Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2015/2589(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentelor :

Texte depuse :

RC-B8-0363/2015

Dezbateri :

Voturi :

PV 29/04/2015 - 10.66
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2015)0175

Texte adoptate
PDF 300kWORD 129k
Miercuri, 29 aprilie 2015 - Strasbourg Ediţie definitivă
A doua comemorare a prăbușirii clădirii Rana Plaza și situația actuală a Pactului privind durabilitatea
P8_TA(2015)0175RC-B8-0363/2015

Rezoluţia Parlamentului European din 29 aprilie 2015 referitoare la comemorarea a doi ani de la prăbușirea clădirii Rana Plaza și la progresul Pactului de sustenabilitate pentru Bangladesh (2015/2589(RSP))

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Bangladesh, în special cele din 18 septembrie 2014(1), 16 ianuarie 2014(2), 21 noiembrie 2013(3) și 14 martie 2013(4),

–  având în vedere rezoluțiile sale din 25 noiembrie 2010 referitoare la drepturile omului și standardele sociale și de mediu în acordurile comerciale internaționale(5) și la responsabilitatea socială a întreprinderilor în acordurile comerciale internaționale(6),

–  având în vedere Acordul de cooperare dintre Comunitatea Europeană și Republica Populară Bangladesh privind parteneriatul și dezvoltarea(7),

–  având în vedere Pactul de sustenabilitate pentru îmbunătățirea continuă a drepturilor în materie de muncă și a siguranței în fabrică în industria confecțiilor și tricotajelor din Bangladesh,

–  având în vedere declarația comună a Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Federica Mogherini, a Comisarului pentru comerț, Cecilia Malmström, a Comisarului pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale, competențe și mobilitatea muncii, Marianne Thyssen, și a Comisarul pentru cooperare și dezvoltare internațională, Neven Mimica, cu ocazia comemorării a doi ani de la tragedia de la Rana Plaza,

–  având în vedere Declarația ONU de la Johannesburg privind un consum și o producție sustenabile în vederea promovării dezvoltării sociale și economice,

–  având în vedere Cadrul promoțional al OIM pentru sănătate și siguranță în muncă (2006, C-187) și Convenția privind sănătatea și securitatea în muncă (1981, C-155), care nu au fost ratificate de Bangladesh, precum și recomandările conexe (R-197); având în vedere, de asemenea, Convenția privind inspecția muncii (1947, C-081), la care Bangladesh este parte semnatară, și recomandările acesteia (R-164),

–  având în vedere programul OIM „Better Work” în Bangladesh, lansat în octombrie 2013,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „O nouă strategie a UE (2011-2014) pentru responsabilitatea socială a întreprinderilor” (COM(2011)0681) și rezultatele consultării publice cu privire la activitatea Comisiei în ceea ce privește direcția ce urmează să fie luată de politica sa privind responsabilitatea socială a întreprinderilor (RSI) după 2014,

–  având în vedere rezoluțiile sale din 6 februarie 2013 privind ,,Responsabilitatea socială a întreprinderilor, un comportament responsabil și transparent al întreprinderilor și o creștere economică durabilăˮ(8) și ,,Responsabilitatea socială a întreprinderilor: promovarea intereselor societății și a unei căi spre o redresare economică sustenabilă și cuprinzătoareˮ(9),

–  având în vedere principiile directoare ale ONU privind activitățile întreprinderilor și drepturile omului, care au stabilit un cadru atât pentru guverne, cât și pentru firme în sensul protejării și respectării drepturilor omului și care au fost aprobate de Consiliul Drepturile Omului din iunie 2011,

–  având în vedere rezoluția CDO (Consiliul pentru Drepturile Omului) adoptată la 26 iunie 2014 prin care se înființează un grup de lucru interguvernamental al cărui mandat este de a elabora un instrument internațional cu caracter juridic obligatoriu prin care să se reglementeze activitățile corporațiilor transnaționale,

–  având în vedere declarația OIM privind principiile și drepturile fundamentale la locul de muncă,

–  având în vedere Pactul mondial al Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile omului, munca, mediul și combaterea corupției,

–  având în vedere propunerea de regulament a Comisiei de instituire a unui sistem al Uniunii pentru diligența necesară în cadrul lanțului de aprovizionare (COM(2014)0111), al cărei scop este transpunerea în legislație a Orientărilor OCDE privind diligența necesară, referitoare la existența unui lanț de aprovizionare responsabil în cazul minereurilor provenite din zone afectate de conflicte și cu risc ridicat,

