Index 
Texte adoptate
Joi, 12 martie 2015 - StrasbourgEdiţie definitivă
Recentele atacuri și răpiri comise de gruparea ISIS/Da’esh în Orientul Mijlociu, în special împotriva populației asiriene
 Sudanul de Sud, inclusiv cazurile recente de răpiri de copii
 Tanzania, în special problema acaparării terenurilor
 Uciderea liderului opoziției ruse, Boris Nemțov, și starea democrației în Rusia
 Raportul anual al Înaltului Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politica de securitate către Parlamentul European
 Raportul anual 2013 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în acest domeniu
 Relațiile dintre UE și Liga Statelor Arabe și cooperarea pentru combaterea terorismului
 Exploatarea sustenabilă a bibanului de mare
 A 28-a sesiune a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului
 Situația din Venzuela

Recentele atacuri și răpiri comise de gruparea ISIS/Da’esh în Orientul Mijlociu, în special împotriva populației asiriene
PDF 242kWORD 84k
Rezoluţia Parlamentului European din 12 martie 2015 referitoare la atacurile și răpirile recente comise de ISIS/Da’esh în Orientul Mijlociu, în special asupra asirienilor (2015/2599(RSP))
P8_TA(2015)0071RC-B8-0240/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 18 din Declarația universală a drepturilor omului (DUDO) din 1948,

–  având în vedere articolul 9 din Convenția europeană a drepturilor omului (CEDO) din 1950,

–  având în vedere articolul 18 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP) din 1966,

–  având în vedere Declarația ONU din 1981 privind eliminarea tuturor formelor de intoleranță și de discriminare bazate pe religie și credință,

–  având în vedere Declarația ONU din 1992 cu privire la drepturile persoanelor aparținând minorităților naționale, etnice, religioase și lingvistice,

–  având în vedere Convenția internațională privind protecția tuturor persoanelor împotriva disparițiilor forțate,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Irak, Siria, Libia și Egipt, în special Rezoluția din 10 octombrie 2013 referitoare la recentele cazuri de violență împotriva creștinilor, în special în Maaloula (Siria) și Peshawar (Pakistan), și cazul pastorului Saeed Abedini (Iran)(1), Rezoluția din 18 septembrie 2014 referitoare la situația din Irak și Siria și la ofensiva grupării Statul Islamic, inclusiv la persecutarea minorităților(2) și Rezoluția din 12 februarie 2015 referitoare la criza umanitară din Irak și Siria, în special în contextul Statului islamic(3),

–  având în vedere Orientările UE privind promovarea și protejarea libertății de religie sau convingeri,

–  având în vedere declarațiile Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) privind violența și persecuția împotriva creștinilor și a altor comunități din Orientul Mijlociu, în special declarația din 16 februarie 2015 privind decapitarea a 21 de creștini copți egipteni în Libia,

–  având în vedere comunicarea comună a VP/ÎR și a Comisiei către Parlamentul European și Consiliu intitulată „Elemente pentru o strategie regională a UE pentru Siria și Irak, precum și pentru amenințarea pe care o reprezintă Da’esh”,

–  având în vedere declarația din 25 februarie 2015 a Consiliul de Securitate al ONU prin care condamnă răpirea a peste 100 de asirieni de către ISIS/Da’esh,

–  având în vedere Raportul ONU al Comisiei internaționale independente de anchetă cu privire la Republica Arabă Siriană, intitulat „Domnia terorii: Viața sub ISIS în Siria”, din 14 noiembrie 2014,

–  având în vedere rapoartele anuale și rapoartele interimare ale Raportorului special al ONU privind libertatea de religie sau de credință,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât promovarea democrației și a respectului față de drepturile omului și libertățile civile constituie principii și obiective fundamentale ale Uniunii Europene și o baza comună a relațiilor sale cu țările terțe;

B.  întrucât, în conformitate cu dreptul internațional în domeniul drepturilor omului și, în special, cu articolul 18 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, orice persoană are dreptul la libertatea de gândire, de conștiință și de religie; întrucât acest drept presupune libertatea persoanei de a-și schimba religia sau convingerile religioase, precum și libertatea de a-și manifesta religia sau de a-și exprima convingerile religioase, individual sau în cadrul unei comunități, atât în public, cât și în particular, prin cult, îndeplinirea de rituri, practici și învățământ; întrucât, potrivit Comitetului ONU pentru Drepturile Omului, libertatea religioasă sau a convingerilor protejează toate convingerile, inclusiv cele teiste, non-teiste și ateiste;

C.  întrucât Uniunea Europeană și-a exprimat în repetate rânduri angajamentul în favoarea libertății de gândire, a libertății de conștiință și a libertății religioase sau de convingeri religioase și a subliniat că guvernelor le revine datoria de a garanta aceste libertăți în întreaga lume;

D.  întrucât ONU și alte organizații internaționale au semnalat numeroase încălcări grave ale dreptului internațional umanitar și ale drepturilor omului de către ISIS/Da’esh și alte grupări afiliate din Siria și Irak, îndeosebi împotriva grupurilor etnice și religioase minoritare, inclusiv prin asasinate selective, convertiri forțate, răpiri, practici de vânzare a femeilor, folosirea femeilor și a copiilor ca sclavi, recrutarea copiilor pentru atentate sinucigașe cu bombă, precum și abuzuri sexuale și fizice și tortură; întrucât există motive serioase de îngrijorare în ceea ce privește bunăstarea persoanelor care se află încă blocate în zone controlate de forțele ISIS/Da’esh, dat fiind că, în zonele respective, nu ajung aproape deloc ajutoare umanitare internaționale;

E.  întrucât ISIS/Da’esh a inițiat o campanie de eradicare completă a tuturor comunităților religioase care nu promovează aceeași interpretare a islamului ca cea promovată de Statul Islamic, prin uciderea sau expulzarea adepților acestora și prin distrugerea locurilor sfinte, a siturilor istorice și a artefactelor lor, printre care patrimoniul unic și de neînlocuit recunoscut de UNESCO drept patrimoniu mondial, acțiune pe care ISIS/Da’esh o descrie drept „purificare culturală”;

F.  întrucât, în regiunile aflate sub controlul său, ISIS/Da’esh, cauzează prejudicii inacceptabile și ireparabile civilizațiilor milenare; întrucât, în special în Irak și în Siria, dar și în alte părți din zona extinsă a Orientului Mijlociu, comunitățile creștine se confruntă cu o situație care le pune în pericol existența și, eventuala dispariție a acestora ar însemna pierderea unei părți semnificative a patrimoniului religios al acestor țări;

G.  întrucât ISIS/Da’esh vizează membrii comunității creștine, yezide, turkmene, șiite, shabak, sabeene, kaka’e și sunite care nu sunt de acord cu interpretarea Islamului promovată de Statul Islamic, precum și alte minorități etnice și religioase; întrucât unele dintre aceste comunități erau deja vizate de extremiști cu mult înainte de inițierea de către ISIS/Da’esh a acestor acțiuni; întrucât în special creștinii au fost vizați în mod deliberat, timp de mulți ani, de mai multe grupări extremiste sau jihadiste care au forțat peste 70 % din creștinii irakieni și peste 700 000 dintre creștinii sirieni să își părăsească țările;

H.  întrucât cei 250 000 de caldeeni/asirieni/sirieni din Irak constituie un grup etno-religios distinct și se estimează că până la 40 000 de asirieni au locuit în Siria înainte de izbucnirea războiului civil în 2011;

I.  întrucât, la 15 februarie 2015, ISIS/Da’esh a transmis o înregistrare video cu decapitarea a 21 de creștini copți egipteni în Libia; întrucât copții, care erau lucrători migranți dintr-o regiune săracă a Egiptului, au fost răpiți în Sirte, Libia;

J.  întrucât, la 23 februarie 2015, aproximativ 220 de asirieni au fost răpiți de ISIS/Da’esh aproape de Tell Tamer, pe malul sudic al râului Khabur, în nord-estul Siriei; întrucât, în cadrul aceleiași acțiuni, extremiștii au distrus, de asemenea, proprietăți și locuri sfinte ale creștinilor; întrucât zeci de asirienii au fost uciși în cadrul asaltului ISIS/Da’esh; întrucât se pare că, în februarie 2015, ISIS/Da’esh a emis o declarație prin care solicita locuitorilor satelor asiriene din provincia Hasaka din Siria să plătească jizya - o taxă impusă persoanelor nemusulmane, care datează din perioada primei dominații islamice și care a fost abolită în 1856 în întregul Imperiu Otoman - și să se convertească la islamism, în caz contrar fiind uciși; întrucât se presupune că, începând cu 9 martie 2015, asupra orașelor creștine asiriene din regiunea râului Khabur au avut loc atacuri majore ale ISIS/Da’esh;

K.  întrucât, începând cu 1 martie 2015, ISIS/Da’esh a eliberat câteva zeci de asirieni, majoritatea copii și persoane în vârstă, în urma negocierilor cu lideri ai triburilor, însă majoritatea asirienilor încă sunt deținuți, iar grupările teroriste au amenințat să îi ucidă în cazul în care coaliția nu încetează atacurile cu bombă;

L.  întrucât, potrivit relatărilor, ca parte a politicii deliberate de purificare culturală și religioasă, ISIS/Da’esh a distrus peste 100 de biserici din Irak și cel puțin șase biserici din Siria, precum și mai multe moschee șiite din Irak; întrucât, în februarie 2015, luptătorii ISIS/Da’esh au anunțat în mod deliberat distrugerea statuilor și a altor artefacte din muzeul din Mosul, care datează din perioada fostului Imperiu Asirian și a fostului Imperiu Akkadian; întrucât se presupune că, ulterior, ISIS/Da’esh a distrus din temelii vechiul oraș asirian Nimrud și, mai recent, Hatra, clasificat drept patrimoniu mondial al UNESCO; întrucât există informații potrivit cărora regimul sirian ar fi bombardat biserici din cartierele opoziției, de exemplu în Homs în 2012 și în Idlib în 2013;

M.  întrucât ISIS/Da’esh continuă să persecute, să mutileze și să ucidă, uneori prin metode extrem de crude și de neimaginat, membri ai minorităților etnice și religioase, jurnaliști, prizonieri de război, activiști și alte persoane; întrucât, de asemenea, alte părți implicate în conflict, în special regimul Assad, continuă să comită, zilnic și la scară mare, crime de război și alte încălcări ale dreptului umanitar internațional și ale drepturilor omului;

N.  întrucât una dintre cauzele violențelor comise de ISIS/Da’esh este salafismul, în special interpretarea wahhabistă extremă a islamului,

1.  este șocat și întristat de acțiunile brutale ale extremiștilor ISIS/Da’esh îndreptate împotriva asirienilor din Siria și a copților din Libia și le condamnă în termenii cei mai fermi; își exprimă solidaritatea cu familiile victimelor și cu comunitatea creștină asiriană din Siria și comunitatea creștină coptă din Egipt, precum și cu toate celelalte grupuri și persoane afectate de actele de violență ale ISIS/Da’esh;

2.  condamnă cu fermitate ISIS/Da’esh și abuzurile flagrante împotriva drepturilor omului care constituie crime împotriva umanității și crime de război, în conformitate cu Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale (CPI), și care ar putea fi catalogate drept genocid; își exprimă profunda îngrijorare în legătură cu vizarea deliberată de către acest grup terorist a membrilor comunității creștine, yezide, turkmene, șiite, shabak, sabeene, kaka’e, precum și a sunniților care nu sunt de acord cu interpretarea sa a Islamului, în cadrul încercărilor sale de a extermina orice minoritate religioasă în zonele aflate sub controlul său; subliniază că nu trebuie să existe impunitate pentru autorii acestor acte și că persoanele responsabile ar trebui să fie judecate de CPI; reamintește, în acest context, răpirea neelucidată a episcopilor Yohanna Ibrahim și Paul Yazigi de către forțele armate rebele din provincia Alep, Siria, la 22 aprilie 2013;

3.  condamnă, de asemenea, încercările ISIS/Da’esh de a-și exporta ideologia extremistă totalitară și actele de violență în alte țări din regiune și chiar dincolo de acestea;

4.  sprijină eforturile internaționale de combatere a ISIS/Da’esh, inclusiv acțiunile militare ale coaliției internaționale, coordonate de Statele Unite, și încurajează statele membre ale UE care nu au făcut încă acest lucru să ia în considerare modalități de a contribui la aceste eforturi, inclusiv reperarea și interzicerea fondurilor secrete pe care ISIS/Da’esh le deține în străinătate;

5.  invită coaliția internațională să depună mai multe eforturi pentru a împiedica răpirile membrilor minorităților, cum ar fi răpirea a sute de creștini asirieni din nordul Siriei; subliniază importanța de a asigura o zonă sigură de refugiu pentru caldeeni/asirieni/siriaci și alte persoane amenințate din regiunea Câmpiilor Ninive, Irak, o zonă în care numeroase minorități etnice și religioase au avut o prezență puternică și au coexistat pașnic dintotdeauna;

6.  îndeamnă UE și statele sale membre să adopte o abordare proactivă și preventivă față de amenințarea extinderii ISIS/Da’esh în alte țări și regiuni decât Irak și Siria; în acest context, este extrem de îngrijorat de situația din Libia, nu în ultimul rând din cauza proximității geografice față de UE, precum și de zonele de conflict din Africa;

7.  îndeamnă UE și statele sale membre, precum și partenerii NATO, să abordeze problema rolurilor ambivalente ale anumitor țări în cadrul conflictului, în special dacă acestea au contribuit sau contribuie încă, în mod activ sau pasiv, la ascensiunea ISIS/Da’esh și a altor grupuri extremiste; își exprimă îngrijorarea, în acest context, cu privire la finanțarea răspândirii interpretării wahhabiste a Islamului de către entități publice și private din țările din regiunea Golfului și invită aceste țări să stopeze această finanțare; în plus, îndeamnă aceste țări să pună capăt finanțării organizațiilor teroriste de pe teritoriile lor; invită Turcia să joace un rol pozitiv în lupta împotriva ISIS/Da’esh și să permită fără întârziere minorităților creștine și altor persoane persecutate care s-au refugiat din Siria să treacă frontiera în Turcia și să caute refugiu;

8.  încurajează cooperarea cu forțele locale și regionale nou apărute, cum ar fi guvernul regional kurd din Irak, grupurile kurde din altă parte precum YPG, care a jucat un rol în eliberarea orașului Kobane, și Consiliul militar siriac, precum și entitățile autonome locale din regiune care au demonstrat un angajament mai ferm față de drepturile omului și democrație decât conducătorii țărilor lor; salută, în special, curajul forțelor peșmerga kurde care au depus foarte multe eforturi pentru protejarea minorităților aflate în pericol;

9.  este preocupat de rapoartele referitoare la minoritățile creștine care nu au acces la taberele de refugiați din regiune deoarece taberele respective ar fi prea periculoase pentru aceste minorități; solicită ca UE să se asigure că asistența sa pentru dezvoltare vizează toate grupurile minoritare strămutate în urma conflictului; încurajează UE să utilizeze experiența și rețelele bine organizate ale bisericilor locale și regionale, precum și organizațiile internaționale de ajutorare ale bisericilor, pentru a furniza asistență financiară și de alt tip, în vederea asigurării faptului că toate grupurile minoritare pot beneficia de protecția și sprijinul ajutorului european;

10.  consideră că este imperativ ca Consiliul și Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) să înceapă să elaboreze împreună cu partenerii internaționali și regionali un scenariu post-ISIS/Da’esh, luând în considerare necesitatea stringentă a dialogului cultural și religios, precum și a reconcilierii;

11.  denunță distrugerea siturilor și artefactelor culturale de către ISIS/Da’esh în Siria și Irak, care constituie un atac împotriva patrimoniului cultural al tuturor locuitorilor din aceste țări și al umanității, în general;

12.  îndeamnă UE și statele sale membre să coopereze cu partenerii internaționali și locali pentru a proteja cât mai multe obiecte ale patrimoniului cultural și religios asirian sau de altă origine aflate pe teritoriile ocupate de ISIS/Da’esh; în plus, îndeamnă Consiliul să ia măsuri împotriva comerțului ilicit cu artefacte antice care provin din aceste teritorii;

13.  confirmă și sprijină dreptul inalienabil al tuturor minorităților religioase și etnice care trăiesc în Irak și în Siria de a trăi în continuare în ținuturile lor natale tradiționale și istorice cu demnitate, în condiții de egalitate și în siguranță și de a-și practica în mod liber religia; în acest context, îndeamnă toate statele membre ale ONU să se exprime clar împotriva violenței și în special în favoarea drepturilor minorităților; este de opinie că pentru a pune capăt suferințelor și exodului în masă al creștinilor și al altor populații indigene în regiune este nevoie de o declarație clară și fără echivoc a liderilor politici și religioși locali, prin care să sprijine prezența lor în continuare și drepturile lor depline și egale în calitate de cetățeni ai țărilor lor;

14.  respinge fără rezerve anunțul făcut de conducerea ISIS/Da’esh, conform căruia a instituit un califat în zonele pe care le controlează în prezent, și consideră acest anunț ilegitim; subliniază faptul că crearea și extinderea „califatului islamic”, precum și activitățile altor grupuri extremiste din Orientul Mijlociu, reprezintă o amenințare directă la adresa securității regiunii și a țărilor europene;

15.  confirmă angajamentul său față de libertatea de gândire, de conștiință și de religie sau de credință ca un drept fundamental al omului, garantat de instrumentele juridice internaționale pe care majoritatea țărilor din lume și le-au asumat și care sunt recunoscute ca având o valoare universală;

16.  sprijină orice inițiativă, inclusiv în UE, de promovare a dialogului și a respectului reciproc între comunități; îndeamnă toate autoritățile religioase să promoveze toleranța și să ia inițiative împotriva urii și a radicalizării violente și extremiste;

17.  îndeamnă UE să examineze în continuare posibilitatea unor politici de combatere a terorismului, în cadrul drepturilor omului, altele decât cele deja existente, și să continue să coopereze cu statele membre pentru a consolida politicile care combat radicalizarea pe teritoriul UE, precum și răspândirea online a discursurilor de incitare la ură și incitare la violență; îndeamnă, de asemenea, statele membre ale UE să colaboreze cu Consiliul de Securitate al ONU și Adunarea Generală a ONU pentru a opri răspândirea la nivel mondial a ideologiei extremiste și jihadiste;

18.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre și coaliției naționale siriene, guvernului și parlamentului Irakului, guvernului regional al Kurdistanului din Irak, președintelui Republicii Arabe Egipt, Consiliului deputaților din Tobruk, Libia, și guvernului libian, Ligii Statelor Arabe, Secretarului General al ONU, precum și Consiliului ONU pentru Drepturile Omului.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2013)0422.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2014)0027.
(3) Texte adoptate, P8_TA(2015)0040.


Sudanul de Sud, inclusiv cazurile recente de răpiri de copii
PDF 238kWORD 84k
Rezoluţia Parlamentului European din 12 martie 2015 referitoare la Sudanul de Sud, inclusiv la recentele răpiri de copii (2015/2603(RSP))
P8_TA(2015)0072RC-B8-0241/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Sudanul de Sud, în special cele din 16 ianuarie 2014(1) și din 13 noiembrie 2014(2) referitoare la situația din Sudanul de Sud,

–  având în vedere încetarea focului și acordul de împărțire a puterii între președintele Salva Kiir și fostul vicepreședinte Riek Machar, încheiat sub egida Agenției Interguvernamentale pentru Dezvoltare (IGAD) la 2 februarie 2015, la Addis Abeba,

–  având în vedere declarația de la 3 februarie 2015 a Secretarului General al ONU, Ban Ki-Moon, privind negocierile de pace în Sudanul de Sud,

–  având în vedere comunicatul de la 10 februarie 2015 al reuniunii la nivel înalt dintre IGAD și Oficiul ONU pentru coordonarea afacerilor umanitare, (OCHA) privind crizele umanitare din Sudanul de Sud,

–  având în vedere declarația de la 25 februarie 2015 a Reprezentantului Special al Secretarului General pentru copii și conflicte armate,

–  având în vedere comunicatul comun din octombrie 2014 al Republicii Sudanul de Sud și ONU privind prevenirea violenței sexuale în perioade de conflict,

–  având în vedere Rezoluțiile Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite 2155 (2014) și 2206 (2015), care constituie bazele aplicării de sancțiuni împotriva celor care împiedică stabilirea păcii,

–  având în vedere declarația de la 6 martie 2015 a purtătorului de cuvânt al Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Federica Mogherini, privind eșecul înregistrat de părțile implicate în conflictul din Sudanul de Sud în încercarea de a încheia un acord de pace,

–  având în vedere reînnoirea în 2012 a planului de acțiune al Sudanului de Sud pentru a pune capăt recrutării și utilizării copiilor în cadrul forțelor armate guvernamentale și altor încălcări grave împotriva copiilor,

–  având în vedere Carta africană a drepturilor omului și popoarelor,

–  având în vedere Convenția Uniunii Africane privind anumite aspecte specifice ale problemei refugiaților în Africa,

–  având în vedere Convenția ONU cu privire la drepturile copilului,

–  având în vedere Carta africană privind drepturile și bunăstarea copilului,

–  având în vedere Convenția ONU împotriva torturii,

–  având în vedere Convenția ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor,

–  având în vedere Orientările UE din 2010 privind copiii și conflictele armate,

–  având în vedere Convenția nr. 182 a Organizației Internaționale a Muncii (OIM), adoptată în 1999, privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor, care menționează „recrutarea forțată și obligatorie a copiilor pentru a fi utilizați în conflictele armate” ca fiind una dintre cele mai grave forme ale muncii copiilor,

–  având în vedere Acordul de la Cotonou,

–  având în vedere Acordul global de pace (AGP) semnat în Sudan în 2005,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât la 15 și 16 februarie 2015, se estimează că 89 de copii și, posibil, alte sute, au fost răpiți în comuna Wau Shilluk din statul Nilul Superior de către o grupare de miliție, care se presupune că este condusă de Johnson Oloni, un comandant în Armata de eliberare a poporului sudanez (SPLA); întrucât, potrivit martorilor, soldați înarmați au înconjurat comunitatea și au verificat toate casele unde locuiau băieți cu vârste de peste 12 ani, pe care i-au luat cu forța;

B.  întrucât în decembrie 2013, conflictul politic din cadrul partidului aflat la guvernare în Sudanul de Sud, Mișcarea Populară de Eliberare a Sudanului (SPLM), s-a transformat într-o confruntare armată în Juba, între forțele loiale președintelui Kiir și cele loiale fostului vicepreședinte, Riek Machar;

C.  întrucât, în urma conflictului armat intern, care a izbucnit în decembrie 2013, aproximativ 1,4 milioane de oameni au fost strămutați pe plan intern, 500 000 s-au refugiat în țări vecine, iar aproximativ 12 000 de copii au fost recrutați pentru a activa în forțele armate și în alte grupări; întrucât mii de copii au fost uciși, violați, strămutați și lăsați orfani;

D.  întrucât aproximativ 4 milioane de oameni sunt expuși la un risc ridicat de insecuritate și precaritate alimentară, ONU avertizând, în repetate rânduri, că în cazul în care conflictul nu încetează, criza umanitară și foametea se vor agrava; întrucât lipsa asistenței și a infrastructurii medicale contribuie și ele la agravarea permanentă a situației;

E.  întrucât însăși Misiunea ONU din Republica Sudanului de Sud (UNMISS), care oferă adăpost sigur pentru un număr de peste 100 000 de persoane strămutate pe plan intern care se refugiază din calea violențelor, a fost ținta unor atacuri;

F.  întrucât, conform estimărilor ONU, peste jumătate din populația din tabăra de refugiați sunt copii, prin urmare, securitatea fizică, dezvoltarea și bunăstarea lor este grav amenințată; întrucât ratele mortalității infantile înregistrate în Sudanul de Sud sunt printre cele mai ridicate din lume, iar indicatorii nivelului de educație sunt cei mai scăzuți la nivel global; întrucât 400 000 de copii au abandonat școala din cauza conflictului actual;

G.  întrucât părțile implicate în conflict au atacat civilii pe motive de apartenență etnică și loialitate politică, au recurs la abuzuri sexuale și au distrus și au jefuit proprietăți la scară largă;

H.  întrucât părțile implicate în conflictul din Sudanul de Sud au inițiat negocieri la 7 ianuarie 2014 la Addis Abeba, sub egida Agenției Interguvernamentale pentru Dezvoltare (IGAD); întrucât, în ciuda acordurilor anterioare de încetare a ostilităților, cel mai recent fiind acordul de încetare a focului semnat la 2 februarie 2015 la Addis Abeba, și a eforturilor permanente ale IGAD de a negocia o soluție politică la acest conflict, luptele au continuat, fiind caracterizate de un dispreț total față de drepturile internaționale ale omului și dreptul internațional umanitar și fără ca responsabilii să fie trași la răspundere pentru abuzurile comise în contextul acestui conflict;

I.  întrucât guvernul și rebelii nu au respectat termenul limită de 5 martie 2015, stabilit de IGAD pentru a ajunge la un acord de împărțire a puterilor, iar negocierile de pace au fost prelungite la nesfârșit; întrucât mediatorul-șef al IGAD a anunțat că este posibil ca, acum, ONU și Uniunea Africană (UA) să joace un rol direct în procesele de negociere;

J.  întrucât UA a înființat o comisie de anchetă în martie 2014, însă raportul său final încă nu a fost făcut public, deși acesta a fost trimis Comisiei UA în octombrie 2014;

K.  întrucât decizia de a amâna publicarea a generat dezamăgire la scară largă și este văzută, în mare măsură, ca un obstacol în ceea ce privește tragerea la răspundere și încetarea impunității și personalități politice precum Secretarul General adjunct al ONU, Ivan Simonovic, Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, Navi Pillay, și membri proeminenți ai organizațiilor societății civile din Sudanul de Sud, și-au exprimat dezamăgirea;

L.  întrucât, la 3 martie 2015, Consiliul de Securitate al ONU a aprobat în unanimitate un sistem cu ajutorul căruia poate impune sancțiuni împotriva persoanelor responsabile pentru continuarea conflictului sau blocarea păcii în Sudanul de Sud, precum și a complicilor lor; întrucât sancțiunile îi vizează și pe cei care atacă civili, spitale, locuri de cult, școli sau locuri unde se refugiază civili și care recrutează sau utilizează copii în forțe sau grupări armate;

M.  întrucât, în pofida votului de ratificare al Parlamentului sudanez, Sudanul de Sud nu este încă parte la niciun tratat fundamental internațional sau regional privind drepturile omului, cum ar fi Carta africană a drepturilor omului și popoarelor, Convenția Uniunii Africane privind anumite aspecte specifice ale problemei refugiaților în Africa, Convenția ONU privind drepturile copilului, Convenția ONU împotriva torturii și Convenția ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor;

N.  întrucât, potrivit Statutului Curții Penale Internaționale, recrutarea, înrolarea sau utilizarea în cadrul ostilităților a copiilor cu vârsta sub 15 ani de către forțele naționale armate sau grupări armate constituie o crimă de război;

O.  întrucât Parlamentul Sudanului de Sud a examinat un proiect de lege privind organizațiile neguvernamentale care ar limita dreptul la libertatea de asociere, iar înregistrarea organizațiilor ar deveni obligatorie, prin urmare ONG-urile nu ar putea funcționa fără să fie înregistrate, și în temeiul căruia activitățile voluntare desfășurate fără un certificat de înregistrare ar fi considerate infracțiuni;

P.  întrucât școlile sunt utilizate în continuare, printre altele, în scopuri militare, ca zone de ocupație sau ca tabere de recrutare; întrucât, la sfârșitul lui februarie 2015, 30 de școli erau încă folosite în scopuri militare;

Q.  întrucât, fără ajutorul umanitar și donații, economia Sudanului de Sud este aproape în totalitate dependentă de sectorul petrolier, exporturile de petrol reprezentând peste 70 % din PIB și aproximativ 90 % din veniturile publice; întrucât veniturile provenite din industria petrolului au alimentat conflicte violente;

R.  întrucât continuarea actelor de violență în Sudanul de Sud prezintă un cost umanitar ce nu poate fi suportat, ONU estimând că pentru 2015 este necesar un ajutor umanitar de 1,81 miliarde USD; întrucât ONU a declarat situația din Sudanul de Sud ca fiind o urgență de gradul 3 – cel mai grav nivel de criză umanitară;

S.  întrucât UE și statele sale membre au acordat în 2014 ajutor umanitar în valoare de aproape 300 de milioane EUR pentru a răspunde crizei umanitare și nevoilor urgente ale refugiaților din Sudanul de Sud aflați în regiune,

1.  este extrem de preocupat de deteriorarea situației umanitare și de securitate în Sudanul de Sud, întrucât aceasta ar putea destabiliza întreaga regiune est-africană; solicită tuturor părților să pună capăt imediat violențelor și încălcărilor drepturilor omului, să formeze un guvern de tranziție de unitate națională și să asigure accesul neîngrădit la asistența umanitară; invită toate părțile să înceteze atacurile asupra clădirilor ce găzduiesc unități de învățământ și asupra clădirilor publice, să nu mai utilizeze școli în scopuri militare și nici pentru recrutarea copiilor soldați; își reiterează, în acest sens, sprijinul pentru Orientările privind protejarea școlilor și a universităților de utilizări în scopuri militare pe durata conflictelor armate;

2.  își exprimă profunda dezamăgire față de faptul că, după mai bine de un an de negocieri sub egida Agenției Interguvernamentale pentru Dezvoltare (IGAD), nu s-au realizat progrese semnificative; îndeamnă toate părțile la conflict să încheie un acord de partajare a puterii și sprijină pe deplin negocierile aflate în desfășurare, solicitând, totodată, încetarea necondiționată, totală și imediată a focului, a tuturor ostilităților și a recrutării și mobilizării civililor; solicită depunerea de eforturi pentru găsirea unui mod de a asigura pacea și stabilitatea pe termen lung; îndeamnă guvernul și grupările rebele să inițieze un dialog politic necondiționat asupra tuturor aspectelor, cu bună-credință, în vederea încheierii cu succes a negocierilor; îndeamnă Uniunea Africană (UA) și IGAD să depună în continuare eforturi în scopul promovării unui dialog cuprinzător și al medierii favorabile incluziunii;

3.  solicită eliberarea imediată și întoarcerea în condiții de siguranță a tuturor copiilor recrutați de forțele armate de la începutul conflictului, în decembrie 2013; reamintește cu fermitate tuturor părților implicate în conflict că recrutarea și exploatarea copiilor de către forțele și grupările armate reprezintă o încălcare gravă a dreptului internațional;

4.  solicită Armatei de eliberare a poporului sudanez și forțelor de opoziție să verifice în mod amănunțit și transparent că în rândurile lor nu a mai rămas niciun copil și, în cooperare cu ONU, să elaboreze și să pună în aplicare un plan de acțiune pentru oprirea încălcărilor grave ale drepturilor copilului;

5.  reamintește angajamentul asumat de autoritățile din Sudanul de Sud în 2009 și reînnoit în 2012 de a pune capăt recrutării și utilizării copiilor în cadrul conflictelor, de a elibera toți copiii aflați în serviciul forțelor guvernamentale de securitate, de a facilita reîntoarcerea și reintegrarea acestora în familiile lor și de investiga abuzurile grave asupra copiilor; deplânge faptul că acest angajament nu a fost respectat pe deplin; îndeamnă părțile să implementeze pe deplin orientările prezentate în planul de acțiune;

6.  invită Comisia ca, în cooperare cu biroul Reprezentantului special al ONU pentru copii și conflictele armate, UNICEF și alte agenții, să contribuie la mobilizarea de resurse pentru a sprijini reintegrarea pe termen lung a copiilor care au făcut parte din forțele armate și a celor afectați de conflict;

7.  insistă asupra necesității de a reduce decalajul dintre intervenția pentru criza umanitară și cooperarea pentru dezvoltare pe termen lung; în special, consideră că programarea dezvoltării pe termen lung pentru copiii afectați de conflictele armate trebuie să se concentreze, printre altele, asupra sistemelor de protecție a copilului și a programelor educaționale sau de ocupare a forței de muncă; îndeamnă Comisia și statele membre să acorde mai mult ajutor umanitar și să asigure accesul la resurse pentru agricultorii și producătorii locali;

8.  îndeamnă Consiliul pentru pace și securitate al Uniunii Africane să publice Raportul Comisiei de anchetă a Uniunii Africane privind Sudanul de Sud (AUCISS) referitor la încălcările drepturilor omului în această țară și să ia măsuri pe baza constatărilor acestuia fără întârziere;

9.  subliniază faptul că publicarea raportului reprezintă un pas crucial către pace și reconciliere; recunoaște că întreaga populație a Sudanului de Sud are dreptul la dreptate și justiție și că sute de victime ale atrocităților și martori la acestea au depus eforturi personale pentru a colabora cu AUCISS și și-au asumat de multe ori riscuri semnificative la nivel personal împărtășind experiențele dureroase cu care s-au confruntat pentru a oferi o relatare cât mai completă a conflictului;

10.  solicită Comisiei și Serviciului European de Acțiune Externă să sprijine în mod activ punerea în aplicare a recomandărilor comisiei de anchetă, printre care posibila instituire a unei instanțe mixte pentru tratarea atrocităților, astfel cum a sugerat Secretarul General al ONU;

11.  salută adoptarea rezoluției 2206 a Consiliului de Securitate al ONU, care ar impune sancțiuni specifice părților implicate, afectându-i în mod direct pe cei care au generat conflictul, și solicită punerea în aplicare imediată a acesteia; subliniază nevoia de introducere a unui embargou cuprinzător asupra armelor la nivel regional și internațional pentru a bloca furnizarea de armament persoanelor și grupurilor care au comis încălcări grave ale drepturilor omului, crime de război și crime împotriva umanității și pentru a proteja civilii care sunt expuși unor riscuri grave;

12.  solicită guvernului Sudanului de Sud să efectueze investigații prompte, detaliate, imparțiale și independente privind încălcările drepturilor omului, pentru a pune sub acuzație și a trage la răspundere persoanele suspectate de săvârșirea unor infracțiuni în temeiul dreptului internațional și încălcării grave ale drepturilor omului, printre care răpirea și recrutarea copiilor în conflicte armate și violența sexuală împotriva femeilor și a copiilor;

13.  face trimitere la Protocolul de la 25 august 2014 al IGAD care prevede, în mod expres, că persoanele identificate de AUCISS ca fiind responsabile pentru săvârșirea unor infracțiuni grave nu vor fi eligibile pentru a face parte din guvernul de tranziție;

14.  solicită guvernului Sudanului de Sud să introducă imediat amendamente legislative care consideră recrutarea și utilizarea copiilor o infracțiune, să utilizeze această legislație pentru a urmări penal infractorii, să finalizeze procesul de punere în aplicare a acordurilor internaționale, printre care Protocolul facultativ la Convenția privind drepturile copilului din 2002 și să adere la Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale;

15.  solicită guvernului Sudanului de Sud să respingă actele legislative care impun restricții asupra sectoarelor în care ONG-urile și asociațiile pot să își desfășoare activitatea, ceea ce ar limita dezvoltarea societății și eforturile care asigură ajutorul umanitar;

16.  solicită guvernului Sudanului de Sud să-și îndeplinească responsabilitatea de a ajuta populația și să încurajeze donatorii internaționali să sporească sprijinul pentru eforturile de ajutorare și, dată fiind amploarea nevoilor urgente, solicită comunității internaționale să organizeze o nouă conferință a donatorilor pentru Sudanul de Sud când toate condițiile privind stabilirea păcii vor fi respectate și va fi stabilit un mecanism de distribuire corespunzătoare a fondurilor;

17.  îndeamnă la gestionarea responsabilă a resurselor naturale ale Sudanului de Sud pentru a garanta faptul că veniturile provenite de pe urma petrolului nu alimentează conflictul; invită părțile care iau parte la negocieri să abordeze în negocierile pentru pace și în eventualul acord final chestiunile transparenței și controlului public în sectorul petrolier, astfel încât veniturile obținute de pe urma acestei resurse să poată fi folosite pentru dezvoltarea durabilă a țării și îmbunătățirea nivelului de trai al populației;

18.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, guvernului Sudanului de Sud, Comisarului pentru drepturile omului din Sudanul de Sud, Adunării Naționale Legislative din Sudanul de Sud, instituțiilor Uniunii Africane, Autorității Interguvernamentale pentru Dezvoltare, copreședinților Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE, precum și Secretarului General al ONU.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2014)0042.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2014)0053.


