Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2015/0125(NLE)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0245/2015

Texte depuse :

A8-0245/2015

Dezbateri :

PV 08/09/2015 - 10
CRE 08/09/2015 - 10

Voturi :

PV 09/09/2015 - 8.10
CRE 09/09/2015 - 8.10
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2015)0306

Texte adoptate
PDF 638kWORD 253k
Miercuri, 9 septembrie 2015 - Strasbourg Ediţie definitivă
Măsuri provizorii în domeniul protecției internaționale în beneficiul Italiei și al Greciei *
P8_TA(2015)0306A8-0245/2015
Rezoluţie
 Anexă

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 9 septembrie 2015 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului de instituire a unor măsuri provizorii în domeniul protecției internaționale în beneficiul Italiei și al Greciei (COM(2015)0286 – C8-0156/2015 – 2015/0125(NLE))

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2015)0286),

–  având în vedere articolul 78 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C8–0156/2015),

–  având în vedere scrisoarea Consiliului din 30 iulie 2015 de informare a Parlamentului cu privire la abordarea sa generală;

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru bugete,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0245/2015),

1.  aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.  aprobă declarația sa, anexată la prezenta rezoluție;

3.  invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 293 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

4.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

5.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

6.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei.

Textul propus de Comisie   Amendamentul
Amendamentul 1
Propunere de decizie
Referirea 3 a (nouă)
având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special capitolul I și articolele 18 și 19 din aceasta,
Amendamentul 2
Propunere de decizie
Considerentul 2 a (nou)
(2a)  În conformitate cu articolul 78 alineatul (3) și cu articolul 80 din tratat, măsurile de solidaritate preconizate în prezenta decizie sunt obligatorii.
Amendamentul 3
Propunere de decizie
Considerentul 4 a (nou)
(4a)  După cum se menționează în Comunicarea Comisiei din 13 mai 2015 intitulată „O agendă europeană privind migrația” și în raportul din proprie inițiativă al Parlamentului European care urmează să apară, măsurile temporare de relocare de urgență constituie doar o parte a abordării holistice a migrației. Parlamentul European subliniază că toate dimensiunile abordării holistice sunt importante și ar trebui parcurse în paralel. Având în vedere actuala situație de urgență și angajamentul de a consolida solidaritatea și răspunderea, în cadrul reuniunii sale din 25 și 26 iunie 2015, Consiliul European a căzut de acord, în special, asupra relocăriii temporare și excepționale, în decurs de doi ani, din Italia și Grecia în alte state membre, a 40 000 de persoane având în mod clar nevoie de protecție internațională. Statele membre ar trebui să cadă de acord cu privire la cota obligatorie pentru repartizarea acestor persoane.
Amendamentul 4
Propunere de decizie
Considerentul 5
(5)  În rezoluția sa din 29 aprilie 2015, Parlamentul European a reiterat necesitatea ca Uniunea să își întemeieze răspunsul la cele mai recente tragedii din Marea Mediterană pe acțiuni de solidaritate și de distribuire echitabilă a răspunderii și să își intensifice eforturile depuse în acest domeniu în beneficiul statelor membre care primesc cel mai mare număr de refugiați și de solicitanți de protecție internațională, în termeni absoluți sau în mod proporțional.
(5)  În rezoluția sa din 29 aprilie 2015, Parlamentul European a reiterat necesitatea ca Uniunea să își întemeieze răspunsul la cele mai recente tragedii din Marea Mediterană pe acțiuni de solidaritate și de distribuire echitabilă a răspunderii și să își intensifice eforturile depuse în acest domeniu în beneficiul statelor membre care primesc cel mai mare număr de refugiați și de solicitanți de protecție internațională, în termeni absoluți sau în mod proporțional, pe baza criteriilor de stabilire a statului membru competent să examineze o cerere de protecție internațională conform Regulamentului (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului1a. Parlamentul European a solicitat stabilirea unei cote obligatorii pentru repartizarea solicitanților de azil în toate statele membre.
______________
1aRegulamentul (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid (JO L 180, 29.6.2013, p. 31).
Amendamentul 5
Propunere de decizie
Considerentul 7
(7)  Dintre statele membre care se confruntă cu o situație de presiune deosebită și având în vedere recentele evenimente tragice survenite în Marea Mediterană, în special Italia și Grecia sunt nevoite să facă față unor fluxuri fără precedent de migranți, inclusiv de solicitanți de protecție internațională care au în mod clar nevoie de protecție internațională, care sosesc pe teritoriul lor, fapt care exercită o presiune semnificativă asupra sistemelor lor de migrație și de azil.
(7)  Dintre statele membre care se confruntă cu o situație de presiune deosebită și având în vedere recentele evenimente tragice survenite în Marea Mediterană, în special Italia și Grecia sunt nevoite să facă față unor fluxuri fără precedent de migranți, inclusiv de solicitanți de protecție internațională care au în mod clar nevoie de protecție internațională, care sosesc pe teritoriul lor, fapt care exercită o presiune semnificativă asupra sistemelor lor de migrație și de azil, ceea ce indică impactul negativ al Regulamentului (UE) nr. 604/2013 asupra primei țări de intrare în UE care, în mod regretabil, nu a condus încă la suspendarea respectivului regulament sau, cel puțin, la eliminarea referirii la prima țară de intrare în Uniune. Alte state membre din Uniune se confruntă, însă, și ele, cu creșterea semnificativă a numărului de solicitanți de azil pe care îi primesc.
Amendamentul 6
Propunere de decizie
Considerentul 7 a (nou)
(7a)  Previziunile experților indică o creștere pe termen scurt și mediu a presiunii migratoare la frontierele externe maritime și terestre ale Uniunii.
Amendamentul 7
Propunere de decizie
Considerentul 8