–  având în vedere proiectul de lege (nr. 2578) referitoare la diligența necesară a societăților mamă și a principalelor societăți contractante adoptat în primă lectură de Adunarea Națională a Franței, la 30 martie 2015,

–  având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, la 24 aprilie 2013, Rana Plaza, o clădire cu opt etaje din Savar, în afara orașului Dhaka, în care existau mai multe fabrici de confecții, s-a prăbușit, cauzând moartea a peste 1 100 de persoane și rănirea a circa 2 500 de persoane; întrucât prăbușirea clădirii Rana Plaza a fost cel mai grav dezastru industrial ce a avut loc vreodată în Bangladesh și accidentul, cauzat de deficiențe structurale, cu cel mai mare număr de morți din istoria modernă;

B.  întrucât, la 24 noiembrie 2012, în urma unui incendiu izbucnit la fabrica Tazreen din cartierul Ashulia din Dhaka, și-au pierdut viața cel puțin 112 persoane; întrucât incendiile din fabrici, prăbușirea clădirilor și alte accidente legate de sănătatea și siguranța la locul de muncă nu se limitează doar la sectorul confecțiilor textile din Bangladesh, ci rămân chestiuni foarte îngrijorătoare și în alte țări în curs de dezvoltare, dar și în țările cel mai puțin dezvoltate cu un sector al confecțiilor textile puternic orientat spre export, cum ar fi Pakistan și Cambogia;

C.  întrucât, în urma expirării Acordului privind comerțul internațional cu produse textile (Multi-Fibre Agreement) și având în vedere concentrația mare a forței de muncă în sectorul confecțiilor, au devenit producători mondiali o serie de țări în curs de dezvoltare, cum ar fi China, Bangladesh, India și Vietnam; întrucât Bangladeshul se afla pe locul doi în lume, după China, la exportul de confecții textile, salariile din acest sector numărându-se printre cele mai scăzute, iar sectorul textilelor asigurând aproape 85% din exporturile acestei țări; întrucât 60% din producția sectorului de confecții era exportată în UE, aceasta fiind cea mai mare piață de export pentru Bangladesh;

D.  întrucât sectorul confecțiilor din Bangladesh are angajați aproximativ 4 milioane de persoane și oferă indirect mijloace de subzistență pentru nu mai puțin de 40 de milioane de persoane, ceea ce reprezintă aproximativ un sfert din populația Bangladeshului; întrucât industria confecțiilor a contribuit semnificativ la reducerea sărăciei; întrucât Bangladeshul a făcut progrese importante în reducerea decalajelor de gen în societate, îndeplinind cu succes cel de al treilea Obiectiv de dezvoltare al mileniului al ONU privind egalitatea de gen și întrucât, dintre cei 4 milioane de lucrători din sectorul confecțiilor, 3,2 milioane sunt femei; întrucât angajarea femeilor a contribuit, în multe cazuri la capacitarea lor;

E.  întrucât reorganizarea acestui sector în jurul modelului bazat pe lanțul valoric integrat a condus la situația în care se pot asigura comenzi numai prin îmbunătățirea productivității și reducerea continuă a costurilor de producție, ceea ce plasează forța de muncă din Bangladesh și din alte țări în curs de dezvoltare într-o poziție deosebit de vulnerabilă; întrucât în Cambodgia și Sri Lanka, țări în care economia depinde în mare măsură de sectorul confecțiilor, s-a înregistrat o reducere a salariilor în pofida unei dezvoltări rapide a infrastructurilor de producție și a unei creșteri rapide a ocupării forței de muncă; întrucât, în Bangladesh, salariul minim a fost majorat substanțial după dezastrul de la Rana Plaza, dar încă nu a atins ceea ce este considerat un nivel adecvat pentru a acoperi nevoile de bază ale lucrătorilor;

F.  întrucât, conform diferitelor rapoarte, între 2006 și începutul lui 2013, peste 600 de lucrători din industria confecțiilor au murit în incendiile produse în fabricile din Bangladesh și, cu toate acestea, potrivit relatărilor organizațiilor pentru drepturile omului, niciunul dintre proprietarii sau managerii fabricilor nu fost vreodată adus în fața justiției;

