Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2013/0314(COD)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0131/2015

Texte depuse :

A8-0131/2015

Dezbateri :

PV 18/05/2015 - 16
CRE 18/05/2015 - 16

Voturi :

PV 19/05/2015 - 5.11
CRE 19/05/2015 - 5.11
Explicaţii privind voturile
PV 28/04/2016 - 4.10
CRE 28/04/2016 - 4.10
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2015)0195
P8_TA(2016)0146

Texte adoptate
PDF 1019kWORD 520k
Marţi, 19 mai 2015 - Strasbourg Ediţie definitivă
Indicii utilizați ca indici de referință în cadrul instrumentelor financiare și al contractelor financiare ***I
P8_TA(2015)0195A8-0131/2015
Text
 Text consolidat

Amendamentele adoptate de Parlamentul European la 19 mai 2015 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind indicii utilizați ca indici de referință în cadrul instrumentelor financiare și al contractelor financiare (COM(2013)0641 – C7-0301/2013 – 2013/0314(COD))(1)
AMENDAMENTELE PARLAMENTULUI EUROPEAN(2)
la propunerea Comisiei
---------------------------------------------------------
Propunere de

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

[Amendamentul nr. 1]

(1) Chestiunea a fost retrimisă spre reexaminare comisiei competente în conformitate cu articolul 61 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul de procedură (A8-0131/2015).
(2) Amendamente: textul nou sau modificat este marcat cu caractere cursive aldine; textul eliminat este marcat prin simbolul ▌.


REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI
privind indicii utilizați ca indici de referință în cadrul instrumentelor financiare și al contractelor financiare

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(1),

având în vedere avizul Băncii Centrale Europene(2),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)  Stabilirea prețului multor instrumente financiare și contracte financiare depinde de exactitatea și integritatea indicilor de referință. Cazurile grave de manipulare a indicilor de referință ai ratei dobânzii, cum ar fi LIBOR și EURIBOR și a indicilor de referință pentru cursul de schimb, care duc la pierderi considerabile pentru consumatori și investitori și la reducerea și mai mult a încrederii cetățenilor în sectorul financiar, precum și acuzațiile de manipulare a indicilor de referință pentru energie, petrol și cursul de schimb demonstrează că indicii de referință pot face obiectul conflictelor de interese și pot fi afectați de regimuri de utilizare a puterii discreționare și de regimuri de slabă guvernanță, care pot fi vulnerabile la manipulare. Lipsa exactității sau a integrității indicilor de referință sau îndoielile cu privire la aceștia pot submina încrederea în piață, pot cauza pierderi pentru consumatori și investitori și pot denatura economia reală. Prin urmare, este necesar să se asigure exactitatea, soliditatea și integritatea indicilor de referință și a procesului de elaborare a acestora.

(2)  Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare(3) conține anumite cerințe cu privire la fiabilitatea indicilor de referință utilizați pentru stabilirea prețului unui instrument financiar cotat. Directiva 2003/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind prospectul care trebuie publicat în cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau pentru admiterea valorilor mobiliare la tranzacționare(4) conține anumite cerințe cu privire la indicii de referință utilizați de către emitenți. Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM)(5) conține anumite cerințe privind utilizarea indicilor de referință de către fondurile de investiție ale OPCVM. Regulamentul (UE) nr. 1227/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind integritatea pieței angro de energie(6) conține anumite dispoziții care interzic manipularea indicilor de referință utilizați pentru produsele energetice angro. Cu toate acestea, actele legislative menționate acoperă doar anumite aspecte ale anumitor indici de referință și nu abordează toate vulnerabilitățile existente în procesul de elaborare a tuturor indicilor de referință.

(3)  Indicii de referință sunt esențiali pentru stabilirea prețurilor tranzacțiilor transfrontaliere, facilitând astfel funcționarea eficace a pieței interne cu privire la o varietate mare de instrumente și servicii financiare. Numeroși indici de referință care sunt utilizați ca rate de referință în contractele financiare, în special în creditele ipotecare, sunt elaborați într-un stat membru, dar sunt utilizați de către instituții de credit și consumatori din alte state membre. În plus, astfel de instituții de credit de multe ori își acoperă riscurile sau obțin fondurile pentru acordarea acestor contracte financiare pe piața interbancară transfrontalieră. Numai două state membre au adoptat acte legislative naționale privind indicii de referință, însă cadrele lor legislative respective privind indicii de referință indică deja divergențe cu privire la aspecte precum domeniul lor de aplicare. În plus, Organizația Internațională a Reglementatorilor de Valori Mobiliare (IOSCO) a adoptat în 2013 principii privind indicii de referință și, având în vedere că respectivele principii oferă o anumită flexibilitate în ceea ce privește sfera lor exactă de aplicare și mijloacele pentru punerea lor în aplicare, este probabil ca statele membre să adopte dispoziții legislative la nivel național care vor pune în aplicare aceste principii în mod divergent.

(3a)  Utilizarea indicilor de referință financiari nu este limitată la emiterea și producerea de instrumente și de contracte financiare. Industria financiară se bazează, de asemenea, pe indici de referință pentru evaluarea performanțelor unui fond de investiții cu scopul urmăririi randamentului, al stabilirii alocării activelor dintr-un portofoliu sau cu scopul calculării taxelor de performanță. Stabilirea și revizuirea ponderilor aplicate diverșilor indici din cadrul unei combinații de indici cu scopul de a stabili beneficiul financiar preconizat sau valoarea unui instrument financiar sau a unui contract financiar sau cu scopul de a măsura performanțele unui fond de investiții sunt considerate, de asemenea, utilizare, deoarece o astfel de activitate nu implică utilizarea de puteri discreționare, spre deosebire de activitatea de producere a indicilor. Deținerea unor instrumente financiare care se raportează la un anumit indice de referință nu este considerată utilizare a indicelui de referință.

(4)  Aceste abordări divergente vor conduce la fragmentarea pieței interne, deoarece administratorii și utilizatorii de indici de referință se vor supune unor norme diferite de la un stat membru la altul. Astfel, indicii de referință elaborați într-un stat membru este posibil să nu poată fi utilizați în alte state membre. În absența unui cadru armonizat pentru a asigura acuratețea și integritatea indicilor de referință utilizați în cazul instrumentelor financiare și al contractelor financiare în Uniune, este, prin urmare, probabil că diferențele dintre dispozițiile legislative ale statelor membre vor crea obstacole în calea bunei funcționări a pieței interne pentru furnizarea de indici de referință.

(5)  Normele UE în materie de protecție a consumatorilor nu abordează situația punctuală a adecvării indicilor de referință în cazul contractelor financiare. Ca urmare a reclamațiilor consumatorilor și a litigiilor referitoare la utilizarea necorespunzătoare a indicilor de referință în mai multe state membre, este probabil că vor fi adoptate la nivel național măsuri divergente, inspirate de preocupările legitime de protecție a consumatorilor, care ar putea duce la fragmentarea pieței interne din cauza condițiilor de concurență diferite, corespunzătoare diferitelor niveluri de protecție a consumatorilor.

(6)  Prin urmare, pentru a asigura funcționarea adecvată a pieței interne și pentru a îmbunătăți condițiile de funcționare a acesteia, în special cu privire la piețele financiare, precum și pentru a asigura un nivel ridicat de protecție a consumatorilor și a investitorilor, este necesar să se stabilească un cadru de reglementare comun pentru indicii de referință la nivelul Uniunii.

(7)  Este adecvat și necesar ca normele respective să ia forma legislativă a unui regulament pentru a avea garanția că dispozițiile care impun în mod direct obligații persoanelor implicate în elaborarea, aducerea de contribuții la elaborarea indicilor de referință și utilizarea acestor indici sunt aplicate în mod uniform în întreaga Uniune. Întrucât un cadru legislativ pentru furnizarea de indici de referință presupune neapărat măsuri care prevăd cerințe precise privind toate diferitele aspecte inerente furnizării indicilor de referință, chiar și mici divergențe referitoare la abordarea adoptată în ceea ce privește unul dintre aceste aspecte ar putea duce la obstacole semnificative în calea furnizării transfrontaliere a indicilor de referință. Prin urmare, utilizarea unui regulament care se aplică direct, fără a fi necesară adoptarea de acte legislative naționale, ar trebui să reducă posibilitatea adoptării unor măsuri divergente la nivel național și ar trebui să asigure o abordare coerentă, o mai mare securitate juridică și ar trebui să prevină apariția unor obstacole semnificative în calea furnizării transfrontaliere a indicilor de referință.

(8)  Domeniul de aplicare al prezentului regulament ar trebui să suficient de extins pentru a crea un cadru de reglementare preventiv. Elaborarea de indici de referință presupune exercitarea de puteri discreționare în stabilirea lor și este în mod inerent supusă anumitor tipuri de conflicte de interese, ceea ce implică existența unor oportunități și stimulente pentru a manipula acești indici de referință. Acești factori de risc sunt comuni tuturor indicilor de referință și toți ar trebui să respecte cerințe adecvate în materie de guvernanță și de control. Cu toate acestea, gradul de risc este variabil și, prin urmare, abordarea adoptată în fiecare caz ar trebui să fie adaptată la circumstanțele specifice. Întrucât vulnerabilitatea și importanța unui indice de referință variază în timp, reducerea domeniului de aplicare la indicii care sunt în prezent importanți sau vulnerabili nu ar aborda riscurile pe care orice indice de referință le poate prezenta în viitor. În special, indicii de referință care în prezent nu sunt încă utilizați pe scară largă ar putea să aibă o sferă de utilizare mai largă în viitor, astfel încât, în privința acestora, chiar și o manipulare minoră poate avea un impact semnificativ.

(9)  Factorul determinant al domeniului de aplicare al prezentului regulament ar trebui să îl constituie influența valorii indicilor asupra valorii unui instrument financiar sau a unui contract financiar ▌. Prin urmare, domeniul de aplicare nu ar trebui să fie condiționat de natura datelor de intrare. Indicii de referință calculați pe baza datelor de intrare economice, cum ar fi prețurile acțiunilor, și pe baza unor cifre sau valori neeconomice, cum ar fi parametrii meteorologici, ar trebui, prin urmare, să fie incluși în domeniul de aplicare. Prezentul regulament ar trebui să includă indicii de referință care sunt supuși acestor riscuri, dar ar trebui ▌, de asemenea, să recunoască numărul mare de indici de referință furnizați peste tot în lume și impactul diferit pe care aceștia îl au asupra stabilității financiare și economiei reale. Prezentul regulament ar trebui să prevadă, de asemenea, un răspuns proporțional la riscurile pe care le prezintă diferiții indici de referință. Prezentul regulament ar trebui, prin urmare, să includă în domeniul său de aplicare toți indicii de referință care sunt utilizați pentru stabilirea prețului instrumentelor financiare cotate sau tranzacționate în locuri de tranzacționare reglementate. Toate referințele la zile din prezentul regulament ar trebui să însemne zile calendaristice.

(10)  Un număr mare de consumatori sunt părți la contracte financiare, în special contracte de credit de consum garantate cu ipoteci, care se raportează la indici de referință supuși acelorași riscuri. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să includă în domeniul său de aplicare indicii sau ratele de referință menționate în Directiva 2014/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului(7).

(11)  Un indice sau o combinație de indici existenți în care nu sunt incluse date de intrare noi și care sunt utilizați pentru a evalua performanța unui fond sau a unui produs financiar sunt considerați drept utilizare a unui indice de referință.

(12)  Toți administratorii de indici de referință pot face obiectul unor conflicte de interese, pot exercita puteri discreționare și pot dispune de sisteme inadecvate de guvernanță și de control. De asemenea, întrucât administratorii controlează procesul de elaborare a indicilor de referință, impunerea obligației de autorizare și de supraveghere sau înregistrare a administratorilor este cea mai eficace modalitate de a asigura integritatea indicilor de referință.

(13)  Contribuitorii pot face obiectul unor conflicte de interese, pot exercita puteri discreționare și, prin urmare, pot constitui o sursă de manipulare. Contribuția la un indice de referință este o activitate voluntară. Dacă orice inițiativă impune contribuitorilor obligația de a-și modifica substanțial modelele de afaceri, s-ar putea ca aceștia să înceteze să mai contribuie la indicii de referință în cauză. Cu toate acestea, pentru entitățile care fac deja obiectul reglementării și supravegherii, impunerea de obligații referitoare la existența unor sisteme fiabile de guvernanță și de control nu ar trebui să conducă la costuri substanțiale sau la o sarcină administrativă disproporționată. Prin urmare, prezentul regulament impune anumite obligații contribuitorilor supravegheați.

(14)  Un administrator este persoana fizică sau juridică care deține controlul voluntar asupra furnizării unui indice de referință, în special persoana care administrează indicele de referință, colectează și analizează datele de intrare, determină indicele de referință și fie publică direct indicele de referință, fie externalizează publicarea acestuia unei terțe părți. Cu toate acestea, atunci când o persoană doar publică sau face referire la un indice de referință în contextul activităților sale jurnalistice, dar nu are niciun control asupra furnizării acestui indice de referință, persoana în cauză ar trebui să nu facă obiectul cerințelor impuse administratorilor prin prezentul regulament.

(15)  Un indice se calculează utilizând o formulă sau orice altă metodă care se bazează pe valori subiacente. În elaborarea formulei respective, în efectuarea calculului sau în stabilirea datelor de intrare intervin puteri discreționare. Această putere discreționară creează riscul de manipulare, prin urmare, toți indicii de referință care au în comun această caracteristică ar trebui să fie incluși în domeniul de aplicare al prezentului regulament. Cu toate acestea, în cazul în care un preț unic sau o valoare unică sunt utilizate ca referință pentru un instrument financiar, de exemplu, în cazul în care prețul unui singur titlu de valoare constituie prețul de referință pentru o opțiune, nu intervine în proces niciun calcul, nicio dată de intrare și nicio putere discreționară. Prin urmare, prețul unic sau prețurile de referință cu valoare unică nu ar trebui să fie considerate indici de referință în sensul prezentului regulament. Prețurile de referință sau prețurile de compensare elaborate de contrapărți centrale (CPC) nu ar trebui să fie considerate indici de referință pentru că sunt utilizate pentru a determina compensarea, marjele și gestionarea riscurilor și, prin urmare, acestea nu determină suma de plată în cadrul unui instrument financiar sau valoarea unui instrument financiar.

(16)  În cadrul punerii în aplicare a prezentului regulament, ar trebui respectată în totalitate independența Băncii Centrale Europene și a băncilor centrale naționale din cadrul Sistemului European al Băncilor Centrale în executarea atribuțiilor, sarcinilor și îndatoririlor conferite lor prin tratate, precum și independența băncilor centrale naționale prevăzută în structura constituțională a statelor membre sau a țării terțe vizate.

(17)  ▌Pentru a asigura integritatea indicilor de referință, administratorii acestora ar trebui să aibă obligația de a institui mecanisme adecvate de guvernanță pentru a controla conflictele de interese și pentru a menține încrederea în integritatea indicilor de referință. Chiar și în cazul în care sunt administrați în mod eficace, majoritatea administratorilor fac obiectul unor conflicte de interese și ar putea fi nevoiți să ia hotărâri și decizii care afectează diferite părți interesate. Prin urmare, este important ca administratorii să aibă o funcție independentă de supraveghere a punerii în aplicare și a eficacității mecanismelor de guvernanță care asigură o supraveghere eficace.

(18)  Manipularea sau lipsa de fiabilitate a indicilor de referință pot aduce prejudicii investitorilor și consumatorilor. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să stabilească un cadru pentru ținerea evidențelor de către administratori și contribuitori, precum și să asigure transparența cu privire la scopul unui indice de referință și cu privire la datele de intrare care facilitează soluționarea mai eficientă și mai echitabilă a oricăror eventuale pretenții formulate în conformitate cu legislația națională sau a Uniunii.

(19)  Auditul și punerea efectivă în aplicare a prezentului regulament necesită o analiză ex-post și prezentarea de documente justificative. Prezentul regulament ar trebui, prin urmare, să stabilească un cadru pentru ca administratorii indicilor de referință să țină evidențe corespunzătoare cu privire la metoda de calculare a indicelui de referință pentru o perioadă suficient de lungă. Realitatea pe care un indice de referință vizează să o măsoare și mediul în care aceasta este măsurată se pot modifica în timp. Prin urmare, este necesar ca procesul și metodologia de furnizare a indicilor de referință să fie verificate sau revizuite în mod periodic în vederea identificării deficiențelor și a posibilelor îmbunătățiri. Multe părți interesate pot fi afectate de deficiențele legate de furnizarea indicilor de referință și pot contribui la identificarea acestor deficiențe. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să instituie un cadru pentru a stabili o procedură independentă de soluționare a plângerilor de către administratori, pentru a permite părților interesate ▌să informeze administratorul indicelui de referință cu privire la eventualele plângeri și pentru a garanta că administratorul indicelui de referință evaluează în mod obiectiv caracterul întemeiat al plângerilor.

(20)  Furnizarea indicilor de referință implică frecvent externalizarea unor funcții importante, cum ar fi calcularea indicelui de referință, colectarea datelor de intrare și difuzarea indicelui de referință. Pentru a asigura eficacitatea mecanismelor de guvernanță, este necesar să se asigure că orice astfel de externalizare nu scutește niciun administrator de indici de referință de obligațiile și responsabilitățile care îi revin și că aceasta este realizată astfel încât să nu interfereze cu capacitatea administratorului de a-și respecta obligațiile sau responsabilitățile și nici cu capacitatea autorității competente relevante de a-l supraveghea.

(21)  Administratorul de indici de referință este principalul destinatar al datelor de intrare și poate evalua integritatea și exactitatea acestora în mod constant.▌

(22)  Angajații unui administrator pot identifica posibile încălcări ale prezentului regulament sau potențiale vulnerabilități care ar putea conduce la manipulare sau la tentative de manipulare. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui instituie un cadru care să permită angajaților să îi prevină în mod confidențial pe administratori cu privire la posibile încălcări ale prezentului regulament.

(23)  Orice putere discreționară care poate fi exercitată în furnizarea de date de intrare creează oportunități de manipulare a indicilor de referință. În cazul în care datele de intrare sunt date bazate pe tranzacții, puterea discreționară exercitată este mai scăzută, prin urmare posibilitatea de a manipula datele este redusă. De regulă, administratorii de indici de referință ar trebui să folosească, prin urmare, date de intrare bazate pe tranzacții reale, atunci când este posibil, însă, în cazurile în care datele de tranzacție sunt insuficiente pentru a asigura integritatea și exactitatea indicelui de referință, pot fi utilizate și alte date.

(24)  Exactitatea și fiabilitatea unui indice de referință în ceea ce privește măsurarea realității economice pe care este menit să o reprezinte depind de metodologia și de datele de intrare utilizate. Prin urmare, este necesar să se adopte o metodologie transparentă care să garanteze exactitatea și fiabilitatea indicelui de referință.

(25)  Ar putea fi necesară modificarea metodologiei pentru a se asigura exactitatea permanentă a indicelui de referință, însă orice modificare a metodologiei va avea un impact asupra părților interesate și a utilizatorilor indicelui de referință. Prin urmare, este necesar să se menționeze procedurile de urmat în momentul modificării metodologiei de elaborare a indicelui de referință, inclusiv necesitatea unei consultări, astfel încât utilizatorii și părțile interesate să poată lua măsurile necesare în lumina acestor modificări sau să informeze administratorul dacă au preocupări legate de modificările respective.

(26)  Integritatea și exactitatea indicilor de referință depinde de integritatea și exactitatea datelor de intrare furnizate de către contribuitori. Este esențial ca obligațiile contribuitorilor cu privire la aceste date de intrare să fie specificate în mod clar, să fie fiabile și în concordanță cu controalele și metodologia administratorului indicelui de referință. Prin urmare, dacă este cazul și dacă este posibil, în colaborare cu contribuitorii săi, ▌ administratorul indicelui de referință ar trebui să elaboreze un cod de conduită pentru a preciza aceste cerințe și responsabilitățile contribuitorilor privind punerea la dispoziție a datelor de intrare.

(27)  Mulți indici de referință sunt stabiliți prin aplicarea unei formule calculate folosind date de intrare care sunt furnizate de locurile de tranzacționare reglementate, de mecanisme de publicare aprobate sau de mecanisme de raportare, de bursele de energie sau de platformele de licitație pentru certificatele de emisii. În aceste cazuri, reglementările și supravegherea existente asigură integritatea și transparența datelor de intrare și prevăd cerințe de guvernanță și proceduri pentru notificarea cazurilor de încălcare. Prin urmare, cu condiția ca datele de intrare subiacente să provină integral din locuri de tranzacționare care fac obiectul cerințelor de transparență post-tranzacționare, inclusiv de pe o piață dintr-o țară terță considerată a fi echivalentă cu o piață reglementată din Uniune, acești indici de referință ar trebui să fie scutiți de anumite obligații prevăzute în prezentul regulament pentru a se evita dubla reglementare și deoarece supravegherea acestora asigură integritatea datelor de intrare utilizate.

(28)  Contribuitorii pot face obiectul unor conflicte de interese și pot exercita puteri discreționare în procesul de determinare a datelor de intrare. Prin urmare, este necesar ca, atunci când este posibil și adecvat, aceștia să fie supuși unor mecanisme în materie de guvernanță pentru a se garanta faptul că astfel de conflicte sunt gestionate și că datele de intrare sunt exacte, sunt conforme cu cerințele administratorului și pot fi validate.

(29)  Diferitele tipuri de indici de referință și diferitele sectoare de referință prezintă caracteristici, vulnerabilități și riscuri diferite. Dispozițiile prezentului regulament ar trebui să fie mai detaliate pentru anumite sectoare și tipuri de indici de referință. ▌Indicii de referință ai mărfurilor sunt utilizați pe scară largă și prezintă caracteristici sectoriale specifice, astfel încât este necesar să se precizeze felul în care aceste dispoziții se vor aplica în cazul respectivilor indici de referință în prezentul regulament. În plus, ar trebui ca în prezentul regulament să se prevadă un anumit grad de flexibilitate pentru a permite o actualizare în timp util a cerințelor diferențiate care se aplică diferitelor sectoare de indici de referință, ținând seama de evenimentele internaționale în curs, acordându-se o atenție deosebită activității Organizației Internaționale a Reglementatorilor de Valori Mobiliare (IOSCO).