(8)  Conform datelor Agenției Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe (Frontex), rutele din centrul și estul Mării Mediterane au fost principalele zone de trecere neregulamentară a frontierei în Uniune în 2014. În 2014, numai în Italia au sosit peste 170 000 de migranți care au trecut neregulamentar frontiera, ceea ce reprezintă o creștere de 277 % comparativ cu anul 2013. Și Grecia sa confruntat cu o creștere constantă, numărul migranților care au trecut neregulamentar frontiera acestei țări fiind de peste 50 000, ceea ce reprezintă o creștere de 153 % comparativ cu anul 2013. Statisticile pentru primele luni din 2015 confirmă această tendință clară în cazul Italiei. În plus, în primele patru luni ale anului 2015, Grecia s-a confruntat cu o creștere bruscă a numărului de cazuri de trecere neregulamentară a frontierei, ceea ce reprezintă peste 50 % din numărul total al cazurilor de trecere neregulamentară a frontierei înregistrate în 2014 (aproape 28 000 în primele patru luni ale anului 2015, în comparație cu un număr total de aproape 55 000 în 2014). Din numărul total al migranților aflați în situație neregulamentară detectați în cele două zone menționate, un procent semnificativ îl reprezentau migranții proveniți din țări care, conform datelor furnizate de Eurostat, au o rată ridicată de recunoaștere a cererilor, la nivelul Uniunii (în 2014, migranții din Siria și Eritreea, țări cu o rată de recunoaștere a cererilor de peste 75 % la nivelul Uniunii, , au reprezentat mai mult de 40 % din numărul total al migranților aflați în situație de ședere neregulamentară în Italia, iar în Grecia procentul acestora a fost de peste 50 %). Conform datelor Eurostat, în 2014 , numărul resortisanților sirieni din Grecia aflați în situație de ședere neregulamentară a fost de 30 505, comparativ cu 8 220 în 2013.
(8)  Conform datelor Agenției Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe (Frontex), rutele din centrul și estul Mării Mediterane au fost principalele zone de trecere neregulamentară a frontierei în Uniune în 2014. În 2014, numai în Italia au sosit peste 170 000 de migranți care au trecut neregulamentar frontiera, ceea ce reprezintă o creștere de 277 % comparativ cu anul 2013; printre aceștia numărându-se peste 26 100 de copii; dintre care aproximativ 13 000 erau neînsoțiți, reprezentând 7,6 % din numărul total de migranți. Și Grecia sa confruntat cu o creștere constantă, numărul migranților care au trecut neregulamentar frontiera acestei țări fiind de peste 50 000, ceea ce reprezintă o creștere de 153 % comparativ cu anul 2013. Statisticile pentru primele luni din 2015 confirmă această tendință clară în cazul Italiei. Din ianuarie până în iunie 2015, Italia a înregistrat o creștere cu 5 % a cazurilor de trecere neregulamentară a frontierei în comparație cu aceeași perioadă din anul precedent. În plus, în primele patru luni ale anului 2015, Grecia s-a confruntat cu o creștere bruscă a numărului de cazuri de trecere neregulamentară a frontierei, ceea ce reprezintă o creștere de peste șase ori în comparație cu aceeași perioadă din anul precedent și o creștere de aproape 140 % față de tot anul precedent (76 293 în perioada ianuarie - iunie 2015, potrivit datelor Frontex, în comparație cu un număr total de aproximativ 55 000 în 2014). Din numărul total al migranților aflați în situație neregulamentară detectați în cele două zone menționate, un procent semnificativ îl reprezentau migranții proveniți din țări care, conform datelor furnizate de Eurostat, au o rată ridicată de recunoaștere a cererilor, la nivelul Uniunii (în 2014, migranții din Siria și Eritreea, țări cu o rată de recunoaștere a cererilor de peste 75 % la nivelul Uniunii, au reprezentat mai mult de 40 % din numărul total al migranților aflați în situație de ședere neregulamentară în Italia, iar în Grecia procentul acestora a fost de peste 50 %). Din ianuarie până în iunie 2015, sirienii și eritreenii au reprezentat 30 % dintre persoanele sosite în Italia și 60 % dintre cele sosite în Grecia. Conform datelor Eurostat, în 2014 , numărul resortisanților sirieni din Grecia aflați în situație de ședere neregulamentară a fost de 30 505, comparativ cu 8 220 în 2013.
Amendamentul 8
Propunere de decizie
Considerentul 10
(10)  Conform datelor Frontex, o altă rută importantă de imigrare în Uniune în 2014 a fost cea a Balcanilor de Vest, rută utilizată de 43 357 de migranți care au trecut neregulamentar frontiera. Cu toate acestea, majoritatea migranților care utilizează ruta Balcanilor nu au nevoie, prima facie, de protecție internațională, 51 % din numărul total al migranților care intră pe această rută în Uniune fiind resortisanți din Kosovo.
(10)  Conform datelor Frontex, o altă rută importantă de imigrare în Uniune în 2014 a fost cea a Balcanilor de Vest, rută utilizată de 43.357 de migranți care au trecut neregulamentar frontiera. În 2015, numărul de treceri neregulamentare ale frontierelor a crescut dramatic. Din ianuarie până în iunie 2015, 67 444 migranți și refugiați au folosit ruta care traversează frontiere Turciei cu Grecia și Bulgaria și frontierele terestre ale Ungariei. Acest număr echivalează cu o creștere de 962 % în comparație cu aceeași perioadă din anul precedent. În prezent, această rută este din ce în ce mai folosită și de persoane care fug din zone de război și în care se confruntă cu persecuții. Din ianuarie până în iunie 2015, în Uniune au intrat, folosind această rută, 17 955 de refugiați din Afganistan, 13 225 de refugiați din Siria, 3 021 de refugiați din Irak și 196 de refugiați din Eritreea.
Amendamentul 9
Propunere de decizie
Considerentul 13 a (nou)
(13a)  Ar fi necesară o transpunere rapidă și integrală și punerea efectivă în aplicare a sistemului european comun de azil de către toate statele membre participante, asigurându-se astfel standarde europene comune, inclusiv condiții de primire a solicitanților de azil și respectarea drepturilor fundamentale, conform prevederilor legislației existente a Uniunii.
Amendamentul 10
Propunere de decizie
Considerentul 15
(15)  În cazul în care un alt stat membru decât Italia sau Grecia se confruntă cu o situație de urgență similară, caracterizată printr-un aflux brusc de resortisanți din țări terțe, Consiliul, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European, poate adopta măsuri provizorii în beneficiul statului membru în cauză, în conformitate cu articolul 78 alineatul (3) din tratat. Aceste măsuri pot include, dacă este cazul, suspendarea obligațiilor statului membru respectiv prevăzute în prezenta decizie.
(15)  Ținând seama de instabilitatea și conflictele în curs de desfășurare în vecinătatea imediată a Uniunii, precum și de natura în schimbare a fluxurilor migratoare, în cazul în care un alt stat membru decât Italia sau Grecia se confruntă cu o situație de urgență similară, caracterizată printr-un aflux brusc de resortisanți din țări terțe, Consiliul, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European, poate adopta măsuri provizorii în beneficiul statului membru în cauză, în conformitate cu articolul 78 alineatul (3) din tratat. Aceste măsuri pot include, dacă este cazul, suspendarea obligațiilor statului membru respectiv prevăzute în prezenta decizie.
Amendamentul 11
Propunere de decizie
Considerentul 17
(17)  Măsurile prevăzute în prezenta decizie implică o derogare temporară de la criteriul prevăzut la articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului1 și de la etapele procedurale, inclusiv termenele-limită, prevăzute la articolele 21, 22 și 29 din respectivul regulament.