G.  întrucât clădirea care s-a prăbușit din cadrul complexului Rana Plaza a fost construită ilegal și nu îndeplinea normele de siguranță; întrucât, în urma catastrofei, 32 de fabrici din Bangladesh au fost închise definitiv din cauza unor deficiențe grave de siguranță, iar alte 26 de fabrici au fost închise parțial; întrucât mai există încă un număr mare de fabrici ale căror standarde nu se ridică la nivelul prevăzut de lege; întrucât OIM susține inițiativa guvernului din Bangladesh de a face inspecții privind siguranța structurii, a instalațiilor electrice și a prevenirii incendiilor în aproximativ 1 800 de fabrici de confecții, multe dintre acestea fiind transformate în clădiri comerciale sau rezidențiale;

H.  întrucât, la 24 aprilie 2013, reprezentanți ai guvernului Bangladeshului, producători locali de confecții și mărci internaționale de confecții, sindicate locale și internaționale și ONG-uri internaționale au semnat ,,Înțelegerea privind măsurile practice legate de plățile pentru victimele accidentului de la Rana Plaza și pentru familiile acestora” (Fondul fiduciar al donatorilor), pentru a compensa victimele dezastrului și familiile acestora; întrucât suma stabilită pentru a acoperi toate despăgubirile se ridică la 30 de milioane de dolari SUA; întrucât, la doi ani de la dezastru, suma totală colectată prin contribuții voluntare ale firmelor se ridica la aproximativ 27 de milioane USD, fiind necesare încă trei milioane;

I.  întrucât, compensările de natură financiară reprezintă un sprijin economic și, dacă în acest fond nu se vor colecta sumele necesare, nu va fi posibil să se acopere cheltuielile medicale ale victimelor care au nevoie de îngrijire medicală de lungă durată; întrucât Parlamentul și-a exprimat regretul că acordul de compensare voluntară prin intermediul Fondului fiduciar al donatorilor nu și-a atins obiectivul și a remarcat că un mecanism obligatoriu ar aduce mai multe beneficii supraviețuitorilor și familiilor victimelor;

J.  întrucât, ca urmare a tragediei de la Rana Plaza, a protestelor publice care au urmat și a apelurilor la acțiune făcute de Parlamentul European, UE a lansat la 8 iulie 2013, împreună cu guvernul Bangladeshului și cu OIM, „Pactul de sustenabilitate pentru îmbunătățirea continuă a drepturilor lucrătorilor și a siguranței în fabricile din industria confecțiilor și tricotajelor din Bangladesh” (Pactul de sustenabilitate), prin care Bangladeshul s-a angajat să adopte măsuri pentru a îmbunătăți standardele în domeniul muncii și condițiile de muncă din sectorul confecțiilor de pe teritoriul său;

K.  întrucât, înainte de producerea accidentului, în Bangladesh existau 92 de inspectori care controlau aproximativ 5 000 de fabrici de confecții și alte sectoare din țară; întrucât guvernul Bangladeshului s-a angajat să mai recruteze încă 200 de inspectori până la sfârșitul lui 2013;

L.  întrucât prima revizuire a Pactului s-a realizat în octombrie 2014 și, potrivit acesteia, deși s-au înregistrat progrese însemnate, guvernul Bangladeshului trebuie să adopte măsuri semnificative suplimentare, îndeosebi cu privire la îmbunătățirea și aplicarea legislației muncii, îmbunătățirea drepturilor în domeniul muncii din zonele industriale de export și angajarea mai multor inspectori de muncă; întrucât cea de-a doua revizuire a Pactului va avea loc în toamna anului 2015;

M.  întrucât Legea muncii din Bangladesh a fost modificată în iulie 2013; întrucât, deși conține o serie de reforme pozitive cum ar fi în domeniul siguranței și sănătății la locul de muncă, legea este încă mult sub standardele internaționale cu privire la libertatea de asociere și la negocierea colectivă, așa cum a subliniat Comitetul de experți al OIM în observațiile sale cu privire la Convențiile 87 și 98, această lege incluzând limitări ale dreptului de a alege reprezentanți în deplină libertate, numeroase limitări ale dreptului la grevă și puteri extinse ale administrației de a anula înregistrarea sindicatelor, și întrucât guvernul a afirmat în mod repetat că nu are nicio intenție de a lua în considerarea posibilitatea introducerii unor modificări suplimentare;