(29a)  Pentru ca un indice de referință să fie considerat critic în temeiul prezentului regulament, natura lui trebuie să fie considerată sistemică sau el trebuie să fie utilizat într-o manieră sistemică și să fie vulnerabil la manipulare pentru a asigura proporționalitatea în materie de reglementare.

(30)  Eșecul anumitor indici de referință critici poate avea un impact semnificativ asupra stabilității financiare, asupra bunei funcționări a pieței și asupra investitorilor, prin urmare este necesar să se prevadă cerințe suplimentare pentru a asigura integritatea și soliditatea acestor indici de referință considerați ca fiind critici. Potențialele efecte destabilizatoare ale indicilor de referință critici pot fi resimțite de unul sau de mai multe state membre. Autoritățile naționale competente, împreună cu ESMA definesc indicii care vor fi considerați indici de referință critici.

(30a)  Având în vedere importanța strategică a indicilor de referință critici pentru buna funcționare a pieței unice, ESMA trebuie să aibă competența de a adopta decizii direct aplicabile administratorului, iar dacă este cazul, și contribuitorilor la indicii de referință, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului(8), în cazul în care autoritatea competentă de la nivel național nu a aplicat prezentul regulament sau a încălcat legislația Uniunii.

(31)  Contribuitorii care încetează să mai contribuie pot submina credibilitatea indicilor de referință critici, deoarece este afectată capacitatea acestor indici de a aprecia realitatea economică sau de piață subiacentă. Este necesar, prin urmare, ca autoritatea competentă responsabilă să fie împuternicită să solicite de la entitățile supuse supravegherii contribuții obligatorii la indicii de referință critici, pentru a menține credibilitatea indicelui de referință în cauză. Contribuția obligatorie cu date de intrare nu are scopul de a impune obligații asupra entităților supravegheate de a încheia sau de a se angaja să încheie tranzacții.

(31a)  Odată cu determinarea caracterului critic al unui indice de referință, administratorul lui ar putea deține putere de monopol asupra utilizatorilor acelui indice. În acest sens, colegiul autorităților competente al acelui indice critic trebuie să supravegheze prețul de vânzare și costurile administratorului pentru a evita abuzul de piață.

(32)  Pentru ca utilizatorii indicilor de referință să opteze în cunoștință de cauză pentru un indice și să înțeleagă riscurile asociate acestuia, ei trebuie să cunoască ce măsoară indicii de referință și care sunt vulnerabilitățile acestora. Prin urmare, administratorul indicelui de referință ar trebui să publice o declarație în care să indice aceste lucruri▌. În contextul unei anchete, administratorul ar trebui să pună la dispoziția autorității competente responsabile, la cerere, datele sale de intrare.

(34)  Prezentul regulament ar trebui să țină seama de Principiile privind indicii financiari de referință publicate la 17 iulie 2013 de către Organizația Internațională a Reglementatorilor de Valori Mobiliare (IOSCO) („principiile IOSCO privind indicii financiari de referință”) și de Principiile privind agențiile de raportare a prețurilor la petrol publicate de IOSCO la 5 octombrie 2012 („principiile IOSCO privind ARP”), care servesc drept standard global pentru cerințele de reglementare în cazul indicilor de referință.

(34a)  Piețele de mărfuri fizice prezintă caracteristici unice care trebuie să fie luate în considerare pentru a se evita subminarea integrității indicilor de referință ai mărfurilor, precum și impactul negativ asupra transparenței piețelor de mărfuri, asupra securității aprovizionării în Europa, asupra competitivității și asupra intereselor consumatorilor. În consecință, anumite dispoziții din prezentul regulament nu sunt adecvate pentru a se aplica indicilor de referință ai mărfurilor. Principiile elaborate pentru indicii de referință ai mărfurilor de către IOSCO în colaborare, printre altele, cu Agenția Internațională a Energiei și cu Forumul Internațional al Energiei sunt concepute în mod specific pentru a se aplica tuturor indicilor de referință ai mărfurilor și, prin urmare, prezentul regulament prevede că anumite cerințe nu se vor aplica indicilor de referință ai mărfurilor.

(34b)  Prezentul regulament introduce, de asemenea, un regim de recunoaștere care permite administratorilor de indici de referință situați într-o țară terță să își furnizeze indicii de referință în Uniune, cu condiția ca aceștia să respecte pe deplin cerințele stabilite în prezentul regulament sau dispozițiile din principiile IOSCO corespunzătoare.

(34c)  Prezentul regulament introduce un regim de autorizare care permite administratorilor situați pe teritoriul Uniunii și autorizați sau înregistrați în conformitate cu dispozițiile sale să autorizeze indici de referință furnizați în țări terțe, în anumite condiții. Un astfel de regim de autorizare ar trebui introdus pentru administratorii din țări terțe care sunt afiliați unor administratori situați în Uniune sau colaborează îndeaproape cu aceștia. Un administrator care a autorizat indici de referință furnizați într-o țară terță ar trebui să fie responsabil pentru indicii autorizați și să se asigure că aceștia respectă condițiile aplicabile prevăzute în prezentul regulament sau respectă pe deplin condițiile principiilor IOSCO corespunzătoare.

(35)  Administratorul unui indice de referință critic ar trebui să fie autorizat și supravegheat de către autoritatea competentă din statul membru în care este situat administratorul în cauză. Un administrator care furnizează doar indici de referință stabiliți prin aplicarea unei formule folosind date de intrare care sunt furnizate în întregime și în mod direct de locurile de tranzacționare reglementate, de mecanisme de publicare aprobate sau de mecanisme de raportare, de bursele de energie sau de platformele de licitație pentru certificatele de emisii și/sau un administrator care furnizează doar indici de referință necritici ar trebui înregistrat la autoritatea competentă și supravegheat de către aceasta. Înregistrarea unui administrator nu are scopul de a afecta supravegherea de către autoritățile competente corespunzătoare. ESMA ține o evidență a administratorilor de la nivelul Uniunii.

(36)  În anumite situații, o persoană poate furniza un indice de referință fără să aibă cunoștință de faptul că acesta este utilizat ca referință pentru un instrument financiar. Acest lucru se întâmplă în special atunci când utilizatorii și administratorul indicilor de referință sunt situați în state membre diferite. Prin urmare, este necesar să fie mărit nivelul de transparență în raport cu care este folosit indicele de referință. Acest lucru poate fi realizat prin îmbunătățirea conținutului prospectelor sau al documentelor cu informații-cheie impuse de legislația Uniunii și a conținutului notificărilor și al listei de instrumente financiare impuse de Regulamentul (UE) nr. 596/2014 al Parlamentului European și al Consiliului(9).

(37)  Autoritățile competente ale statelor membre și ESMA dispun de o serie de instrumente, competențe și resurse eficace, care garantează eficacitatea măsurilor de supraveghere. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să prevadă în special un set minim de competențe de supraveghere și de investigare care ar trebui încredințate autorităților competente din statele membre în conformitate cu legislația națională și ESMA. În exercitarea competențelor conferite de prezentul regulament, autoritățile competente și ESMA ar trebui să acționeze în mod obiectiv și imparțial și să își mențină autonomia în luarea deciziilor.

(38)  În vederea identificării încălcărilor prezentului regulament, este necesar ca autoritățile competente și ESMA să aibă acces, în conformitate cu dispozițiile legale naționale, în sediile persoanelor fizice și juridice, pentru a confisca documente. Accesul în astfel de sedii este necesar atunci când există suspiciuni întemeiate că există documente și alte date referitoare la obiectul unei inspecții sau al unei investigații și că acestea ar putea fi relevante pentru a dovedi un caz de încălcare a prezentului regulament. În plus, accesul în astfel de sedii este necesar atunci când: persoana căreia i s-au solicitat deja informații nu se conformează acestei obligații; sau atunci când există motive întemeiate pentru a considera că, dacă s-ar formula o astfel de solicitare, persoana în cauză nu s-ar conforma sau că documentele sau informațiile la care se referă solicitarea ar fi îndepărtate, modificate sau distruse. În cazul în care este necesară o autorizare prealabilă din partea autorității judiciare a statului membru în cauză, în conformitate cu legislația națională, un astfel de drept de acces în sedii va fi exercitat după ce s-a obținut autorizația judiciară prealabilă.

(39)  Înregistrările existente ale convorbirilor telefonice și registrele referitoare la schimburile de date ale entităților supravegheate pot constitui dovezi cruciale, iar, uneori, pot fi singurele probe pe baza cărora poate să fie identificată și dovedită existența unor încălcări ale prezentului regulament, în special cele legate de respectarea cerințelor în materie de guvernanță și de control. Aceste registre și înregistrări pot contribui la verificarea identității persoanei responsabile de o anumită transmitere, a persoanelor responsabile de aprobarea acesteia și a faptului dacă este respectată separarea organizațională între membrii personalului. Prin urmare, autoritățile competente ar trebui să fie în măsură să solicite înregistrările existente ale convorbirilor telefonice, registrele cu comunicațiile electronice și schimburile de date deținute de entitățile supravegheate, în acele cazuri în care există o suspiciune rezonabilă că aceste înregistrări sau registre legate de obiectul inspecției sau al investigației pot fi relevante pentru a dovedi o încălcare a prezentului regulament.

(40)  Anumite dispoziții din prezentul regulament se aplică persoanelor fizice sau juridice din țările terțe care pot utiliza indici de referință, pot contribui la indicii de referință sau pot fi în alt fel implicați în procesul de elaborare a indicilor de referință. Prin urmare, autoritățile competente ar trebui să încheie acorduri cu autoritățile de supraveghere din țările terțe. ESMA ar trebui să coordoneze elaborarea acestor acorduri de cooperare și schimbul, între autoritățile competente, de informații primite de la țările terțe.

(41)  Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene („Carta”), în special dreptul la respectarea vieții private și a celei de familie, protecția datelor cu caracter personal, dreptul la libertatea de exprimare și de informare, libertatea de a desfășura o activitate economică, dreptul la proprietate, dreptul la protecția consumatorilor, dreptul la o cale de atac eficace și dreptul la apărare. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui interpretat și aplicat în conformitate cu aceste drepturi și principii. În special, atunci când prezentul regulament se referă la normele care reglementează libertatea de exprimare în alte mijloace de comunicare în masă și la normele sau codurile care reglementează profesia de jurnalist, ar trebui să se țină seama de aceste libertăți, deoarece acestea sunt garantate în Uniune și în statele membre, astfel cum sunt recunoscute la articolul 11 din Cartă și în alte dispoziții aplicabile. Prezentul regulament nu ar trebui să se aplice presei, altor mijloace de comunicare în masă și jurnaliștilor care nu fac decât să publice sau să facă trimitere la un indice de referință în cadrul activității lor de jurnalism, neavând niciun control asupra furnizării indicelui respectiv.

(42)  Drepturile la apărare ale persoanelor în cauză ar trebui să fie respectate pe deplin. În special, persoanelor care fac obiectul procedurilor trebuie să li se ofere acces la constatările care au stat la baza deciziei autorităților competente și trebuie să li se recunoască dreptul de a fi audiate.

(43)  Transparența în ceea ce privește indicii de referință este necesară din motive de stabilitate a pieței financiare și de protecție a investitorilor. Orice schimb sau transmitere de informații din partea autorităților competente ar trebui să se efectueze în conformitate cu normele privind transferul datelor cu caracter personal prevăzute în Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date(10). Orice schimb sau transmitere de informații din partea ESMA ar trebui să se efectueze în conformitate cu normele privind transferul datelor cu caracter personal prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date(11).

(44)  Ținând seama de principiile descrise în comunicarea Comisiei privind consolidarea regimului sancțiunilor în sectorul serviciilor financiare și de actele juridice ale Uniunii adoptate în urma comunicării respective, statele membre ar trebui să stabilească norme privind sancțiunile și măsurile administrative aplicabile în cazurile de încălcare a dispozițiilor prezentului regulament și să asigure aplicarea acestora. Astfel de sancțiuni și măsuri administrative ar trebui să fie eficace, proporționale și disuasive.

(45)  Prin urmare, ar trebui să se prevadă un set de măsuri administrative, sancțiuni și amenzi pentru a se asigura o abordare comună în statele membre și pentru a se consolida efectul lor disuasiv. Sancțiunile aplicate în cazuri specifice ar trebui să fie stabilite luând în considerare, după caz, factori precum prezența sau absența intenției, rambursarea oricăror beneficii financiare identificate, gravitatea și durata încălcării, orice circumstanțe agravante sau atenuante, necesitatea ca amenzile să aibă un efect disuasiv și, după caz, să includă posibilitatea unei reduceri în schimbul cooperării cu autoritatea competentă.▌

(46)  Pentru a se garanta faptul că deciziile luate de autoritățile competente au un efect disuasiv asupra publicului larg, acestea ar trebui să fie în mod normal publicate. Publicarea deciziilor este, de asemenea, un instrument important pentru autoritățile competente de a informa participanții pe piață despre comportamentul care este considerat a fi o încălcare a prezentului regulament și pentru a promova în general o conduită mai bună în rândul participanților pe piață. În cazul în care o astfel de publicare aduce prejudicii disproporționate persoanelor implicate, pune în pericol stabilitatea piețelor financiare sau o investigație aflată în desfășurare, autoritatea competentă ar trebui să publice sancțiunile și măsurile luate în mod anonim sau să amâne publicarea acestora. Autoritățile competente ar trebui să aibă opțiunea de a nu publica sancțiuni în cazul în care publicarea anonimă sau întârzierea publicării sunt considerate insuficiente pentru a garanta faptul că stabilitatea piețelor financiare nu va fi pusă în pericol. De asemenea, autoritățile competente nu sunt obligate să publice măsuri care sunt considerate a fi minore, în cazul în care publicarea lor ar fi disproporționată.

(47)  Indicii de referință critici pot implica contribuitori, administratori și utilizatori din mai multe state membre. Astfel, încetarea furnizării unui astfel de indice de referință sau orice eveniment care poate submina în mod semnificativ integritatea sa poate avea implicații în mai multe state membre, ceea ce înseamnă că supravegherea unui astfel de indice de referință de către autoritatea competentă a statului membru în care acesta este situat nu va fi eficientă și eficace din punctul de vedere al abordării riscurilor pe care le prezintă respectivul indice de referință critic. Prin urmare, pentru a asigura schimbul eficient de informații în scopul supravegherii între autoritățile competente, precum și coordonarea activităților acestora și a măsurilor de supraveghere întreprinse, ar trebui să se formeze colegii ale autorităților competente conduse de ESMA. Activitățile colegiilor ar trebui să contribuie la aplicarea armonizată a dispozițiilor prezentului regulament și la convergența în materie de practici de supraveghere. Rolul de mediere al ESMA, care este obligatoriu din punct de vedere juridic, este un element-cheie pentru asigurarea coordonării, a coerenței în materie de supraveghere și a convergenței practicilor de supraveghere. Indicii de referință pot fi utilizați ca referință pentru instrumentele financiare și contractele financiare de lungă durată. În anumite cazuri, furnizarea unor astfel de indici de referință nu mai poate fi autorizată după intrarea în vigoare a prezentului regulament, deoarece aceștia comportă caracteristici care nu pot fi adaptate pentru a se asigura conformitatea lor cu cerințele prezentului regulament. Cu toate acestea, interzicerea furnizării în continuare a unui astfel de indice de referință poate să ducă la rezilierea sau ineficacitatea instrumentelor financiare sau a contractelor financiare și, astfel, poate aduce prejudicii investitorilor. Prin urmare, este necesar să se elaboreze dispoziții pentru a permite furnizarea în continuare a acestor indici de referință pentru o perioadă de tranziție.

(47a)  În cazurile în care prezentul regulament se aplică sau ar putea să se aplice entităților supravegheate și piețelor care fac obiectul Regulamentului (UE) nr. 1227/2011 al Parlamentului European și al Consiliului(12) (REMIT), ESMA ar trebui să se consulte pe deplin cu Agenția pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER) cu scopul de a valorifica cunoștințele de specialitate ale ACER pe piețele energiei și de a reduce orice dublă reglementare.

(47b)  În cazul în care un indice de referință existent nu respectă cerințele prezentului regulament, însă modificarea indicelui în vederea asigurării conformității sale cu regulamentul ar genera o situație de forță majoră sau ar duce la încălcarea condițiilor unui contract financiar sau instrument financiar, autoritatea competentă responsabilă poate permite utilizarea în continuare a indicelui de referință până când acesta poate să nu mai fie utilizat sau poate să fie înlocuit cu un alt indice de referință, pentru a evita efectele negative asupra consumatorilor în urma anulării neordonate și neașteptate a indicelui de referință.

(48)  În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament și în vederea identificării mai precise a elementelor tehnice ale propunerii, Comisiei ar trebui să îi fie delegată competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE▌. În propunerile de astfel de acte, ar trebui să se țină cont de principalele standarde internaționale pentru administrarea, furnizarea și utilizarea indicilor de referință, în special de rezultatele activității IOSCO. Trebuie respectat principiul proporționalității, în special în cazul indicilor de referință care nu sunt critici și al indicilor de referință ai mărfurilor.

(49)  Comisia ar trebui să adopte, prin intermediul unor acte delegate, în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și în conformitate cu articolele 10 și 14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, proiecte de standarde tehnice de reglementare elaborate de ESMA referitoare la cerințele privind guvernanța și controlul, care să stabilească, printre altele, conținutul minim al acordurilor de cooperare cu autoritățile competente din țările terțe.

(50)  În vederea asigurării unor condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, ar trebui să se confere Comisiei competențe de executare pentru unele dintre aspectele acestuia. Aceste aspecte se referă la verificarea echivalenței între cadrul juridic care se aplică ▌furnizorilor de indici de referință din țările terțe, precum și la verificarea justeții atribuirii unui caracter critic unui indice de referință. Aceste competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011(13) de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie.

(51)  Comisiei ar trebui să i se încredințeze, de asemenea, competența de a adopta, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, în conformitate cu articolul 291 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare elaborate de ESMA care să stabilească procedurile și formularele utilizate pentru schimbul de informații între autoritățile competente și ESMA. Întrucât obiectivele prezentului regulament, respectiv stabilirea unui regim coerent și eficace pentru abordarea vulnerabilităților pe care le implică utilizarea indicilor de referință, nu pot fi realizate într-o măsură suficientă de către statele membre, dat fiind că impactul global al problemelor legate de indicii de referință poate fi perceput pe deplin numai într-un context european, și, prin urmare, obiectivele respective pot fi mai bine realizate la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la același articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor respective,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Titlul 1:

OBIECT, DOMENIU DE APLICARE ȘI DEFINIȚII

Articolul 1

Obiectul

Prezentul regulament introduce un cadru comun care să asigure precizia și integritatea indicilor utilizați ca indici de referință pentru instrumentele financiare și contractele financiare din Uniune. Prin urmare, regulamentul contribuie la buna funcționare a pieței interne, asigurând, totodată, un nivel ridicat de protecție a consumatorilor și a investitorilor.

Articolul 2

Domeniul de aplicare

(1)  Prezentul regulament se aplică furnizării indicilor de referință, contribuției cu date de intrare la indicii de referință și utilizării indicilor de referință pe teritoriul Uniunii.

(2)  Prezentul regulament nu se aplică indicilor de referință furnizați de:

(a)  ▌băncile centrale, în cazul în care acestea exercită atribuții sau execută sarcini și îndatoriri conferite lor prin tratate și prin statutul Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC) și al BCE sau în cazul în care independența lor este stabilită în structura constituțională a statului membru sau a țării terțe în cauză;

(aa)  autoritățile publice care furnizează sau care dețin controlul asupra furnizării de indici de referință în scopuri legate de politicile publice, inclusiv pentru măsuri legate de ocuparea forței de muncă, activitate economică și inflație;

(ab)  contrapărți centrale;

(ac)  administratori care furnizează prețuri unice sau prețuri de referință cu valoare unică;

(ad)  presă, alte mijloace de comunicare în masă și jurnaliști care nu fac decât să publice sau să facă trimitere la un indice de referință în cadrul activității lor de jurnalism, neavând niciun control asupra furnizării indicelui respectiv;

(ae)  casele de ajutor reciproc („credit unions”) în sensul Directivei 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului(14).

(2a)  Articolul 5 alineatele (1), (2a), (3b), (3c), și (3d), articolele 5a și 5b, articolul 5d literele (b)-(g), articolul 7 alineatul (1) literele (aa), (b), (ba), (bb), (bc) și (c), articolul 7 alineatele (2a), (3a) și (3b), articolul 7a, articolul 8 alineatele (1) și (2), articolul 9 alineatele (1) și (2), articolul 11 și articolul 17 alineatul (1) nu se aplică administratorilor în ceea ce privește indicii lor de referință fără caracter critic.