Tanzania, în special problema acaparării terenurilor
PDF 234kWORD 77k
Rezoluţia Parlamentului European din 12 martie 2015 referitoare la Tanzania, în special la problema acaparării terenurilor (2015/2604(RSP))
P8_TA(2015)0073RC-B8-0242/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere Inițiativa grupului G8 din 2013 privind transparența situației terenurilor,

–  având în vedere Cadrul și orientările Uniunii Africane privind politica terenurilor în Africa (ALPFG), documentul Uniunii Africane intitulat „Cadrul de politică privind păstoritul în Africa: asigurarea, protejarea și îmbunătățirea vieții, subzistenței și drepturilor comunităților păstorești”, adoptat de Conferința miniștrilor agriculturii din țările africane în octombrie 2010 și aprobat de cea de-a a 18-a reuniune ordinară a Consiliului executiv organizată la Addis Abeba în ianuarie 2011 (Doc. EX.CL/631 XVIII), precum și Declarația Uniunii Africane din 2009 privind problemele și provocările legate de terenurile din Africa,

–  având în vedere Declarația Summitului Mondial pentru Securitatea Alimentară adoptată la Roma în 2010, Principiile investițiilor agricole responsabile care respectă drepturile, subzistența și resursele (PRAI) și Orientările facultative ale Organizației pentru Alimentație și Agricultură (FAO) referitoare la guvernanța și proprietatea responsabilă asupra terenurilor, zonelor de pescuit și pădurilor în contextul securității alimentare la nivel național (VGGT),

–  având în vedere Principiile directoare privind investițiile funciare de anvergură în Africa (LSLBI), formulate de Uniunea Africană, Banca Africană de Dezvoltare și Comisia economică pentru Africa,

–  având în vedere raportul din 11 iunie 2009 al Raportorului Special al ONU pentru dreptul la alimentație, Olivier De Schutter, intitulat „Achizițiile și închirierile pe termen lung de suprafețe mari de terenuri: o serie de principii și măsuri de bază pentru soluționarea provocărilor în materie de drepturi ale omului”,

–  având în vedere Declarația Mileniului din 8 septembrie 2000 prin care s-au stabilit Obiectivele de dezvoltare ale mileniului (ODM), în special obiectivele 1, 3 și 7,

–  având în vedere Raportul Organizației Națiunilor Unite din 2014 privind Obiectivele de dezvoltare ale mileniului,

–  având în vedere raportul Conferinței ONU privind Dezvoltarea Durabilă, organizată la Rio de Janeiro, Brazilia, în perioada 20-22 iunie 2012,

–  având în vedere studiul din 2008 realizat în cadrul Programului Națiunilor Unite pentru Așezări Umane (UN-Habitat) intitulat „Garantarea de drepturi funciare pentru toți” și ghidul UN-Habitat intitulat „Dezvoltarea unei politici funciare favorabile persoanelor sărace: proces, orientări și învățăminte”,

–  având în vedere Declarația ONU privind drepturile populațiilor indigene (UNDRIP) și Convenția Organizației Internaționale a Muncii (OIM) din 1989 privind populațiile indigene și tribale (nr. 169),

–  având în vedere Legea nr. 5 din 1999 privind terenurile ce aparțin satelor și Legea din 1982 privind autoritățile locale, adoptate de Republica Unită Tanzania,

–  având în vedere Orientările din 2004 privind politica funciară a UE, care stabilește orientări pentru elaborarea și programarea politicii funciare în țările în curs de dezvoltare,

–  având în vedere anunțul Comisiei din 9 aprilie 2014 privind instituirea unui nou program în valoare de 33 000 000 EUR, care are ca scop îmbunătățirea guvernanței terenurilor și a securității alimentare și nutriționale pentru familiile de agricultori și comunitățile vulnerabile din Africa Subsahariană,

–  având în vedere Principiile directoare ale ONU din 2011 cu privire la întreprinderi și drepturile omului,

–  având în vedere Rezoluția parlamentară comună ACP-UE referitoare la impactul social și de mediu al păstoritului în țările ACP, adoptată în noiembrie 2013 (ACP-EU/101.526/13/fin),

–  având în vedere studiul din 2015 intitulat „Tratarea impactului produs de acapararea terenurilor asupra drepturilor omului”, comandat de Subcomisia sa pentru drepturile omului,

–  având în vedere Acordul de la Cotonou revizuit,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului,

–  având în vedere Carta africană a drepturilor omului și popoarelor,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât principalele provocările ale secolului al XXI-lea - securitatea alimentară, insuficiența resurselor energetice, penuria de apă, dezvoltarea orașelor și creșterea populației, degradarea mediului, schimbările climatice, catastrofele naturale și fragilitatea statelor - au legătură cu problemele de guvernanță funciară, devenind din ce în ce mai necesar să se acorde prioritate unei reforme funciare cuprinzătoare și să se garanteze drepturile funciare;

B.  întrucât autoritățile tanzaniene și-au anunțat intenția de a vinde 1 500 de kilometri pătrați de terenuri din partea de vest a parcului Serengeti, care aparțin populației maasai, unei companii private de vânătoare și safari înregistrate în Emiratele Arabe Unite; întrucât acest plan implică evacuarea a 40 000 de păstori maasai;

C.  întrucât, în urma presiunilor internaționale, Președintele Tanzaniei, Jakaya Kikwete, a declarat în noiembrie 2014 că a renunțat la acest plan și a promis să nu oblige niciodată populația maasai să-și părăsească pământurile ancestrale; întrucât, în pofida acestei promisiuni, mii de maasai au fost evacuați ilegal de pe pământurile lor; întrucât, potrivit unor informații recente, autoritățile tanzaniene au distrus peste 200 de case și au confiscate animale de fermă, lăsând fără adăpost peste 3 000 de persoane;

D.  întrucât populația maasai din Tanzania luptă de mult timp în litigii tot mai acerbe cu autoritățile tanzaniene privind proprietatea asupra terenurilor, care au început în 1992, când întreprinderii Ortello Business Corporation (OBC), aflată în proprietate străină, i s-a acordat dreptul de a vâna în zona de protecție a vânatului Loliondo, care este populată de păstori maasai și se află în proprietatea juridică a acestora;

E.  întrucât o petiție a comunității maasai din regiunea Ngorongoro a fost semnată pe internet, pe platforma AVAAZ, de peste 2 milioane de persoane din întreaga lume;

F.  întrucât investitori privați și unele guverne manifestă un interes tot mai puternic față de achiziția de mari suprafețe de terenuri sau față de închirierea lor pe termen lung în vederea producerii de alimente sau energie ori în vederea extragerii de minereuri, îndeosebi în țările în curs de dezvoltare din Africa, mai ales în Tanzania;

G.  întrucât, între 2005 și 2008, a crescut considerabil interesul manifestat din străinătate și din țară față de crearea în Tanzania de mari plantații pentru biocombustibili, perioadă în care aproximativ 640 000 de hectare de terenuri au fost alocate investitorilor, lipsind astfel țăranii și gospodăriile rurale de terenurile lor și de sursele lor de subzistență și sporindu-le insecuritatea alimentară;

H.  întrucât aproximativ 1,4 miliarde de hectare din întreaga lume sunt reglementate de norme cutumiare; întrucât accesul la terenuri al populațiilor indigene se bucură de forme de protecție specifice în conformitate cu Convenția OIM nr. 169 și cu Declarația ONU privind drepturile populațiilor indigene, iar articolul 10 din declarație garantează dreptul de a nu fi evacuat cu forța de pe terenurile sau teritoriile proprii și declară că nu trebuie să aibă loc nicio strămutare fără consimțământul prealabil liber și în cunoștință de cauză dat de populațiile indigene în urma unui acord privind asigurarea unei compensații juste și corecte, precum și, atunci când este posibil, a opțiunii de a reveni;

I.  întrucât achizițiile de mari suprafețe de teren pot fi definite, în conformitate cu Declarația de la Tirana din 2011, drept „acaparare de terenuri” atunci când este îndeplinită una sau mai multe dintre condițiile următoare: atunci când are loc o încălcare clară a drepturilor omului, atunci când strămutarea comunităților locale afectate se efectuează fără consimțământul lor prealabil liber și în cunoștință de cauză, atunci când aceasta nu se bazează pe contracte transparente și atunci când se constată un impact social, economic și ecologic negativ;

J.  întrucât, potrivit Băncii Africane de Dezvoltare, micii agricultori reprezintă 75% din populația din Tanzania; întrucât comunitățile pastorale trăiesc bine și în armonie cu speciile sălbatice protejate și reprezintă aproximativ 10% din populația Tanzaniei, inclusiv populația maasai, dar continuă să se confrunte cu pierderi masive ale terenurilor lor, care decurg din vânzarea acestora fără o cunoaștere adecvată a consecințelor juridice și practice, din alocarea coruptă și ilegală a terenurilor străinilor, precum și din clasificarea terenurilor de către autorități ca fiducie funciară, rezerve sau parcuri naționale;

K.  întrucât articolul 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului recunoaște drepturile oricărei persoane la proprietate, fie individual, fie în asociere cu alte persoane, și afirmă că nicio persoană nu ar trebui să fie privată în mod arbitrar de proprietatea sa;

L.  întrucât întreprinderile internaționale, inclusiv cele europene, au jucat un rol semnificativ în achizițiile unor suprafețe mari de terenuri în Tanzania, iar instituțiile financiare internaționale au fost implicate în finanțarea unor tranzacții funciare de anvergură în această țară;

M.  întrucât Cadrul și orientările privind politica terenurilor în Africa solicită respectarea drepturilor omului ale comunităților, inclusiv respectarea drepturilor funciare cutumiare și a resurselor legate de terenuri;

N.  întrucât în mai 2014, UE a lansat un nou program pentru a consolida guvernanța funciară și a contribui la îmbunătățirea securității alimentare și nutriționale a exploatațiilor familiale și a comunităților vulnerabile din țările africane,

1.  condamnă cu fermitate strămutarea ilegală a comunităților rurale locale, distrugerea satelor și a modului tradițional de trai al acestora, precum și încălcarea drepturilor fundamentale ale omului în cazul acestor comunități, inclusiv a dreptului la hrană adecvată, dreptului la apă și dreptului la o locuință adecvată;

2.  condamnă mai ales acțiunile care nu recunosc legitimitatea acordurilor privind drepturile de proprietate cutumiare, care asigură drepturile statutare ale persoanelor și comunităților și împiedică deposedarea și abuzurile de drepturi funciare, care sunt întâlnite cel mai frecvent în comunitățile africane;

3.  invită guvernul Tanzaniei să pună în aplicare imediat VGGT și să permită invocarea efectivă în justiție a drepturilor prevăzute în acestea; să respecte primul principiu fundamental din Principiile orientative privind LSLBI, care include respectarea drepturilor omului în cazul comunităților și a drepturilor funciare cutumiare și contribuie la guvernanța responsabilă a proprietății funciare și a resurselor terestre, în conformitate cu statul de drept; să îmbunătățească, de asemenea, drepturile funciare ale femeilor, care reprezintă cel puțin jumătate din forța de muncă din agricultură și comerț, dar al căror acces la drepturi de proprietate și la serviciile care însoțesc aceste drepturi (de ex. accesul la bănci și participarea la asociații) rămâne limitat, precum și situația drepturilor funciare ale comunităților vulnerabile și ale grupurilor sociale, cum ar fi comunitățile pastorale;

4.  solicită inițierea unei anchete independente în privința litigiilor funciare din Loliondo;

5.  îndeamnă guvernul Tanzaniei să promoveze politici de investiții agricole care să fie în beneficiul populației locale din regiunile în cauză, să respecte și să aplice politicile sale cu privire la evaluarea impactului social și a impactului asupra mediului, inclusiv evaluarea impactului asupra producției alimentare locale, înainte de demararea oricărui proiect de investiții, precum și să respecte în mod corespunzător dispozițiile privind consultarea și compensarea în cazuri de expropriere a terenurilor;

6.  reamintește, în special, că populațiilor indigene li s-au acordat forme specifice de protecție a drepturilor lor funciare în temeiul dreptului internațional; subliniază, în conformitate cu Declarația ONU privind drepturile populațiilor indigene, că orice modificare a utilizării terenurilor ar trebui să aibă loc doar cu consimțământul prealabil liber și în cunoștință de cauză al comunităților în cauză; insistă asupra faptului că statele trebuie să furnizeze mecanisme eficiente de prevenire a oricăror acțiuni care au scopul sau efectul de a deposeda populațiile indigene de terenurile, teritoriile sau resursele proprii, precum și mecanisme de recurs;

7.  își exprimă îngrijorarea cu privire la lipsa de informații precise și la secretul care înconjoară o serie de investiții în Tanzania; solicită Comisiei să încurajeze autoritățile să se asigure că tranzacțiile funciare se desfășoară în mod public și transparent și că sunt adaptate la îngrijitorii de turme sau păstorii nomazi;

8.  invită Comisia să coopereze activ cu autoritățile tanzaniene pentru a le încuraja ferm să propună o recunoaștere obligatorie din punct de vedere juridic și codificată a drepturilor populației maasai, care să facă o referire specială la pământurile lor ancestrale, asigurând, prin urmare, protecția juridică necesară, cu scopul de a preveni litigii în viitor;

9.  subliniază faptul că asigurarea proprietăților funciare pentru comunitățile rurale este esențială pentru a îndeplini Obiectivele de dezvoltare ale mileniului (ODM-urile); solicită UE să consolideze capacitatea instanțelor din țările în curs de dezvoltare de a pune în aplicare în mod eficace legea și de a soluționa litigii funciare, ca parte a unei abordări universale vizând consolidarea sistemelor judiciare și a statului de drept;

10.  reamintește că proiectele de anvergură cauzează frecvent prejudicii grave mediului natural, inclusiv distrugerea pădurilor, pierderea biodiversității și contaminarea apei;

11.  solicită Comisiei să asigure alinierea orientărilor sale referitoare la politica funciară cu VGGT și să le acorde mai multă importanță în programele sale de cooperare pentru dezvoltare, politica privind comerțul și investițiile și implicarea în instituțiile de finanțare multilaterale;

12.  reafirmă faptul că drepturile omului și normele privind interzicerea acaparării terenurilor ar trebui integrate în acordurile de comerț și investiții ale UE, inclusiv în sistemul generalizat de preferințe (SGP);

13.  subliniază importanța transparenței și a răspunderii depline cu privire la operațiunile întreprinderilor și ale instituțiilor financiare ale UE în legătură cu investițiile agroindustriale de anvergură și achizițiile de terenuri din Tanzania și solicită crearea unui mecanism al UE solid și eficient care să monitorizeze aceste operațiuni;

14.  invită Comisia să prezinte un raport Parlamentului privind cheltuielile din programele de dezvoltare și din bugetul UE legate de guvernanța funciară, pentru a se asigura că programele respective promovează drepturile omului și abordează provocările legate de acapararea de terenuri;

15.  subliniază faptul că procesele legate de politica funciară trebuie să recunoască în mod efectiv rolul instituțiilor și al structurilor de administrare/gestionare a terenurilor bazate pe comunitate, pe lângă cele ale statului;

16.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Uniunii Africane, precum și Guvernului și Parlamentului Tanzaniei.


Uciderea liderului opoziției ruse, Boris Nemțov, și starea democrației în Rusia
PDF 236kWORD 82k
Rezoluţia Parlamentului European din 12 martie 2015 referitoare la uciderea liderului opoziției ruse, Boris Nemțov, și la starea democrației în Rusia (2015/2592(RSP))
P8_TA(2015)0074RC-B8-0239/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere rapoartele și rezoluțiile sale anterioare referitoare la Rusia, îndeosebi Rezoluția sa din 23 octombrie 2012 referitoare la stabilirea de restricții comune de acordare a vizelor pentru funcționari ruși implicați în cazul Serghei Magnițki(1), din 13 iunie 2013 referitoare la statul de drept în Rusia(2), din 13 martie 2014 referitoare la Rusia: condamnarea manifestanților implicați în evenimentele din Piața Bolotnaia(3), din 23 octombrie 2014 referitoare la dizolvarea ONG-ului „Memorial” (laureat al Premiului Saharov în 2009) din Rusia(4), și din 15 ianuarie 2015 referitoare la Rusia, în special cazul lui Alexei Navalnâi(5),

–  având în vedere declarația din 28 februarie 2015 a Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), Federica Mogherini, referitoare la asasinarea lui Boris Nemțov,

–  având în vedere declarația VP/ÎR din 4 martie 2015, referitoare la menținerea în detenție a Nadiei Sevcenko,

–  având în vedere declarația purtătorului de cuvânt al VP/ÎR din 3 martie 2015 referitoare la refuzul de a permite intrarea deputatei în PE Sandra Kalniete pe teritoriul Federației Ruse,

–  având în vedere declarația ombudsmanului pentru drepturile omului din Federația Rusă, Vladimir Lukin, din 4 martie 2014, referitoare la manifestațiile din Moscova și la măsurile luate de autoritățile de menținere a ordinii publice,

–  având în vedere consultările dintre UE și Rusia privind drepturile omului, din 28 noiembrie 2013,

–  având în vedere actualul Acord de parteneriat și cooperare (APC) de instituire a unui parteneriat între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Federația Rusă, pe de altă parte, precum și negocierile suspendate privind un nou acord UE-Rusia,

–  având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Boris Nemțov, fost viceprim-ministru al Federației Ruse, fost guvernator al regiunii Nijni Novgorod, un reformator de prim rang al societății și economiei ruse post-sovietice și unul din liderii opoziției liberale și democratice din Rusia, a fost ucis în apropierea Kremlinului cu două zile înainte de demonstrația pe care o organiza, programată pentru 1 martie 2015, împotriva efectelor crizei economice și a conflictului din Ucraina;

B.  întrucât, în perioada precedentă asasinării sale, Boris Nemțov investiga participarea Rusiei la conflictul din Donbas și intenționa să publice un raport pe acest subiect; întrucât au fost arestați cinci bărbați în legătură cu uciderea lui Boris Nemțov, dar nu este clar dacă vreuna dintre persoanele reținute a tras focurile de armă mortale; întrucât autoritățile ruse nu au permis unor deputați din Parlamentul European și unor delegații naționale să intre în Federația Rusă, împiedicându-i astfel, să participe la funeraliile lui Boris Nemțov;

C.  întrucât Boris Nemțov a fost un susținător fervent al unei Federații Ruse moderne, prospere și democratice, deschisă către lume;

D.  întrucât Federația Rusă, în calitate de membră cu drepturi depline a Consiliului Europei și a Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) și de semnatară a Declarației universale a drepturilor omului, s-a angajat să respecte principiile democrației, statul de drept, libertățile fundamentale și drepturile omului;

E.  întrucât situația drepturilor omului din Rusia s-a deteriorat în ultimii ani, iar autoritățile ruse au adoptat o serie de legi care conțin dispoziții ambigue, utilizate pentru a impune restricții suplimentare opoziției și societății civile și pentru a limita libertatea de exprimare și de întrunire; întrucât Ministerul Justiției s-a folosit de noile prerogative introduse pentru a înfiera 42 de grupări ca fiind „agenți străini”, inclusiv cele mai pregătite și reputate organizații din domeniul apărării drepturilor omului, și a invocat pretexte birocratice pentru a încerca să desființeze mai multe asemenea grupări; întrucât în ianuarie 2015 Duma de Stat a făcut primii pași în direcția aprobării unei noi legi care ar urma să interzică activitățile unor organizații străine „indezirabile”;

F.  întrucât Parlamentul și-a exprimat în repetate rânduri îngrijorarea cu privire la starea democrației în Rusia și la nerespectarea sistematică a statului de drept și a drepturilor fundamentale; întrucât statul de drept, standardele aferente unui proces echitabil, respectarea garanțiilor procedurale și independența sistemului judiciar nu sunt respectate în Rusia; întrucât ultimele alegeri prezidențiale și pentru Duma de Stat nu au respectat standardele OSCE;

G.  întrucât, de-a lungul ultimilor ani, mai multe procese și acțiuni judiciare, ca, de exemplu, cauzele Navalnâi, Magnițki, Hodorkovski și Politkovskaya, au ridicat semne de întrebare cu privire la independența și imparțialitatea instituțiilor judiciare ale Federației Ruse; întrucât cazurile de mare calibru enunțate anterior nu sunt decât cazurile cele mai cunoscute în afara Rusiei, fiind simptomatice pentru eșecul sistematic al statului rus de a sprijini statul de drept și de a face dreptate cetățenilor săi;

H.  întrucât este din ce în ce mai necesară o politică a UE fermă, coerentă și cuprinzătoare față de Rusia, susținută de toate statele membre, cu sprijin și asistență dublate de o critică fermă și onestă, care are la bază valorile universale la care au aderat UE și Rusia;

I.  întrucât UE a oferit Rusiei în repetate rânduri asistență și expertiză, prin intermediul Parteneriatului pentru modernizare, în vederea consolidării statului de drept, a îndeplinirii de către Rusia a obligațiilor sale pe plan internațional și a dezvoltării întregului său potențial economic;

J.  întrucât, la 19 februarie 2015, liderul opoziției ruse Alexei Navalnâi a fost condamnat la 15 zile de închisoare pentru răspândirea de pliante care anunțau o viitoare demonstrație; întrucât, la 30 decembrie 2014 un tribunal l-a condamnat pe Alexei Navalnâi la 3 ani și jumătate cu suspendare iar pe fratele lui, Oleg Navalnâi, la 3 ani și jumătate de închisoare;

K.  întrucât, la 4 martie 2015, un tribunal din Moscova a respins un alt apel al Nadiei Sevcenko împotriva ținerii sale ilegale în detenție de către Federația Rusă, pe care l-a depus cu referire la imunitatea ei ca membră a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE); întrucât până la 4 martie 2015, dna Sevcenko a fost în greva foamei timp de 82 de zile și întrucât, după o perioadă atât de îndelungată, există riscul unei deteriorări permanente a sănătății sale sau riscul de deces;

L.  întrucât au trecut șase luni de la răpirea de pe teritoriul Estoniei a ofițerului estonian de poliție, Eston Kohver, de către serviciile de securitate ruse, cu încălcarea dreptului internațional; întrucât acesta este în continuare deținut ilegal în închisoarea Lefortovo din Moscova; întrucât acesta nu beneficiază de asistența juridică cuvenită, a fost privat de dreptul la un proces echitabil și a fost somat să se supună unui examen psihiatric nejustificat, ale cărui detalii rămân necunoscute;

M.  întrucât Fondul european pentru democrație se ocupă de pluralitatea mass-mediei din Rusia și întrucât, împreună cu partenerii săi, este invitat să propună noi inițiative în domeniul mass-media,

N.  întrucât Rusia deține încă resturile epavei și cutiile negre ale avionului Tu-154 aparținând guvernului polon, ce s-a prăbușit lângă Smolensk în aprilie 2010, conducând astfel la moartea președintelui polon și a unor importanți membri ai vieții politice, militare și culturale din Polonia; întrucât autoritățile ruse refuză să le înapoieze Poloniei, în ciuda numeroaselor apeluri în acest sens;

1.  condamnă în termeni duri uciderea lui Boris Nemțov, cel mai important asasinat politic din istoria recentă a Rusiei, acesta fiind împușcat mortal în apropierea Kremlinului, într-o zonă echipată cu camere video și patrulată de forțe ale poliției și ale serviciilor de securitate;

2.  îi aduce un omagiu lui Boris Nemțov, lider proeminent al opoziției, fondator și lider al mișcării politice Solidarnost, un critic de prim rang al președintelui Vladimir Putin și al războiului din Ucraina, care și-a dedicat viața luptei pentru o Rusie mai democratică, mai prosperă și mai deschisă, precum și pentru parteneriate solide între Rusia și vecinii și partenerii săi; transmite sincere condoleanțe familiei și prietenilor lui Boris Nemțov, membrilor opoziției și poporului rus; condamnă decizia conducerii ruse de a împiedica o parte din diplomații UE și din delegațiile naționale să participe la funeraliile lui Boris Nemțov, împiedicând astfel, UE să-i omagieze pe cetățenii ruși curajoși care susțin valorile universale;

3.  subliniază că asasinarea acestuia face parte dintr-o serie tot mai lungă de asasinate motivate politic și de morți suspecte nesoluționate care au avut loc în Rusia începând cu 1998, printre care se numără cea a jurnalistei de investigație Anna Politkovskaia, a lui Alexander Litvinenko, care se presupune că a fost victima unui asasinat comis în Marea Britanie, a avocatului Stanislav Markelov, a jurnalistei Anastasia Baburova, a apărătorului drepturilor omului Natalia Estemirova, a avocatului Serghei Magnițki și acum a politicianului Boris Nemțov;

4.  ia act de arestarea a cinci suspecți de origine cecenă, anunțată de autoritățile rusești;

5.  solicită o anchetă internațională independentă a crimei; consideră că instrumentele disponibile în cadrul OSCE, al Consiliului Europei și al Organizației Națiunilor Unite ar putea contribui la asigurarea unei anchete imparțiale și echitabile;

6.  solicită Consiliului, Comisiei și statelor membre ca, la elaborarea politicii lor viitoare față de Rusia, să țină seama de faptul că atmosfera politică creată de autoritățile ruse a pregătit un teren propice pentru astfel de crime, violență și presiune; este alarmat de atmosfera de ură îndreptată împotriva activiștilor opoziției, a apărătorilor drepturilor omului, a minorităților și a națiunilor învecinate, care a căpătat amploare în Rusia în ultimii ani, fiind instigată de propaganda de stat și de mass-media oficială, ca parte a unei culturi politice care se distanțează de principiile democratice;

7.  cere autorităților Federației Ruse să oprească propaganda rușinoasă și războiul informațional împotriva vecinilor săi, a lumii occidentale și a propriului popor, care transformă Rusia într-un stat în care predomină represiunea, frica și un discurs al urii, în care euforia naționalistă pleacă de la anexarea Crimeii și de la escaladarea războiului din Ucraina, în care drepturile tătarilor din Crimeea sunt încălcate și în care Kremlinul cultivă și provoacă ură și lupte, nerespectând dreptul internațional; condamnă noul război propagandistic purtat împotriva valorilor democratice și fundamentale, care sunt prezentate ca străine societății ruse; reamintește că atât Uniunea Europeană, cât și Federația Rusă s-au angajat, în numeroase declarații și tratate internaționale, să apere valorile democratice universale și drepturile fundamentale; subliniază importanța existenței unor forțe politice de opoziție, pentru a asigura o dezbatere constantă și un neîntrerupt schimb de opinii și de idei pe plan politic și în cadrul procesului de legiferare din Rusia;

8.  solicită autorităților rusești să pună capăt tuturor presiunilor, actelor de represiune și intimidărilor – atât politice, cât și judiciare – împotriva liderilor opoziției, reprezentanților societății civile și mass-mediei independente, permițându-le să acționeze liber în conformitate cu principiile de bază ale constituției Rusiei;

9.  este profund îngrijorat de nerespectarea de către Rusia a obligațiilor sale juridice internaționale în calitate de membră a Organizației Națiunilor Unite, a Consiliului Europei și a OSCE, precum și de încălcarea de către Rusia a principiilor referitoare la drepturile fundamentale ale omului și la statul de drept; consideră că Federația Rusă ar trebui să își îndeplinească obligațiile asumate; regretă faptul că evenimentele recente demonstrează că Rusia a evoluat într-o direcție contrară unei democrații funcționale, care să includă respectul pentru opoziție, statul de drept și independența sistemului judiciar;

10.  își exprimă regretul profund cu privire la faptul că autoritățile ruse nu au adoptat măsuri pentru a răspunde criticilor exprimate atât la nivelul societății ruse, cât și pe scena internațională în legătură cu Legea privind agenții străini, introducând, în schimb, o serie de amendamente care restricționează și mai mult libertatea de acțiune a organizațiilor nonprofit și care au un caracter discriminatoriu; solicită în mod insistent Rusiei să revizuiască actele legislative relevante pentru a-și îndeplini obligațiile internaționale în domeniul drepturilor omului și al libertăților democratice;

11.  salută decizia adoptată de Curtea Supremă la 28 ianuarie 2015, în care aceasta respinge plângerea ministerului justiției și solicitarea aferentă de dizolvare a organizației „Memorial” sub pretextul existenței anumitor nereguli în structura organizațională a acestei entități și solicită eliminarea celorlalte ONG-uri de pe lista „agenților străini”;

12.  solicită autorităților ruse să elibereze imediat toate persoanele recunoscute drept prizonieri politici;

13.  solicită autorităților ruse să o elibereze de urgență pe Nadia Sevcenko, care a fost răpită pe teritoriul Ucrainei și este deținută ilegal într-o închisoare din Rusia și, de asemenea, să respecte imunitatea acesteia în calitate de membră a Radei Supreme a Ucrainei și a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE); subliniază că Rusia răspunde de sănătatea ei foarte fragilă; își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la starea de sănătate a Nadiei Sevcenko și îndeamnă autoritățile judiciare ruse să aplice prevederile dreptului umanitar;

14.  condamnă răpirea ofițerului de poliție eston Kohver de pe teritoriul Estoniei și aducerea sa în Rusia; solicită ca acesta să fie eliberat de urgență și să se asigure întoarcerea sa în Estonia în condiții de siguranță;

15.  consideră că Rusia rămâne un actor important pe plan mondial și că este în interesul strategic al UE și al Rusiei să se ajungă cât mai rapid la o detensionare și la o restabilire a relațiilor prin intermediul diplomației și al medierii, pe baza respectării dreptului internațional și a angajamentelor OSCE;

16.  își exprimă sprijinul pentru forțele democratice din Rusia, care și-au demonstrat angajamentul față de o societate deschisă și o agendă de reformă;

17.  îndeamnă Consiliul să elaboreze o politică unificată față de Rusia, prin care cele 28 de state membre și instituțiile UE să își exprime adeziunea la un mesaj comun ferm cu privire la rolul drepturilor omului în relația UE-Rusia, precum și cu privire la necesitatea de a pune capăt reprimării libertății de exprimare, de întrunire și de asociere în Rusia; consideră că obiectivele strategiei elaborate de UE ar trebui să fie de a determina Rusia să respecte integral principiile OSCE și de a motiva liderii acestei țări să scoată Rusia din autoizolarea sa politică și economică;

18.  îndeamnă VP/ÎR, cu sprijinul SEAE și al Comisiei, să elaboreze un program mai structurat de sprijinire a societății civile din Rusia și de pe teritoriul ocupat al Crimeii, și să urmărească, totodată, să creeze noi oportunități de colaborare cu aceasta, pentru a promova valorile democrației, drepturile omului și statul de drept; îndeamnă UE, referitor la etapa de programare în curs a instrumentelor financiare ale UE, să își sporească asistența financiară pentru societatea civilă din Rusia, prin intermediul Instrumentului european pentru democrație și drepturile omului și al fondurilor destinate organizațiilor societății civile și autorităților locale, și să includă Forumul societății civile UE-Rusia în Instrumentul de parteneriat, pentru a asigura un sprijin sustenabil și credibil pe termen lung;

19.  își reiterează îngrijorarea exprimată într-o serie de rezoluții anterioare cu privire la refuzul autorităților ruse de a coopera în vederea realizării unei anchete internaționale independente privind doborârea cursei malaysiene de linie MH17; subliniază în mod insistent faptul că în cazul autorilor acestei crime nu pot fi aplicate prevederile referitoare la amnistie convenite în cadrul acordului de la Minsk, astfel încât aceștia nu pot beneficia de nicio formă de amnistie;

20.  solicită autorităților rusești să înapoieze de urgență Poloniei epava avionului Tu-154 al guvernului polon și toate cutiile negre ale acestuia; subliniază că nivelul de dependență al puterii judecătorești din Rusia de autoritățile centrale subminează orice investigație imparțială și onestă;

21.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, Consiliului Europei, Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa, precum și președintelui, Guvernului și Parlamentului Federației Ruse.

(1) JO C 68 E, 7.3.2014, p. 13.
(2) Texte adoptate, P7_TA(2013)0284.
(3) Texte adoptate, P7_TA(2014)0253.
(4) Texte adoptate, P8_TA(2014)0039.
(5) Texte adoptate, P8_TA(2015)0006.


Raportul anual al Înaltului Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politica de securitate către Parlamentul European
PDF 384kWORD 161k
Rezoluţia Parlamentului European din 12 martie 2015 referitoare la Raportul anual al Înaltului Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politica de securitate către Parlamentul European (2014/2219(INI))
P8_TA(2015)0075A8-0039/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere Raportul anual al Consiliului privind politica externă și de securitate comună către Parlamentul European (12094/14),

–  având în vedere articolele 21 și 36 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară,

–  având în vedere declarația Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate/vicepreședinte al Comisiei (ÎR/VP) cu privire la responsabilitatea politică,

–  având în vedere angajamentele luate de ÎR/VP Federica Mogherini în cadrul audierii sale în Comisia pentru afaceri externe din 6 octombrie 2014,

–  având în vedere articolul 52 și articolul 132 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru bugete (A8-0039/2015),

Confruntarea cu un climat politic și de securitate schimbat

1.  atrage atenția asupra climatului de securitate care s-a agravat în mod dramatic în toată UE, în special în imediata sa vecinătate, ordinea de drept internațional, stabilitatea și securitatea din Europa fiind sub o presiune fără precedent de la începutul integrării europene; subliniază transformările continue ale ordinii politice globale;

2.  este îngrijorat de faptul că, și din cauza crizei sale interne, UE nu a fost în măsură până în prezent să își utilizeze întregul potențial de modelare a mediului politic și de securitate și că lipsa de coordonare a politicilor și necorelarea politicilor UE cu constrângerile financiare limitează și mai mult influența Europei în lume și capacitatea sa de a fi un furnizor de securitate la nivel regional și global, care să contribuie la prevenirea conflictelor și la gestionarea crizelor;

3.  consideră că politica externă și de securitate a UE are următoarele sarcini prioritare:

   protejarea valorilor și intereselor europene și aplicarea ordinii politice și juridice în Europa, reinstaurând și menținând astfel pacea și stabilitatea;
   îmbunătățirea contribuției UE la apărarea teritoriului statelor sale membre și la securitatea cetățenilor săi, prin consolidarea capacității sale de a se apăra împotriva amenințărilor cu care se confruntă, inclusiv împotriva terorismului și traficului de arme, droguri și persoane;
   sprijinirea securității, a democratizării, a statului de drept și a dezvoltării economice și sociale în vecinătatea UE;
   asumarea unui rol principal în ceea ce privește soluționarea conflictelor, inclusiv prin acțiuni de menținere și de impunere a păcii în contextul PSAC;
   consolidarea, împreună cu partenerii săi, a unei ordini politice, economice și financiare globale bazate pe reguli și pluraliste, inclusiv în ceea ce privește respectarea statului de drept și a drepturilor omului și
   îmbunătățirea structurilor și metodelor de lucru interne ale UE, pentru a-i consolida rezistența și pentru a-i permite eliberarea întregului său potențial ca actor global;

UE - actor credibil

4.  consideră că, pentru a fi ambițioasă și eficientă, politica externă a UE trebuie să se bazeze pe o viziune comună asupra principalelor interese, valori și obiective europene în relațiile externe, precum și pe o percepție comună asupra amenințărilor care afectează UE în ansamblu; salută angajamentul ÎR/VP, pe baza mandatului acordat de Consiliul European din decembrie 2013, de a iniția, în mod prioritar, un proces de reflecție strategică privind politica externă și de securitate a UE, care ar trebui să implice o gamă largă de părți interesate, inclusiv statele membre, instituțiile europene și cetățenii europeni; insistă asupra faptului că această reflecție ar trebui să conducă la o nouă strategie europeană de securitate care să țină seama de schimbările geopolitice recente pentru a răspunde noilor amenințări și provocări;

5.  subliniază obligația asumată de statele membre atunci când au ratificat Tratatul privind Uniunea Europeană, de a sprijini activ și fără rezerve politica externă și de securitate a Uniunii, în spiritul loialității și solidarității reciproce, în conformitate cu articolul 24 alineatul (3) din TUE;

6.  insistă asupra faptului că resursele politice, economice, financiare și cele de apărare ale UE și ale statelor sale membre trebuie consolidate și combinate, pentru a maximiza influența UE în lume, pentru a produce sinergii și pentru a asigura pacea și stabilitatea în Europa și în vecinătatea sa; subliniază că se pot face economii semnificative printr-o mai bună cooperare între statele membre în ceea ce privește politica lor externă și de securitate;

7.  subliniază că asistența financiară externă acordată de UE și de statele sale membre trebuie reorientată și utilizată într-un mod mai eficient în conformitate cu prioritățile strategice convenite de comun acord; solicită adoptarea mai multor măsuri de către UE, pentru a crește vizibilitatea, coerența și eficacitatea asistenței acordate de UE; consideră că toate domeniile asistenței UE, fie că este vorba despre ajutor pentru dezvoltare, fie că este vorba despre ajutor în caz de urgență și ajutor umanitar, ar trebui să fie coordonate și consecvente; solicită Comisiei, SEAE și statelor membre să asigure o supraveghere eficace a ajutorului financiar, pentru a se asigura că obiectivele sunt îndeplinite; face trimitere la rapoartele Curții de Conturi Europene, care au arătat prezența unor probleme în trecut; subliniază faptul că asistența financiară în sprijinul societății civile și al ONG-urilor pe teren ar trebui mărită; solicită proceduri mai rapide și o birocrație redusă în ceea ce privește aprobarea proiectelor;

8.  încurajează instituțiile UE și statele membre să utilizeze integral setul de instrumente prevăzut în Tratatul de la Lisabona pentru a trece de la ceea ce a fost până în prezent o abordare în principal reactivă la o politică externă și de securitate a UE proactivă, coerentă și strategică, bazată pe valori comune și utilizată în slujba interesului european comun;

9.  consideră că Consiliul și Comisia, cu cooperarea activă a statelor membre, trebuie să asigure coerența și consecvența următoarelor politici:

   politica internă și cea externă ale UE, inclusiv politica externă și de securitate comună (PESC), politica de securitate și apărare comună (PSAC) și politicile privind vecinătatea, comerțul, dezvoltarea, ajutorul umanitar, justiția și afacerile interne, energia, mediul, migrația etc.;
   politicile urmate de UE și de statele sale membre;

10.  salută, în acest sens, organizarea noii Comisii în grupuri specifice (clustere), întrucât acest fapt permite ÎR/VP să coordoneze toate politicile relevante ale Comisiei care au o dimensiune externă; sprijină ÎR/VP în eforturile sale de a-și asuma pe deplin rolul de vicepreședinte al Comisiei; încurajează, totodată, ÎR/VP să utilizeze rolul său de președinte al Consiliului Afaceri Externe pentru a prezenta în Consiliu inițiative ce promovează politici comune proactive ce depășesc dimensiunea celui mai mic numitor comun, utilizând întreaga serie de instrumente ale PESC și ale politicilor externe ale UE;

11.  reiterează faptul că structurile interne ale SEAE trebuie reformate, astfel încât să-i permită instituției să asiste ÎR/VP în toate rolurile sale pentru a putea promova planificări strategice și a putea coordona procesele politice în cadrul Consiliului și al Comisiei; insistă asupra necesității de raționalizare a structurii de la vârful conducerii SEAE și de urgentare și eficientizare a proceselor sale decizionale; își reiterează apelul privind o mai bună integrare în cadrul SEAE a reprezentanților speciali ai UE, inclusiv printr-un transfer al bugetului alocat lor de la bugetul operațional al PESC la bugetul SEAE; îndeamnă, în acest sens, la o evaluare politică rentabilă a rolului pe care îl au acești reprezentanți speciali;

12.  își reiterează solicitarea referitoare la o mai bună cooperare și coordonare între diversele capacități de monitorizare și de reacție la criză de la nivelul UE; îndeamnă, în continuare, la o raționalizare a structurilor existente pentru a reduce duplicările inutile, inclusiv prin fuzionarea capacităților care se suprapun; consideră că centrele de monitorizare trebuie să dispună de resursele necesare, iar profilele lingvistice ale personalului lor ar trebui aliniate la limbile vorbite în zonele de criză cele mai relevante, în special limba rusă și limba arabă; solicită consolidarea cooperării și a schimbului de informații între centrele de monitorizare de la nivelul UE și serviciile corespunzătoare din statele membre;

13.  solicită modernizarea rețelei de delegații ale UE, astfel încât să reflecte necesitățile politicii externe a UE în secolul 21, inclusiv prin adaptarea numărului de angajați și a cunoștințelor de specialitate; consideră, de exemplu, că toate delegațiile situate în zone de conflict, în special în țările în care se află o misiune PSAC, ar trebuie să aibă în componența lor un expert în probleme de securitate și apărare; solicită ÎR/VP să consolideze autoritatea șefilor de delegație asupra întregului personal, indiferent de originea lor instituțională, și să simplifice bugetele administrative ale delegațiilor, pentru a ajunge la o sursă unică de finanțare; solicită clarificarea structurii ierarhice; regretă că potențialul pentru sinergii și economii de scară conferit de consolidarea cooperării dintre ambasadele statelor membre și delegațiile UE nu a fost exploatat integral încă; insistă asupra faptului că echilibrul just dintre personalul detașat din statele membre și funcționarii UE, stabilit în Decizia Consiliului din 26 iulie 2010 de instituire a SEAE, ar trebui respectat la toate nivelurile și ia act de faptul că, în special în funcțiile mai înalte, precum cea de șef de delegație, acest echilibru nu este menținut;

14.  este preocupat de lipsa de flexibilitate a normelor financiare ale UE, care duce adesea la întârzieri în plata operațională a fondurilor UE și creează obstacole suplimentare în calea capacității UE de a reacționa la crize; subliniază necesitatea unei alocări mai rapide a mijloacelor financiare și, în același timp, necesitatea unui control eficient în vederea evitării fraudelor și a deturnărilor de fonduri; solicită Comisiei să prezinte în 2015 o propunere de reformare a legislației relevante, inclusiv prin autorizarea unei proceduri accelerate, disponibile în prezent pentru asistența umanitară, care să fie folosită pentru gestionarea crizelor, asigurând totodată faptul că cheltuielile efectuate ca reacție la criză sunt în concordanță cu obiectivele strategice pe termen lung ale UE; este profund îngrijorat cu privire la deficitul plăților în ceea ce privește cele două surse bugetare principale ale UE pentru gestionarea crizelor și prevenirea conflictelor, și anume bugetul PESC și instrumentul care contribuie la stabilitate și pace (IcSP); este convins că actualul climat de securitate din estul și sudul Europei implică efecte de sinergie și resurse suplimentare, și nu reduceri substanțiale;

15.  reamintește că vizibilitatea acțiunii UE trebuie consolidată atât la nivelul planificării strategice și al forumurilor multilaterale, cât și la nivel operațional prin intermediul misiunilor PSAC sau al oricăror alte misiuni care au o componentă externă;

16.  reamintește că UE are obligația, în temeiul articolului 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană, de a se asigura că acțiunea sa externă este concepută și implementată pentru a consolida și a sprijini democrația, statul de drept, drepturile omului și principiile dreptului internațional și că acest lucru este o responsabilitate comună a UE și a statelor sale membre; invită ÎR/VP să prezinte cu regularitate rapoarte referitoare la respectarea articolul 21 și să exploreze mijloacele de îmbunătățire a coerenței politicii externe, în special în legătură cu drepturile omului și dreptul internațional; subliniază faptul că monitorizarea politicilor externe în ceea ce privește respectarea articolului 21 trebui realizată într-o manieră mai armonizată și mai strictă; subliniază necesitatea ca partenerii să își mențină angajamentele luate în ceea ce privește drepturile omului în acordurile semnate cu UE și subliniază necesitatea utilizării în aceste acorduri, atunci când este necesar, a clauzelor de condiționalitate privind drepturile omului;

17.  ia act de cererea mare de asistență internațională pentru sprijinirea democrației și observarea alegerilor; recunoaște acest domeniu ca fiind unul în care UE poate avea un rol efectiv în sprijinirea proceselor democratice; solicită, prin urmare, o monitorizare consecventă a punerii în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei țări și sprijin în vederea consolidării capacității pentru partidele politice;