N.  întrucât, la 13 mai 2013, a fost semnat Acordul privind siguranța împotriva incendiilor și siguranța clădirilor din Bangladesh, un acord obligatoriu din punct de vede juridic, de către 187 de corporații din industria de îmbrăcăminte, sindicate globale și locale, ONG-uri și grupuri de apărare a drepturilor lucrătorilor, iar la 9 iulie 2013 a fost înființată Alianța pentru siguranța lucrătorilor din Bangladesh, care a reunit 26 de firme de marcă, în principal din America de Nord, dar fără vreo implicare din partea sindicatelor; întrucât Acordul a fost semnat până acum de 175 firme de modă și de firme de marcă de desfacere; întrucât acordul și alianța au inspectat 1 904 fabrici care produceau pentru export;

O.  întrucât guvernul Bangladeshului nu a promulgat încă normele și reglementările de aplicare ale Legii muncii 2013, în pofida promisiunilor repetate în acest sens, ultima dată afirmând că le vor adopta până în vara lui 2015; întrucât implementarea legislației reprezintă o condiție necesară pentru eligibilitatea în cadrul programului „Condiții de muncă mai bune” al OIM și pentru funcționarea Acordului privind siguranța clădirilor și protecția contra incendiilor;

P.  întrucât, în Bangladesh, 10% din forța de muncă din sectorul confecțiilor este angajată în zonele industriale de export; întrucât, în iulie 2014, guvernul a adoptat o nouă Lege privind forța de muncă din zonele industriale de export, dar care nu conferă lucrătorilor drepturi similare cu cele acordate în alte sectoare din Bangladesh; întrucât, de la 1 ianuarie 2014, grevele nu mai sunt interzise, asociațiile pentru bunăstarea lucrătorilor nu au aceleași drepturi și privilegii ca sindicatele;

Q.  întrucât, de la începutul lui 2013, au fost înregistrate aproximativ 300 de sindicate noi în sectorul confecțiilor; întrucât, în 2014, au fost respinse 66 de cereri, ceea ce reprezintă 26 % din totalul cererilor depuse; întrucât discriminarea sindicatelor este încă o problemă extrem de serioasă care se amplifică rapid; întrucât sindicatele declară că guvernul din Bangladesh împiedică în mod activ lucrătorii și angajatorii care doresc să-și înființeze propriile comitete de siguranță, conform prevederilor Acordului;

R.  întrucât Bangladeshul se situează pe locul 136 din 177 în clasamentul țărilor realizat pe baza indicelui de transparență și întrucât corupția este endemică în lanțul global de aprovizionare din sectorul confecțiilor și cuprinde atât clasa politică, cât și corporațiile locale și multinaționale;

S.  întrucât, potrivit Consorțiului pentru drepturile lucrătorilor, măsurile de aliniere a celor 5 000 de fabrici de confecții din Bangladesh la standardele de siguranță occidentale în termen de 5 ani, ar adăuga mai puțin de 10 cenți la prețul de fabrică al fiecăruia dintre cele 7 miliarde de articole de îmbrăcăminte vândute anual de Bangladesh mărcilor occidentale; întrucât nu există niciun indiciu că prețurile la articolele textile și de îmbrăcăminte au crescut în ultimii doi ani;

T.  întrucât sectorul confecțiilor este dominat în mare măsură de marii distribuitori, producători de marcă și comercianți care controlează rețelele mondiale de producție și stabilesc direct specificațiile ce determină oferta; întrucât, în contextul unei industrii globalizate, producătorii de textile și de articole de îmbrăcăminte adesea nu au altă opțiune decât să accepte prețuri mai mici, să mărească standardele de calitate, să reducă perioadele de livrare, să micșoreze cantitățile minime și să-și asume cât mai multe riscuri; întrucât există deficiențe grave în ceea ce privește transparența și trasabilitatea la nivelul lanțurilor globale de aprovizionare; întrucât munca decentă în lanțurile globale de aprovizionare va reprezenta un punct esențial pe ordinea de zi a Conferinței din 2016 a OIM;

U.  întrucât, după acest dezastru, s-a înregistrat o cerere fără precedent din partea consumatorilor europeni de informații cu privire la originea produselor și la condițiile de producție ale acestora; întrucât cetățenii europeni au depus nenumărate petiții și au organizat campanii cerând o mai mare responsabilizare a mărcilor de confecții, astfel încât produsele acestora să fie fabricate în mod etic;