Articolul 3

Definiții

(1)  În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

1.  „indice” înseamnă orice cifră:

(a)  care este publicată sau pusă la dispoziția publicului;

(b)  care este determinată în mod regulat, în întregime sau parțial, prin aplicarea unei formule sau a oricărei alte metode de calcul sau printr-o evaluare și

(c)  în cazul în care această determinare se face pe baza valorii unuia sau mai multor active-suport sau prețuri, inclusiv prețuri estimate, rate ale dobânzii reale sau estimate, sau a altor valori ori studii;

1a.  „furnizor de indici” înseamnă persoana fizică sau juridică care deține controlul asupra furnizării unui indice de referință;

2.  „indice de referință” înseamnă orice indice prin raportare la care este stabilită suma de plătit în cadrul unui instrument financiar sau al unui contract financiar sau este stabilită valoarea unui instrument financiar▌;

2a.  „categorie de indici de referință” înseamnă un grup de indici de referință furnizați de același administrator, stabiliți pe baza datelor de intrare de natură similară, care oferă măsuri specifice despre aceeași piață ori realitate economică sau despre o piață ori o realitate economică similară;

3.  „furnizarea unui indice de referință” înseamnă:

(a)  administrarea procedurilor pentru determinarea unui indice de referință; ▌

(b)  colectarea, analizarea sau prelucrarea datelor de intrare în scopul determinării unui indice de referință; și

(c)  determinarea unui indice de referință prin aplicarea unei formule sau a altei metode de calcul sau printr-o evaluare a datelor de intrare furnizate în acest scop;

4.  „administrator” înseamnă o persoana fizică sau juridică care deține controlul asupra furnizării unui indice de referință;

5.  „utilizarea unui indice de referință” înseamnă:

(a)  emiterea unui instrument financiar care se raportează la un indice sau la o combinație de indici;

(b)  stabilirea sumei de plată în cadrul unui instrument financiar sau al unui contract financiar prin raportarea la un indice sau la o combinație de indici;

(c)  calitatea de parte la un contract financiar care se raportează la un indice sau la o combinație de indici;

(d)  stabilirea performanței unui fond de investiții cu ajutorul unui indice sau al unei combinații de indici cu scopul urmăririi randamentului unui astfel de indice sau combinații de indici sau cu scopul definirii alocării activelor unui portofoliu sau al calculării taxelor de performanță;

6.  „contribuție cu date de intrare” înseamnă furnizarea oricăror date de intrare ce nu sunt disponibile public unui administrator sau unei alte persoane în scopul transmiterii acestora către un administrator, datele respective fiind necesare în vederea determinării unui indice de referință și fiind furnizate în acest scop;

7.  „contribuitor” înseamnă o persoană fizică sau juridică care contribuie cu date de intrare ce nu sunt reglementate;

8.  „contribuitor supravegheat” înseamnă o entitate supravegheată care contribuie cu date de intrare către un administrator situat pe teritoriul Uniunii;

9.  „transmițător” înseamnă o persoană fizică angajată de către contribuitor în scopul contribuirii cu date de intrare;

9a.  „evaluator” înseamnă angajatul unui administrator al unui indice de referință al mărfurilor sau orice altă persoană fizică sau parte terță ale cărei servicii sunt puse la dispoziția administratorului sau se află sub controlul acestuia, care este responsabilă de aplicarea unei metodologii sau a unui raționament asupra datelor de intrare sau asupra altor informații, pentru a ajunge la o evaluare concludentă cu privire la prețul unei anumite mărfi;

10.  „date de intrare” înseamnă datele cu privire la valoarea unuia sau mai multor active-suport sau prețuri, inclusiv prețuri estimate, sau alte valori utilizate de către administrator în vederea determinării indicelui de referință;

11.  „date reglementate” înseamnă:

(i)   datele de intrare furnizate în întregime de:

(a)   un loc de tranzacționare, astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) punctul 24 din Directiva 2014/65/UE, însă numai în ceea ce privește datele referitoare la instrumente financiare;

(b)   un mecanism de publicare aprobat, astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) punctul 52 din Directiva 2014/65/UE, sau de un furnizor de sisteme centralizate de raportare, astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) punctul 53 din Directiva 2014/65/UE, în conformitate cu cerințele obligatorii privind transparența post-tranzacționare, însă numai în ceea ce privește datele tranzacțiilor referitoare la instrumentele financiare care sunt tranzacționate la un loc de tranzacționare;

(c)  un mecanism de raportare aprobat, astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) punctul 54 din Directiva 2014/65/UE, însă numai în ceea ce privește datele referitoare la tranzacțiile de instrumente financiare care sunt tranzacționate la un loc de tranzacționare și care trebuie divulgate în conformitate cu cerințele obligatorii privind transparența post-tranzacționare;

(d)   o bursă de energie electrică, astfel cum este menționată la articolul 37 alineatul (1) litera (j) din Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European și a Consiliului(15);

(e)   o bursă de gaze naturale, astfel cum este menționată la articolul 41 alineatul (1) litera (j) din Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului(16);

(f)   o platformă de licitație menționată la articolul 26 sau ▌30 din Regulamentul (UE) nr. 1031/2010 al Comisiei(17);

(g)  date furnizate în temeiul articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1227/2011 și detaliate în Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1348/2014 al Comisiei(18); sau

(h)  un loc de tranzacționare, o platformă, o bursă, un mecanism de publicare sau un mecanism de raportare dintr-o țară terță considerat echivalent cu cele specificate la literele (a)-(g) sau orice altă entitate, precum părțile care se ocupă cu agregarea sau cu colectarea datelor de tranzacționare, ale căror contribuții cu date de intrare fac deja obiectul unei supravegheri corespunzătoare; și

(ii)  valorile activelor nete ale organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM), astfel cum sunt definite la articolul 1 alineatul (2) din Directiva 2009/65/CE(19);

12.  „date de tranzacție” înseamnă prețuri, rate, indici sau valori observabile care reprezintă tranzacții între contrapărți neafiliate pe o piață activă supusă forțelor cererii și ofertei;

13.  „instrument financiar” înseamnă oricare instrument dintre cele enumerate în secțiunea C din anexa I la Directiva 2014/65/UE, pentru care a fost făcută o cerere de admitere la tranzacționare într-un loc de tranzacționare, conform definiției de la articolul 4 alineatul (1) punctul 24 din Directiva 2014/65/UE, sau care este tranzacționat într-un loc de tranzacționare, conform definiției de la articolul 4 alineatul (1) punctul 24 din Directiva 2014/65/UE;

14.  „entitate supravegheată” înseamnă următoarele entități:

(a)  instituțiile de credit, astfel cum sunt definite la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2013/36/UE;

(b)  societățile de investiții, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 din Directiva 2014/65/UE;

(c)  întreprinderile de asigurare, astfel cum sunt definite la articolul 13 punctul 1 din Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului(20);

(d)  întreprinderile de reasigurare, astfel cum sunt definite la articolul 13 punctul (4) din Directiva 2009/138/CE;

(e)  OPCVM astfel cum sunt definite la articolul 1 alineatul (2) din Directiva 2009/65/CE(21);

(f)  administratorii fondurilor de investiții alternative (AFIA), astfel cum sunt definiți la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului(22);

(g)  contrapărțile centrale (CPC), astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului(23);

(h)  registrele centrale de tranzacții, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 2 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;

(i)  administratorii;

15.  „contract financiar” înseamnă:

(a)  orice contract de credit, astfel cum este definit la articolul 3 litera (c) din Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului(24);

(b)  orice contract de credit, astfel cum este definit la articolul 4 punctul 3 din Directiva 2014/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului(25);

16.  „fond de investiții” înseamnă FIA, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/61/UE sau OPCVM care se încadrează în domeniul de aplicare al Directivei 2009/65/CE;

17.  „organ de conducere” înseamnă structura de conducere, care include atribuții de supraveghere și de conducere, are autoritatea supremă în luarea deciziilor și este abilitată să stabilească strategia, obiectivele și direcția generală a entității;

18.  „consumator” înseamnă o persoană fizică care, în cadrul contractelor financiare care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament, acționează în scopuri care se află în afara activității sale comerciale, economice sau profesionale;

19.  „indice de referință al ratei dobânzii interbancare” înseamnă un indice de referință în care activul suport, în sensul punctului 1 litera (c) al prezentului articol, este rata la care băncile pot acorda împrumuturi altor bănci sau contracta împrumuturi de la alte bănci;

19a.  „indice de referință al cursului de schimb” înseamnă un indice de referință a cărui valoare este stabilită în raport cu prețul, exprimat într-o singură monedă, al unei monede sau al unui coș valutar;

20.  „indice de referință al mărfii” înseamnă un indice de referință în care activul suport, în sensul punctului 1 litera (c) al prezentului articol, este o marfă, în sensul articolului 2 punctul 2 din Regulamentul (CE) nr. 1287/2006 al Comisiei(26), cu excepția certificatelor de emisii menționate la punctul 11 din secțiunea C a anexei I la Directiva 2014/65/UE;

20a.  „risc aferent bazei” înseamnă riscul legat de exactitatea descrierii de către un indice de referință a realității economice sau de piață subiacente pe care indicele în cauză intenționează să o măsoare;

21.  „indice de referință critic” înseamnă

(a)  un indice de referință care nu se bazează pe date reglementate și a cărui valoare de referință depășește 500 de miliarde EUR, astfel cum este definit la articolul 13 alineatul (1); sau

(b)  un indice de referință a cărui încetare ar avea un impact negativ semnificativ asupra stabilității financiare, a bunei funcționări a piețelor și a economiei reale din unul sau mai multe state membre;

Un indice de referință critic are caracter „național” dacă efectele negative rezultate în urma încetării furnizării sale sau în urmai furnizării sale pe baza unei serii de contribuitori sau a unor date nereprezentative se limitează la un singur stat membru. În aceste cazuri, se aplică procedura prevăzută la articolul 13 alineatele (2a)-(2d).

Un indice de referință critic are caracter „european” dacă efectele negative rezultate în urma încetării furnizării sale sau în urmai furnizării sale pe baza unei serii de contribuitori sau a unor date nereprezentative nu se limitează la un singur stat membru. În aceste cazuri, se aplică procedura prevăzută la articolul 13 alineatele (2e), (2f) și (2g).

21a.  „indice de referință necritic” înseamnă un indice de referință care nu îndeplinește criteriile pentru a fi considerat indice de referință critic, conform articolului 13;

22.  „situată” înseamnă, în ceea ce privește o persoană juridică, statul membru sau țara terță în care se află sediul social al persoanei respective sau un alt sediu oficial al acesteia, iar în ceea ce privește o persoană fizică, statul membru sau țara terță în care persoana respectivă își are domiciliul fiscal;

22a.  „autoritate publică” înseamnă:

(a)  orice guvern sau administrație publică;

(b)  orice entitate sau persoană care îndeplinește funcții de administrație publică conform legislației naționale sau care deține responsabilități sau funcții publice sau care prestează servicii publice, inclusiv indici ai inflației, ai ocupării forței de muncă și ai activității economice, aflată sub controlul unei autorități publice sau guvernamentale.

(2)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 37 în vederea explicitării elementelor tehnice ale definițiilor prevăzute la alineatul (1), în special în vederea furnizării de detalii cu privire la ce anume constituie punerea la dispoziția publicului în scopul definirii unui indice. În actele delegate menționate, Comisia asigură definirea termenului „publicat” sau „pus la dispoziția publicului” astfel încât să aibă sensul de „pus la dispoziția publicului larg compus din utilizatori sau utilizatori potențiali”.

După caz, Comisia ține seama de evoluția pieței sau a tehnologilor și de convergența la nivel internațional a practicilor de supraveghere referitoare la indicii de referință.

(2a)  Comisia adoptă acte de punere în aplicare în vederea întocmirii unei liste a autorităților publice din Uniune menționate la alineatul (1) punctul 22a din prezentul articol și în vederea revizuirii acestei liste. Actele de punere în aplicare respective sunt adoptate în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 38 alineatul (2).

Articolul 4

Excluderea furnizorilor de indici care nu au cunoștință de utilizarea indicilor de referință pe care îi furnizează

▌Prezentul regulament nu se aplică unui furnizor de indici în ceea ce privește un indice ▌furnizat de acesta în cazul în care furnizorul de indici în cauză nu are cunoștință și nu ar putea în mod rezonabil să fi avut cunoștință de faptul că respectivul indice ▌este utilizat în scopurile menționate la articolul 3 alineatul (1) punctul 2.

TITLUL II

INTEGRITATEA ȘI FIABILITATEA INDICILOR DE REFERINȚĂ

Capitolul 1

Guvernanța și controlul administratorilor

Articolul 5

Cerințe în materie de guvernanță și de conflicte de interese

(1)  ▌Administratorul trebuie să dispună de mecanisme solide de guvernanță, care includ o structură organizațională clară, cu roluri și responsabilități bine definite, transparente și coerente pentru toți participanții implicați în furnizarea unui indice de referință.

Administratorul ia toate măsurile necesare pentru a identifica și a preveni sau gestiona conflictele de interese între el însuși, inclusiv managerii și angajații săi sau orice altă persoană fizică sau parte terță ale cărei servicii sunt puse la dispoziția sa sau se află sub controlul său, și contribuitori sau utilizatori și pentru a garanta că, în cazul în care este necesară exercitarea de puteri discreționare sau de decizie în procesul de elaborare a indicelui de referință, acest lucru se realizează în mod independent și corect.

(2a)  Furnizarea unui indice de referință este separată, din punct de vedere operațional, de orice altă parte a activității profesionale a administratorului care ar putea crea un conflict de interese real sau potențial. În cazul în care un administrator ar putea face obiectul unor conflicte de interese ca urmare a structurii sale de proprietate, a participațiilor majoritare sau a altor activități desfășurate de o entitate care deține drepturi de proprietate sau de control asupra administratorului sau de o entitate deținută sau controlată de către administrator sau de către oricare dintre afiliații săi, administratorul instituie o funcție de supraveghere independentă, care include o reprezentare echilibrată a unei serii de părți interesate, dacă acestea sunt cunoscute, de abonați și de contribuitori. În cazul în care astfel de conflicte nu pot fi gestionate în mod adecvat, administratorul încetează orice activitate sau relație care creează conflictele respective sau încetează elaborarea indicelui de referință.

(3a)  Administratorul publică sau divulgă toate conflictele de interese existente sau potențiale utilizatorilor indicelui de referință și autorității competente responsabile și, dacă este cazul, contribuitorilor, inclusiv conflictele de interese care rezultă din dreptul de proprietate sau de control asupra administratorului.

(3b)  Administratorul stabilește și aplică politici și proceduri adecvate, precum și mecanisme organizaționale eficiente pentru identificarea, divulgarea, gestionarea, atenuarea și evitarea conflictelor de interese în scopul protejării integrității și independenței procesului de stabilire a indicelui de referință. Aceste politici și proceduri sunt revizuite și actualizate periodic. Politicile și procedurile țin cont de conflictele de interese, de gradul de exercitare a puterilor discreționare în procesul de elaborare a indicelui de referință și de riscurile pe care le prezintă indicele de referință și le tratează în mod corespunzător. Politicile și procedurile:

(a)  asigură confidențialitatea informațiilor primite sau elaborate de către administrator, sub rezerva obligațiilor privind divulgarea și transparența prevăzute de prezentul regulament; și

(b)  tratează în mod special conflictele cauzate de dreptul de proprietate sau de control al administratorului sau cele cauzate de alte interese din grupul său sau de alte persoane care pot exercita influență sau control asupra administratorului în ceea ce privește stabilirea indicelui de referință.

(3c)  Administratorul se asigură că angajații și toate celelalte persoane fizice ale căror servicii sunt puse la dispoziția sa sau se află sub controlul său și care sunt direct implicate în furnizarea unui indice de referință:

(a)  au competențele, cunoștințele și experiența necesare pentru realizarea sarcinilor ce le sunt atribuite și fac obiectul unei gestionări și unei supravegheri efective;

(b)  nu fac obiectul unei influențe necuvenite sau al unor conflicte de interese, iar remunerarea și evaluarea performanței persoanelor respective nu creează conflicte de interese și nu afectează în alt mod integritatea procesului de elaborare a indicelui de referință;

(c)  nu au interese sau legături comerciale care să compromită funcțiile administratorului;

(d)  nu au dreptul să contribuie la elaborarea unui indice de referință prin participarea la licitații, oferte și tranzacții fie în nume propriu, fie în numele participanților pe piață; și

(e)  fac obiectul unor proceduri eficace de control al schimburilor de informații cu alți angajați și nu sunt implicate în activități care pot crea un risc de conflicte de interese.

(3d)  Administratorul stabilește proceduri specifice de control pentru a garanta integritatea și fiabilitatea angajatului sau a persoanei care elaborează indicele de referință; acestea ar putea include o aprobare internă de către conducere înainte de difuzarea indicelui de referință sau o măsură înlocuitoare adecvată, de exemplu, în cazul unui indice de referință actualizat pe parcursul aceleiași zile sau în timp real.

(3e)  Orice modificare nesemnificativă a indicelui de referință în raport cu dispozițiile vizate în prezentul articol nu se consideră a fi o încălcare a unui contract financiar sau a unui instrument financiar care se raportează la indicele de referință în cauză. În cazul unui indice de referință critic, autoritatea competentă responsabilă este abilitată să determine dacă o modificare este semnificativă sau nu.

Articolul 5a

Cerințe privind funcția de supraveghere

(1)  Administratorul instituie și menține o funcție de supraveghere permanentă și efectivă care să supravegheze toate aspectele legate de furnizarea indicilor săi de referință.

(2)  Administratorul elaborează și menține proceduri solide în ceea ce privește funcția sa de supraveghere, care sunt puse la dispoziția autorităților competente responsabile.

Principalele trăsături ale acestor proceduri includ:

(a)  mandatul funcției de supraveghere;

(b)  criteriile de selectare a membrilor funcției de supraveghere;

(c)  informații succinte privind participarea la orice consiliu sau comitet însărcinat cu funcția de supraveghere, împreună cu toate declarațiile de conflicte de interese și procesele pentru alegerea, nominalizarea sau destituirea și înlocuirea membrilor comitetului.

(3)  Funcția de supraveghere funcționează în mod independent și cuprinde responsabilitățile următoare, adaptate în funcție de complexitatea, utilizarea și vulnerabilitatea indicelui de referință:

(a)  revizuirea cel puțin o dată pe an a definiției și a metodologiei de elaborare a indicelui de referință;

(b)  supravegherea tuturor modificărilor aduse metodologiei aferente indicelui de referință și autorizarea administratorului să se consulte cu privire la astfel de modificări;

(c)  supravegherea cadrului de control al administratorului, a gestionării și exploatării indicelui de referință și, în cazul în care un indice de referință recurge la contribuitori, a codului de conduită menționat la articolul 9 alineatul (1);

(d)  reexaminarea și aprobarea procedurilor de încetare a indicelui de referință, inclusiv orice consultare cu privire la o încetare;

(e)  supravegherea oricărei părți terțe implicate în furnizarea indicelui de referință, inclusiv a agenților de calcul sau de difuzare;

(f)  evaluarea auditurilor sau a verificărilor interne și externe și monitorizarea punerii în aplicare a acțiunilor de remediere evidențiate în rezultatele acestor audituri;

(g)  în cazul în care indicele de referință recurge la contribuitori, monitorizarea datelor de intrare și a contribuitorilor, precum și a acțiunilor administratorului cu privire la contestarea sau validarea contribuțiilor cu date de intrare;

(h)  în cazul în care indicele de referință recurge la contribuitori, luarea de măsuri eficace cu privire la orice încălcare a codului de conduită; și

(i)  în cazul în care indicele de referință recurge la contribuitori, raportarea către autoritățile competente responsabile a oricărei abateri din partea contribuitorilor sau a administratorilor, de care are cunoștință funcția de supraveghere, precum și a oricăror date de intrare ce pot fi anormale sau suspecte.

(4)  Funcția de supraveghere este îndeplinită fie de un comitet separat, fie de alte organe adecvate de guvernanță.

ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare prin care să se stabilească caracteristicile funcției de supraveghere în ceea ce privește componența sa, precum și poziția sa în cadrul structurii organizaționale a administratorului, astfel încât să se asigure integritatea acestei funcții și lipsa conflictelor de interese.

ESMA separă diferitele tipuri de indici de referință și de sectoare, astfel cum se prevede în prezentul regulament, și ține seama de diferențele existente în ceea ce privește structura de proprietate și de control a administratorilor, natura, amploarea și complexitatea procesului de elaborare a indicelui de referință, precum și de riscul și impactul acestuia, inclusiv în contextul convergenței internaționale a practicilor de supraveghere în ceea ce privește cerințele de guvernanță aferente indicilor de referință.

ESMA transmite Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la [XXX].

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

(5)  Funcția de supraveghere poate acoperi mai mulți indici de referință furnizați de un administrator, cu condiția să respecte celelalte cerințe prevăzute la titlul I și la titlul IV.

(6)  Orice modificare nesemnificativă a indicelui de referință în raport cu dispozițiile vizate în prezentul articol nu se consideră a fi o încălcare a unui contract financiar sau a unui instrument financiar care se raportează la indicele de referință în cauză. În cazul unui indice de referință critic, autoritatea competentă responsabilă este abilitată să determine dacă o modificare este semnificativă sau nu.

Articolul 5b

Cerințe privind cadrul de control

(1)  Administratorul dispune de un cadru de control care garantează faptul că indicele de referință este furnizat și publicat sau pus la dispoziție în conformitate cu prezentul regulament.

(2)  Cadrul de control este proporțional cu nivelul conflictelor de interese identificate, cu puterile discreționare exercitate în procesul de elaborare a indicelui de referință și cu natura datelor de intrare ale indicelui de referință și include:

(a)  gestionarea riscului operațional;

(b)  procedurile pentru situații de urgență și procedurile de recuperare instituite pentru situația în care furnizarea indicilor de referință este perturbată.

(3)  În cazul în care datele de intrare nu sunt date privind tranzacțiile, administratorul:

(a)  stabilește măsuri pentru a asigura faptul că, în măsura posibilului, contribuitorii respectă codul de conduită menționat la articolul 9 alineatul (1) și standardele aplicabile în ceea ce privește datele de intrare;

(b)  stabilește măsuri pentru monitorizarea datelor de intrare, inclusiv monitorizarea datelor de intrare înainte de publicarea indicelui de referință și validarea datelor de intrare după publicarea acestuia, în vederea identificării erorilor și anomaliilor.

(4)  Cadrul de control este documentat, revizuit și actualizat după caz și este pus la dispoziția autorității competente responsabile și, la cerere, a utilizatorilor.

(5)  Orice modificare nesemnificativă a indicelui de referință în raport cu dispozițiile vizate în prezentul articol nu se consideră a fi o încălcare a unui contract financiar sau a unui instrument financiar care se raportează la indicele de referință în cauză. În cazul unui indice de referință critic, autoritatea competentă responsabilă este abilitată să determine dacă o modificare este semnificativă sau nu.