(17)  Măsurile prevăzute în prezenta decizie implică o derogare temporară de la criteriul prevăzut la articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 604/2013 și de la etapele procedurale, inclusiv termenele-limită, prevăzute la articolele 21, 22 și 29 din respectivul regulament. Măsurile de relocare nu ar trebui să împiedice statele membre să utilizeze pe de-a întregul Regulamentul (UE) nr. 604/2013, inclusiv folosind proactiv și eficient toate criteriile, precum reunificarea familiei, protecția specială a minorilor neînsoțiți și clauza discreționară din motive umanitare.
____________________
____________________
1 Regulamentul (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid (JO L 180, 29.6.2013, p. 31).
Amendamentul 12
Propunere de decizie
Considerentul 18
(18)  Pentru a decide care solicitanți și câți anume urmează să fie transferați din Italia și Grecia, a fost necesar să se aleagă criteriile care să fie aplicate. Se are în vedere instituirea unui sistem clar și operațional, bazat pe un prag al ratei medii la nivelul Uniunii a deciziilor de acordare a protecției internaționale în cadrul procedurilor în primă instanță, raportată la numărul total, la nivelul Uniunii, al deciziilor adoptate în primă instanță privind cererile de azil prin care se solicită protecție internațională, utilizându-se cele mai recente date statistice disponibile, furnizate de Eurostat. Pe de o parte, instituirea acestui prag ar trebui să asigure, în cea mai mare măsură posibilă, faptul că toți solicitanții care este cel mai probabil să aibă nevoie de protecție internațională vor fi în măsură să își exercite pe deplin și rapid dreptul la protecție în statul membru de transfer. Pe de altă parte, acesta ar împiedica, în cea mai mare măsură posibilă, situațiile în care solicitanții cu privire la care există probabilitatea să primească un răspuns negativ la cererea introdusă ar fi transferați către un alt stat membru, prelungind, astfel, în mod nejustificat, șederea acestora în Uniune. Pe baza datelor Eurostat privind hotărârile pronunțate în primă instanță, în 2014, în prezenta decizie ar trebui să se utilizeze un prag de 75 %, care corespunde deciziilor din anul respectiv privind cererile introduse de resortisanții sirieni și eritreeni.
(18)  Pentru a decide care solicitanți și câți anume urmează să fie relocați din Italia și Grecia, a fost necesar să se aleagă criteriile care să fie aplicate. Se are în vedere instituirea unui sistem clar și operațional, bazat pe un prag al ratei medii la nivelul Uniunii a deciziilor de acordare a protecției internaționale în cadrul procedurilor în primă instanță, raportată la numărul total, la nivelul Uniunii, al deciziilor adoptate în primă instanță privind cererile de azil prin care se solicită protecție internațională, utilizându-se cele mai recente date statistice disponibile, furnizate de Eurostat. Pe de o parte, instituirea acestui prag ar trebui să asigure, în cea mai mare măsură posibilă, faptul că toți solicitanții care este cel mai probabil să aibă nevoie de protecție internațională vor fi în măsură să își exercite pe deplin și rapid dreptul la protecție în statul membru de transfer. Pe de altă parte, acesta ar împiedica, în cea mai mare măsură posibilă, situațiile în care solicitanții cu privire la care există probabilitatea să primească un răspuns negativ la cererea introdusă ar fi relocați către un alt stat membru, prelungind, astfel, în mod nejustificat, șederea acestora în Uniune. Pe baza datelor Eurostat privind hotărârile pronunțate în primă instanță, în 2014, în prezenta decizie ar trebui să se utilizeze un prag de 75 %, care corespunde deciziilor din anul respectiv privind cererile introduse de resortisanții sirieni și eritreeni. Pentru a se ține cont de natura în schimbare a fluxurilor migratoare, grupul vizat de beneficiari ai relocării ar trebui evaluat trimestrial.
Amendamentul 13
Propunere de decizie
Considerentul 19
(19)  Măsurile provizorii vizează reducerea presiunii considerabile exercitate asupra Italiei și a Greciei de fluxurile de solicitanți de azil, în special prin transferul unui număr mare de solicitanți având în mod clar nevoie de protecție internațională care au ajuns pe teritoriul Italiei și al Greciei după data de la care prezenta decizie devine aplicabilă. Pe baza numărului total de resortisanți ai țărilor terțe care au intrat în mod neregulamentar în Italia și Grecia în 2014 și a numărului persoanelor care au în mod clar nevoie de protecție internațională, ar trebui să fie transferați în total din Grecia și Italia 40 000 de solicitanți care au în mod clar nevoie de protecție internațională. Această cifră reprezintă aproximativ 40 % din totalul resortisanților țărilor terțe având în mod clar nevoie de protecție internațională care au intrat în mod neregulamentar în Italia și Grecia în 2014. Astfel, măsura de transfer propusă în prezenta decizie reprezintă o repartizare echitabilă a poverii între Italia și Grecia, pe de o parte, și celelalte state membre, pe de altă parte. Pe baza cifrelor totale disponibile pentru 2014 și pentru primele patru luni din 2015, care permit o comparație între Italia și Grecia, 60 % din acești solicitanți ar trebui transferați din Italia, iar 40 % din Grecia.
(19)  Măsurile de urgență provizorii vizează instituirea unui mecanism corect și echitabil de relocare, reducerea presiunii considerabile exercitate asupra Italiei și a Greciei de fluxurile de solicitanți de azil, în special prin relocarea unui număr mare de solicitanți având în mod clar nevoie de protecție internațională care au ajuns pe teritoriul Italiei și al Greciei după data de la care prezenta decizie devine aplicabilă. Pe baza numărului total de resortisanți ai țărilor terțe care au intrat în mod neregulamentar în Italia și Grecia în 2014 și a numărului persoanelor care au în mod clar nevoie de protecție internațională, ar trebui să fie relocați în total din Grecia și Italia 40 000 de solicitanți care au în mod clar nevoie de protecție internațională. Această cifră reprezintă aproximativ 40 % din totalul resortisanților țărilor terțe având în mod clar nevoie de protecție internațională care au intrat în mod neregulamentar în Italia și Grecia în 2014. Astfel, măsura de relocare propusă în prezenta decizie reprezintă o repartizare echitabilă a răspunderii între Italia și Grecia, pe de o parte, și celelalte state membre, pe de altă parte. Pe baza cifrelor totale disponibile pentru 2014 și pentru primele patru luni din 2015, care permit o comparație între Italia și Grecia, 60 % din acești solicitanți ar trebui transferați din Italia, iar 40 % din Grecia. În termen de șase luni de la data intrării în vigoare a prezentei decizii, Comisia ar trebui să evalueze, pe baza celor mai recente date disponibile, numărul de persoane de relocat din Italia și Grecia, în vederea adaptării sale la fluxurile de refugiați în schimbare. Mecanismul de relocare de urgență nu constituie o soluție pentru provocarea