Index 
Texte adoptate
Miercuri, 25 martie 2015 - Bruxelles
Mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare: cererea EGF/2014/018, GR/Attica broadcasting - Grecia
 Mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare: cererea EGF/2014/015 GR/Attica publishing activities - Grecia
 Cererea de ridicare a imunității lui António Marinho e Pinto
 Cererea de ridicare a imunității lui Ivan Jakovčić
 Mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare: cererea EGF/2014/016 IE/Lufthansa Technik - Irlanda
 Cererea de ridicare a imunității lui Viktor Uspaskich
 Cererea de apărare a privilegiilor și imunității lui Gabriele Albertini
 Acordarea de asistență macrofinanciară Ucrainei ***I
 Raportul anual privind fiscalitatea

Mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare: cererea EGF/2014/018, GR/Attica broadcasting - Grecia
PDF 231kWORD 71k
Rezoluţie
Anexă
Rezoluţia Parlamentului European din 25 martie 2015 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare în conformitate cu punctul 13 din Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (cererea EGF/2014/018 GR/Attica broadcasting, din partea Greciei) (COM(2015)0037 – C8-0030/2015 – 2015/2031(BUD))
P8_TA(2015)0081A8-0050/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2015)0037 – C8-0030/2015),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1309/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de ajustare la globalizare (2014-2020) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1927/2006(1) (Regulamentul privind FEG),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020(2), în special articolul 12,

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară(3) (AII din 2 decembrie 2013), în special punctul 13,

–  având în vedere procedura trilogului prevăzută la punctul 13 din AII din 2 decembrie 2013,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru dezvoltare regională,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A8-0050/2015),

A.  întrucât Uniunea a instituit instrumente legislative și bugetare pentru a oferi un sprijin suplimentar lucrătorilor afectați de schimbările majore intervenite în structura comerțului mondial sau care au fost disponibilizați din cauza crizei economice și financiare mondiale și pentru a le acorda asistență în procesul de reintegrare pe piața muncii;

B.  întrucât asistența financiară oferită de Uniune lucrătorilor disponibilizați ar trebui să fie dinamică și pusă la dispoziție cât mai rapid și mai eficient posibil, în conformitate cu Declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei adoptată cu ocazia reuniunii de conciliere din 17 iulie 2008, precum și pentru a respecta AII din 2 decembrie 2013 în ceea ce privește adoptarea deciziilor de mobilizare a Fondului european de ajustare la globalizare (FEG);

C.  întrucât adoptarea noului Regulament privind FEG reflectă acordul la care au ajuns Parlamentul European și Consiliul de a reintroduce criteriul de mobilizare în caz de criză, de a majora contribuția financiară a Uniunii la 60 % din costurile totale estimate ale măsurilor propuse, de a crește eficiența prelucrării cererilor privind FEG la Comisie și în cadrul Parlamentului European și al Consiliului prin scurtarea timpului de evaluare și aprobare, de a extinde gama de acțiuni și de beneficiari eligibili prin includerea persoanelor care desfășoară activități independente și a tinerilor și de a finanța stimulente pentru înființarea unor afaceri proprii;

D.  întrucât Grecia a prezentat cererea EGF/2014/018 GR/Attica broadcasting pentru o contribuție financiară din FEG ca urmare a 928 de disponibilizări din 16 întreprinderi a căror activitate se încadrează în diviziunea 60 din NACE a doua revizuire (activități de programare și difuzare)(4) în regiunea de nivel NUTS 2(5) Attica (EL 30) din Grecia;

E.  întrucât cererea îndeplinește criteriile de eligibilitate stabilite prin Regulamentul privind FEG,

1.  ia act de faptul că condițiile prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind FEG sunt îndeplinite și, prin urmare, este de acord cu Comisia că Grecia are dreptul la o contribuție financiară în temeiul regulamentului respectiv;

2.  ia act de faptul că autoritățile elene au depus cererea pentru contribuția financiară din partea FEG la 4 septembrie 2014 și au completat-o cu informații suplimentare până la 13 noiembrie 2014, iar Comisia a pus la dispoziție evaluarea cererii la 3 februarie 2015;

3.  salută faptul că, pentru a le oferi rapid asistență lucrătorilor, autoritățile elene au decis să demareze furnizarea de servicii personalizate pentru lucrătorii afectați la 28 noiembrie 2014, cu mult înainte de decizia finală de acordare a unui sprijin din partea FEG pentru pachetul coordonat propus;

4.  consideră că disponibilizările din sectorul activităților de difuzare din regiunea Attica sunt legate de criza financiară și economică mondială care, pe de o parte, a dus la scăderea veniturilor din gospodărie disponibile, având ca rezultat o scădere drastică a puterii de cumpărare și necesitatea de a prioritiza cheltuielile, limitând semnificativ costurile informațiilor zilnice, în ciuda importanței acestora și, pe de altă parte, a dus la reducerea drastică a împrumuturilor acordate întreprinderilor și persoanelor fizice din cauza lipsei de lichidități a băncilor elene;

5.  remarcă faptul că aceasta este prima cerere de asistență din partea FEG depusă de sectorul activităților de programare și difuzare și cea de-a noua cerere FEG în 2015;

6.  observă că se estimează că aceste disponibilizări vor avea un impact negativ uriaș asupra regiunii Attica, pe teritoriul căreia se află deja cea mai mare parte a șomerilor din Grecia, în comparație cu celelalte 12 regiuni;

7.  observă că pachetul coordonat de servicii personalizate care urmează să fie cofinanțate cuprinde servicii de orientare profesională, servicii de formare, de calificare și recalificare profesională, formare și educație specializată, alocații pentru căutarea unui loc de muncă, pentru formare profesională și alocații de mobilitate; în ceea ce privește granturile pentru desfășurarea de activități independente, constată că suma maximă eligibilă de 15 000 EUR va fi acordată unui număr de maximum 120 de lucrători selectați, drept contribuție pentru a începe o afacere proprie; subliniază că scopul acestei măsuri este de a promova antreprenoriatul, oferind finanțare pentru inițiative de afaceri viabile, ceea ce ar trebui să determine crearea de noi locuri de muncă pe termen mediu;

8.  salută faptul că pachetul coordonat de servicii personalizate a fost elaborat în consultare cu reprezentanții beneficiarilor vizați; ia act cu satisfacție de faptul că beneficiarii au fost cei care au sugerat Ministerului Muncii din Grecia să depună o cerere FEG, subliniind impactul imediat și eficacitatea acestuia;

9.  consideră că în cadrul elaborării serviciilor personalizate au fost deosebit de importante rolul de coordonare și implicarea reprezentanților beneficiarilor vizați, luând în considerare faptul că disponibilizările au avut loc în 16 întreprinderi diferite din sectorul activităților de programare și difuzare ;

10.  salută faptul că se așteaptă ca toți lucrătorii disponibilizați eligibili să participe la măsurile sprijinite de FEG;

11.  reamintește importanța îmbunătățirii capacității de inserție profesională a tuturor lucrătorilor prin cursuri de formare adaptate și prin recunoașterea capacităților și a competențelor acumulate de aceștia în cursul carierei profesionale; se așteaptă ca oferta de cursuri de formare din pachetul coordonat să fie adaptată nu numai la nevoile lucrătorilor disponibilizați, ci și la nevoile efective ale mediului de afaceri și la actualele posturi vacante aferente;

12.  salută faptul că s-a oferit tuturor lucrătorilor posibilitatea de a participa la diverse activități de orientare profesională în cadrul cărora vor primi consiliere individuală, personalizată și unde li se vor pune la dispoziție planuri de reintegrare pe piața forței de muncă;

13.  constată că majoritatea fondurilor solicitate urmează să ofere sprijin pentru întreprinderile nou-înființate sub forma unor granturi pentru desfășurarea de activități independente (1 800 000 EUR), dar și pentru activități de formare, inclusiv formare profesională (1 536 000 EUR), și alocații pentru formare (1 152 000 EUR);

14.  consideră că măsurile de sprijinire a orientării profesionale, a formării și a desfășurării de activități independente ar trebui să țină cont de noile oportunități pe care noile mijloace media online ar putea să le ofere pentru lucrătorii disponibilizați eligibili;

15.  constată că aproximativ 120 de lucrători trebuie să primească o alocație de mobilitate, cu scopul de a sprijini mutarea lor, după ce au acceptat o ofertă de muncă ce implică schimbarea reședinței;

16.  ia act de faptul că contribuția pentru activitățile pregătitoare, management, informare și publicitate, control și raportare reprezintă 2,50 % din bugetul total; constată, de asemenea, că aproape jumătate din această sumă este prevăzută pentru activități de informare și publicitate;

17.  subliniază că asistența din partea FEG poate cofinanța doar măsuri active pe piața muncii care conduc la ocuparea durabilă, pe termen lung, a forței de muncă; reiterează faptul că asistența din partea FEG nu trebuie să înlocuiască acțiunile care țin de responsabilitatea întreprinderilor în temeiul legislației naționale sau al contractelor colective de muncă și nici măsurile de restructurare a unor întreprinderi sau sectoare de activitate;

18.  aprobă decizia anexată la prezenta rezoluție;

19.  încredințează Președintelui sarcina de a semna această decizie împreună cu Președintele Consiliului și de a asigura publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

20.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, împreună cu anexa, Consiliului și Comisiei.

ANEXĂ

DECIZIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (cererea EGF/2014/018 GR/Attica broadcasting din partea Greciei)

(Textul prezentei anexe nu este reprodus aici, întrucât corespunde cu actul final, Decizia (UE) 2015/644.)

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 855.
(2) JO L 347, 20.12.2013, p. 884.
(3) JO C 373, 20.12.2013, p. 1.
(4) Regulamentul (CE) nr. 1893/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 de stabilire a Nomenclatorului statistic al activităților economice NACE a doua revizuire și de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 3037/90 al Consiliului, precum și a anumitor regulamente CE privind domenii statistice specifice (JO L 393, 30.12.2006, p. 1).
(5) Regulamentul (UE) nr. 1046/2012 al Comisiei din 8 noiembrie 2012 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1059/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind instituirea unui nomenclator comun al unităților teritoriale de statistică (NUTS) privind transmiterea seriilor temporale privind noua împărțire regională (JO L 310, 9.11.2012, p. 34).


Mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare: cererea EGF/2014/015 GR/Attica publishing activities - Grecia
PDF 231kWORD 72k
Rezoluţie
Anexă
Rezoluţia Parlamentului European din 25 martie 2015 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare în conformitate cu punctul 13 din Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (cererea EGF/2014/015 GR/Attica publishing activities, din partea Greciei) (COM(2015)0040 – C8-0031/2015 – 2015/2032(BUD))
P8_TA(2015)0082A8-0051/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2015)0040 – C8-0031/2015),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1309/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de ajustare la globalizare (2014–2020) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1927/2006(1) (Regulamentul privind FEG),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020(2), în special articolul 12,

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară(3) (AII din 2 decembrie 2013), în special punctul 13,

–  având în vedere procedura trilogului prevăzută la punctul 13 din AII din 2 decembrie 2013,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru dezvoltare regională,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A8-0051/2015),

A.  întrucât Uniunea a instituit instrumente legislative și bugetare pentru a oferi un sprijin suplimentar lucrătorilor afectați de schimbările majore intervenite în practicile comerciale internaționale sau care au fost disponibilizați din cauza crizei economice și financiare mondiale și pentru a le acorda asistență în procesul de reintegrare pe piața muncii;

B.  întrucât asistența financiară oferită de Uniune lucrătorilor disponibilizați ar trebui să fie dinamică și pusă la dispoziție cât mai rapid și mai eficient posibil, în conformitate cu Declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei adoptată cu ocazia reuniunii de conciliere din 17 iulie 2008, precum și pentru a respecta AII din 2 decembrie 2013 în ceea ce privește adoptarea deciziilor de mobilizare a Fondului european de ajustare la globalizare (FEG);

C.  întrucât adoptarea noului Regulament privind FEG reflectă acordul la care au ajuns Parlamentul European și Consiliul de a reintroduce criteriul de mobilizare în caz de criză, de a majora contribuția financiară a Uniunii la 60 % din costurile totale estimate ale măsurilor propuse, de a crește eficiența prelucrării cererilor privind FEG la Comisie și în cadrul Parlamentului European și al Consiliului prin scurtarea timpului de evaluare și aprobare, de a extinde gama de acțiuni și de beneficiari eligibili prin includerea persoanelor care desfășoară activități independente și a tinerilor și de a finanța stimulente pentru înființarea unor afaceri proprii;

D.  întrucât Grecia a prezentat cererea EGF/2014/015 GR/Attica publishing activities pentru o contribuție financiară din FEG ca urmare a 705 de disponibilizări din 46 de întreprinderi a căror activitate se încadrează în diviziunea 58 din NACE a doua revizuire (activități editoriale)(4) în regiunea de nivel NUTS 2(5) Attica (EL 30) din Grecia;

E.  întrucât cererea îndeplinește criteriile de eligibilitate stabilite prin Regulamentul privind FEG,

1.  ia act de faptul că condițiile prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind FEG sunt îndeplinite și, prin urmare, este de acord cu Comisia că Grecia are dreptul la o contribuție financiară în temeiul regulamentului respectiv;