Articolul 5c

Cerințe privind cadrul de responsabilitate

(1)  Administratorul dispune de un cadru de responsabilitate care să includă ținerea evidenței, proceduri de audit și de verificare, precum și proceduri de tratare a plângerilor, care oferă dovada conformității cu cerințele prezentului regulament.

(2)  Administratorul instituie o funcție independentă internă sau externă, care să dispună de capacitatea necesară de a examina respectarea de către administrator a metodologiei de elaborare a indicelui de referință și a dispozițiilor prezentului regulament și de a prezenta rapoarte în acest sens.

(3)  În cazul indicilor de referință necritici, administratorul publică și menține o declarație de conformitate în care administratorul raportează cu privire la respectarea prezentului regulament. Declarația de conformitate vizează cel puțin cerințele prevăzute la Articolul 5 alineatele (1), (2a), (3b), (3c) și (3d), articolele 5a și 5b, articolul 5d literele (b)-(g), articolul 7 alineatul (1) literele (aa), (b), (ba), (bb), (bc) și (c), articolul 7 alineatele (2a), (3a) și (3b), articolul 7a, articolul 8 alineatele (1) și (2), articolul 9 alineatele (1) și (2), articolul 11 și articolul 17 alineatul (1).

În cazul în care administratorul nu respectă cerințele prevăzute la Articolul 5 alineatele (1), (2a), (3b), (3c) și (3d), articolele 5a și 5b, articolul 5d literele (b)-(g), articolul 7 alineatul (1) literele (aa), (b), (ba), (bb), (bc) și (c), articolul 7 alineatele (2a), (3a) și (3b), articolul 7a, articolul 8 alineatele (1) și (2), articolul 9 alineatele (1) și (2), articolul 11 și articolul 17 alineatul (1), în declarația de conformitate se indică în mod clar motivele pentru care administratorul în cauză găsește oportun să nu respecte dispozițiile menționate.

(4)  Administratorul unui indice de referință necritic desemnează un auditor extern independent care să examineze corectitudinea declarației de conformitate a administratorului și să prezinte un raport în acest sens. Un astfel de audit se efectuează cel puțin o dată la doi ani și ori de câte ori survin modificări semnificative ale indicelui de referință.

(5)  Administratorul pune la dispoziția autorității competente responsabile rezultatele auditurilor menționate la alineatul (4). Administratorul publică sau pune la dispoziția oricărui utilizator al indicelui de referință, la cerere, detaliile auditurilor menționate la alineatul (4). La cererea autorității competente responsabile sau a oricărui utilizator al indicelui de referință, administratorul publică sau pune la dispoziție detalii privind examinările menționate la alineatul (4).

(6)  Autoritatea competentă responsabilă poate să solicite administratorului informații suplimentare referitoare la indicii săi de referință necritici, în conformitate cu articolul 30, și/sau să transmită administratorului o recomandare cu privire la respectarea de către acesta a dispozițiilor vizate de declarația de conformitate, până când autoritatea competentă consideră că toate cerințele sale sunt pe deplin satisfăcute. Autoritatea competentă poate să publice recomandarea pe site-ul său de internet.

Articolul 5d

Cerințe privind păstrarea evidențelor

(1)  Administratorul ține evidența:

(a)  tuturor datelor de intrare;

(b)  tuturor cazurilor de exercitare de către administrator și, dacă este cazul, de către evaluatori a puterilor de apreciere sau discreționare pentru stabilirea indicelui de referință;

(c)  înregistrărilor privind neluarea în considerare a datelor de intrare, în special atunci când acestea corespund cerințelor din metodologia de stabilire a indicelui de referință, precum și motivele care stau la baza neluării în considerare a acestor date;

(d)  altor modificări ale procedurilor și metodologiilor standard sau abateri de la acestea, inclusiv celor făcute în timpul perioadelor de criză sau perturbare a pieței;

(e)  identităților transmițătorilor și a persoanelor fizice angajate de administratori pentru stabilirea indicilor de referință;

(f)  tuturor documentelor referitoare la contestații și

(g)  înregistrărilor comunicărilor pertinente dintre orice persoană angajată de administrator și contribuitori sau transmițători cu privire la indicele de referință.

(2)  Atunci când indicele de referință se bazează pe contribuții din partea contribuitorilor, contribuitorul ține, de asemenea, evidența comunicărilor pertinente, inclusiv cu alți contribuitori.

(3)  Administratorul păstrează evidențele prevăzute la alineatul (1) timp de cel puțin cinci ani, într-o formă care să facă posibilă reproducerea și înțelegerea integrală a calculelor aferente indicelui de referință și care să permită efectuarea unui audit sau unei evaluări a datelor de intrare, calculelor, deciziilor luate și a aprecierilor discreționare făcute. Înregistrările conversațiilor telefonice sau ale comunicațiilor electronice sunt furnizate la cerere persoanelor implicate în conversațiile sau comunicațiile respective și sunt păstrate pentru o perioadă de trei ani.

Articolul 5e

Tratarea plângerilor

Administratorul deține și publică proceduri scrise de primire, investigare și ținere a evidențelor privind plângerile formulate cu privire la procesul de calcul al administratorului. Un astfel de mecanism privind plângerile asigură faptul că:

(a)  administratorul dispune de un mecanism, descris în detaliu în cadrul unei politici scrise de tratare a plângerilor, prin care abonații indicelui pot depune plângeri cu privire la caracterul reprezentativ pentru valoarea de piață al calculului unui anumit indice de referință, propuneri de modificări ale calculului unui indice de referință, aplicarea metodologiei în legătură cu calculul unui anumit indice de referință și alte decizii editoriale legate de procedeele de calcul al indicelui de referință;

(b)  există o procedură și un calendar pentru soluționarea plângerilor;

(c)  plângerile formale formulate împotriva unui administrator și a personalului acestuia sunt cercetate de către administratorul respectiv în timp util și în mod imparțial;

(d)  investigația este desfășurată în mod independent față de personalul care ar putea fi implicat în obiectul plângerii;

(e)  administratorul vizează finalizarea rapidă a investigației sale.

Articolul 5f

Standardele tehnice de reglementare privind cerințele de guvernanță și control

ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica în detaliu și a calibra cerințele de guvernanță și control conform articolului 5 alineatele (2a) și (3a)-(3d), articolului 5a alineatele (2) și (3), articolului 5b alineatele (2) și (3) și articolului 5c alineatele (1)-(3). ESMA ia în considerare următoarele elemente:

(a)  evoluția indicilor de referință și a piețelor financiare având în vedere convergența la nivel internațional a practicilor de supraveghere în ceea ce privește cerințele de guvernanță aplicabile indicilor de referință;

(b)  caracteristicile specifice ale diferitelor tipuri de indici de referință și de administratori, inclusiv caracteristicile sectoriale și tipurile de date de intrare utilizate;

(c)  deosebirea dintre indicii de referință critici și necritici;

(d)  dacă cerințele sunt deja vizate parțial sau integral de alte cerințe de reglementare aplicabile, mai ales pentru indicii de referință bazați pe date reglementate, în special, dar nu în mod exclusiv, de cerințele prevăzute în Directiva 2014/65/UE sau în Regulamentul (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European și al Consiliului(27), pentru a se garanta că sunt evitate dublarea cerințelor și alte sarcini superflue pentru administratori.

ESMA înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la […].

Comisiei i se deleagă competența de a adopta standardele tehnice de reglementare prevăzute la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Articolul 6

Externalizarea

(1)  Administratorii nu externalizează funcții legate de furnizarea unui indice de referință astfel încât să afecteze semnificativ controlul administratorului asupra furnizării indicelui sau capacitatea autorității competente relevante de a supraveghea indicele de referință.

(3)  Atunci când un administrator externalizează către un furnizor de servicii funcții sau orice servicii sau activități relevante legate de furnizarea unui indice de referință, acesta rămâne pe deplin răspunzător de îndeplinirea tuturor obligațiilor care îi revin în temeiul prezentului regulament.

(3a)   În cazul în care are loc o externalizare, administratorul asigură îndeplinirea următoarelor condiții:

(a)  furnizorul de servicii are competența, capacitatea și toate autorizațiile cerute de lege pentru a îndeplini funcțiile, serviciile sau activitățile care îi sunt externalizate în mod responsabil și profesionist;

(b)  administratorul pune la dispoziția autorităților competente responsabile identitatea și sarcinile furnizorului de servicii care participă la procesul de stabilire a indicelui de referință;

(c)  administratorul ia măsuri corespunzătoare în cazul în care se pare că furnizorul de servicii nu se poate achita de sarcinile externalizate în mod eficace și în conformitate cu legislația și cu cerințele de reglementare aplicabile;

(d)  administratorul dispune de competențele de specialitate necesare pentru a supraveghea în mod eficace funcțiile externalizate și pentru a gestiona riscurile aferente externalizării;

(e)  furnizorul de servicii îi divulgă administratorului orice evoluție care ar putea avea un impact semnificativ asupra capacității sale de a îndeplini sarcinile externalizate în mod eficace și în conformitate cu legislația și cu cerințele de reglementare aplicabile;

(f)  furnizorul de servicii cooperează cu autoritatea competentă responsabilă în ceea ce privește activitățile externalizate, iar administratorul și autoritatea competentă responsabilă au acces efectiv la datele legate de activitățile externalizate, precum și la spațiile comerciale ale furnizorului de servicii, și autoritatea competentă responsabilă poate să își exercite aceste drepturi de acces;

(g)  administratorul poate rezilia acordurile încheiate în acest sens, în cazul în care este necesar;

(h)  administratorul ia măsuri rezonabile, inclusiv planuri de urgență, pentru a evita riscuri operaționale nejustificate legate de participarea furnizorului de servicii la procesul de stabilire a indicelui de referință.

Capitolul 2

Date de intrare, metodologie și semnalarea încălcărilor

Articolul 7

Date de intrare▌

(1)  Furnizarea unui indice de referință este reglementată de următoarele cerințe referitoare la datele de intrare▌:

(a)  Datele de intrare sunt date de tranzacție sau, dacă sunt mai oportune, date ce nu se bazează pe tranzacții, inclusiv oferte de prețuri și estimări ce pot fi verificate, cu condiția să reprezinte în mod exact și fiabil piața sau realitatea economică pe care indicele de referință este destinat să o măsoare▌.

(aa)  Datele de intrare menționate la litera (a) trebuie să poată fi verificate.

(b)  Administratorul obține datele de intrare de la un grup sau un eșantion fiabil și reprezentativ de contribuitori, astfel încât să garanteze faptul că indicele de referință rezultat este fiabil și reprezentativ pentru piața sau realitatea economică pe care indicele de referință este destinat să o măsoare▌.

(ba)  Administratorul utilizează doar datele de intrare ale contribuitorilor care respectă codul de conduită menționat la articolul 9.

(bb)  Administratorul ține o listă a persoanelor care îi pot furniza date de intrare și deține, printre altele, proceduri de evaluare a identității unui contribuitor și a eventualilor transmițători.

(bc)  Administratorul se asigură că contribuitorii furnizează toate datele de intrare pertinente, și

(c)  În cazul în care datele de intrare ale unui indice de referință nu constituie date de tranzacție și un contribuitor este parte la mai mult de 50 % din valoarea tranzacțiilor de pe piața pe care indicele de referință este destinat să o măsoare, administratorul verifică, dacă este posibil, dacă datele de intrare reprezintă o piață concurențială, guvernată de legea cererii și ofertei. În cazul în care administratorul constată că datele de intrare nu reprezintă o piață concurențială, guvernată de legea cererii și ofertei, acesta fie modifică datele de intrare, contribuitorii sau metodologia ▌pentru a se asigura că datele de intrare reprezintă o piață concurențială, guvernată de legea cererii și ofertei, fie încetează să furnizeze indicele de referință respectiv▌.

(2a)  Administratorul se asigură că controalele privind datele de intrare includ:

(a)  criterii care stabilesc cine poate contribui cu date de intrare către administrator și o procedură de selecție a contribuitorilor;

(b)  o procedură pentru a evalua datele de intrare ale contribuitorului și a împiedica contribuitorul să furnizeze alte date de intrare sau pentru a aplica contribuitorului, dacă este cazul, alte sancțiuni pentru neconformitate; și

(c)  o procedură pentru a valida datele de intrare, inclusiv în raport cu alți indicatori sau alte date, pentru a asigura integritatea și exactitatea acestora. Dacă un indice de referință îndeplinește criteriile prevăzute la articolul 14a, această cerință nu se aplică în cazul în care se poate asigura conformitatea în măsură rezonabilă.

(3a)  În cazul în care datele de intrare ale unui indice de referință sunt furnizate de funcția de front office, și anume de un departament, diviziune, grup sau personal al contribuitorilor sau de unul dintre afiliații acestora care efectuează o activitate de stabilire a prețurilor, tranzacționare, vânzare, marketing, publicitate, prospectare, structurare sau brokeraj, administratorul:

(a)  obține date din alte surse care confirmă respectivele date de intrare;

(b)  se asigură că contribuitorii dispun de proceduri interne adecvate de supraveghere și verificare care permit:

(i)  validarea datelor de intrare furnizate, inclusiv proceduri care prevăd revizuiri multiple efectuate de către personalul de conducere pentru a verifica datele de intrare și proceduri de aprobare internă de către conducere pentru transmiterea datelor de intrare;

(ii)  separarea fizică a angajaților din funcția de front office și superiorii lor ierarhici;

(iii)  luarea pe deplin în considerare a măsurilor de gestionare a conflictelor pentru a identifica, divulga, gestiona, atenua și evita stimulentele, existente sau potențiale, pentru a manipula sau influența în alt mod intrările de date, inclusiv prin politici de remunerare, precum și luarea în considerare a conflictelor de interese dintre activitățile de contribuție la datele de intrare și alte activități ale contribuitorului, afiliaților săi sau ale clienților acestora.

Dispozițiile de la literele (a) și (b) din primul paragraf se aplică indicilor de referință care îndeplinesc criteriile prevăzute la articolul 14a numai în cazul în care aceste dispoziții pot fi respectate în măsură rezonabilă.

(3b)  Orice modificare nesemnificativă a indicelui de referință în raport cu dispozițiile vizate în prezentul articol nu se consideră a fi o încălcare a unui contract financiar sau a unui instrument financiar care se raportează la indicele de referință în cauză. În cazul unui indice de referință critic, autoritatea competentă responsabilă este abilitată să determine dacă o modificare este semnificativă sau nu.

(3c)  ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica în detaliu procedurile interne de supraveghere și verificare ale unui contribuitor pe care administratorul le solicită, în conformitate cu alineatele (2a) și (3a), pentru a asigura integritatea și exactitatea datelor de intrare.

ESMA ține seama de principiul proporționalității în ceea ce privește indicii de referință necritici și cei ai mărfurilor, de particularitățile diferitelor tipuri de indici, în special ale celor bazați pe contribuții din partea entităților care îndeplinesc criteriile prevăzute la articolul 14a, de caracterul datelor de intrare, de faptul dacă cerințele sunt deja vizate, parțial sau integral, de alte cerințe de reglementare pertinente, în special, printre altele, de cerințele din Directiva 2014/65/UE sau din Regulamentul (UE) nr. 600/2014, pentru a se garanta că sunt evitate dublarea cerințelor și alte sarcini superflue pentru administratori, precum și de convergența la nivel internațional a practicilor de supraveghere în ceea ce privește indicii de referință.

ESMA transmite Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la [XXX].

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Articolul 7a

Metodologie

(1)  Pentru stabilirea indicelui de referință, administratorul utilizează o metodologie care:

(a)  este solidă și fiabilă;

(b)  cuprinde norme clare care identifică modul și momentul când pot fi exercitate puteri discreționare în stabilirea indicelui de referință respectiv;

(c)  este riguroasă, continuă și poate fi validată, incluzând testări ex-post;

(d)  este rezilientă și garantează faptul că indicele de referință poate fi calculat în cea mai mare varietate de situații posibile;

(e)  poate fi urmărită și verificată.

(2)  Atunci când elaborează metodologia privind indicele de referință, administratorul indicelui de referință:

(a)  ia în considerare factori precum dimensiunea și lichiditatea normală a pieței, transparența tranzacțiilor și pozițiile participanților pe piață, concentrarea pieței, dinamica pieței și capacitatea oricărui eșantion de a reprezenta piața sau realitatea economică pe care indicele de referință vizează să o măsoare;

(b)  determină ceea ce constituie o piață activă în sensul indicelui de referință respectiv și

(c)  stabilește gradul de prioritate pentru diferitele tipuri de date de intrare.

(3)   Administratorul adoptă și publică dispoziții clare care identifică circumstanțele în care cantitatea sau calitatea datelor de intrare se situează sub standardele necesare pentru ca metodologia să permită determinarea indicelui de referință în mod precis și fiabil și care descriu dacă și cum va fi calculat indicele de referință în astfel de circumstanțe.

(4)  Orice modificare nesemnificativă a indicelui de referință în raport cu dispozițiile vizate în prezentul articol nu se consideră a fi o încălcare a unui contract financiar sau a unui instrument financiar care se raportează la indicele de referință în cauză. În cazul unui indice de referință critic, autoritatea competentă responsabilă este abilitată să determine dacă o modificare este semnificativă sau nu.

Articolul 7b

Transparența metodologiei

(1)  Administratorul dezvoltă, exploatează și administrează în mod transparent datele și metodologia aferente indicelui de referință.

Administratorul publică, prin mijloace care asigură un acces ușor și echitabil:

(i)  metodologia utilizată pentru fiecare indice sau categorie de indici de referință; și

(ii)  procedura de consultare cu privire la orice propunere de modificare substanțială a metodologiei acestuia, precum și justificarea acestei modificări, incluzând definiția noțiunii de modificare substanțială și indicând momentul în care va informa utilizatorii cu privire la eventualele modificări.

(2)  În cazul în care un indice de referință îndeplinește criteriile prevăzute la articolul 14a, administratorul indicelui respectiv descrie și publică, în urma fiecărui calcul, în măsura în care acest lucru este rezonabil și fără a afecta publicarea corectă a indicelui de referință:

(a)  o explicație concisă, suficientă pentru a facilita înțelegerea de către abonații la indicele de referință și de către autoritatea competentă respectivă a modului de elaborare a calculelor, incluzând, cel puțin, dimensiunea și lichiditatea pieței fizice evaluate (cum ar fi numărul și volumul tranzacțiilor transmise), intervalul de volume și volumul mediu și gama de prețuri și prețul mediu, precum și procentele orientative ale fiecărui tip de date de intrare care au fost luate în considerare în cadrul unui calcul; se includ termeni referitori la metodologia de stabilire a prețului, precum „pe bază de tranzacții”, „pe bază de marjă” sau „interpolat sau extrapolat”; și

(b)  o explicație concisă a măsurii în care au fost exercitate puteri discreționare, precum și temeiul exercitării lor, incluzând, pentru orice calcul, eventuale decizii de a exclude date de intrare care respectau, în orice altă privință, cerințele metodologiei aplicabile pentru calculul în cauză, de a fundamenta prețurile pe marje sau pe interpolare ori extrapolare sau de a pondera ofertele la un nivel mai ridicat decât cel al tranzacțiilor încheiate.

(3)  În cazul în care această publicare nu ar fi compatibilă cu legislația aplicabilă în domeniul proprietății intelectuale, metodologia este pusă la dispoziția autorității competente responsabile.

(4)  În cazul în care metodologiei de stabilire a unui indice de referință critic i se aduce o modificare substanțială, administratorul respectiv înștiințează autoritatea competentă responsabilă cu privire la această modificare. Autoritatea competentă are la dispoziție 30 de zile pentru a aproba modificarea.

Articolul 7c

Standarde tehnice de reglementare privind datele de intrare și metodologia

ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza controalele ce trebuie efectuate în ceea ce privește datele de intrare, situațiile în care datele de tranzacție pot să nu fie suficiente și modul în care acest lucru poate fi demonstrat autorităților competente responsabile, precum și cerințele privind elaborarea de metodologii, făcând deosebirea între diferitele tipuri de indici de referință și sectoare stabilite în prezentul regulament. ESMA ia în considerare următoarele elemente:

(a)  evoluția indicilor de referință și a piețelor financiare, având în vedere convergența la nivel internațional a practicilor de supraveghere în ceea ce privește indicii de referință;

(b)  caracteristicile specifice ale diferiților indici de referință și tipuri de indici de referință;

(c)  principiul proporționalității în raport cu indicii de referință necritici;

(d)  vulnerabilitatea indicilor de referință la manipulare în contextul metodologiilor și al datelor de intrare utilizate;

(e)  disponibilitatea unor informații suficiente pentru utilizatori, astfel încât aceștia să înțeleagă cum este furnizat un indice de referință, pentru a-i putea evalua pertinența și adecvarea în calitate de referință;

(f)  dacă cerințele sunt deja sau nu vizate parțial sau integral de alte cerințe de reglementare aplicabile, mai ales pentru indicii de referință bazați pe date reglementate, în special, dar nu în mod exclusiv, de cerințele prevăzute în Directiva 2014/65/UE sau în Regulamentul (UE) nr. 600/2014, pentru a se garanta că sunt evitate dublarea cerințelor și alte sarcini superflue pentru administratori.

ESMA înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la […].

Comisiei i se deleagă competența de a adopta standardele tehnice de reglementare prevăzute la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Articolul 8

Semnalarea încălcărilor

(1)  Administratorul dispune de proceduri pentru personalul de conducere, pentru angajați și pentru orice alte persoane fizice ale căror servicii sunt puse la dispoziția sa sau se află sub controlul său, prin care aceștia să poată semnala la nivel intern încălcările prezentului regulament și ale altor dispoziții legislative aplicabile.

(2)  Administratorul dispune de proceduri pentru a semnala autorităților competente încălcările prezentului regulament și ale altor dispoziții legislative aplicabile.