pe termen lung pe care o reprezintă presiunea exercitată pentru azil la frontierele externe ale Uniunii ci, mai curând, un caz de referință în perspectiva propunerii legislative ce urmează a fi prezentată cu privire la mecanismul de relocare de urgență pe baza articolului 78 alineatul (2) din Tratat și, din această cauză, este limitat inițial la un număr total de 40 000 de solicitanți. Ar trebui însă avută în vedere, dacă este necesar, o majorare ulterioară a locurilor de relocare, în vederea adaptării la schimbările rapide ce survin la nivelul fluxurilor de refugiați și al tendințelor ce se manifestă în cursul punerii în aplicare a acestei decizii. Orice propunere de mecanism permanent de relocare de urgență trebuie să se bazeze pe o contribuție mai substanțială în termeni de solidaritate și responsabilitate împărtășită de statele membre, inclusiv o mărire semnificativă a numărului de locuri de relocare disponibile, în vederea adaptării la schimbările rapide ce survin la nivelul fluxurilor de refugiați și al tendințelor. Mecanismul ar trebui conceput pe criterii clar definite, inclusiv pe afluxuri bruște de resortisanți ai unor țări terțe și pe presiuni excepționale exercitate pentru azil, permițând declanșarea sa în funcție de anumiți indicatori transparenți și obiectivi.
Amendamentul 14
Propunere de decizie
Considerentul 20 a (nou)
(20a)  Atunci când întocmește proiectul mecanismului permanent de relocare în conformitate cu articolul 78 alineatul (2) din tratat, Comisia ar trebui să includă teritoriul unui stat membru ca criteriu pentru stabilirea cheii de repartizare a migranților.
Amendamentul 15
Propunere de decizie
Considerentul 21
(21)  Fondul pentru azil, migrație și integrare (AMIF), instituit prin Regulamentul (UE) nr. 516/2014 al Parlamentului European și al Consiliului1, oferă finanțare pentru operațiunile de repartizare a poverii care sunt convenite între statele membre și este deschis noilor evoluții ale politicii în acest domeniu. Articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 516/2014 prevede posibilitatea ca statele membre să realizeze acțiuni legate de transferul solicitanților de protecție internațională în cadrul programelor lor naționale, iar articolul 18 din Regulamentul (UE) nr. 516/2014 prevede posibilitatea alocării unei sume forfetare de 6 000 EUR pentru fiecare beneficiar de protecție internațională transferat din alt stat membru.
(21)  Fondul pentru azil, migrație și integrare (AMIF), instituit prin Regulamentul (UE) nr. 516/2014 al Parlamentului European și al Consiliului1, oferă finanțare pentru operațiunile de repartizare echitabilă a răspunderii care sunt convenite între statele membre și este deschis noilor evoluții ale politicii în acest domeniu. Articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 516/2014 prevede posibilitatea ca statele membre să realizeze acțiuni legate de transferul solicitanților de protecție internațională în cadrul programelor lor naționale, iar articolul 18 din Regulamentul (UE) nr. 516/2014 prevede posibilitatea alocării unei sume forfetare de 6 000 EUR pentru fiecare beneficiar de protecție internațională transferat din alt stat membru.
______________
___________________
1 Regulamentul (UE) nr. 516/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 de instituire a Fondului pentru azil, migrație și integrare, de modificare a Deciziei 2008/381/CE a Consiliului și de abrogare a Deciziilor nr. 573/2007/CE și nr. 575/2007/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Deciziei 2007/435/CE a Consiliului (JO L 150, 20.5.2014, p. 168).
1 Regulamentul (UE) nr. 516/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 de instituire a Fondului pentru azil, migrație și integrare, de modificare a Deciziei 2008/381/CE a Consiliului și de abrogare a Deciziilor nr. 573/2007/CE și nr. 575/2007/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Deciziei 2007/435/CE a Consiliului (JO L 150, 20.5.2014, p. 168).
Amendamentul 16
Propunere de decizie
Considerentul 21 a (nou)
(21a)  Comisia ar trebui să controleze modul în care se cheltuiește suma de 6 000 EUR pentru relocarea fiecărui solicitant.
Amendamentul 17
Propunere de decizie
Considerentul 25
(25)  Atunci când se decide care solicitanți având în mod clar nevoie de protecție internațională ar trebui transferați din Italia și Grecia, ar trebui să se acorde prioritate solicitanților vulnerabili în sensul articolului 22 din Directiva 2013/33/UE a Parlamentului European și a Consiliului10. În această privință, necesitățile speciale ale solicitanților, inclusiv în ceea ce privește sănătatea, ar trebui să reprezinte criteriul principal. Interesul copilului ar trebui să fie întotdeauna considerat primordial.
(25)  Atunci când se decide care dintre solicitanții având în mod clar nevoie de protecție internațională ar trebui relocați din Italia și Grecia, ar trebui să se acorde prioritate solicitanților vulnerabili și, dintre aceștia, o atenție deosebită ar trebui acordată copiilor neînsoțiți, în sensul articolelor 21 și 22 din Directiva 2013/33/UE a Parlamentului European și a Consiliului10. Pentru a lua în considerare situația specifică a persoanelor vulnerabile, statelor membre li se cere, în temeiul Directivei 2013/33/UE și al Directivei 2013/32/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului1a, să evalueze individual vulnerabilitățile persoanelor din perspectiva nevoilor lor speciale, procedurale și legate de primire. În consecință, statele membre trebuie să ia măsuri concrete pentru a evalua necesitățile individuale ale solicitanților de azil și nu se pot baza exclusiv pe auto-identificarea lor pentru a le garanta efectiv drepturile acordate de legislația Uniunii. În această privință, necesitățile speciale ale solicitanților, inclusiv în ceea ce privește sănătatea, ar trebui să reprezinte criteriul principal. Interesul superior al copilului ar trebui să fie întotdeauna considerat primordial în cadrul tuturor procedurilor instituite în urma acestei decizii, iar principiile de bază stabilite în hotărârea Curții de Justiție din 6 iunie 2013, pronunțată în cauza C-648/111b nu ar trebui puse niciodată în cauză.
______________
___________________
10 Directiva 2013/33/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a standardelor pentru primirea solicitanților de protecție internațională (reformare) (JO L 180, 29.6.2013, p. 96).
10 Directiva 2013/33/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a standardelor pentru primirea solicitanților de protecție internațională (reformare) (JO L 180, 29.6.2013, p. 96).
1a Directiva 2013/32/EU a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013, privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale (JO L 180, 29.6.2013, p. 60).
1b Hotărârea Curții de Justiție din 6 iunie 2013, C-648/11, ECLI:UE:C:2013:367.
Amendamentul 18
Propunere de decizie
Considerentul 26