2.  ia act de faptul că autoritățile elene au depus cererea pentru contribuția financiară din partea FEG la 4 septembrie 2014 și au completat-o cu informații suplimentare până la 13 noiembrie 2014, iar Comisia a pus la dispoziție evaluarea cererii la 3 februarie 2015;

3.  salută faptul că, pentru a le oferi rapid asistență lucrătorilor, autoritățile elene au decis să demareze furnizarea de servicii personalizate pentru lucrătorii afectați la 28 noiembrie 2014, cu mult înainte de decizia finală de acordare a unui sprijin din partea FEG pentru pachetul coordonat propus;

4.  consideră că disponibilizările din sectorul activităților editoriale din regiunea Attica sunt legate de criza financiară și economică mondială care, pe de o parte, a dus la scăderea veniturilor din gospodărie disponibile, având ca rezultat o scădere drastică a puterii de cumpărare și necesitatea de a prioritiza cheltuielile, reducând sumele destinate produselor care nu sunt de primă necesitate pentru viața de zi cu zi, cum ar fi revistele și ziarele și, pe de altă parte, a dus la reducerea drastică a împrumuturilor acordate întreprinderilor și persoanelor fizice din cauza lipsei de lichidități a băncilor elene;

5.  constată că, până în prezent, sectorul activităților editoriale a mai făcut obiectul unei cereri FEG(6);

6.  observă că se estimează că aceste disponibilizări vor avea un impact negativ uriaș asupra regiunii Attica, pe teritoriul căreia se află deja cea mai mare parte a șomerilor din Grecia, în comparație cu celelalte 12 regiuni;

7.  constată că pachetul coordonat de servicii personalizate care urmează să fie cofinanțate oferă în principal sprijin pentru întreprinderile nou-înființate sub forma unor granturi pentru desfășurarea de activități independente (1 200 000 EUR), dar și orientare profesională, activități de formare, inclusiv formare profesională (1 104 000 EUR), și indemnizații pentru formare (828 000 EUR), precum și pentru căutarea unui loc de muncă și alocații de mobilitate.

8.  salută faptul că pachetul coordonat de servicii personalizate a fost elaborat în consultare cu reprezentanții beneficiarilor vizați; ia act cu satisfacție de faptul că beneficiarii au fost cei care au sugerat Ministerului Muncii din Grecia să depună o cerere de mobilizare a FEG, subliniind impactul imediat și eficacitatea acestuia;

9.  consideră că în cadrul elaborării serviciilor personalizate au fost deosebit de importante rolul de coordonare și implicarea reprezentanților beneficiarilor vizați, luând în considerare faptul că disponibilizările au avut loc în 46 de întreprinderi diferite din sectorul editorial;

10.  salută faptul că se așteaptă ca toți lucrătorii disponibilizați eligibili să participe la măsurile sprijinite de FEG;

11.  reamintește importanța îmbunătățirii capacității de inserție profesională a tuturor lucrătorilor prin cursuri de formare adaptate și prin recunoașterea capacităților și a competențelor acumulate de aceștia în cursul carierei profesionale; se așteaptă ca oferta de cursuri de formare din pachetul coordonat să fie adaptată nu numai la nevoile lucrătorilor disponibilizați, ci și la nevoile efective ale mediului de afaceri;

12.  salută faptul că s-a oferit tuturor lucrătorilor posibilitatea de a participa la diverse activități de orientare profesională în cadrul cărora vor primi consiliere individuală, personalizată și unde li se vor pune la dispoziție planuri de reintegrare pe piața forței de muncă;

13.  subliniază că asistența din partea FEG poate cofinanța doar măsuri active pe piața muncii care conduc la ocuparea durabilă, pe termen lung, a forței de muncă; reiterează faptul că asistența din partea FEG nu trebuie să înlocuiască acțiunile care țin de responsabilitatea întreprinderilor în temeiul legislației naționale sau al contractelor colective de muncă și nici măsurile de restructurare a unor întreprinderi sau sectoare de activitate;

14.  constată că suma maximă eligibilă de 15 000 EUR va fi acordată unui număr de maximum 80 de lucrători selectați, drept contribuție pentru a începe o afacere proprie; subliniază că scopul acestei măsuri este de a promova antreprenoriatul, oferind finanțare pentru inițiative de afaceri viabile, ceea ce ar trebui să determine crearea de noi locuri de muncă pe termen mediu;

15.  constată că aproximativ 80 de lucrători vor primi o alocație de mobilitate, cu scopul de a sprijini mutarea lor, după ce au acceptat o ofertă de muncă ce implică schimbarea reședinței;

16.  constată că contribuția pentru activitățile pregătitoare, management, informare și publicitate, control și raportare reprezintă 3,36 % din bugetul total; constată, de asemenea, că aproape jumătate din această sumă este prevăzută pentru activități de informare și publicitate;

17.  aprobă decizia anexată la prezenta rezoluție;

18.  încredințează Președintelui sarcina de a semna această decizie împreună cu Președintele Consiliului și de a asigura publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

19.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, împreună cu anexa, Consiliului și Comisiei.

ANEXĂ

DECIZIA PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare

(cererea EGF/2014/015 GR/Attica publishing activities din partea Greciei)

(Textul prezentei anexe nu este reprodus aici, întrucât corespunde cu actul final, Decizia (UE) 2015/642.)

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 855.
(2) JO L 347, 20.12.2013, p. 884.
(3) JO C 373, 20.12.2013, p. 1.
(4) Regulamentul (CE) nr. 1893/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 de stabilire a Nomenclatorului statistic al activităților economice NACE a doua revizuire și de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 3037/90 al Consiliului, precum și a anumitor regulamente CE privind domenii statistice specifice (JO L 393, 30.12.2006, p. 1).
(5) Regulamentul (UE) nr. 1046/2012 al Comisiei din 8 noiembrie 2012 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1059/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind instituirea unui nomenclator comun al unităților teritoriale de statistică (NUTS) privind transmiterea seriilor temporale privind noua împărțire regională (JO L 310, 9.11.2012, p. 34).
(6) EGF/2009/024 NL Noord Holland și Zuid Holland Divizia 58, (COM(2010)0532 din 1.10.2010).


Cererea de ridicare a imunității lui António Marinho e Pinto
PDF 210kWORD 54k
Decizia Parlamentului European din 25 martie 2015 privind cererea de ridicare a imunității lui António Marinho e Pinto (2014/2191(IMM))
P8_TA(2015)0083A8-0062/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere cererea de ridicare a imunității lui António Marinho e Pinto, transmisă la 8 octombrie 2014 de către dl Rodrigo Pereira da Costa, judecător la Tribunalul Districtual Coimbra, (ref. 6076/12.0TDLSB) și comunicată în ședința plenară din 12 noiembrie 2014,

–  în urma audierii lui António Marinho e Pinto, în conformitate cu articolul 9 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere articolele 8 și 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, precum și articolul 6 alineatul (2) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct,

–  având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene din 12 mai 1964, 10 iulie 1986, 15 și 21 octombrie 2008, 19 martie 2010 și 6 septembrie 2011(1),

–  având în vedere articolul 157 alineatele (2) și (3) din Constituția Republicii Portugheze,

–  având în vedere articolul 5 alineatul (2), articolul 6 alineatul (1) și articolul 9 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0062/2015),

Α.  întrucât judecătorul Tribunalului Districtual Coimbra a transmis o cerere de ridicare a imunității parlamentare a deputatului în Parlamentul European António Marinho e Pinto, în legătură cu o posibilă acțiune în justiție pentru o presupusă infracțiune;

Β.  întrucât, în conformitate cu articolul 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, membrii Parlamentului European beneficiază, pe teritoriul național, de imunitățile recunoscute membrilor parlamentului propriei țări;

C.  întrucât, în temeiul articolului 157 alineatele (2) și (3) din Constituția Republicii Portugheze, membrii parlamentului nu pot fi urmăriți penal, arestați, reținuți sau supuși vreunei alte măsuri restrictive de libertate fără acordul prealabil al adunării;

D.  întrucât António Marinho e Pinto este acuzat de defăimarea unor funcționari din cadrul Baroului portughez;

Ε.  întrucât este evident că acuzațiile nu au nicio legătură cu calitatea de deputat în Parlamentul European a lui António Marinho e Pinto, ci cu funcția sa anterioară de președinte al Baroului portughez;

F.  întrucât acțiunile presupuse nu constituie opinii sau voturi exprimate în cadrul exercitării funcțiunilor de deputat în Parlamentul European, în sensul articolului 8 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene;

G.  întrucât nu există suspiciuni potrivit cărora, în spatele procedurii, s-ar afla vreo încercare de obstrucționare a activității politice a lui Antonio Marinho e Pinto (fumus persecutionis), având în vedere că procedura a fost pusă în mișcare înainte ca acesta să-și ocupe locul în Parlamentul European;

1.  hotărăște să ridice imunitatea lui António Marinho e Pinto;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite imediat prezenta decizie, precum și raportul comisiei competente, judecătorului Tribunalului Districtual Coimbra și lui António Marinho e Pinto.

(1) Hotărârea Curții de Justiție din 12 mai 1964, Wagner/Fohrmann și Krier, 101/63, ECLI:EU:C:1964:28, hotărârea Curții de Justiție din 10 iulie 1986, Wybot/Faure și alții, 149/85, ECLI:EU:C:1986:310, hotărârea Tribunalului din 15 octombrie 2008, Mote/Parlamentul, T-345/05, ECLI:EU:T:2008:440, hotărârea Curții de Justiție din 21 octombrie 2008, Marra/De Gregorio și Clemente, pronunțată în cauzele conexe C-200/07 și C-201/07, ECLI:EU:C:2008:579, hotărârea Tribunalului din 19 martie 2010, Gollnisch/Parlamentul, T-42/06, ECLI:EU:T:2010:102, hotărârea Curții de Justiție din 6 septembrie 2011, Patriciello, C-163/10, ECLI: EU:C:2011:543.


Cererea de ridicare a imunității lui Ivan Jakovčić
PDF 216kWORD 60k
Decizia Parlamentului European din 25 martie 2015 privind cererea de ridicare a imunității lui Ivan Jakovčić (2014/2169(IMM))
P8_TA(2015)0084A8-0059/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere cererea de ridicare a imunității lui Ivan Jakovčić, transmisă la 5 septembrie 2014 de către avocatul persoanei vătămate, având calitatea de reclamant în cauza aflată pe rolul Tribunalului Municipal Pazin (Croația) (nr. ref. K-143/14), și anunțată în plen la 23 octombrie 2014,

–  având în vedere scrisorile Reprezentantului permanent al Republicii Croația pe lângă UE din 14 februarie 2014 și 16 ianuarie 2015, prin care acesta confirmă faptul că, în conformitate cu prevederile pertinente ale legislației croate, o persoană vătămată care are calitatea de reclamant poate solicita ridicarea imunității unui membru croat al Parlamentului European,

–  în urma audierii lui Ivan Jakovčić în conformitate cu articolul 9 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere articolul 8 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, precum și articolul 6 alineatul (2) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct,

–  având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene din 12 mai 1964, 10 iulie 1986, 15 și 21 octombrie 2008, 19 martie 2010, 6 septembrie 2011 și 17 ianuarie 2013(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 24 aprilie 2009 referitoare la imunitatea parlamentară în Polonia(2),

–  având în vedere articolele 23 și 28 din Regulamentul de procedură al Parlamentului croat,

–  având în vedere articolul 61 alineatul (1) din Codul de procedură penală croat,

–  având în vedere articolul 5 alineatul (2), articolul 6 alineatul (1) și articolul 9 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0059/2015),

A.  întrucât avocatul unui reclamant privat a solicitat ridicarea imunității parlamentare a deputatului în Parlamentul European Ivan Jakovčić, în legătură cu o procedură judiciară având ca obiect o presupusă infracțiune de calomnie;

B.  întrucât, prin scrisoarea din 14 februarie 2014, Reprezentantul permanent al Republicii Croația pe lângă UE l-a informat pe Președintele Parlamentului că, în lipsa unor norme procedurale specifice cu privire la cererea de ridicare a imunității membrilor croați ai Parlamentului European, ar trebui aplicate prevederile care reglementează cererile de ridicare a imunității membrilor parlamentului național și că, conform acestor dispoziții, cererea de autorizare a arestării preventive sau a începerii urmăririi penale a unui deputat poate fi formulată de orice organism de stat autorizat, de persoana vătămată având calitatea de reclamant sau de un reclamant privat;

C.  întrucât, prin scrisoarea din 16 ianuarie 2015, Reprezentantul permanent al Republicii Croația pe lângă UE a confirmat faptul că procedura judiciară în legătură cu care a fost solicitată ridicarea imunității dlui Jakovčić este într-adevăr pendinte la instanța competentă din Croația;

D.  întrucât, în conformitate cu articolul 8 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, deputații în Parlamentul European nu pot face obiectul niciunei forme de urmărire, detenției sau vreunei proceduri judiciare pentru opiniile sau voturile exprimate în exercițiul funcțiunilor lor;