Capitolul 3

Codul de conduită și cerințe impuse contribuitorilor

Articolul 9

Codul de conduită

(1)  În cazul în care un indice de referință se bazează pe datele de intrare de la contribuitori, administratorul elaborează, în colaborare cu contribuitorii, atunci când este posibil, un cod de conduită pentru fiecare indice de referință, indicând în mod clar responsabilitățile ▌contribuitorilor cu privire la contribuțiile cu date de intrare și se asigură că transmițătorii confirmă faptul că respectă codul de conduită și reconfirmă acest lucru în eventualitatea unor modificări aduse codului.

(2)  Codul de conduită include cel puțin următoarele elemente:

(a)  o descriere clară a datelor de intrare care urmează să fie furnizate, precum și a cerințelor necesare pentru a garanta că datele de intrare sunt furnizate în conformitate cu articolele 7 și 8;

(b)  politici prin care să se garanteze faptul că contribuitorii furnizează toate datele de intrare pertinente și

(c)  sistemele și controalele pe care contribuitorul trebuie să le instituie, inclusiv:

(i)  proceduri pentru transmiterea datelor de intrare, inclusiv cerințe referitoare la obligația contribuitorului de a menționa dacă datele de intrare sunt date privind tranzacțiile și dacă datele de intrare respectă cerințele administratorului;

(ii)  politici privind exercitarea de puteri discreționare la furnizarea datelor de intrare;

(iii)  eventuale cerințe privind validarea datelor de intrare înainte de a fi furnizate administratorului;

(iv)  politici privind păstrarea evidențelor;

(v)  cerințe de semnalare a oricăror date de intrare suspecte;

(vi)  cerințe privind gestionarea conflictelor.

(2a)  Administratorul poate elabora un cod unic de conduită pentru fiecare categorie de indici de referință pe care îi furnizează.

(2b)  În termen de 20 zile de la data aplicării deciziei de a include un indice de referință critic în lista menționată la articolul 13 alineatul (1), administratorul respectivului indice de referință critic notifică codul de conduită autorității competente responsabile. Autoritatea competentă responsabilă verifică, în termen de 30 zile, dacă conținutul codului de conduită respectă cerințele prezentului regulament.

(3)  ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare prin care să se ofere precizări suplimentare cu privire la elementele codului de conduită menționate la alineatul (2) pentru diferitele tipuri de indici de referință, pentru a ține seama de evoluțiile indicilor de referință și ale piețelor financiare.

La elaborarea proiectelor de standarde tehnice de reglementare, ESMA ține cont de principiul proporționalității în raport cu diferitele caracteristici ale indicilor de referință și ale contribuitorilor, în special în ceea ce privește diferențele legate de datele de intrare și metodologiile aplicate, riscurile de manipulare a datelor de intrare și convergența la nivel internațional a practicilor de supraveghere în ceea ce privește indicii de referință. ESMA se consultă cu ACER în ceea ce privește aplicabilitatea codurilor de conduită, îndeosebi în raport cu indicii de referință pertinenți.

ESMA transmite Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la [XXX].

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Articolul 11

Cerințe pentru contribuitorii supravegheați

(1)  Cerințele în materie de guvernanță și control stabilite la alineatele (2a) și (3) se aplică unui contribuitor supravegheat care furnizează date de intrare pentru un indice de referință critic.

(2)  Un contribuitor supravegheat dispune de sisteme și controale eficiente pentru a asigura integritatea și fiabilitatea tuturor contribuțiilor cu date de intrare furnizate administratorului, inclusiv:

(a)  controale privind persoanele care pot să transmită date de intrare unui administrator, inclusiv, în limitele proporționalității, un proces de aprobare de către o persoană fizică superioară ierarhic transmițătorului;

(b)  formare profesională adecvată pentru transmițători, acoperind cel puțin prezentul regulament și Regulamentul (UE) nr. 596/2014;

(c)  măsuri de gestionare a conflictelor, inclusiv separarea organizatorică a angajaților, dacă este cazul, și examinarea modalităților de înlăturare a factorilor, creați prin politici de remunerare, ce pot induce manipularea unui indice de referință;

(d)  păstrarea înregistrărilor comunicațiilor referitoare la furnizarea de date de intrare, pentru o perioadă de timp corespunzătoare;

(e)  păstrarea evidențelor ce țin de expunerea comercianților individuali care efectuează tranzacții și a unităților de tranzacționare la instrumente care se raportează la un indice de referință, în scopul de a facilita auditurile și investigațiile și în scopul gestionării conflictelor de interese;

(f)  păstrarea evidențelor legate de auditurile interne și externe.

(2a)  În cazul în care datele de intrare nu sunt date de tranzacții sau oferte ferme de preț, contribuitorii supravegheați stabilesc, pe lângă sistemele și controalele menționate la alineatul (2), politici privind utilizarea aprecierilor sau exercitarea puterii discreționare și păstrează evidențe privind argumentele care stau la baza acestor aprecieri sau puteri discreționare, în limitele proporționalității, ținând seama de natura indicelui de referință și a datelor de intrare.

(3)  Un contribuitor supravegheat cooperează pe deplin cu administratorul și cu autoritatea competentă relevantă în ceea ce privește auditul și supravegherea furnizării unui indice de referință, inclusiv în sensul prevederilor stabilite la articolul 5c alineatul (3), și pune la dispoziție informațiile și evidențele ținute în conformitate cu alineatele (2) și (2a).

(4)  ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a aduce precizări suplimentare referitoare la cerințele în materie de sisteme și controale prevăzute la alineatele (2), (2a) și (3) pentru diferitele tipuri de indici de referință.

ESMA transmite Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la [XXX].

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

TITLUL III

CERINȚE PENTRU INDICI DE REFERINȚĂ CRITICI

Capitolul 1

Date reglementate

Articolul 12a

Date reglementate

În cazul în care indicii de referință sunt stabiliți prin aplicarea unei formule datelor prezentate la articolul 3 alineatul (1) punctul 11 subpunctul (i) sau (ii), articolul 7 alineatul (1) literele (b), (ba) și (c), articolul 7 alineatele (2a) și (3a), articolul 8 alineatele (1) și (2), precum și la articolele 9, 11 și 13a nu se aplică la furnizarea indicilor de referință respectivi și nici la contribuția cu date pentru aceștia. Articolul 5d alineatul (1) litera (a) nu se aplică la furnizarea indicilor de referință respectivi cu privire la datele de intrare care sunt furnizate în totalitate conform articolului 3 alineatul (1) punctul 11. Aceste cerințe nu se aplică nici în sensul articolului 5c alineatul (3).

Capitolul 2

Indici de referință critici

Articolul 13

Indici de referință critici

(1)  Un indice de referință, care nu se bazează pe date reglementate, este considerat indice de referință critic în următoarele situații:

(a)  indicele de referință este utilizat ca referință pentru instrumentele financiare și contractele financiare care au o valoare medie de cel puțin 500 000 000 000 EUR, măsurată în cursul unei perioade de timp adecvate;

(b)  un indice de referință este recunoscut ca fiind critic în conformitate cu procedura prevăzută la alineatele (2a), (2c) și (2e)-(2g).

ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru:

—  a preciza modul de calcul al valorii de piață a instrumentelor financiare;

—  a preciza modul de calcul al valorii noționale brute a instrumentelor derivate;

—  a preciza timpul necesar pentru a măsura în mod adecvat valoarea indicelui de referință;

—  a revizui pragul de 500 000 000 000 EUR cel puțin o dată la [trei] ani după data intrării în vigoare a prezentului regulament.

ESMA transmite Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la [XXX].

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

(2a)  O autoritate competentă dintr-un stat membru poate considera că un indice de referință administrat în cadrul jurisdicției sale este critic atunci când are o valoare noțională medie mai mică decât cuantumul stabilit la alineatul (1) primul paragraf litera (a), în cazul în care aceasta consideră că încetarea acestui indice de referință ar avea un impact negativ semnificativ asupra integrității piețelor, stabilității financiare, consumatorilor, economiei reale sau finanțării gospodăriilor și societăților din jurisdicția sa. În acest caz, autoritatea competentă înștiințează ESMA cu privire la decizia sa în termen de cinci zile.

(2b)  În termen de 10 zile de la primirea înștiințării prevăzute la alineatul (2a) din prezentul articol, ESMA publică înștiințarea pe site-ul său de internet și actualizează registrul menționat la articolul 25a.

(2c)  În cazul în care o autoritate competentă de la nivel național consideră că o decizie luată în temeiul alineatului (2a) de către o altă autoritate competentă din Uniune va avea un impact negativ semnificativ asupra stabilității pieței financiare, economiei reale sau a contribuitorilor supravegheați la indicele de referință corespunzător din jurisdicția sa, aceasta solicită autorității competente naționale în cauză să își reexamineze decizia. Autoritatea competentă care a adoptat decizia respectivă în temeiul alineatului (2a) informează autoritatea competentă solicitantă cu privire la răspunsul său în termen de 30 de zile de la primirea cererii.

(2d)  În absența unui acord între autoritățile competente, autoritatea competentă solicitantă poate sesiza ESMA. În termen de 60 de zile de la primirea sesizării, ESMA ia măsuri în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

(2e)  În cazul în care o autoritate competentă dintr-un stat membru sau ESMA consideră că un indice de referință administrat în alt stat membru, cu o valoare noțională medie mai mică decât cuantumul stabilit la alineatul (1) primul paragraf litera (a), ar trebui să fie, totuși, considerat critic dat fiind faptul că încetarea acestui indice de referință ar avea un impact negativ semnificativ asupra integrității piețelor, stabilității financiare, consumatorilor, economiei reale sau finanțării gospodăriilor și societăților din jurisdicția sa, aceasta solicită autorității naționale competente a administratorului indicelui de referință în cauză să clasifice indicele de referință ca fiind critic. Autoritatea competentă a administratorului indicelui de referință în cauză informează autoritatea competentă solicitantă cu privire la răspunsul său în termen de 30 de zile de la primirea cererii.

(2f)  În urma procedurii prevăzute la alineatul (2e) și în absența unui acord între autoritățile competente, autoritatea competentă solicitantă poate sesiza ESMA. Aceasta transmite o evaluare documentată a impactului pe care îl va avea încetarea indicelui de referință în jurisdicția sa, care cuprinde cel puțin următoarele elemente:

(a)  gama de utilizări, în ceea ce privește participanții pe piață, precum și utilizarea pe piețele cu amănuntul;

(b)  disponibilitatea unui instrument fezabil, determinat de piață, care să înlocuiască indicele de referință;

(c)  valoarea instrumentelor financiare și a contractelor financiare care utilizează ca referință indicele în cauză în statul membru respectiv și importanța acestuia în ceea ce privește produsul național brut al statului membru respectiv;

(d)  concentrarea în ceea ce privește utilizarea și, dacă este cazul, contribuția la indicele de referință între statele membre;

(e)  orice alt indicator pentru a evalua impactul potențial al întreruperii sau al lipsei de fiabilitate a indicelui de referință asupra integrității piețelor, stabilității financiare sau finanțării întreprinderilor și gospodăriilor din statul membru respectiv.

În cazul în care autoritatea competentă solicitantă este ESMA, aceasta își analizează solicitarea și emite un aviz obligatoriu.

(2g)  În termen de [10] săptămâni de la primirea înștiințării menționate la alineatul (2d) și după consultarea CERS și a altor autorități competente responsabile de la nivel național, ESMA emite un aviz obligatoriu privind caracterul critic al indicelui de referință. ESMA își transmite avizul Comisiei, autorităților naționale competente și administratorului, împreună cu rezultatele consultărilor. ESMA își bazează avizul pe criteriile enumerate la alineatul (2f) și pe alte criterii pertinente.

(2h)  După ce se stabilește că un indice este considerat „criticˮ, se instituie colegiul autorităților competente, în conformitate cu articolul 34.

Colegiul autorităților competente solicită informațiile necesare pentru acordarea autorizației care să permită furnizarea acestui indice de referință în condițiile suplimentare impuse de prezentul regulament, dat fiind caracterul critic al indicelui, în conformitate cu articolul 23.

(2i)  Colegiul autorităților competente revizuiește cel puțin o dată la doi ani indicii de referință clasificați anterior drept „critici”.

(2j)  În cazuri excepționale, statele membre pot impune oricărui administrator de indice de referință cerințe suplimentare în ceea ce privește chestiunile vizate la prezentul articol.

Articolul 13a

Administrarea obligatorie a unui indice de referință critic

(1)  În cazul în care administratorul unui indice de referință critic intenționează să nu mai producă indicele de referință critic respectiv, acesta:

(a)  își notifică imediat autoritatea competentă; și

(b)  în termen de patru săptămâni de la notificare, transmite o analiză a modului în care indicele de referință urmează să fie transferat unui nou administrator; sau

(c)  în termen de patru săptămâni de la notificare, transmite o analiză a modului în care urmează să fie încetată producerea indicelui de referință, ținând cont de procedura prevăzută la articolul 17 alineatul (1).

Pe parcursul acestei perioade, administratorul nu încetează producerea indicelui de referință.

(2)  La primirea analizei administratorului prevăzute la alineatul (1), în termen de patru săptămâni, autoritatea competentă:

(a)  informează ESMA; și

(b)  realizează propria analiză a modului în care indicele de referință urmează să fie transferat unui nou administrator sau a modului în care urmează să fie încetată producerea acestuia, ținând cont de procedura administratorului pentru încetarea indicelui de referință, stabilită conform articolului 17 alineatul (1).

Pe parcursul acestei perioade, administratorul nu încetează producerea indicelui de referință.

(3)  După finalizarea analizei prevăzute la alineatul (2), autoritatea competentă poate obliga administratorul să continue publicarea indicelui de referință până la momentul în care:

(a)  furnizarea indicelui de referință a fost transferată unui nou administrator; sau

(b)  se poate înceta producerea indicelui de referință fără a provoca perturbări; sau

(c)  indicele de referință nu mai este critic.

Autoritatea competentă poate obliga administratorul să publice în continuare indicele de referință pentru o perioadă limitată, care să nu depășească șase luni și pe care autoritatea competentă o poate prelungi, dacă este necesar, cu până la încă șase luni.

Articolul 13b

Atenuarea puterii de piață a administratorilor indicilor de referință critici

(1)  Întrucât controlează furnizarea indicelui de referință critic, administratorul trebuie să țină seama de principiile integrității pieței și ale continuității indicelui de referință, inclusiv de nevoia de securitate juridică pentru contractele care se raportează la indicele de referință.

(2)  Atunci când furnizează indicele de referință critic pentru a fi utilizat într-un contract financiar sau într-un instrument financiar, administratorul asigură emiterea de autorizații pentru indicele de referință, precum și de informații cu privire la acesta, tuturor utilizatorilor în mod echitabil, rezonabil și nediscriminatoriu, astfel cum se prevede la articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014.

Articolul 14

Contribuție obligatorie la un indice de referință critic

(1)  Administratorul unuia sau mai multor indici de referință critici bazați pe date furnizate de contribuitori, care sunt în majoritate entități supravegheate, prezintă autorității sale competente, o dată la doi ani, o evaluare a capacității fiecărui indice de referință critic pe care îl furnizează de a măsura piața sau realitatea economică subiacentă.

(2)  În cazul în care unul sau mai mulți contribuitori supravegheați la un indice de referință critic intenționează să înceteze să contribuie cu date de intrare la indicele critic respectiv, aceștia înștiințează fără întârziere în scris administratorul indicelui de referință și autoritatea competentă responsabilă. În termen de 14 de zile de la primirea unei astfel de înștiințări, administratorul informează autoritatea competentă și prezintă o evaluare a implicațiilor încetării pentru capacitatea indicelui de referință de a măsura piața sau realitatea economică subiacentă. Administratorul informează, de asemenea, și ceilalți contribuitori supravegheați la indicele de referință critic cu privire la înștiințarea de încetare a contribuțiilor și încearcă să determine dacă și alți contribuitori intenționează să își înceteze contribuțiile.

Autoritatea competentă informează fără întârziere colegiul autorităților competente și efectuează, într-un interval de timp rezonabil, o evaluare proprie a implicațiilor încetării. Autoritatea competentă este abilitată să solicite contribuitorilor care au înștiințat-o cu privire la intenția lor de a înceta să contribuie cu date de intrare la un indice de referință critic să continue să contribuie cu date de intrare până în momentul în care autoritatea competentă își finalizează evaluarea.

(3)  În cazul în care autoritatea competentă consideră că reprezentativitatea unui indice de referință critic este pusă în pericol, aceasta are competența de:

(a)  a solicita entităților supravegheate, în conformitate cu alineatul (4), inclusiv entităților care nu sunt încă contribuitoare la indicele de referință critic vizat, să furnizeze date de intrare administratorului în conformitate cu metodologia, codul de conduită sau alte norme prevăzute. Această cerință rămâne în vigoare pentru o perioadă de tranziție adecvată, în funcție de durata medie a contractelor care se raportează la indicele de referință în cauză, însă fără a depăși 12 luni de la data la care a fost luată decizia inițială de a face contribuțiile obligatorii;

(b)  în urma unei analize, conform alineatului (6), a perioadei de tranziție menționate la litera (a) din prezentul alineat, autoritatea competentă responsabilă va avea opțiunea de a prelungi perioada de contribuții obligatorii cu cel mult 12 luni;

(c)  a stabili data până la care datele de intrare sunt furnizate, fără a obliga entitățile supravegheate să tranzacționeze sau să se angajeze să tranzacționeze;

(d)  a obliga administratorul să modifice codul de conduită, metodologia sau alte norme aferente indicelui de referință critic pentru a spori gradul de reprezentativitate și de fiabilitate al indicelui, după consultarea administratorului;

(e)  a obliga administratorul să elaboreze și să pună la dispoziția utilizatorilor indicelui de referință un raport scris referitor la măsurile pe care intenționează să le adopte administratorul în scopul creșterii reprezentativității și fiabilității indicelui.

(4)  Entitățile supravegheate menționate la alineatul (3) sunt stabilite de autoritatea competentă a administratorului, cu sprijinul autorității competente a entităților supravegheate, pe baza proporției participării entității supravegheate pe piața pe care indicele de referință vizează să o măsoare, precum și a competențelor de specialitate ale contribuitorului și a capacității sale de a contribui cu date de intrare de o calitate adecvată. Se ține seama în mod corespunzător de existența unor indici de referință alternativi adecvați, pe care să-i poată prelua contractele financiare și instrumentele financiare care se raportează la indicele de referință critic.

(5)  În cazul în care un indice de referință este considerat critic, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 13 alineatele (2a)-(2d), autoritatea competentă a administratorului are competența de a solicita contribuția cu date de intrare în conformitate cu alineatul (3) literele (a), (b) și (c) din prezentul articol doar de la contribuitorii supravegheați situați pe teritoriul statului său membru.

(5a)  Autoritatea competentă a unei entități supravegheate menționate la alineatul (3) sprijină autoritatea competentă a administratorului în aplicarea măsurilor luate în conformitate cu alineatul (3).

(5b)  Până la sfârșitul perioadei de tranziție menționate la alineatul (3) litera (a), autoritatea competentă a administratorului, în colaborare cu colegiul autorităților competente, analizează necesitatea de a menține în vigoare măsurile prevăzute la alineatul (3) litera (a) și își prezintă concluziile sub forma unui raport scris. Autoritatea competentă a administratorului revocă măsurile în cazul în care:

(a)  consideră că indicele de referință poate fi menținut și după ce contribuitorii obligați să furnizeze date de intrare încetează să mai contribuie;

(b)  consideră că, dacă ar fi revocată această competență, este probabil ca contribuitorii să furnizeze în continuare date de intrare pentru o perioadă de cel puțin un an;

(c)  în urma consultării contribuitorilor și a utilizatorilor, consideră că există un substitut acceptabil al indicelui de referință, iar utilizatorii indicelui de referință critic pot trece la acest substitut cu costuri minime. Această trecere nu se consideră drept o încălcare a unui contract existent; sau

(d)  consideră că nu pot fi identificați contribuitori alternativi corespunzători și că încetarea contribuțiilor de la entitățile supravegheate respective ar afecta indicele de referință suficient ca să fie necesară încetarea treptată a indicelui de referință.

În cazurile prevăzute la primul paragraf literele (a) și (b), entitățile supravegheate care intenționează să-și înceteze contribuțiile fac acest lucru la aceeași dată, care urmează să fie stabilită de autoritatea competentă a administratorului, fără însă a depăși perioadele prevăzute la alineatul (3) litera (b).

(5c)  În cazul în care un indice de referință critic urmează să fie încetat, fiecare contribuitor supravegheat la indicele de referință critic continuă să contribuie cu date de intrare pentru o perioadă de timp adecvată, stabilită de autoritatea competentă, fără însă a depăși perioadele prevăzute la alineatul (3) litera (b). Orice modificare sau trecere la un alt indice de referință nu se consideră drept o încălcare a unui contract existent.

(5d)  Administratorul înștiințează autoritatea competentă responsabilă, în cel mai scurt timp posibil din punct de vedere practic, în cazul în care un contribuitor încalcă cerințele de la alineatul (2).

Articolul 14a

Indici de referință ai mărfurilor bazați pe contribuții din partea entităților nesupravegheate

În cazul în care un indice de referință al mărfurilor se bazează pe date transmise de contribuitori a căror majoritate nu sunt entități supravegheate și au ca activitate principală furnizarea de servicii de investiții în sensul Directivei 2014/65/UE sau activități bancare în sensul Directivei 2013/36/UE, articolele 5a, 5b, 5c alineatele (1) și (2), 5d alineatul (2), 7 alineatul (1) literele (ba) și (bc) și articolul 9 nu se aplică.