(26)  În plus, pentru a decide care stat membru ar trebui să fie statul membru de transfer, ar trebui să se țină cont de calificările specifice ale solicitanților respectivi care ar putea facilita integrarea acestora în statul membru de transfer, cum ar fi competențele lor lingvistice. În cazul solicitanților deosebit de vulnerabili, ar trebui să se aibă în vedere capacitatea statului membru de transfer de a le oferi o asistență adecvată.
(26)  În plus, pentru a decide care stat membru ar trebui să fie statul membru de relocare, ar trebui să se țină cont de preferințele și calificările specifice ale solicitanților respectivi care ar putea facilita integrarea acestora în statul membru de relocare, cum ar fi competențele lor lingvistice, legăturile de rudenie înțelese în sens mai larg decât definiția „membrilor familiei” din Regulamentul (UE) nr. 604/2013, relațiile sociale, legăturile culturale, șederile anterioare într-un stat membru, studiile și experiența profesională anterioară într-o societate sau o organizație dintr-un anumit stat membru, precum și calificările specifice care ar putea fi relevante în ceea ce privește integrarea solicitantului pe piața muncii a statului membru de relocare.. În consecință, statele membre ar trebui să faciliteze recunoașterea efectivă a diplomelor, calificărilor și competențelor solicitanților. De asemenea, statele membre îi pot informa pe solicitanți cu privire la oportunitățile lor pe piața muncii. În cazul solicitanților deosebit de vulnerabili, ar trebui să se aibă în vedere capacitatea statului membru de relocare de a le oferi o asistență adecvată. Deși solicitanții nu au dreptul să aleagă statul membru de relocare, ar trebui ca, atât cât este posibil, să se țină seama de nevoile, preferințele și calificările specifice.
Amendamentul 19
Propunere de decizie
Considerentul 26 a (nou)
(26a)  Pe baza învățămintelor desprinse din proiectul-pilot privind relocarea din Malta (EUREMA), ar trebui ca, în măsura posibilului, să se țină seama de așteptările și preferințele specifice. Ca un prim pas, solicitanților ar trebui să li se ofere posibilitatea de a-și exprima preferințele. Aceștia ar trebui să indice cinci state membre în ordinea preferințelor și să-și susțină opțiunile cu elemente precum legăturile de familie, legăturile sociale și culturale, cum ar fi competențele lingvistice, șederile anterioare, studiile și experiența profesională anterioară. Acest lucru ar trebui să aibă loc în cursul prelucrării inițiale. Într-o a doua etapă, statele membre respective ar trebui să fie informate cu privire la preferințele solicitanților. Apoi, acestor state membre ar trebui să li se dea posibilitatea să indice pe care dintre solicitanții care și-au exprimat opțiunea pentru ele îi preferă. Statele membre ar trebui să-și susțină propriile preferințe cu argumente cum ar fi legăturile familiale, sociale și culturale. Procedura ar putea fi facilitată de funcționari de legătură desemnați de statele membre, prin realizarea unor interviuri cu solicitanții respectivi. Solicitanții ar trebui, de asemenea, să aibă posibilitatea de a se consulta cu alți actori, precum organizațiile neguvernamentale, Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (ICNUR) și Organizația Internațională pentru Migrație (OIM). În sfârșit, Italia și Grecia, cu asistență din partea EASO, ar trebui să ia o decizie cu privire la relocarea fiecărui solicitant într-un anumit stat membru ținând seama, pe cât posibil, de preferințe. ICNUR ar trebui să fie consultat cu privire la cele mai bune practici de relocare elaborate de această instituție, inclusiv privind gestionarea preferințelor și a calificărilor specifice.
Amendamentul 20
Propunere de decizie
Considerentul 26 b (nou)
(26b)  Principiul nediscriminării, stabilit la articolul 10 din tratat, ar trebui respectat pe toată durata procedurii de relocare. Discriminarea pe motive de sex, vârstă, etnie, dizabilități și religie constituie o încălcare vădită a normelor din tratat.
Amendamentul 21
Propunere de decizie
Considerentul 28
(28)   Garanțiile juridice și procedurale prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 604/2013 sunt în continuare aplicabile în ceea ce privește solicitanții care fac obiectul prezentei decizii. În plus, solicitanții ar trebui să fie informați în legătură cu procedura de transfer prevăzută de prezenta decizie, iar decizia de transfer ar trebui să le fie notificată. Având în vedere că, în temeiul dreptului UE, solicitanții nu au dreptul de a alege statul membru care să fie responsabil de cererea lor de azil, aceștia ar trebui să aibă dreptul la o cale de atac eficientă împotriva deciziei de transfer, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 604/2013, exclusiv în ceea ce privește asigurarea respectării drepturilor lor fundamentale.
(28)   Garanțiile juridice și procedurale prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 604/2013 sunt în continuare aplicabile în ceea ce privește solicitanții care fac obiectul prezentei decizii. În plus, solicitanții ar trebui să fie informați în legătură cu procedura de relocare prevăzută de prezenta decizie, iar decizia de relocare ar trebui să le fie notificată. Solicitantul ar trebui să aibă dreptul la o cale de atac efectivă împotriva deciziei de relocare, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 604/2013 și cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
Amendamentul 22
Propunere de decizie
Considerentul 30
(30)   Ar trebui luate măsuri pentru a se evita circulația secundară a persoanelor transferate, din statul membru de transfer către alte state membre. În special, solicitanții ar trebui să fie informați în legătură cu consecințele unei deplasări ulterioare în alt stat membru și cu faptul că, dacă statul membru de transfer le acordă protecție internațională, în principiu vor avea drepturile aferente protecției internaționale doar în statul membru respectiv.
(30)   Ar trebui luate măsuri pentru a se evita circulația secundară a persoanelor relocate, din statul membru de relocare către alte state membre. Luând pe cât posibil în considerare preferințele exprimate de solicitanți, inclusiv legăturile de familie înțelese într-un sens mai larg decât acela al dispozițiilor privind familia din Regulamentul (UE) nr. 604/2013, precum și legăturile sociale și culturale, este o modalitate directă pentru solicitanți de a dezvolta un sentiment de apartenență la statul membru de relocare. Solicitanților ar trebui să li se furnizeze toate informațiile necesare, într-o limbă pe care o înțeleg sau pe care se presupune în mod rezonabil că o înțeleg, privind destinația lor și, în cazul în care nu s-a putut ține seama pe de-a întregul de preferințele lor, să li se spună din ce motive. Pentru a evita și mai mult circulația secundară, în plus, solicitanții ar trebui să fie informați în legătură cu consecințele unei deplasări ulterioare în alt stat membru conform dispozițiilor articolului 4 din Regulamentul (UE) nr. 604/2013 și cu faptul că, dacă statul membru de relocare le acordă protecție internațională, în principiu vor avea drepturile aferente protecției internaționale doar în statul membru respectiv.