18.  subliniază importanța vitală a apărării colective garantate de NATO pentru membrii săi; îndeamnă statele membre să își întărească urgent capacitatea de a contribui la apărarea teritorială, să aloce mai multe resurse și să acorde o atenție mai mare metodologiei de punere în comun și de partajare, cooperând mai strâns pentru a crea sinergii; subliniază faptul că toate statele membre trebuie să beneficieze de același nivel de securitate, în conformitate cu articolul 42 alineatul (7) din TUE; subliniază faptul că o politică externă credibilă a UE trebuie să aibă la bază capabilități de apărare adecvate în statele membre și o politică de securitate și apărare comună (PSAC) eficientă; consideră că PSAC este o componentă importantă a apărării și securității europene și contribuie la acestea în mai multe moduri, inclusiv prin promovarea creării unei baze industriale și tehnologice de apărare europeană (EDTIB), prin stimularea cooperării în domeniul dezvoltării capacităților de apărare și prin intervenții directe în zonele de criză prin intermediul misiunilor sale civile și al operațiunilor sale militare; subliniază, prin urmare, faptul că PSAC ar trebui aprofundată în continuare în cooperare cu NATO; reamintește că UE este un partener al NATO și că strategiile ambelor organizații ar trebui să fie complementare; subliniază rolul important al cooperării pentru securitate și apărare dintre UE și parteneri precum ONU, NATO, Uniunea Africană și OSCE; salută angajamentul ÎR/VP de a se implica în mod activ în chestiunile de apărare, inclusiv prin prezidarea reuniunilor Consiliului Afaceri Externe, în configurația cu miniștrii apărării;

19.  sprijină revizuirea în curs de desfășurare a structurilor de gestionare a crizelor din cadrul SEAE; invită VP/ÎR să eficientizeze mult mai mult structurile existente, astfel încât să poată răspunde mai rapid și în mod mai adecvat crizelor emergente, printre altele reducând numărul structurilor paralele; invită VP/ÎR să mențină și să consolideze caracterul diferit al abordărilor de natură civilă în ceea ce privește prevenirea conflictelor și gestionarea crizelor;

20.  subliniază faptul că potențialul mai multor clauze din Tratatul de la Lisabona, precum articolul 44 din TUE (încredințarea de misiuni PSAC unui grup restrâns de state membre), articolul 41 din TUE (privind fondul de lansare), articolul 46 din TUE (privind cooperarea structurată permanentă), articolul 46 din TUE (privind cooperarea structurată permanentă), articolul 42 alineatul (7) din TUE (clauza de asistență reciprocă) și articolul 222 din TFUE (clauza de solidaritate), nu a fost încă exploatat pe deplin; invită ÎR/VP să promoveze în mod activ aceste instrumente și implementarea lor și încurajează statele membre să le folosească;

21.  salută organizarea unei reuniuni a Consiliului European pe tema apărării în decembrie 2013 și solicită punerea în aplicare a deciziilor luate; așteaptă cu interes viitoarele dezbateri din iunie 2015; solicită adoptarea unor decizii ambițioase în cadrul acestui summit, în special:

   lansarea, pe baza analizei cadrului strategic al UE, a unui proces de reflecție strategică privind obiectivele și prioritățile în domeniul securității și al apărării, care să definească capabilitățile și opțiunile necesare pentru intensificarea cooperării în domeniul apărării, pentru a putea răspunde mai bine amenințărilor cu care se confruntă țările din UE;
   consolidarea Agenției Europene de Apărare, prin furnizarea resurselor necesare și a impulsului politic, astfel încât aceasta să își poată juca pe deplin rolul în coordonarea și stimularea cooperării din domeniul armamentului;
   revizuirea mecanismului de finanțare Athena în vederea creșterii și mai accentuate a finanțării comune a operațiilor militare ale PSAC, astfel încât să se evite compromiterea capacității UE de a reacționa la crize din rațiuni financiare și să fie încurajate statele membre să constituie rapid forțe pentru operațiunile PSAC și să asigure o împărțire mai corectă a sarcinii;
   consolidarea bazei industriale și tehnologice de apărare europeană, printre altele prin coordonarea bugetelor de apărare, prin armonizarea cerințelor, prin reducerea ineficienței și prin crearea de sinergii;
   rezolvarea problemelor existente în domeniul planificării și desfășurării operațiunilor militare, inclusiv prin înființarea unui comandament militar permanent al operațiunilor, în strânsă cooperare cu Capacitatea civilă de planificare și conducere (CPCC) deja existentă;
   creșterea eficacității și a funcționalității grupurilor tactice de luptă ale UE, printre altele prin introducerea unei abordări modulare, prin extinderea finanțării comune prin intermediul mecanismului Athena și prin mobilizarea lor în cadrul viitoarelor scenarii de gestionare a crizelor ori de câte ori este cazul;

22.  consideră că atacurile teroriste recente din țările UE demonstrează că este tot mai dificilă separarea securității interne de cea externă și invită statele membre și instituțiile UE să își conecteze mai bine eforturile în aceste domenii; invită statele membre să intensifice partajarea informațiilor privind securitatea, utilizând instrumentele de coordonare existente la nivel european; solicită consolidarea cooperării pe probleme de combatere a terorismului în relațiile UE cu țările din Orientul Mijlociu și Africa de Nord, inclusiv prin instruire și consolidarea capacităților în sectorul securității, prin partajarea informațiilor și prin schimbul de bune practici; invită UE și statele sale membre să depună toate eforturile pentru a consolida cooperarea internațională cu scopul de a preveni și combate terorismul și subliniază rolul important pe care trebuie să îl joace ONU în cadrul acestor eforturi;

23.  solicită dezvoltarea resurselor industriale și tehnologice necesare pentru îmbunătățirea securității cibernetice, inclusiv prin promovarea unei piețe unice a produselor din domeniul securității cibernetice; subliniază necesitatea de a integra apărarea cibernetică în acțiunea externă și în PESC și solicită o coordonare mai strânsă cu NATO în domeniul apărării cibernetice în vederea instituirii unor mecanisme de descurajare cibernetică, pentru a face față și a preveni în mod eficace atacurile lansate prin intermediul spațiului cibernetic; îndeamnă statele membre ale UE, SEAE și Comisia să se concentreze asupra modalităților de consolidare a rezistenței infrastructurii relevante; salută strategia de securitate cibernetică a UE; subliniază necesitatea unei creșteri semnificative a capabilităților de apărare cibernetică ale statelor membre; îndeamnă Agenția Europeană de Apărare să îmbunătățească coordonarea între statele membre în domeniul apărării cibernetice și invită statele membre să îi furnizeze AEA mijloacele pentru a realiza acest obiectiv; invită Comisia să actualizeze Regulamentul privind produsele cu dublă utilizare pentru a evita exportul de sisteme către țările care încearcă să submineze infrastructura critică și de securitate a UE și a preveni exportul de tehnologie de supraveghere în masă către regimurile autoritare; reamintește importanța menținerii unui echilibru între protejarea libertăților în mediul digital și securitate;

24.  solicită o politică UE în domeniul migrației reînnoită și coerentă; insistă asupra necesității de a se ocupa de cauzele profunde ale migrației ilegale, consolidând cooperarea cu țările de tranzit și de origine ale fluxurilor de migrație prin utilizarea tuturor instrumentelor de politică și asistență, inclusiv a politicilor comerciale și de dezvoltare, a ajutorului umanitar, a prevenirii conflictelor și gestionării crizelor, alături de necesitatea de a consolida rutele migrației legale; își reiterează apelul la intensificarea sprijinului umanitar pentru țările care adăpostesc refugiați și la consolidarea programelor de protecție regionale desfășurate în colaborare cu ICNUR în apropierea regiunilor de origine; subliniază faptul că aspectele legate de gestionarea migrației ar trebui integrate în acțiunea externă a UE și ar trebui să constituie o prioritate majoră în cooperarea UE cu vecinii săi din est și din sud; subliniază că trebuie evitate pierderile de vieți omenești la frontierele UE;

25.  subliniază faptul că energia este utilizată din ce în ce mai mult ca instrument de politică externă și reamintește faptul că cooperarea energetică stă la baza integrării europene; subliniază importanța constituirii unei uniuni energetice europene care să vizeze o mai mare coerență a politicii externe și a politicii energetice și o mai bună coordonare a acestora; subliniază faptul că securitatea energetică ar trebui să facă parte din abordarea globală privind acțiunea externă a UE și consideră că politica energetică trebuie să fie în concordanță cu alte politici prioritare ale Uniunii, inclusiv cu politicile sale din domeniile securității, afacerilor externe și vecinătății, schimburilor comerciale și dezvoltării, precum și cu cele pentru apărarea drepturilor omului; în acest sens, subliniază necesitatea unei reduceri semnificative a dependenței de Rusia și a găsirii unor surse alternative de energie; invită ÎR/VP și Comisia să monitorizeze și să se ocupe de problema controlului infrastructurilor de către entități non-UE, în special de către societăți deținute de stat, bănci naționale sau fonduri suverane din țări terțe, care pătrund pe piața energetică a UE sau împiedică diversificarea, inclusiv în sectorul nuclear; subliniază că societățile energetice din afara UE trebuie să fie supuse normelor în materie de concurență aplicabile pieței energetice a UE;

26.  salută înființarea postului de vicepreședinte pentru uniunea energetică, precum și Comunicarea Comisiei privind Strategia europeană pentru securitate energetică; invită Comisia și statele membre să își intensifice cooperarea în vederea implementării acțiunilor pe termen scurt și lung, enumerate în această strategie; insistă asupra necesității de a consolida coerența între politica externă a UE și alte politici care au o dimensiune externă, precum politica energetică, și se așteaptă ca noua structură bazată pe clustere a Comisiei să producă rezultate în acest sens; îndeamnă la luarea în continuare a unor măsuri pentru a alinia obiectivele de securitate energetică la alte obiective urmărite de UE; invită ÎR/VP să elaboreze priorități strategice pentru politica energetică externă, consacrate în obiectivele generale de politică externă, și să utilizeze mai sistematic instrumentele de politică externă în domeniul securității energetice;

27.  consideră că ar trebui instituit un mecanism de solidaritate pentru a rezolva eventualele perturbări în aprovizionarea cu energie; consideră că ar trebui dezvoltată și mai mult o infrastructură energetică interconectată și că toate zonele UE ar trebui integrate într-o rețea energetică care să acopere întreg teritoriul UE; subliniază faptul că eforturile de diversificare a aprovizionării cu energie a UE ar trebui accelerate pentru a consolida independența energetică a UE; consideră că dezvoltarea surselor regenerabile de energie și a eficienței energetice va aduce mari beneficii credibilității acțiunii externe a UE; reamintește faptul că o piață internă a energiei funcțională este esențială și că este în interesul general al UE asigurarea faptului că piețele internaționale ale energiei sunt stabile, transparente și bazate pe norme internaționale; invită Comisia să înainteze o propunere de strategie cuprinzătoare în vederea consolidării securității aprovizionării în ceea ce privește alte resurse decât cele energetice;

28.  salută atitudinea cooperantă a ÎR/VP Federica Mogherini față de Parlament, menită să consolideze răspunderea sa în fața acestei instituții; reiterează necesitatea unei consultări proactive și sistematice a Parlamentului, și în special a Comisiei pentru afaceri externe a acestuia, înainte de adoptarea strategiilor de politică externă și a mandatelor PSAC; solicită Consiliului să finalizeze negocierile cu Parlamentul privind înlocuirea Acordului interinstituțional din 2002 privind accesul Parlamentului European la informațiile sensibile ale Consiliului în domeniul politicii de securitate și apărare; se angajează să intensifice cooperarea cu parlamentele naționale, inclusiv în cadrul Conferinței interparlamentare privind PESC, PSAC și COSAC, pentru a fi mai bine pregătit să controleze resursele respective;

Menținerea și consolidarea ordinii juridice și politice europene

29.  subliniază necesitatea de a consolida UE și de a întări capacitatea sa de integrare, aceasta fiind unul dintre criteriile de la Copenhaga; reiterează perspectivele de extindere pentru toate țările candidate și pentru alte țări cu statut de posibil candidat în temeiul Declarației de la Salonic din 2003, pe baza îndeplinirii criteriilor de la Copenhaga, și sprijină continuarea negocierilor în vederea extinderii; sprijină, în acest sens, abordarea Comisiei, care constă în a acorda atenție reformelor fundamentale în domeniul statului de drept, administrației publice și guvernanței economice la începutul procesului de extindere; reafirmă faptul că fiecare țară va fi evaluată pe baza propriilor merite și consideră că în cazurile în care UE consideră că nivelul de aliniere la acquis-ul UE al unei țări candidate este satisfăcător, negocierile de aderare ar trebui deschise sau continuate, întrucât acest lucru este esențial pentru menținerea credibilității UE în ansamblu; subliniază importanța cooperării cu țările candidate în domeniul politicii externe și evidențiază semnificația alinierii lor cu PESC;

30.  consideră că este necesară o strategie politică globală, menită să restabilească ordinea politică europeană în temeiul dreptului internațional, stabilită prin Actul final de la Helsinki din 1975 și care impune obligații tuturor statelor europene, inclusiv Rusiei; insistă asupra faptului că această ordine trebuie să aibă la bază respectarea drepturilor omului, a drepturilor minorităților și a libertăților fundamentale, suveranitatea, independența și a integritatea teritorială a statelor și soluționarea pașnică a conflictelor; consideră că dezvoltarea unui dialog constructiv cu Rusia și cu alte state din vecinătatea UE privind cooperarea pentru a consolida această ordine reprezintă o bază importantă pentru pace și stabilitate în Europa, cu condiția ca Rusia să respecte dreptul internațional și să își îndeplinească angajamentele privind Georgia, Moldova și Ucraina, inclusiv retragerea din Crimeea;

31.  consideră că este necesară o nouă abordare a relațiilor UE cu vecinii săi estici, pe baza meritelor, a diferențierii și a principiului „mai mult pentru mai mult”; consideră că sprijinirea țărilor care doresc să se apropie mai mult de UE trebuie să fie o prioritate de prim ordin pentru politica externă a UE și că un răspuns important care să frâneze ambițiile Rusiei în vecinătatea sa este acela de a investi în independența, suveranitatea, dezvoltarea economică și democratizarea în continuare a acestor țări; își afirmă angajamentul față de perspectiva europeană a vecinilor est-europeni ai UE și reamintește faptul că, în conformitate cu articolul 49 din TUE, aceștia, ca orice alt stat european, pot solicita să devină membri ai Uniunii Europene, cu condiția să adere la criteriile de la Copenhaga și la principiile democrației, să respecte libertățile fundamentale și drepturile omului și ale minorităților și să asigure existența statului de drept;

32.  salută semnarea, ratificarea de către Parlamentul European și parlamentele naționale ale țărilor în cauză și punerea provizorie în aplicare a acordurilor de asociere, inclusiv a acordurilor de liber schimb aprofundate și cuprinzătoare, cu Georgia, Republica Moldova și Ucraina, acest lucru reprezentând un pas esențial în procesul de convergență a acestor state cu UE; consideră că procesul de asociere ar trebui folosit de țările în cauză pentru modernizarea guvernanței democratice, consolidarea statului de drept, reformarea administrației publice și realizarea de reforme economice și structurale, ca un pas esențial pe calea convergenței politice, economice, sociale și privind mediul cu UE; solicită o majorare substanțială a asistenței politice, financiare și tehnice a UE pentru a sprijini aceste reforme; insistă, însă, asupra unei condiționalități stricte și asupra necesității de a garanta asumarea răspunderii pentru resursele cheltuite și de a obține rezultate semnificative în ceea ce privește reducerea corupției; salută desfășurarea și rezultatele alegerilor parlamentare care au avut loc în Ucraina și în Republica Moldova în octombrie, respectiv decembrie 2014 în conformitate cu standardele democratice internaționale;

33.  solicită o colaborare strânsă cu vecinii est-europeni care nu au încheiat încă acorduri de asociere cu UE sau doresc să aprofundeze și să consolideze relațiile în diverse cadre, inclusiv prin promovarea cooperării bilaterale în domenii de interes reciproc; reamintește, însă, că asistența UE nu poate fi eficientă decât dacă există un grad suficient de asumare a răspunderii și de respectare a valorilor europene de către țările partenere, care trebuie să își respecte obligațiile în temeiul dreptului internațional;

34.  îndeamnă Rusia să își respecte angajamentele și obligațiile juridice, inclusiv pe cele consacrate în Carta ONU, în Carta de la Paris, în Actul final al OSCE de la Helsinki, în Memorandumul de la Budapesta și în Tratatul de prietenie, cooperare și parteneriat dintre Rusia și Ucraina; condamnă ferm faptul că Rusia a încălcat dreptul internațional prin agresiunea sa militară directă și războiul hibrid împotriva Ucrainei, care a provocat mii de victime din rândul soldaților și al civililor, precum și anexarea și ocuparea ilegală a Crimeii și acțiuni similare față de Abhazia și Osetia de Sud, teritorii care aparțin Georgiei; subliniază deteriorarea alarmantă a situației în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, libertatea de exprimare și libertatea presei în Crimeea; îndeamnă Rusia să detensioneze situația, să își retragă trupele de pe teritoriul Ucrainei și să restabilească statu-quo-ul de dinainte de anexare; salută eforturile în vederea ajungerii la un acord cuprinzător la Minsk pe 12 februarie 2015 și solicită punerea în aplicare a acordului imediat și integral; respinge ca fiind ilegitime alegerile prezidențiale și parlamentare organizate în Donețk și Lugansk la 2 noiembrie 2014;

35.  sprijină sancțiunile adoptate de UE ca reacție la agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei și subliniază că acestea sunt redimensionabile și reversibile, în funcție în special de respectarea acordurilor de la Minsk, dar ar putea fi și consolidate dacă Rusia continuă să nu își respecte obligațiile internaționale; invită Comisia să supravegheze punerea uniformă în aplicare a acestora;

36.  subliniază necesitatea ca UE și statele sale membre să se arate solidare și să adopte o poziție unitară în relația cu Rusia; invită țările candidate să își alinieze politica externă privind Rusia la cea a UE; invită ÎR/VP să elaboreze, în mod prioritar, o strategie comună a UE privind Rusia, vizând să asigure un angajament din partea acesteia privind pacea și stabilitatea în Europa, inclusiv respectarea necondiționată a suveranității și integrității teritoriale a vecinilor săi; consideră că o bună relație între Rusia și UE, bazată pe respectarea dreptului internațional și a altor obligații internaționale, ar fi în interesul ambelor părți și își exprimă speranța că Rusia va fi deschisă unei astfel de evoluții, respectând dreptul internațional;

37.  subliniază necesitatea unei abordări europene coerente în ceea ce privește campaniile de dezinformare și activitățile de propagandă desfășurate de Rusia, atât în interiorul, cât și în exteriorul UE; îndeamnă SEAE și Comisia să prezinte un plan de acțiune cu măsuri concrete pentru a contracara propaganda Rusiei; solicită cooperarea cu Centrul de excelență pentru comunicații strategice al NATO pe această temă;

38.  îndeamnă liderii UE și statele membre să garanteze securitatea și libertatea creștinilor și a altor minorități religioase sau etnice care, aflate într-o situație critică, sunt supuse unei discriminări și persecuții din ce în ce mai mari; invită SEAE și statele membre să se asigure că viitoarele acorduri bilaterale includ mecanisme de monitorizare eficace pentru protecția drepturilor omului și a minorităților religioase, precum și să garanteze aplicarea efectivă a orientărilor UE privind promovarea și protecția libertății religioase și de credință;

Sprijinirea securității și a stabilizării în vecinătatea sudică

39.  insistă asupra necesității de a revizui în mod substanțial politica UE față de vecinătatea sa sudică, care ar trebui să fie caracterizată de resurse bugetare adecvate și de elaborarea și punerea în aplicare a unei strategii cuprinzătoare care să concentreze instrumentele și resursele UE asupra sprijinului pentru construirea unor state funcționale și incluzive, capabile să ofere securitate cetățenilor lor, să promoveze democrația, să combată extremismul religios, să respecte drepturile omului, să protejeze minoritățile etnice și religioase și să consolideze statul de drept, ca o condiție esențială pentru investiții și dezvoltare economică; subliniază potențialul neutilizat al comerțului transfrontalier în interiorul regiunii; insistă asupra colaborării strânse cu autoritățile țărilor în cauză cu privire la gestionarea fluxurilor de migrație, respectând totodată drepturile omului și dreptul internațional;

40.  subliniază faptul că, atunci când furnizează ajutor și sprijin, UE trebuie să aplice condiționalități, întrucât programele de ajutor și sprijinul pentru societatea civilă pot să fie susținute doar dacă sunt stabilite condiții clare la cel mai înalt nivel politic;

41.  insistă asupra faptului că abordarea revizuită a UE față de vecinii săi din sud ar trebui să se bazeze pe diferențiere și pe principiul „mai mult pentru mai mult”, în temeiul căruia ar trebui acordat sprijin UE suplimentar guvernelor partenere care s-au angajat să urmeze calea democratizării și a respectării libertăților fundamentale și a drepturilor omului și realizează progrese în acest sens, cum este cazul Tunisiei, Iordaniei și Marocului;

42.  regretă deteriorarea recentă a relațiilor dintre UE și Turcia și solicită reînnoirea eforturilor pentru a promova un parteneriat mai puternic în vederea abordării provocărilor comune privind securitatea și problemele umanitare din regiunea sud-mediteraneană; îndeamnă Turcia, în continuare, să elaboreze reforme care să respecte pe deplin standardele privind drepturile omului, inclusiv libertatea presei, democrația, egalitatea și statul de drept;

43.  îndeamnă conducerea UE să elaboreze, în strânsă coordonare cu SUA și cu implicarea marilor puteri (cum ar fi Rusia și China), o strategie care să încurajeze actorii regionali (inclusiv Turcia, Irak, Israel, Iordania, Egipt, guvernele din Consiliul de Cooperare al Golfului, Iranul, Liga Arabă și forțele kurde) să se unească pentru a pune capăt războaielor prin interpuși (războaie proxy) și să stopeze acordarea de sprijin financiar fundamentaliștilor, precum și să ajungă la o soluție de pace și stabilitate în regiune, în special în vederea terminării războiului din Siria și Irak; subliniază necesitatea de a proteja integritatea teritorială și unitatea națională a Libiei și îndeamnă ÎR/VP să impulsioneze o implicare mai puternică a actorilor regionali în medierea și soluționarea conflictului, în strânsă colaborare cu ONU; salută negocierile în curs de desfășurare ale grupului trei plus trei cu Iranul și speră că acestea vor conduce la un acord acceptabil reciproc, care să asigure natura exclusiv pașnică a programului nuclear al Iranului și să ofere o perspectivă pe termen lung a reintegrării depline a Iranului în comunitatea internațională; sprijină angajamentul ÎR/VP și al tuturor părților implicate în procesul de pace din Orientul Mijlociu de a găsi o soluție cuprinzătoare, constructivă și sustenabilă pentru conflictul din Orientul Mijlociu, care să fie viabilă pentru ambele părți; subliniază faptul că neînregistrarea de progrese în vederea unei soluții negociate bazate pe coexistența a două state în granițele din 1967 nu conduce decât la și mai multă violență și vărsare de sânge;

44.  salută declarația ÎR/VP privind deschiderea unui birou în Erbil, regiunea Kurdistan din Irak, și îndeamnă ÎR/VP și SEAE să deschidă un astfel de birou în cel mai scurt timp; subliniază faptul că acest lucru i-ar permite UE să culeagă informații la fața locului, să își intensifice colaborarea cu actorii locali, să asigure o mai bună evaluare și coordonare a răspunsurilor umanitare și militare și să îmbunătățească vizibilitatea UE în regiune;

45.  solicită numirea unui consilier special pentru a evalua avantajele deschiderii unei reprezentanțe diplomatice permanente a UE în Iran;

46.  consideră că activitățile infracționale și violența barbară a grupărilor teroriste jihadiste implicate în așa-numitul stat islamic (SI) și asociate cu acesta reprezintă o amenințare majoră la adresa întregii regiuni a Orientului Mijlociu și a Africii de Nord (MENA), precum și a Europei și, posibil, la adresa păcii și stabilității mondiale; sprijină coaliția mondială împotriva SI și eforturile sale de a combate militar SI; salută contribuțiile statelor membre UE în acest sens și încurajează o cooperare și un dialog la nivel mondial mai strânse și mai eficiente în vederea obținerii unei evaluări comune a amenințării; îndeamnă la intensificarea presiunilor globale ferme la nivel de reglementări pentru a-i priva pe jihadiști de veniturile din exploatarea petrolului și pentru a aplica sancțiuni stricte la nivel mondial împotriva tranzacțiilor financiare în favoarea lor; subliniază în acest sens că grupările jihadiste primesc finanțare și din partea unor țări arabe și că UE ar trebui să solicite țărilor respective să adopte un comportament mai coerent; subliniază nevoia urgentă de a împiedica jihadiștii să utilizeze internetul în scopul recrutării și al propagandei; insistă asupra necesității de a intensifica cooperarea internațională și cooperarea în cadrul UE, care să se concentreze pe împiedicarea extremiștilor de a călători în Siria și Irak pentru a se alătura cauzei jihadiste, inclusiv pe efectuarea de investiții în prevenirea radicalizării la nivel național și în programe de deradicalizare în statele membre; invită statele membre să aplice metode prin care luptătorii europeni repatriați sunt aduși în fața justiției, în limitele competențelor sistemelor lor interne de drept penal; reamintește necesitatea unei cooperări și coordonări mai strânse între Turcia și UE;

47.  îndeamnă țările din regiune să își mențină angajamentul în ceea ce privește războiul împotriva terorismului și să se abțină de la acțiuni care ar putea cauza tensiuni, conflicte sau crize între acestea sau ar crea probleme suplimentare în ceea ce privește eforturile comunității internaționale împotriva SI;

48.  condamnă actele de violență brutale folosite de regimul Assad împotriva cetățenilor sirieni și solicită intensificarea presiunilor în vederea realizării unei tranziții politice veritabile în Siria, inclusiv prin sporirea sprijinului acordat opoziției siriene moderate;

49.  subliniază faptul că, în multe domenii, politica externă a Uniunii în ceea ce privește vecinătatea sa sudică trebuie să facă legătura și cu Africa; consideră că Africa, în special regiunea Sahel-Sahara, se confruntă cu o amenințare strategică și solicită un răspuns adecvat din partea UE la această amenințare, inclusiv măsuri în domeniul dezvoltării economice, al democrației, al statului de drept, al educației și al securității; ia act de creșterea constantă a activității infracționale a teroriștilor din grupările Al-Qaida în Maghrebul islamic (AQMI), Al-Mourabitoun, care a luat naștere din fuziunea Mișcării pentru unitate și jihad în Africa de Vest (MUJAO) și Brigada oamenilor mascați condusă de Mokhtar Belmokhtar, și Boko Haram; subliniază faptul că trebuie puse în aplicare recomandările strategiei europene pentru securitate și dezvoltare în Sahel și invită Comisia să realizeze o evaluare a strategiei;

50.  subliniază importanța Iordaniei și Libanului în calitate de parteneri stabili în Orientul Mijlociu; reamintește că aceste două țări se confruntă cu un val în creștere de refugiați, care implică imense provocări socio-economice; salută asistența continuă acordată de țările vecine refugiaților din Irak și Siria; îndeamnă conducerea UE să inițieze un efort global, inclusiv din partea unor puteri regionale, în vederea sporirii masive a ajutorului umanitar pentru populația civilă afectată de conflictul din Siria și Irak și de violențele SI, în special pentru a sprijini refugiații și a furniza sprijin financiar direct tuturor țărilor din regiune care găzduiesc refugiați, pentru a stimula integrarea socială și a evita marginalizarea;

51.  îndeamnă UE să se asigure că cooperarea în materie de combatere a terorismului cu țările terțe este corelată cu respectarea statului de drept și a drepturilor universale ale omului;

Consolidarea unei ordini mondiale bazate pe cooperare și norme

52.  consideră că SUA este partenerul strategic esențial al UE și încurajează o mai strânsă coordonare, în condiții de egalitate, cu SUA în chestiunile de politică externă a UE în sprijinul dreptului internațional și urmărind abordări comune în ceea ce privește provocările din vecinătatea UE și de la nivel mondial; subliniază caracterul strategic al Parteneriatului transatlantic pentru comerț și investiții, care le-ar putea permite partenerilor transatlantici să stabilească standarde globale privind munca, sănătatea, mediul și proprietatea intelectuală și să consolideze guvernarea globală; solicită, în acest sens, o mai mare deschidere și transparență în ceea ce privește negocierile, precum și implicarea tuturor părților interesate în toate etapele procesului; consideră că America Latină este un partener important pentru UE și că ar trebui dezvoltate diferite modalități de cooperare transatlantică tripartită;

53.  subliniază necesitatea de a se implica în cooperare strategică și parteneriate cu diverse țări, cu un program clar, precum și de a revizui parteneriatele strategice actuale din perspectiva impactului politicilor lor;

54.  salută concluziile summitului NATO desfășurat în septembrie 2014 în Țara Galilor și solicită punerea lor în aplicare; consideră că ar trebui consolidată cooperarea UE-NATO și ar trebui să aibă loc o mai bună planificare și coordonare între apărarea inteligentă a NATO și punerea în comun și partajarea de către UE, pentru a evita suprapunerile și pentru a utiliza în mod optim resursele limitate disponibile; reiterează necesitatea de a respecta politicile în materie de securitate ale statelor membre UE care nu sunt membre NATO;

55.  subliniază necesitatea unei strategii UE, în coordonare cu SUA, cu privire la modalitatea de a împărți cu Rusia, China și alți actori majori responsabilitatea pentru pace și stabilitatea ordinii economice și politice mondiale; subliniază importanța consolidării relațiilor cu statele-cheie din Asia, precum și cu organizațiile regionale precum ASEAN în contextul acestei strategii;

56.  invită ÎR/VP să consolideze politica externă a UE față de Asia, în special față de China și India; îndeamnă ÎR/VP să se asigure că se organizează anual summituri bilaterale cu China și India și că acestea au rezultate tangibile;

57.  subliniază faptul că pacea și stabilitatea în regiunea Asia-Pacific și în regiunile Mării Chinei de Est și de Sud în special, au o importanță majoră pentru UE; îndeamnă toate părțile în cauză din regiune să soluționeze divergențele în mod pașnic, în conformitate cu dreptul internațional, și să coopereze între ele pentru a exploata resursele naturale și marine; susține elaborarea și promovarea unor politici europene pe baza sprijinului pentru prevenirea activă a conflictelor și pentru strategiile de soluționare pe cale pașnică a conflictelor; consideră că creșterea și prosperitatea continue din Asia de Est prezintă un interes semnificativ pentru UE; subliniază necesitatea de a consolida parteneriatul economic al UE cu țările din regiunea Asia-Pacific într-o manieră incluzivă, astfel încât să se mențină pacea, stabilitatea și prosperitatea sustenabile; salută îmbunătățirile încurajatoare în ceea ce privește relațiile dintre China și Taiwan din ultimii șase ani și solicită tuturor părților adoptarea unor măsuri suplimentare pentru a facilita dezvoltarea lor pașnică ;

58.  solicită ÎR/VP și statelor membre UE să ofere un nou impuls puternic politicii negociate în materie de control al armelor și dezarmare nucleară; salută viitoarea revizuire de către ONU a Tratatului de neproliferare nucleară ca un pas major în direcția păcii și securității internaționale și îndeamnă statele membre să adopte o poziție coordonată și proactivă în cadrul negocierilor; salută intrarea în vigoare a Tratatului privind comerțul cu arme și solicită implementarea sa efectivă și integrală; solicită instituirea unei autorități UE pentru comerțul cu arme pentru a asista statele membre în ceea ce privește interpretarea normelor stabilite prin poziția comună a UE privind exporturile de arme și asigurarea respectării stricte și cu consecvență a acestora; subliniază necesitatea unor verificări ex post îmbunătățite privind utilizarea armamentului exportat;

59.  declară că UE, care a avut succes în trecut în ceea ce privește combaterea pedepsei cu moartea în cazuri specifice, ar trebui să adopte o poziție mai hotărâtă; solicită instituțiilor și statelor membre să își mențină și să își consolideze angajamentul față de această cauză, precum și voința politică, în vederea abolirii definitive a pedepsei cu moartea în toată lumea;

60.  reafirmă necesitatea unei reforme a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite (CSONU), pentru a reflecta mai bine realitățile mondiale actuale; îndeamnă ÎR/VP să facă din aceasta o prioritate și să lanseze o dezbatere la nivel european privind reforma CSONU; subliniază, în acest sens, faptul că UE ar trebui să devină membru cu drepturi depline al ONU;

61.  reiterează necesitatea ca UE să joace un rol principal în promovarea semnării și ratificării universale a Statutului de la Roma și să consolideze și să sprijine în continuare Curtea Penală Internațională;

62.  reamintește angajamentul ferm al UE de a combate impunitatea și de a promova universalitatea Statutului de la Roma al Curții Penale Internaționale (CPI); salută ratificarea recentă a Statutului de la Roma de către Palestina;

63.  solicită elaborarea, la nivelul UE, a unei strategii coerente de securitate climatică, care să aibă în vedere consecințele strategice și politice ale schimbărilor climatice, permițându-i UE să răspundă instabilității geopolitice cauzate de schimbările climatice și să se pregătească pentru aceasta și acordând o atenție deosebită cooperării cu țările în curs de dezvoltare și cu țările cele mai afectate de consecințele schimbărilor climatice; recunoaște importanța viitorului summit de la Paris privind schimbările climatice; solicită SEAE să acorde prioritate diplomației referitoare la obiectivele privind schimbările climatice pentru a consolida sprijinul pentru un acord puternic și cuprinzător; solicită organizarea unei dezbateri privind o strategie anticipativă pentru abordarea problemei migrației cauzate de schimbările climatice;

64.  solicită UE și statelor sale membre să contribuie într-un mod pozitiv și coordonat la elaborarea agendei de dezvoltare pentru perioada de după 2015 și subliniază rolul important pe care îl are ÎR/VP în ceea ce privește asigurarea statutului de lider al UE în cadrul negocierilor; subliniază că noul cadru ar trebui să abordeze cauzele structurale ale sărăciei, inegalității și violenței, prin consolidarea unor instituții eficiente, incluzive și democratice, a bunei guvernanțe și a statului de drept;

o
o   o

65.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate/vicepreședinte al Comisiei, Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, Secretarului General al NATO, președintelui Adunării Parlamentare a NATO, președintelui în exercițiu al OSCE, președintelui Adunării Parlamentare a OSCE, președintelui Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei și președintelui Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.


Raportul anual 2013 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în acest domeniu
PDF 573kWORD 346k
Rezoluţia Parlamentului European din 12 martie 2015 referitoare la Raportul anual pe 2013 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință (2014/2216(INI))
P8_TA(2015)0076A8-0023/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului și alte tratate și instrumente ale ONU în domeniul drepturilor omului,

–  având în vedere Convenția ONU cu privire la drepturile copilului și rezoluția sa din 27 noiembrie 2014 referitoare la cea de a 25-a aniversare a acestei convenții(1),

–  având în vedere Declarația Mileniului a Organizației Națiunilor Unite din 8 septembrie 2000(2), Agenda Organizației Națiunilor Unite pentru dezvoltare post-2015 și rezoluțiile Adunării Generale a ONU,

–  având în vedere Convenția europeană a drepturilor omului,

–  având în vedere articolele 2, 3 și 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere articolul 207 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere cadrul strategic și planul de acțiune ale UE privind drepturile omului și democrația(3), adoptate de Consiliul Afaceri Externe la 25 iunie 2012,

–  având în vedere Raportul anual al UE privind drepturile omului și democrația în lume în 2013, adoptat de Consiliul la 23 iunie 2014,

–  având în vedere Raportul anual privind aspectele principale și opțiunile fundamentale ale PESC în 2013, aprobat de Consiliu la 22 iulie 2014,

–  având în vedere Raportul anual al Comisiei pentru 2014 privind politicile de dezvoltare și asistență externă ale Uniunii Europene și punerea lor în aplicare în 2013 (COM(2014)0501), adoptat la 13 august 2014, și documentele însoțitoare,

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 decembrie 2013 referitoare la Raportul anual 2012 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință(4),

–  având în vedere orientările UE cu privire la drepturile omului,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 23 iunie 2014 privind cea de-a zecea aniversare a Orientărilor UE cu privire la apărătorii drepturilor omului,

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 iunie 2010 referitoare la politicile UE în favoarea apărătorilor drepturilor omului(5),

–  având în vedere rezoluțiile adoptate în cadrul procedurii de urgență privind cazurile de încălcare a drepturilor omului, a democrației și a statului de drept,

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 martie 2014 referitoare la prioritățile UE pentru cea de a 25-a sesiune a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului(6),

–  având în vedere Recomandarea sa din 2 aprilie 2014 adresată Consiliului privind cea de a 69-a sesiune a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 noiembrie 2011 referitoare la sprijinul acordat CPI de către UE: confruntarea cu provocările și învingerea dificultăților(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 iulie 2014 referitoare la crima de agresiune(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 iulie 2011 referitoare la politicile externe ale UE în favoarea democratizării(10),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 iunie 2013 referitoare la libertatea presei și a mass-mediei în lume(11),

–  având în vedere comunicarea comună a Comisiei și a Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politica de securitate din 8 martie 2011 intitulată „Un parteneriat pentru democrație și prosperitate împărtășită cu țările sud-mediteraneene” (COM(2011)0200),

–  având în vedere Rezoluția Adunării Generale a ONU din 20 decembrie 2012 referitoare la un moratoriu privind aplicarea pedepsei cu moartea(12),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 martie 2014 referitoare la eradicarea torturii în lume(13),

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 iunie 2010 referitoare la Regulamentul (CE) nr. 1236/2005 al Consiliului privind comerțul cu anumite bunuri susceptibile de a fi utilizate pentru a impune pedeapsa capitală, tortura și alte pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante(14),

–  având în vedere Rezoluțiile nr. 1325, 1820, 1888, 1889 și 1960 ale Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite privind femeile, pacea și securitatea,

–  având în vedere Raportul privind indicatorii UE pentru o abordare cuprinzătoare a punerii în aplicare de către UE a Rezoluțiilor 1325 și 1820 ale Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea și securitatea, raport adoptat de către Consiliu la 13 mai 2011,

–  având în vedere Principiile directoare privind afacerile și drepturile omului: punerea în aplicare a cadrului „protecție, respect și remediere” al Organizației Națiunilor Unite, aprobate de Consiliul pentru Drepturile Omului al ONU în rezoluția sa nr. 17/4 din 16 iunie 2011,

–  având în vedere Ghidului sectorial TIC (tehnologii ale informației și comunicațiilor) referitor la aplicarea principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului, publicat de către Comisie la 17 iunie 2013,

–  având în vedere Rezoluția Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU din 26 iunie 2014, care solicită crearea unui grup de lucru interguvernamental fără limită de membri, în scopul elaborării „unui instrument internațional obligatoriu din punct de vedere juridic privind societățile transnaționale și alte întreprinderi în ceea ce privește drepturile omului”,

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 referitoare la responsabilitatea socială a întreprinderilor în acordurile comerciale internaționale(15),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 februarie 2006 privind clauza referitoare la drepturile omului și democrație în acordurile Uniunii Europene(16),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 referitoare la drepturile omului și standardele sociale și de mediu în acordurile comerciale internaționale(17),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 referitoare la politica comercială internațională în contextul imperativelor legate de schimbările climatice(18),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 14 mai 2012 privind „Creșterea impactului politicii UE în domeniul dezvoltării: o agendă a schimbării”,

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2014 referitoare la UE și cadrul de dezvoltare globală pentru perioada de după 2015(19),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 octombrie 2013 referitoare la discriminarea pe criterii de castă(20),

–  având în vedere comunicarea comună a Comisiei și a Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politica de securitate din 5 martie 2014 intitulată „Aprovizionarea responsabilă cu minerale provenind din zone de conflict și din zone cu risc ridicat: către o abordare integrată la nivelul UE” (JOIN(2014)0008),

–  având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției (UNCAC),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 octombrie 2013 referitoare la corupția din sectorul public și sectorul privat: impactul asupra drepturilor omului în țările terțe(21),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 12 mai 2014 privind abordarea globală a UE,

–  având în vedere Recomandarea sa din 18 aprilie 2013 adresată Consiliului privind principiul responsabilității de a proteja al Organizației Națiunilor Unite(22),

–  având în vedere articolele 52 și 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru dezvoltare și cel al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0023/2015),

A.  întrucât articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) a consolidat angajamentele UE de a dezvolta o politică externă și de securitate comună întemeiată pe principiile democrației, statului de drept, universalității și indivizibilității drepturilor omului și ale libertăților fundamentale, pe respectul pentru demnitatea umană, pe principiile egalității și solidarității și pe principiul promovării dreptului și justiției internaționale, cu respectarea principiilor prevăzute de Carta Organizației Națiunilor Unite, de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și de dreptul internațional; întrucât, în conformitate cu articolul 6 din TUE, „Uniunea aderă la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale”;