V.  întrucât face parte din categoria țărilor cel mai puțin dezvoltate, Bangladeshul beneficiază de acces fără taxe sau contingente pe piața UE pentru toate produsele sale, în temeiul inițiativei „Totul în afară de arme” (EBA), care acoperă 55% din exporturile Bangladeshului, dintre care o mare parte o constituie exporturile de îmbrăcăminte/textile și întrucât este obligat, în consecință, să asigure implementarea efectivă a unor standarde fundamentale din convențiile ONU/OIM privind drepturile omului și ale lucrătorilor;

1.  onorează memoria victimelor tragediei de la Rana Plaza, una dintre cele mai devastatoare catastrofe industriale din istorie, cu ocazia comemorării a doi ani de la producerea acesteia; își exprimă încă o dată condoleanțele familiilor îndoliate și compasiunea pentru cei răniți rămași cu dizabilități; subliniază că aceste pierderi ar fi putut fi evitate prin aplicarea unor sisteme mai bune de siguranță la locul de muncă;

2.  reamintește că Comitetul de coordonare pentru Rana Plaza a creat Fondul fiduciar al donatorilor Rana Plaza, pentru a colecta donații voluntare de la companii în vederea acordării unor compensații victimelor și familiilor lor; regretă faptul că 3 milioane USD din cele 30 de milioane USD care reprezintă totalul compensațiilor erau încă neplătite în aprilie 2015 și îndeamnă firmele de marcă internaționale care se aprovizionează din Rana Plaza care au legături semnificative cu Bangladeshul, guvernul Bangladeshului sau Asociația producătorilor și exportatorilor de confecții din Bangladesh (BGMEA) să se asigure că toate compensările datorate vor fi distribuite fără întârziere;

3.  denunță faptul că o treime dintre companiile considerate că au legături cu acest complex de fabrici, cum ar fi Adler Modemarkte, Ascena Retail, Carrefour, Grabalok, J.C. Penney, Manifattura Corona, NKD, PWT sau YesZee, nu au adus încă nicio contribuție la Fondul fiduciar; regretă profund faptul că, după luni de blocaj, Benetton a acordat doar 1,1 milioane USD pentru Fondul fiduciar al donatorilor Rana Plaza, în pofida faptului că contribuția necesară este estimată a fi mult mai mare, pe baza capacității sale de plată și a amplorii implicării sale în Rana Plaza; regretă, de asemenea, că toate mărcile cu legături în Rana Plaza au făcut donații insuficiente, nereușind astfel să își asume responsabilitățile care le revin față de victime, printre aceste companii numărându-se Mango, Matalan și Inditex, care au refuzat să dezvăluie sumele donate, alături de altele, cum ar fi Walmart și The Children’s Place, care au contribuit doar cu o sumă minimă;

4.  ia act de faptul că despăgubirile pentru incendiul din Tazreen sunt negociate în prezent pe aceeași bază ca și acordurile din cazul Rana Plaza, regretă profund actualele întârzieri și solicită distribuirea compensațiilor în timp util;

5.  salută măsurile care se iau actualmente pentru a crea unui sistem național permanent de asigurări pentru accidentele la locul de muncă și încurajează guvernul Bangladeshului să își îndeplinească angajamentul asumat în cadrul Planului de acțiune tripartit național în această privință; invită Comisia Europeană să sprijine astfel de eforturi atunci când este cazul, însă constată că, deși eforturile actuale de compensare sunt apreciabile, acesta va rămâne un obstacol în calea progreselor din domeniu;

6.  invită Comisia și guvernele UE, și nu numai, să analizeze posibilitatea instituirii unor cadre de reglementare obligatorii, în care accesul la căi de atac și despăgubiri să se bazeze pe nevoi și responsabilitate, și nu doar pe capacitatea grupurilor protestatare de a stigmatiza sau pe eforturile voluntare ale companiilor;

7.  salută inițiativa luată de UE de a lansa Pactul de sustenabilitate, care urmărește un nou început în ceea ce privește sănătatea și siguranța la locul de muncă, condițiile de lucru, respectarea drepturilor lucrătorilor și promovarea unui comportament responsabil în afaceri în industria textilă din Bangladesh;