E.  întrucât scopul acestei dispoziții este de a asigura în principiu libertatea de exprimare a deputaților în Parlamentul European, însă acest drept la liberă exprimare nu autorizează calomnia, defăimarea, incitarea la ură sau atentatul la onoarea altor persoane;

F.  întrucât cererea de ridicare a imunității se referă la procedura penală pusă în mișcare împotriva dlui Jakovčić în temeiul articolului 147 alineatele (1) și (2) din Codul penal croat, pentru declarațiile defăimătoare pe care acesta se presupune că le-ar fi făcut în cursul unui interviu de la Radioteleviziunea croată HRT în 22 iulie 2014;

G.  întrucât, în temeiul articolului 61 alineatul (1) din Codul de procedură penală croat (Zakon o kaznenom postupku), în cazul unei acuzări private, acuzațiile private trebuie să fie formulate în termen de trei luni de la data la care persoana fizică sau juridică a luat cunoștință de infracțiune și de făptuitorul ei;

H.  întrucât, în conformitate cu articolul 9 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Parlamentului European, cererile de ridicare a imunității trebuie să fie analizate fără întârziere, dar ținând seama de complexitatea lor;

I.  întrucât dl Jakovčić era deputat în Parlamentul European la data interviului; întrucât declarațiile despre care se presupune că ar fi fost făcute se referă însă la o chestiune care datează dintr-o perioadă în care acesta nu deținea încă respectiva demnitate;

J.  întrucât, în consecință, declarațiile în cauză nu au o legătură directă și evidentă cu îndeplinirea de către dl Jakovčić a îndatoririlor sale de deputat în Parlamentul European și nu reprezintă opinii sau voturi exprimate în exercitarea funcțiunilor sale de membru al Parlamentului European, în sensul articolului 8 din Protocolul nr. 7;

K.  întrucât, din aceste motive, nu se poate considera că dl Jakovčić a acționat în exercițiul funcțiunilor sale de membru al Parlamentului European;

1.  reține că cererea de ridicare a imunității dlui Jakovčić a fost prezentată de autoritatea competentă, în sensul articolului 9 alineatul (1) din Regulamentul de procedură și că, din aceste motive, trebuie considerată admisibilă; consideră, de asemenea, că, având în vedere articolul 9 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură, Parlamentului nu-i poate fi impus vreun termen până la care să ajungă la o hotărâre privind o cerere de ridicare a imunității;

2.  hotărăște să ridice imunitatea lui Ivan Jakovčić;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite imediat prezenta decizie, precum și raportul comisiei competente, autorității competente a Republicii Croația și lui Ivan Jakovčić.

(1) Hotărârea Curții de Justiție din 12 mai 1964, Wagner/Fohrmann și Krier, 101/63, ECLI:EU:C:1964:28, hotărârea Curții de Justiție din 10 iulie 1986, Wybot/Faure și alții, 149/85, ECLI:EU:C:1986:310, hotărârea Tribunalului din 15 octombrie 2008, Mote/Parlamentul, T-345/05, ECLI:EU:T:2008:440, hotărârea Curții de Justiție din 21 octombrie 2008, Marra/De Gregorio și Clemente, pronunțată în cauzele conexe C-200/07 și C-201/07, ECLI:EU:C:2008:579, hotărârea Tribunalului din 19 martie 2010, Gollnisch/Parlamentul, T-42/06, ECLI:EU:T:2010:102, hotărârea Curții de Justiție din 6 septembrie 2011, Patriciello, C-163/10, ECLI: EU:C:2011:543, hotărârea Tribunalului din 17 ianuarie 2013, Gollnisch/Parlamentul, pronunțată în cauzele conexe T-346/11 și T-347/11, ECLI:EU:T:2013:23.
(2) JO C 184 E, 8.7.2010, p. 72.


Mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare: cererea EGF/2014/016 IE/Lufthansa Technik - Irlanda
PDF 240kWORD 78k
Rezoluţie
Anexă
Rezoluţia Parlamentului European din 25 martie 2015 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare în conformitate cu punctul 13 din Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (cererea EGF/2014/016 IE/Lufthansa Technik, din partea Irlandei) (COM(2015)0047 – C8-0038/2015 – 2015/2045(BUD))
P8_TA(2015)0085A8-0052/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2015)0047 – C8-0038/2015),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1309/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de ajustare la globalizare (2014–2020) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1927/2006(1) (Regulamentul privind FEG),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020(2), în special articolul 12,

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară(3) (AII din 2 decembrie 2013), în special punctul 13,

–  având în vedere procedura trilogului prevăzută la punctul 13 din AII din 2 decembrie 2013,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru dezvoltare regională,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A8-0052/2015),

A.  întrucât Uniunea a instituit instrumente legislative și bugetare pentru a oferi un sprijin suplimentar lucrătorilor afectați de schimbările majore intervenite în structura comerțului mondial sau care au fost disponibilizați din cauza crizei economice și financiare mondiale și pentru a le acorda asistență în procesul de reintegrare pe piața muncii;

B.  întrucât asistența financiară oferită de Uniune lucrătorilor disponibilizați ar trebui să fie dinamică și pusă la dispoziție cât mai rapid și mai eficient posibil, în conformitate cu Declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei adoptată cu ocazia reuniunii de conciliere din 17 iulie 2008, precum și pentru a respecta AII din 2 decembrie 2013 în ceea ce privește adoptarea deciziilor de mobilizare a Fondului european de ajustare la globalizare (FEG);

C.  întrucât adoptarea noului Regulament privind FEG reflectă acordul la care au ajuns Parlamentul European și Consiliul de a reintroduce criteriul de mobilizare în caz de criză, de a majora contribuția financiară a Uniunii la 60 % din costurile totale estimate ale măsurilor propuse, de a crește eficiența prelucrării cererilor privind FEG la Comisie și în cadrul Parlamentului European și al Consiliului prin scurtarea timpului de evaluare și aprobare, de a extinde gama de acțiuni și de beneficiari eligibili prin includerea persoanelor care desfășoară activități independente și a tinerilor și de a finanța stimulente pentru înființarea unor afaceri proprii;

D.  întrucât Irlanda a depus cererea EGF/2014/016 IE/Lufthansa Technik pentru o contribuție financiară din partea FEG, în urma a 424 de disponibilizări efectuate la Lufthansa Technik Airmotive Ireland Ltd (LTAI) și la doi dintre furnizorii săi din Irlanda;

E.  întrucât autoritățile irlandeze vor furniza servicii personalizate cofinanțate de FEG unui număr de până la 200 de tineri care nu sunt încadrați muncă și nu urmează niciun program educațional sau de formare (NEET), cu vârsta sub 25 de ani la data prezentării cererii, în plus față de cei 250 de beneficiari vizați;

F.  întrucât cererea nu îndeplinește criteriile prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul FEG și a fost depusă în temeiul prevederii privind circumstanțele excepționale de la articolul 4 alineatul (2) din regulamentul respectiv,

1.  este de acord cu Comisia că circumstanțele excepționale prezentate de autoritățile irlandeze - faptul că concedierile au un impact puternic asupra ocupării forței de muncă și a economiei locale și regionale - justifică derogarea de la criteriile de intervenție prevăzute la articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul privind FEG și că, prin urmare, Irlanda are dreptul la o contribuție financiară în temeiul regulamentului respectiv; constată totuși că circumstanțele excepționale se referă în acest caz doar la 250 de persoane; recomandă, în această privință, Comisiei să stabilească criterii clare pentru cererile care se referă la mai puțin de 500 de lucrători; subliniază că, în cazul în care criteriile prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din regulamentul respectiv nu sunt îndeplinite în totalitate, cererile ar trebui evaluate de la caz la caz, iar cererile care nu îndeplinesc condițiile de bază nu ar trebui aprobate în mod automat;

2.  ia act de faptul că autoritățile irlandeze au depus cererea pentru contribuția financiară din partea FEG la 19 septembrie 2014 și au completat-o cu informații suplimentare până la 14 noiembrie 2014, iar Comisia a pus la dispoziție evaluarea cererii la 6 februarie 2015;

3.  salută faptul că, pentru a le oferi rapid asistență lucrătorilor, autoritățile irlandeze au decis să demareze furnizarea de servicii personalizate pentru lucrătorii afectați la 7 decembrie 2013, cu mult înainte de decizia și chiar de cererea de acordare a unui sprijin din partea FEG pentru pachetul coordonat propus; subliniază că serviciile personalizate deja oferite vor fi eligibile pentru finanțare din partea FEG;

4.  consideră că disponibilizările din cadrul sectorului „Repararea și instalarea mașinilor și echipamentelor” din regiunea de sud și de est a Irlandei au legătură cu schimbările structurale majore intervenite în practicile comerciale internaționale ca urmare a globalizării, astfel cum o demonstrează închiderea întreprinderii LTAI în urma unei schimbări majore în ceea ce privește comerțul din UE cu bunuri și servicii din cauza unei tranziții tehnologice către producerea de noi generații de aeronave și componente, schimbarea practicilor generale de producție de componente de aeronavă care are un impact asupra aspectelor fundamentale ale pieței și asupra modelului de afaceri care stă la baza LTAI, precum și schimbarea locației producției de aeronave la nivel mondial; ia act de tendința transportatorilor aerieni vest-europeni și americani de a trimite aeronavele cu fuzelaj lat în China pentru reparații capitale și de faptul că întreprinderea-mamă, Lufthansa Technik, a decis, de asemenea, să încredințeze operațiunile sale de reparații, întreținere și revizie la nivel mondial pentru Airbus A330/340 filialei sale Lufthansa Technik Filipine;

5.  ia act de faptul că, până în prezent, sectorul „Repararea și instalarea mașinilor și echipamentelor” a făcut obiectul a două cereri FEG (inclusiv cazul de față), celălalt caz bazându-se pe criza financiară și economică mondială(4);

6.  constată că se așteaptă ca aceste disponibilizări să aibă efecte negative extreme asupra regiunii de sud și de est a Irlandei, care prezintă un dezavantaj local semnificativ, după cum o demonstrează următorii indicatori socioeconomici: niveluri scăzute de educație, lipsa calificărilor profesionale și un număr ridicat de locuințe aflate în administrarea autorităților locale; consideră că toți acești factori ilustrează un dezavantaj considerabil și sărăcie pe plan local și că, în plus, o serie de disponibilizări din ultimii ani din întreprinderile din acest sector au îngreunat și continuă să îngreuneze găsirea unui nou loc de muncă pentru forța de muncă din acest sector care dispune de anumite competențe foarte specifice care vor fi dificil de exploatat în alte sectoare; subliniază că Blanchardstown-Tyrrelstown, Tallaght-Killinarden, Clondalkin-Rowlagh și Tallaght-Fettercairn sunt câteva dintre zonele de reședință ale lucrătorilor Lufthansa, în care rata medie a șomajului este de aproximativ 23 %;

7.  subliniază că forța de muncă din acest sector dispune de anumite competențe foarte specifice care vor fi dificil de exploatat în alte sectoare, împiedicând astfel lucrătorii să își găsească un nou loc de muncă cu ușurință; regretă că acest lucru este în special adevărat în cazul lucrătorilor care sunt mai aproape de pensionare (aproximativ 20 % dintre lucrătorii de la Lufthansa Technik) sau care au avut același angajator timp de mai mulți ani;

8.  constată că, în prezent, există aproximativ 1 550 de angajați în acest sector în Irlanda și că cifrele prezentate de autoritățile irlandeze indică o reducere cu aproximativ 52 % a ofertei totale de locuri de muncă în acest domeniu;

9.  constată că pachetul coordonat de servicii personalizate care urmează să fie cofinanțate cuprinde servicii de orientare și planificare profesională, granturi FEG de formare, programe de formare continuă, programe de învățământ superior, mijloace de sprijin pentru întreprinderi și activitatea independentă, suplimente de venit, inclusiv programul de contribuții la cheltuielile de participare la cursurile FEG;

10.  observă că autoritățile irlandeze au decis să furnizeze servicii personalizate cofinanțate de FEG unui număr de până la 200 de tineri care nu sunt încadrați muncă și nu urmează niciun program educațional sau de formare (NEET), cu vârsta sub 25 de ani, în plus față de lucrătorii disponibilizați; constată, de asemenea, că tinerii NEET nu aparțin grupului de lucrători disponibilizați și nu au fost angajați în același sector;

11.  observă că serviciile personalizate care urmează a fi acordate tinerilor NEET constau în aceleași opțiuni ca și cele prevăzute pentru lucrătorii concediați, dar vor fi adaptate pentru fiecare tânăr NEET, după caz; reamintește că acțiunile propuse ar trebui să țină seama de diferențele dintre nevoile lucrătorilor concediați și cele ale NEET;

12.  salută faptul că pachetul coordonat de servicii personalizate a fost elaborat în consultare cu beneficiarii vizați și cu reprezentanții lor, precum și cu sindicatele;

13.  salută faptul că Department of Social Protection a realizat o anchetă cuprinzătoare referitoare la lucrătorii afectați pentru a identifica lucrătorii vizați, nivelul lor de educație și de formare și nevoile lor potențiale în materie de servicii personalizate, cu scopul de a îmbunătăți perspectivele acestora de reangajare;