TITLUL IV

TRANSPARENȚĂ ȘI PROTECȚIA CONSUMATORILOR

Articolul 15

Declarația privind indicele de referință

(1)  În termen de două săptămâni de la includerea în registrul menționat la articolul 25a, un administrator publică o declarație privind indicele de referință pentru fiecare indice de referință sau, dacă este cazul, pentru fiecare categorie de indici de referință elaborați și publicați în vederea autorizării ori a înregistrării sau în vederea aprobării în temeiul articolului 21b ori a recunoașterii în temeiul articolului 21a. Administratorul în cauză actualizează declarația privind indicele de referință pentru fiecare indice de referință sau pentru fiecare categorie de indici de referință cel puțin o dată la doi ani. Declarația:

(a)  definește în mod clar și neechivoc piața sau realitatea economică măsurată de indicele de referință și situațiile în care această măsură poate deveni nefiabilă;

(c)  stabilește ▌în mod clar și neechivoc elementele indicelui de referință cu privire la care ar putea fi exercitate puteri discreționare și criteriile aplicabile exercitării acestor puteri discreționare ▌;

(d)  prevede posibilitatea ca anumiți factori, inclusiv factori externi care sunt în afara controlului administratorului, pot face necesară modificarea indicelui de referință sau încetarea furnizării acestuia; și

(e)  recomandă ca orice contract financiar sau alt instrument financiar care se raportează la indicele de referință să poată face față sau să abordeze în alt mod posibilitatea modificării indicelui de referință sau a încetării furnizării acestuia.

(2)  Declarația privind indicele de referință cuprinde cel puțin următoarele elemente:

(a)  definițiile tuturor termenilor esențiali legați de indicele de referință;

(b)  argumentele care justifică adoptarea metodologiei de elaborare a indicelui de referință și a procedurilor pentru revizuirea și aprobarea metodologiei;

(c)  criteriile și procedurile utilizate pentru a stabili indicele de referință, inclusiv o descriere a datelor de intrare, prioritatea acordată diferitor tipuri de date de intrare, datele minime necesare pentru stabilirea unui indice de referință, utilizarea eventualelor modele sau metode de extrapolare și a eventualelor proceduri de reechilibrare a elementelor unui indicator al indicelui de referință;

(d)  controalele și normele care reglementează exercitarea puterii discreționare sau a puterii de apreciere de către administrator sau de către contribuitori, pentru a asigura coerența în utilizarea unei astfel de puteri discreționare sau de apreciere;

(e)  procedurile care reglementează stabilirea indicelui de referință în perioadele de criză sau în perioadele în care sursele de date privind tranzacțiile ar putea fi insuficiente, inexacte sau nefiabile și posibilele limitări ale indicelui de referință în astfel de perioade;

(f)  procedurile pentru remedierea erorilor apărute în ceea ce privește datele de intrare sau stabilirea indicelui de referință, inclusiv cazurile în care va fi necesară recalcularea acestuia; și

(g)  identificarea limitărilor potențiale ale unui indice de referință, inclusiv ale funcționării acestuia pe piețe nelichide sau fragmentate, precum și posibila concentrare a intrărilor.

Articolul 17

Încetarea furnizării unui indice de referință

(1)  Administratorul publică, alături de declarația privind indicele de referință menționată la articolul 15, o procedură privind măsurile pe care trebuie să le întreprindă în cazul modificărilor aduse unui indice de referință sau al încetării furnizării acestuia ori în cazul încetării recunoașterii unui indice de referință în conformitate cu articolul 21a sau a aprobării în conformitate cu articolul 21b. Această procedură este inclusă și în codul de conduită menționat la articolul 9 alineatul (1). Procedura poate fi elaborată, dacă este cazul, pentru categorii de indici de referință și este actualizată și publicată ori de câte ori are loc o modificare semnificativă.

(2)  Entitățile supravegheate care utilizează un indice de referință trebuie să prezinte și să mențină planuri scrise solide, în care să prevadă măsurile pe care le-ar întreprinde în cazul în care indicele de referință se modifică în mod semnificativ sau încetează să mai fie furnizat. Atunci când este fezabil și oportun, în aceste planuri este identificat unul sau mai mulți indici de referință alternativi care ar putea fi utilizați drept referințe, indicându-se motivul pentru care acești indici de referință ar reprezenta alternative adecvate. Entitățile supravegheate furnizează autorității competente relevante aceste planuri, la cerere și, dacă este posibil, le reflectă în relația contractuală cu clienții.

Articolul 17a

Caracterul adecvat al unui indice de referință

Administratorul asigură exactitatea indicelui de referință în ceea ce privește descrierea pieței sau a realității economice pe care indicele de referință intenționează să o măsoare, în conformitate cu cerințele referitoare la declarația privind indicii de referință stabilite la articolul 15.

ESMA publică orientări în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 la șase luni după intrarea în vigoare a prezentului regulament, prin care stabilește definiția noțiunii de „adecvat” în ceea ce privește nivelurile acceptabile ale riscului aferent bazei.

Cel târziu în decembrie 2015, Comisia publică un raport în care analizează practicile existente pentru gestionarea riscului aferent bazei în contractele financiare, în raport cu utilizarea indicilor de referință precum rata dobânzii interbancare și cursul de schimb, și în care evaluează dacă măsurile privind desfășurarea activității prevăzute în Directiva 2008/48/CE și în Directiva 2014/17/UE sunt suficiente pentru atenuarea riscului aferent bazei legat de indicii de referință utilizați în contractele financiare.

TITLUL V

UTILIZAREA INDICILOR DE REFERINȚĂ FURNIZAȚI DE ADMINISTRATORII AUTORIZAȚI ORI ÎNREGISTRAȚI SAU DE ADMINISTRATORII DIN ȚĂRI TERȚE

Articolul 19

Utilizarea unui indice de referință

(1)   O entitate supravegheată poate utiliza un indice de referință sau o combinație de indici de referință în Uniune pentru a raporta la aceștia un instrument financiar sau un contract financiar ▌în cazul în care aceștia sunt furnizați de către un administrator autorizat ori înregistrat în conformitate cu articolul 23 ori, respectiv, 23a sau de un administrator situat pe teritoriul unei țări terțe în temeiul articolelor 20, 21a ori 21b.

(2)  În cazul în care obiectul unui prospect care urmează să fie publicat în conformitate cu Directiva 2003/71/CE sau Directiva 2009/65/CE îl reprezintă valorile mobiliare sau alte investiții care se raportează la un indice de referință, emitentul, ofertantul sau persoana care solicită admiterea de a tranzacționa pe o piață reglementată se asigură că prospectul cuprinde, de asemenea, informații clare și vizibile care să precizeze dacă indicele de referință a fost înregistrat sau este furnizat de către un administrator înregistrat în registrul public menționat la articolul 25a din prezentul regulament.

(3)  ESMA retrage sau aliniază în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol alineatele (49)-(62) din orientările ESMA pentru autoritățile competente și societățile de administrare a OPCVM-urilor, orientările privind ETF și alte aspecte legate de OPCVM(28).

Articolul 20

Echivalența

(1)  Indicii de referință furnizați de un administrator situat într-o țară terță pot fi utilizați de către entitățile supravegheate din Uniune, cu condiția să fie îndeplinite următoarele condiții, cu excepția cazului în care se aplică articolul 21a sau articolul 21b:

(a)  Comisia a adoptat o decizie de echivalare, în conformitate cu alineatul (2) sau alineatul (2a);

(b)  administratorul este autorizat sau înregistrat în țara terță respectivă și este supus supravegherii în țara terță respectivă;

(c)  administratorul a informat ESMA cu privire la consimțământul său ca indicii de referință pe care îi furnizează sau i-ar putea furniza să fie utilizați de către entitățile supravegheate din Uniune▌;

(d)  administratorul este înregistrat în mod corespunzător, în conformitate cu articolul 25a; și

(e)  mecanismele de cooperare menționate la alineatul (3) al prezentului articol sunt operaționale.

(2)  Comisia poate adopta o decizie în care să declare că cadrul juridic și practicile de supraveghere dintr-o țară terță garantează faptul că:

(a)  administratorii autorizați sau înregistrați în țara terță respectivă respectă cerințe obligatorii, care sunt echivalente cu cerințele care decurg din prezentul regulament, ținând cont, în special, de cazul în care cadrul juridic și practicile de supraveghere dintr-o țară terță asigură conformitatea cu principiile IOSCO privind indicii financiari de referință, publicate la 17 iulie 2013, și cu principiile IOSCO pentru agențiile de raportare a prețurilor la petrol, publicate la 5 octombrie 2012; și

(b)  cerințele obligatorii sunt supuse, în țara terță respectivă, unei supravegheri eficace și unor măsuri eficace de asigurare a respectării lor.

(ba)  - există schimburi efective de informații cu autoritățile fiscale din alte țări;

—  nu se constată o lipsă a transparenței dispozițiilor legislative, judiciare sau administrative;

—  există o cerință privind prezența locală semnificativă;

—  țara terță nu acționează în calitate de centru financiar off-shore;

—  țara terță nu are măsuri fiscale care presupun lipsa impozitelor sau permit existența impozitelor nominale și nu sunt acordate avantaje chiar și în lipsa unei activități economice reale și a unei prezențe economice semnificative în țara care oferă astfel de avantaje fiscale;

—  țara terță nu este inclusă în categoria de țări și teritorii necooperante de către GAFI;

—  țara terță îndeplinește pe deplin standardele prevăzute la articolul 26 din Convenția-model a OCDE cu privire la impozitele pe venit și pe capital și asigură un schimb eficace de informații în materie fiscală, inclusiv eventuale acorduri fiscale multilaterale.

Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 38 alineatul (2).

(2a)  În mod alternativ, Comisia poate adopta o decizie în care să precizeze că normele sau cerințele specifice dintr-o țară terță referitoare la administratorii individuali și specifici sau indicii de referință sau categoriile de indici de referință individuale sau specifice sunt echivalente cu cele din prezentul regulament și că respectivii administratori individuali sau specifici sau indici de referință sau categorii de indici de referință individuale sau specifice pot, prin urmare, să fie utilizate de către entitățile supravegheate din Uniune.

Actele de punere în aplicare respective sunt adoptate în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 38 alineatul (2).

(3)  ESMA stabilește acorduri de cooperare cu autoritățile competente din țările terțe ale căror cadre juridice și practici de supraveghere au fost recunoscute ca fiind echivalente, în conformitate cu alineatul (2) sau alineatul (2a). Astfel de mecanisme trebuie să precizeze cel puțin:

(a)  mecanismul utilizat pentru schimbul de informații dintre ESMA și autoritățile competente din țările terțe în cauză, inclusiv accesul la toate informațiile pertinente solicitate de ESMA cu privire la administratorul autorizat în țara terță respectivă;

(b)  mecanismul pentru notificarea promptă a ESMA în cazul în care o autoritate competentă dintr-o țară terță consideră că administratorul autorizat în țara terță respectivă pe care îl supraveghează încalcă condițiile în baza cărora a fost autorizat sau alte legi naționale;

(c)  procedurile referitoare la coordonarea activităților de supraveghere ▌.

(4)  ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a stabili conținutul minim al acordurilor de cooperare menționate la alineatul (3), astfel încât să se asigure că autoritățile competente și ESMA își pot exercita toate competențele de supraveghere în temeiul prezentului regulament:

ESMA transmite Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la [XXX].

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Articolul 21

Retragerea înregistrării administratorilor din țări terțe

(2)  ESMA retrage înregistrarea unui administrator menționat la articolul 20 alineatul (1) litera (d) în cazul în care ESMA are motive întemeiate, bazate pe dovezi documentate, că administratorul:

(a)  ▌acționează într-un mod care aduce prejudicii clare intereselor utilizatorilor indicilor săi de referință sau bunei funcționări a piețelor; sau

(b)  ▌a încălcat în mod grav legislația națională sau alte dispoziții care i se aplică în țara terță și pe baza cărora Comisia a adoptat decizia în conformitate cu articolul 20 alineatul (2) sau (2a).

(3)  ESMA adoptă o decizie în temeiul alineatului (2) numai în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)  ESMA a sesizat autoritatea competentă din țara terță, iar respectiva autoritate competentă nu a luat măsurile adecvate necesare pentru a proteja investitorii sau buna funcționare a piețelor din Uniune sau nu a reușit să demonstreze că administratorul în cauză respectă cerințele care îi sunt aplicabile în țara terță respectivă;

(b)  ESMA a informat autoritatea competentă din țara terță cu privire la intenția sa de a retrage înregistrarea administratorului respectiv, cu cel puțin 30 de zile înainte de retragerea efectivă.

(4)  ESMA informează fără întârziere celelalte autorități competente în legătură cu orice măsură adoptată în conformitate cu alineatul (2) și își publică decizia pe site-ul propriu.

Articolul 21a

Recunoașterea unui administrator dintr-o țară terță

(1)  Până la adoptarea unei decizii de echivalență în conformitate cu articolul 20 alineatul (2), indicii de referință furnizați de un administrator situat într-o țară terță pot fi utilizați de către entitățile supravegheate din Uniune, cu condiția ca administratorul să dobândească o recunoaștere prealabilă din partea ESMA în conformitate cu prezentul articol.

(2)  Un administrator situat pe teritoriul unei țări terțe, care intenționează să obțină recunoașterea prealabilă menționată la alineatul (1), respectă toate cerințele stabilite în prezentul regulament, cu excepția articolelor 11, 13a și 14. În cazul în care un administrator poate demonstra că un indice de referință pe care îl furnizează se bazează pe date reglementate sau este un indice de referință al mărfurilor care nu se bazează pe date furnizate de contribuitori care nu sunt în majoritate entități supravegheate, în cazul cărora activitatea principală a grupului este furnizarea de servicii de investiții în sensul Directivei 2014/65/UE sau activitățile bancare în conformitate cu Directiva 2013/36/UE, administratorului respectiv i se aplică derogările acordate acestor indici de referință prevăzute la articolele 12a și, respectiv, 14a.

(3)  Un administrator situat într-o țară terță care intenționează să obțină recunoașterea prealabilă menționată la alineatul (1) o poate obține, de asemenea, prin îndeplinirea tuturor cerințelor stabilite în principiile IOSCO privind indicii de referință financiari, iar dacă administratorul în cauză îndeplinește criteriile stabilite la articolul 14a alineatul (1), prin îndeplinirea cerințelor stabilite în principiile IOSCO privind agențiile de raportare a prețurilor petrolului. Îndeplinirea acestor cerințe este examinată și atestată de un auditor extern independent cel puțin o dată la doi ani și de fiecare dată când indicele de referință suferă o modificare semnificativă, iar rapoartele de audit se transmit ESMA și, la cerere, se pun la dispoziția utilizatorilor.

(4)  Un administrator situat într-o țară terță care intenționează să obțină recunoașterea prealabilă menționată la alineatul (1) trebuie să aibă un reprezentant stabilit în Uniune. Reprezentantul este o persoană fizică domiciliată în Uniune sau o persoană juridică având sediul social în Uniune. Reprezentantul este desemnat în mod expres de către administratorul situat într-o țară terță să acționeze în numele său în toate comunicările cu autoritățile, inclusiv cu ESMA și autoritățile competente responsabile și cu orice alte persoane vizate din Uniune, cu privire la obligațiile care îi revin administratorului în temeiul prezentului regulament.

(5)  Un administrator situat într-o țară terță care intenționează să obțină recunoașterea prealabilă menționată la alineatul (1) solicită această recunoaștere ESMA. Administratorul care solicită recunoașterea furnizează toate informațiile menționate la articolul 23 sau la articolul 23a, care sunt necesare pentru a-i demonstra ESMA că a prevăzut, la momentul recunoașterii, toate dispozițiile necesare pentru a îndeplini obligațiile menționate la alineatul (2) sau (2a) și indică lista indicilor de referință pe care îi furnizează sau i-ar putea furniza și care ar putea fi utilizați în Uniune, precum și, în cazul în care administratorul face obiectul supravegherii de către o autoritate dintr-o țară terță, autoritatea competentă responsabilă de supravegherea sa în țara terță respectivă.

În termen de [90] de zile de la data primirii cererii menționate la primul paragraf, ESMA, după consultarea autorităților competente responsabile, verifică respectarea condițiilor prevăzute la alineatele (2) sau (2a), (3) și (4). ESMA poate delega această sarcină unei autorități competente responsabile de la nivel național.

În cazul în care ESMA consideră că nu este cazul, aceasta refuză cererea de recunoaștere, explicând motivele refuzului.

Fără a aduce atingere dispozițiilor de la al treilea paragraf, recunoașterea nu poate fi acordată dacă nu sunt îndeplinite următoarele condiții suplimentare:

(i)  în cazul în care administratorul situat într-o țară terță face obiectul supravegherii de către o autoritate dintr-o țară terță, există un mecanism de cooperare adecvat între autoritatea competentă responsabilă sau ESMA și autoritatea din țara terță responsabilă de administrator, prin care să se asigure cel puțin un schimb eficient de informații;

(ii)  exercitarea efectivă de către autoritatea competentă sau ESMA a funcțiilor sale de supraveghere în temeiul prezentului regulament nu este obstrucționată de actele cu putere de lege și actele administrative din țara terță în care este situat administratorul.

(6)  În cazul în care un administrator situat într-o țară terță intenționează să obțină recunoașterea prealabilă prin respectarea dispozițiilor din prezentul regulament, astfel cum se prevede la alineatul (2) din prezentul articol, și în cazul în care administratorul consideră că unul dintre indicii de referință pe care îi furnizează ar putea beneficia de derogările prevăzute la articolele 12a și 14a, acesta informează fără întârziere ESMA cu privire la aceasta. Administratorul furnizează documente justificative în sprijinul afirmației sale.

(7)  În cazul în care un administrator situat într-o țară terță consideră că un indice de referință pe care îl furnizează, a cărui încetare ar avea un impact negativ semnificativ asupra integrității piețelor, stabilității financiare, consumatorilor, economiei reale sau finanțării gospodăriilor și societăților în unul sau mai multe state membre, acesta poate solicita ESMA o derogare de la una sau mai multe dintre cerințele aplicabile conform prezentului regulament sau conform principiilor IOSCO corespunzătoare pentru o perioadă de timp specifică și limitată, care nu depășește 12 luni. Administratorul furnizează documente justificative în sprijinul cererii sale.

ESMA examinează cererea în termen de 30 zile și informează administratorul din țara terță dacă acesta este scutit de una sau mai multe dintre cerințele specificate în cererea sa, precizând durata derogării.

ESMA poate prelungi perioada de derogare în momentul expirării acesteia cu cel mult 12 luni, dacă există motive întemeiate în acest sens.

(8)  ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza în detaliu procesul de recunoaștere, forma și conținutul cererii menționate la alineatul (4), modul de prezentare a informațiilor solicitate la alineatul (5) și eventualele delegări de atribuții și responsabilități către autoritățile naționale competente cu privire la aceste alineate.

ESMA înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la […].

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Articolul 21b

Aprobarea

(1)  Un administrator situat în Uniune și autorizat în conformitate cu articolul 23 sau înregistrat în conformitate cu articolul 23a poate depune la autoritatea sa competentă o cerere pentru aprobarea unui indice de referință sau a unei categorii de indici de referință furnizați într-o țară terță în scopul utilizării acestora în Uniune, cu condiția îndeplinirii următoarelor condiții:

(a)  administratorul care solicită aprobarea a verificat și este în măsură să demonstreze autorității sale competente că furnizarea indicelui de referință sau a categoriei de indici de referință care urmează să fie aprobați îndeplinește cerințe care:

(i)  sunt cel puțin la fel de stricte ca cerințele prevăzute în prezentul regulament;

(ii)  asigură respectarea deplină a principiilor IOSCO pentru indicii de referință financiari, fapt examinat și atestat de un auditor extern independent cel puțin o dată la doi ani sau atunci când are loc o modificare semnificativă a indicelui de referință; sau

(iii)  asigură respectarea deplină a principiilor IOSCO privind agențiile de raportare a prețurilor petrolului, fapt examinat și atestat de un auditor extern independent cel puțin o dată la doi ani sau atunci când are loc o modificare semnificativă a indicelui de referință, în cazul în care indicele de referință ce urmează să fie aprobat îndeplinește criteriile prevăzute la articolul 14a alineatul (1);

(b)  administratorul care solicită aprobarea dispune de competențele de specialitate necesare pentru monitorizarea efectivă a activităților de furnizare de indici de referință derulate într-o țară terță, precum și pentru gestionarea riscurilor aferente.

(2)  Administratorul solicitant furnizează toate informațiile necesare pentru a demonstra autorității competente că, la momentul depunerii cererii, toate condițiile menționate la alineatul (1) sunt îndeplinite, incluzând rapoartele de audit necesare conform alineatului (1) litera (a) punctele (ii) și (iii).

(3)  În termen de 90 de zile de la primirea cererii, autoritatea competentă responsabilă evaluează cererea de aprobare și adoptă o decizie în sensul aprobării sau respingerii acesteia. Autoritatea competentă relevantă înștiințează ESMA cu privire la orice indici de referință sau categorii de indici de referință care au fost acceptați pentru aprobare, precum și cu privire la administratorul care solicită aprobarea.

(4)  Un indice de referință aprobat sau o categorie de indici de referință aprobată este considerat(ă) a fi un indice de referință furnizat sau o categorie de indici de referință furnizată de administratorul care solicită aprobarea.

(5)  Administratorul care a solicitat aprobarea unui indice de referință sau a unei categorii de indici de referință furnizați într-o țară terță este în continuare responsabil de asigurarea îndeplinirii condițiilor prevăzute la alineatul (1) de către indicele de referință aprobat sau categoria de indici de referință aprobați.

(6)  În cazul în care are motive întemeiate să considere că cerințele prevăzute la alineatul (1) nu mai sunt îndeplinite, autoritatea competentă a administratorului care a solicitat aprobarea are competența de a-și retrage aprobarea și informează ESMA. În cazul încetării aprobării se aplică articolul 17.

TITLUL VI

AUTORIZAREA ȘI SUPRAVEGHEREA ADMINISTRATORILOR

Capitolul 1

Autorizare

Articolul 23

Procedura de autorizare a unui indice de referință critic

(1)  O persoană fizică sau juridică situată în Uniune care intenționează să acționeze în calitate de administrator al cel puțin unui indice de referință critic transmite o cerere autorității competente desemnate în conformitate cu articolul 29 pentru statul membru în care este situată persoana în cauză.

(2)  ▌Cererea de autorizare prevăzută la alineatul (1) se depune în termen de 30 de zile de la orice acord încheiat de o entitate supravegheată privind utilizarea unui indice furnizat de administratorul în cauză pentru a raporta la acesta un instrument financiar sau un contract financiar.

