-mediei se află în centrul valorilor europene, iar presa independentă este esențială pentru o societate democratică, întrucât permite cetățenilor să ia parte în mod activ și în cunoștință de cauză la procesele decizionale colective, consolidând astfel democrația; îndeamnă, așadar, guvernul Turciei să trateze problema libertății mass-mediei în mod prioritar și să asigure un cadru juridic adecvat care să garanteze pluralismul în conformitate cu standardele internaționale; solicită, de asemenea, să se pună capăt presiunilor și intimidărilor operate împotriva jurnaliștilor și a organelor de mass-media care exprimă critici;

6.  constată că în Planul de acțiune privind prevenirea încălcării Convenției europene a drepturilor omului nu se prevede revizuirea tuturor dispozițiilor pertinente din Legea privind combaterea terorismului și din Codul penal care au fost utilizate pentru a limita libertatea de exprimare; subliniază că aceste acte legislative trebuie revizuite în mod prioritar;

7.  subliniază că, potrivit concluziilor Consiliului din 16 decembrie 2014, Instrumentul de asistență pentru preaderare (IPA II) pentru perioada 2014-2020 prevede introducerea unei concordanțe mai puternice între asistența financiară și progresele globale înregistrate în punerea în aplicare a strategiei de preaderare, inclusiv respectarea deplină a drepturilor și libertăților fundamentale;

8.  solicită ca în cadrul Instrumentului de asistență pentru preaderare să se acorde mai multă atenție mass-mediei independente; subliniază, de asemenea, în acest sens, și importanța sprijinirii organizațiilor societății civile (ONG-urilor), deoarece numai o societate civilă transparentă și funcțională poate duce la un sentiment de încredere în rândul diferitelor elemente componente ale unei societăți democratice active;

9.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și Parlamentului și Guvernului Turciei.

Notă juridică