14.  constată că autoritățile intenționează să aplice pragul maxim admisibil de 35 % din totalul costurilor pentru alocații și stimulente sub formă de suplimente de venit, inclusiv contribuții la cheltuielile de participare la cursuri; recunoaște că aceste alocații nu înlocuiesc măsurile sprijinite prin fonduri naționale;

15.  apreciază intenția autorităților irlandeze de înființa un forum consultativ sau un alt proces interactiv care să completeze activitatea continuă a unității de coordonare a FEG, odată ce sprijinul FEG a fost acordat;

16.  reamintește importanța îmbunătățirii capacității de inserție profesională a tuturor lucrătorilor prin cursuri de formare adaptate și prin recunoașterea capacităților și a competențelor acumulate de aceștia în cursul carierei profesionale; se așteaptă ca oferta de cursuri de formare din pachetul coordonat să fie adaptată nu numai la nevoile lucrătorilor disponibilizați, ci și la nevoile efective ale mediului de afaceri;

17.  reamintește că, în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul privind FEG, la conceperea pachetului coordonat de servicii personalizate ar trebui să se anticipeze perspectivele de pe piața muncii și competențele necesare în viitor și să se asigure compatibilitatea cu tranziția către o economie eficientă în ceea ce privește utilizarea resurselor și sustenabilă;

18.  subliniază, de asemenea, că asistența din partea FEG poate cofinanța doar măsuri active pe piața muncii care conduc la ocuparea durabilă, pe termen lung, a forței de muncă; reiterează faptul că asistența din partea FEG nu trebuie să înlocuiască acțiunile care țin de responsabilitatea întreprinderilor, în temeiul legislației naționale sau al contractelor colective de muncă, și nici măsurile de restructurare a unor întreprinderi sau sectoare de activitate; recomandă Comisiei să evalueze posibilitatea de a reduce la 200 numărul minim de lucrători disponibilizați necesar pentru proiectele FEG din cauza impactului asupra nivelului șomajului al disponibilizărilor din IMM-urile afectate de criza economică;

19.  salută faptul că principiile egalității de tratament și nediscriminării vor fi respectate în ceea ce privește accesul la acțiunile propuse și punerea lor în aplicare;

20.  aprobă decizia anexată la prezenta rezoluție;

21.  încredințează Președintelui sarcina de a semna această decizie împreună cu Președintele Consiliului și de a asigura publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

22.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, împreună cu anexa, Consiliului și Comisiei.

ANEXĂ

DECIZIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (cererea EGF/2014/016 IE/Lufthansa Technik din partea Irlandei)

(Textul prezentei anexe nu este reprodus aici, întrucât corespunde cu actul final, Decizia (UE) 2015/643.)

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 855.
(2) JO L 347, 20.12.2013, p. 884.
(3) JO C 373, 20.12.2013, p. 1.
(4) EGF/2009/021 IE/SR Technics.


Cererea de ridicare a imunității lui Viktor Uspaskich
PDF 444kWORD 68k
Decizia Parlamentului European din 25 martie 2015 privind cererea de ridicare a imunității lui Viktor Uspaskich (2014/2095(IMM))
P8_TA(2015)0086A8-0061/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere cererea de ridicare a imunității lui Viktor Uspaskich, transmisă de autoritățile judiciare lituaniene la 21 iulie 2014, în legătură cu o procedură penală pendinte la Curtea de Apel a Republicii Lituania și comunicată în ședința plenară din 15 septembrie 2014,

–  în urma audierii lui Viktor Uspaskich la 24 martie 2015, în conformitate cu articolul 9 alineatul (5) din Regulamentul de procedură,

–  având în vedere articolul 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene („Protocolulˮ), precum și articolul 6 alineatul (2) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea deputaților în Parlamentul European prin vot universal direct,

–  având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene din 12 mai 1964, 10 iulie 1986, 15 și 21 octombrie 2008, 19 martie 2010, 6 septembrie 2011 și 17 ianuarie 2013(1),

–  având în vedere articolul 62 din Constituția Republicii Lituania,

–  având în vedere Decizia din 7 septembrie 2010 a Parlamentului European(2),

–  având în vedere articolul 5 alineatul (2), articolul 6 alineatul (1) și articolul 9 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0061/2015),

A.  întrucât Tribunalul Districtual Vilnius a pronunțat o hotărâre, care nu a devenit încă definitivă, prin care Viktor Uspaskich, deputat în Parlamentul European, este găsit vinovat;

B.  întrucât aceeași procedură este acum pendinte la Curtea de Apel din Republica Lituania;

C.  întrucât acuzațiile aduse dlui Viktor Uspaskich nu sunt legate de opiniile sau voturile exprimate în exercitarea funcțiunilor sale de deputat în Parlamentul European și, în consecință, articolul 8 din Protocol nu este aplicabil;

D.  întrucât, în temeiul articolului 9 din Protocol, pe durata sesiunilor Parlamentului European, membrii acestuia se bucură, pe teritoriul statului din care provin, de imunitățile acordate deputaților din parlamentul statului respectiv, iar imunitatea nu poate fi invocată în situația în care un deputat este surprins în flagrant delict și aceasta nu împiedică Parlamentul European să își exercite dreptul de a ridica imunitatea unuia dintre membrii săi,

E.  întrucât, în conformitate cu articolul 62 din Constituția Republicii Lituania, un membru al parlamentului național (Seimas) nu poate fi urmărit penal, nu poate fi reținut și nu poate face obiectul unei măsuri de restrângere a libertății fără asentimentul Seimas-ului;

F.  întrucât împotriva lui Viktor Uspaskich, deputat în Parlamentul European, a fost pusă în mișcare o procedură penală actualmente pendinte la Tribunalul Districtual Vilnius, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor sancționate la articolul 24 alineatul (4), coroborat cu articolul 222 alineatul (1), articolul 220 alineatul (1), articolul 24 alineatul (4) coroborat cu articolul 220 alineatul (1), articolul 205 alineatul (1) și articolul 24 alineatul (4) coroborat cu articolul 205 alineatul (1) din Codul penal al Republicii Lituania;

G.  întrucât, la 14 iulie 2009, Procurorul General al Republicii Lituania a solicitat ridicarea imunității lui Viktor Uspaskich în legătură cu procedura penală menționată mai sus;

H.  întrucât, la 27 ianuarie 2010, Viktor Uspaskich a fost audiat pentru prima dată de Comisia pentru afaceri juridice, în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul de procedură, iar la 2 septembrie 2010, după clarificarea a două aspecte juridice, pe baza unor răspunsuri din partea autorităților lituaniene, acesta a fost audiat din nou de Comisia pentru afaceri juridice, acordându-i-se astfel dreptul de a fi audiat în condiții echitabile la toate nivelurile posibile;

I.  întrucât, la 7 septembrie 2010(3), Parlamentul European a hotărât să ridice imunitatea lui Viktor Uspaskich

J.  întrucât, la 5 aprilie 2011, Viktor Uspaskich a depus o cerere de apărare a imunității sale, afirmând, printre altele, că nu ar fi fost audiat suficient de Comisia pentru afaceri juridice și, în plus, a pretins că procedura penală îndreptată împotriva sa a fost motivată politic, fiind împiedicat să-și exercite funcțiunile parlamentare;

K.  întrucât, prin scrisoarea sa din 11 aprilie 2011, Viktor Uspaskich a solicitat reconsiderarea Deciziei din 7 septembrie 2010 a Parlamentului, pe motiv că ar fi apărut fapte presupus noi, care ar fi fost date publicității de WikiLeaks, despre care domnia sa a pretins că ar demonstra că ar fi fost victima unui fumus persecutionis;

L.  întrucât această cerere a fost respinsă deoarece nu a fost stabilită nicio legătură adecvată între faptele prezumtiv noi și punerea în mișcare a procedurii îndreptate împotriva lui Viktor Uspaskich sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals intelectual în contabilitate;

M.  întrucât Parlamentul European a hotărât să nu apere(4)imunitatea lui Viktor Uspaskich;

N.  întrucât, la 12 iulie 2013, Tribunalul Districtual Vilnius l-a găsit pe Viktor Uspaskich vinovat de încălcarea articolului 24 alineatul (4) coroborat cu articolul 222 alineatul (1) din Codul penal al Republicii Lituania și, în consecință, l-a condamnat la patru ani de închisoare cu executare;

O.  întrucât atât Viktor Uspaskich, cât și Parchetul au declarat ulterior apel, astfel că aceeași procedură judiciară pe baza căreia a fost ridicată imunitatea lui Viktor Uspaskich este în prezent pendinte în apel;

P.  întrucât, în faza de apel a procedurii este necesară o nouă decizie a Parlamentului European, deoarece, în conformitate cu articolul 62 din Codul penal al Republicii Lituania, un membru al parlamentului național (Seimas) nu poate fi urmărit penal fără încuviințarea Seimas-ului;

Q.  întrucât, în conformitate cu articolul 9 litera (a) din Protocol, sfera de cuprindere și semnificația imunității de care beneficiază deputații pe teritoriul propriului lor stat sunt determinate de normele naționale în materie;

R.  întrucât Viktor Uspaskich susține că temeiul juridic în baza căruia au fost formulate acuzațiile s-a modificat și că, cu toate acestea, acuzarea și organele judiciare pot proceda la o reîncadrare, cu condiția ca faptele care se află la originea procedurii să fie aceleași;

S.  întrucât, din lucrările dosarului, se desprinde clar că faptele pe care se întemeiază acuzațiile au rămas în permanență aceleași;

T.  întrucât Viktor Uspaskich susține că, la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, sunt pendinte două cauze care îl privesc, însă întrucât, în urma unei examinări, s-a constatat că aceste două cauze nu au legătură cu cauza de față;

U.  întrucât o cauză poate fi adusă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului numai după epuizarea tuturor căilor de atac disponibile la nivel național și, în consecință, nu este cu putință ca procesele pendinte la Curtea de Apel a Republicii Lituania să facă, în același timp, obiectul proceselor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului;

V.  întrucât, prin scrisoarea sa din 24 octombrie 2014, Viktor Uspaskich a expus alte fapte, care ar fi trebuit să demonstreze că a fost victima unui fumus persecutionis;

W.  întrucât, pe lângă aceasta, Viktor Uspaskich se referă la documentele WikiLeaks considerându-le probe noi, însă aceste documente au fost deja puse în discuție în cadrul procedurii de ridicare a imunității pornite la 5 aprilie 2011 și nu constituie probe concludente sau relevante;

X.  întrucât nici de această dată nu s-a putut stabili o legătură suficientă între faptele nou expuse și punerea în mișcare a procedurii îndreptate împotriva lui Viktor Uspaskich sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals intelectual în contabilitate;

Y.  întrucât, în consecință, nu sunt disponibile dovezi convingătoare care să demonstreze existența unui fumus persecutionis și deoarece faptele de care este acuzat Viktor Uspaskich nu au nimic de a face cu activitatea sa în calitate de membru al Parlamentului European;

Z.  întrucât decizia de ridicare a imunității în temeiul articolului 9 alineatul (7) din Regulamentul de procedură nu constituie, în niciun fel, o pronunțare cu privire la vinovăție sau nevinovăție, dat fiind că această chestiune face obiectul unei proceduri la nivel național;

AA.  întrucât, mai mult decât atât, în contextul unei proceduri de ridicare a imunității, Comisiei pentru afaceri juridice nu îi incumbă să verifice sistemele judiciare ale fiecărui stat membru în parte;

1.  hotărăște să ridice imunitatea lui Viktor Uspaskich ;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite imediat prezenta decizie, precum și raportul comisiei competente, autorității competente din Republica Lituania.

(1) Hotărârea Curții de Justiție din 12 mai 1964, Wagner/Fohrmann și Krier, 101/63, ECLI:EU:C:1964:28, hotărârea Curții de Justiție din 10 iulie 1986, Wybot/Faure și alții, 149/85, ECLI:EU:C:1986:310, hotărârea Tribunalului din 15 octombrie 2008, Mote/Parlamentul, T-345/05, ECLI:EU:T:2008:440, hotărârea Curții de Justiție din 21 octombrie 2008, Marra/De Gregorio și Clemente, pronunțată în cauzele conexe C-200/07 și C-201/07, ECLI:EU:C:2008:579, hotărârea Tribunalului din 19 martie 2010, Gollnisch/Parlamentul, T-42/06, ECLI:EU:T:2010:102, hotărârea Curții de Justiție din 6 septembrie 2011, Patriciello, C-163/10, ECLI: EU:C:2011:543, hotărârea Tribunalului din 17 ianuarie 2013, Gollnisch/Parlamentul, pronunțată în cauzele conexe T-346/11 și T-347/11, ECLI:EU:T:2013:23.
(2) JO C 308 E, 20.10.2011, p. 90.
(3)1 JO C 308 E, 20.10.2011, p. 90.
(4) JO C 165 E, 11.6.2013, p. 80.