B.  întrucât articolul 207 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) prevede că politica comercială a Uniunii se întemeiază pe principiile și obiectivele acțiunii externe a Uniunii;

C.  întrucât respectarea, promovarea și apărarea universalității și a indivizibilității drepturilor omului sunt pietrele de temelie ale politicilor externe și de securitate ale UE; întrucât universalitatea drepturilor omului este grav afectată de o serie de regimuri autoritare, în special în forumurile multilaterale;

D.  întrucât peste jumătate din populația lumii trăiește încă sub regimuri nedemocratice, iar libertatea la nivel mondial a înregistrat un declin continuu în ultimii ani;

E.  întrucât regimurile democratice nu sunt definite numai de organizarea de alegeri, ci și de respectarea statului de drept, de libertatea de exprimare, de respectarea drepturilor omului, de o justiție independentă și de o administrație imparțială;

F.  întrucât credibilitatea UE în cadrul relațiilor sale externe și pe scena internațională va fi consolidată de o mai mare consecvență între politicile sale interne și externe în ceea ce privește democrația și drepturile omului;

G.  întrucât noul Vicepreședinte al Comisiei/Înalt Reprezentant a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) a declarat că drepturile omului vor fi una dintre prioritățile sale generale și că are intenția să le utilizeze ca un criteriu de referință în toate relațiile cu țările terțe; întrucât VP/ÎR a reafirmat, de asemenea, angajamentul UE de a promova drepturile omului în toate domeniile relațiilor externe „fără excepție”; întrucât adoptarea noului plan de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația și reînnoirea mandatului Reprezentantului Special al UE pentru drepturile omului se vor afla pe agenda UE la începutul anului 2015;

H.  întrucât, la 23 iunie 2014, Consiliul a adoptat Raportul anual al UE privind drepturile omului și democrația în lume în 2013, care a acoperă primul an complet de punere în aplicare a cadrului strategic și a planului de acțiune ale UE privind drepturile omului și democrația; întrucât 2013 a fost, de asemenea, primul an complet al noului mandat al Reprezentantului Special al UE pentru drepturile omului; întrucât deținătorul acestei funcții ar trebui să ajute Uniunea să își coordoneze activitățile astfel încât munca sa de promovare a respectării drepturilor omului în întreaga lume, și în special a drepturilor femeilor, să devină mai clară și mai vizibilă;

I.  întrucât Raportul anual al UE privind drepturile omului și democrația în lume în 2013 și evenimentele survenite după perioada acoperită de acest raport reamintesc cu putere consecințele umane grave ale nerespectării drepturilor omului; întrucât nerespectarea drepturilor omului în țările terțe are consecințe nefaste pentru UE, atunci când nerespectarea drepturilor omului și absența participării democratice legitime provoacă instabilitate, apariția unor state eșuate, crize umanitare și conflicte armate, fenomene la care UE este obligată să reacționeze;

J.  întrucât angajamentul UE în favoarea unei multilateralități eficiente, cu ONU ca pilon central, este parte integrantă a politicii externe a Uniunii și se întemeiază pe convingerea că un sistem multilateral fondat pe valori și norme universale este cel mai potrivit pentru soluționarea crizelor, provocărilor și amenințărilor globale;

K.  întrucât UE și statele sale membre au fost aliați fideli ai Curții Penale Internaționale (CPI) încă de la începuturile ei, oferindu-i sprijin financiar, politic, diplomatic și logistic, promovând în același timp universalitatea Statutului de la Roma și protejându-i integritatea pentru a consolida independența Curții;

L.  întrucât în Rezoluția sa din 17 iulie 2014, Parlamentul și-a afirmat încă odată sprijinul ferm în favoarea adoptării amendamentelor de la Kampala aduse Statului de la Roma al CPI, inclusiv a amendamentului privind crima de agresiune, și a invitat toate statele membre ale UE să ratifice aceste amendamente și să le integreze în legislația lor națională; întrucât amendamentul privind crima de agresiune va contribui la consolidarea statului de drept la nivel internațional și la asigurarea păcii și securității internaționale, descurajând folosirea ilegală a forței și contribuind astfel în mod proactiv la prevenirea acestor crime și la consolidarea unei păci durabile;

M.  întrucât subiectul central al celei de-a 59-a sesiuni a Comisiei ONU pentru statutul femeii, care va avea loc la New York între 9 și 20 martie 2015, va fi urmarea dată Declarației și Platformei de acțiune de la Beijing, inclusiv provocările actuale care împiedică punerea lor în aplicare și deci realizarea egalității de gen și autonomizarea femeii, precum și posibilitățile de realizare a egalității de gen și autonomizare a femeii în cadrul agendei post-2015 privind Obiectivele de dezvoltare ale mileniului (ODM);

N.  întrucât învățământul primar gratuit pentru toți copiii este un drept fundamental prevăzut de Convenția ONU din 1989 cu privire la drepturile copilului; întrucât educarea copiilor și a adulților contribuie la reducerea sărăciei și a mortalității infantile, precum și la promovarea de bune practici de protecție a mediului; întrucât accesul tuturor la educație este legat în mod intrinsec de ODM referitor la egalitatea de gen, în special în ceea ce privește absolvirea ciclului primar; întrucât acest obiectiv este departe de a fi atins;

O.  întrucât în perioade de conflicte armate, femeile și copiii, inclusiv femeile și copiii refugiați, solicitanți de azil și apatrizi, se numără printre cele mai vulnerabile grupuri din societate, iar riscurile sunt mult amplificate în cazul adolescentelor strămutate în timpul crizelor umanitare;

P.  întrucât niciun tip de discriminare și violență împotriva femeilor, inclusiv abuzul sexual, mutilarea genitală feminină, căsătoriile forțate, așa-numitele crime de onoare și exploatarea sexuală a femeilor în scop comercial, precum și violența domestică, nu ar trebui să fie vreodată justificat de vreun temei politic, social, religios sau cultural sau de tradiții populare sau tribale;

Q.  întrucât există o relație clară între corupție și încălcarea drepturilor omului; întrucât corupția din sectorul public și sectorul privat creează și agravează inegalitățile și discriminarea, împiedicând astfel exercitarea egală a drepturilor civile, politice, economice, sociale și culturale; întrucât s-a dovedit că actele de corupție sunt legate adesea de încălcarea drepturilor omului, de abuzul de putere și de lipsa de răspundere;

R.  întrucât drepturile lucrătorilor și drepturile sindicatelor sunt ținta unor atacuri grave în lume, iar modul în care anumite companii își desfășoară activitatea are un impact profund asupra drepturilor lucrătorilor, comunităților și consumatorilor din interiorul și exteriorul Europei; întrucât dreptul internațional al drepturilor omului impune statelor datoria de a apăra drepturile omului și de a se asigura că activitățile marilor companii aflate în jurisdicția lor nu încalcă drepturile omului și că victimele au la dispoziție căi de atac eficiente;

S.  întrucât comunitatea de afaceri joacă un rol semnificativ în promovarea drepturilor omului și întrucât astfel de eforturi sunt mai mult decât recomandate și ar trebui să fie sprijinite de instituții publice din întreaga lume; întrucât promovarea drepturilor omului ar trebui să fie considerată o platformă de cooperare între guvern și sectorul privat;

T.  întrucât sistemul generalizat de preferințe plus (SGP Plus) destinat țărilor terțe prevede o clauză de respectare a convențiilor internaționale privind drepturile omului și drepturile lucrătorilor;

U.  întrucât în articolul 16 din Declarația Universală a Drepturilor Omului (DUDO) se menționează că, de la împlinirea vârstei legale, bărbatul și femeia, fără nicio restricție în ce privește rasa, naționalitatea sau religia, au dreptul de a se căsători și de a întemeia o familie și au drepturi egale la contractarea căsătoriei, în decursul căsătoriei și la desfacerea ei, iar căsătoria nu poate fi încheiată decât cu consimțământul liber și deplin al viitorilor soți;

V.  întrucât articolul 14 din DUDO recunoaște dreptul persoanelor supuse persecuției de a căuta azil în alte țări; întrucât Convenția ONU privind statutul refugiaților afirmă clar că toți refugiații au dreptul la o protecție specială și că niciun stat nu poate expulza sau returna un refugiat spre un teritoriu unde acesta riscă să fie persecutat sau unde viața sau libertatea i-ar fi amenințată;

W.  întrucât articolul 18 din DUDO recunoaște libertatea de gândire, de conștiință și de religie; întrucât numărul incidentelor asociate cu libertatea de religie sau de convingeri a crescut semnificativ, ca urmare, printre altele, a unui număr tot mai mare de conflicte de natură religioasă;

X.  întrucât articolul 25 din DUDO recunoaște dreptul oricărei persoane la un nivel de trai care să-i asigure sănătatea și bunăstarea lui și familiei sale, în cadrul căruia mama și copilul au dreptul la ajutor și ocrotire deosebite, care includ îngrijirea medicală; întrucât Convenția ONU cu privire la drepturile copilului își sărbătorește cea de a 25-a aniversare, fiind tratatul ratificat de cel mai mare număr de state în domeniul drepturilor omului; întrucât în rezoluția Consiliului ONU pentru drepturile omului 26/28 se solicită ca următoarea reuniune a Forumului social al acestui consiliu să se axeze pe accesul la medicamente, în contextul dreptului oricărei persoane de a se bucura de nivelul cel mai înalt posibil de sănătate fizică și mentală; întrucât, potrivit Constituției Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), cel mai înalt standard posibil de sănătate este unul dintre drepturile fundamentale ale oricărei ființe umane, indiferent de rasă, religie, convingeri politice, statut economic sau social;

Y.  întrucât efectele schimbărilor climatice, cum ar fi creșterea temperaturilor, creșterea nivelului mărilor și condițiile meteorologice extreme, vor intensifica riscurile de instabilitate globală și, în consecință, riscul unor încălcări grave ale drepturilor omului;

Z.  întrucât accesul la apă potabilă sigură și la servicii de salubrizare este un drept al omului care derivă din dreptul la un nivel de trai adecvat și care este legat în mod indisolubil de dreptul la nivelul cel mai înalt posibil de sănătate fizică și mentală, precum și de dreptul la viață și la demnitate umană; întrucât aproximativ 2,6 miliarde de persoane – jumătate din populația statelor în curs de dezvoltare – nu dispun nici măcar de o latrină simplă „îmbunătățită”, iar 1,1 miliarde de persoane nu au acces la niciun fel de apă potabilă;

AA.  întrucât acest raport, deși redactat ca răspuns la Raportul anual al UE privind drepturile omului și democrația în lume în 2013, adoptat de Consiliu, constituie o analiză prospectivă a activităților UE în domeniul de politică în cauză; întrucât Parlamentul, în rezoluțiile sale referitoare la rapoartele anuale anterioare și la revizuirea strategiei UE privind drepturile omului, a subliniat necesitatea unei analize continue a propriilor practici în ceea ce privește integrarea drepturilor omului în activitățile sale, cursul dat rezoluțiilor adoptate în cadrul procedurii de urgență privind cazurile de încălcare a democrației, drepturilor omului și statului de drept, precum și monitorizarea respectării clauzelor privind democrația și drepturile omului în toate acordurile încheiate de UE cu țări terțe,

Caracterul central al drepturilor omului în politicile externe ale UE

1.  reamintește că preambulul Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene afirmă că UE „situează persoana și demnitatea umană în centrul acțiunii sale”;

2.  invită toate instituțiile UE și statele membre să situeze drepturile omului în centrul relațiilor UE cu toate țările terțe, inclusiv cu partenerii săi strategici, și în centrul tuturor declarațiilor și reuniunilor la nivel înalt; subliniază importanța unei puneri în aplicare eficiente, consecvente și coerente a politicii UE în domeniul drepturilor omului, în conformitate cu obligațiile clare prevăzute la articolul 21 din TUE și în Cadrul strategic al UE privind drepturile omului și democrația; îl felicită pe noul VP/ÎR pentru exprimarea în mod deschis a angajamentului clar în favoarea aplicării acestor principii;

3.  subliniază că este important ca statele membre să-și exprime în mod unitar sprijinul pentru indivizibilitatea, inviolabilitatea și universalitatea drepturilor omului și, în special, pentru ratificarea tuturor instrumentelor internaționale din domeniul drepturilor omului stabilite de ONU; solicită UE să susțină caracterul indivizibil și inviolabil al drepturilor omului, inclusiv al celor incluse în Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, în conformitate cu articolul 21 din TUE; invită UE să promoveze în continuare standardele universale în domeniul drepturilor omului ca bază a angajamentului său cu țările terțe și organizațiile regionale, atât în dialogurile politice, cât și în cele referitoare la drepturile omului, precum și în cadrul negocierilor comerciale;

4.  salută decizia Comisiei de a pune în centrul procesului de extindere statul de drept; îndeamnă UE să monitorizeze îndeaproape punerea în aplicare a dispozițiilor care protejează drepturile omului și drepturile persoanelor ce aparțin minorităților pe parcursul întregului proces de extindere;

5.  atrage atenția, totuși, asupra consecințelor nedorite ale extinderii permanente a listei drepturilor omului și ale includerii unor aspecte controversate din punct de vedere ideologic sau politic, întrucât acest lucru ar putea reduce în final sprijinul general acordat însăși ideii de universalitate și indivizibilitate a drepturilor omului;

6.  subliniază că, pe lângă suferința umană, UE ar trebui să țină seama și de toate consecințele nerespectării drepturilor omului în cazurile în care încălcarea drepturilor omului și lipsa participării democratice legitime duc la instabilitate, corupție, state eșuate, crize umanitare sau conflicte armate, fenomene care subminează eforturile UE din cadrul politicii sale de dezvoltare, și față de care UE sau statele sale membre au obligația de a reacționa în cadrul politicii externe și de securitate; salută, în acest sens, eforturile recente ale UE de a include încălcările drepturilor omului în matricea de alertă timpurie asociată măsurilor de prevenire a crizelor; solicită, cu toate acestea, o acțiune preventivă mai fermă și îndeamnă VP/ÎR, Comisia și statele membre să dezvolte un element de prevenire a crizelor bazat pe drepturile omului, care ar trebui adăugat abordării cuprinzătoare a UE în materie de conflicte și crize externe și ar trebui inclus în viitoarea strategie europeană de securitate revizuită;

7.  consideră că UE și delegațiile sale ar trebui să identifice semnale de alertă timpurie, cum ar fi represiunea minorităților și încălcările drepturilor omului, care indică posibile conflicte și catastrofe umanitare; invită UE să elaboreze bune practici pentru promovarea și protejarea drepturilor omului în situațiile post-dezastru și post-conflict, acordând o atenție specială persoanelor cu dizabilități, femeilor, copiilor și altor grupuri vulnerabile, prin oferirea de date și luarea de măsuri relevante în ceea ce privește cazurile concrete de persoane cu dizabilități, disponibilitatea planurilor de reducere a riscului de dezastre care acordă atenție și persoanelor cu dizabilități, instruirea întregului personal relevant implicat în serviciu și proporția adăposturilor de urgență și a zonelor de distribuire a ajutoarelor în caz de dezastre accesibile, concentrându-se asupra integrării drepturilor omului în eforturile de ajutor, redresare și reconstrucție și respectând, totodată, principiile umanitare ale umanității, imparțialității, neutralității și independenței și abordarea bazată pe necesități în ceea ce privește asistența umanitară;

8.  încurajează UE să se asigure că există sinergie între posibilitățile de sprijin permise de Instrumentul de stabilitate, Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO) și Fondul european pentru democrație (FED);

9.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la creșterea numărului de încălcări grave ale drepturilor omului cauzate de acțiuni de terorism în întreaga lume; face referire la un raport din 2014, care indică creșterea cu 62% a nivelului activităților teroriste în 2013 comparativ cu 2012 și o creștere de la 15 la 24 a numărului de țări care au fost afectate de acțiuni teroriste ce au condus la moartea a peste 50 de persoane; îndeamnă VP/ÎR și Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE), având în vedere creșterea nivelului activităților teroriste, să coopereze mai bine și mai eficient cu guvernele pentru combaterea tuturor formelor de terorism;

10.  susține că negarea genocidelor și a altor crime împotriva umanității, precum și a actelor de rasism, xenofobie sau ură religioasă constituie o încălcare clară a drepturilor omului și a libertăților fundamentale și, ca atare, ar trebui condamnată;

11.  invită VP/ÎR, Federica Mogherini și miniștrii de externe din UE să includă în mod regulat pe agenda Consiliului Afaceri Externe discutarea eforturilor UE în vederea eliberării apărătorilor drepturilor omului, a jurnaliștilor, a activiștilor politici și a altor persoane care își exercită în mod pașnic drepturile;

Raportul anual al UE privind drepturile omului și democrația în lume ca instrument de raportare pentru politica UE în domeniul drepturilor omului și democrației

12.  salută adoptarea de către Consiliu a Raportului anual al UE privind drepturile omului și democrația în lume în 2013; invită noul VP/ÎR să se angajeze în viitor să participe la două dezbateri anuale dedicate politicii UE în domeniul drepturilor omului și democrației, în ședințele plenare ale Parlamentului, pentru a prezenta raportul UE și pentru a răspunde raportului Parlamentului;

13.  consideră regretabil faptul că Comisia nu a oferit un răspuns scris la Rezoluția Parlamentului menționată mai sus referitoare la Raportul anual privind drepturile omului și democrația în lume în 2012 și consideră că astfel de răspunsuri scrise sunt extrem de importante pentru cooperarea interinstituțională în acest domeniu și nu pot fi înlocuite de dezbateri în plen, care permit mai puțin timp pentru reflecție și pentru un răspuns sistematic la toate problemele ridicate de Parlament;

14.  felicită SEAE și Comisia pentru raportarea cuprinzătoare și clară privind acțiunile UE întreprinse pe parcursul perioadei de raportare; își reiterează totuși poziția potrivit căreia rapoartele de țară, în special, ar trebui să permită o prezentare generală a principalelor tendințe pozitive și negative și să evalueze eficiența acțiunilor UE; ia act de faptul că o raportare publică mai riguroasă, care să aibă la bază în special prioritățile și indicatorii identificați în strategiile de țară ale UE privind drepturile omului, care au fost până acum confidențiale, ar încuraja o mai mare consecvență în aplicarea condiționalității legate de drepturile omului și în evaluarea impactului asupra drepturilor omului al politicilor UE;

15.  își menține părerea că instituțiile UE ar trebui să depună eforturi comune pentru a îmbunătăți formatul raportul anual privind drepturile omului și democrația în lume, pentru a îi permite să atingă un public larg, păstrându-și caracterul cuprinzător de raport privind implementarea cadrului strategic și planului de acțiune ale UE privind drepturile omului și democrația; își reafirmă disponibilitatea de a participa la o cooperare activă și constructivă între instituțiile UE în pregătirea viitoarelor rapoarte; reamintește solicitarea ca raportul anual să includă o secțiune privind punerea în aplicare de către statele membre a planului de acțiune;

Implementarea cadrului strategic și a planului de acțiune ale UE

16.  reiterează aprecierea sa cu privire la cadrul strategic și planul de acțiune ale UE privind drepturile omului și democrația, adoptate de Consiliu în 2012, ca un element de referință pentru deschiderea de noi perspective în ceea ce privește elaborarea de politici și reconfirmarea angajamentului UE față de obligația prevăzută de tratat de a integra drepturile omului în toate politicile externe ale UE, „fără excepție”;

17.  reamintește faptul că drepturile omului au devenit o componentă esențială a acțiunii externe a UE și un adevărat element al identității sale în relațiile bilaterale, multilaterale și instituționale;

18.  apreciază eforturile depuse de SEAE și de Comisie în vederea prezentării unor rapoarte Parlamentului cu privire la punerea în aplicare a primului plan de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația; invită VP/ÎR și SEAE să implice statele membre, Comisia, Parlamentul societatea civilă și organizațiile regionale și internaționale în procesul de revizuire și consultare în vederea adoptării unui nou plan de acțiune, care urmează să intre în vigoare la începutul anului 2015; salută discuțiile menite să îmbunătățească stabilirea priorităților în ceea ce privește obiectivele noului plan de acțiune și să sporească claritatea, eficacitatea și coerența acestui instrument de politică externă al UE, dar avertizează cu privire la reducerea sferei de aplicare a planului de acțiune sau a nivelului ambiției în ceea ce privește integrarea drepturilor omului în toate domeniile de politică ale UE;

19.  încurajează toate părțile implicate în acțiunea externă a UE să își însușească politica externă a UE în domeniul drepturilor omului și diversele instrumente aferente acesteia și să se asigure că drepturile omului sunt luate în considerare la toate nivelurile, printre altele, prin organizarea de formări periodice în domeniul drepturilor omului destinate funcționarilor în cauză;

20.  își exprimă preocuparea deosebită cu privire la implementarea angajamentului luat în cadrul strategic, de a „situa drepturile omului în centrul relațiilor UE cu toate țările terțe, inclusiv cu partenerii săi strategici”; îndeamnă, prin urmare, VP/ÎR și SEAE să acorde o atenție deosebită punerii în aplicare a acestui angajament și asigurării integrării drepturilor omului și democrației în relațiile UE cu partenerii săi strategici, în contexte centrale, cum ar fi summit-urile și concluziile Consiliului; recomandă în continuare ca, de fiecare dată când are loc o încălcare gravă a drepturilor omului de către o țară parteneră cu care a fost încheiat un acord, UE să ia măsuri mai eficiente în aplicarea sancțiunilor corespunzătoare prevăzute în clauzele privind drepturile omului din acordul respectiv, inclusiv o eventuală suspendare (temporară) a acordului;

21.  invită VP/ÎR ca, în coordonare cu toți ceilalți comisari, să elaboreze un program care să integreze drepturile omului în diferite activități ale UE, în special în următoarele domenii: dezvoltare, migrație, mediu înconjurător, ocuparea forței de muncă, protecția datelor pe internet, comerț, investiții, tehnologie și afaceri;

22.  salută faptul că VP/ÎR a afirmat în mod public necesitatea de revizuire a strategiei UE față de toți partenerii săi strategici, inclusiv China și Rusia, și îi solicită să acorde prioritate drepturilor omului în aceste țări pe perioada mandatului său, clarificând faptul că încălcările grave ale drepturilor omului constituie o amenințare la adresa relațiilor bilaterale dintre UE și partenerii săi strategici;

Mandatul Reprezentantului Special al UE pentru drepturile omului

23.  recunoaște importanța mandatului conferit primului Reprezentant Special al UE (RSUE) pentru drepturile omului și îl felicită pe deținătorul actual al mandatului pentru munca depusă până în prezent; încurajează RSUE să continue să consolideze vizibilitatea UE și cooperarea sa în cadrul organizațiilor multilaterale relevante și al mecanismelor regionale din domeniul drepturilor omului (ONU, Consiliul Europei, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa, Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est, Uniunea Africană și Organizația de Cooperare Islamică), să promoveze prioritățile tematice cheie ale UE reflectate în orientările UE cu privire la drepturile omului, să acționeze pentru consolidarea societății civile în întreaga lume și să contribuie la integrarea, coerența, consecvența și eficiența politicii UE în domeniul drepturilor omului și la asigurarea echilibrului adecvat între diplomația publică și diplomația tăcută; recunoaște necesitatea unei vizibilități sporite a rolului RSUE pentru drepturile omului, care, cu sprijinul diferitelor servicii din cadrul instituțiilor UE, în vederea asigurării unei bune coordonări, trebuie să aibă competențe de inițiativă și dreptul de a se exprima public;

24.  invită Consiliul să adopte ca principiu general practica de a include sistematic cooperarea cu RSUE pentru drepturile omului în mandatul viitorilor RSUE geografici;

25.  solicită ca poziția RSUE pentru drepturile omului să fie menținută, astfel încât să devină o funcție permanentă, cu mijloace adecvate pentru susținerea pe deplin a rolului său, inclusiv cu utilizarea diplomației publice;

Coerența internă/externă a politicii UE în domeniul drepturilor omului și democrației

26.  subliniază că politica UE privind drepturile omului trebuie să fie consecventă în ceea ce privește respectarea obligațiilor prevăzute în tratat, asigurând coerența între politicile interne și externe și evitând standardele duble; solicită, prin urmare, adoptarea concluziilor Consiliului Afaceri Externe privind drepturile omului în ceea ce privește partenerii strategici; solicită, în acest context, stabilirea unor praguri comune pentru statele membre și funcționarii UE în ceea ce privește preocupările legate de drepturile omului pe care trebuie să le invoce, ca cerință minimă, în relațiile cu omologii lor strategici, ținând cont în același timp de situația specifică din fiecare țară;

27.  subliniază faptul că acțiunile UE în ceea ce privește țările terțe trebuie să fie consecvente pentru a fi credibile și, prin urmare, eficiente, și că discrepanțele și lipsa de coerență dăunează eficacității acțiunilor sale și diminuează uneori forța discursului său cu privire la drepturile omului; reamintește faptul că, în ciuda numeroaselor dificultăți întâlnite, coerența rămâne o prioritate a politicii externe și ea trebuie să constituie punctul central al mandatului tuturor actorilor implicați în această politică;

28.  în plus, consideră că este esențial ca cerințele privind drepturile omului stabilite de UE în cadrul relațiilor sale cu țările terțe să se aplice în aceeași măsură și statelor membre; reamintește, în acest sens, faptul că Parlamentul adoptă un raport anual referitor la situația drepturilor fundamentale în cadrul Uniunii Europene, elaborat de Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne;

29.  invită SEAE să consolideze gestionarea, controlul și asumarea răspunderii în ceea ce privește fondurile UE pentru apărarea drepturilor omului;

30.  atrage atenția asupra provocărilor semnificative pe care le implică anexarea Crimeii de către Rusia și continuarea implicării militare a acestei țări în estul Ucrainei; subliniază faptul că această politică de agresiune reprezintă o continuare a tendințelor Rusiei către o conducere autoritară, concomitent cu înrăutățirea situației drepturilor omului în interiorul țării; evidențiază faptul că Rusia reprezintă în prezent o „provocare strategică” pentru UE și nu mai respectă criteriile parteneriatului strategic;

31.  solicită UE să abordeze în mod eficient provocările interne în ceea ce privește drepturile omului, precum situația romilor, tratamentul aplicat refugiaților și migranților, discriminarea persoanelor LGBTI, condițiile de detenție și libertatea presei în statele membre, pentru a-și menține credibilitatea și consecvența în cadrul politicii sale externe privind drepturile omului; consideră regretabil faptul că minoritatea romă este în continuare supusă discriminării, rasismului și excluderii sociale, atât în UE, cât și în țări candidate la aderare din Balcanii de Vest și în Turcia; ia act, în această privință, de faptul că respectarea drepturilor minorităților este una dintre provocările-cheie identificate în Strategia de extindere a Comisiei pentru 2014-2015;

Instrumentele politicii UE în domeniul drepturilor omului

Strategiile de țară privind drepturile omului și rolul delegațiilor UE

32.  felicită SEAE pentru finalizarea cu succes a primului ciclu de strategii de țară privind drepturile omului, care pun un accent puternic pe asumarea responsabilității la nivelul delegațiilor UE; consideră, totuși, regretabilă lipsa în continuare a transparenței în ceea ce privește conținutul strategiilor de țară, în special neinformarea corespunzătoare a Parlamentului, și solicită, încă o dată, dezvăluirea publică cel puțin a priorităților-cheie ale fiecărei strategii de țară și accesul Parlamentului la strategii, într-un cadru adecvat, pentru a permite un nivel corespunzător de control; încurajează SEAE să adopte indicatori de evaluare a eficienței și să trateze mai explicit secțiunile dedicate diferitelor țări din raportul anual privind drepturile omului și democrația în lume ca fiind rapoarte de punere în aplicare privind strategiile de țară; reamintește angajamentul asumat de UE de a se asigura că strategiile de țară privind drepturile omului sunt luate în considerare la toate nivelurile de elaborare a politicilor în ceea ce privește țările terțe, inclusiv în dialogurile politice și privind drepturile omului;

33.  subliniază necesitatea ca delegațiile UE să întocmească un raport anual privind propriile activități în domeniul drepturilor omului;

34.  salută rețeaua aproape finalizată de puncte de contact pentru drepturile omului și de ofițeri de legătură pentru apărătorii drepturilor omului în delegațiile UE; invită VP/ÎR și SEAE să elaboreze orientări operaționale clare privind rolul lor în cadrul delegațiilor pentru a le permite să își realizeze pe deplin potențialul, să stabilească standarde credibile și să evite inconsecvențele între delegațiile UE;

35.  încurajează intensificarea cooperării dintre rețelele diplomatice ale statelor membre și delegațiile UE din toată lumea, cu scopul de a contribui la dezbaterile grupurilor de lucru în domeniul drepturilor omului din țările terțe;

36.  solicită SEAE să se asigure că la toate reuniunile la nivel înalt dintre UE și țări terțe, inclusiv la reuniunile Consiliului de Cooperare/Consiliului de asociere, sunt aduse în discuțiile cazurile apărătorilor drepturilor omului aflați în închisoare; insistă ca toate strategiile de țară privind drepturile omului adoptate în relația dintre UE și țările terțe să includă o secțiune privind susținătorii drepturilor omului aflați în închisoare;

37.  reamintește angajamentul de a integra drepturile omului în toate evaluările de impact ale UE; insistă asupra importanței acestui angajament, pentru a asigura faptul că UE respectă, apără și aplică drepturile omului și că activitățile și politicile sale externe sunt concepute și puse în aplicare astfel încât să consolideze drepturile omului în străinătate; solicită UE ca, prin intermediul unei mai bune consultări și coordonări cu societatea civilă și cu instituțiile UE, să îmbunătățească calitatea și caracterul sistematic al evaluărilor sale de impact în domeniul drepturilor omului;

Dialogurile și consultările în domeniul drepturilor omului

38.  își reafirmă sprijinul în favoarea unor dialoguri dedicate drepturilor omului ca un instrument al politicii UE în domeniul drepturilor omului, cu condiția ca acestea să nu constituie un scop în sine, ci un mijloc de a asigura angajamente și realizări specifice din partea omologilor; recunoaște valoarea implicării într-un dialog dedicat drepturilor omului, în special cu țările în care există probleme grave legate de aceste drepturi; subliniază, cu toate acestea, nevoia ca UE să tragă concluzii politice clare în cazurile în care dialogul privind drepturile omului nu are rezultate pozitive din cauza absenței dorinței omologului de a se implica cu bună credință sau din cauza absenței unui angajament autentic în direcția reformelor și să pună accentul pe diplomația publică pentru a se asigura că credibilitatea publică a politicii UE în domeniul drepturilor omului nu este pusă în pericol; avertizează, de asemenea, cu privire la devierea discuțiilor privind drepturile omului de la dialogurile politice la nivel înalt; insistă ca UE să aducă efectiv în discuție într-o manieră responsabilă și transparentă cazurile individuale ale apărătorilor drepturilor omului care se află în pericol sau în închisoare, precum și ale prizonierilor politici; solicită ca, în cazul încălcărilor grave ale drepturilor omului, acest aspect să fie plasat în centrul dialogului politic la toate nivelurile;

39.  îndeamnă SEAE să elaboreze un mecanism cuprinzător de revizuire, care să contribuie la evaluarea dialogurilor în lumina insuccesului acestora în ceea ce privește obținerea unor rezultate semnificative și tangibile; solicită, în continuare, UE să își consolideze criteriile de referință pentru a contribui la evaluarea nivelului de succes și la eficientizarea dialogurilor, fapt care ar ajuta la o mai bună aliniere a țărilor cu probleme grave în domeniul drepturilor omului la standardele internaționale în acest domeniu; îndeamnă UE, în lumina, de exemplu, a faptului că dialogul dintre UE și China referitor la drepturile omului nu a avut rezultate semnificative și tangibile și a evenimentelor recente din Hong Kong, să își regândească strategia în domeniul drepturilor omului și să adopte o abordare mai coerentă, unitară și strategică cu privire la drepturile omului;

40.  consideră regretabil faptul că, din cauza utilizării unor structuri, formate, frecvențe și metode diferite și a caracterului confidențial al acestor schimburi, nu există un veritabil mecanism de monitorizare și de evaluare a acestor dialoguri și nici indicatori de progres; recomandă clarificarea obiectivelor fiecărui dialog și evaluarea rezultatelor cu consultarea Parlamentului;

41.  îndeamnă SEAE să poarte în continuare discuții cu toate țările cu care are în prezent dialoguri pe problema drepturilor omului, solicitând angajamente concrete din partea autorităților în cauză și monitorizând cu regularitate solicitările formulate în timpul consultărilor;

Orientările UE cu privire la drepturile omului

42.  salută adoptarea de către Consiliu a orientărilor UE cu privire la drepturile omului pentru persoanele lesbiene, homosexuale, bisexuale, transgen și intersexuale și a orientărilor UE privind libertatea de religie sau de credință, ambele în timpul anului de raportare 2013, precum și a orientărilor privind libertatea de exprimare online și offline în 2014;

43.  reamintește faptul că adoptarea orientărilor nu trebuie să ducă la introducerea selectivității în sistemul drepturilor omului, întrucât principiile universalității și indivizibilității trebuie să rămână esențiale; invită Comisia să definească, împreună cu Parlamentul și cu reprezentanții societății civile, criteriile de selecție a tematicilor abordate de aceste orientări, pentru ca procesul de selecție să fie mai clar;

44.  invită Comisia să completeze orientările, care ar trebui să stabilească obiective, criterii, mijloace, calendare și indicatori și să includă o revizuire periodică, prin standardizarea conținutului și a formatului, făcându-le astfel să beneficieze de o mai mare claritate; reamintește, în acest sens, faptul că Parlamentul a recomandat recent punerea în aplicare „eficientă și axată pe obținerea de rezultate” a orientărilor în materie de tortură;

45.  solicită o participare sporită a actorilor societății civile la elaborarea, evaluarea și revizuirea orientărilor;

46.  îndeamnă SEAE și Consiliul să ia măsurile corespunzătoare pentru implementarea și evaluarea orientărilor UE la nivel național; încurajează SEAE și statele membre să se angajeze, de asemenea, în formarea continuă și sensibilizarea personalului SEAE și al delegațiilor UE, precum și a diplomaților statelor membre, pentru a se asigura că orientările UE cu privire la drepturile omului au efectul dorit în ceea ce privește conturarea politicilor reale pe teren;

Politicile UE de susținere a democratizării și a alegerilor

47.  subliniază faptul că regimurile democratice nu sunt definite numai de organizarea de alegeri, ci și de respectarea statului de drept, de libertatea de exprimare, de respectarea drepturilor omului, de o justiție independentă și de o administrație imparțială; invită Comisia și SEAE să sprijine procesele democratice care au loc în prezent în țările terțe; evidențiază, în acest sens, importanța monitorizări cursului dat rapoartelor și recomandărilor misiunilor de observare a alegerilor, prin folosirea acestora ca parte a angajamentului UE în sprijinul democrației pentru țara respectivă și prin autorizarea observatorului șef să exercite un rol special în monitorizarea implementării recomandărilor, ca parte integrantă a strategiei cuprinzătoare a Parlamentului de sprijinire a democrației și cu sprijinul organelor permanente ale Parlamentului; remarcă rolul pozitiv pe care îl pot avea misiunile UE de observare a alegerilor în ceea ce privește asigurarea credibilității UE ca partener;

48.  invită UE să continue să acționeze pentru definirea celor mai bune practici în acest domeniu în scopul sprijinirii și consolidării proceselor de democratizare; încurajează elaborarea de instrumente cu caracter atât politic, cât și operațional, care să fie utilizate în țări prioritare pentru integrarea în strategia UE a măsurilor de sprijinire a drepturilor omului și a democrației, inclusiv a măsurilor de prevenire a conflictelor și a măsurilor de mediere, într-un mod coerent, flexibil și credibil;

49.  subliniază că tranziția politică și democratizarea trebuie să fie combinate cu respectarea drepturilor omului, cu promovarea justiției, transparenței, răspunderii, reconcilierii și statului de drept și cu înființarea de instituții democratice; solicită un sprijin sistematic din partea UE pentru parlamente alese în mod liber și corect; subliniază necesitatea de a investi în dialoguri politice între partidele aflate la guvernare și cele din opoziție;

50.  reamintește că, în urma Primăverii arabe, Uniunea Europeană și-a redefinit politica de vecinătate privind țările sud-mediteraneene și a insistat asupra rolului societății civile și asupra principiului „mai mult pentru mai mult”, cu scopul de a dezvolta parteneriate mai solide cu vecinii săi și de a îi îndruma pe parcursul reformelor și al tranziției democratice;

51.  consideră că abordarea bazată pe performanță „mai mult pentru mai mult” ar trebui să orienteze relațiile UE cu toate țările terțe și că UE ar trebui să acorde țărilor partenere un statut avansat numai dacă sunt îndeplinite cerințele clare privind drepturile omului și democrația și că nu ar trebui să ezite să suspende acest statut dacă aceste cerințe nu mai sunt respectate;

52.  solicită o utilizare eficientă a noilor tehnologii și a internetului pentru ca informațiile referitoare la drepturile omului și la democrație, precum și programele UE, să fie cât mai accesibile cu putință persoanelor din întreaga lume;

53.  salută activitatea legată de țările-pilot, desfășurată până în prezent de nouă delegații UE, în vederea obținerii unei mai bune coerențe în ceea ce privește sprijinul pentru democrație în relațiile externe ale UE, activitate inițiată în cadrul concluziilor Consiliului din 2009 și 2010 și inclusă în cadrul strategic și planul de acțiune ale UE privind drepturile omului și democrația din 2012;

54.  solicită Comisiei și SEAE să își consolideze coordonarea cu Parlamentul în ceea ce privește cea de-a doua generație de țări-pilot, pentru a se asigura că toate instituțiile UE participă și combină cunoștințele lor specifice în urmărirea eficientă a obiectivului de sprijinire a democrației în țări terțe;

55.  felicită Fondul european pentru democrație pentru activitatea eficientă legată de promovarea democrației în vecinătatea UE și sprijină o extindere atentă a mandatului acestuia pentru a acționa și în alte societăți care se luptă pentru democratizare; solicită statelor membre, în spiritul solidarității și al angajamentului, să furnizeze fonduri suficiente bugetului Fondului pentru a asigura un sprijin cât mai flexibil și eficient pentru actorii locali ai schimbărilor democratice;

56.  subliniază importanța consolidării rolului femeilor în promovarea drepturilor omului și a reformelor democratice, în sprijinirea prevenirii conflictelor și în consolidarea participării și a reprezentării politice; remarcă, de asemenea, în această privință, că ar trebui luate în considerare și urmate recomandările formulate în rapoartele misiunilor UE de observare a alegerilor referitoare la participarea deplină și egală a femeilor la procesul electoral;

57.  reamintește că extinderea reprezintă efortul de democratizare al UE cu cel mai mare succes și evidențiază faptul că negocierile cu Balcanii de Vest rămân principalul instrument care ajută aceste țări să creeze societăți pe deplin democratice;

Sprijinul acordat de UE apărătorilor drepturilor omului

58.  salută concluziile specifice ale Consiliului privind apărătorii drepturilor omului cu ocazia celei de-a zecea aniversări a Orientărilor UE cu privire la apărătorii drepturilor omului; felicită, de asemenea, Comisia pentru că recurge mai mult la finanțarea IEDDO pentru a acorda granturi de urgență apărătorilor drepturilor omului aflați în pericol iminent și încurajează Comisia să exploreze în continuare noi modalități de a sprijini apărătorii drepturilor omului; reamintește, în acest sens, importanța Fondului european pentru democrație ca instrument de promovare și de protecție a activiștilor, bloggerilor și jurnaliștilor prodemocrație din lumea întreagă;

59.  regretă faptul că persecutarea și marginalizarea apărătorilor drepturilor omului reprezintă în continuare o tendință larg răspândită în întreaga lume, în special în țările care nu acceptă universalitatea drepturilor omului;

60.  solicită UE să acorde o atenție deosebită problemei apărătorilor drepturilor omului care se află în închisoare oriunde în lume și necesității ca UE să își intensifice în mod colectiv acțiunile de asigurare a eliberării acestor persoane, luând măsuri precum, printre altele, crearea unui grup de lucru intern al Parlamentului European care să fie la curent, printr-o colaborare strânsă cu societatea civilă, cu cazurile activiștilor aflați în detenție în întreaga lume;

61.  își reînnoiește apelul către SEAE de a continua să ofere protecție ONG-urilor, apărătorilor drepturilor omului, activiștilor societății civile, jurnaliștilor și avocaților, prin sporirea eficienței dialogurilor UE privind drepturile omului și prin promovarea priorităților tematice și orientărilor privind drepturilor omului ale UE; în acest context, încurajează organizarea de campanii destinate să ajungă la apărătorii drepturilor omului, inclusiv la cei aflați și în zone mai îndepărtate din țări terțe, pentru a contribui la implementarea obiectivelor de politică ale UE;