8.  ia act de concluziile primei evaluări a Pactului de sustenabilitate, în octombrie 2014, care a relevat progresele semnificative realizate de autoritățile din Bangladesh și recunoaște contribuția Pactului de sustenabilitate în îmbunătățirea sănătății și siguranței în fabrici și a condițiilor de muncă în industria textilă; solicită insistent, cu toate acestea, guvernului Bangladeshului să-și crească nivelul de implicare în implementarea tuturor angajamentelor asumate în cadrul Pactului de sustenabilitate, ca o măsură prioritară; are încredere că, până la a doua evaluare a Pactului de sustenabilitate, care ar trebui să aibă loc în toamna anului 2015, pot fi realizate progrese substanțiale în privința drepturilor lucrătorilor, inspecțiilor muncii, decenței salariilor, integrității structurale a clădirilor, siguranței și sănătății la locul de muncă, precum și în privința comportamentului responsabil în afaceri;

9.  ia act de măsurile luate de Bangladesh în privința modificării și completării Legii muncii ca urmare a dezastrului de la Rana Plaza, precum și în privința consolidării drepturilor fundamentale în domeniul sănătății și siguranței la locul de muncă și al drepturilor lucrătorilor; regretă că o serie de restricții ale libertății de asociere a lucrătorilor nu ar fost abordate și că legea încă nu este în concordanță cu convențiile OIM;

10.  solicită guvernului din Bangladesh, respectându-și angajamentele asumate în cadrul Pactului de sustenabilitate, să adopte fără întârziere și ca o prioritate absolută, normele și reglementările necesare aplicării efective a Legii muncii, în deplină consultare cu Consiliul consultativ tripartit și acordând o atenție specială implementării Convențiilor 87 și 98 ale OIM privind libertatea de asociere și negocierile colective;

11.  este preocupat de situația din ZIE, unde sindicatele continuă să fie interzise, iar condițiile de muncă și standardele de sănătate și siguranță sunt precare, și subliniază că lucrătorii din aceste zone ar trebui să beneficieze de libertăți juridice și standarde de siguranță fundamentale echivalente cu cele ale lucrătorilor din alte zone ale țării; regretă profund faptul că Legea propusă a muncii pentru zonele industriale de export interzice în continuare lucrătorilor din ZIE să se organizeze în sindicate și subliniază că asociațiile pentru protecția socială a lucrătorilor nu au nicidecum drepturi și privilegii comparabile cu cele ale sindicatelor; invită insistent guvernul Bangladeshului să extindă imediat și total dreptul muncii la zonele industriale de export;

12.  salută creșterea salariului minim în industria textilă cu 77%, de la 35 EUR la 62 EUR pe lună și încurajează o implementare universală; constată, cu toate acestea, că în practică salariul minim din industria textilă nu este încă suficient pentru acoperirea nevoilor de bază ale lucrătorilor și că acesta ar trebui majorat cel puțin până la 104 EUR pentru a se realiza acest lucru, și solicită guvernului Bangladeshului să instituie un salariu minim decent, consultându-se fără rezerve cu sindicatele și cu angajații; invită insistent, de asemenea, guvernul să se asigure că toate fabricile de confecții plătesc efectiv salariile datorate;

13.  salută înregistrarea a aproximativ 300 de noi sindicate în sectorul confecțiilor de la începutul anului 2013, ceea ce reprezintă o dublare a numărului lor în acest sector, dar este îngrijorat de faptul că în 2014 și 2015 procesul de înregistrare a încetinit; încurajează autoritățile din Bangladesh să continue tendința inițială pozitivă de a îndeplini obiectivul unei reprezentări adecvate a celor 4 milioane de lucrători din sectorul confecțiilor;

14.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la informațiile conform cărora sindicatele nou înființate se confruntă cu discriminări, concedieri și represalii; este consternat de discriminarea anti-sindicate la scară largă, evidențiată de acțiuni clar dovedite de amenințare, hărțuire și violență fizică împotriva reprezentanților lucrătorilor, printre care asasinarea liderului sindical Aminul Islam; invită insistent guvernul Bangladeshului să se ocupe efectiv de problema practicilor neloiale de muncă, luând măsurile necesare pentru a preveni, investiga și urmări în justiție abaterile într-un mod rapid și transparent, pentru a pune capăt impunității și a aduce și asasinii lui Aminul Islam în fața justiției; este convins că o formare adecvată și ridicarea nivelului de conștientizare cu privire la drepturile lucrătorilor sunt metode eficiente de reducere a discriminării împotriva sindicatelor;

15.  consideră că existența unor structuri sindicale democratice are un rol important în îmbunătățirea standardelor de sănătate și siguranță, de exemplu prin dezvoltarea continuă, în toate fabricile, a unor comitete de siguranță conduse de lucrători, subliniază, de asemenea, importanța accesului sindicatelor la fabrici pentru a putea instrui lucrătorii cu privire la modul în care își pot proteja drepturile și siguranța, inclusiv dreptul de a refuza să muncească în condiții de nesiguranță;