Cererea de apărare a privilegiilor și imunității lui Gabriele Albertini
PDF 222kWORD 69k
Decizia Parlamentului European din 25 martie 2015 privind cererea de apărare a privilegiilor și imunității lui Gabriele Albertini (2014/2096(IMM))
P8_TA(2015)0087A8-0058/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere cererea lui Gabriele Albertini din 28 iulie 2014, comunicată în ședința plenară din 16 septembrie 2014, de apărare a imunității sale în legătură cu o procedură penală aflată pe rolul Tribunalului Brescia (Italia) (ref. 7061/13 R.G.),

–  având în vedere cererea lui Gabriele Albertini din 30 iulie 2014, comunicată în ședința plenară din 16 septembrie 2014, de reanalizare a cererii de apărare a imunității sale în legătură cu o procedură civilă aflată pe rolul Tribunalului Brescia (Italia) (ref. 17851/12 R.G.),

–  având în vedere cererea lui Gabriele Albertini din 17 iulie 2013, comunicată în ședința plenară din 9 septembrie 2013, de reanalizare a cererii de apărare a imunității sale în legătură cu procedura civilă menționată mai sus,

–  în urma audierii lui Gabriele Albertini, în conformitate cu articolul 9 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere articolele 8 și 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, precum și articolul 6 alineatul (2) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct,

–  având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene din 12 mai 1964, 10 iulie 1986, 15 și 21 octombrie 2008, 19 martie 2010, 6 septembrie 2011 și 17 ianuarie 2013(1),

–  având în vedere Decizia din 21 mai 2013 privind cererea de apărare a imunității și privilegiilor lui Gabriele Albertini(2),

–  având în vedere Decizia sa din 24 februarie 2014 privind cererea de reanalizare a cererii de apărare a imunității lui Gabriele Albertini(3),

–  având în vedere articolul 5 alineatul (2) și articolele 7 și 9 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0058/2015),

A.  întrucât un fost deputat în Parlamentul European, Gabriele Albertini, a cerut apărarea imunității sale parlamentare în legătură cu o procedură penală aflată pe rolul unei instanțe din Italia; întrucât acesta a cerut, de asemenea, reanalizarea cererii de apărare a imunității sale în legătură cu o procedură civilă aflată pe rolul aceleiași instanțe;

B.  întrucât cererea de apărare a imunității se referă la opiniile presupus defăimătoare exprimate de dl Albertini într-o întrebare cu solicitare de răspuns scris adresată Ministrului Justiției din Italia la 22 octombrie 2012, cu scopul de a se constata dacă comportamentul lui Alfredo Robledo, un procuror care inițiase o anchetă în care era implicată municipalitatea Milano și privea funcțiunile dlui Albertini ca primar al respectivului oraș în 2005, a constituit o încălcare a eticii profesionale și dacă a fost, în consecință, supus unei proceduri disciplinare;

C.  întrucât solicitarea de reanalizare este legată de o cerere de chemare în judecată a dlui Albertini depusă împotriva sa la Tribunalul Brescia de dl Robledo, referitoare la declarațiile presupus defăimătoare făcute de dl Albertini într-un prim interviu publicat în ziarul italian Il Sole 24 Ore la 26 octombrie 2011 și într-un al doilea interviu, publicat în ziarul italian Corriere della Sera la 19 februarie 2012;

D.  întrucât dl Albertini a folosit expresii foarte asemănătoare, dacă nu chiar identice, atât în întrebarea cu solicitare de răspuns scris, cât și în interviuri, iar cele două proceduri sunt substanțial aceleași, după cum a confirmat și dl Albertini în scris, cu ocazia audierii sale; întrucât aceeași decizie, și anume dacă se impune ca imunitatea dlui Albertini să fie sau nu apărată, trebuie luată în legătură cu ambele proceduri;

E.  întrucât atât întrebarea cu solicitare de răspuns scris, cât și interviurile datează dintr-o perioadă în care dl Albertini era membru al Parlamentului European;

F.  întrucât, în conformitate cu articolul 8 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, membrii Parlamentului European nu pot fi, în niciun fel, cercetați, reținuți sau urmăriți în justiție în legătură cu opiniile sau voturile exprimate în exercitarea funcțiunilor lor;

G.  întrucât, potrivit practicii consacrate a Parlamentului, faptul că o procedură judiciară este de natură civilă sau administrativă ori include anumite aspecte care se încadrează în dreptul civil sau administrativ nu împiedică per se aplicarea imunității acordate prin articolul respectiv;

H.  întrucât, în Decizia sa din 21 mai 2013, Parlamentul a reținut că faptele cauzei, astfel cum sunt prezentate în cererea de chemare în judecată și în explicația orală dată de dl Albertini în fața Comisiei pentru afaceri juridice, arată că declarațiile făcute nu au o legătură directă și evidentă cu exercitarea de către dl Albertini a funcțiunilor sale de membru al Parlamentului European; întrucât Parlamentul a hotărât, în consecință, să nu apere imunitatea dlui Albertini;

I.  întrucât, prin scrisoarea primită la 17 iulie 2013, dl Albertini a solicitat reanalizarea Deciziei din 21 mai 2013 de a nu i se apăra imunitatea; întrucât, prin Decizia sa din 24 februarie 2014, Parlamentul și-a însușit recomandarea Comisiei pentru afaceri juridice de a nu da curs acestei cereri, având în vedere Decizia anterioară a Parlamentului, din 21 mai 2013, de a nu apăra imunitatea dlui Albertini;

J.  întrucât, prin scrisoarea din 30 iulie 2014, dl Albertini a solicitat reanalizarea Deciziei din 21 mai 2013 pentru a doua oară; întrucât, în conformitate cu articolul 9 alineatul (5) din Regulamentul de procedură, dl Albertini a furnizat, de mai multe ori, în perioada dintre septembrie 2014 și martie 2015, documente suplimentare în legătură cu cazul său;

K.  întrucât Curtea de Justiție a statuat că o declarație făcută de un deputat în afara localurilor Parlamentului European poate constitui o opinie exprimată în exercițiul funcțiunilor sale, în sensul articolului 8 din Protocol, având în vedere că nu contează locul în care este făcută o declarație, ci natura și conținutul ei(4); întrucât legătura dintre opinia exprimată și funcțiunile parlamentare ale deputatului trebuie să fie, însă, directă și evidentă(5);

L.  întrucât noile documente prezentate de dl Albertini în susținerea cererii sale nu pun în evidență legătura dintre declarațiile pe care le-a făcut și funcțiunile sale de membru al Parlamentului European; întrucât ele oferă elemente care se raportează, în esență, mai curând la fazele cele mai recente ale procedurilor judiciare în cauză, la fapte ulterioare interviurilor și întrebării cu solicitare de răspuns scris și cu acoperirea lor în presă; întrucât se prezuma că aceste elemente ar dovedi că expresiile folosite nu au un caracter defăimător și că atât procesul intentat în civil, cât și cel intentat în penal ar deriva din ostilitatea politică și personală manifestată față de dl Albertini;

M.  întrucât, însă, potrivit articolului 9 alineatul (7) din Regulamentul de procedură al Parlamentului, deciziile privind imunitatea nu pot, în niciun caz, statua în privința vinovăției sau nevinovăției deputatului sau asupra oportunității sau inoportunității urmăririi penale a acestuia pentru opiniile sau actele care îi sunt imputate, chiar dacă examinarea cererii îi permite comisiei competente să dobândească o cunoaștere aprofundată a faptelor cauzei; întrucât, în conformitate cu practica consacrată a Parlamentului, această prevedere se aplică și proceselor în civil;

N.  întrucât doctrina referitoare la fumus persecutionis, adică la o suspiciune suficient de serioasă și exactă potrivit căreia procesul a fost intentat cu intenția de a-i provoca deputatului în cauză daune de natură politică, se aplică exclusiv spețelor privind imunitatea care intră sub incidența articolului 9 din Protocol, și anume proceselor intentate pentru alte infracțiuni decât cele săvârșite prin intermediul unor opinii sau voturi exprimate care, la rândul lor, sunt acoperite numai de articolul 8 din Protocol(6); întrucât dl Albertini este un fost deputat în Parlamentul European, articolul 9 nu mai este aplicabil în cazul său;

O.  întrucât, în orice caz, cauza de față își are originea în opinii exprimate de un deputat, iar în acest context criteriul determinant pentru a beneficia de imunitate în temeiul articolului 8 din Protocol îl constituie dovada unei legături directe și evidente între opiniile în cauză și exercitarea funcțiunilor parlamentare;

P.  întrucât în cazul examinat nu a fost produsă dovada unei astfel de legături; întrucât, prin urmare, concluzia anterioară, însușită de două ori de Parlament, și anume că dl Albertini, făcând afirmațiile în cauză, nu a acționat în exercițiul funcțiunilor sale de deputat în Parlamentul European continuă să fie valabilă;

1.  menține Deciziile din 21 mai 2013 și, respectiv, 24 februarie 2014, de a nu apăra imunitatea și privilegiile lui Gabriele Albertini și de a nu da curs cererii lui de reanalizare în legătură cu procesul civil intentat împotriva sa;

2.  hotărăște, din aceleași motive, să nu apere imunitatea și privilegiile lui Gabriele Albertini în legătură cu procesul penal intentat împotriva acestuia;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite imediat prezenta decizie, precum și raportul comisiei competente, autorității competente din Republica Italiană și lui Gabriele Albertini.

(1) Hotărârea Curții de Justiție din 12 mai 1964, Wagner/Fohrmann și Krier, 101/63, ECLI:EU:C:1964:28, hotărârea Curții de Justiție din 10 iulie 1986, Wybot/Faure și alții, 149/85, ECLI:EU:C:1986:310, hotărârea Tribunalului din 15 octombrie 2008, Mote/Parlamentul, T-345/05, ECLI:EU:T:2008:440, hotărârea Curții de Justiție din 21 octombrie 2008, Marra/De Gregorio și Clemente, pronunțată în cauzele conexe C-200/07 și C-201/07, ECLI:EU:C:2008:579, hotărârea Tribunalului din 19 martie 2010, Gollnisch/Parlamentul, T-42/06, ECLI:EU:T:2010:102, hotărârea Curții de Justiție din 6 septembrie 2011, Patriciello, C-163/10, ECLI: EU:C:2011:543, hotărârea Tribunalului din 17 ianuarie 2013, Gollnisch/Parlamentul, pronunțată în cauzele conexe T-346/11 și T-347/11, ECLI:EU:T:2013:23.
(2) Texte adoptate, P7_TA(2013)0195.
(3) Procesul verbal din 24 februarie 2014 punctul (7).
(4) Hotărârea pronunțată în cauza Patriciello, menționată mai sus, punctul 30.
(5) Hotărârea pronunțată în cauza Patriciello, menționată mai sus, punctul 35.
(6) Hotărârea pronunțată în cauza Marra, menționată mai sus, punctul 45.


Acordarea de asistență macrofinanciară Ucrainei ***I
PDF 375kWORD 52k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 25 martie 2015 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind acordarea de asistență macrofinanciară Ucrainei (COM(2015)0005 – C8-0005/2015 – 2015/0005(COD))
P8_TA(2015)0088A8-0056/2015

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

—  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2015)0005),

—  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 212 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0005/2015),

—  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 25 martie 2015, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

—  având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional și avizul Comisiei pentru afaceri externe (A8-0056/2015),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 25 martie 2015 în vederea adoptării Deciziei (UE) 2015/... a Parlamentului European și a Consiliului privind acordarea de asistență macrofinanciară Ucrainei

P8_TC1-COD(2015)0005


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Decizia (UE) 2015/601.)