(2a)  Odată ce indicele de referință este definit ca fiind critic, fie la nivel național, fie la nivel european, autoritatea competentă în cauză este responsabilă de acordarea autorizației pentru furnizarea acelui indice de referință, în conformitate cu noul său statut juridic, după verificarea îndeplinirii tuturor cerințelor.

(3)  Administratorul care solicită autorizarea furnizează toate informațiile necesare pentru a-i demonstra autorității competente că a instituit, la momentul autorizării, toate dispozițiile necesare pentru a îndeplini obligațiile prevăzute în prezentul regulament. De asemenea, acesta furnizează datele necesare pentru calcularea valorii menționate la articolul 13 alineatul (1) sau a unei estimări a acesteia, în cazul în care sunt disponibile, pentru fiecare indice de referință.

(4)  În termen de 20 de zile ▌de la primirea cererii, autoritatea competentă relevantă evaluează dacă cererea este completă și informează solicitantul cu privire la constatările sale. În cazul în care cererea este incompletă, solicitantul trebuie să furnizeze informațiile suplimentare solicitate de autoritatea competentă relevantă.

(5)  ▌Autoritatea competentă relevantă examinează cererea de autorizare și adoptă o decizie prin care autorizează sau refuză autorizarea, în termen de 60 de zile de la primirea unei cereri complete.

În termen de 5 zile ▌de la adoptarea unei decizii cu privire la autorizarea sau refuzarea autorizării ▌, autoritatea competentă informează administratorul solicitant în cauză cu privire la decizia sa. În cazul în care autoritatea competentă refuză să îl autorizeze pe administratorul solicitant, aceasta trebuie să își motiveze decizia.

(5a)  În cazul în care autoritatea competentă responsabilă decide să refuze autorizarea furnizării unui indice de referință critic care era deja furnizat fără să aibă acest statut, autoritatea competentă responsabilă poate emite o autorizație provizorie pentru cel mult șase luni, perioadă în care indicele de referință în cauză poate fi furnizat în continuare pe baza modelului precedent, în așteptarea îndeplinirii cerințelor corespunzătoare pentru autorizarea sa ca indice de referință critic.

Autoritatea competentă responsabilă poate prelungi această autorizație cu cel mult încă șase luni.

(5b)  În cazul în care, până la sfârșitul acestei perioade, administratorul și/sau contribuitorii nu îndeplinesc cerințele pentru furnizarea în continuare a unui indice de referință definit drept critic, furnizarea indicelui de referință încetează în conformitate cu articolul 17.

(6)  Autoritatea competentă notifică ESMA orice decizie de autorizare ▌a unui administrator solicitant în termen de 10 zile ▌.

(7)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 37 privind măsuri menite să aducă precizări suplimentare cu privire la informațiile care trebuie furnizate în cererea de autorizare și în cererea de înregistrare, ținând seama de principiul proporționalității și de costurile pe care le implică acest lucru pentru solicitanți și pentru autoritățile competente.

Articolul 23a

Procesul de înregistrare a unui indice de referință necritic

(1)  O persoană fizică sau juridică situată în Uniune care intenționează să acționeze exclusiv în calitate de administrator al unor indici de referință care nu au importanță critică depune o cerere de înregistrare la autoritatea competentă desemnată în conformitate cu articolul 29 pentru statul membru în care este situată persoana în cauză.

(2)  Un administrator înregistrat respectă în orice moment toate condițiile stabilite în prezentul regulament și informează autoritatea competentă cu privire la orice modificare semnificativă a acestora.

(3)  Cererea prevăzută la alineatul (1) se depune în termen de 30 de zile de la orice acord încheiat de o entitate supravegheată privind utilizarea unui indice furnizat de persoana în cauză pentru a raporta la acesta un instrument financiar sau un contract financiar sau pentru a măsura performanțele unui fond de investiții.

(4)  Administratorul solicitant prezintă:

(a)  documente prin care să demonstreze autorității competente că îndeplinește cerințele stabilite la articolul 5 alineatul (3a), articolul 5c, articolul 6 (după caz), articolul 7b și articolul 15; și

(b)  valoarea de referință totală (sau o estimare a acesteia), dacă există, pentru fiecare indice de referință.

(5)  În termen de 15 zile de la primirea cererii, autoritatea competentă responsabilă evaluează dacă cererea este completă și informează solicitantul cu privire la constatările sale. În cazul în care cererea este incompletă, solicitantul trebuie să prezinte informațiile suplimentare solicitate de autoritatea competentă responsabilă.

(6)  Autoritatea competentă responsabilă înregistrează solicitantul în termen de 15 zile de la primirea unei cereri complete de înregistrare.

(7)  În cazul în care autoritatea competentă responsabilă consideră că un indice de referință ar trebui inclus în categoria indicilor de importanță critică, în conformitate cu articolul 13 alineatul (1), aceasta informează ESMA și administratorul în termen de 30 de zile de la primirea cererii complete.

(8)  În cazul în care autoritatea competentă care face înregistrarea consideră că un indice de referință ar trebui inclus în categoria indicilor de importanță critică, în conformitate cu articolul 13 alineatul (2a) sau (2c), aceasta informează ESMA și administratorul în termen de 30 de zile de la primirea cererii complete și transmite ESMA evaluarea sa în conformitate cu articolul 13 alineatul (2a) sau (2c).

(9)  În cazul în care indicele de referință al unui administrator înregistrat este considerat ca fiind de importanță critică, administratorul solicită autorizarea în conformitate cu articolul 23 în termen de 90 de zile de la primirea înștiințării menționate la articolul 13 alineatul (2b) sau a avizului prevăzut la articolul 13 alineatul (2g).

Articolul 24

Retragerea sau suspendarea autorizării sau înregistrării

(1)  Autoritatea competentă retrage sau suspendă autorizația sau înregistrarea unui administrator în cazul în care acesta:

(a)  renunță în mod expres la autorizație sau nu a mai furnizat indici de referință în ultimele douăsprezece luni;

(b)  a obținut autorizația sau înregistrarea prin declarații false sau prin orice altă modalitate incorectă;

(c)  nu mai îndeplinește condițiile în temeiul cărora a primit autorizația sau înregistrarea; sau

(d)  a încălcat grav sau în mod repetat dispozițiile prezentului regulament.

(2)  Autoritatea competentă notifică ESMA cu privire la decizia sa în termen de șapte zile ▌.

(2a)  În urma adoptării unei decizii de suspendare a autorizației sau înregistrării unui administrator și în cazul în care încetarea indicelui de referință ar avea drept rezultat un caz de forță majoră sau ar afecta sau ar încălca în alt mod termenii unui contract financiar sau instrument financiar care se raportează la indicele de referință în cauză, furnizarea indicelui de referință poate fi permisă de autoritatea competentă responsabilă din statul membru unde este situat administratorul până în momentul retragerii deciziei de suspendare. În această perioadă, utilizarea acestui indice de referință de către entitățile supravegheate este permisă numai pentru instrumentele financiare și contractele financiare care se raportează deja la respectivul indice de referință. Niciun contract financiar nou și niciun instrument financiar nou nu se mai raportează la acest indice de referință.

(2b)  În urma adoptării unei decizii de retragere a autorizației sau înregistrării unui administrator se aplică articolul 17 alineatul (2).

Capitolul 2

Notificarea indicilor de referință

Articolul 25a

Registrul administratorilor și utilizarea inițială a unui indice de referință

(1)  ESMA întocmește și menține un registru public ce conține următoarele informații:

(a)  identitățile administratorilor autorizați sau înregistrați în temeiul dispozițiilor de la articolele 23 și 23a și a autorității competente responsabile de supraveghere;

(b)  identitățile administratorilor care au informat ESMA cu privire la consimțământul lor menționat la articolul 20 alineatul (1) litera (c) și a autorității competente din țara terță care este responsabilă de supraveghere;

(c)  identitățile administratorilor care au obținut recunoașterea în conformitate cu articolul 21a și a autorității competente din țara terță care este responsabilă de supraveghere;

(d)  indicii de referință aprobați în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 21b și identitățile administratorilor care solicită aprobarea acestora.

(2)  Înainte ca un indice să fie utilizat de către o entitate supravegheată ca indice de referință în Uniune, entitatea în cauză verifică dacă furnizorul indicelui respectiv figurează pe site-ul de internet al ESMA ca administrator autorizat, înregistrat sau recunoscut în conformitate cu prezentul regulament.

Capitolul 3

Cooperarea în materie de supraveghere

Articolul 26

Delegarea atribuțiilor între autoritățile competente

(1)  În conformitate cu articolul 28 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, o autoritate competentă poate să își delege sarcinile care îi revin în temeiul prezentului regulament unei autorități competente dintr-un alt stat membru, cu acordul prealabil scris al acesteia. ▌Autoritățile competente notifică ESMA cu privire la orice propunere de delegare cu 60 de zile înainte de intrarea în vigoare a unei astfel de delegări.

(2)  O autoritate competentă poate delega ESMA ▌sarcinile care îi revin în temeiul prezentului regulament, sub rezerva acordului ESMA.

(3)  ESMA informează statele membre cu privire la o propunere de delegare în termen de șapte zile. ESMA publică detalii cu privire la orice acord de delegare în termen de șapte zile ▌de la data notificării.

Articolul 26a

Încălcarea legislației Uniunii de către autoritățile competente naționale

(1)  În cazul în care o autoritate competentă națională nu a aplicat prezentul regulament sau l-a aplicat într-un mod care pare să încalce legislația Uniunii, ESMA poate recurge la competențele conferite acesteia prin articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, în conformitate cu procedurile prevăzute la articolul menționat, și poate adopta, în sensul articolului 17 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, decizii individuale destinate administratorilor de indici de referință supravegheați de autoritatea competentă națională în cauză și contribuitorilor la un indice de referință supravegheați de autoritatea competentă națională în cauză, în cazul în care respectivii contribuitori sunt entități supravegheate.

(2)  În cazul în care indicele de referință respectiv este un indice de referință critic, ESMA asigură cooperarea cu colegiul autorităților competente în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 34.

Articolul 27

Divulgarea informațiilor primite de la un alt stat membru

(1)  Autoritatea competentă poate să divulge informații primite de la o altă autoritate competentă numai dacă:

(a)  a obținut acordul scris al autorității competente respective, iar informațiile sunt divulgate doar în scopurile pentru care respectiva autoritate competentă și-a dat acordul; sau

(b)  ▌divulgarea este necesară în cadrul procedurilor judiciare.

Articolul 28

Cooperarea în cazul unor investigații

(1)  Autoritatea competentă relevantă poate solicita sprijinul unei alte autorități competente cu privire la inspecțiile la fața locului sau la investigații. Autoritatea competentă care primește solicitarea cooperează în măsura posibilului și în măsura în care acest lucru este adecvat.

(2)  Autoritatea competentă care formulează cererea menționată la alineatul (1) informează ESMA cu privire la aceasta. În cazul unei investigații sau inspecții cu impact transfrontalier, autoritățile competente pot solicita ESMA să coordoneze inspecția la fața locului sau investigația.

(3)  În cazul în care o autoritate competentă primește o cerere din partea altei autorități competente de a efectua o inspecție la fața locului sau o investigație, aceasta poate:

(a)  să efectueze ea însăși inspecția la fața locului sau investigația;

(b)  să permită participarea autorității competente care a formulat cererea la inspecția la fața locului sau la investigație;

(c)  să numească auditori sau experți care să sprijine sau să efectueze inspecția la fața locului sau investigația.

Capitolul 4

Rolul autorităților competente

Articolul 29

Autoritățile competente

(1)  În ceea ce privește administratorii și contribuitorii care fac obiectul supravegherii, fiecare stat membru desemnează autoritatea competentă relevantă responsabilă cu îndeplinirea îndatoririlor care decurg din prezentul regulament și informează Comisia și ESMA în această privință.

(2)  Atunci când un stat membru desemnează mai multe autorități competente, acesta trebuie să definească cu claritate rolurile fiecărei autorități și să desemneze o singură autoritate responsabilă de coordonarea cooperării și a schimbului de informații cu Comisia, ESMA și autoritățile competente ale celorlalte state membre.

(3)  ESMA publică pe site-ul său de internet lista autorităților competente desemnate în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol și în conformitate cu articolul 25a alineatul (1) litera (a).

Articolul 30

Atribuțiile autorităților competente

(1)  Pentru a-și îndeplini atribuțiile în conformitate cu prezentul regulament, autoritățile competente dispun, conform legislației naționale, cel puțin de următoarele competențe de supraveghere și de investigare:

(a)  de a avea acces la orice document pertinent și orice alte date, sub orice formă, și de a primi sau a face o copie a acestora;

(b)  de a solicita sau a cere informații de la orice persoană implicată în furnizarea unui indice de referință sau care contribuie la un indice de referință, inclusiv de la orice furnizor de servicii în temeiul articolului 6 alineatul (3a), precum și de la mandatarii acestora și, dacă este necesar, de a cita și a audia orice astfel de persoană în vederea obținerii de informații;

(c)  referitor la indicii de referință ai mărfurilor, de a solicita informații de la contribuitori cu privire la piețele la vedere (spot) conexe în conformitate cu, acolo unde este cazul, formatele standardizate, precum și rapoarte privind tranzacțiile și de a avea acces direct la sistemele traderilor;

(d)  de a efectua inspecții sau investigații la fața locului, cu excepția reședințelor private ale persoanelor fizice;

(e)  de a pătrunde în sedii ale persoanelor fizice și juridice pentru a confisca documente și alte date sub orice formă, în cazul în care există o suspiciune rezonabilă că există documente și alte date legate de scopul inspecției sau al investigației care pot fi relevante pentru a dovedi un caz de încălcare a prezentului regulament. În cazul în care este necesară autorizarea prealabilă din partea autorității judiciare a statului membru în cauză, în conformitate cu legislația națională, această competență este utilizată numai după ce s-a obținut autorizația prealabilă respectivă;

(f)  de a solicita înregistrările existente ale convorbirilor telefonice, ale comunicațiilor electronice sau alte înregistrări ale schimburilor de date deținute de entitățile supravegheate;

(g)  de a solicita blocarea sau punerea sub sechestru a activelor sau ambele;

(i)  de a solicita încetarea temporară a oricărei practici pe care autoritatea competentă o consideră contrară dispozițiilor prezentului regulament;

(j)  de a impune o interdicție temporară a exercitării activității profesionale;

(k)  de a lua toate măsurile necesare pentru a se asigura că publicul este corect informat cu privire la furnizarea unui indice de referință, inclusiv prin impunerea obligației ca persoana care a publicat sau care a difuzat indicele de referință să publice o declarație de rectificare cu privire la contribuțiile anterioare la elaborarea indicelui de referință sau la valorile acestuia;

(ka)  de a examina declarația de conformitate și de a cere modificarea acesteia.

(2)  Autoritățile competente își exercită funcțiile și competențele menționate la alineatul (1) și competențele de a aplica sancțiuni menționate la articolul 31, în conformitate cu cadrul lor juridic național, în oricare dintre următoarele moduri:

(a)  direct;

(b)  în colaborare cu alte autorități sau cu întreprinderi de pe piață;

(c)  prin delegare către alte autorități sau întreprinderi de pe piață, pe proprie răspundere;

(d)  prin sesizarea autorităților judiciare competente.

Pentru exercitarea competențelor respective, autoritățile competente dispun de garanții adecvate și eficace în ceea ce privește dreptul la apărare și drepturile fundamentale.

(3)  Statele membre se asigură că sunt în vigoare măsuri corespunzătoare astfel încât autoritățile competente să fie învestite cu toate competențele necesare de supraveghere și de investigare pentru a-și îndeplini atribuțiile.

(4)  Atunci când o persoană pune la dispoziție informații în conformitate cu alineatul (2), nu se consideră că aceasta încalcă vreo restricție cu privire la divulgarea informațiilor prevăzută de un contract sau de orice act legislativ, de reglementare sau administrativ.

Articolul 31

Măsuri și sancțiuni administrative

(1)  Fără a aduce atingere atribuțiilor de supraveghere ale autorităților competente în conformitate cu articolul 34, statele membre dispun, în conformitate cu legislația națională, ca autoritățile competente să aibă atribuția de a lua măsuri administrative adecvate și de a impune măsuri și sancțiuni administrative cel puțin în cazul:

(a)  încălcărilor articolelor 5, 5a, 5b, 5c, 5d, 6, 7, 7a, 7b, 8, 9, ▌11, 14, 15, ▌17, ▌19, ▌23 și 23a din prezentul regulament, atunci când se aplică; și

(b)  al refuzului de a coopera în cadrul unei investigații sau de a respecta o inspecție sau o solicitare care fac obiectul articolului 30.

(2)  În cazul unei încălcări menționate la alineatul (1), statele membre, în conformitate cu legislația națională, prevăd ca autoritățile competente să aibă competența de a aplica cel puțin următoarele măsuri și sancțiuni administrative:

(a)  un ordin prin care se impune administratorului sau entității supravegheate răspunzătoare de încălcare să pună capăt respectivului comportament și să se abțină de la repetarea acestuia;

(b)  confiscarea profiturilor câștigate sau a pierderilor evitate ca urmare a încălcării, atunci când acestea pot fi determinate;

(c)  un avertisment public care să indice administratorul sau entitatea supravegheată răspunzătoare și natura încălcării;

(d)  retragerea sau suspendarea autorizației unui administrator;

(e)  o interdicție temporară adresată oricărei persoane fizice care este considerată răspunzătoare de o asemenea încălcare de a exercita funcții de conducere în cadrul administratorilor sau al contribuitorilor;

(f)  impunerea de sancțiuni pecuniare administrative maxime de cel puțin valoarea triplă a profiturilor câștigate sau a pierderilor evitate ca urmare a încălcării, în cazurile în care acestea pot fi determinate; sau

(1)  în ceea ce privește persoanele fizice, sancțiuni pecuniare administrative maxime de cel puțin:

(i)  pentru încălcări ale articolelor 5, 5a, 5b, 5c, 5d, 6, 7, 7a, 7b, 8, 9, ▌11, ale articolului 12a alineatul (2), ale articolelor 14, 15, ▌17, 18, 19 ▌și 23, 500 000 EUR sau, în statele membre în care euro nu este moneda oficială, valoarea echivalentă în moneda națională la cursul de schimb din data intrării în vigoare a prezentului regulament; sau

(ii)  pentru încălcări ale articolului 7 alineatul (1) litera (b) ▌sau ale articolului 7 alineatul (4), 100 000 EUR sau, în statele membre în care euro nu este moneda oficială, valoarea echivalentă în moneda națională la cursul de schimb din data intrării în vigoare a prezentului regulament;

(2)  în ceea ce privește persoanele juridice, sancțiuni pecuniare administrative maxime de cel puțin:

(i)  pentru încălcări ale articolelor 5, 5a, 5b, 5c, 5d, 6, 7, 7a, 7b, 8, 9, ▌11, 14, 15, ▌17, 18, 19▌ și 23 se ia în considerare valoarea mai ridicată dintre 1 000 000 EUR sau 10 % din totalul cifrei de afaceri anuale conform ultimelor situații financiare disponibile, aprobate de către organul de conducere. În cazul în care persoana juridică este o întreprindere-mamă sau o filială a unei întreprinderi-mamă care trebuie să elaboreze situații financiare consolidate, în conformitate cu Directiva 2013/34/UE, cifra de afaceri anuală totală relevantă este cifra de afaceri anuală totală sau tipul corespunzător de venit în conformitate cu Directiva 86/635/CEE pentru bănci și cu Directiva 91/674/CEE pentru societățile de asigurare, în conformitate cu ultimele situații consolidate disponibile, aprobate de către organul de conducere al întreprinderii-mamă principale sau, dacă persoana juridică este o asociație, 10 % din totalul cifrelor de afaceri ale membrilor săi; sau

(ii)  pentru încălcări ale articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) se ia în considerare valoarea mai ridicată dintre 250 000 EUR sau 2 % din cifra de afaceri anuală totală, conform ultimelor situații financiare disponibile, aprobate de către organul de conducere; în cazul în care persoana juridică este o întreprindere-mamă sau o filială a unei întreprinderi-mamă care trebuie să elaboreze conturi financiare consolidate în conformitate cu Directiva 2013/34/UE, cifra de afaceri anuală totală relevantă este cifra de afaceri anuală totală sau tipul corespunzător de venit în conformitate cu Directiva 86/635/CE pentru bănci și cu Directiva 91/674/CE pentru societățile de asigurare, în conformitate cu ultimele situații financiare consolidate disponibile, aprobate de către organul de conducere al întreprinderii-mamă principale sau, dacă persoana juridică este o asociație, 10 % din totalul cifrelor de afaceri ale membrilor săi.

(3)  În termen de [12 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament] statele membre notifică normele menționate la alineatele (1) și (2) Comisiei și ESMA.

Statele membre pot decide să nu prevadă norme privind sancțiunile administrative pentru încălcări care fac obiectul unor sancțiuni penale în temeiul dreptului lor intern. În acest caz, statele membre transmit Comisiei și ESMA dispozițiile corespunzătoare din codul penal, precum și notificarea menționată la primul paragraf.

Acestea notifică fără întârziere Comisia și ESMA cu privire la orice modificare ulterioară a normelor.

(4)  Statele membre pot conferi autorităților competente, în conformitate cu legislația națională, și alte competențe de sancționare, în plus față de cele menționate la alineatul (1), și pot stabili un nivel mai ridicat al sancțiunilor decât cel stabilit la alineatul respectiv.

Articolul 32

Exercitarea competențelor de supraveghere și de sancționare și obligația de cooperare

(1)  Statele membre se asigură că, atunci când stabilesc tipul, nivelul și proporționalitatea sancțiunilor administrative, autoritățile competente iau în considerare toate circumstanțele relevante, inclusiv, după caz:

(a)  gravitatea și durata încălcării;

(aa)  importanța indicelui de referință pentru stabilitatea financiară și economia reală;

(b)  gradul de răspundere al persoanei răspunzătoare;

(c)  ▌cifra de afaceri totală a persoanei juridice răspunzătoare sau ▌venitul anual al persoanei fizice răspunzătoare;

(d)  importanța profiturilor obținute sau a pierderilor evitate de către persoana răspunzătoare, în măsura în care acestea pot fi determinate;

(e)  nivelul de cooperare al persoanei răspunzătoare cu autoritatea competentă, fără a aduce atingere necesității de a asigura confiscarea profiturilor obținute sau a pierderilor evitate de persoana respectivă;

(f)  încălcările anterioare comise de persoana în cauză;

(g)  măsurile luate, după încălcare, de către o persoană răspunzătoare pentru a preveni repetarea încălcării.