62.  solicită SEAE și Comisiei să se asigure că granturile UE și alte programe sunt disponibile nu numai pentru ONG-uri mari, ci și pentru consolidarea capacităților locale; prin urmare, solicită reducerea sarcinii birocratice, menținând în același timp neafectată răspunderea în cadrul procedurilor contabile și de depunere a cererilor și încurajează luarea în considerare a presiunilor tot mai mari exercitate de regimurile represive asupra societății civile; solicită o abordare mai pragmatică a societăților aflate în tranziție către democrație pentru a asigura sprijinirea organizațiilor și a persoanelor adecvate;

63.  solicită SEAE și delegațiilor UE să se angajeze, împreună cu apărătorii drepturilor omului și cu ONG-urile, într-un dialog politic autentic și pragmatic, care să urmărească găsirea celor mai bune căi de a sprijini un mediu favorabil activității lor; solicită ca UE să-și intensifice diplomația activă în țările terțe și să consolideze poziția punctelor de contact pentru drepturile omului, pentru a integra drepturile omului în activitatea politică de zi cu zi a delegațiilor UE relevante, prin aducerea sistematică în discuție a numelor prizonierilor politici, prin implicarea în monitorizarea proceselor și în vizitarea închisorilor și prin urmărirea cazurilor respective; subliniază necesitatea ca UE să utilizeze diplomația publică pentru a-i sprijini pe apărătorii drepturilor omului și să solicite eliberarea activiștilor pentru drepturile omului aflați în detenție; insistă ca reprezentanții de prim rang ai UE, inclusiv VP/ÎR, președintele Consiliului, comisarii, reprezentanții speciali ai UE și oficialități guvernamentale din statele membre să se întâlnească în mod sistematic cu apărătorii drepturilor omului, în special atunci când călătoresc în țări în care societatea civilă este supusă presiunilor;

64.  invită VP/ÎR și miniștrii de externe din UE să organizeze o reuniune anuală a Consiliului Afaceri Externe dedicată discuțiilor cu privire la eforturile UE în vederea eliberării apărătorilor drepturilor omului, jurnaliștilor, activiștilor politici și altor persoane care își exercită drepturile în mod pașnic, acordând o atenție deosebită cazurilor expuse în rezoluțiile Parlamentului referitoare la dezbateri privind cazurile de încălcare a drepturilor omului, a democrației și a statului de drept;

Sprijinul UE pentru drepturile universale ale omului și organizațiile multilaterale pentru drepturile omului

65.  reamintește angajamentul Parlamentului și al Subcomisiei sale pentru drepturile omului de a sprijini un sistem puternic multilateral al drepturilor omului sub egida ONU, care include Comisia a III-a a Adunării Generale, Consiliul pentru Drepturile Omului, Oficiul Înaltului Comisar pentru Drepturile Omului și activitatea agențiilor specializate relevante ale ONU, cum ar fi Organizația Internațională a Muncii (OIM), precum și cea a Procedurilor speciale din cadrul ONU;

66.  reamintește importanța hotărârilor pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului referitoare la respectarea și consolidarea drepturilor omului ca valori și principii de bază, precum și importanța punerii în aplicare a acestor hotărâri de către țările în cauză;

67.  reamintește poziția sa clară de a-și instituționaliza prezența în cadrul sesiunilor Adunării Generale a ONU, exprimată în rezoluția sa din 7 februarie 2013 referitoare la prioritățile UE în Consiliul ONU pentru drepturile omului, și consideră că este indispensabil să se trimită în continuare o delegație a Parlamentului European la sesiunile relevante ale Consiliul ONU pentru drepturile omului și ale Adunării Generale a ONU și regretă faptul că această practică a fost întreruptă în 2014;

68.  reamintește importanța participării active a UE în toate mecanismele privind drepturile omului ale ONU, mai ales în Comisia III-a a Adunării Generale și în Consiliul pentru drepturile omului; încurajează statele membre ale UE să facă acest lucru prin co-sponsorizarea și inițierea de rezoluții, prin participarea activă la dezbateri și dialoguri interactive, precum și prin formularea de declarații; sprijină ferm practica UE din ce în ce mai răspândită a inițiativelor transregionale;

69.  subliniază încă o dată importanța coordonării și cooperării eficace dintre SEAE, Comisie, Parlament și statele membre în ceea ce privește drepturile omului; încurajează SEAE, în special prin delegațiile UE de la New York și Geneva, să mărească gradul de coerență din UE, printr-o consultare rapidă și substanțială, pentru a prezenta poziția UE în mod unitar;

70.  reamintește importanța acțiunii Uniunii Europene în cadrul Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) în momentul în care aceasta se pregătește să aniverseze 40 de ani de existență; încurajează consolidarea legăturilor dintre UE, OSCE și Consiliul Europei;

71.  reamintește, de asemenea, importanța activității Consiliului Europei în acest domeniu și necesitatea ca UE să adere rapid la Convenția europeană a drepturilor omului în conformitate cu tratatele;

72.  reafirmă importanța integrării activității desfășurate în New York și Geneva, în contextul Adunării Generale a ONU, al Comisiei a III-a și al Consiliul pentru drepturile omului, în activitățile interne și externe relevante ale UE pentru a se asigura coerența;

Politica UE privind justiția penală internațională și Curtea Penală Internațională

73.  își reafirmă sprijinul deplin pentru activitatea Curții Penale Internaționale (CPI) în rolul său de a pune capăt impunității pentru autorii celor mai grave crime care preocupă comunitatea internațională și de a face dreptate victimelor crimelor de război, crimelor împotriva umanității și genocidului; rămâne vigilent în ceea ce privește orice tentativă de subminare a legitimității sau independenței acesteia; reamintește rolul său esențial în dublul proces de justiție și de reconciliere; îndeamnă UE și statele sale membre să coopereze cu Curtea și să îi asigure un sprijin diplomatic și politic puternic în cadrul relațiilor bilaterale și în cadrul tuturor forumurilor, inclusiv la nivelul ONU; se arată îngrijorat de faptul că mai multe mandate de arestare nu au fost încă executate; solicită UE, statelor sale membre și reprezentanților speciali ai UE să promoveze activ CPI, executarea hotărârilor acesteia și lupta împotriva impunității pentru crimele prevăzute în Statutul de la Roma; consideră că numărul din ce în ce mai mare al statelor-parte este o evoluție importantă în ceea ce privește consolidarea universalității Curții; salută ratificarea Statutului de la Roma de către Côte d’Ivoire în februarie 2013, însă consideră regretabil faptul că nici un stat nu a ratificat statutul în 2014; încurajează UE și statele membre ale acesteia să își intensifice eforturile de promovare a ratificării și implementării Statutului de la Roma în vederea lărgirii accesului la justiție pentru victimele crimelor grave, conform dreptului internațional; solicită statelor membre ale UE, în calitate de părți la Statutul de la Roma al CPI, să pună la dispoziția acesteia resursele necesare pentru a-și exercita mandatul cu corectitudine și eficiență; încurajează UE să ofere în continuare asistență justiției penale internaționale și CPI, inclusiv prin sprijinirea actorilor societății civile prin intermediul IEDDO;

74.  reiterează solicitarea de creare a funcției de reprezentant special al UE pentru justiție internațională și drept umanitar internațional, astfel încât să se acorde acestor subiecte importanța și vizibilitatea pe care o merită, să se promoveze în mod eficient agenda UE și să se integreze lupta împotriva impunității în toate acțiunile externe ale UE;

75.  consideră regretabil faptul că Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale nu este încă inclus în lista de convenții necesare pentru statutul SGP Plus prevăzută în noul regulament SGP; ia act de faptul că mai mulți candidați pentru SGP Plus (de exemplu Armenia și Pakistan) nu sunt state-părți la statut sau nu l-au ratificat; reiterează recomandarea sa ca Statutul de la Roma să fie adăugat pe viitoarea listă de convenții;

76.  își reiterează solicitarea ca UE să adopte o poziție comună privind crima de agresiune și amendamentele de la Kampala și invită statele membre să își alinieze rapid legislațiile la definițiile stabilite în amendamentele de la Kampala și la alte obligații în temeiul Statutului de la Roma, pentru a permite anchete și urmăriri penale naționale realizate de către statele membre și consolidarea cooperării cu Curtea;

77.  invită, în perspectiva aniversării a o sută de ani de la genocidul armean, toate statele membre să recunoască acest eveniment și încurajează statele membre și instituțiile UE să contribuie în continuare la recunoașterea sa;

78.  îndeamnă SEAE să disemineze bunele practici cu privire la drepturile, protecția și sprijinirea victimelor crimelor și violențelor din țările terțe și să facă schimb de politici anticorupție cu țările terțe, corupția constituind frecvent un factor de facilitare a impunității și motivul nedreptății cu care se confruntă victimele;

Acțiunile UE împotriva pedepsei cu moartea

79.  își reiterează opoziția clară față de pedeapsa capitală și încurajează UE și statele sale membre să mențină o politică vizibilă care să aibă ca obiectiv abolirea pedepsei cu moartea la nivel mondial; îndeamnă SEAE să rămână vigilent în ceea ce privește evoluțiile din toate țările și să utilizeze toate mijloacele de influență pe care le are la dispoziție;

80.  sprijină pe deplin Rezoluția din decembrie 2014 a Adunării Generale a ONU referitoare la un moratoriu privind aplicarea pedepsei cu moartea(23);

81.  solicită UE să folosească în continuare, în toate forumurile posibile la nivel mondial, cooperarea și diplomația în vederea abolirii pedepsei cu moartea, în conformitate cu Orientările UE privind pedeapsa cu moartea, și să se asigure că fiecărei persoane ce urmează a fi executată i se respectă pe deplin dreptul la un proces corect, fără utilizarea torturii și a altor rele tratamente pentru a smulge mărturii;

82.  își exprimă preocuparea cu privire la creșterea raportată a numărului de execuții la nivel mondial între 2012 și 2013, în ciuda faptului că execuțiile sunt limitate la un număr din ce în ce mai redus de țări; invită UE să întreprindă acțiunile necesare legate de numărul în continuare ridicat de execuții din China și Iran, de reluarea execuțiilor în 2013 în Indonezia, Kuweit, Nigeria și Vietnam, de execuția minorilor în Iran, Arabia Saudită și Yemen în 2013, precum și de creșterea marcantă a execuțiilor raportate în Irak și Arabia Saudită;

83.  salută reluarea dezbaterii în Statele Unite cu privire la caracterul arbitrar și natura predispusă la erori a pedepsei capitale, campania de a stopa fluxul de substanțe utilizate pentru execuții din Europa spre Statele Unite și abolirea pedepsei cu moartea în 2013 în statul Maryland; încurajează VP/ÎR, RSUE și SEAE să coopereze cu guvernul federal al SUA și guvernele statelor pentru a accelera renunțarea la pedeapsa cu moartea în Statele Unite, cu scopul de a consolida la nivel internațional cooperarea transatlantică, prin promovarea credibilă a drepturilor omului, a justiției internaționale și a democrației;

84.  încurajează Comisia să folosească noua flexibilitate oferită de IEDDO pentru a explora noi modalități de a promova abolirea pedepsei cu moartea și de a sprijini acțiunile menite să ducă la evitarea sentințelor de condamnare la moarte sau a execuțiilor;

85.  subliniază importanța continuării de către UE a monitorizării condițiilor în care se desfășoară execuțiile în țările care încă mențin pedeapsa cu moartea, precum și importanța susținerii reformei juridice și constituționale în vederea abolirii totale a acestei pedepse;

86.  își reiterează convingerea fermă că pedeapsa cu moartea, ca încălcare a dreptului la integritatea personală și demnitate umană, este incompatibilă cu interzicerea pedepselor crude, inumane sau degradante în temeiul dreptului internațional și invită SEAE și statele membre să recunoască oficial această incompatibilitate și să adapteze în consecință politica UE privind pedeapsa capitală; subliniază nevoia de a interpreta orientările UE privind pedeapsa cu moartea și tortura ca fiind transversale;

Acțiunile UE împotriva torturii și altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante

87.  îndeamnă VP/ÎR și SEAE, având în vedere rapoartele constante privind practica larg răspândită a torturii și abuzurilor în lume, să intensifice eforturile UE de combatere a torturii și a pedepselor sau tratamentelor crude, inumane sau degradante; își reiterează îngrijorarea cu privire la faptul că măsurile UE în acest domeniu sunt în continuare în mare măsură insuficiente și nu îndeplinesc angajamentele asumate în temeiul Orientărilor UE privind tortura; solicită, în special, un sprijin mai mare din partea UE pentru instituirea și consolidarea unor mecanisme naționale și regionale de prevenire a torturii; ia act de propunerea de regulament a Comisiei din 14 ianuarie 2014 de modificare a Regulamentul (CE) nr. 1236/2005 al Consiliului privind comerțul cu anumite bunuri susceptibile de a fi utilizate pentru a impune pedeapsa capitală, tortura și alte pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante (COM(2014)0001), ca răspuns la rezoluția sa din 17 iunie 2010;

88.  subliniază faptul că, astfel cum se menționează la articolele 7 și 8 din Statutul de la Roma al CPI, tortura aplicată sistematic sau pe scară largă poate constitui o crimă de război sau o crimă împotriva umanității; subliniază faptul că principiul responsabilității de a proteja conferă comunității internaționale o responsabilitate specială pe care trebuie să o pună în practică;

89.  încurajează SEAE să acorde o atenție deosebită concluziilor de țară ale Comitetului ONU contra torturii, ale subcomitetului înființat în temeiul Protocolului opțional la Convenția împotriva torturii și ale Comitetului pentru prevenirea torturii din cadrul Consiliului Europei și să aducă în discuție în mod sistematic aceste preocupări în dialogurile politice cu țările în cauză și în declarațiile publice; invită SEAE, în special delegațiile UE, și statele membre, în special ambasadele acestora de pe teren, să accelereze, de asemenea, punerea în aplicare a orientărilor UE privind tortura și alte pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante; îndeamnă statele membre să intensifice monitorizarea comerțului cu bunuri susceptibile de a fi utilizate pentru a săvârși acte de tortură sau pentru a impune tratamente inumane sau degradante, precum și monitorizarea comerțului cu tehnologii și bunuri cu dublă utilizare;

90.  subliniază faptul că membrii grupurilor vulnerabile, cum ar fi minoritățile etnice, lingvistice și religioase, sunt expuse mai frecvent torturii sau relelor tratamente în detenție, necesitând, prin urmare, o atenție specială;

91.  condamnă exportul realizat de întreprinderi europene de bunuri și arme susceptibile a fi utilizate pentru acte de tortură sau pentru alte pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante, inclusiv în cadrul reprimării protestelor; sprijină, în acest context, procesul de revizuire a Regulamentului (CE) nr. 1236/2005;

92.  reiterează importanța unor mecanisme eficiente de control al exporturilor pentru anumite medicamente ce pot fi folosite pentru execuții și echipamente ce pot fi folosite pentru tortură; invită Comisia să elimine ambiguitățile rămase în textul regulamentului prin introducerea unei clauze generale privind utilizarea finală, care ar interzice exportul oricărui medicament ce ar putea fi utilizat pentru tortură sau execuții;

93.  invită Uniunea și statele sale membre să depună eforturi pentru a asigura ratificarea de către toate țările terțe a Convenției internaționale privind protecția tuturor persoanelor împotriva dispariției forțate, din 20 decembrie 2006;

Drepturile omului în acordurile comerciale ale UE și alte acorduri internaționale

94.  solicită UE să se asigure că acordurile comerciale încheiate cu țări terțe favorizează dezvoltarea economică și socială a acestora și garantează o bună gestionare a resurselor lor naturale, inclusiv a terenurilor și a apei; își reiterează apelul în favoarea includerii sistematice a unor clauze obligatorii, executabile și nenegociabile privind drepturile omului în acordurile internaționale ale UE, inclusiv în acordurile comerciale și de investiții, încheiate sau care urmează să fie încheiate cu țări terțe și solicită o mai bună consultare cu Parlamentul în etapele inițiale ale procesului de negociere pentru acorduri comerciale și de investiții, monitorizarea efectivă a aplicării clauzelor privind drepturile omului și prezentarea de rapoarte Parlamentului privind aspectele legate de drepturile omului din acorduri;

95.  subliniază faptul că politica comercială contribuie la îndeplinirea obiectivelor globale ale UE și că, în temeiul articolului 207 din TFUE, politica comercială a UE trebuie să se desfășoare „în cadrul principiilor și al obiectivelor acțiunii externe a Uniunii”; subliniază, în plus, faptul că, în temeiul articolului 3 din TUE, Uniunea „contribuie la pacea, securitatea, dezvoltarea durabilă a planetei, solidaritatea și respectul reciproc între popoare, comerțul liber și echitabil, eliminarea sărăciei și protecția drepturilor omului și, în special, a drepturilor copilului, precum și la respectarea strictă și dezvoltarea dreptului internațional, inclusiv respectarea principiilor Cartei Organizației Națiunilor Uniteˮ;

96.  invită Comisia să ia în considerare, atunci când elaborează viitoarea sa strategie comercială, rolul important al comerțului și al acordurilor internaționale în promovarea drepturilor omului pe plan internațional;

97.  insistă asupra necesității continuării cooperării și dialogului multilateral în domeniul drepturilor omului între UE și, în special, Organizația Mondială a Comerțului și ONU, în vederea asigurării unui cadru comercial multilateral, care să contribuie la respectarea drepturilor omului;

98.  reamintește faptul că SGP a fost conceput astfel încât să asigure respectarea de către țările beneficiare a principiilor prevăzute de convențiile internaționale în domeniul drepturilor omului și a standardelor fundamentale de muncă și că acesta include un regim special de preferințe tarifare suplimentare în vederea promovării ratificării și a aplicării efective a convențiilor internaționale fundamentale în domeniul drepturilor omului și al dreptului muncii, al protecției mediului și al bunei guvernanțe; reamintește faptul că nerespectarea acestor condiții poate duce la suspendarea regimului comercial; reamintește importanța unei monitorizări periodice și a unei evaluări a aplicării convențiilor internaționale în țările care beneficiază de SGP Plus;

99.  salută intrarea în vigoare la 1 ianuarie 2014 a sistemului SGP revizuit; reamintește că SGP Plus a fost menținut în sistemul generalizat de preferințe și că impune țărilor care solicită să beneficieze de el să se angajeze să coopereze integral și pe deplin cu organizațiile internaționale în ceea ce privește respectarea convențiilor internaționale în domeniul drepturilor omului și al drepturilor lucrătorilor;

Afacerile și drepturile omului

100.  consideră regretabil faptul că încă lipsește o abordare globală privind modul în care marile companii respectă standardele în materie de drepturile omului la nivel mondial și că acest lucru permite anumitor state și companii să eludeze astfel de norme; subliniază, prin urmare, necesitatea adoptării unor norme privind responsabilitatea socială a întreprinderilor (RSI); sprijină ferm punerea în aplicare a principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului; solicită, în special, Comisiei să introducă măsuri eficiente pentru a pune în funcțiune cadrul „protecție, respect și remediere” al ONU, propus de către John Ruggie, Reprezentantul Special al Secretarului General al ONU pentru afaceri și drepturile omului; reamintește importanța promovării principiilor RSI, inclusiv în activitățile de afaceri desfășurate în afara UE, și a asigurării respectării lor pe parcursul întregului lanț de aprovizionare, în special în ceea ce privește comerțul ilegal cu lemn, traficul cu specii sălbatice și comerțul cu minereuri provenite din zone de conflict; își exprimă convingerea că întreprinderile europene și filialele acestora, precum și subcontractanții lor, ar trebui să joace un rol-cheie în promovarea și răspândirea standardelor internaționale în materie de afaceri și drepturile omului în întreaga lume;

101.  solicită ca Comisia și SEAE să încurajeze delegațiile UE din lume să coopereze cu întreprinderile din UE pentru a promova respectarea drepturilor omului și pentru a se asigura că „afacerile și drepturile omului” reprezintă una dintre temele centrale incluse în cererile de propuneri locale în temeiul IEDDO; invită statele membre să se asigure că întreprinderile care intră sub incidența dreptului lor național nu ignoră drepturile omului sau standardele sociale, de sănătate și de protecție a mediului care li se aplică, atunci când își stabilesc sediul sau își desfășoară activitatea într-o țară terță;

102.  atrage atenția asupra Strategiei UE pentru 2011-2014 privind responsabilitatea socială a întreprinderilor, care invită statele membre să elaboreze planuri naționale de punere în aplicare a principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului; își reiterează solicitarea adresată Comisiei de a prezenta periodic rapoarte cu privire la punerea în aplicare a principiilor directoare privind afacerile și drepturile omului de către statele membre, inclusiv a planurilor lor de acțiune naționale; consideră regretabilă lipsa înregistrării de progrese de către Comisie în a da curs solicitării Parlamentului de a propune acte legislative care să impună întreprinderilor din UE să se asigure că tranzacțiile lor nu îi sprijină pe cei care generează conflictele sau încalcă grav drepturile omului;

103.  reafirmă faptul că întreprinderile europene ar trebui să acționeze cu diligența necesară pentru a se asigura că operațiunile lor respectă drepturile omului, indiferent de locul unde se desfășoară; subliniază importanța unei raportări semnificative referitoare la impactul proiectelor sprijinite de instituțiile financiare europene în ceea ce privește drepturile omului și aspectele sociale și de mediu; insistă asupra necesității ca aceste instituții să asigure conformitatea activităților lor cu articolul 21 din TUE, care prevede, printre altele, obligația de a respecta drepturile omului;

104.  constată că întreprinderile n-ar trebui să considere acest lucru o provocare, ci mai degrabă o oportunitate de a crea un nou potențial de afaceri în regiunile care au cel mai mult nevoie de investiții sustenabile și responsabile și un mijloc prin care să contribuie la respectarea drepturilor omului în țările în curs de dezvoltare;

105.  invită Comisia și Consiliul să se asigure că întreprinderile deținute de cetățeni ai unor țări terțe sau de state terțe, stabilite în statele membre, nu sprijină persoane care generează conflicte sau care comit încălcări grave ale drepturilor omului, inclusiv forme moderne de sclavie, precum traficul de persoane și angajarea de persoane în condiții abominabile;

106.  invită Comisia și SEAE să ia inițiative ferme pentru îmbunătățirea accesului la justiție al victimelor încălcărilor drepturilor omului legate de activități de afaceri în afara UE; insistă, de asemenea, asupra necesității de a introduce căi eficiente de atac pentru a sancționa marile companii vinovate de încălcarea drepturilor omului și pentru a acorda reparații victimelor unor astfel de încălcări;

107.  solicită UE să se implice în noua dezbatere cu privire la un instrument internațional obligatoriu din punct de vedere juridic privind afacerile și drepturile omului în cadrul sistemului ONU;

108.  reamintește cele patru standarde universale de bază privind munca, astfel cum sunt prevăzute în instrumentele OIM, și anume: libertatea de asociere și dreptul la negocieri colective, eliminarea tuturor formelor de muncă forțată, exploatare și sclavie, abolirea exploatării prin muncă a copiilor și eliminarea discriminării în domeniul ocupării forței de muncă;

109.  subliniază în special necesitatea urgentă de a respecta libertatea de asociere și de a combate toate formele de represiune, inclusiv asasinarea reprezentanților sindicali;

110.  constată cu mare îngrijorare că, potrivit OIM, aproximativ 21 de milioane de bărbați, femei și copii din întreaga lume se află într-o formă de sclavie; subliniază necesitatea de a aborda chestiunea drepturilor omului într-o manieră holistică și indivizibilă, punând accent atât pe drepturile civile și politice cât și pe cele economice, sociale, culturale și legate de mediu și prin asumarea fermă și obligatorie a unui angajament în favoarea respectării acestora, deoarece fără aceste drepturi, nu poate exista dezvoltare; subliniază nevoia analizării cauzelor profunde ale sărăciei; subliniază obligația de a respecta standardele internaționale în domeniul muncii, în conformitate cu Agenda OIM privind munca decentă; consideră că ar trebui acordat un rol mai important aspectelor sociale în relațiile externe ale UE; consideră regretabil, în acest context, faptul că UE nu are un format standard pentru o „clauză socială” care să fie introdusă în toate acordurile comerciale externe; îndeamnă UE, prin urmare, să includă un capitol privind dezvoltarea și o clauză socială care să reflecte standardele de muncă de bază ale OIM în toate acordurile sale comerciale externe;

111.  constată că deteriorarea situației securității la nivel mondial și criza financiară din ce în ce mai gravă de la prăbușirea din 2008 a determinat o creștere a muncii copiilor în țările cele mai sărace din lume și ar putea avea implicații juridice și legate de reputație asupra întreprinderilor care se aprovizionează cu bunuri din țările în curs de dezvoltare; îndeamnă VP/ÎR și SEAE să promoveze în continuare Programul internațional pentru eliminarea muncii copiilor, în special în țările în curs de dezvoltare, unde un număr deplorabil de mare de copii sunt puși să muncească pentru a suplimenta venitul familiei;

Acțiunile UE pentru asigurarea libertății de exprimare online și offline și pentru limitarea impactului tehnologiilor de supraveghere asupra drepturilor omului

112.  recunoaște că evoluția rapidă a tehnologiilor informației și comunicațiilor a transformat mediul de exercitare a libertății de exprimare și a accesului la informații în lume, generând avantaje considerabile, dar și motive serioase de îngrijorare; salută, în acest context, adoptarea de către Consiliu în mai 2014 a orientărilor dedicate ale UE privind libertatea de exprimare online și offline;

113.  reiterează faptul că libertatea de exprimare și libertatea, independența și pluralismul presei sunt elemente esențiale pentru o democrație sustenabilă, sporind la maximum implicarea societății civile și autonomizând cetățenii, și, prin urmare, sunt indispensabile pentru asigurarea transparenței și asumării răspunderii în viața publică;

114.  solicită un sprijin sporit în domeniul promovării libertății presei, al protejării jurnaliștilor independenți și a bloggerilor, al reducerii diviziunii digitale și al facilitării accesului nerestricționat la informații și comunicare și a accesului necenzurat la internet (libertatea digitală);

115.  solicită UE și statelor sale membre să își intensifice monitorizarea și să condamne clar și rapid toate restricțiile impuse asupra libertății de exprimare, inclusiv utilizarea agresivă a dispozițiilor de drept penal privind calomnia și a altor legi restrictive și criteriile restrictive sau procedurile greoaie de acces la înregistrarea ca jurnalist sau la orice altă profesie asociată presei, precum și să înființeze o casă a presei și să aibă inițiative ferme în vederea sprijinirii unui mai bun acces la informațiile de interes public;

116.  condamnă toate restricțiile impuse asupra comunicării digitale, inclusiv închiderea site-urilor de internet și blocarea conturilor personale, atunci când acestea vizează societatea civilă, activiștii pentru libertăți civile și presa liberă;

117.  își exprimă îngrijorarea cu privire la proliferarea și răspândirea tehnologiilor de monitorizare, supraveghere, cenzură și filtrare, care reprezintă o amenințare crescândă la adresa activiștilor în domeniul drepturilor omului și al democrației din țările autocratice, și care, de asemenea, ridică întrebări îngrijorătoare cu privire la dreptul la viață privată în țările democratice, chiar și atunci când sunt utilizate în scopuri legitime, cum ar fi combaterea terorismului, siguranța statului sau aplicarea legii;

118.  recunoaște că în Europa există producători importanți de tehnologii de piratare și supraveghere, care pot fi folosite pentru încălcarea drepturilor omului și pentru atacarea infrastructurii digitale europene; solicită Comisiei să revizuiască sistemul european de control al exporturilor, astfel încât tehnologiile periculoase să nu ajungă pe mâini greșite;

119.  salută publicarea de către Comisie în iunie 2013 a Ghidului sectorial TIC (tehnologii ale informației și comunicațiilor) referitor la punerea în aplicare a principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului; rămâne, cu toate acestea, preocupat de comerțul cu produse și servicii destinate să împiedice accesul la internet, să permită supravegherea în masă și monitorizarea traficului pe internet și a comunicațiilor mobile, să filtreze rezultatele căutărilor sau să intervină în conversații private; atrage atenția asupra comunicării Comisiei din 24 aprilie 2014 intitulată „Revizuirea politicii privind controlul exporturilor: asigurarea securității și a competitivității într-o lume în schimbare” COM(2014)0244, care recunoaște, printre altele, problemele legate de drepturile omului întâlnite în cazul exportului anumitor tipuri de TIC; invită, prin urmare, Comisia, să analizeze modalitățile prin care ar putea îmbunătăți această situație, în vederea unei posibile adoptări a unor orientări actualizate privind controlul exporturilor;

120.  invită Comisia să sprijine în continuare inițiativele legate de dezvoltarea și diseminarea tehnologiilor de securitate digitală, pentru a consolida capacitățile apărătorilor drepturilor omului prin oferirea unor mecanisme sigure de colectare, codificare și stocare pentru a evita monitorizarea de către guverne represive;

Sprijinul UE pentru societatea civilă și libertatea de întrunire și asociere

121.  își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la reducerea spațiului de acțiune legitimă a societății civile în numeroase țări din lume; consideră că o societate civilă liberă este unul din fundamentele protecției și sprijinirii drepturilor omului și valorilor democratice în toate societățile; în acest sens, salută toate programele UE care au drept scop formarea tinerilor profesioniști din țări terțe și simplificarea programelor de schimburi de studenți pentru cetățenii țărilor terțe, întrucât acestea stimulează participarea activă a tinerilor la construcția democrației și contribuie într-o manieră eficientă la dezvoltarea societății civile;

122.  solicită UE și statelor sale membre să-și intensifice monitorizarea și să condamne clar și rapid toate restricțiile la adresa libertății de întrunire și asociere, inclusiv interzicerea organizațiilor societății civile, utilizarea agresivă a legilor de drept penal privind calomnia și a altor legi restrictive, cerințele excesive privind înregistrarea și raportarea, normele extrem de restrictive privind finanțările externe și interdicția ca ONG-urile să se angajeze în activități politice sau să aibă contacte cu cetățeni străini;

123.  solicită UE și statelor sale membre să ridice problema încălcării libertății de întrunire și de asociere la orice nivel de dialog politic, inclusiv la nivelul cel mai înalt, atunci când alte forme de dialog, inclusiv dialogul privind drepturile omului, nu au condus la ameliorări concrete pe teren; îndeamnă UE și statele sale membre să folosească aceste dialoguri pentru a aduce în discuție cazuri individuale, în special cele care implică persoane arestate numai pentru că și-au exercitat dreptul de întrunire și asociere pașnică;

124.  încurajează reprezentanții delegațiilor UE și ambasadele statelor membre să monitorizeze procesele apărătorilor drepturilor omului și ale tuturor celor deținuți numai pentru că și-au exercitat dreptul la întrunire și asociere pașnică și, atunci când este cazul, să condamne public nerespectarea dreptului la un proces echitabil;

125.  solicită UE să includă respectarea și promovarea libertății de întrunire și de asociere ca o prioritate fundamentală în viitorul plan de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația și să stabilească acțiuni specifice în acest domeniu, întrucât libertatea de întrunire și de asociere reprezintă un element esențial pentru democrație și pentru o societate deschisă;

126.  își reafirmă susținerea pentru alocarea majorității fondurilor IEDDO în vederea sprijinirii apărătorilor drepturilor omului și acțiunilor societății civile în lume și sprijină dezvoltarea unor fonduri de apărare în instanță, care să îi ajute pe jurnaliștii și activiștii persecutați să aibă acces la un avocat și la un proces corect;

127.  subliniază importanța, la nivel național, a instituțiilor naționale privind drepturile omului pentru monitorizarea și sensibilizarea în domeniul drepturilor omului și pentru asigurarea de măsuri reparatorii pentru victimele încălcărilor; solicită UE să elaboreze o politică care să sprijine instituțiile naționale privind drepturile omului, în conformitate cu principiile de la Paris, și să o transforme într-o prioritate în materie de asistență externă, în special în cadrul Instrumentului european de vecinătate;

Libertatea de gândire, de conștiință și de religie sau de convingeri

128.  condamnă toate formele de violență și discriminare pe motive ideologice, religioase sau de convingere, astfel cum prevede articolul 10 din TFUE; își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la rapoartele continue privind violența și discriminarea împotriva minorităților religioase în lume, inclusiv în Orientul Mijlociu; subliniază faptul că libertatea de gândire, de conștiință, de religie sau convingeri reprezintă un drept fundamental asociat altor drepturi ale omului și libertăți fundamentale și care include dreptul de a crede sau nu, dreptul de a își manifesta sau nu religia sau convingerea și dreptul de a adopta, schimba sau abandona o credință sau de reveni la aceasta, astfel cum se prevede la articolul 18 din Declarația Universală a Drepturilor Omului;

129.  solicită UE și statelor sale membre să se asigure că minoritățile religioase sunt respectate în întreaga lume, în special în Orientul Mijlociu, unde ISIS și alte grupări teroriste persecută creștini, inclusiv catolici, armeni apostolici, copți și yezidiți, precum și minorități musulmane;

130.  condamnă cu fermitate atacurile comise împotriva creștinilor în mai multe țări din întreaga lume și își exprimă solidaritatea cu familiile victimelor; este profund îngrijorat cu privire la numărul tot mai mare de episoade de represalii, discriminare, intoleranță și atacuri violente împotriva comunităților creștine, în special în Africa, Asia și Orientul Mijlociu; solicită în continuare guvernelor să îi aducă în fața justiției pe toți cei vinovați; este profund îngrijorat cu privire la situația actuală a creștinilor în Coreea de Nord, Somalia, Siria, Irak, Afganistan, Arabia Saudită, Pakistan, Uzbekistan, Yemen, Nigeria și multe alte țări, unde creștinii trăiesc cu teama că vor fi omorâți, torturați, violați și răpiți și că își vor vedea bisericile deteriorate sau distruse;

131.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la situația persoanelor care aparțin minorității musulmane rohingya în Myanmar/Birmania, cărora li se refuză cetățenia acestei țări și care se confruntă în mod sistematic cu persecuții și încălcări ale drepturilor omului; reamintește rezoluția sa din 13 iunie 2013 referitoare la situația musulmanilor rohingya(24);

132.  salută adoptarea în cursul anului de raportare 2013 a orientărilor UE privind promovarea și protejarea libertății religioase și a convingerilor și invită instituțiile UE și statele membre să acorde o atenție deosebită punerii în aplicare a acestor orientări, atât în cadrul forumurilor internaționale și regionale, cât și în carul relațiilor bilaterale cu țări terțe, în special în ceea ce privește situația vulnerabilă a apostaților; îl felicită pe noul VP/ÎR pentru declarația conform căreia libertatea de religie sau de credință este una dintre primele priorități în domeniul drepturilor omului; încurajează VP/ÎR și SEAE să se angajeze într-un dialog permanent cu ONG-urile, cu grupările religioase sau de credință și cu liderii religioși;

133.  salută angajamentul UE de a promova dreptul la libertatea de religie sau de credință în cadrul forumurilor internaționale și regionale, inclusiv ONU, OSCE, Consiliul Europei și alte mecanisme regionale; încurajează UE să continue să depună, anual, rezoluția sa privind libertatea de religie sau de credință la Adunarea Generală a ONU și să sprijine mandatul Raportorului special al ONU privind libertatea de religie sau de credință;

Drepturile femeilor și fetelor

134.  salută sprijinul UE pentru rezoluțiile ONU referitoare la aspectele de gen, în special la eliminarea violenței împotriva femeilor și a fetelor, discriminarea femeilor, rolul libertății de exprimare și opinie în autonomizarea femeii, precum și pentru declarațiile ONU referitoare la căsătoriile timpurii și forțate și la mutilarea genitală feminină;

135.  solicită UE să participe activ la cea de a 59-a sesiune a Comisiei pentru Statutul Femeii și să continue lupta împotriva tuturor tentativelor de a submina Platforma pentru acțiune de la Beijing a ONU în ceea ce privește, printre altele, accesul la educație și sănătate ca drept fundamental al omului și drepturile sexuale și reproductive;

136.  consideră regretabil faptul că corpul femeilor și fetelor, în special în ceea ce privește respectarea sănătății și drepturilor lor sexuale și reproductive, continuă să reprezinte un teren de luptă ideologică și solicită UE și statelor sale membre să recunoască drepturile inalienabile ale femeilor și fetelor la integritate fizică și la luarea de decizii în condiții de autonomie în ceea ce privește, printre altele, dreptul la accesul la planificarea familiala voluntară și la avortul legal și în condiții de siguranță, la protecție împotriva violenței, inclusiv împotriva mutilării genitale feminine, căsătoriilor copiilor, căsătoriilor timpurii și forțate și violului conjugal;

137.  condamnă din nou toate tipurile de abuz și violență împotriva femeilor și fetelor, în special utilizarea violenței sexuale ca armă de război și violența domestică; invită, în consecință, toate statele membre ale Consiliului Europei să semneze și să ratifice Convenția de la Istanbul privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice; solicită, prin urmare, UE să facă demersurile necesare aderării la această convenție pentru a asigura coerența între acțiunea internă și cea externă a UE privind violența împotriva femeilor și fetelor;

138.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la faptul că guvernele ignoră cazurile inumane de abuz sexual împotriva femeilor, în condițiile în care una din trei femei din lume este supusă violenței pe parcursul vieții; îndeamnă SEAE să elaboreze în continuare bune practici pentru combaterea violului și a violenței sexuale împotriva femeilor în țările terțe, în scopul soluționării cauzelor profunde ale acestei probleme;

139.  subliniază că este important ca autoritățile să se angajeze să organizeze campanii educaționale orientate către bărbați, în special către generațiile tinere, cu scopul de a preveni și de a elimina treptat toate tipurile de violență de gen; subliniază necesitatea de a se asigura că specialiștii în domeniul sănătății, polițiștii, procurorii și judecătorii, atât cei din UE, cât și cei din țările terțe, sunt instruiți în mod corespunzător pentru asistarea și sprijinirea victimelor violenței;

140.  subliniază că violența de gen, inclusiv practicile dăunătoare cutumiare și tradiționale, reprezintă o încălcare a drepturilor fundamentale și, în special, a demnității umane, a dreptului la viață și a dreptului la integritatea persoanei;

141.  subliniază că Convenția de la Istanbul privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice reprezintă un instrument internațional important și obligatoriu și, prin urmare, că aderarea unui număr din ce în ce mai mare de țări la aceasta va contribui în mod semnificativ la dezvoltarea unei politici integrate pentru protejarea și autonomizarea victimelor și pentru promovarea unei cooperări internaționale în acest domeniu;

142.  solicită Consiliului să includă problema avortului selectiv în funcție de sexul copilului în orientările UE privind violența împotriva femeilor și a fetelor; încurajează Comisia și Consiliul să dezvolte indicatori și metode de colectare a datelor cu privire la acest fenomen și încurajează SEAE să includă această chestiune în dezvoltarea și implementarea strategiilor de țară privind drepturile omului;

143.  subliniază importanța realizării unor campanii de informare și sensibilizare în comunitățile în care sunt practicate mutilarea genitală feminină, abuzul sexual al tinerelor fete, căsătoriile timpurii și forțate, feminicidul și alte încălcări ale drepturilor omului pe criterii de gen, și a implicării apărătorilor drepturilor omului care luptă deja pentru a pune capăt acestor practici în pregătirea și implementarea acestor campanii; reamintește că căsătoria copiilor, căsătoria timpurie și forțată și neaplicarea unei vârste minime legale pentru căsătorie nu constituie doar o încălcare a drepturilor copiilor, ci și un obstacol în calea autonomizării femeilor;

144.  condamnă cu fermitate utilizarea violenței sexuale împotriva femeilor și fetelor ca tactică de război, inclusiv infracțiunile precum violurile în masă, sclavia sexuală, prostituția forțată, persecuțiile pe motiv de gen, inclusiv mutilarea genitală a femeilor, traficul de persoane, turismul sexual, căsătoriile timpurii și forțate, crimele de onoare și toate celelalte forme de violență sexuală de o gravitate comparabilă; rămâne deosebit de preocupat în acest sens de situația din regiunea Marilor Lacuri din Africa și din Siria, de exemplu; își exprimă sprijinul pentru activitatea Entității Națiunilor Unite pentru Egalitatea de Gen și Emanciparea Femeii (ONU Femei), a Raportorului special al ONU privind violența împotriva femeilor, cauzele și consecințele sale, și a Reprezentantului special al ONU privind violența sexuală în perioade de conflict; salută faptul că în anul 2014 Premiul Saharov i-a fost acordat medicului Denis Mukwege pentru lupta remarcabilă purtată pentru protejarea fetelor și a femeilor victime ale violenței sexuale în timpul conflictelor armate;