16.  salută angajamentul guvernului de a restabili Autoritatea pentru inspectarea fabricilor și a altor societăți (DIFE), pentru care se preconizează în final 993 de angajați și 23 de birouri regionale; salută, de asemenea, modernizarea serviciilor de inspecție ale acesteia în ianuarie 2014, adoptarea Politicii naționale pentru sănătate și siguranță și standardele unificate pentru inspecțiile de sănătate și siguranță; solicită Comisiei și partenerilor internaționali să ofere asistență tehnică și să-și împărtășească practicile optime pentru a contribui la modernizarea DIFE; solicită guvernului Bangladeshului să-și respecte angajamentele privind inspecțiile muncii și să respecte Convenția 81 a OIM; salută închiderea fabricilor care nu respectau standardele de siguranță;

17.  este în continuare îngrijorat de acuzațiile privind corupția endemică din Bangladesh în care sunt implicați inspectorii de sănătate și siguranță și proprietari de fabrici de îmbrăcăminte și solicită intensificarea eforturilor pentru combaterea acestor practici;

18.  înțelege dificultățile de recrutare a inspectorilor, datorate necesității unei instruiri adecvate pentru asimilarea unui standard unic și a unor proceduri operaționale armonizate înainte de numirea efectivă; regretă, cu toate acestea, că obiectivul de recrutare a 200 de inspectori suplimentari până la sfârșitul anului 2013 nu a fost încă îndeplinit, numărul actual de persoane recrutate fiind de 173 și subliniază faptul că 200 de inspectori sunt cu mult sub nivelul necesar pentru a supraveghea o industrie de 4 milioane de lucrători;

19.  salută faptul că acordul și alianța au terminat inspectarea tuturor fabricilor incluse în mandatul lor și au finalizat peste 400 de Planuri de acțiune corective (PAC); invită insistent guvernul din Bangladesh să vină în completarea acestei acțiuni prin inspectarea rapidă a fabricilor aflate în responsabilitatea lor și să adopte măsuri de remediere adecvate; susține importanta activitate a OIM pentru a contribui la realizarea acestora; salută angajamentul acelor producători care doresc să îmbunătățească standardele și solicită tuturor actorilor implicați să asigure implementarea corectă a PAC;

20.  salută faptul că, în prezent, peste 250 de mari firme de modă și de desfacere care au ca sursă industria de confecții din Bangladesh au semnat Acordul sau Alianța pentru a-și coordona eforturile de îmbunătățire a siguranței în fabricile din Bangladesh care le aprovizionează; încurajează, în acest context, și alte companii, inclusiv IMM-uri, să se alăture Acordului; subliniază necesitatea unei implicări corespunzătoare a tuturor actorilor pentru o implementare efectivă a acordului și încurajează replicarea acestuia în alte țări cu risc ridicat;

21.  încurajează semnatarii Acordului și membrii Alianței să își îmbunătățească cooperarea și să facă sistematic schimb de rapoarte referitoare la inspecțiile din fabrici, pentru a evita suprapunerea eforturilor și diferențierea standardelor; invită Alianța să publice aceste rapoartele și în bengali, inclusiv online și să includă ilustrații, astfel încât să fie accesibile oricărei persoane din țară;

22.  consideră că comercianții cu amănuntul de talie mondială și producătorii de marcă au o mare parte de responsabilitate pentru actualele modele de producție, făcând dificilă îmbunătățirea condițiilor de muncă și a salariilor în țările producătoare; este convins s-ar putea crea o structură pieței și condiții sociale mai echitabile, dacă societățile respective ar respecta în totalitate, pe toată lungimea lanțurilor de aprovizionare, standardele fundamentale ale OIM în materie de muncă, standardele recunoscute la nivel internațional în materie de responsabilitate socială a întreprinderilor (RSI), în special Orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale, recent actualizate, cele zece principii ale Pactului mondial al Organizației Națiunilor Unite, Standardul de orientare ISO 26000 privind responsabilitatea socială, Declarația tripartită a OIM de stabilire a principiilor privind întreprinderile multinaționale și politica socială și Principiile directoare ale ONU privind activitățile întreprinderilor și drepturile omului; salută inițiativa emblematică a Comisiei Europene privind managementul responsabil al lanțului de aprovizionare în sectorul textil, ținând seama de inițiativele naționale existente, cum ar fi cele din Germania, Țările de Jos, Danemarca și Franța și consideră că UE are capacitatea și datoria de a fi un lider mondial al responsabilității în cadrul lanțului de aprovizionare;