Amendamentul 23
Propunere de decizie
Considerentul 30 a (nou)
(30a)  Consimțământul solicitanților sau al beneficiarilor de protecție internațională privind relocarea constituie un principiu consacrat în legislația secundară a Uniunii, consfințit la articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 516/2014 și, prin analogie, la articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 439/2010 al Parlamentului European și al Consiliului și la articolul 17 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 604/2013, în timp ce, pe baza articolului 78 alineatul (3) din Tratat, derogările de la legislația Uniunii sunt posibile numai într-un număr foarte limitat de circumstanțe. Este necesar să se asigure implementarea efectivă a mecanismului de relocare de urgență, iar consimțământul are o importanță deosebită pentru a se preveni circulația secundară și, în principiu, ar trebui cerut înainte de relocare. În cazul în care o anumită persoană nu își dă consimțământul, ea nu ar trebui, în principiu, să fie relocată, însă această oportunitate ar trebui oferită altei persoane.
_________
1a Regulamentul (UE) nr. 439/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 mai 2010 privind înființarea unui Birou European de Sprijin pentru Azil (JO L 132, 29.5.2010, p. 11).
Amendamentul 24
Propunere de decizie
Articolul 1
Prezenta decizie instituie măsuri provizorii în domeniul protecției internaționale în beneficiul Italiei și a Greciei, pentru a permite acestora să facă față situației de urgență caracterizate de un aflux brusc de resortisanți ai țărilor terțe pe teritoriul lor.
Prezenta decizie instituie măsuri de urgență provizorii cu efecte juridice obligatorii în domeniul protecției internaționale în beneficiul Italiei și a Greciei, pentru a permite acestora să facă față situației de urgență caracterizate de un aflux brusc de resortisanți ai țărilor terțe sau apatrizi pe teritoriul lor.
Amendamentul 25
Propunere de decizie
Articolul 2 – paragraful 1 – litera b
(b)  „solicitant” înseamnă un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid care a prezentat o cerere de protecție internațională cu privire la care nu s-a luat încă o decizie definitivă;
(b)  „solicitant” înseamnă un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid care a prezentat o cerere de protecție internațională, cu privire la care nu s-a luat încă o decizie definitivă conform prevederilor articolului 2 litera (i) din Directiva 2011/95/UE;
Amendamentul 26
Propunere de decizie
Articolul 2 – paragraful 1 – litera d
(d)   „membri de familie” înseamnă membrii de familie definiți la articolul 2 litera (g) din Regulamentul (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului;
(d)   „rude apropiate” înseamnă soțul sau soția, copiii, părinții, persoanele care exercită autoritatea părintească, bunicii și nepoții;
(Amendament orizontal. Se aplică în întregul text al propunerii Comisiei.)
Amendamentul 27
Propunere de decizie
Articolul 2 – paragraful 1 – litera fa (nouă)
(fa)  „preferință” înseamnă preferința exprimată de un solicitant pentru un anumit stat membru sau preferința exprimată de un stat membru pentru un anumit solicitant, susținută cu argumente ca legăturile de familie, înțelese într-un sens mai larg decât cel al definiției membrilor de familie de la articolul 2 litera (g) din Regulamentul (UE) nr. 604/2013, legăturile sociale, cum ar fi cele cu anumite comunități etnice și culturale și legăturile culturale cu statul membru preferat, cum ar fi competențele lingvistice, șederile anterioare într-un stat membru sau studiile ori relațiile anterioare de muncă cu întreprinderi sau organizații din statul membru respectiv.
Amendamentul 28
Propunere de decizie
Articolul 3 – alineatul 2 a (nou)
2a.  Dată fiind natura în schimbare a fluxurilor migratoare, grupul vizat de beneficiari ai relocării ar trebui evaluat trimestrial.
Amendamentul 47
Propunere de decizie
Articolul 4
-1. Pentru a diminua presiunea semnificativă legată de azil exercitată asupra Italiei și Greciei, precum și pentru a funcționa drept caz de referință în perspectiva propunerii legislative ce urmează a fi prezentată cu privire la mecanismul permanent de mutare de urgență pe baza articolului 78 alineatul (2) din Tratat, din aceste țări sunt mutați inițial un număr total de 110 000 de solicitanți. Ar trebui avută în vedere, dacă este necesar, o majorare ulterioară, în vederea adaptării la schimbările rapide ce survin la nivelul fluxurilor de refugiați și al tendințelor ce se manifestă în cursul punerii în aplicare a prezentei decizii.
1.  24 000 de solicitanți se transferă din Italia către teritoriul celorlalte state membre, conform anexei I.
1.  Inițial, 40 000 de solicitanți se transferă din Italia către teritoriul celorlalte state membre.
2.   16 000 de solicitanți se transferă din Grecia către teritoriul celorlalte state membre, conform anexei II.
2.  Inițial, 70 000 de solicitanți se transferă din Grecia către teritoriul celorlalte state membre.
2a.  În termen de [șase luni de la data intrării în vigoare a prezentei decizii], Comisia evaluează, pe baza celor mai recente date disponibile de la Frontex, numărul de persoane de transferat din Italia și Grecia, în vederea adaptării acestuia la fluxurile de refugiați în schimbare.
Amendamentul 30
Propunere de decizie
Articolul 4 a (nou)
Articolul 4a
Consimțământul
În principiu, solicitantului ar trebui să i se ceară consimțământul cu privire la relocarea sa.
Amendamentul 31
Propunere de decizie
Articolul 5 – alineatul 2
2.  La intervale regulate în cursul perioadei de aplicare a prezentei decizii, Italia și Grecia, cu asistență din partea EASO și, după caz, a ofițerilor de legătură ai statelor membre menționați la alineatul (8), identifică solicitanții individuali care să fie transferați în alte state membre și comunică punctelor de contact ale statelor membre respective și EASO numărul de solicitanți care pot fi transferați. În ceea ce privește transferul, se acordă prioritate solicitanților vulnerabili în sensul articolului 22 din Directiva 2013/33/UE.
2.  La intervale regulate în cursul perioadei de aplicare a prezentei decizii, Italia și Grecia, cu asistență din partea EASO și a altor agenții pertinente, identifică solicitanții individuali care să fie relocați în alte state membre și comunică punctelor de contact ale statelor membre respective și EASO numărul de solicitanți care pot fi relocați. În acest scop, se acordă prioritate solicitanților vulnerabili în sensul articolelor 21 și 22 din Directiva 2013/33/UE și se acordă o atenție deosebită minorilor neînsoțiți.
Amendamentul 32
Propunere de decizie
Articolul 5 – alineatul 3