145.  atrage atenția asupra faptului că Statutul de la Roma clasifică crimele pe motive de gen și crimele de violență sexuală în rândul crimelor de război, al crimelor împotriva umanității sau al elementelor constitutive ale genocidului sau torturii; salută, în acest context, Rezoluția nr. 2106 a Consiliului de Securitate al ONU privind prevenirea violenței sexuale în perioade de conflict, adoptată la 24 iunie 2013, care reafirmă că CPI joacă un rol esențial în lupta împotriva impunității pentru crimele sexuale și pe motiv de gen; invită UE să sprijine aplicarea deplină a acestor principii;

146.  reamintește angajamentul UE de a integra drepturile omului și aspectele de gen în misiunile aferente politicii de securitate și apărare comune, în conformitate cu Rezoluțiile de referință nr. 1325 și 1820 ale Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea și securitatea; își reiterează, în acest sens, apelul către UE și statele sale membre de a sprijini, în procesul de construire a unei reconcilieri sustenabile, participarea sistematică a femeilor, ca o componentă vitală a proceselor de pace, și de a recunoaște necesitatea de a integra perspectivele de gen în acțiunile de prevenire a conflictelor, în operațiunile de menținere a păcii, în activitățile de asistență umanitară și de reconstrucție post-conflict și în procesul de tranziție democratică;

147.  consideră că subreprezentarea femeilor în procesele decizionale politice este o problemă legată de drepturile fundamentale și de democrație, valori care ar trebui să evidențieze capacitatea guvernelor de a se dedica pe deplin proceselor de construire și menținere a democrației; salută stabilirea în legislație a sistemelor de paritate și a cotelor de gen și solicită desfășurarea procesului legislativ necesar cât mai curând posibil;

148.  solicită UE și statelor sale membre să sprijine participarea deplină a femeilor la procesele de luare a deciziilor politice și economice, în special la procesele de consolidare a păcii, de tranziție democratică și de soluționare a conflictelor; încurajează statele membre, Comisia și SEAE să se concentreze asupra emancipării economice și politice a femeilor în țările în curs de dezvoltare, promovând implicarea lor în cadrul întreprinderilor și în implementarea de proiecte regionale și de dezvoltare locală;

149.  subliniază necesitatea asigurării faptului că femeile din Europa și din restul lumii au dreptul să facă liber propriile alegeri, în condiții de egalitate cu bărbații, fără nicio constrângere de ordin ideologic, politic sau religios;

Drepturile omului și corupția

150.  reamintește că corupția constituie o încălcare a drepturilor omului și că UE a cerut o competență pentru semnarea Convenției ONU împotriva corupției (UNCAC);

151.  regretă lipsa până în prezent a unei reacții la cererea Parlamentului adresată VP/ÎR de a prezenta un plan de acțiune al UE împotriva corupției, pentru monitorizarea eficientă a recomandărilor UNCAC, inclusiv a obligației care le revine statelor participante de a publica și disemina informații privind corupția, de a stabili canale de raportare a încălcărilor și de a crea un cadru juridic corespunzător pentru protecția martorilor și pentru activitățile societății civile din acest domeniu;

152.  încurajează Europol să continue dezvoltarea de parteneriate strategice și operaționale cu țările terțe pentru combaterea mai eficientă a corupției și a criminalității organizate;

153.  invită Comisia să elaboreze mecanisme financiare inovatoare pentru punerea în aplicare a reformelor fiscale și consolidarea luptei împotriva corupției, a fluxurilor financiare ilicite și a evaziunii fiscale; încurajează, în acest context, luarea în calcul a posibilității stabilirii unor parteneriate de tip public-privat, combinarea granturilor și împrumuturilor și sprijinirea țărilor în curs de dezvoltare pentru o mai bună mobilizare a resurselor lor interne; ia act de solicitarea referitoare la instituirea unei taxe internaționale pe tranzacțiile financiare, care ar putea acționa ca o sursă suplimentară de finanțare pentru dezvoltare, și reamintește statelor membre că au convenit deja să introducă taxa pe tranzacții financiare în țările lor și că s-au angajat să rezerve o parte din fondurile astfel obținute pentru finanțarea activelor publice la nivel mondial, inclusiv dezvoltarea;

154.  constată că țările terțe cu o guvernanță deficitară și fluxuri mari de ajutor au, de asemenea, un nivel mai ridicat de corupție, ceea ce deturnează, în consecință, obiectivul vizat de ajutorul pentru dezvoltare și periclitează dezvoltarea drepturilor omului; invită SEAE să sprijine programele de dezvoltare în care ajutorul umanitar și transparența se completează reciproc, pentru a reuși promovarea drepturilor omului în țările terțe;

155.  își reiterează apelul către UE și statele sale membre de a sprijini crearea funcției de Raportor special al ONU pentru infracțiuni financiare, corupție și drepturile omului;

Traficul de persoane

156.  condamnă activitățile ilicite de trafic de persoane, de trafic de persoane pentru extragerea de organe și orice alte activități abuzive ce încalcă dreptul la integritatea corporală și implică violență; subliniază necesitatea de a combate traficul de persoane, majoritatea victimelor acestuia fiind femei exploatate în scopuri sexuale;

157.  solicită UE să integreze cu prioritate lupta împotriva traficului de persoane atât în politicile sale interne, cât și în cele externe, acordând o atenție deosebită protecției victimelor; solicită UE să depună eforturi mai intense și revizuite periodic; subliniază necesitatea consolidării cooperării cu țările terțe în ceea ce privește schimbul de bune practici și desființarea rețelelor internaționale de trafic de persoane, care se folosesc, de asemenea, de internet pentru a găsi noi victime; reiterează necesitatea ca toate statele membre UE să pună în aplicare Directiva UE nr. 2011/36/UE și Strategia UE în vederea eradicării traficului de persoane pentru perioada 2012-2016;

Discriminarea pe bază de castă

158.  condamnă încălcările drepturilor omului ce continuă să fie comise împotriva persoanelor care se confruntă cu ierarhiile de castă și cu discriminarea pe criterii de castă, inclusiv refuzul egalității și al accesului la justiție și la un loc de muncă, segregarea continuă și obstacolele impuse de sistemul castelor în calea exercitării drepturilor umane fundamentale și a dezvoltării; solicită UE să adopte o politică de direcționare a acțiunilor pentru eliminarea discriminării pe criterii de castă și să includă în noul plan de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația obiective de politică privind discriminarea pe criterii de castă;

Drepturile persoanelor LGBTI

159.  consideră regretabil faptul că 78 de țări incriminează încă homosexualitatea, 10 dintre acestea prevăzând pedeapsa cu moartea (Arabia Saudită, Nigeria, Mauritania, Sudan, Sierra Leone, Yemen, Afganistan, Iran, Maldive și Brunei) și 20 de țări incriminează încă identitățile transgen; condamnă cu fermitate recrudescența recentă a legilor discriminatorii și consideră că practicile și actele de violență împotriva persoanelor bazate pe orientarea lor sexuală și pe identitatea de gen nu ar trebui să rămână nepedepsite; încurajează monitorizarea atentă a situației din Nigeria, Uganda, Malawi, India și Rusia, unde legi noi sau evoluții juridice recente amenință grav libertatea minorităților sexuale; își reafirmă sprijinul pentru activitatea neîntreruptă depusă de Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului în scopul combaterii acestor legi și practici discriminatorii și, în general, pentru activitatea ONU cu privire la această chestiune;

160.  sprijină ideea conform căreia SEAE ar trebui să acorde prioritate acțiunilor în acest domeniu și să acorde o atenție specială situațiilor în care pedeapsa cu moartea este în vigoare și/sau în care persoanelor LGBTI sunt supuse torturii și relelor tratamente, condamnând aceste practici în conformitate cu Orientările UE privind pedeapsa cu moartea și Orientările UE privind tortura și alte pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante;

161.  salută adoptarea în 2013 a Orientărilor UE pentru promovarea și protejarea respectării tuturor drepturilor omului pentru persoanele lesbiene, gay, bisexuale, transgen și intersexuale (LGBTI); invită SEAE și Comisia să ridice problema drepturilor persoanelor LGBTI în dialogurile politice și cele privind drepturile omului cu țări terțe și în forumurile multilaterale; subliniază că este important ca Comisia și SEAE să ridice în continuare problema drepturilor persoanelor LGBTI în dialogurile politice și cele privind drepturile omului și să utilizeze IEDDO pentru sprijinirea organizațiilor care apără drepturile persoanelor LGBTI, oferindu-le capacitatea de a contesta legile homofobe și transfobe și discriminarea împotriva persoanelor LGBTI, sensibilizând publicul larg cu privire la discriminarea și violența cu care se confruntă persoanele de diferite orientări sexuale și identități de gen și furnizând asistență de urgență (inclusiv ajutor psihosocial și medical și asistența pentru mediere și reintegrare) celor care au nevoie de un astfel de sprijin;

162.  ia act de legalizarea căsătoriilor sau a uniunilor civile între persoane de același sex într-un număr din ce în ce mai mare de țări din lume (17, până acum); încurajează instituțiile UE și statele membre să contribuie în continuare la reflecțiile asupra recunoașterii căsătoriilor sau a uniunilor civile între persoane de același sex ca o chestiune politică, socială, și legată de drepturile omului și drepturile civile;

163.  solicită Comisiei și OMS să elimine tulburările de identitate de gen de pe lista tulburărilor mentale și de comportament; solicită Comisiei să își intensifice eforturile în vederea eliminării clasificării în termeni patologici a identităților transsexuale; încurajează statele să asigure proceduri rapide, accesibile și transparente de recunoaștere a genului, care să respecte dreptul la autodeterminare;

164.  salută sprijinul politic din ce în ce mai puternic acordat ideii de a elimina obligativitatea sterilizării pentru recunoașterea juridică a genului, după cum s-a exprimat Raportorul special al ONU privind tortura, și susține faptul că aceste cerințe ar trebui să fie tratate și urmărite ca o încălcare a dreptului la integritate corporală și a dreptului la sănătate sexuală și reproductivă;

165.  salută anularea în octombrie 2013 a legii din Republica Moldova, care interzicea „propagarea altor relații decât cele legate de căsătorie și familie”, și invită celelalte țări din regiune să urmeze exemplul Moldovei;

Drepturile persoanelor care aparțin minorităților naționale

166.  subliniază faptul că comunitățile minoritare naționale au nevoi specifice și, prin urmare, egalitatea deplină și efectivă între persoanele care aparțin unei minorități naționale și cele care aparțin majorității ar trebui promovată în toate domeniile vieții economice, sociale, politice și culturale;

Drepturile persoanelor cu dizabilități

167.  salută ratificarea Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu handicap; reiterează importanța implementării eficiente atât de către statele membre, cât și de către instituțiile UE, și subliniază în mod special necesitatea de a integra într-o manieră credibilă principiul accesibilității universale și toate drepturile persoanelor cu dizabilități în toate politicile UE relevante, inclusiv în domeniul cooperării pentru dezvoltare, și subliniază caracterul prescriptiv și orizontal al acestei chestiuni; subliniază că este important ca UE să acționeze în cooperare cu organizațiile internaționale și regionale relevante și cu societatea civilă și în special cu organizațiile care reprezintă persoanele cu dizabilități, pentru a asigura faptul că programele de dezvoltare internaționale țin seama de nevoile legate de accesibilitate ale persoanelor cu dizabilități;

168.  încurajează VP/ÎR să sprijine în continuare procesul de ratificare și de punere în aplicare a Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu handicap de către acele țări care încă nu au ratificat-o și nu au pus-o în aplicare;

169.  încurajează SEAE să acorde o atenție deosebită observațiilor și recomandărilor pentru fiecare țară publicate de Comitetul pentru drepturile persoanelor cu handicap, precum și rapoartelor naționale, și să ridice în mod sistematic aceste probleme în dialogurile politice cu țările în cauză, precum și în declarațiile publice; solicită Comisiei Europene să pregătească și să elaboreze principii directoare ale UE pentru promovarea și protejarea respectării tuturor drepturilor omului pentru persoanele cu dizabilități, astfel încât să se asigure o politică sistematică și coerentă în acest sens, inclusiv în cadrul dialogurilor și negocierilor sale cu țările terțe;

170.  solicită Comisiei și SEAE să încurajeze delegațiile UE din întreaga lume să colaboreze cu societatea civilă pentru a promova exercitarea efectivă a drepturilor omului de către persoanele cu dizabilități;

Drepturile copiilor

171.  reiterează apelul adresat Comisiei de a propune o strategie și un plan de acțiune privind drepturile copilului pentru următorii cinci ani, ambițioase și cuprinzătoare, astfel cum solicită în Rezoluția sa din 27 noiembrie 2014 referitoare la cea de a 25-a aniversare a Convenției ONU privind drepturile copilului, menționată mai sus;

172.  salută cooperarea UE cu UNICEF și cu alte organizații și ONG-uri dedicate drepturilor copiilor, care a avut ca rezultat crearea unui set de instrumente pentru integrarea drepturilor copiilor în cooperarea pentru dezvoltare și sprijinirea principalelor ODM și a programelor de protecție a copiilor, pentru asigurarea respectării drepturilor copiilor în special în contexte fragile; salută în special Manifestul pentru drepturile copilului și încurajează mai mulți deputați în Parlamentul European și membri ai parlamentelor naționale să promoveze acest manifest și să devină „apărători ai drepturilor copilului”; salută utilizarea sumei de bani primite de UE la acordarea Premiului Nobel pentru oferirea de asistență copiilor aflați în situații de conflict; reamintește importanța furnizării de sprijin psihologic copiilor care au fost expuși unor evenimente violente sau sunt victime ale războiului; subliniază importanța asigurării accesului la educație pentru copiii afectați de conflicte; salută participarea UE, în octombrie 2013, la cea de-a treia Conferință mondială privind munca copiilor, care a avut loc la Brasilia, precum și participarea sa la negocierea declarației tripartite privind munca copiilor;

173.  sprijină necesitatea combaterii tuturor formelor de muncă forțată depusă de copii și de exploatare a copiilor; solicită o mai bună punere în aplicare a legislației naționale și internaționale care contribuie la conștientizarea abuzurilor asupra copiilor pe piața forței de muncă;

174.  invită Comisia și SEAE să continue acțiunile în domeniul drepturilor copiilor, punând un accent deosebit pe violența împotriva copiilor, inclusiv pe tortură, dat fiind faptul că au fost raportate recent cazuri de tortură și detenție a copiilor; solicită să se pună un accent deosebit pe aspectele legate de munca forțată a copiilor, sărăcia copiilor și malnutriția copiilor și, în acest sens, pe obiectivul educației primare universale, reducerea mortalității în rândul copiilor, căsătoriile copiilor și practicile dăunătoare, dezarmarea, reabilitarea și reintegrarea ulterioară a copiilor înrolați în grupări armate și introducerea problemei vrăjitoriei legate de copii pe ordinea de zi a dialogurilor privind drepturile omului cu țările în cauză; subliniază că este important să se acorde prioritate drepturilor copiilor în cadrul politicii externe a UE, al cooperării pentru dezvoltare și al ajutorului umanitar, în scopul asigurării unei finanțări corespunzătoare și al sporirii nivelului de protecție a copiilor în situații de urgență; solicită VP/ÎR să prezinte anual Parlamentului un raport privind rezultatele obținute în acțiunile externe ale UE care vizează copiii; subliniază faptul că copiii și adolescenții ar trebui să participe numai la activități care nu le afectează sănătatea și dezvoltarea personală sau care nu interferează cu școlarizarea lor; subliniază că este important să se acorde prioritate drepturilor copiilor în cadrul politicii externe a UE;

175.  ia act de faptul că Convenția ONU cu privire la drepturile copilului solicită măsuri legislative, administrative, sociale și educaționale privind munca copiilor, recunoscând necesitatea unei abordări multidimensionale; subliniază necesitatea ca, pentru a fi aplicate eficient, măsurile legislative să fie însoțite de intervenții legate de politici care să ofere alternative sub forma educației și a formării profesionale, precum și măsuri de protecție socială în beneficiul copiilor și al familiilor;

176.  solicită UE să promoveze în continuare un mediu favorabil prevenirii și eliminării muncii copiilor, un dialog social și acțiuni concertate între sectorul public și cel privat în ceea ce privește eradicarea muncii copiilor; subliniază necesitatea acordării de sprijin și a consolidării capacităților în vederea combaterii muncii copiilor în țările aflate în situații de conflict și post-conflict;

177.  reiterează nevoia de a intensifica eforturile de implementare a strategiei revizuite de punere în aplicare a Orientărilor UE privind copiii și conflictele armate; solicită, în acest context, o mai bună utilizare a resurselor aferente Instrumentului de stabilitate și IEDDO în vederea soluționării fenomenului folosirii copiilor ca soldați; încurajează UE să aprofundeze în continuare cooperarea sa cu Reprezentantul special al ONU pentru copiii afectați de conflicte armate, sprijinind planurile de acțiune conexe și mecanismele de monitorizare și raportare; solicită ratificarea universală a Convenției ONU cu privire la drepturile copilului, și în special a celui de-al treilea protocol opțional, care va permite copiilor să înainteze plângeri Comitetului ONU pentru drepturile copilului; solicită Comisiei și VP/ÎR să analizeze modalitățile prin care UE poate adera în mod unilateral la Convenția ONU cu privire la drepturile copilului;

178.  arată că problema subnutriției și malnutriției copiilor în țările în curs de dezvoltare este deosebit de îngrijorătoare; salută, în acest sens, cadrul de acțiune adoptat recent la cea de a doua Conferință internațională privind nutriția, care stabilește drept obiectiv global reducerea cu 40% la nivel mondial a numărului de copii sub cinci ani care sunt subdezvoltați;

179.  reafirmă faptul că accesul la educație este un drept fundamental al tuturor copiilor, prevăzut la articolul 28 din Convenția ONU cu privire la drepturile copilului; subliniază necesitatea ca toate acțiunile întreprinse de Uniune și de statele sale membre să îmbunătățească accesul copiilor la asistență și servicii medicale de înaltă calitate;

180.  deplânge faptul că încă există în lume țări care manifestă reticență în a semna Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu handicap și Convenția ONU cu privire la drepturile copilului, care conțin orientări detaliate pentru dezvoltarea unor societăți favorabile incluziunii, în vederea protejării copiilor cu dizabilități;

181.  solicită Uniunii și statelor sale membre să pună în aplicare politici concertate în domeniul ajutoarelor umanitare și al dezvoltării în vederea combaterii malnutriției în rândul copiilor;

Drepturile populațiilor indigene

182.  constată cu îngrijorare că populațiile indigene sunt în grav pericol de a fi discriminate și sunt deosebit de vulnerabile la schimbările și tulburările politice, economice, de mediu și legate de ocuparea forței de muncă; constată că acestea trăiesc în majoritatea lor sub pragul sărăciei și nu au acces sau au acces limitat la reprezentare, la procesul de luare a deciziilor politice sau la sistemele de justiție; este deosebit de preocupat de relatările privind fenomenul răspândit al acaparării de terenuri, al strămutării forțate și al încălcării drepturilor omului cauzat de conflictele armate;

Acțiunile UE privind migrația și refugiații

183.  condamnă numărul dramatic de decese survenite în Marea Mediterană, estimat de Organizația Internațională pentru Migrație în raportul său intitulat „Fatal Journeys” („Călătorii fatale”) la 3 000 în anul 2013, ceea ce face ca această mare să fie regiunea de cu cel mai ridicat nivel al mortalității din lume în ceea ce privește migrația ilegală; se arată profund îngrijorat de relatările privind încălcările drepturilor omului la care sunt expuși migranții și solicitanții de azil pe drumul către UE; solicită Uniunii și statelor sale membre să coopereze cu ONU, cu mecanismele regionale, cu guvernele și cu ONG-urile pentru soluționarea acestor probleme; subliniază nevoia urgentă de a dezvolta politici mai puternice și mai integrate, care să se bazeze mai mult pe principiul solidarității la nivelul Uniunii, pentru a aborda problemele stringente legate de migranți, refugiați și solicitanți de azil în conformitate cu dreptul internațional al drepturilor omului și cu demnitatea umană fundamentală, și solicită UE să garanteze standarde comune eficiente pentru procedurile de primire pe întreg teritoriul Uniunii, în scopul protejării minorilor neînsoțiți și a persoanelor celor mai vulnerabile; invită VP/ÎR, comisarul pentru migrație, afaceri interne și cetățenie și SEAE să intensifice cooperarea și repartizarea echitabilă a responsabilităților între statele membre, inclusiv în ceea ce privește găzduirea și relocarea refugiaților și contribuțiile la serviciile de căutare și salvare pentru acordarea de ajutor migranților aflați în pericol pe mare în timp ce încearcă să ajungă pe țărmurile UE; în acest sens, reamintește necesitatea respectării principiului nereturnării în apele europene și internaționale, astfel cum este susținut de Curtea Europeană a Drepturilor Omului; reamintește angajamentul Comisiei de a crea canale de migrație legale adecvate; prin urmare, solicită statelor membre să pună în aplicare integral pachetul legislativ privind sistemul european comun de azil, adoptat recent, și legislația comună privind migrația, și, în acest scop, solicită implementarea mecanismului de criză prevăzut la articolul 33 din Regulamentul Dublin, care ar trebui să includă un contingent minim definit în mod clar pentru fiecare stat membru, pentru a ajunge rapid la un mecanism funcțional de criză pentru redistribuire în vederea atenuării presiunilor asupra statelor membre cel mai afectate, în care cota minimă este în mod clar depășită; solicită statelor membre să participe la programe de relocare și să intensifice dezvoltarea programelor regionale de protecție în zonele cele mai afectate; subliniază nevoia abordării cauzelor profunde ale migrației ilegale; încurajează SEAE și statele membre să acorde o atenție deosebită țărilor de origine a traficului de persoane sau a imigrației clandestine, țărilor de tranzit și țărilor de destinație; invită VP/ÎR și statele membre să consolideze și mai mult dimensiunea externă a Uniunii, cooperând cu țările de origine și de tranzit, inclusiv cu țările partenere ale UE, în special din regiunea mediteraneană, aducând în mod sistematic în discuție aceste probleme în cadrul dialogurilor politice cu țările în cauză și în declarațiile publice și intensificând cooperarea cu aceste țări la cel mai înalt nivel pentru a desființa rețelele ilegale folosite pentru traficul de migranți și pentru a combate organizațiile mafiote ilegale care profită de pe urma traficului de persoane și a traficului ilegal de migranți;

184.  consideră că copiii migranți sunt deosebit de vulnerabili, în special atunci când nu sunt însoțiți; reamintește că copiii neînsoțiți sunt mai presus de toate copii și că protecția copilului, mai degrabă decât politicile privind imigrația, trebuie să fie principiul de bază în gestionarea situațiilor în care sunt implicați, respectând astfel principiul fundamental al interesului superior al copilului;

185.  încurajează VP/ÎR și SEAE să sprijine în continuare procesul de ratificare a Convenției ONU împotriva criminalității transnaționale organizate, a Protocolului la aceasta privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de persoane, în special de femei și copii, a Protocolului împotriva traficului ilegal de migranți pe cale terestră, a aerului și pe mare și a Protocolului împotriva fabricării și traficului ilegale de arme de foc, piese și componente ale acestora, precum și de muniții;

186.  solicită UE să se asigure că negocierea și punerea în aplicare a tuturor acordurilor de cooperare și readmisie în materie de migrație încheiate cu state din afara UE respectă drepturile internaționale ale omului, dreptul privind refugiații și dreptul maritim internațional și solicită să fie consultat înainte de încheierea acestora; solicită o mai mare transparență în negocierea acestor acorduri și integrarea unor mecanisme de monitorizare pentru evaluarea impactului în domeniul drepturilor omului al cooperării în materie de migrație cu statele din afara UE și al măsurilor de control la frontieră, inclusiv Frontex și Eurosur; insistă asupra faptului că drepturile omului trebuie să aibă un rol important în domeniul migrației și al azilului; solicită, prin urmare, ca ofițerul pentru drepturi fundamentale din cadrul Frontex și specialiștii în domeniul formării din cadrul Biroului European de Sprijin pentru Azil să primească o finanțare adecvată, care să le permită să efectueze activități de evaluare și monitorizare, precum și să prezinte cele mai bune practici;

187.  solicită Comisiei să efectueze o evaluare permanentă a programelor sale privind migrația și controlul frontierelor în statele UE și în state din afara UE, în vederea propunerii unor măsuri îmbunătățite de prevenire a încălcărilor drepturilor omului și de partajare a bunelor practici;

188.  îndeamnă Biroul European de Sprijin pentru Azil să dezvolte parteneriate cu țări terțe în vederea consolidării protecției internaționale pentru solicitanții de azil;

189.  salută introducerea criteriului referitor la respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale pe lista criteriilor de bază luate în considerare la începerea negocierilor cu țările terțe în vederea încheierii unor acorduri privind suprimarea obligativității vizei(25); invită Comisia să utilizeze acest nou criteriu ca pârghie pentru a convinge țările terțe să accepte un dialogul mai substanțial în domeniul drepturilor omului în contextul strategic și economic al negocierilor referitoare la vize;

190.  condamnă incriminarea tot mai accentuată a migrației ilegale în UE, în detrimentul respectării drepturilor omului în cazul persoanelor respective; îndeamnă să se ia fără întârziere măsuri pentru instituirea mecanismelor necesare pentru apărarea drepturilor omului, asumarea răspunderii și asigurarea respectării;

191.  solicită Comisiei și SEAE să participe activ la dezbaterile referitoare la termenul de „refugiat climatic”, inclusiv la o posibilă definiție juridică în dreptul internațional sau în orice acord internațional obligatoriu din punct de vedere juridic;

192.  recunoaște faptul că statutul de apatrid reprezintă o provocare în ceea ce privește drepturile omului; solicită Comisiei și SEAE să combată problema statutului de apatrid în toate acțiunile externe ale UE, în special abordând problema discriminării bazate pe gen, religie sau statutul de minoritar în cadrul legislației privind cetățenia, promovând dreptul copilului la cetățenie și sprijinind campania Agenției ONU pentru refugiați (ICNUR) care vizează să elimine statutul de apatrid până în 2024;

Drepturile omului și dezvoltarea

193.  subliniază faptul că respectarea drepturilor omului, incluzând drepturile economice, culturale, sociale și de mediu, accesul la hrană, buna guvernanță, valorile democratice, pacea, securitatea și accesul la un sistem juridic echitabil și eficient, reprezintă o condiție indispensabilă pentru reducerea sărăciei și a inegalității și pentru îndeplinirea ODM-urilor; consideră că drepturile omului trebuie să se regăsească în mod transversal în toate obiectivele, țintele și indicatorii agendei post-2015; subliniază, de asemenea, că punerea în aplicare a agendei trebuie să aibă la bază mecanisme solide care să asigure transparența și asumarea răspunderii; susține că angajamentele privind guvernanța și drepturile omului trebuie să fie măsurabile și să poată fi monitorizate;

194.  reamintește faptul că ONU a recunoscut că obiectivele de dezvoltare nu pot fi realizate integral fără o abordare a dezvoltării care să aibă la bază drepturile omului; solicită UE să rămână vigilentă și să se asigure că problema apărătorilor drepturilor omului și a spațiului societății civile est e integrată în mod explicit în dezbaterile post-ODM;

195.  subliniază interdependența dintre sărăcia extremă și absența drepturilor omului, precum și necesitatea dezvoltării unui set de principii privind aplicarea unor standarde și criterii referitoare la drepturile omului în lupta împotriva sărăciei extreme;

196.  subliniază importanța coerenței politicilor în favoarea dezvoltării (CPD) pentru respectarea drepturilor omului; în acest scop, reafirmă necesitatea adoptării efective a unor orientări, evaluări ale impactului și mecanisme de monitorizare și raportare, pentru a transforma CPD într-o realitate în politicile UE și ale statelor membre, în special în domeniul comerțului și agriculturii; consideră că UE trebuie să își mențină poziția de lider politic în această problemă; solicită, prin urmare, UE ca, împreună cu țările partenere angajate, să lanseze inițiative la nivel internațional (în cadrul Organizației Națiunilor Unite, al G20 etc.) astfel încât să transforme CPD într-un program universal;

197.  solicită UE și statelor sale membre să își coordoneze mai bine agendele în materie de dezvoltare, în spiritul Tratatului de la Lisabona, plasând politica de dezvoltare în prim planul relațiilor externe ale Uniunii, astfel încât prioritățile naționale și agendele europene privind promovarea drepturilor omului să fie mai bine coordonate prin dezvoltare, ținând cont de aspectele complexe integrate în politica de dezvoltare a UE;

198.  solicită SEAE, sub coordonarea VP/ÎR, să coreleze mai bine politica externă și de securitate cu politica de dezvoltare, cu scopul de a construi sinergii și de a asigura o abordare coerentă, care să vizeze aplicarea universală a drepturilor omului prin intermediul politicii de dezvoltare a UE; totodată, solicită UE să se coordoneze mai bine la nivel extern cu economiile emergente, precum economiile țărilor BRICS, în cadrul forumurilor multilaterale, cu scopul de a aborda probleme în materie de guvernanță la nivel mondial și de a promova drepturile omului prin coordonarea diferitelor agende de dezvoltare;

199.  îndeamnă UE să integreze într-un mod mai eficient drepturile omului și democrația în cadrul cooperării pentru dezvoltare și să se asigure că programele de dezvoltare ale UE contribuie la îndeplinirea obligațiilor internaționale privind drepturile omului de către țările partenere;

200.  subliniază importanța corelării ajutorului pentru dezvoltare cu eforturi credibile în vederea democratizării;

201.  solicită Comitetului de evaluare a impactului, sub supravegherea președintelui Comisiei, să se asigure că în cadrul dezbaterilor referitoare la proiectele de cooperare pentru dezvoltare ale UE se ia în considerare impactul asupra situației drepturilor omului și invers;

202.  recunoaște importanța implicării active a ONG-urilor în planificarea, punerea în aplicare și evaluarea prevederilor în materie de drepturile omului, astfel încât să se obțină cea mai mare implicare posibilă a societății civile în procesul de elaborare a politicilor și să se asigure eficacitatea prevederilor referitoare la drepturile omului;

203.  salută noua inițiativă privind Corpul voluntar european de ajutor umanitar care, în perioada 2014 - 2020, va oferi unui număr de aproximativ 18 000 de persoane din UE și din țări terțe oportunitatea de a participa la nivel mondial la operațiuni umanitare acolo unde este cea mai urgentă nevoie de ajutor și de a demonstra solidaritate prin acordarea de ajutor comunităților care se confruntă cu dezastre naturale sau provocate de om;

204.  solicită UE să depună eforturi concertate de combatere a acaparării terenurilor, promovând garanții adecvate care să prevină acest fenomen în țările în cauză și la nivelul întreprinderilor din UE și din alte țări europene, care sunt prezente în aceste țări; ia act de faptul că privarea de acces la terenuri și la resursele naturale a populației sărace din zonele rurale și urbane reprezintă una din principalele cauze ale foametei și sărăciei în lume, având, prin urmare, impact asupra exercitării de către comunitățile locale a drepturilor omului și în special a dreptului la o alimentație corespunzătoare; solicită o evaluare a impactului politicii comerciale a UE asupra fenomenului acaparării terenurilor; salută implicarea UE în elaborarea Orientărilor voluntare mondiale privind guvernanța responsabilă a proprietății funciare, a locurilor de pescuit și a pădurilor în contextul securității alimentare naționale, adoptate sub egida ONU și solicită punerea lor în aplicare și adoptarea unor orientări obligatorii pentru prevenirea fenomenului acaparării terenurilor; subliniază, cu toate acestea, necesitatea urgentă de a integra considerente legate de drepturile omului și de reducerea sărăciei în procesul decizional privind achiziționarea sau închirierea pe termen lung a unor mari suprafețe de teren de către investitori; consideră că răspunsul UE la această chestiune reprezintă un test important al angajamentului său de a avansa în direcția unei abordări bazate pe drepturi în cadrul politicii sale de cooperare pentru dezvoltare, astfel cum se prevede în Tratatul de la Lisabona, și prin care politica de dezvoltare a UE ar contribui în continuare la dezvoltarea economică, socială și ecologică sustenabilă a țărilor în curs de dezvoltare, cu scopul principal de a eradica sărăcia în lume; invită UE să se angajeze, în concordanță cu recomandările Raportorului special al ONU privind dreptul la hrană, în direcția unei schimbări fundamentale în favoarea agroecologiei, ca modalitate de garantare a dreptului la hrană;

205.  constată cu profundă îngrijorare că populațiile indigene sunt afectate în mod deosebit de încălcarea drepturilor omului asociate cu extracția resurselor; invită SEAE să sprijine cadre juridice riguroase și inițiative care vizează transparența și buna guvernanță a mineritului și a altor sectoare de resurse și care să respecte consimțământul liber, prealabil și în cunoștință de cauză al localnicilor și Declarația ONU privind drepturile popoarelor indigene;

206.  constată cu profundă îngrijorare că grupurile vulnerabile sunt în mod deosebit afectate de încălcările drepturilor omului asociate cu degradarea mediului înconjurător, întrucât extinderea monoculturilor, exploatarea forestieră, infrastructura și sprijinul pentru exploatarea gazului și petrolului, biocombustibilii, mineritul și energia hidraulică la scară largă constituie toate cauze ale despăduririlor și ale degradării pădurilor; invită Comisia să pună în aplicare cel de-al șaptelea Program de acțiune pentru mediu și să elaboreze un plan cuprinzător de combatere a despăduririlor și a degradării pădurilor și a impactului acestora din punct de vedere social și în ceea ce privește mediul și drepturile omului;

207.  reamintește faptul că punerea în aplicare a unor programe de dezvoltare, educație și sănătate contribuie nu numai la combaterea sărăciei, ci și la combaterea terorismului internațional; solicită UE să dezvolte în continuare strategii după modelul strategiei SEAE pentru securitate și dezvoltare în Sahel;

208.  subliniază faptul că, în pofida progreselor deja înregistrate în ceea ce privește accesul la apă potabilă și la serviciile de salubritate, încă există aproximativ 2,6 miliarde de persoane care nu dispun de o latrină și 1,1 miliarde de persoane care nu au acces la niciun fel de apă potabilă; susține că această situație nu se datorează numai lipsei resurselor, ci și lipsei voinței politice; prin urmare, invită guvernele să garanteze accesul la apă potabilă sigură și la servicii de salubritate, acordând o atenție deosebită femeilor și copiilor;

209.  solicită o strategie politică pe termen lung și un plan de acțiune ambițioase privind sănătatea publică, inovarea și accesul la medicamente care, printre altele, să exploreze noi sisteme de stimulare pentru cercetare și dezvoltare, astfel cum se precizează în raportul din 2012 al Grupului de lucru consultativ de experți al OMS privind cercetarea și dezvoltarea: Finanțarea și coordonarea, pentru a proteja dreptul la un standard de viață adecvat pentru sănătatea și bunăstarea fiecărei persoane, fără diferență de rasă, religie, convingere politică, statut economic sau social; subliniază faptul că femeile și fetele sunt cele mai afectate de pandemia HIV și sunt și cele mai implicate în îngrijirea pacienților din comunitățile lor;

Evenimentele culturale și sportive internaționale și drepturile omului

210.  condamnă practica tot mai frecventă a statelor autoritare de a găzdui evenimente sportive sau culturale de mare amploare cu scopul de a-și spori legitimitatea internațională, restricționând însă în continuare opoziția pe plan intern; solicită UE și statelor membre să coopereze cu federațiile sportive naționale, cu marile corporații și cu organizațiile societății civile privind modalitățile de participare a acestora la astfel de evenimente, inclusiv în ceea ce privește primele Jocuri Europene de la Baku din 2015 și Campionatul Mondial de Fotbal din Rusia din 2018; solicită crearea unui cadru de politică al UE privind sportul și drepturile omului și includerea unor angajamente relevante în viitorul plan de acțiune privind drepturile omului;

211.  reiterează faptul că, în cadrul universalității drepturilor omului și pe baza convențiilor UNESCO, diversitatea culturală și patrimoniul cultural constituie patrimoniu mondial și că comunitatea internațională are datoria să coopereze în protejarea și valorizarea acestora; consideră că formele intenționate de distrugere a patrimoniului cultural și artistic, astfel cum se întâmplă în această perioadă în Irak și Siria, ar trebui să fie urmărite penal ca fiind crime de război și crime împotriva umanității;

Intensificarea acțiunilor Parlamentului European în domeniul drepturilor omului

212.  își reiterează angajamentul în favoarea îmbunătățirii continue a procedurilor, proceselor și structurilor Parlamentului pentru a se asigura că drepturile omului și democrația se află în centrul acțiunilor și politicilor sale; reamintește angajamentul său istoric în favoarea drepturilor omului, lucru demonstrat de acordarea Premiului Saharov pentru libertatea de gândire; consideră, pe lângă aceasta, că o cooperare eficientă la nivelul întregului Parlament și integrarea drepturilor omului este necesară pentru ca Subcomisia pentru drepturile omului să-și îndeplinească misiunea, prevăzută în Regulamentul de procedură, de a asigura „coerența tuturor politicilor externe ale Uniunii cu politica sa privind drepturile omului”;

213.  solicită o mai bună punere în aplicare a orientărilor privind delegațiile interparlamentare ale Parlamentului European pentru promovarea drepturilor omului și a democrației și susține realizarea unei revizuiri a acestor orientări de către Conferința președinților de delegație, în cooperare cu Subcomisia pentru drepturile omului; recomandă, în acest context, ca problemele legate de drepturile omului să fie ridicate în mod mai sistematic și mai transparent, în special cazurile individuale menționate în rezoluțiile Parlamentului și cazurile laureaților sau candidaților la Premiul Saharov care sunt expuși riscurilor, în cursul vizitelor delegațiilor în țări terțe și ca acțiunile întreprinse să fie raportate mai sistematic și mai transparent Subcomisiei pentru drepturile omului, în scris și, dacă este justificat din punct de vedere politic, prin intermediul unei ședințe de informare specifică;

214.  subliniază că este necesară o analiză permanentă a modalităților cele mai adecvate de a atinge un nivel maxim de credibilitate, vizibilitate și eficiență a rezoluțiilor Parlamentului referitoare la încălcări ale drepturilor omului, democrației și statului de drept, dar și o sincronizare adecvată între toate instituțiile europene și Fondul european pentru democrație și o monitorizare corespunzătoare exercitată de către acestea; subliniază în special necesitatea monitorizării instituționale a problemelor ridicate în rezoluțiile Parlamentului adoptate în cadrul procedurii de urgență;

215.  încurajează dezbaterile privind includerea diferitelor instrumente aflate la dispoziția Parlamentului pentru sprijinirea și promovarea drepturilor omului într-un document strategic unic, care să fie adoptat de Parlament într-o ședință plenară; solicită crearea unui site de internet care să fie actualizat periodic și în care să fie enumerați apărătorii drepturilor omului menționați în rezoluțiile Parlamentului adoptate în cadrul procedurii de urgență, precum și instituirea unui grup de lucru intern al Parlamentului, care să urmărească cazurile acestor apărători enumerați, din toată lumea, încurajând delegațiile care călătoresc în țările terțe să îi întâlnească;

o
o   o

216.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Reprezentantului special al UE pentru drepturile omului, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Consiliului de Securitate al ONU, Secretarului General al ONU, Președintelui celei de-a 69-a Adunări Generale a ONU, Președintelui Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU, Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, precum și șefilor delegațiilor UE.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2014)0070.
(2) A/RES/55/2.
(3) Documentul 11855/2012 al Consiliului.
(4) Texte adoptate, P7_TA(2013)0575.
(5) JO C 236 E, 12.8.2011, p. 69.
(6) Texte adoptate, P7_TA(2014)0252.
(7) Texte adoptate, P7_TA(2014)0259.
(8) JO C 153 E, 31.5.2013, p. 115.
(9) Texte adoptate, P8_TA(2014)0013.
(10) JO C 33 E, 5.2.2013, p. 165.
(11) Texte adoptate, P7_TA(2013)0274.
(12) A/RES/67/176.
(13) Texte adoptate, P7_TA(2014)0206.
(14) JO C 236 E, 12.8.2011, p. 107.
(15) JO C 99 E, 3.4.2012, p. 101.
(16) JO C 290 E, 29.11.2006, p. 107.
(17) JO C 99 E, 3.4.2012, p. 31.
(18) JO C 99 E, 3.4.2012, p. 94.
(19) Texte adoptate, P8_TA(2014)0059.
(20) Texte adoptate, P7_TA(2013)0420.
(21) Texte adoptate, P7_TA(2013)0394.
(22) Texte adoptate, P7_TA(2013)0180.
(23) A/RES/69/186.
(24) Texte adoptate, P7_TA(2013)0286.
(25) Regulamentul (UE) nr. 509/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 539/2001 al Consiliului de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație (JO L 149, 20.5.2014, p. 67);