Raportul anual privind fiscalitatea
PDF 370kWORD 160k
Rezoluţia Parlamentului European din 25 martie 2015 referitoare la raportul anual privind fiscalitatea (2014/2144(INI))
P8_TA(2015)0089A8-0040/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolele 26, 110-115 și 120, precum și articolul 241 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere propunerea Comisiei de directivă a Consiliului de punere în aplicare a unei cooperări consolidate în domeniul taxei pe tranzacțiile financiare (COM(2013)0071),

–  având în vedere poziția sa din 3 iulie 2013 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului de punere în aplicare a unei cooperări consolidate în domeniul taxei pe tranzacțiile financiare(1),

–  având în vedere propunerea Comisiei de directivă a Consiliului privind o bază fiscală consolidată comună a societăților (CCCTB) (COM(2011)0121),

–  având în vedere poziția sa din 19 aprilie 2012 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului privind o bază fiscală consolidată comună a societăților (CCCTB)(2),

–  având în vedere propunerea Comisiei de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu de informații în domeniul fiscal (COM(2013)0348),

–  având în vedere propunerea Comisiei de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2011/96/UE privind regimul fiscal comun care se aplică societăților-mamă și filialelor acestora din diferite state membre (COM(2013)0814),

–  având în vedere propunerea Comisiei de directivă a Parlamentului European și a Consiliului din 5 februarie 2013 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului (2013/0025(COD)),

–  având în vedere Recomandările Grupului de Acțiune Financiară Internațională (GAFI) din februarie 2012(3) privind standardele internaționale privind combaterea spălării de bani, a finanțării terorismului și a proliferării acestuia,

–  având în vedere propunerea Comisiei de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată în ceea ce privește o declarație standard privind TVA (COM(2013)0721),

–  având în vedere comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu și Comitetul Economic și Social European privind viitorul taxei pe valoarea adăugată: Spre un sistem de TVA mai simplu, mai solid și mai eficient adaptat la piața unică (COM(2011)0851),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Dubla impunere pe piața unică” (COM(2011)0712),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei privind un plan de acțiune în vederea consolidării luptei împotriva fraudei și a evaziunii fiscale (COM(2012)0722),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei privind modalitățile concrete de intensificare a luptei împotriva fraudei și a evaziunii fiscale, inclusiv în ceea ce privește țările terțe (COM(2012)0351),

–  având în vedere Recomandarea Comisiei 2012/772/UE din 6 decembrie 2012 privind planificarea fiscală agresivă(4),

–  având în vedere Recomandarea Comisiei 2012/771/UE din 6 decembrie 2012 privind măsuri menite să încurajeze țările terțe să aplice standarde minime de bună guvernanță în chestiuni fiscale(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 19 aprilie 2012 referitoare la găsirea de modalități concrete de combatere a fraudei fiscale și a evaziunii fiscale(6),

–  având în vedere Raportul din 10 februarie 2012 al lui Richard Murphy, expert contabil, intitulat „Closing the European Tax Gap”,

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 martie 2011 referitoare la cooperarea cu țările în curs de dezvoltare în ceea ce privește promovarea bunei guvernanțe în chestiuni fiscale(7),

–  având în vedere raportul de actualizare 2012 din 23 octombrie 2014 a studiului „Study to Quantify and Analyse the VAT Gap in the EU-27 Member States” (Studiu privind cuantificarea și analiza disparităților sistemelor de TVA din cele 27 de state membre),

–  având în vedere Rezoluția sa din 21 mai 2013 referitoare la lupta împotriva fraudei, a evaziunii și a paradisurilor fiscale(8),

–  având în vedere Rezoluția Consiliului din 1 decembrie 1997 referitoare la un cod de conduită în domeniul impozitării întreprinderilor(9) și Raportul către Consiliu din 20 iunie 2014 al Grupului de lucru pentru codul de conduită privind impozitarea companiilor,

–  având în vedere raportul OCDE „Addressing Base Erosion and Profit Shifting (BEPS)” (Găsirea unei soluții la erodarea bazei impozabile și transferul profiturilor) (2013), Planul de acțiune al OCDE privind BEPS (2013) și Raportul OCDE din 16 septembrie 2014 către Grupul de lucru G20 privind impactul BEPS în țările cu venituri reduse (2014)(10) și rezultatele preconizate în urma a 7 măsuri cheie,

–  având în vedere Strategia UE 2020 (COM(2010)2020),

–  având în vedere Avizul CESE din 15 octombrie 2014 intitulat „Bilanțul strategiei Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii”(11),

–  având în vedere comunicatul de la finalul Reuniunii miniștrilor de finanțe și a guvernatorilor băncilor centrale din statele G20 care a avut loc la Moscova în zilele de 15 și 16 februarie 2013,

–  având în vedere comunicatul emis în urma reuniunii G20 a șefilor de stat și de guvern de la Brisbane din 15-16 noiembrie 2014,

–  având în vedere concluziile Consiliului Ecofin din 8 iulie 2014(12),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Analiza anuală a creșterii pentru 2014” (COM(2013)0800),

–  având în vedere concluziile Consiliilor Europene din 22 mai, 19-20 decembrie 2013 și 20-21 martie 2014,

–  având în vedere documentele Comisiei Europene privind fiscalitatea: nr. 43 privind Impozitarea activităților financiare(13), nr. 44(14) și 45(15) privind impozitarea companiilor și nr. 48 privind Reformele fiscale în statele membre ale UE(16),

–  având în vedere decizia ECOFIN de a astupa gaura fiscală de care beneficiază grupurile corporatiste(17),

–  având în vedere decizia ECOFIN de a extinde schimbul de informații între autoritățile fiscale(18),

–  având în vedere raportul din 2014 al Comisiei Europene intitulat „Taxation trends in the European Union” (Tendințe în fiscalitatea din Uniunea Europeană)(19),

–  având în vedere recomandările pe 2014 specifice fiecărei țări elaborate de Comisie(20),

–  având în vedere raportul final al Grupului de experți la nivel înalt al Comisiei referitor la Impozitarea economiei digitale(21),

–  având în vedere consultările Comisiei Europene referitoare la impozitare: Reinforcing the Single Market for citizens (Consolidarea pieței unice pentru cetățeni)(22),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 februarie 2014 referitoare la semestrul european pentru coordonarea politicilor economice: ocuparea forței de muncă și aspecte sociale în Analiza anuală a creșterii pentru 2014(23),

–  având în vedere Rezoluția sa din 22 octombrie 2014 referitoare la semestrul european pentru coordonarea politicilor economice: punerea în aplicare a priorităților pentru 2014(24),

–  având în vedere Rezoluția sa din 5 februarie 2014 referitoare la un cadru pentru 2030 pentru politici în domeniul climei și al energiei(25),

–  având în vedere audierea Comisarului desemnat pentru afaceri economice și financiare, fiscalitate și uniunea vamală, Pierre Moscovici, din 2 octombrie 2014,

–  având în vedere declarația din 6 noiembrie 2014 a comisarului pentru concurență, Margrethe Vestager, referitoare la anchetele privind ajutoarele de stat în domeniul fiscal,

–  având în vedere programul de lucru al Președinției Italiene a Consiliului,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 noiembrie 2014 intitulată „Un Plan de investiții pentru Europa” (COM(2014)0903),

–  având în vedere standardele contabile privind impozitarea, respectiv IAS 12,

–  având în vedere publicarea așa-numitelor documente „LuxLeaks” de către Consorțiul Internațional al Jurnaliștilor de Investigație,

–  având în vedere scrisoarea trimisă de miniștrii de finanțe german, francez și italian comisarului Pierre Moscovici, prin care îi solicitau elaborarea unui act legislativ care să abordeze problema evaziunii fiscale și a planificării agresive în vederea găsirii unei soluții la erodarea bazei impozabile și la transferul profiturilor;

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A8-0040/2015),

A.  întrucât pierderea anuală în UE ca urmare fraudei fiscale și sustragerii de la plata taxelor este estimată la 1 trilion EUR(26); întrucât această pierdere reprezintă un mare risc la adresa eficienței și echității sistemelor fiscale din UE, accentuând sarcina fiscală a tuturor cetățenilor și companiilor de bună credință;

B.  întrucât pierderea acestor venituri fiscale înseamnă că există mai puține fonduri publice disponibile pentru investiții, ceea ce, la rândul său, înseamnă că pot fi stimulate mai puține investiții private suplimentare, într-un moment în care Comisia declară că se concentrează pe ocuparea forței de muncă, pe creșterea economică și pe investiții;

C.  întrucât evaziunea fiscală(27) cuprinde aranjamente ilegale prin care impozitul datorat este ascuns sau ignorat; întrucât frauda fiscală(28) reprezintă o formă deliberată de sustragere de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, fiind pasibilă în general de sancțiuni penale, în timp ce evitarea plății impozitelor(29) constă în utilizarea legală, însă inadecvată, a regimului fiscal pentru a reduce sau a evita obligațiile fiscale, iar planificarea fiscală agresivă(30) constă în a profita de detaliile tehnice ale unui regim fiscal sau de neconcordanțele dintre două sau mai multe regimuri fiscale în scopul de a reduce obligațiile fiscale;

D.  întrucât prin gaură fiscală(31) se înțelege în general diferența impozitele cuvenite neîncasate și impozitele efectiv încasate; întrucât gaura fiscală se datorează fraudei fiscale, evaziunii fiscale, evitării plății impozitelor și planificării fiscale agresive;

E.  întrucât legislația fiscală este supusă principiului subsidiarității;

F.  întrucât prioritățile majore ale politicilor fiscale internaționale se concentrează acum pe elaborarea unei strategii cuprinzătoare în lupta împotriva fraudei fiscale și eludării taxelor și întocmirea unui standard internațional pentru cooperarea administrativă;

G.  întrucât, în urma publicării așa-numitelor documente „LuxLeaks” de către Consorțiul Internațional al Jurnaliștilor de Investigație, se impune o anchetă independentă și riguroasă a practicilor decizionale ale statelor membre în domeniul fiscal, precum și a conformității acestora cu normele Uniunii Europene privind controlul ajutoarelor de stat și cu principiile pieței unice;

H.  întrucât deși există un consens larg în legătură cu importanța crucială a unui sistem fiscal bine echilibrat, orientat spre creștere economică pentru a genera o creștere economică sustenabilă, nu s-au adoptat încă suficiente măsuri concrete în acest sens;

I.  întrucât multe întreprinderi, în special multinaționale, își structurează în general poziția fiscală globală astfel încât să permită transferarea profitului către jurisdicțiile cu un nivel scăzut al taxelor sau încearcă să își asigure un tratament fiscal preferențial pentru a reduce impozitele plătite sau să negocieze direct cu autoritățile fiscale pentru a obține un tratament preferențial și a li se reduce ratele de impozitare, cu complicitatea autorităților și guvernelor multor state membre;

J.  întrucât cetățenii din toată Uniunea așteaptă din partea conducătorilor lor politici să ia măsuri pentru a pune capăt acestor practici și lacune legislative și întrucât acestea, precum și alte practici dubioase, precum eludarea taxelor și planificarea fiscală agresivă, trebuie scoase în afara legii, cu aplicarea unor sancțiuni corespunzătoare;

K.  întrucât reducerea sarcinilor administrative impuse întreprinderilor, mai ales IMM-urilor și microîntreprinderilor, și eliminarea barierelor fiscale în activitățile transfrontaliere au potențialul de a impulsiona creșterea;

L.  întrucât o politică fiscală care promovează incluziunea, transparența și corectitudinea și încurajează buna guvernanță este un instrument eficient de promovare a creșterii durabile, a justiției sociale și a reducerii inegalităților economice;

M.  întrucât scopul programului REFIT al Comisiei (Programul privind o reglementare adecvată și funcțională) este de a simplifica legislația UE și de a reduce numărul normelor și, astfel, și costul reglementării, creând astfel un cadru legislativ clar, mai simplu și mai stabil pentru IMM-uri; întrucât trebuie încurajate și alte asemenea inițiative;

N.  întrucât în general există necesitatea simplificării sistemelor de impozitare, ceea ce va permite reducerea costurilor pentru administrațiile publice, persoane fizice și companii, dar și prevenirea evaziunii fiscale, a eludării taxelor sau pur și simplu a greșelilor, precum și evitarea dublei neimpozitări sau a dublei scutiri de taxe;

O.  întrucât semestrul european este un mecanism de coordonare a politicilor economice și fiscale ale statelor membre;

Considerații generale

1.  salută acordul privind schimbul automat de informații și perspectivele de implementare rapidă a acestuia; în această privința, se pronunță în favoarea abolirii definitive a secretului bancar în UE începând cu iunie 2015;

2.  solicită încheierea de acorduri fiscale și cu țări terțe înainte de 30 iunie 2015 și solicită Comisiei să deschidă negocieri cu alte țări terțe, inclusiv dar fără a se limita, Singapore;

3.  în ceea ce privește implementarea noului standard global, solicită crearea de proiecte-pilot pentru efectuarea în mod automat a schimbului de informații fiscale cu țări în curs de dezvoltare, pentru o perioadă de tranziție nereciprocă;

4.  subliniază că sunt necesare acțiuni coordonate la nivelul UE, inclusiv în contextul codului de conduită privind impozitarea companiilor, în vederea asigurării aplicării standardelor de transparență în relația cu țările terțe; solicită Comisiei și statelor membre să integreze aceste standarde în viitoarele acorduri comerciale;

5.  insistă asupra principiului general că impozitele trebuie plătite acolo unde sunt consumate serviciile publice; condamnă cu fermitate politicile fiscale agresive, care îi determină pe contribuabili să își transfere baza de impozitare din țările în care consumă servicii publice sau în care beneficiază de forță de muncă ce face acest lucru;

6.  subliniază faptul că lupta împotriva fraudei fiscale, a evaziunii fiscale, a eludării taxelor, a planificării fiscale agresive și a paradisurilor fiscale, precum și un cadru mai bun pentru funcționarea corectă a pieței unice prin intermediul unei legislații eficace în domeniul politicii fiscale, pot fi mai bine realizate printr-o abordare comună; subliniază că o abordare comună de acest gen ar fi cel mai bine să fie adoptată la nivel global, nu doar la nivel european;

7.  reamintește necesitatea de a menține o concurență echitabilă și transparentă în domeniul fiscal între statele membre, în beneficiul creșterii economice și al ocupării forței de muncă, permițând totodată sectorului bancar european să rămână competitiv la nivel global, pentru a împiedica exodul fiscal în afara UE;

8.  condamnă existența unor acorduri secrete privind scutiri de taxe, încheiate între anumite state membre și anumite întreprinderi multinaționale, cu scopul de a atrage aceste întreprinderi, în detrimentul sistemelor fiscale ale altor state membre și al bunei funcționări a liberei concurențe, al alocării eficiente a resurselor și al pieței interne;