3.  Cât mai curând posibil după primirea informațiilor menționate la alineatul (2), statele membre indică numărul de solicitanți care pot fi transferați imediat pe teritoriul lor și orice alte informații relevante, respectându-se cifrele care figurează în anexa I și, respectiv, în anexa II.
3.  Cât mai curând posibil după primirea informațiilor menționate la alineatul (2), statele membre furnizează informații cu privire la capacitățile disponibile pentru primirea migranților și indică numărul de solicitanți care pot fi transferați imediat pe teritoriul lor și orice alte informații relevante, respectându-se cifrele care figurează în anexa I și, respectiv, în anexa II.
Amendamentul 33
Propunere de decizie
Articolul 5 – alineatul 3 a (nou)
3a.  Cu sprijinul EASO, Italia și Grecia pun la dispoziția solicitanților, într-o limbă pe care aceștia o înțeleg, sau despre care se presupune în mod rezonabil că o înțeleg, informații referitoare la statele membre implicate în relocarea de urgență. Solicitanții au acces, de asemenea, la informații furnizate de alți actori, cum ar fi ICNUR și OIM. În cursul prelucrării inițiale, solicitanților li se cere să enumere statele membre în ordinea preferințelor și să-și argumenteze alegerea.
Amendamentele 34 și 48
Propunere de decizie
Articolul 5 – alineatul 5
5.  Solicitanții cărora trebuie să li se ia amprentele digitale în temeiul obligațiilor prevăzute la articolul 9 din Regulamentul (UE) nr. 603/2013 pot fi transferați numai dacă li s-au luat amprentele.
5.  Solicitanții cărora trebuie să li se ia și să le fie transmise amprentele digitale în temeiul obligațiilor prevăzute la articolul 9 din Regulamentul (UE) nr. 603/2013 pot fi relocați numai dacă li s-au luat amprentele, cu respectarea deplină a drepturilor lor fundamentale, fără a se recurge la nicio constrângere sau la măsuri de detenție.
Amendamentul 35
Propunere de decizie
Articolul 5 – alineatul 8
8.  Pentru punerea în aplicare a tuturor aspectelor procedurii de transfer descrise la prezentul articol, statele membre pot decide să trimită ofițeri de legătură în Italia și în Grecia.
eliminat
Amendamentul 36
Propunere de decizie
Articolul 6 – alineatul 4
4.  După luarea deciziei de a transfera un solicitant și înainte de transferul efectiv, Italia și Grecia notifică în scris persoanei în cauză decizia privind transferul. Decizia respectivă indică statul membru de transfer.
4.  După luarea deciziei de a reloca un solicitant și înainte de relocarea sa efectivă, Italia și Grecia, cu sprijinul EASO și al altor actori, ca ofițerii de legătură, dacă sunt disponibili, informează pe larg persoana în cauză, într-o limbă pe care aceasta o înțelege sau se poate presupune în mod rezonabil că o înțelege, cu privire la statul membru de relocare sau, dacă preferințele solicitantului respective nu sunt luate în considerare, cu privire la motivele acestei decizii. De asemenea, Italia și Grecia notifică în scris persoanei în cauză decizia privind relocarea. Decizia respectivă indică statul membru de relocare.
Amendamentul 37
Propunere de decizie
Articolul 7 – paragraful 1 – litera b
(b)  prelucrarea inițială a cererilor;
(b)  prelucrarea inițială a cererilor, care include identificarea vulnerabilităților și preferințelor, în scopul identificării solicitanților potențiali pentru relocare și al selectării lor, inclusiv identificarea lor certă, amprentarea și înregistrarea cererilor de protecție internațională;
Amendamentul 38
Propunere de decizie
Articolul 7 – paragraful 1 – litera d
(d)  efectuarea transferului solicitanților în statul membru de transfer.
(d)  efectuarea transferului solicitanților în statul membru de transfer. Costurile transferării în statul membru de relocare nu ar trebui să constituie o povară suplimentară pentru Grecia și Italia.
Amendamentul 39
Propunere de decizie
Articolul 8 – alineatul 2
2.  În cazul în care Italia sau Grecia nu respectă obligația prevăzută la alineatul (1), Comisia poate decide să suspende prezenta decizie în ceea ce privește statul membru respectiv pentru o perioadă de până la trei luni. Comisia poate decide să prelungească această suspendare o dată, pentru o perioadă suplimentară de până la trei luni.
2.  În cazul în care Italia sau Grecia nu respectă obligația prevăzută la alineatul (1), Comisia poate decide, după ce i-a oferit statului membru în cauză oportunitatea de a-și prezenta opiniile, să suspende prezenta decizie în ceea ce privește statul membru respectiv pentru o perioadă de până la trei luni. Comisia poate decide să prelungească această suspendare o dată, pentru o perioadă suplimentară de până la trei luni.
Amendamentul 40
Propunere de decizie
Articolul 9
În cazul în care un stat membru de transfer se confruntă cu o situație de urgență caracterizată de un aflux brusc de resortisanți ai țărilor terțe, Consiliul, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European, poate adopta măsuri provizorii în beneficiul statului membru în cauză, în temeiul articolului 78 alineatul (3) din tratat. Aceste măsuri pot include, dacă este cazul, suspendarea obligațiilor statului membru respectiv prevăzute în prezenta decizie.
În cazul în care un stat membru de transfer se confruntă cu o situație de urgență caracterizată de un aflux brusc de resortisanți ai țărilor terțe, Consiliul, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European, poate adopta măsuri provizorii în beneficiul statului membru în cauză, în temeiul articolului 78 alineatul (3) din tratat. În plus, aceste măsuri pot include, dacă este cazul, suspendarea obligațiilor statului membru respectiv prevăzute în prezenta decizie.
Amendamentul 41
Propunere de decizie
Articolul 11
O dată la trei luni, Italia și Grecia informează Consiliul și Comisia cu privire la punerea în aplicare a prezentei decizii, inclusiv cu privire la foile de parcurs menționate la articolul 8.
O dată la trei luni, Italia și Grecia informează Consiliul și Comisia cu privire la punerea în aplicare a prezentei decizii și la utilizarea corespunzătoare a fondurilor primite în cadrul ei, inclusiv cu privire la foile de parcurs menționate la articolul 8.
Amendamentul 42
Propunere de decizie
Articolul 11 a (nou)
Articolul 11a
Evaluare
Până în iulie 2016, Comisia le prezintă Parlamentului European și Consiliului o evaluare la jumătatea perioadei a punerii în aplicare a prezentei decizii și, dacă este cazul, propune recomandările necesare pentru instituirea unui mecanism permanent de relocare, inclusiv în perspectiva verificării anunțate a adecvării sistemului de la Dublin.
Până la …,, Comisia le prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport final de evaluare a punerii în aplicare a prezentei decizii.
Statele membre îi prezintă Comisiei toate informațiile pertinente pentru întocmirea în timp util a respectivului raport.
____________
* JO: a se introduce data: 30 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei decizii.
Amendamentul 43
Propunere de decizie
Anexa II a (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Anexa IIa