Relațiile dintre UE și Liga Statelor Arabe și cooperarea pentru combaterea terorismului
PDF 230kWORD 75k
Rezoluţia Parlamentului European din 12 martie 2015 referitoare la relațiile dintre UE și Liga Statelor Arabe în ceea ce privește cooperarea pentru combaterea terorismului (2015/2573(RSP))
P8_TA(2015)0077RC-B8-0215/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluția adoptată de Consiliul de Securitate al ONU la 24 septembrie 2014 referitoare la amenințările la adresa păcii internaționale și securității reprezentate de actele teroriste (Rezoluția 2178(2014)),

–  având în vedere Declarația comună de la Riga rezultată în urma întâlnirii informale a miniștrilor de justiție și afaceri interne la Riga, la 29 și 30 ianuarie 2015,

–  având în vedere activitățile Biroului de legătură UE-LSA din Malta, menite să faciliteze dialogul dintre Comisie și Liga Statelor Arabe,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere declarația adoptată în cadrul celei de a treia reuniuni la nivelul miniștrilor de afaceri externe din UE și din țările Ligii Arabe, care a avut loc în 10 și 11 iunie 2014,

–  având în vedere semnarea, la 19 ianuarie 2015, a memorandumului de înțelegere între Vicepreședinta Comisiei/Înaltă Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Federica Mogherini, și Secretarul General al Ligii Statelor Arabe, Nabil El Araby, reprezentând Uniune Europeană și, respectiv, Liga Statelor Arabe,

–  având în vedere Strategia de securitate internă a Uniunii Europene, astfel cum a fost adoptată de Consiliu la 25 februarie 2010,

–  având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe referitoare combaterea terorismului, în special cele din 9 februarie 2015,

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 februarie 2015 referitoare la măsurile de combatere a terorismului(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 ianuarie 2015 referitoare la situația din Egipt(2),

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind țările Ligii Statelor Arabe (LSA),

–  având în vedere declarația ÎR/VP Federica Mogherini din 19 ianuarie 2015,

–  având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât terorismul și extremismul violent reprezintă amenințări majore la adresa securității și a libertăților la nivel mondial și întrucât respectarea drepturilor fundamentale este un element esențial al unor politici eficace de combatere a terorismului;

B.  întrucât terorismul reprezintă o amenințare mondială care trebuie combătută prin efortul coordonat al guvernelor naționale și al organizațiilor regionale și internaționale; subliniind că această amenințare poate fi combătută cu eficacitate numai de o alianță mondială, cu respectarea deplină a dreptului internațional, a valorilor fundamentale și a standardelor internaționale în materie de drepturile omului;

C.  întrucât, la 19 ianuarie 2015, Vicepreședinta Comisiei/Înaltă Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), Federica Mogherini, și Secretarul General al Ligii Statelor Araba (LSA), Dr. Nabil El Araby, au semnat un memorandum de înțelegere (MdI) între Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) și Secretariatul General al LSA;

D.  întrucât conținutul memorandumului de înțelegere din 2015 dintre SEAE și Secretariatul general al LSA nu este public;

E.  întrucât UE și LSA au un interes comun în găsirea unor soluții pe termen lung pentru a asigura pacea și stabilitatea în regiune; întrucât scopul acestui memorandum de înțelegere este cel de a susține și a consolida relațiile dintre statele membre ale UE și statele membre ale LSA în vederea îmbunătățirii structurilor lor funcționale, a schimburilor de experiență și a dialogului, pentru a atinge scopurile și obiectivele comune din domeniile de interes reciproc;

F.  întrucât fenomenul combatanților din Europa care călătoresc în diferite locuri pentru a lupta în Jihad și amenințarea la adresa securității pe care o pot reprezenta în UE atunci când se întorc sunt susceptibile de a continua și în următorii ani; întrucât mii de cetățeni ai UE au plecat din țara lor pentru a deveni combatanți străini odată cu izbucnirea războiului și a violențelor din Siria, Irak și Libia, fapt care creează o provocare suplimentară în privința securității cetățenilor UE; întrucât recentele acte teroriste din Paris și Copenhaga au fost comise de cetățeni ai UE;

G.  întrucât difuzarea propagandei teroriste este facilitată de utilizarea internetului și a platformelor de socializare online; întrucât terorismul cibernetic le permite grupărilor teroriste să stabilească și să mențină legături fără obstacolul fizic al frontierelor, reducând astfel nevoia de a avea baze sau centre într-o țară sau alta;

H.  întrucât se înregistrează încălcări grave și sistematice ale drepturilor omului în unele țări membre ale Ligii Statelor Arabe;

I.  întrucât organizații ale societății civile despre care UE consideră că își exercită drepturile universale ale omului și libertățile fundamentale sunt etichetate drept organizații teroriste de către guverne ale statelor membre ale Ligii Statelor Arabe; întrucât combaterea terorismului și securitatea națională sunt invocate tot mai frecvent pentru a conferi legitimitate acțiunilor de reprimare a personalităților de opoziției, a societății civile și a jurnaliștilor;

J.  întrucât politicile externe ale UE trebuie să contribuie la combaterea amenințării teroriste, care se intensifică în anumite zone din vecinătatea UE; întrucât strategiile preventive împotriva terorismului ar trebui să se bazeze pe o abordare multidimensională, care să vizeze în mod direct contracararea pregătirii unor atacuri pe teritoriul UE, dar și eradicarea cauzelor profunde ale terorismului;

K.  întrucât UE condamnă aplicarea pedepsei capitale și a pedepselor crude și inumane oriunde în lume, inclusiv în cazul persoanele condamnate pentru comiterea de acte de terorism,

1.  își exprimă consternarea profundă cu privire la amploarea suferințelor umane și a pierderilor de vieți omenești în urma atacurilor teroriste și își exprimă solidaritatea cu familiile tuturor victimelor inocente;

2.  subliniază că terorismul reprezintă o amenințare directă la adresa tuturor țărilor și a tuturor persoanelor, indiferent de originea lor etnică, de religia sau de convingerile lor;

3.  solicită ca MdI să fie făcut public, astfel încât conținutul său să poată fi supus controlului democratic și judiciar;

4.  invită Consiliul să conlucreze cu toate statele membre ale LSA pentru a stabili o definiție armonizată neambiguă a terorismului;

5.  subliniază importanța cooperării în materie de asistență umanitară prin intermediul schimbului de informații cu privire la situațiile de criză; subliniază importanța comunicării reciproce, după caz, a rezultatelor evaluărilor și a celor mai bune practici, precum și importanța cooperării pentru a determina măsurile practice care ar trebui luate pentru a contracara aceste amenințări, printre care o combatere mai eficace a radicalizării, recrutării și deplasării teroriștilor și a combatanților străini, precum și abordarea problemei combatanților care se întorc;

6.  își reiterează poziția potrivit căreia, în lupta împotriva terorismului, este esențial să se abordeze nu doar consecințele, ci și factorii care stau la baza radicalizării și subliniază necesitatea unei abordări transsectoriale cuprinzătoare, care să asigure implicarea tuturor politicilor relevante și care să țină seama de importanța promovării unei culturi a incluziunii și a toleranței, prin educație, de exemplu, și prin politicile sociale și regionale;

7.  constată că una dintre cauzele principale ale amenințării teroriste existente în prezent în UE și în statele arabe este extremismul jihadist; consideră că o politică a deradicalizării și combaterii terorismului nu poate fi eficace dacă nu este dezvoltată în strânsă cooperare cu țările de origine;

8.  solicită autorităților statelor membre ale UE și LSA să respecte interzicerea torturii, consacrată în special în Convenția ONU împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente crude, inumane sau degradante, pe care majoritatea au semnat-o și au ratificat-o; reiterează faptul că mărturisirile forțate sub tortură nu sunt valabile;

9.  reafirmă necesitatea de a menține un echilibru între libertate și securitate ca răspuns la amenințările teroriste, precum și de a analiza toate măsurile care trebuie adoptate din punctul de vedere al compatibilității acestora cu statul de drept și cu cerințele care decurg din drepturile fundamentale;

10.  salută, în general, cooperarea și parteneriatul dintre UE și țările terțe în combaterea terorismului; salută instituirea unui dialog strategic între UE și LSA, care include schimburi în domeniul politic și în cel al securității, precum și organizarea unor reuniuni periodice între Comitetul politic și de securitate al UE și reprezentanții permanenți ai statelor arabe, și salută progresele realizate în ceea ce privește alertele timpurii și reacția la situații de criză, îndeosebi implementarea integrală a Proiectului privind alerta timpurie și reacția la situații de criză;

11.  reamintește, cu toate acestea, că măsurile de combatere a terorismului nu trebuie niciodată folosite în mod abuziv pentru a reprima exprimarea legitimă a diferențelor de opinie sau pentru a încălca drepturile universale ale omului, invită UE să conceapă garanții clare în cooperarea sa cu țări terțe, pentru a se asigura că nu sprijină direct sau indirect și nu legitimează reprimarea unor organizații legitime sau persoane în numele luptei împotriva terorismului;

12.  subliniază că Miniștrii de Afaceri externe ai UE și ai LSA au convenit, de asemenea, să continue să acționeze pentru o implementare extinsă a Strategiei globale a ONU de combatere a terorismului; se declară în favoarea faptului că miniștrii au salutat constituirea Centrului ONU de combatere a terorismului, care s-a realizat inclusiv la inițiativa Custodelui celor două Moschei Sfinte, și au solicitat sprijinirea acestui centru; își exprimă, de asemenea, opinia favorabilă asupra faptului că miniștrii au salutat organizarea primei Conferințe internaționale privind combaterea terorismului la Bagdad, în martie 2014, aceasta fiind o oportunitate de a discuta și a identifica mijloace și căi adecvate pentru a promova cooperarea internațională și a combate terorismul la nivel regional;

13.  reafirmă importanța cooperării dintre UE și LSA în domeniul drepturilor omului și subliniază importanța continuării promovării, protecției și susținerii drepturilor omului pentru toate persoanele, inclusiv a dreptului la dezvoltare economică și socială, la libertatea de exprimare și la libertatea religioasă și de convingeri, promovând totodată valorile toleranței și coexistența diferitelor religii și respingând excluziunea, extremismul și incitarea și diseminarea urii și a violenței;

14.  invită Consiliul să verifice dacă s-au înregistrat încălcări ale Codului de conduită al UE privind exporturile de armament în ceea ce privește acte de represiune;

15.  invită UE să elaboreze, în colaborare cu Liga Statelor Arabe, un mecanism specific al cărui scop să fie eradicarea fenomenului traficului de arme și care să vizeze în special țările în care își are originea terorismul sau în care sunt instruiți teroriștii; invită UE să monitorizeze îndeaproape exporturile de arme, în special de tehnologii cu dublă utilizare care ar putea fi instrumentalizate de teroriști; consideră că este esențial să se combată finanțarea terorismului, în cooperare cu actorii relevanți, inclusiv LSA și membrii săi;

16.  consideră că UE trebuie să reanalizeze vulnerabilitățile principale care au caracterizat cooperarea anterioară în domeniul combaterii terorismului cu țările de origine, tranzit și destinație prin care au fost direcționați combatanții străini și resursele destinate susținerii acestora, care includ state membre ale LSA;

17.  subliniază că o strategie cuprinzătoare a UE privind măsurile de combatere a terorismului, bazate pe o concepție care îmbină instrumente diplomatice, socioeconomice, de dezvoltare, de prevenire a conflictelor, de construire a păcii și de management de criză, trebuie, de asemenea, să utilizeze la maximum politicile sale externe și de dezvoltare în vederea combaterii sărăciei, discriminării și marginalizării, combaterii corupției și promovării bunei guvernări, precum și prevenirii și soluționării conflictelor, toate aceste probleme contribuind la marginalizarea anumitor grupuri și sectoare ale societății și făcându-le, prin urmare, mai vulnerabile la propaganda grupurilor extremiste;

18.  reamintește că comunitatea internațională s-a angajat să adopte măsuri care să asigure respectarea drepturilor omului pentru toate persoanele și statul de drept, ca bază esențială a combaterii terorismului, prin adoptarea Strategiei globale a ONU de combatere a terorismului de către Adunarea Generală, în Rezoluția sa 60/288;

19.  reamintește statelor membre și agențiilor UE, inclusiv Europol și Eurojust, obligațiile ce le revin în temeiul Cartei drepturilor fundamentale și dreptului internațional în domeniul drepturilor omului, precum și obiectivele politicii externe a UE;

20.  își reafirmă poziția potrivit căreia drepturile minorităților religioase sunt inseparabil legate de respectarea celorlalte drepturi și libertăți fundamentale ale omului, cum ar fi dreptul la libertate, securitate, oportunități egale pentru bărbați și femei și libertatea de exprimare, și solicită LSA, SEAE și statelor sale ale ambelor organizații să protejeze minoritățile religioase din lumea arabă și implementeze în totalitate Orientările UE privind promovarea și protecția libertății religioase și a convingerilor;

21.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintei Comisiei/Înaltă Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, precum și Secretarului General al Ligii Statelor Arabe.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2015)0032.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2015)0012.


Exploatarea sustenabilă a bibanului de mare
PDF 215kWORD 57k
Rezoluţia Parlamentului European din 12 martie 2015 referitoare la exploatarea sustenabilă a bibanului de mare (2015/2596(RSP))
P8_TA(2015)0078B8-0235/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru pescuit,

–  având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât informațiile științifice privind situația stocurilor de biban de mare nu sunt suficiente, în special în ceea ce privește datele disponibile cu privire la delimitarea preciză a zonei lor de activitate, rutele de migrație ale stocului și locurile unde se reproduce bibanul de mare;

B.  întrucât Consiliul Internațional pentru Explorarea Apelor Maritime (ICES) identifică patru tipuri de stocuri de biban de mare: Marea Celtică/Canal/Marea Nordului, Golful Biscaia, vestul Peninsulei Iberice și vestul Scoției/Irlandei;

C.  întrucât diverse studii arată că statutul stocurilor de biban de mare este îngrijorător, în ciuda măsurilor de urgență luate anterior de Comisie;

D.  întrucât, dat fiind că mortalitatea continuă să fie foarte ridicată, iar bibanul de mare este o specie cu dezvoltare și creștere lentă, această specie are nevoie de o perioadă lungă de timp pentru a-și reface populația;

E.  întrucât bibanul de mare este o specie nobilă, foarte dorită de industria pescuitului din cauza valorii sale economice semnificative;

F.  întrucât un număr considerabil de vase sunt implicate în pescuitul bibanului de mare, fiind vorba de o activitate de pescuit eterogenă din punctul de vedere al dimensiunii vaselor, al sezoanelor de pescuit și al uneltelor utilizate;

G.  întrucât capturile efectuate în cadrul pescuitului de agrement sunt semnificative și reprezintă cel puțin o pătrime din capturile totale ale speciei respective;

H.  întrucât Regulamentul (UE) nr . 1380/2013 din 11 decembrie 2013 privind politica comună în domeniul pescuitului(1) dispune ca stocurile să fie aduse sau menținute la niveluri aflate peste producția maximă durabilă;

I.  întrucât bibanul de mare nu este o specie în cazul căreia să se aplice capturi totale admisibile (TAC);

J.  întrucât Comisia a luat măsuri de urgență prin care s-a interzis pescuitul bibanului de mare cu traulere pelagice în Marea Celtică, Canal, Marea Irlandei și sudul Mării Nordului până la 30 aprilie 2015;

K.  întrucât măsurile naționale de gestionare luate până acum nu sunt suficiente pentru a menține specia și nu rezolvă problema împărțirii resurselor și a accesului la acestea;

L.  întrucât exploatarea bibanului de mare în perioadele de reproducere trebuie să fie deosebit de limitată, dat fiind că această activitate încetinește în mod vizibil reînnoirea stocurilor și previne refacerea lor;

M.  întrucât Irlanda a limitat pescuitul bibanului de mare la pescarii amatori;

N.  întrucât Comitetul științific, tehnic și economic pentru pescuit (CSTEP) recomandă reducerea ratei de mortalitate prin pescuit a bibanului de mare cu aproximativ 60%;

O.  întrucât lucrările Grupului de lucru inter-CCR privind bibanul de mare recomandă măsuri de gestionare la nivel european;

P.  întrucât exploatarea sustenabilă a bibanului de mare presupune alegeri de politică, care ar trebui făcute cu implicarea tuturor părților interesate relevante,

1.  solicită Comisiei și statelor membre să evalueze statutul stocului de biban de mare și limitele sale spațiale, migrația speciei și locurile exacte unde are loc reproducerea; solicită Comisiei și statelor membre să acționeze în completarea Fondului european pentru pescuit și afaceri maritime, care acordă fonduri substanțiale pentru colectarea de date științifice;

2.  subliniază că este important să se evalueze cu precizie segmentul diverselor activități de pescuit de biban de mare, precum și segmentul procentului din capturi pe care îl reprezintă pescuitul de agrement;

3.  consideră că pentru a proteja specia este nevoie de măsuri de gestionare a pescuitului de biban de mare la nivel european; consideră, de asemenea, că aceste măsuri ar trebui să țină seama într-o măsură suficientă de cunoștințele științifice și să favorizeze gestionarea de proximitate și principiul regionalizării;

4.  solicită Comisiei să propună un plan multianual de gestionare a bibanului de mare pentru a readuce stocurile la un nivel aflat deasupra producției maxime durabile; subliniază necesitatea de a implica pescarii profesioniști și de agrement, precum și consiliile consultative în pregătirea acestui plan de gestionare;

5.  reamintește că planurile multianuale de gestionare trebuie pregătite în conformitate cu procedura de codecizie;

6.  consideră că, pentru a dezvolta un plan multianual de gestionare pentru bibanul de mare, este important să se evalueze diverse măsuri de gestionare pentru pescuitul comercial, în special stabilirea unei TAC și necesitatea de a lua o decizie fundamentată științific cu privire la dimensiunea minimă de debarcare și închiderile spațio-temporale pentru a proteja reproducția și alte măsuri tehnice;

7.  recunoaște problemele care vor apărea în urma introducerii TAC, în special în ceea ce privește calcularea capturilor istorice, repartizarea de cote la nivel național între diversele activități și dificultatea de a acoperi pescuitul de agrement, dar, având în vedere necesitatea absolută de a găsi o soluție pentru situația stocurilor de biban de mare, subliniază că trebuie să se ia în considerare introducerea unei asemenea măsuri;

8.  consideră că este necesar să se ia măsuri la nivelul UE cu privire la pescuitul de agrement prin fixarea unor limite cantitative, care vor fi definite ulterior;

9.  consideră că măsurile luate în cazul pescuitului comercial și al pescuitului de agrement trebuie să fie coerente unele în raport cu celelalte pentru a menține stocul peste producția maximă durabilă, în conformitate cu obiectivele politicii comune în domeniul pescuitului;

10.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 354, 28.12.2013, p. 22.


A 28-a sesiune a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului
PDF 443kWORD 149k
Rezoluţia Parlamentului European din 12 martie 2015 referitoare la prioritățile UE pentru Consiliul ONU pentru Drepturile Omului din 2015 (2015/2572(RSP))
P8_TA(2015)0079RC-B8-0228/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului și convențiile Organizației Națiunilor Unite asupra drepturilor omului și protocoalele opționale ale acestora, inclusiv Convenția cu privire la drepturile copilului și Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW),

–  având în vedere Rezoluția 60/251 a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite de înființare a Consiliului pentru Drepturile Omului (CDO),

–  având în vedere Convenția europeană a drepturilor omului, Carta socială europeană și Carta drepturilor fundamentale a UE,

–  având în vedere Cadrul strategic și planul de acțiune ale UE privind drepturile omului și democrația, adoptate la 25 iunie 2012,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Consiliul ONU pentru Drepturile Omului,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la încălcarea drepturilor omului, inclusiv rezoluțiile adoptate în cadrul procedurii de urgență referitoare la aceste aspecte,

–  având în vedere Raportul anual 2013 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință,

–  având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe din 9 februarie 2015 privind prioritățile UE pe lângă forurile ONU însărcinate cu apărarea drepturilor omului,

–  având în vedere articolul 2, articolul 3 alineatul (5), precum și articolele 18, 21, 27 și 47 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–  având în vedere sesiunea a 28-a a CDO, care va avea loc în perioada 2-27 martie 2015,

–  având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât respectarea, promovarea și garantarea universalității drepturilor omului fac parte integrantă din acquis-ul etic și juridic al Uniunii Europene și reprezintă una din pietrele de temelie ale unității și integrității europene;

B.  întrucât drepturile omului sunt inerente tuturor ființelor umane, indiferent de naționalitate, rasă, sex, origine etnică, religie sau orice alt statut, și întrucât respectarea acestor drepturi este consacrată în Declarația universală a drepturilor omului, Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, precum și în convențiile, declarațiile și rezoluțiile internaționale ulterioare privind drepturile omului;

C.  întrucât toate drepturile omului, fie acestea civile, politice, economice, sociale sau culturale, sunt indivizibile, interconectate și interdependente și întrucât privarea de oricare dintre aceste drepturi are un impact direct și negativ asupra celorlalte;

D.  întrucât nerespectarea drepturilor omului și absența unei participări democratice legitime au drept consecință instabilitate, state care eșuează, crize umanitare și conflicte armate;

E.  întrucât acțiunea Uniunii în relațiile sale cu țările terțe are la bază articolul 21 din Tratatul de la Lisabona, care reafirmă universalitatea și indivizibilitatea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și prevede respectarea demnității umane, principiile egalității și solidarității, precum și respectarea principiilor Cartei Organizației Națiunilor Unite și a dreptului internațional;

F.  întrucât toate statele au obligația de a respecta drepturile de bază ale populațiilor lor, precum și datoria de a întreprinde acțiuni concrete pentru a facilita respectarea acestor drepturi la nivel național, dar și de a coopera pe plan internațional în vederea eliminării obstacolelor din calea exercitării drepturilor omului în toate domeniile;

G.  întrucât sesiunile ordinare ale Consiliului pentru Drepturile Omului, numirea de raportori speciali, mecanismul de evaluare periodică universală și Procedurile speciale care abordează fie situații specifice unor țări, fie aspecte tematice contribuie la promovarea și respectarea drepturilor omului, a democrației și a statului de drept;

H.  întrucât, în mod regretabil, unii dintre actualii membri ai Consiliului pentru Drepturile Omului sunt recunoscuți ca aflându-se printre principalii autori de acte de încălcare a drepturilor omului și au o reputație proastă în ce privește cooperarea cu Procedurile speciale ale ONU și respectarea cerințelor de raportare față de organismele ONU pentru protecția drepturilor omului,

Consiliul ONU pentru Drepturile Omului

1.  salută prioritățile UE în vederea viitoarei sesiuni ordinare a 28-a a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului (CDO), stabilite în concluziile Consiliului din 9 februarie 2015;

2.  salută numirea ambasadorului Joachim Rücker ca președinte al CDO pentru 2015;

3.  îl felicită pe Zeid Ra’ad Al Hussein pentru numirea sa în funcția de Înalt Comisar al ONU pentru Drepturile Omului și își reafirmă sprijinul ferm în favoarea eforturilor sale și a mandatului său;

4.  salută prezența dnei Mogherini, Vicepreședinta Comisiei/Înalta Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate la sesiunea de înalt nivel a CDO, deoarece această prezență transmite semnalul necesar privind angajamentul puternic al UE în favoarea unui sistem multilateral al drepturilor omului;

5.  salută raportul anual al Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului transmis Adunării Generale a ONU, privind perioada decembrie 2013 - noiembrie 2014, și își exprimă sprijinul deplin pentru independența și integritatea Oficiului acestuia; subliniază că este important să se apere această independență, astfel încât Înaltul Comisar să își poată îndeplini în continuare sarcinile într-o manieră eficace și imparțială; reamintește că Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului trebuie să dispună de mijloace financiare adecvate;

6.  reamintește angajamentul Parlamentului European și al Subcomisiei sale pentru drepturile omului de a sprijini un sistem puternic multilateral al drepturilor omului sub egida Națiunilor Unite, care include Comisia a III-a a Adunării Generale, Consiliul pentru Drepturile Omului și Oficiul Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, precum și activitatea agențiilor specializate ale ONU, cum ar fi Organizația Internațională a Muncii (OIM) și cea a Procedurilor speciale din cadrul ONU;

7.  încurajează SEAE, în special prin delegațiile UE de la New York și Geneva, să mărească gradul de coerență din UE, printr-o consultare rapidă și substanțială, pentru a prezenta poziția UE în mod unitar; reafirmă importanța integrării activității realizate în New York și Geneva, în contextul Adunării Generale a ONU, a Comisiei a III-a și a Consiliului pentru Drepturile Omului, în activitățile interne și externe relevante ale UE pentru a asigura coerența;

8.  consideră că hărțuirea și reținerea constantă a apărătorilor drepturilor omului și a personalităților din opoziție de către o serie de membri CDO subminează credibilitatea CDO; își reiterează poziția potrivit căreia membrii CDO ar trebui să fie aleși din rândul statelor care sprijină respectarea drepturilor omului, a statului de drept și a democrației și care au fost de acord să emită invitații permanente pentru toate Procedurile speciale și solicită promovarea și adoptarea de către statele membre a unor criterii de performanță în domeniul drepturilor omului care să se aplice oricărui stat ales ca membru al CDO; îndeamnă statele membre să încurajeze procese transparente, deschise și competitive pentru alegerea membrilor CDO;

9.  își reiterează sprijinul pentru mecanismul de evaluare periodică universală (EPU) și aprecierea sa față de munca valoroasă a EPU și invită țările membre să își pregătească în mod activ EPU, inclusiv prin implicarea societății civile, să participe la dialogul interactiv în timpul sesiunilor EPU și în dezbaterile privind adoptarea rezultatelor EPU, să pună în aplicare recomandările EPU și să ia măsuri concrete pentru a îmbunătăți și susține îndeplinirea obligațiilor lor în materie de drepturile omului;

10.  se opune în continuare „votării în bloc” în cadrul CDO; îndeamnă țările membre ale CDO să păstreze transparența atunci când votează;

11.  solicită UE și statelor membre să continue monitorizarea recomandărilor EPU în toate dialogurile privind politicile UE cu țările în cauză în scopul găsirii unor modalități de sprijinire a țărilor în punerea în aplicare a recomandărilor;

12.  își reiterează sprijinul pentru Procedurile speciale și statutul de independență al deținătorilor de mandat, ceea ce le permite să-și îndeplinească funcția cu deplină imparțialitate, invită toate statele să coopereze cu aceste proceduri și încurajează statele membre să facă cunoscute cazurile în care state cu deținători de mandate de Proceduri speciale nu cooperează;

13.  consideră importantă trimiterea de delegații parlamentare la sesiunile CDO și la alte sesiuni relevante ale Adunării Generale a ONU;

14.  consideră regretabil faptul că spațiul de interacțiune între societatea civilă și CDO continuă să se reducă și că ONG-urilor le sunt oferite mai puține ocazii de a lua cuvântul în cadrul acestor sesiuni; îndeamnă UE și CDO să procedeze astfel încât societății civile să i se permită să contribuie cât mai mult cu putință în cadrul celei de a 28-a sesiuni a CDO, precum și în cadrul procesului de evaluare periodică universală și al altor mecanisme ale ONU dedicate drepturilor omului, fără a se teme de represalii la întoarcerea în țara de origine;

Drepturile civile și politice

15.  reafirmă că libertatea de exprimare, care este piatra de temelie a oricărei societăți libere și democratice, este un drept fundamental al oricărei persoane; condamnă ferm asasinarea, în Franța, în ianuarie 2015, a 12 persoane, inclusiv a unor caricaturiști, de la ziarul Charlie Hebdo și a patru persoane într-un supermarket evreiesc, precum și asasinarea unui regizor de film și a unui gardian de la o sinagogă în Copenhaga de către teroriști care și-au propus să distrugă libertatea de exprimare și cea religioasă;

16.  condamnă utilizarea religiei de către grupări extremiste și jihadiste în toate țările și mai ales în Siria, Irak, Libia, Myanmar, Nigeria și Africa Centrală, printre acțiunile acestora numărându-se atacurile armate și atacurile cu bombă, atentatele sinucigașe cu bombă, răpirile și alte acte de violență pentru terorizarea populației; este de opinie că lupta împotriva terorismului impune acțiuni care să vizeze cauzele care stau la baza acestuia, printre care excluziunea socială, marginalizarea politică și inegalitățile; solicită să se depună eforturi mai mari pentru a proteja drepturile persoanelor aparținând minorităților religioase; solicită respectarea drepturilor omului și a statului de drept în toate activitățile de combatere a terorismului;

17.  își exprimă îngrijorarea cu privire la restrângerea libertății de întrunire și de asociere, inclusiv la interzicerea organizațiilor societății civile, utilizarea agresivă a dispozițiilor de drept penal privind calomnia și a altor legi restrictive, cerințele excesive privind înregistrarea și raportarea, precum și normele excesiv de restrictive privind finanțarea străină, și reafirmă faptul că libertatea de asociere și de întrunire pașnică constituie elemente fundamentale ale drepturilor omului;

18.  invită toate guvernele să promoveze și să sprijine organizațiile societății civile și apărătorii drepturilor omului și să le permită să-și desfășoare activitatea fără teamă, represiuni sau intimidări, să coopereze cu CDO în cadrul mecanismului EPU și să asigure tragerea la răspundere a țărilor ce se fac vinovate de reprimarea activiștilor pentru drepturile omului, îndeosebi atunci când represaliile sunt fatale, cum au fost cele care au condus la moartea, în martie 2014, a activistului pentru drepturile omului Cao Shunli în China și la care a fost supus pentru încercarea sa de a urca la bordul unui avion pentru a lua parte la lucrările CDO de la Geneva, în septembrie 2013;

19.  condamnă din nou recurgerea la pedeapsa cu moartea și sprijină cu fermitate introducerea unui moratoriu privind pedeapsa cu moartea, ca un pas către abolirea ei;

20.  reiterează importanța luptei împotriva torturii și a altor forme de maltratare, precum și a faptului că UE și-a asumat angajamentul de a acorda prioritate acestei chestiuni, inclusiv în ceea ce privește copiii, și de a facilita activitatea Raportorului special al ONU în materie de tortură; solicită SEAE, Comisiei și statelor membre ale UE să facă dovada angajamentului comun de a eradica tortura și de a sprijini victimele, îndeosebi prin continuarea sau, dacă e cazul, lansarea contribuției la Fondul voluntar al ONU pentru victimele torturii și la Fondul special creat prin Protocolul opțional la Convenția împotriva torturii;

21.  își exprimă îngrijorarea provocată de discriminarea permanentă și larg răspândită îndreptată împotriva migranților, inclusiv a solicitanților de azil și a refugiaților, precum și de încălcarea drepturilor acestora; invită UE și statele sale membre să sprijine activitatea Raportorului special al ONU legată de drepturile migranților, precum și pe aceea de punere în aplicare a recomandărilor acestuia; invită guvernele să respecte drepturile omului și demnitatea inerentă a migraților, să pună capăt reținerii și arestării arbitrare și, pentru a evita detenția excesivă a migranților aflați în situație de ședere ilegală, să reexamineze perioadele de detenție și să recurgă la măsuri alternative; invită guvernele să respecte, în toate situațiile, principiul nereturnării și să se conformeze tuturor obligațiilor legale internaționale ce le revin cu privire la expulzarea migranților; invită statele să instituie, în caz că încă nu au făcut-o, sisteme și proceduri care să garanteze deplina conformitate a programelor și instituțiilor lor din domeniul migrației cu obligațiile ce le incumbă în temeiul legislației internaționale privind drepturile omului;

22.  sprijină cel mai recent raport al Raportorului special al CDO și concluziile acestuia privind formele contemporane de rasism, discriminare rasială, xenofobie și intoleranța asociată acestora; invită UE și statele sale membre să pună în aplicare recomandările Raportorului special în cadrul politicilor lor interne, pentru combaterea răspândirii urii rasiale, etnice și xenofobe și a instigării prin internet și prin rețelele de socializare, luând măsuri legislative adecvate, cu deplina respectare a celorlalte drepturi fundamentale, cum sunt libertatea de exprimare și de opinie;

23.  recunoaște că evoluția rapidă a tehnologiilor informației și comunicațiilor a transformat mediul de exercitare a libertății de exprimare în lume, generând avantaje semnificative, dar și motive serioase de îngrijorare; salută, în acest context, adoptarea de către Consiliu, în mai 2014, a Orientărilor UE privind libertatea de exprimare online și offline și condamnă toate restricțiile impuse asupra comunicării digitale, inclusiv cele care vizează actorii societății civile; reiterează că este necesar să se acorde o atenție deosebită drepturilor jurnaliștilor și bloggerilor;

24.  încurajează CDO să continue dezbaterea referitoare la dreptul la viață privată și, în acest scop, să numească un raportor special al ONU pentru dreptul la viață privată, în special în contextul comunicațiilor digitale;

Drepturile sociale și economice

25.  ia act de faptul că agenda de dezvoltare postmilenară a ONU are obiectivul de a pune capăt sărăciei înainte de 2030, printr-o abordare holistică a chestiunilor economice, sociale și de mediu; salută raportul de sinteză al Secretarului General al ONU, premergător Summitului special al ONU dedicat Agendei privind obiectivele de dezvoltare durabilă post-2015; sprijină apelurile Secretarului General pledând ca, pentru eliminarea sărăciei, să fie adoptată o abordare axată pe nevoile și drepturile oamenilor;

26.  consideră că, pentru combaterea sărăciei în general și pentru promovarea drepturilor sociale și economice prin facilitarea accesului la hrană, apă, educație, servicii medicale și locuințe adecvate, în special, este important să se soluționeze inegalitățile extreme și cele aflate în creștere; relevă, în acest context, problema din ce în ce mai acută pe care o reprezintă acapararea terenurilor, care se cere soluționată;

27.  este de opinie că corupția, evaziunea fiscală, proasta administrare a bunurilor publice și lipsa tragerii la răspundere contribuie la încălcarea drepturilor cetățenilor, deoarece deturnează fonduri de la investițiile deosebit de necesare serviciilor publice ca educația, serviciile medicale de bază și alte elemente de infrastructură socială, perpetuând astfel sărăcia populațiilor; reamintește faptul că, în conformitate cu Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, guvernele au obligația de a respecta drepturile cetățenilor punându-le la dispoziție resurse adecvate; subliniază, în acest context, că trebuie acordată o atenție deosebită protecției apărătorilor drepturilor omului care acționează pentru promovarea drepturilor economice, sociale și culturale;

28.  își reafirmă sprijinul pentru crearea funcției de Raportor special al ONU pentru infracțiuni de natură financiară, corupție și drepturile omului;

Afacerile și drepturile omului

29.  sprijină ferm diseminarea și punerea în aplicare efective și complete a Principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului în interiorul și în afara UE și subliniază necesitatea de a lua toate măsurile necesare pentru remedierea lacunelor în punerea în aplicare efectivă a Principiilor directoare ale ONU, inclusiv în ceea ce privește accesul la justiție; salută inițiativa privind o reglementare prin care să fie instituit un sistem de diligențe necesare referitoare la un lanț de aprovizionare responsabil în cazul minereurilor provenite din zone afectate de conflicte; solicită tuturor părților interesate să își asume un rol activ în cadrul celei de-a 11-a sesiuni a Grupului de lucru al ONU privind chestiunea drepturilor omului, a societăților transnaționale și a altor întreprinderi comerciale și să sprijine eforturile de aliniere a politicilor lor cu Orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale și cu Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului; repetă solicitarea adresată Comisiei de a prezenta până la sfârșitul lui 2015 un raport privind punerea în aplicare de către statele membre ale UE a Principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului;

30.  încurajează delegațiile UE din lume să coopereze cu întreprinderile UE pentru a promova respectarea drepturilor omului și pentru a garanta că „afacerile și drepturile omului” sunt incluse între temele prioritare în solicitările de propuneri locale privind Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului;

31.  este de opinie că afacerile și drepturile omului se pot consolida reciproc prin crearea de noi oportunități de afaceri în acele regiuni care au cel mai mult nevoie de investiții sustenabile și responsabile și prin contribuții la respectarea pe plan general a drepturilor omului în țările în curs de dezvoltare;

32.  invită UE și statele sale membre să se implice în noua dezbatere cu privire la un instrument internațional obligatoriu din punct de vedere juridic privind afacerile și drepturile omului în cadrul sistemului ONU;

Drepturile femeilor

33.  subliniază că integrarea perspectivei de gen, care implică reorganizarea, ameliorarea, elaborarea și evaluarea de politici pentru a asigura încorporarea unei abordări privind egalitatea de șanse în toate politicile, la toate nivelurile și în toate etapele, de către părțile implicate în elaborarea politicilor reprezintă un instrument important pentru atingerea egalității de gen;

34.  invită UE să participe activ la cea de a 59-a sesiune a Comisiei pentru Statutul Femeii și să combată în continuare toate încercările de subminare a Platformei de acțiune de la Beijing a ONU, care va fi revizuită cu ocazia celei de a 20-a aniversări a celei de a 4-a Conferințe Mondiale privind Femeile, printre altele cu privire la elemente ca accesul la educație și sănătate, ca drepturi fundamentale ale omului, și drepturile sexuale și reproductive;

35.  remarcă în mod critic că, în pofida progreselor înregistrate până în prezent în ceea ce privește realizarea egalității de gen și emanciparea femeilor, în numeroase țări continuă să fie în vigoare legi discriminatorii, în special în domeniul familiei și al accesului la proprietate; remarcă faptul că femeile continuă să fie mult subreprezentate în funcțiile de decizie și că violența împotriva femeilor rămâne larg răspândită, în timp ce accesul la justiție rămâne limitat, în pofida numărului femeilor care mor în fiecare zi ca rezultat al violenței domestice; își exprimă profunda îngrijorare provocată de regresele observate în unele țări, în special în domeniul drepturilor sexuale și reproductive;

36.  condamnă cu fermitate utilizarea violenței sexuale împotriva femeilor, inclusiv infracțiunile precum violurile în masă, sclavia sexuală, prostituția forțată, persecuțiile pe motiv de gen, inclusiv mutilarea genitală a femeilor, traficul de persoane, căsătoriile premature și forțate, crimele de onoare și toate celelalte forme de violență sexuală de o gravitate comparabilă, inclusiv când sunt folosite ca tactică de război; îndeamnă din nou UE și toate statele sale membre să semneze și să ratifice Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul);

37.  reamintește angajamentul UE de a integra drepturile omului și aspectele de gen în misiunile politicii de securitate și apărare comună, în conformitate cu Rezoluțiile nr. 1325 și 1820, de referință, ale Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea și securitatea; își reiterează, în acest sens, apelul către UE și statele sale membre de a sprijini, în procesul de construire a unei reconcilieri durabile, participarea sistematică a femeilor, ca o componentă vitală a proceselor de pace, și să recunoască necesitatea de a introduce perspectiva de gen în acțiunile de prevenire a conflictelor, în operațiile de menținere a păcii, în asistența umanitară și reconstrucția post-conflict și în procesul de tranziție democratică;

38.  subliniază că mutilarea genitală a femeilor este o formă de tortură; subliniază că UE trebuie să continue colaborarea cu țările terțe pentru a eradica practica mutilării genitale a femeilor; reamintește statelor membre a căror legislație națională incriminează mutilarea genitală a femeilor că trebuie să aplice această legislație atunci când constată că cetățenii lor au fost supuși unei mutilări genitale;

39.  salută includerea de către CPI a infracțiunilor cu componentă sexuală sau de gen, printre care violul, agresiunea și umilirea sexuală, și recomandarea emisă de acesta ca infracțiunile respective să fie considerate crime de război;

Drepturile copiilor

40.  își exprimă îngrijorarea suscitată de faptul că, deși au fost făcute unele progrese în urma adoptării, în 1989, a Convenției cu privire la drepturile copilului, cel puțin 58 de milioane de copii, în particular fete, copii provenind din familii sărace, copii cu dizabilități și copii din zonele de conflict nu frecventează școala, iar mulți copii încă suferă de boli care pot fi prevenite cu ușurință, în timp ce alții sunt angajați în prestarea unor munci;