23.  consideră că accesul la informații în sectorul textil este adesea cel mai important obstacol pentru combaterea încălcărilor drepturilor omului din cadrul lanțului de aprovizionare global și că este nevoie de un sistem de raportare obligatoriu, care să ofere informații conectând toți actorii din lanțul valoric al unui produs, de la locul de producție până la comercianții cu amănuntul; consideră că este necesară o nouă legislație a UE care să impună o obligație juridică de diligență necesară în privința drepturilor omului la nivelul întreprinderilor din UE care își externalizează producția în țări terțe, inclusiv măsuri cu caracter obligatoriu pentru a asigura prin lege trasabilitatea și transparența, în conformitate cu Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului și cu Orientările OECD pentru întreprinderile multinaționale;

24.  solicită Consiliului și Comisiei să includă o clauză obligatorie de RSI în toate acordurile bilaterale comerciale și de investiții semnate de UE, care să oblige investitorii europeni să respecte principiile RSI definite la nivel internațional, inclusiv actualizarea din 2010 a Orientărilor OCDE și standardele definite de ONU, OIM și UE; solicită ca, în viitoarele acorduri comerciale ale UE cu țări terțe, să se acorde o poziție mai importantă siguranței și sănătății la locul de muncă, ca parte a agendei pentru munca decentă, precum și ca UE să ofere sprijin tehnic pentru aplicarea acestor dispoziții, astfel încât să nu devină o barieră în calea comerțului;

25.  recunoaște că munca în sectorul confecțiilor a ajutat milioane de femei sărace din mediul rural din Bangladesh și din alte zone să scape de sărăcie și de dependența materială de bărbați; observă că forța de muncă nesindicalizată este compusă în principal de lucrători necalificați și de femei din sectorul confecțiilor din țările în curs de dezvoltare; recunoaște că progresele înregistrate în ceea ce privește drepturile și protecția lucrătorilor sunt esențiale pentru capacitarea femeilor și subliniază necesitatea de a crește reprezentarea femeilor în cadrul sindicatelor, inclusiv în cadrul sindicatelor nou constituite în Bangladesh, și salută Pactul de sustenabilitate, ca o recunoaștere a importanței capacitării de gen în îmbunătățirea standardelor de muncă;

26.  remarcă faptul că inițiativa „Totul în afară de arme” (EBA) a jucat un rol important în dezvoltarea economică a Bangladeshului și a contribuit la îmbunătățirea condițiilor materiale a milioane de persoane, mai ales a femeilor; este, însă, convins că fără criterii de condiționalitate solide în domeniul drepturilor omului și al drepturilor lucrătorilor, EBA și SPG creează riscul agravării standardelor scăzute în materie de protecție a lucrătorilor și al subminării condițiilor decente de muncă; solicită Comisiei să stabilească dacă Bangladeshul respectă convențiile privind drepturile omului, munca și mediul în cadrul SPG și să informeze Parlamentul; subliniază că țările care realizează progrese semnificative în privința standardelor sociale și de muncă ar trebui recompensate prin acordarea unui acces total pe piață al produselor lor;

27.  încurajează VP/ÎR Mogherini și Comisarul Malmström să continue să includă ratificarea standardelor fundamentale ale OIM, inspecțiile vizând sănătatea și siguranța, precum și libertatea de asociere în discuțiile cu Bangladesh și cu alte țări privind continuarea schimburilor comerciale preferențiale;

28.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Serviciului European de Acțiune Externă, Vicepreședintei Comisiei/Înaltă Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Reprezentantului Special al UE pentru drepturile omului, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU, Guvernului și Parlamentului Bangladeshului, precum și Directorului General al OIM.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2014)0024.
(2) Texte adoptate, P7_TA(2014)0045.
(3) Texte adoptate, P7_TA(2013)0516.
(4) Texte adoptate, P7_TA(2013)0100.
(5) JO C 99 E, 3.4.2012, p. 31.
(6) JO C 99 E, 3.4.2012, p. 101.
(7) JO L 118, 27.4.2001, p. 48.
(8) Texte adoptate, P7_TA(2013)0049.
(9) Texte adoptate, P7_TA(2013)0050.

Notă juridică