Procedura de transfer

Procedura preconizată în propunerea Comisiei; pașii procedurali suplimentari introduși de Parlamentul European sunt subliniați

1 – Prelucrarea inițială a cererilor persoanelor care solicită protecție internațională

—  identificarea persoanelor în privința cărora, în temeiul Regulamentului Dublin, este (sau ar trebui să fie) responsabil un alt stat membru

→ transferuri Dublin

—  identificarea solicitanților vulnerabili

—  identificarea rudelor apropiate pentru o relocare comună

—  stabilirea preferințelor solicitanților pentru anumite state membre

2 - Selecția solicitanților în vederea transferului

—  Italia / Grecia stabilește care sunt solicitanții de relocat.

—  acestea informează statele membre cu privire la numărul de locuri de care este nevoie, precum și cu privire la preferințele solicitanților

3 - Implicarea statelor membre

—  statele membre informează Italia / Grecia cu privire la numărul de locuri disponibile pentru relocare

—  ofițerii de legătură pot organiza interviuri cu solicitanții care și-au exprimat preferința pentru statul membru pe care îl reprezintă

—  statele membre își exprimă preferințele privind solicitanții

4 - Decizia de transfer

—  Italia / Grecia hotărăște care solicitant trebuie relocat în care stat membru, ținând seama de preferințele solicitanților și de cele ale statelor membre

5 - Informarea și acordul

—  solicitanții sunt informați pe larg cu privire la statul membru de relocare

—  solicitanții își dau consimțământul pentru a fi relocați în statul membru respectiv

6 - Transferul

Transferul solicitanților în statul membru respectiv în termen de o lună


ANEXĂ LA REZOLUȚIA LEGISLATIVĂ

DECLARAȚIA PARLAMENTULUI EUROPEAN

Având în vedere necesitatea adoptării unor măsuri imediate în favoarea statelor membre care se confruntă cu o situație de criză datorată afluxului brusc de cetățeni din țări terțe, Parlamentul European a acceptat temeiul juridic propus de Comisie, și anume articolul 78 alineatul (3) din TFUE, pentru decizia Consiliului de instituire a unor măsuri provizorii în domeniul protecției internaționale în beneficiul Italiei și al Greciei. Cu toate acestea, Parlamentul European poate accepta acest temei juridic doar ca o măsură de urgență, care trebuie urmată de o adevărată propunere legislativă care să propună o abordare structurată a tuturor situațiilor de criză viitoare. Parlamentul insistă asupra faptului că temeiul juridic corect este articolul 78 alineatul (2) din TFUE, care prevede utilizarea procedurii legislative ordinare pentru măsurile de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională, coroborat cu articolul 80 a doua teză din TFUE, ale cărui dispoziții asigură aplicarea principiului solidarității exprimat la articolul 80 prima teză. Parlamentul European subliniază, de asemenea, faptul că adoptarea acestei decizii nu aduce în niciun caz atingere posibilității legislatorului de a utiliza în viitor setul de temeiuri juridice aflate la dispoziția sa, în special articolul 78 coroborat cu articolul 80 din TFUE. Parlamentul European cere Comisiei să prezinte până la sfârșitul anului 2015, astfel cum aceasta a anunțat în cadrul Agendei europene privind migrația, o propunere legislativă referitoare la un mecanism permanent de relocare, întemeiată pe articolul 78 alineatul (2) și pe articolul 80. Parlamentul European își rezervă dreptul de a pregăti un raport legislativ din proprie inițiativă în cazul în care Comisia nu prezintă această propunere legislativă în timp util.

Notă juridică