9.  subliniază faptul că investițiile transfrontaliere și în special investițiile private sunt indispensabile pentru economia UE; evidențiază faptul că inițiativele fiscale „favorabile afacerilor” și „favorabile investițiilor” sunt indispensabile pentru asigurarea unui sistem fiscal sustenabil, care să contribuie la creșterea economică; subliniază că sunt necesare noi forme de cooperare eficientă și eficace între sectorul public și cel privat, în domenii precum cercetarea și inovarea, tehnologia informației și a comunicării, transportul și sursele de energie regenerabilă;

10.  subliniază faptul că o fiscalitate redusă este esențială nu numai pentru bunăstarea socială a familiilor și a gospodăriilor, ci și pentru competitivitate și crearea de noi locuri de muncă; evidențiază necesitatea controlării și eficientizării cheltuielilor publice și a stabilizării finanțelor publice;

11.  subliniază rolul-cheie al IMM-urilor pentru creșterea economică și ocuparea forței de muncă în Europa; subliniază faptul că politicile fiscale ar trebui deci concepute în așa fel încât să se reducă la minimum obstacolele în calea IMM-urilor și că trebuie intensificate eforturile de eradicare a obstacolelor fiscale și a poverilor administrative pentru IMM-uri;

12.  pune în lumină faptul că o mai mare armonizare a politicii fiscale ar asigura sprijinirea unor obiective de politică mai largi ale UE prin politicile fiscale ale statelor membre, conform prevederilor din Strategia Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii; subliniază că, în special într-un moment când datoria publică este mare și este nevoie evidentă de investiții în Uniunea Europeană, o impozitare eficace oferă statelor membre un nivel de bază al veniturilor;

13.  recomandă ca în formularea sau modificarea politicii fiscale, inclusiv în cadrul semestrului european, Comisia și statele membre individuale să se implice într-un dialog serios cu companiile și cu actorii sociali și civili, pentru a se asigura că legislația în materie de politică fiscală reflectă realitatea economică și promovează conformitatea fiscală voluntară;

Valorificarea la maximum a avantajelor pieței interne prin intermediul politicii fiscale

14.  solicită Comisiei să elaboreze propuneri concrete privind modalitățile de relaxare a obstacolelor fiscale care îngreunează activitatea transfrontalieră a persoanelor fizice și întreprinderilor pe piața unică și să elaboreze în continuare instrumente de simplificare care să asigure mai multă transparență în privința normelor și reglementărilor fiscale în vigoare, atât în UE, cât și în statele membre; subliniază că aceasta ar permite reducerea costurilor pentru companii, mai ales pentru IMM-uri, pentru cetățeni și administrațiile publice, dar și prevenirea evaziunii fiscale, a eludării taxelor sau pur și simplu a greșelilor;

15.  arată că în UE sistemul de TVA generează o parte semnificativă din veniturile publice ale Uniunii Europene, respectiv 21 % în 2009(32); evidențiază faptul că modelul actual de colectare a TVA a rămas neschimbat de la introducerea sa, ceea ce conduce la costuri inutile ridicate de asigurare a conformității și un nivel ridicat al eludării taxelor; subliniază că, întrucât modelul este depășit, utilizarea sa în continuare conduce la pierderi substanțiale și inutile;

16.  este profund îngrijorat că 177 de miliarde EUR(33) sub formă de venituri din TVA au fost pierdute din cauza neconformității sau necolectării în 2012;

17.  salută acordul obținut în cadrul trilogului referitor la Directiva privind combaterea spălării banilor (DCSB) și Regulamentul privind transferul de fonduri (RTF); consideră totuși că este loc de mai bine și îndeamnă statele membre să dea dovadă de toată flexibilitatea de care dispun, mai ales în temeiul DCSB, cu prilejul utilizării registrelor publice nerestricționate cu acces la informațiile privind beneficiarul și proprietarul real al companiilor, fondurilor fiduciare, al fundațiilor și al altor persoane juridice;

18.  solicită Comisiei să vină cu propuneri concrete pentru a astupa gaura TVA-ului în scopul combaterii fraudei fiscale și a evaziunii fiscale, ținând seama de propunerile recente adoptate de Consiliu;

19.  solicită Comisiei, ca element fundamental în construirea pieței unice digitale, să prezinte o propunere menită să permită statelor membre să aplice o cotă redusă a TVA cărților – și eventual și altor produse media – furnizate în format digital; arată că situația actuală, în care cărților li se pot aplica cote reduse doar dacă acestea sunt furnizate pe suport fizic, nu este în acord cu principiul supunerii unor produse și servicii similare la aceleași rate de TVA;

20.  solicită Comisiei să prezinte o propunere de simplificare a legislației privind obligațiile de returnare a TVA, în scopul reducerii sarcinilor administrative pentru întreprinderile din UE și al facilitării comerțului transfrontalier;

21.  invită Comisia Europeană să propună un cadru legislativ clar pentru a asigura egalitatea între produsele electronice și alternativele lor în format fizic;

22.  regretă faptul că cele unsprezece state membre care aplică procedura de cooperare consolidată cu ocazia taxei pe tranzacții financiare (TTF) nu și-au respectat angajamentul până acum; reamintește faptul că sectorul financiar ar trebui să aibă o contribuție echitabilă la finanțele publice și ia act de declarația comună din 27 ianuarie 2015 a celor 11 state membre și de angajamentul lor de a introduce o TTF cu o sferă de aplicare largă și o rată de impozitare mică până la 1 ianuarie 2016; subliniază nevoia urgentă de a acționa și importanța unei TTF ambițioase; îndeamnă și alte state membre să ia în calcul posibilitatea participării la TTF;

23.  dorește ca veniturile din TTF să reprezinte o parte a unei resurse proprii la bugetul UE;

24.  îndeamnă statele membre să convină asupra unei CCCTB care ar urma să fie obligatorie într-o primă etapă pentru companiile și societățile cooperatiste europene și, în a doua etapă, pentru toate companiile cu excepția microîntreprinderilor și întreprinderilor mici și mijlocii, potrivit dispozițiilor poziției Parlamentului din 19 aprilie 2012 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului privind o bază fiscală consolidată comună a societăților (CCCTB), menționată mai sus;

25.  mai solicită, de asemenea, Comisiei să examineze temeinic opțiunile pentru introducerea unei rate minime de impozit pe profit ca mijloc de reducere a concurenței fiscale nefaste;

26.  constată că diferențele în materie de legislație fiscală din țările vecine le pot cauza probleme întreprinderilor din zonele de frontieră; prin urmare, invită Comisia să verifice efectele în zonele de frontieră ale legislației planificate;

Lupta împotriva fraudei fiscale, a evaziunii fiscale, a planificării fiscale agresive și a paradisurilor fiscale

27.  așteaptă reacția Comisiei în urma celor două recomandări pe care i le-a trimis privind „măsurile menite să încurajeze țările terțe să aplice standarde minime de bună guvernanță în chestiuni fiscale” și „planificarea fiscală agresivă” și reacția statelor membre la Planul actualizat de acțiune al Comisiei împotriva fraudei fiscale și a evaziunii fiscale și a planificării fiscale agresive;

28.  subliniază faptul că statele membre ale UE și Comisia, după caz, ar trebui să își asume un rol de lider în discuțiile privind combaterea presupusei fraude fiscale sau a evaziunii fiscale agresive în cadrul OCDE, al Forumului global privind transparența și schimbul de informații în scopuri fiscale, precum și al altor forumuri relevante;

29.  solicită Comisiei să lanseze și alte inițiative de promovare a bunei guvernări în chestiuni fiscale în țările terțe, de contracarare a planificării fiscale agresive și de soluționare a chestiunii impozitelor neplătite ca urmare a „dublei (ne)impozitări”; afirmă că acordurile dintre state membre ale UE și țări terțe în ceea ce privește dubla (ne)impozitare trebuie să aibă la bază standarde comune; insistă asupra ideii că nu ar trebui încheiate acorduri privind dubla (ne)impozitare cu paradisuri fiscale sau jurisdicții necooperante și, prin urmare, invită Comisia să introducă în fiecare propunere legislativă relevantă o clauză prin care să se asigure că obiectivele legislației nu sunt eludate prin construcții fiscale;

30.  solicită Comisiei să transmită anual Consiliului și Parlamentului un raport privind lucrările și realizările Platformei pentru o bună guvernare fiscală;

31.  salută acordul realizat în privința reglementărilor privind combaterea abuzului în directivele privind societățile-mamă și filialele acestora; îndeamnă statele membre să le implementeze repede și să extindă acordul și asupra Directivei privind dobânzile și redevențele;

32.  solicită Comisia să acorde maximă prioritate chestiunii evaziunii fiscale și să formuleze propuneri ample și eficiente împotriva paradisurilor fiscale și a eludării taxelor în primele șase luni ale anului 2015;

33.  solicită Comisiei să introducă, în cadrul acestor propuneri, un angajament și obiective tangibile pentru a reduce la jumătate gaura fiscală până în 2020(34), ceea ce ar putea face parte din monitorizarea aferentă Strategiei Europa 2020;

34.  solicită Comisiei și statelor membre să sprijine înființarea unui organism fiscal interguvernamental sub auspiciile Organizației Națiunilor Unite, cu scopul de a se asigura că țările în curs de dezvoltare pot participa de pe picior de egalitate la formularea și reforma politicilor fiscale globale;

35.  invită Comisia să coopereze din plin cu OCDE, G20 și țările în curs de dezvoltare pentru a ataca problema BEPS, să raporteze regulat Parlamentului și Consiliului cu privire la progresele înregistrate; salută viitorul Plan de acțiune revizuit al Comisiei pe 2015 privind evaziunea fiscală și eludarea taxelor și solicită Comisiei să pregătească o Directivă privind planificarea fiscală agresivă și erodarea bazei impozabile și transferul profiturilor (BEPS) la nivelul UE până la sfârșitul lunii iunie 2015;

36.  consideră că Comisia ar trebui să actualizeze Planul de acțiune împotriva fraudei fiscale, a evaziunii fiscale și a planificării fiscale agresive, pe baza angajamentelor liderilor țărilor din grupul G20, asigurând corectitudinea sistemului fiscal internațional și garantând baza de venituri a țărilor; consideră că și programele Fiscalis și Customs ar trebui să abordeze problema planificării fiscale agresive;

37.  apreciază introducerea rapidă a raportării țară cu țară (CbC) în cazul băncilor, potrivit definiției din a patra versiune a Directivei privind cerințele de capital (CRD4); solicită Comisiei să introducă ca următoare etapă obligatorie raportarea CbC pentru companiile transfrontaliere, cu excepția IMM-urilor, în toate sectoarele și în toate țările în care operează, inclusiv jurisdicțiile necooperante și paradisurile fiscale, printr-o revizuire imediată a directivei privind contabilitatea, asigurând, totodată, menținerea la minimum a sarcinilor administrative;

38.  solicită luarea de măsuri urgente și obligatorii, pentru contracararea aspectelor nocive ale stimulentelor fiscale acordate pentru venituri din drepturi de proprietate intelectuală sau din brevete;

39.  dorește ca schimburile de informații să se extindă la hotărârile transfrontaliere pronunțate în chestiuni fiscale pentru a fi siguri că toate întreprinderile care activează în UE își îndeplinesc obligațiile în toate statele membre și operează într-un mod mai transparent; subliniază faptul că schimbul de informații nu ar trebui să denatureze concurența;

40.  consideră că deciziile fiscale pot fi un instrument important în vederea creării securității juridice pentru întreprinderi; cu toate acestea, regretă lipsa de transparență cu care aceste hotărâri au fost utilizate în statele membre, creând astfel oportunități de evaziune fiscală și concurență fiscală nocivă;

41.  în plus, corpurile legiuitoare naționale ar trebui să poată verifica, în opinia sa, conținutul hotărârilor în chestiuni fiscale, în mod confidențial, în scopul de a adopta o legislație națională corespunzătoare pentru prevenirea evaziunii fiscale;

42.  salută anunțarea unei propuneri a Comisiei privind schimbul obligatoriu de informații cu privire la hotărârile transfrontaliere; consideră că propunerea trebuie să conțină, în primul și în primul rând, o obligație a statelor membre de a se informa reciproc cu privire la hotărârile adoptate; de asemenea, consideră că statele membre ar trebui să fie obligate să înștiințeze Comisia cu privire la aceste hotărâri, la principiile generale care stau la baza lor și la impactul bugetar precis al acestora asupra bazei de impozitare, astfel încât Comisia să fie mai în măsură să își exercite rolul de apărător al concurenței loiale în cadrul pieței unice;

43.  subliniază faptul că siguranța juridică pentru contribuabili – prin comportamentul previzibil al autorităților fiscale naționale și al factorilor politici – ar trebui să rămână o prioritate; arată că hotărârile și acordurile fiscale nu sunt dăunătoare în sine, însă autoritățile fiscale naționale ar trebui să comunice în mod clar și neambiguu ce acorduri sunt acceptabile și care nu sunt;