41.  invită toate statele să se angajeze să elimine formele cele mai grave de muncă infantilă, conform dispozițiilor articolului 3 din Convenția nr. 182 a OIM, printre care se numără sclavia copiilor, traficul, prostituția și muncile periculoase care afectează sănătatea fizică și mentală a copiilor;

42.  reamintește că una dintre principalele obligații ale statului este aceea de a oferi copiilor educație, prin lărgirea oportunităților, înființarea unor instituții corespunzătoare și abordarea cauzelor structurale ale impedimentelor majore cu care se confruntă învățământul primar universal, inclusiv rata abandonului școlar, care rămâne un obstacol important în calea învățământului primar universal;

43.  solicită o finanțare UE adecvată pentru programele de demobilizare și reintegrare destinate copiilor asociați conflictelor armate și copiilor care au fost înrolați ca soldați; reamintește sprijinul său ferm pentru campania „Copii, nu soldați”, astfel cum a fost exprimat în timpul audierii pe aceeași temă care a avut loc în cadrul Subcomisiei pentru drepturile omului la 3 decembrie 2014; salută rapoartele anuale prezentate de Reprezentantul special al ONU pentru copii și conflictele armate și de Reprezentantul special al ONU pentru violența împotriva copiilor, împreună cu raportul Raportorului special pe probleme legate de vânzarea copiilor, prostituția și pornografia infantilă;

Drepturile persoanelor LGBTI

44.  își exprimă îngrijorarea cu privire la înmulțirea în ultima vreme a legilor și practicilor discriminatorii, precum și a actelor de violență împotriva persoanelor pe baza orientării lor sexuale și a identității lor de gen; încurajează monitorizarea strictă a situației persoanelor LGBTI, inclusiv în Nigeria și Gambia, unde unele legi anti-LGBTI introduse recent amenință viața minorităților sexuale; își exprimă profunda îngrijorare în legătură cu așa-numitele „legi anti-propagandă”, care limitează libertatea de exprimare și întrunire, inclusiv în țări de pe continentul european; salută rezoluția CDO referitoare la combaterea violenței și discriminării bazate pe orientarea sexuală și identitatea de gen, adoptată la 26 septembrie 2014; își reafirmă sprijinul pentru eforturile continue ale Înaltului Comisar de promovare și protejare a drepturilor omului în cazul persoanelor LGBTI, în special prin declarații, rapoarte și campania „Liberi și egali”; încurajează Înaltul Comisar să-și continue lupta împotriva legilor și practicilor discriminatorii;

Schimbările climatice și drepturile omului

45.  subliniază faptul că impactul schimbărilor climatice asupra grupurilor și persoanelor aflate în situații vulnerabile este puternic, în special în țările în care veniturile sunt mici și în statele costiere și insulele aflate la joasă altitudine care nu dispun de resursele economice necesare pentru a se adapta la schimbări ambientale de amploare;

46.  constată cu îngrijorare că popoarele indigene sunt afectate în mod deosebit de incidentele legate de schimbările climatice; observă în acest sens că majoritatea popoarelor indigene trăiesc sub pragul sărăciei și nu au acces sau au acces limitat la reprezentare, la luarea deciziilor politice sau la sisteme de justiție;

47.  salută recunoașterea de către CDO a faptului că schimbările de mediu au efecte negative asupra mijloacelor de subzistență ale populației și reprezintă obstacole în calea exercitării drepturilor fundamentale ale omului recunoscute la nivel internațional; îndeamnă, prin urmare, statele-părți să adopte de urgență măsuri ambițioase de atenuare și de adaptare în cadrul viitoarei Conferințe privind schimbările climatice, care va avea loc în 2015 la Paris;

48.  solicită Comisiei și SEAE să participe activ la dezbaterile referitoare la termenul de „refugiat climatic”, inclusiv la o posibilă definiție juridică în dreptul internațional sau în orice acord internațional cu forță de lege;

Lupta împotriva impunității și Curtea Penală Internațională (CPI)

49.  își reafirmă sprijinul deplin pentru activitatea CPI în rolul său de a pune capăt impunității autorilor celor mai grave infracțiuni care preocupă comunitatea internațională și de a face dreptate victimelor crimelor de război, ale crimelor împotriva umanității și ale genocidului; rămâne vigilent în ceea ce privește orice tentativă de subminare a legitimității sau independenței acesteia; îndeamnă UE și statele membre ale acesteia să coopereze cu Curtea și să îi asigure un sprijin diplomatic, politic și financiar puternic, inclusiv la nivelul ONU; solicită UE, statelor membre ale acesteia și reprezentanților săi speciali să promoveze activ CPI, executarea hotărârilor acesteia și lupta împotriva impunității pentru crimele prevăzute în Statutul de la Roma; salută recenta ratificare a Statutului de la Roma de către Autoritatea Palestiniană în ianuarie 2015;

Popoarele indigene

50.  solicită SEAE, Comisiei și statelor membre să sprijine revizuirea mandatului mecanismului de experți pentru drepturile populațiilor indigene, în concordanță cu Documentul final al Conferinței mondiale privind populațiile indigene (Rezoluția nr. 69/2 a Adunării Generale a ONU), pentru a monitoriza, evalua și îmbunătăți punerea în aplicare a Declarației privind drepturile popoarelor indigene; îndeamnă statele membre ale UE să solicite ca toți deținătorii de mandate pentru Procedurile speciale să acorde o atenție deosebită chestiunilor care afectează femeile și fetele indigene și să înainteze în mod sistematic rapoarte cu privire la aceste chestiuni către CDO; îndeamnă SEAE și statele membre să sprijine în mod activ elaborarea planului de acțiune la nivelul întregului sistem privind populațiile indigene, astfel cum solicită Adunarea Generală a ONU în rezoluția sa din septembrie 2014, în special în ceea ce privește organizarea unor consultări periodice cu populațiile indigene, ca parte a acestui proces;

Evenimentele culturale și sportive internaționale și drepturile omului

51.  condamnă practica tot mai frecventă a statelor autoritare de a găzdui evenimente sportive sau culturale de mare amploare cu scopul de a-și spori legitimitatea internațională, restricționând însă în continuare opoziția pe plan intern; invită UE și statele sale membre să fie active în abordarea acestei chestiuni, inclusiv în cadrul CDO, și să coopereze cu federațiile sportive naționale, cu marile corporații și cu organizațiile societății civile privind modalitățile de participare a acestora la astfel de evenimente, inclusiv în ceea ce privește prima ediție a Jocurilor Europene care urmează să aibă loc la Baku în 2015 și Campionatul Mondial de Fotbal care urmează să aibă loc în Rusia în 2018 și în Qatar în 2022;

Dronele și armele autonome

52.  își reiterează apelul adresat Consiliului privind elaborarea unei poziții comune a UE în legătură cu utilizarea dronelor armate, în care să se acorde o importanță deosebită respectării drepturilor omului și a dreptului internațional umanitar și în care să fie abordate aspecte precum cadrul legal, proporționalitatea, responsabilitatea, protecția civililor și transparența; îndeamnă UE, încă o dată, să interzică dezvoltarea, producerea și utilizarea unor sisteme de arme pe deplin autonome care permit efectuarea de atacuri fără intervenție umană; insistă ca drepturile omului să facă parte din toate dialogurile cu țările terțe privind combaterea terorismului;

Integrarea aspectelor privind drepturile omului în UE

53.  solicită UE să promoveze universalitatea și indivizibilitatea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor civile și politice, economice, sociale și culturale, în conformitate cu articolul 21 din Tratatul de la Lisabona și cu Dispozițiile generale privind acțiunea externă a Uniunii;

54.  solicită UE, statelor sale membre, Comisiei și SEAE să integreze drepturile omului în toate domeniile lor de politică externă în cadrul relațiilor cu țările terțe; subliniază, de asemenea, faptul că politica UE în domeniul drepturilor omului trebuie să asigure coerența politicilor sale interne și externe, în conformitate cu obligația prevăzută în Tratatul UE, și să evite standardele duble atunci când este vorba despre respectarea drepturilor omului;

55.  invită UE să adopte o abordare bazată pe drepturi și să integreze respectarea drepturilor omului în politicile privind comerțul, investițiile, serviciile publice și cooperarea pentru dezvoltare, precum și în politica sa de securitate și apărare comună;

Prioritățile UE privind chestiunile specifice unor țări

Ucraina

56.  își exprimă profunda preocupare cu privire la violențele și conflictul armat din estul Ucrainei; speră că acordul de încetare a focului, bazat pe Acordul de la Minsk, va fi respectat; condamnă încălcările pe scară largă ale drepturilor omului în cadrul conflictelor și consecințele pe care le au luptele recente; sprijină în totalitate Misiunea ONU de monitorizare a drepturilor omului și Misiunea specială a OSCE de monitorizare în Ucraina și solicită consolidarea acesteia din urmă; își manifestă profunda îngrijorare în legătură cu soarta PSI ca rezultat al conflictului armat din regiunile sud-estice; condamnă anexarea ilegală a Crimeii în cadrul politicii agresive și expansioniste a Rusiei, care constituie o amenințare la adresa unității și independenței Ucrainei; este în continuare îngrijorat cu privire la discriminarea și încălcările larg răspândite ale drepturilor omului la care este supusă populația locală din această regiune, în special populația tătară din Crimeea; invită statele membre UE să sprijine toate eforturile posibile la nivelul ONU pentru combaterea impunității și realizarea unor investigații imparțiale în privința evenimentelor violente și a încălcărilor drepturilor omului legate de reprimarea demonstrațiilor care au avut loc în Piața Maidan, de anexarea Crimeii și de conflictul armat din estul Ucrainei; solicită respectarea dreptului și principiilor internaționale umanitare, în vederea protejării civililor implicați în conflict;

Republica Populară Democrată Coreeană (RPDC)

57.  salută prelungirea planificată a mandatului Raportorului special privind situația drepturilor omului în Republica Populară Democrată Coreeană (RPDC); salută, de asemenea, rezoluția Adunării Generale a ONU care încurajează Consiliul de Securitate al ONU să ia măsurile necesare pentru a asigura asumarea răspunderii, inclusiv luând în calcul posibilitatea de a sesiza CPI cu privire la situația din RPDC; invită Consiliul pentru Drepturile Omului să-și reitereze apelul pentru tragere la răspundere, inclusiv în ceea ce-i privește pe făptuitorii crimelor împotriva umanității, în conformitate cu politicile stabilite la cel mai înalt nivel al statului; salută instituirea unei structuri bazate pe situația de pe teren în Republica Coreea, pentru a monitoriza mai îndeaproape situația și documentarea cu probe, în vederea asigurării tragerii la răspundere, îndeamnă toate statele să coopereze cu această structură și invită Consiliul pentru Drepturile Omului să urmărească mai atent situația din RPDC, prin convocarea unui comitet oficial în cadrul căruia victimele cărora le-au fost încălcate drepturile să se poată exprima în contextul uneia dintre viitoarele sesiuni a Consiliului pentru Drepturile Omului;

Iran

58.  salută rezoluția CDO din martie 2014 referitoare la situația drepturilor omului în Republica Islamică Iran și extinderea mandatului Raportorului special și invită Iranul să permită intrarea în țară a Raportorului special al ONU, ceea ce ar reprezenta un semnal clar cu privire la disponibilitatea Iranului de a lua măsuri pentru inițierea unui dialog privind drepturile omului; reiterează faptul că condamnă pedeapsa cu moartea aplicată în Iran, inclusiv în cazul minorilor, executată deseori în urma unei proceduri judiciare care nu respectă standardele minime acceptate pe plan internațional în ceea ce privește un proces echitabil și respectarea garanțiilor procedurale; rămâne îngrijorat din cauza ratei ridicate a execuțiilor care au loc fără respectarea garanțiilor procedurale sau un proces echitabil; sprijină declarația comună din august 2014 a deținătorilor de mandate pentru Procedurile speciale ONU care condamnă valul de arestări și condamnări la care sunt supuși actori ai societății civile în Iran; solicită UE și CDO să continue să monitorizeze îndeaproape abuzarea sistematică a drepturilor omului și să asigure că drepturile omului rămân o prioritate esențială în cadrul tuturor raporturilor cu guvernul iranian; invită autoritățile iraniene să respecte dreptul internațional al drepturilor omului, în temeiul căruia executarea delincvenților minori reprezintă o încălcare a standardelor internaționale minime și să nu ducă la îndeplinire nicio execuție a vreunui delincvent minor;

Myanmar/Birmania

59.  sprijină cel mai recent raport al Raportorului special al ONU privind situația drepturilor omului în Myanmar, care recunoaște progresele făcute până în prezent, identificând totodată domenii în care există încă motive de serioasă îngrijorare; invită guvernul din Myanmar să integreze dimensiunea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor minorităților, în cadrul instituțional și legal al țării și în toate domeniile politice și să respecte pe deplin libertatea de exprimare și întrunire își exprimă îngrijorarea în ceea ce privește măsurile legislative propuse privind „protejarea rasei și a religiei”, care includ patru proiecte de lege privind căsătoria interconfesională, convertirea religioasă, monogamia și controlul populației; invită CDO să reînnoiască mandatul Raportorului special în cadrul punctului nr. 4, să-și exprime încă o dată profunda îngrijorare legată de situația minorității Rohingya în statul Rakhine, exacerbată de faptul că această comunitate nu are un statut juridic și, astfel, continuă să se confrunte cu o discriminare sistematică și solicită o anchetă completă, transparentă și independentă a tuturor rapoartelor privind încălcarea drepturilor omului la care este supusă minoritatea Rohingya și să se accelereze procesul de deschidere a unui birou local CDO cu un mandat de monitorizare completă și de raportare; deplânge atacurile asupra civililor din statele Kachin și Shan, violențele sexuale comise de forțele de securitate în cursul conflictului armat, existența deținuților politici, hărțuirea apărătorilor drepturilor omului, activiștilor și profesioniștilor din mass-media, asasinatele extrajudiciare, confiscarea pământului și luarea în colimator a minorităților religioase și etnice; este de opinie că negocierea unui acord privind investițiile între UE și Myanmar ar trebui analizată cu atenție, deoarece investițiile străine în țară riscă să exacerbeze încălcarea drepturilor omului;

Belarus

60.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la încălcările continue ale drepturilor omului în Belarus; condamnă cele trei execuții care au avut loc în 2014, hărțuirea apărătorilor drepturilor omului, persecutarea jurnaliștilor independenți, cenzura aplicată tuturor tipurilor de comunicații prin internet și legislația restrictivă privind organizațiile neguvernamentale; solicită reînnoirea mandatului Raportorului special al ONU privind situația drepturilor omului din Belarus în cadrul celei de a 29-a sesiuni a Consiliului și invită guvernul să acorde acces deplin deținătorilor de mandate pentru Procedurile speciale ONU, inclusiv Raportorului special; solicită eliberarea necondiționată și reabilitarea tuturor prizonierilor politici rămași;

Bahrain

61.  își exprimă în continuare îngrijorarea cu privire la reprimarea liderilor opoziției, a actorilor societății civile și a activiștilor din Bahrain și la situația apărătorilor drepturilor omului și a activiștilor politici din opoziție din țară; invită toate părțile interesate din Bahrain să inițieze convorbiri constructive și incluzive în scopul unei reconcilieri veritabile și al respectării drepturilor omului în cazul tuturor comunităților din Bahrain; solicită eliberarea imediată și necondiționată a prizonierilor de conștiință, jurnaliștilor, apărătorilor drepturilor omului și a protestatarilor pașnici și își exprimă sprijinul pentru declarația comună din 4 februarie 2015 a deținătorilor de mandate pentru Proceduri speciale ONU referitoare la arestarea unui politician de rang înalt din opoziție și la reprimarea demonstrațiilor ulterioare; solicită statelor membre UE și altor membri ai CDO să continue să urmărească îndeaproape situația drepturilor omului din Bahrain, axându-se asupra respectării angajamentelor asumate de Bahrain în cursul procesului EPU și asupra implementării recomandărilor Comisiei independente de anchetă din Bahrain, care au fost salutate de Regele Bahrainului; regretă faptul că guvernul din Bahrain nu a făcut progrese în ceea ce privește cooperarea cu Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului și Procedurile speciale CDO și invită statele membre ale UE să acționeze în scopul adoptării, în cursul sesiunii din martie a CDO, a unei rezoluții care să ceară deplina respectare a angajamentelor asumate de Bahrain în cursul procesului EPU și implementarea recomandărilor, inclusiv a celor privitoare la apărătorii drepturilor omului, formulate de Comisia de anchetă independentă din Bahrain, și să solicite ca Înaltul Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului să prezinte un raport referitor la situația drepturilor omului de la fața locului și la progresele înregistrate în ceea ce privește cooperarea Bahrainului în cadrul mecanismelor ONU pentru drepturile omului;

Egipt

62.  salută procedurile legate de EPU pentru Egipt din noiembrie 2014 și așteaptă cu interes adoptarea acesteia în cadrul viitoarei sesiuni a CDO; îndeamnă Egiptul să elibereze imediat și necondiționat toți activiștii și apărătorii drepturilor omului, precum și toate persoanele deținute pentru că și-au exercitat în mod pașnic dreptul la libertatea de exprimare, de întrunire și de asociere; solicită, de asemenea, ca guvernul Egiptului să adopte legislație în concordanță cu standardele internaționale și să salvgardeze dreptul la asociere consfințit în constituția egipteană, inclusiv dreptul de a primi și de a acorda finanțări, precum și să abroge legea privind protestele din noiembrie 2013 și să introducă legislație nouă care să garanteze libertatea de întrunire; îndeamnă guvernul egiptean să inițieze o anchetă judiciară pentru a stabili identitatea persoanelor responsabile de ordonarea și executarea asasinatelor ilegale din cursul suprimării demonstrațiilor în majoritate pașnice care au avut loc după 3 iulie 2013, inclusiv din cursul acțiunilor de dispersare din Piața Raba’a și Piața Nahda desfășurate la 14 august 2013, când au fost uciși cel puțin 1 000 de protestatari; îndeamnă Egiptul să desfășoare anchete independente, imparțiale și eficace cu privire la toate încălcările drepturilor omului comise după 2011, inclusiv infracțiunile de violență sexuală, și să asigure tragerea la răspundere a făptuitorilor și acordarea unor compensații adecvate victimelor, în conformitate cu standardele internaționale; invită autoritățile egiptene să anuleze fără întârziere toate condamnările la moarte și să ordone rejudecarea cauzelor cu garantarea dreptului la un proces echitabil, desfășurat în bună și cuvenită formă și să impună un moratoriu imediat cu privire la condamnările la moarte și la execuții, să elibereze neîntârziat toți jurnaliștii și lucrătorii din mass-media reținuți și să garanteze dreptul la libertatea de informare și de exprimare, în conformitate cu standardele internaționale; îndeamnă autoritățile egiptene să permită vizita Raportorului special al ONU privind violența împotriva femeilor, asupra căreia s-a ajuns la un acord de principiu, dar care a rămas în suspensie de la începutul anului 2014, și să adreseze invitații reprezentanților ONU pentru mecanismele și procedurile privind drepturile omului relevanți, în particular Raportorului special privind libertatea de întrunire, Raportorului special privind tortura, Raportorului special privind drepturile omului în combaterea terorismului și Raportorului special privind independența judecătorilor și avocaților; invită autoritățile egiptene să asigure conformitatea legislației interne cu normele internaționale în materie de drepturile omului și să retragă fără întârziere legea nr. 136/2014, punând capăt judecării civililor de către instanțele militare, anulând toate sentințele pronunțate împotriva civililor de instanțele militare și ordonând rejudecarea imediată a cauzelor în fața unor instanțe civile; invită UE și statele sale membre să sprijine o declarație fermă cu privire la aceste chestiuni;

Mali

63.  salută activitatea Expertului independent al ONU în legătură cu situația drepturilor omului în Mali și îi solicită CDO să-i prelungească mandatul; salută progresele înregistrate de guvernul din Mali în privința restabilirii instituțiilor judiciare în unele părți ale țării și a investigațiilor având ca obiect torturarea și uciderea, în 2012, a 21 de soldați de elită, însoțite de înființarea Comisiei pentru adevăr, dreptate și reconciliere; este în continuare preocupat în legătură cu deteriorarea, din nou, a situației securității și cu utilizarea și recrutarea în continuare a copiilor-soldați și invită guvernul din Mali să ancheteze și să tragă la răspundere persoanele din toate facțiunile beligerante responsabile de comiterea de crime de război în cursul conflictului armat din 2012-2013; salută acordul de pace din Mali, întrucât după luni de instabilitate și insecuritate acesta va aduce beneficii în primul rând populației, însă regretă amânarea solicitată de rebelii din nord; invită toate părțile să urmeze exemplul guvernului din Mali și să semneze de îndată acordul, a cărui implementare va fi monitorizată de UE, și să se asigure că toate acordurile de pace viitoare solicită tragerea la răspundere, consolidarea comisiei adevărului și verificarea personalului forțelor de securitate;

Sudanul de Sud

64.  invită Uniunea Africană să dea publicității raportul comisiei sale de anchetă privind încălcarea drepturilor omului și abuzurile comise de toate părțile în Sudanul de Sud, ca un pas în direcția promovării dreptății în contextul încălcărilor drepturilor omului comise de la începutul conflictului; condamnă răpirea, în februarie 2015, a unui grup de copii de vârstă mică în Wau Shilluk în scopul utilizării lor ca soldați‑copii; îndeamnă CDO să adopte o rezoluție în care să se sublinieze că investigarea echitabilă și credibilă și urmărirea în justiție a infracțiunilor în temeiul legislației internaționale sunt esențiale pentru ca Sudanul de Sud să întrerupă ciclul brutalității alimentate de impunitate; solicită, în acest scop, luarea în considerare a înființării unui mecanism judiciar hibrid și îndeamnă, de asemenea, Sudanul de Sud să adere la Statutul de la Roma și să instituie un mandat pentru un raportor special pentru Sudanul de Sud, pentru a contribui la promovarea unor procese de urmărire în justiție echitabile și credibile și a unor măsuri de tragere la răspundere de mai mare amploare, cu sprijinul comunității internaționale;

Sri Lanka

65.  ia act de angajamentele asumate de guvernul nou ales din Sri Lanka și îl invită pe acesta să facă pași concreți în direcția tragerii la răspundere, în perioada care mai rămâne până la cea de a 30-a sesiune a CDO din septembrie 2015, acționând conform promisiunilor pentru ameliorarea situației drepturilor omului din țară și pentru a preveni regresele, inclusiv investigații și urmăriri în justiție serioase, împreună cu alți pași, în vederea soluționării problemei mai ample a impunității și a abuzurilor în domeniul drepturilor omului, și să coopereze deplin cu Oficiul Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului și ancheta sa internațională privind Sri Lanka;

Siria

66.  își exprimă profunda îngrijorare în legătură cu conflictele dramatice și violente și criza umanitară rezultate în urma utilizării violenței, în primul rând de către regimul Assad, dar și de către Statul Islamic/Da’esh și de către alte miliții, împotriva civililor, în special a grupurilor vulnerabile precum femeile și copiii; își exprimă îngrijorarea în legătură cu faptul că Da’esh își exportă ideologia dincolo de granițe; este foarte preocupat de încălcările sistematice ale drepturilor omului și ale legislației internaționale umanitare în Siria, care reprezintă posibile crime de război și crime împotriva umanității; îndeamnă toate părțile să respecte dreptul internațional umanitar aplicabil pentru a proteja civilii, a le respecta acestora drepturile omului și a răspunde nevoilor lor de bază; îndeamnă toate statele membre ale ONU să se pronunțe în mod clar împotriva violenței și mai ales în favoarea drepturilor minorităților, inclusiv împotriva persecutării sistematice a creștinilor; solicită eliberarea imediată și necondiționată a tuturor persoanelor care au fost răpite sau deținute arbitrar în urma exercitării drepturilor omului sau a altor activități politice pașnice; solicită sprijinul ferm al UE și al statelor sale membre pentru procesul de tragere la răspundere și pentru reînnoirea Comisiei de anchetă a ONU;

Irak

67.  își exprimă profunda îngrijorare în legătură conflictele dramatice și violente și criza umanitară din Irak; observă că situația drepturilor omului se deteriorează întrucât SI/Da’esh și alte miliții comit răpiri și execuții în masă și persecută minoritățile etnice și religioase din Irak, inclusiv creștinii;

Palestina/Israel

68.  condamnă atacurile cu rachetă asupra Israelului lansate din Fâșia Gaza de către Hamas și alte grupări armate și își exprimă profunda îngrijorare în legătură cu criza umanitară din Gaza; invită UE și statele sale membre să-și exprime public sprijinul pentru Comisia de anchetă a ONU (CoI) și să denunțe lipsa de cooperare și neacordarea accesului acesteia de către autoritățile israeliene, printr-o declarație publică la nivelul CDO; subliniază că justiția și respectarea statului de drept constituie bazele indispensabile pentru pace și că impunitatea prevalentă, sistematică și de lungă durată pentru încălcarea dreptului internațional trebuie să înceteze; salută inițierea de către procurorul Curții Penale Internaționale (CPI) a unei examinări preliminare a situației din Palestina; invită UE să coopereze pe deplin cu Biroul procurorului CPI; invită UE să-și reafirme sprijinul pentru punctul 7 al CDO și să condamne cu tărie încălcarea îndelungată a dreptului internațional și neimplementarea avizului consultativ al Curții Internaționale de Justiție, precum și să sprijine reînnoirea mandatului CoI;

o
o   o

69.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Reprezentantului special al UE pentru drepturile omului, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Consiliului de Securitate al ONU, Secretarului General al ONU, președintelui celei de a 69-a Adunări Generale a ONU, Președintelui Consiliului ONU pentru Drepturile Omului și Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului.


Situația din Venzuela
PDF 231kWORD 78k
Rezoluţia Parlamentului European din 12 martie 2015 referitoare la situația din Venezuela (2015/2582(RSP))
P8_TA(2015)0080RC-B8-0236/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la situația din Venezuela, în special cea din 27 februarie 2014 referitoare la situația din Venezuela(1) și cea din 18 decembrie 2014 referitoare la persecutarea opoziției democratice în Venezuela(2),

–  având în vedere rezoluția sa din 20 aprilie 2012 referitoare la securitatea juridică a investițiilor europene în afara Uniunii Europene(3),

–  având în vedere declarația de presă din 23 februarie 2015 a purtătorului de cuvânt al Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Federica Mogherini, privind arestarea primarului orașului Caracas, Antonio Ledezma, și situația din Venezuela,

–  având în vedere declarația purtătorului de cuvânt al Secretarului General al ONU, din 26 februarie 2015, privind situația din Venezuela,

–  având în vedere declarația din 25 februarie 2015 a Secretarului General al Uniunii Națiunilor Sud-Americane (UNASUR), fost președinte al Columbiei, Ernesto Samper, privind situația din Venezuela și decesul elevului de 14 ani, Kluivert Roa,

–  având în vedre declarația din 24 februarie 2015 a Comisiei interamericane pentru drepturile omului,

–  având în vedere avizul din 26 august 2014 al Grupului de lucru privind detenția arbitrară din cadrul Comisiei pentru Drepturile Omului a Adunării Generale a ONU,

–  având în vedere declarația Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului din 20 octombrie 2014 privind detenția unor protestatari și politicieni în Venezuela,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, la care Venezuela este parte,

–  având în vedere raportul organizației Amnesty International 2014/2015 intitulat „Situația drepturilor omului în lume” din 25 februarie 2015 și raportul organizației Human Rights Watch referitor la Venezuela intitulat „Noile competențe ale armatei pentru reprimarea protestelor” din 12 februarie 2015,

–  având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât la 19 februarie 2015 Antonio Ledezma, ales democratic de două ori primar al districtului metropolitan al orașului Caracas și unul dintre liderii opoziției, a fost deținut în mod arbitrar de agenți puternic înarmați ai Serviciului Bolivarian de Informații (Sebin), fără ca aceștia să furnizeze un mandat de arestare și dovezi cu privire la săvârșirea vreunei infracțiuni; întrucât, în urma detenției, Antonio Ledezma a fost acuzat de conspirație și asociere în vederea comiterii de infracțiuni pasibile de pedepse aspre cu închisoarea în Venezuela și încarcerat în închisoarea militară Ramo Verde;

B.  întrucât deținerea de civili într-o închisoare militară este incompatibilă cu standardele internaționale; întrucât Venezuela are obligația de a garanta viața, tratamentul uman și siguranța tuturor persoanelor private de libertate, precum și condiții de detenție care respectă standardele internaționale în vigoare;

C.  întrucât președintele Nicolas Maduro a anunțat la posturile naționale de radio și de televiziune dejucarea unui presupus plan de destabilizare a guvernului său printr-o lovitură de stat în care ar fi fost implicați conducerea Biroului Unității Democratice, membrii Adunării Naționale Maria Corina Machado și Julio Borges și primarul orașului Caracas, Antonio Ledezma; întrucât acești lideri ai opoziției ar fi avut, de asemenea, o presupusă legătură cu un plan de asasinare a liderului opoziției Leopoldo Lopez, care este deținut într-o închisoare militară de peste un an de zile; întrucât, de la arestare, dl Lopez a fost supus torturii fizice și psihologice și a fost plasat în regim de izolare;

D.  întrucât președintele Maduro a vorbit, de asemenea, despre existența unor bizare presupuse conspirații străine, planuri de destabilizare și tentative de asasinat, raportate cu diverse ocazii de către administrația națională;

E.  întrucât în trecut lideri ai opoziției democratice au fost acuzați în mod repetat și neîntemeiat de participarea la presupuse planuri de destabilizare și lovituri de stat; întrucât măsurile de intimidare și relele tratamente la care sunt supuși lideri ai opoziției și studenți care au participat la protestele din 2014, aflați în închisoare, s-au intensificat; întrucât Leopoldo López, Daniel Ceballos și alți politicieni din opoziție rămân deținuți în mod arbitrar, întrucât María Corina Machado a fost destituită din funcție în mod ilegal și arbitrar și a fost exclusă din parlamentul venezuelan, iar guvernul venezuelan amenință cu ridicarea imunității parlamentare a deputatului Julio Borges;

F.  întrucât se poate considera că prezumția de nevinovăție a fost încălcată atunci când o persoană cercetată penal se află în arest preventiv fără o justificare corespunzătoare, în acest caz detenția nefiind o măsură preventivă, ci mai degrabă una punitivă;

G.  întrucât, potrivit organizațiilor locale și internaționale, la un an după demonstrațiile pașnice, peste 1700 de protestatari așteaptă să fie judecați, peste 69 sunt încarcerați în continuare și cel puțin 40 de persoane au fost ucise în cursul protestelor, iar cei care le-au ucis nu au fost trași la răspundere; întrucât protestatarii au fost întâmpinați cu utilizarea excesivă a forței și cu violență sistematică de către poliție, membri ai Gărzii Naționale și grupuri armate proguvernamentale violente și necontrolate;

H.  întrucât un stat democratic nu trebuie să incrimineze liderii opoziției politice și trebuie să garanteze participarea tuturor sectoarelor la viața politică a țării și respectarea drepturilor omului pentru cei care se declară ca făcând parte din opoziție, astfel cum a declarat organizația Human Rights Watch la 24 februarie 2015;

I.  întrucât membrii Curții Supreme au respins în mod deschis principiul separării puterilor în stat, și-au manifestat public angajamentul de a promova agenda politică a guvernului și au pronunțat în mod repetat hotărâri în favoarea guvernului, validând astfel nerespectarea drepturilor omului de către acesta; întrucât în decembrie 2014, majoritatea proguvernamentală din Adunarea Națională a numit 12 noi membri ai Curții Supreme printr-un vot cu majoritate simplă, după eșecul de a obține o majoritate de două treimi, pentru care ar fi fost necesar un consens cu opoziția;

J.  întrucât noua rezoluție 8610 a Ministerului apărării permite armatei să folosească arme de foc pentru a controla „reuniunile publice și demonstrațiile pașnice”; întrucât, în conformitate cu articolul 68 din Constituția Venezuelei, utilizarea armelor de foc și a substanțelor toxice pentru controlarea demonstrațiilor pașnice este interzisă; întrucât, în conformitate cu standardele internaționale, utilizarea forțelor militare în operații de securitate publică ar trebui limitată;

K.  întrucât la 24 februarie 2015, elevul Kluivert Roa, în vârstă de 14 ani, a fost împușcat mortal în timpul unei demonstrații împotriva penuriei de alimente și medicamente în San Cristóbal, în statul Táchira, devenind prima victimă după autorizarea utilizării armelor de foc pentru a reprima protestele; întrucât la 25 februarie 2015, Biroul Procurorului general a declarat că un agent de poliție a fost acuzat, printre alte infracțiuni, de omor cu intenție;

L.  întrucât libertatea de exprimare și dreptul de a lua parte la proteste pașnice constituie pietrele de temelie ale democrației; întrucât este imposibil să existe egalitate și justiție pentru toți în lipsa respectării libertăților fundamentale și a drepturilor fiecărui cetățean; întrucât există numeroase rapoarte care confirmă că media este din ce în ce mai mult supusă cenzurii și intimidării;

M.  întrucât Venezuela este țara cu cele mai mari rezerve energetice din America Latină; întrucât populația Venezuelei suferă de o penurie gravă de produse de bază și întrucât prețurile la alimente s-au dublat, iar raționalizarea alimentelor s-a intensificat; întrucât incapacitatea statului de a menține legea și ordinea și accentuarea polarizării politice au făcut ca Venezuela să devină cea mai violentă țară din lume;

N.  întrucât doar respectarea drepturilor și a libertăților fundamentale și un dialog constructiv și respectuos, purtat într-un spirit de toleranță, pot ajuta țara să iasă din această criză gravă și să depășească dificultățile viitoare;

O.  întrucât s-a inițiat așa-numita Mesa de Dialogo (masă de dialog) între guvern și opoziție însă, din păcate, a fost întreruptă, fără niciun succes;

P.  întrucât articolul 207 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) prevede că investițiile europene în țările terțe sunt un element fundamental al politicii comerciale comune a UE și sunt, prin urmare, o parte intrinsecă a politicii sale externe și întrucât, în conformitate cu Tratatul de la Lisabona, investițiile străine directe (ISD) țin de competența exclusivă a UE, consacrată la articolul 3 alineatul (1) litera (e) și la articolele 206 și 207 din TFUE;

Q.  întrucât guvernul venezuelan are responsabilitatea clară de a respecta statul de drept și dreptul internațional, dat fiind faptul că a fost ales membru nepermanent al Consiliului de Securitate al ONU din 16 octombrie 2014;

1.  reamintește profunda sa preocupare cu privire la deteriorarea situației din Venezuela și condamnă utilizarea violenței împotriva protestatarilor; invită autoritățile venezuelane să-i elibereze imediat pe Antonio Ledezma, Leopoldo López, Daniel Ceballos și toți protestatarii pașnici, studenții și liderii de opoziție deținuți în mod arbitrar pentru a-și fi exercitat dreptul la libertatea de exprimare și alte drepturi fundamentale, în conformitate cu cererile mai multor organisme ale ONU și organizații internaționale; invită autoritățile venezuelane să retragă acuzațiile nefondate împotriva acestora;

2.  invită autoritățile venezuelane să se asigure că Antonio Ledezma, Leopoldo López, Daniel Ceballos și toți ceilalți deținuți politici primesc îngrijirile medicale pe care le solicită, și că au un contact imediat, privat și regulat cu familiile lor și cu avocații pe care și i-au ales; este profund preocupat de deteriorarea condițiilor deținuților;

3.  invită guvernul venezuelan să înceteze persecuțiile și represiunea politică exercitate asupra opoziției democratice, precum și nerespectarea libertății de exprimare și de demonstrație și solicită să se pună capăt cenzurării media; reamintește autorităților că, într-o societate democratică, este imperativ ca opoziția să se poată exprima;

4.  condamnă uciderea prin împușcare a lui Kluivert Roa și a altor șase studenți și transmite condoleanțe familiilor acestora; invită guvernul să revoce Rezoluția 008610 recent publicată, care permite forțelor de securitate să utilizeze forța potențial letală, cu o armă de foc sau un alt tip de armă potențial letală, pentru a atenua protestele civile, și care primează în fața articolului 68 din Constituția Venezuelei;

5.  invită guvernul venezuelan să respecte obligațiile prevăzute de propria sa constituție și de dreptul internațional în ceea ce privește independența sistemului judiciar, dreptul la libertatea de exprimare, de asociere și de întrunire pașnică, precum și pluralismul politic, care constituie pietre de temelie ale democrației; invită guvernul Venezuelei să creeze un mediu în care apărătorii drepturilor omului și organizațiile neguvernamentale independente să-și poată desfășura activitatea legitimă de promovare a drepturilor omului și a democrației; subliniază faptul că, în calitatea sa de membru nepermanent al Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite, guvernului venezuelan îi revine responsabilitatea specială de a respecta statul de drept și dreptul internațional;

6.  invită guvernul venezuelan să se asigure că acuzațiile fac obiectul unor anchete rapide și imparțiale, fără marjă pentru impunitate, și cu respectarea deplină a principiului prezumției de nevinovăție și a principiului unui proces echitabil; reamintește că respectarea principiului separării puterilor este fundamental în cadrul unei democrații, iar sistemul judiciar nu poate fi utilizat drept armă politică; solicită autorităților venezuelene să garanteze siguranța tuturor cetățenilor țării, indiferent de opiniile și afilierile lor politice;

7.  își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că noi proteste pot să conducă la noi acte de violență, care nu ar face decât să adâncească prăpastia dintre pozițiile guvernului și ale opoziției și să polarizeze într-o și mai mare măsură evoluțiile politice sensibile care au loc în Venezuela; îndeamnă reprezentanții tuturor părților și secțiunilor societății venezuelane să păstreze calmul, atât în acțiuni, cât și în cuvinte; avertizează, în acest sens, asupra oricărei manevre care ar putea provoca un climat de tensiune și involuție și care ar putea conduce la anularea caracterului legitim și legal al opoziției democratice și/sau la anularea alegerilor;

8.  își exprimă preocuparea cu privire la faptul că, într-un an electoral, opoziția politică a fost victimă a detențiilor arbitrare și a atacurilor, ceea ce poate pune sub semnul întrebării atât legitimitatea, cât și rezultatul procesului electoral;

9.  invită autoritățile venezuelane, având în vedere viitoarele alegeri parlamentare, să folosească această perioadă pentru a institui un proces politic incluziv bazat pe consens și responsabilitate comună, printr-un real dialog național cu participarea activă a tuturor forțelor politice democratice în cadrul democrației, statului de drept și al deplinei respectări a drepturilor omului; invită ambele părți, în plus, să discute cele mai grave probleme cu care se confruntă țara în vederea realizării reformelor economice și de guvernanță necesare; invită autoritățile venezuelane să garanteze organizarea de alegeri parlamentare libere și corecte în cadrul unui proces pe deplin incluziv, cu participarea tuturor actorilor democratici; invită toți actorii politici să mențină lupta politică în limitele ordinii constituționale și să reziste la orice presiuni pentru exacerbarea acțiunilor lor;

10.  salută inițiativa partenerilor regionali ai Venezuelei, cum ar fi UNASUR și Organizația Statelor Americane, de a deschide canale de dialog și înțelegere între părțile aflate în conflict și de a garanta siguranța și protecția publice, însoțite de revenirea la calm și normalitate în Venezuela;

11.  îndeamnă UE, statele membre și comunitatea internațională să facă declarații și să ia măsuri pentru a manifesta solidaritatea cu poporul venezuelan în această perioadă dificilă;

12.  îndeamnă Comisia și Consiliul să exploreze și să adopte toate măsurile necesare pentru a proteja interesele europene și principiul securității juridice ale întreprinderilor europene în Venezuela;

13.  solicită Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE), delegației UE în Venezuela, precum și ambasadelor statelor membre să continue să observe îndeaproape anchetele și audierile din procesele liderilor opoziției; își reiterează solicitarea de a trimite cât mai curând o delegație ad hoc a Parlamentului European pentru a evalua situația din Venezuela și a purta un dialog cu toate sectoarele implicate în conflict;

14.  reamintește cererea sa adresată VP/ÎR de a solicita eliberarea imediată a protestatarilor care au fost arestați arbitrar de la începutul protestelor;

15.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernului și Adunării Naționale a Republicii Bolivariene a Venezuelei, Adunării parlamentare euro-latino-americane, precum și Secretarului General al Organizației Statelor Americane.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2014)0176.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2014)0106.
(3) JO C 258 E, 7.9.2013, p. 84.

Notă juridică