(2)  În exercitarea competențelor de sancționare în condițiile definite la articolul 31, autoritățile competente cooperează îndeaproape pentru a se asigura că aceste competențe de supraveghere și de investigare și sancțiunile administrative produc rezultatele dorite în conformitate cu prezentul regulament. De asemenea, autoritățile competente își coordonează acțiunile pentru a evita eventuale repetări și suprapuneri atunci când își exercită competențele de supraveghere și de investigare și aplică sancțiuni și amenzi administrative pentru cazurile transfrontaliere.

(2a)  Atunci când au ales, în conformitate cu articolul 31, să stabilească sancțiuni penale pentru încălcările dispozițiilor menționate la articolul respectiv, statele membre se asigură că sunt instituite măsuri adecvate astfel încât autoritățile competente să dispună de toate competențele necesare pentru a intra în legătură cu autoritățile judiciare din jurisdicția lor pentru a primi informații specifice legate de anchete sau proceduri penale inițiate pentru posibile încălcări ale prezentului regulament și oferă aceleași condiții altor autorități competente și ESMA pentru a-și îndeplini obligația de a coopera unele cu altele și cu ESMA în sensul prezentului regulament.

(2b)  Autoritățile competente oferă asistență autorităților competente ale celorlalte state membre. În special, autoritățile competente fac schimb de informații și cooperează în cadrul investigațiilor și al activităților de supraveghere. Autoritățile competente pot, de asemenea, coopera cu autoritățile competente ale altor state membre pentru a facilita recuperarea amenzilor.

Articolul 33

Publicarea deciziilor

(1)  Deciziile de impunere a unei sancțiuni administrative sau de instituire a unei măsuri pentru încălcarea prezentului regulament se publică de către autoritățile competente pe site-ul lor web oficial imediat după ce persoana sancționată este informată cu privire la decizia respectivă. Publicarea cuprinde cel puțin informații privind tipul și natura încălcării și identitatea persoanelor responsabile. Această obligație nu se aplică deciziilor care instituie măsuri ce au caracter de investigare.

(2)  În cazul în care publicarea identității persoanelor juridice sau a datelor cu caracter personal ale persoanelor fizice este considerată de către autoritatea competentă ca fiind disproporționată în urma unei evaluări de la caz la caz efectuată cu privire la proporționalitatea publicării acestor date, sau în cazul în care publicarea pune în pericol stabilitatea piețelor financiare sau o investigație aflată în desfășurare, autoritățile competente:

(a)  amână publicarea deciziei de a impune o sancțiune sau o măsură până în momentul în care motivele pentru nepublicare încetează să mai existe;

(b)  publică decizia de a impune o sancțiune sau o măsură anonim, într-un mod care este în conformitate cu legislația națională, în cazul în care o astfel de publicare anonimă asigură o protecție eficace a datelor cu caracter personal în cauză; În cazul unei decizii de a publica o sancțiune sau măsură în mod anonim, publicarea datelor relevante poate fi amânată pentru o perioadă rezonabilă de timp, dacă se prevede că în perioada respectivă motivele pentru publicarea anonimă vor înceta să existe;

(c)  nu publică deloc decizia de a impune o sancțiune sau măsură, în cazul în care opțiunile prevăzute la literele (a) și (b) de mai sus sunt considerate insuficiente pentru a se asigura:

(i)   că nu va fi pusă în pericol stabilitatea piețelor financiare; sau

(ii)   că va fi garantată proporționalitatea publicării unor astfel de decizii în cazurile în care măsurile respective sunt considerate a fi de natură minoră.

(3)  În cazul în care decizia de a impune o sancțiune sau de a institui o măsură face obiectul unui recurs în fața autorităților judiciare sau a altor autorități relevante, autoritățile competente publică, de asemenea, imediat, pe site-ul lor web oficial astfel de informații și orice informații ulterioare cu privire la rezultatul unui astfel de recurs. Mai mult, orice decizie de anulare a unei decizii anterioare de a impune o sancțiune sau o măsură este, de asemenea, publicată.

(4)  Autoritățile competente se asigură că orice publicare, în conformitate cu prezentul articol, rămâne pe site-ul lor web oficial pentru o perioadă de cel puțin cinci ani de la data publicării. Datele cu caracter personal conținute în publicare se păstrează pe site-ul web oficial al autorității competente numai pe perioada necesară, în conformitate cu normele aplicabile privind protecția datelor.

(4a)  Statele membre transmit ESMA în fiecare an informații agregate despre toate sancțiunile și măsurile impuse în conformitate cu articolul 31. Această obligație nu se aplică în cazul măsurilor referitoare la anchete. ESMA publică aceste informații într-un raport anual.

În cazul în care statele membre au ales, în conformitate cu articolul 31, să prevadă sancțiuni penale pentru încălcarea dispozițiilor menționate la respectivul articol, autoritățile lor competente furnizează ESMA anual date cu caracter anonim și agregat cu privire la toate anchetele penale realizate și la sancțiunile penale aplicate. ESMA publică într-un raport anual datele privind sancțiunile penale aplicate.

Articolul 34

Colegiul autorităților competente

(1)  În termen de 30 de zile de la includerea unui indice de referință în lista indicilor de referință critici în conformitate cu articolul 25a, cu excepția indicilor de referință critici de caracter național conform articolului 3 alineatul (1) punctul 21, autoritatea competentă responsabilă instituie un colegiu al autorităților competente.

(2)  Colegiul este alcătuit din autoritatea competentă a administratorului, din ESMA și din autoritățile competente ale contribuitorilor principali.

(3)  Autoritățile competente ale altor state membre au dreptul de a fi membre ale colegiului dacă, în cazul în care respectivul indice de referință ▌ar înceta să fie furnizat, acest lucru ar avea un impact negativ semnificativ asupra stabilității financiare, a funcționării ordonate a piețelor, a consumatorilor sau a economiei reale din statele membre respective.

În cazul în care o autoritate competentă intenționează să devină membră a unui colegiu în conformitate cu primul paragraf, aceasta trebuie să depună la autoritatea competentă a administratorului o cerere care conține dovezi că cerințele respectivei dispoziții sunt îndeplinite. Autoritatea competentă relevantă a administratorului examinează cererea și informează autoritatea solicitantă în termen de 30 de zile de la primirea cererii respective dacă consideră că aceste cerințe sunt îndeplinite sau nu. În cazul în care consideră că respectivele cerințe nu sunt îndeplinite, autoritatea solicitantă poate sesiza ESMA în conformitate cu alineatul (10).

(4)  ESMA contribuie la promovarea și monitorizarea funcționării eficiente, eficace și consecvente a colegiilor autorităților de supraveghere menționate la prezentul articol, în conformitate cu articolul 21 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. În acest scop, ESMA participă în cadrul acestor colegii dacă este cazul și este considerată ca fiind o autoritate competentă în acest sens.

(5)  ESMA prezidează reuniunile colegiului, coordonează acțiunile colegiului și asigură schimbul eficient de informații între membrii colegiului.

(6)  Autoritatea competentă a administratorului stabilește proceduri scrise în cadrul colegiului cu privire la următoarele aspecte:

(a)  informațiile care trebuie să facă obiectul schimburilor dintre autoritățile competente;

(b)  procesul de luare a deciziilor între autoritățile competente;

(c)  cazurile în care autoritățile competente trebuie să se consulte reciproc;

(d)  sprijinul care urmează să fie acordat în conformitate cu articolul 14 alineatul (5a) cu privire la punerea în aplicare a măsurilor menționate la articolul 14 alineatul (3)▌.

În cazul în care administratorul furnizează mai mult de un indice de referință, ESMA poate institui un singur colegiu cu privire la toți indicii de referință furnizați de administratorul în cauză.

(7)  În absența unui acord privind dispozițiile prevăzute la alineatul (6), orice membru al colegiului, cu excepția ESMA, poate sesiza ESMA. Autoritatea competentă a administratorului ia în considerare în mod corespunzător orice aviz al ESMA cu privire la procedurile scrise de coordonare înainte de a accepta textul final al acestora. Procedurile scrise de coordonare sunt stabilite într-un document unic care conține motivația completă a oricărei abateri semnificative de la avizul ESMA. Autoritatea competentă a administratorului transmite acordurile scrise de coordonare membrilor colegiului și ESMA.

(8)  Înainte de adoptarea oricăror măsuri prevăzute la articolul 24, și, după caz, la articolele 14 și 23, autoritatea competentă a administratorului consultă membrii colegiului. Membrii colegiului depun toate eforturile posibile, în limitele competențelor lor, pentru a ajunge la un acord în termenul stabilit în cadrul procedurilor scrise menționate la alineatul (6). Se instituie un mecanism de mediere care să fie folosit pentru găsirea unei poziții comune în rândul autorităților competente în cazul în care survin divergențe.

(9)  În absența unui acord între membrii colegiului ▌, autoritățile competente, altele decât ESMA, pot sesiza ESMA în privința următoarelor situații:

(a)  în cazul în care o autoritate competentă nu a transmis informații esențiale;

(b)  în cazul în care, în urma unei cereri prezentate în conformitate cu alineatul (3), autoritatea competentă a administratorului a informat autoritatea solicitantă că cerințele de la alineatul respectiv nu sunt îndeplinite sau în cazul în care aceasta nu a luat o hotărâre pe baza cererii respective într-un termen rezonabil de timp;

(c)  în cazul în care autoritățile competente nu au reușit să ajungă la un acord cu privire la aspectele prevăzute la alineatul (6);

(d)  ▌în cazul în care există un dezacord cu privire la măsura luată în conformitate cu articolele ▌23 și 24▌.

În cazul în care, după 20 de zile de la sesizarea ESMA, chestiunea nu este soluționată, autoritatea competentă a administratorului ia decizia finală și furnizează autorităților menționate la primul paragraf și ESMA o explicație detaliată, în scris, a deciziei sale.

Dacă ESMA consideră că autoritatea competentă a administratorului a luat măsuri menționate la alineatul (8) care ar putea contraveni legislației Uniunii, aceasta acționează în conformitate cu articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

(9a)  Oricare dintre autoritățile competente care fac parte dintr-un colegiu ce nu poate ajunge la un acord cu privire la măsurile ce trebuie luate în temeiul articolului 13a sau 14 poate sesiza ESMA. Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 258 din TFUE, ESMA poate acționa în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

(9b)  Orice măsură adoptată în temeiul articolului 13a sau 14 rămâne în vigoare cel puțin până se ajunge la un acord în cadrul colegiului, în conformitate cu alineatele (8) și (9a).

Articolul 35

Cooperarea cu ESMA

(1)  Autoritățile competente cooperează cu ESMA în sensul prezentului regulament, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

(2)  Autoritățile competente comunică ESMA, fără întârziere, toate informațiile necesare pentru ca aceasta să își îndeplinească atribuțiile, în conformitate cu articolul 35 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

(2a)  În cadrul exercitării atribuțiilor sale de punere în aplicare și de monitorizare a Regulamentului (UE) nr. 1227/2011, Agenția pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER) și alte autorități de supraveghere vizate cooperează cu ESMA în sensul prezentului regulament și sunt consultate în cadrul procesului de elaborare a tuturor standardelor tehnice de reglementare și a actelor delegate și furnizează, fără întârziere, toate informațiile necesare pentru îndeplinirea obligațiilor acesteia.

(3)  ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a stabili procedurile și formularele aferente schimburilor de informații, astfel cum se menționează la alineatul (2).

ESMA înaintează Comisiei proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf până la [XXXX].

Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Articolul 36

Secretul profesional

(1)  Informațiile confidențiale primite, schimbate sau transmise în temeiul prezentului regulament sunt supuse cerințelor secretului profesional prevăzute la alineatul (2).

(2)  Obligația secretului profesional se aplică tuturor persoanelor care lucrează sau au lucrat pentru autoritatea competentă sau pentru orice autoritate, întreprindere de pe piață sau persoană fizică sau juridică căreia autoritatea competentă i-a delegat competențe ale sale, inclusiv auditorii și experții contractați de autoritatea competentă.

(3)  Informațiile care intră sub incidența secretului profesional nu pot fi divulgate niciunei alte persoane sau autorități decât în temeiul actelor cu putere de lege.

(4)  Toate informațiile care fac obiectul unor schimburi între autoritățile competente în conformitate cu prezentul regulament și care privesc condițiile comerciale sau operaționale și alte chestiuni economice sau personale sunt considerate confidențiale și intră sub incidența obligației secretului profesional, cu excepția cazului în care autoritatea competentă precizează, la momentul comunicării, că astfel de informații pot fi divulgate sau a cazului în care divulgarea acestora este necesară pentru proceduri judiciare.

TITLUL VII

ACTE DELEGATE ȘI ACTE DE PUNERE ÎN APLICARE

Articolul 37

Exercitarea delegării

(1)  Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute în prezentul articol.

(2)  Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 3 alineatul (2)▌ și la articolul 23 alineatul (7) este conferită Comisiei pentru o perioadă de timp nedeterminată, începând cu [data intrării în vigoare a prezentului regulament].

(3)  Delegarea de competențe menționată la articolul 3 alineatul (2) ▌și la articolul 23 alineatul (7) poate fi revocată în orice moment de către Parlamentul European sau de către Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Aceasta intră în vigoare în ziua următoare datei publicării deciziei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară, menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere valabilității actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)  Imediat ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5)  Un act delegat adoptat în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) ▌și articolului 23 alineatul (7) intră în vigoare numai în cazul în care nu a fost exprimată nicio obiecție nici de Parlamentul European, nici de Consiliu, în termen de două luni de la notificarea actului respectiv către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înainte de expirarea termenului respectiv, atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia că nu vor obiecta. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 38

Procedura comitetelor

(1)  Comisia este asistată de Comitetul european pentru valori mobiliare. Acesta este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011, ținându-se seama de dispozițiile articolului 8 din acesta.

TITLUL VIII

Dispoziții tranzitorii și finale

Articolul 39

Dispoziții tranzitorii

(1)  Administratorii care furnizează indici de referință la [data intrării în vigoare a prezentului regulament] solicită autorizarea sau înregistrarea în temeiul articolului 23 sau 23a în termen de [12 de luni de la data de aplicare].

(1a)  Autoritățile naționale competente decid care dintre indicii de referință înregistrați trebuie să fie considerați „critici”. Acești indici de referință sunt autorizați în conformitate cu prevederile articolului 23.

(2)  O persoană fizică sau juridică care a înaintat o cerere de autorizare sau înregistrare în conformitate cu alineatul (1) poate continua să elaboreze un indice de referință existent, care poate fi utilizat de entitățile supravegheate, cu excepția cazului și până în momentul în care autorizația sau înregistrarea respectivă este refuzată.

(3)  În cazul în care un indice de referință existent nu îndeplinește cerințele prezentului regulament, însă modificarea acestuia în vederea conformității sale cu cerințele prezentului regulament ar avea ca rezultat un eveniment de forță majoră, ar afecta sau ar încălca în alt mod termenii oricărui contract financiar sau instrument financiar care se raportează la indicele de referință respectiv, utilizarea în continuare a acestui indice de referință în contractele financiare și instrumentele financiare existente poate fi permisă de autoritatea competentă responsabilă a statului membru unde este situată persoana fizică sau juridică ce furnizează indicele de referință, până când autoritatea competentă consideră că este posibilă încetarea utilizării indicelui de referință în cauză sau înlocuirea acestuia cu un alt indice de referință fără a cauza prejudicii niciuneia dintre părțile la contract.

(3a)  Instrumentele financiare și contractele financiare noi nu se raportează la un indice de referință existent dacă acesta nu îndeplinește cerințele prezentului regulament după [intrarea în vigoare a prezentului regulament].

(3b)  Prin derogare de la alineatul (3a), instrumentele financiare noi se pot raporta, timp de un an după [data aplicării prezentului regulament], la un indice de referință existent care nu îndeplinește cerințele prezentului regulament, cu condiția ca instrumentul financiar în cauză să fie necesar pentru acoperirea riscurilor aferente unui instrument financiar existent care se raportează la indicele de referință în cauză.

(4)  Cu excepția cazului în care Comisia a adoptat o decizie de echivalare astfel cum se prevede la articolul 20 alineatul (2) sau (2a), entitățile supravegheate din Uniune folosesc un indice de referință furnizat de un administrator situat într-o țară terță numai în cazul în care la acesta se raportează instrumente financiare și contracte financiare existente în momentul intrării în vigoare a prezentului regulament sau în cazul în care acesta este folosit în instrumente financiare și contracte financiare noi timp de trei ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

Articolul 39a

Termenul de actualizare a prospectelor și a documentelor cu informații-cheie

Articolul 19 alineatul (2) nu aduce atingere prospectelor existente aprobate în temeiul Directivei 2003/71/CE înainte de [data intrării în vigoare a prezentului regulament]. În cazul prospectelor aprobate înainte de [data intrării în vigoare a prezentului regulament] în temeiul Directivei 2009/65/CE, documentele justificative se actualizează cu prima ocazie sau cel târziu până la [[12] luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament].

Articolul 40

Reexaminare

(1)   Până la 1 ianuarie 2018, Comisia reexaminează și prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului cu privire la prezentul regulament, referindu-se în special la:

(a)  funcționarea și eficacitatea indicelui de referință critic și la regimul de participare obligatorie în conformitate cu articolele 13 și 14, precum și la definiția indicelui de referință critic de la articolul 3; și

(b)  eficacitatea regimului de supraveghere prevăzut la titlul VI și a colegiilor prevăzute la articolul 34, precum și la oportunitatea supravegherii anumitor indici de referință de către un organism al Uniunii.

(1a)  Comisia analizează evoluția principiilor internaționale, în special a celor aplicabile indicilor de referință ai mărfurilor ARP, precum și evoluția cadrelor juridice și a practicilor de supraveghere din țările terțe în ceea ce privește furnizarea de indici de referință și transmite Parlamentului European și Consiliului un raport până la ...* [patru ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament] și, ulterior, din patru în patru ani. Aceste rapoarte sunt însoțite, dacă este cazul, de o propunere legislativă.

Articolul 41

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Regulamentul se aplică începând cu 6 luni de la ...[intrarea în vigoare a actelor delegate adoptate de Comisie în temeiul prezentului regulament].

Cu toate acestea, articolul 13 alineatul (1) și articolele 14 și 34 se aplică începând cu ... [6 luni de la intrarea în vigoare].

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

(1)JO C 177, 11.6.2014, p. 42.
(2) JO C 113, 15.4.2014, p. 1.
(3)JO L 145, 30.4.2004, p. 1.
(4)JO L 345, 31.12.2003, p. 64.
(5)JO L 302, 17.11.2009, p. 32.
(6)JO L 326, 8.12.2011, p. 1.
(7) Directiva 2014/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 februarie 2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidențiale și de modificare a Directivelor 2008/48/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO L 60, 28.2.2014, p. 34).
(8) Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/77/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 84).
(9) Regulamentul (UE) nr. 596/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind abuzul de piață (regulamentul privind abuzul de piață) și de abrogare a Directivei 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivelor 2003/124/CE, 2003/125/CE și 2004/72/CE ale Comisiei (JO L 173, 12.6.2014, p. 1).
(10)JO L 281, 23.11.1995, p. 31.
(11)JO L 8, 12.1.2001, p. 1.
(12). Regulamentul (UE) nr. 1227/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind integritatea și transparența pieței angro de energie (JO L 326, 8.12.2011, p. 1).
(13)JO L 55, 28.2.2011, p. 13.
(14) Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338).
(15)Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă a energiei electrice și de abrogare a Directivei 2003/54/CE (JO L 211, 14.8.2009, p. 55).
(16)Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale și de abrogare a Directivei 2003/55/CE (JO L 9, 14.8.2009, p. 112).
(17) Regulamentul (UE) nr. 1031/2010 al Comisiei din 12 noiembrie 2010 privind calendarul, administrarea și alte aspecte ale licitării certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră în temeiul Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității (JO L 302, 18.11.2010, p. 1).
(18) Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1348/2014 al Comisiei din 17 decembrie 2014 privind raportarea de date, pentru punerea în aplicare a articolului 8 alineatele (2) și (6) din Regulamentul (UE) nr. 1227/2011 al Parlamentului European și al Consiliului privind integritatea și transparența pieței angro de energie (JO L 363, 18.12.2014, p. 121).
(19) Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) (JO L 302, 17.11.2009, p. 32).
(20)Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II) (JO L 335, 17.12.2009, p. 1).
(21)JO L 302, 17.11.2009, p. 32.
(22)Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2011 privind administratorii fondurilor de investiții alternative și de modificare a Directivelor 2003/41/CE și 2009/65/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și (UE) nr. 1095/2010, (JO L 174, 1.7.2011, p.1).
(23) Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții (JO L 201, 27.7.2012, p. 1).
(24)Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului (JO L 133, 22.5.2008, p. 66).
(25) Directiva 2014/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 februarie 2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidențiale și de modificare a Directivelor 2008/48/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO L 60, 28.2.2014, p. 34).
(26)Regulamentul (CE) nr. 1287/2006 al Comisiei din 10 august 2006 de punere în aplicare a Directivei 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind obligațiile întreprinderilor de investiții de păstrare a evidenței și înregistrărilor, raportarea tranzacțiilor, transparența pieței, admiterea de instrumente financiare în tranzacții și definiția termenilor în sensul directivei în cauză (JO L 241, 2.9.2006, p. 1).
(27) Regulamentul (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 173, 12.6.2014, p. 84).
(28)1.8.2014, ESMA/2014/937.

Notă juridică