44.  condamnă cu fermitate acele state membre care le-au permis autorităților fiscale sau chiar le-au încurajat să emită hotărâri în chestiuni fiscale ce au condus la o decuplare între impozitare și activitatea economică și care, prin urmare, au contribuit în mod semnificativ la erodarea finanțelor publice;

45.  solicită Comisiei să folosească mai intens normele privind ajutoarele de stat împotriva planificării fiscale agresive; după părerea sa, Comisia ar trebui să ancheteze toate hotărârile în chestiuni fiscale, pentru a verifica dacă acestea nu încalcă reglementările UE privind ajutoarele de stat, acordând unor companii beneficii fiscale selective;

46.  se arată îngrijorat de faptul că reformele naționale din unele state membre au avut drept urmare alocarea de resurse umane și materiale inadecvate administrațiilor fiscale naționale și autorităților din domeniul auditului fiscal; regretă faptul că, deseori, se acordă prioritate evaziunii fiscale la scară mică, și nu celei de proporții, practicată de mari companii multinaționale; adresează un apel statelor membre să asigure resurse adecvate și subliniază că creșterea costurilor, ca urmare a unor niveluri de personal și a unei alocări a resurselor mai adecvate, ar fi contrabalansată de venituri suplimentare din impozite; arată că serviciile fiscale guvernamentale electronice pot conduce la utilizarea eficientă a resurselor umane și financiare;

47.  subliniază faptul că pentru existența unor politici fiscale naționale eficace, eficiente și legitime este necesar ca autoritățile fiscale naționale să funcționeze în mod corespunzător (adică să se asigure respectarea dispozițiilor); subliniază faptul că autoritățile fiscale naționale ar trebui să facă schimb de bune practici, pentru a învăța unele de la celelalte;

48.  solicită statelor membre să își îmbunătățească cooperarea administrativă în domeniul impozitării directe, indirecte și al accizelor, precum și în ceea ce privește asistența reciprocă în recuperarea creanțelor; recunoaște importanța schimbului de bune practici între statele membre și le invită să valorifice la maximum potențialul programelor Fiscalis 2014-2020 și Customs 2014-2020;

49.  solicită Comisiei să propună și statelor membre să aprobe o poziție comună la nivelul UE și un set extins de criterii detaliate pentru definirea paradisurilor fiscale și sancțiuni coordonate care să fie impuse jurisdicțiilor necooperante; solicită să se întocmească o listă neagră a acestor paradisuri fiscale și a țărilor care denaturează concurența prin condiții fiscale favorabile, inclusiv cele din UE, până la 30 iunie 2015;

50.  solicită Comisiei să ofere cooperare și asistență țărilor terțe în curs de dezvoltare care nu sunt paradisuri fiscale și să le ajute să combată în mod eficace frauda fiscală și eludarea taxelor;

51.  solicită statelor membre să pună la dispoziția autorităților competente toate mijloacele necesare pentru a desfășura anchete riguroase și amănunțite și a aplica sancțiuni precum suspendarea sau revocarea licențelor bancare sau de consultanță financiară instituțiilor financiare, firmelor de contabilitate, avocatură sau implicate în alte forme de consultanță financiară dacă există dovezi că acestea participă sau au participat la fraude fiscale;

52.  solicită aplicarea de sancțiuni aspre pentru a împiedica companiile să încalce sau să eludeze standardele fiscale, refuzând să acorde finanțare din partea UE și acces la ajutoare de stat sau la achiziții publice companiilor care au comis fraude sau companiilor situate în paradisuri fiscale sau în țări care denaturează concurența prin condiții fiscale favorabile; îndeamnă statele membre să recupereze toate tipurile de ajutoare publice acordate companiilor implicate în încălcarea standardelor fiscale ale UE;

53.  solicită tuturor statelor membre să publice o evaluare a impactului în ceea ce privește entitățile cu scop special și alte structuri juridice similare, precum și date care să indice fluxul de investiții prin intermediul acestor entități în propriile lor țări; totodată, solicită statelor membre să introducă cerințe substanțiale suficient de stricte pentru toate entitățile de acest gen, astfel încât ele să nu poată fi utilizate în mod abuziv în scopuri fiscale;

54.  solicită Comisiei să folosească la maximum, împotriva planificării fiscale agresive, domeniul de aplicare oferit de normele privind ajutoarele de stat și să recunoască faptul că aceste practici au un caracter profund anticoncurențial și afectează capacitatea IMM-urilor europene de a concura în condiții de egalitate;

55.  subliniază obligația care le revine statelor membre care au obținut sau doresc să obțină un ajutor financiar de a lua măsuri pentru consolidarea și îmbunătățirea capacității lor de colectare a impozitelor, precum și de combatere a fraudei și evaziunii fiscale; insistă asupra extinderii de către Comisia Europeană a acestei obligații la combaterea spălării banilor, a eludării taxelor și a planificării fiscale agresive;

56.  solicită statelor membre să dezvolte cadrul necesar de cooperare între administrațiile fiscale și societatea civilă, care să promoveze responsabilitatea socială și transparența; consideră că o astfel de cooperare cu contribuabili onești poate conduce la rezultate tangibile în identificarea, în special, a unor noi tipuri de fraudă și evaziune;

57.  solicită Comisiei să dezvolte standarde la nivelul UE sau propuneri corespunzătoare, în cooperare cu OCDE, pentru a răspunde provocărilor în ceea ce privește impozitarea economiei digitale;

Promovarea unei coordonări fiscale viabile pentru o politică economică pe termen lung, orientată spre creștere economică

58.  reamintește pledoaria Parlamentului(35) în favoarea consolidării cadrului de guvernanță economică; invită Comisia și statele membre să utilizeze la maximum semestrul european, integrând strategia privind astuparea găurii fiscale în programele naționale anuale în materie de stabilitate și creștere, precum și în programele naționale de reformă; solicită Comisiei să invite statele membre să includă și să descrie în programele lor naționale de reformă toate scutirile de taxe acordate companiilor;

59.  încurajează Comisia să elaboreze un cod al contribuabililor europeni, care să prezinte cele mai bune practici de îmbunătățire a cooperării și încrederii dintre administrațiile fiscale și contribuabili, în scopul de a asigura o mai mare transparență cu privire la drepturile și obligațiile contribuabililor și a încuraja o abordare orientată spre servicii;

60.  subliniază faptul că recomandările specifice pentru fiecare țară trebuie să fie respectate în mod imperativ și puse în aplicare de statele membre, îndeosebi în domeniul bugetar;

61.  solicită revizuirea mandatului Grupului pentru codul de conduită, pentru îmbunătățirea eficacității acestuia și obținerea de rezultate ambițioase, de exemplu introducând obligația de a face publice facilitățile și subvențiile fiscale pentru corporații; de asemenea, solicită Grupului pentru codul de conduită să pună la dispoziție și să publice cu promptitudine o evaluare a gradului în care țările respectă recomandarea precizată de grup în raportul său semestrial către miniștrii de finanțe privind progresele înregistrate;

62.  consideră că măsurarea cantitativă a obiectivelor cuantificabile macroeconomice ar trebui însoțită de indicatori calitativi, pentru a lua în vizor obiective pe termen lung; solicită Comisiei, atunci când redactează recomandări specifice fiecărei țări, să efectueze un studiu aprofundat al diferențelor între state membre și să se concentreze asupra comparațiilor între statele membre pentru a identifica cele mai bune practici în elaborarea politicilor fiscale;

63.  reiterează apelul adresat Comisiei, de a se asigura că sunt alocate timp și resurse suficiente pentru conceperea, prezentarea prealabilă și urmărirea efectelor recomandărilor specifice fiecărei țări și de permite Parlamentului European o modalitate de verificare democratică;

64.  regretă lipsa de progrese substanțiale până în prezent în domeniul impozitării și al reformelor fiscale în privința angajamentelor Pactului euro plus; solicită Comisiei să integreze complet coordonarea fiscală pragmatică în ciclul semestrului european, ca parte a unei mai bune coordonări a politicii economice;

65.  în acest context, îndeamnă statele membre să își simplifice sistemele fiscale, să își modernizeze administrațiile fiscale și să își îmbunătățească performanțele în ceea ce privește colectarea taxelor, printre altele creând mecanisme eficiente de colectare a veniturilor bazate pe tehnologii moderne și sprijinind noi strategii referitoare la conformitatea voluntară, evaluarea riscurilor și monitorizare;

66.  solicită statelor membre să transfere povara fiscală care apasă asupra forței de muncă către alte forme de impozitare durabilă, pentru a se asigura că toate sectoarele economice și financiare își aduc contribuția care le revine și pentru a promova creșterea economică și crearea de locuri de muncă de înaltă calitate;

67.  le solicită statelor membre ca la stabilirea taxelor imobiliare să țină seama de toate efectele colaterale relevante;

68.  invită Comisia și statele membre să mediteze asupra unor forme de impozitare noi și inovatoare, favorabile creșterii economice și ocupării forței de muncă;

69.  reiterează necesitatea unei revizuiri fundamentale a sistemului european de resurse proprii; consideră că alocarea mai multor resurse proprii într-un mod care să nu aibă efecte asupra bugetului ar asigura Comisiei o mai mare eficiență și autonomie și ar conduce la un buget european mai transparent; prin urmare, așteaptă cu nerăbdare rezultatele Grupului la nivel înalt privind resursele proprii;

o
o   o

70.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și parlamentelor naționale.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2013)0312.
(2) JO C 258 E, 7.9.2013, p. 134.
(3) http://www.fatf-gafi.org/media/fatf/documents/recommendations/pdfs/FATF_Recommendations.pdf.
(4) JO L 338, 12.12.2012, p. 41.
(5) JO L 338, 12.12.2012, p. 37.
(6) JO C 258 E, 7.9.2013, p. 53.
(7) JO C 199 E, 7.7.2012, p.37.
(8) Texte adoptate, P7_TA(2013)0205.
(9) JO C 2, 6.1.1998, p. 2.
(10) http://www.oecd.org/tax/tax-global/part-1-of-report-to-g20-dwg-on-the-impact-of-beps-in-low-income-countries.pdf.
(11) JO C 12, 15.1.2015, p. 105.
(12) http://register.consilium.europa.eu/doc/srv?l=EN&f=ST%2011644%202014%20INIT.
(13)http://ec.europa.eu/taxation_customs/resources/documents/taxation/gen_info/economic_analysis/tax_papers/taxation_paper_43.pdf.
(14)http://ec.europa.eu/taxation_customs/resources/documents/taxation/gen_info/economic_analysis/tax_papers/taxation_paper_44.pdf.
(15)http://ec.europa.eu/taxation_customs/resources/documents/taxation/gen_info/economic_analysis/tax_papers/taxation_paper_45.pdf.
(16)http://ec.europa.eu/taxation_customs/resources/documents/taxation/gen_info/economic_analysis/tax_papers/taxation_paper_48.pdf.
(17) http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/en/ecofin/143709.pdf.
(18) http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/en/ecofin/145105.pdf.
(19) http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_PUBLIC/2-16062014-BP/EN/2-16062014-BP-EN.PDF.
(20) http://europa.eu/rapid/press-release_IP-14-623_ro.htm.
(21) http://europa.eu/rapid/press-release_IP-14-604_ro.htm.
(22) http://europa.eu/rapid/press-release_IP-14-416_ro.htm.
(23) Texte adoptate, P7_TA(2014)0129.
(24) Texte adoptate, P8_TA(2014)0038.
(25) Texte adoptate, P7_TA(2014)0094.
(26) http://ec.europa.eu/taxation_customs/taxation/tax_fraud_evasion/a_huge_problem/index_en.htm.
(27) http://ec.europa.eu/taxation_customs/resources/documents/common/publications/com_reports/taxation/com%282012%29351_en.pdf.
(28) http://ec.europa.eu/taxation_customs/resources/documents/common/publications/com_reports/taxation/com%282012%29351_en.pdf.
(29) http://ec.europa.eu/taxation_customs/taxation/tax_fraud_evasion/missing-part_en.htm.
(30) http://ec.europa.eu/taxation_customs/resources/documents/taxation/tax_fraud_evasion/c_2012_8806_ro.pdf.
(31) http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//TEXT+TA+P7-TA-2013-0593+0+DOC+XML+V0//RO.
(32) Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu și Comitetul Economic și Social European privind viitorul taxei pe valoarea adăugată - Spre un sistem de TVA mai simplu, mai solid și mai eficient adaptat la piața unică (COM(2011)0851).
(33) http://ec.europa.eu/taxation_customs/resources/documents/common/publications/studies/vat_gap2012.pdf.
(34) Rezoluția Parlamentului European din 12 decembrie 2013 referitoare la un apel privind asumarea unui angajament măsurabil și obligatoriu de combatere a fraudei și a evaziunii fiscale în UE (Texte adoptate, P7_TA(2013)0593).
(35) Rezoluție referitoare la semestrul european pentru coordonarea politicilor economice: punerea în aplicare a priorităților pentru 2014 (Texte adoptate, P8_TA(2014)0038) și Rezoluția referitoare la lupta împotriva fraudei, a evaziunii și a paradisurilor fiscale (Texte adoptate, P7_TA(2013)0205).

Aviz juridic - Politica de confidențialitate