Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2014/2213(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0218/2015

Texte depuse :

A8-0218/2015

Dezbateri :

PV 08/09/2015 - 11
CRE 08/09/2015 - 11

Voturi :

PV 09/09/2015 - 8.11
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2015)0307

Texte adoptate
PDF 371kWORD 126k
Miercuri, 9 septembrie 2015 - Strasbourg Ediţie definitivă
Dimensiunea urbană a politicilor UE
P8_TA(2015)0307A8-0218/2015

Rezoluţia Parlamentului European din 9 septembrie 2015 referitoare la dimensiunea urbană a politicilor UE (2014/2213(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special titlul XVIII,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului(1),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1301/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de dezvoltare regională și dispozițiile specifice aplicabile obiectivului referitor la investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1080/2006(2),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1299/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind dispoziții specifice pentru sprijinul din partea Fondului european de dezvoltare regională pentru obiectivul de cooperare teritorială europeană(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 23 iunie 2011 referitoare la Agenda urbană europeană și viitorul acesteia în cadrul politicii de coeziune(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 21 februarie 2008 privind monitorizarea Agendei teritoriale și a Cartei de la Leipzig: spre un program european de acțiune pentru dezvoltare spațială și coeziune teritorială(5),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 18 iulie 2014 intitulată „Dimensiunea urbană a politicilor UE - Principalele caracteristici ale unei agende urbane a UE” (COM(2014)0490),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 18 iunie 2014 intitulată „Programul privind o reglementare adecvată și funcțională (REFIT) - Situația actuală și perspective” (COM(2014)0368),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „EUROPA 2020: O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 iulie 2012 intitulată „Parteneriatul european pentru inovare privind orașele și comunitățile inteligente” (C(2012)4701),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 octombrie 1998 privind dezvoltarea urbană durabilă în Uniunea Europeană: un cadru de acțiune (COM(1998)0605),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 mai 1997 intitulată „Către o agendă urbană în Uniunea Europeană” (COM(1997)0197),

–  având în vedere cel de al șaselea raport al Comisiei privind coeziunea economică, socială și teritorială, intitulat „Investiții pentru locuri de muncă și creștere: promovarea dezvoltării și a bunei guvernanțe în regiunile și orașele UE”, iulie 2014,

–  având în vedere raportul Comisiei intitulat „Orașele de mâine: investind în Europa”, Bruxelles, 17-18 februarie 2014,

–  având în vedere raportul Comisiei din 2014 intitulat „Viitorul digital – o călătorie către viziunile și provocările în materie de politică, orașele, satele și comunitățile din 2050”,

–  având în vedere raportul Comisiei publicat la Bruxelles, în octombrie 2011, intitulat „Orașele viitorului - provocări, perspective, căi de urmat”,

–  având în vedere declarația miniștrilor „Către o agendă urbană a UE”, adoptată în cadrul reuniunii informale a miniștrilor UE responsabili de coeziunea teritorială și aspectele urbane din 10 iunie 2015 de la Riga,

–  având în vedere concluziile Consiliului adoptate la Bruxelles la 19 noiembrie 2014 cu privire la cel de al șaselea raport privind coeziunea economică, socială și teritorială: investițiile pentru ocuparea forței de muncă și creștere economică,

–  având în vedere concluziile Președinției adoptate la reuniunea informală a miniștrilor responsabili de politica de coeziune care a avut loc la Atena în perioada 24-25 aprilie 2014,

–  având în vedere Concluziile Președinției poloneze privind dimensiunea teritorială a politicilor UE și viitoarea politică de coeziune, adoptate în cadrul reuniunii informale a miniștrilor responsabili de politica de coeziune și de dezvoltarea teritorială și urbană a UE, desfășurată la 24 și 25 noiembrie 2011 la Poznan,

–  având în vedere Agenda teritorială a UE 2020, convenită în cadrul reuniunii ministeriale informale a miniștrilor responsabili de amenajare spațială și dezvoltare teritorială desfășurată la 19 mai 2011 la Gödöllő,

–  având în vedere Declarația de la Toledo adoptată în cadrul reuniunii informale a Consiliului de miniștri privind dezvoltarea urbană, desfășurate la Toledo la 22 iunie 2010,

–  având în vedere Carta de la Leipzig pentru orașe europene durabile, adoptată în cadrul reuniunii informale a Consiliului de miniștri privind dezvoltarea urbană, desfășurate la Leipzig la 24 și 25 mai 2007,

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 25 iunie 2014 intitulat „Pentru o abordare integrată a politicii urbane în Uniunea Europeană ”,

–  având în vedere avizul din 23 aprilie 2015 al Comitetului Economic și Social European (CESE) privind Comunicarea Comisiei intitulată „Dimensiunea urbană a politicilor UE - Principalele caracteristici ale unei agende urbane a UE” (COM(2014)0490),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A8-0218/2015),

A.  întrucât, în 2014, jumătate din populația lumii(6) și 72 % din populația Europei trăiau în zone urbane(7) și întrucât, înainte de anul 2050, aproape 80 % din populația mondială va locui în zone urbane(8);

B.  întrucât „zonele urbane funcționale” din UE cuprind o structură policentrică unică clădită în jurul unor orașe și zone învecinate mari, mijlocii și mici, astfel încât depășesc frontierele administrative tradiționale, înglobând diferite teritorii legate între ele prin intermediul provocărilor economice, sociale, de mediu și demografice cu care se confruntă;

C.  întrucât orașele și zonele urbane funcționale, cum ar fi zonele metropolitane, nu numai că joacă un rol important în democrația participativă, dar reprezintă pilonii economici esențiali și motoarele creatoare de locuri de muncă ale UE, având în vedere faptul că inovarea și activitățile economice noi își au adeseori originea în orașe; întrucât acestea sunt un atu important al UE în relațiile sale cu alte părți ale lumii, dar reprezintă, de asemenea, zone-cheie în care trebuie depășite obstacolele din calea creșterii economice și a ocupării forței de muncă și în care trebuie combătute excluziunea socială (de exemplu problema integrării pe piața muncii a tinerilor slab calificați), lipsa accesibilității și degradarea mediului;

D.  întrucât orașele și zonele urbane funcționale și regiunile sunt răspunzătoare pentru cea mai mare parte din consumul de energie și din emisiile de gaze cu efect de seră în UE; întrucât, pe de altă parte, acestea joacă un rol-cheie în obținerea unei eficiențe și autosuficiențe energetice mai mari, precum și în dezvoltarea de noi inițiative (precum noile forme de activitate economică) care să favorizeze mobilitatea urbană și sistemele de transport competitive și ecologice, promovând astfel creșterea economică, ocuparea forței de muncă, coeziunea socială și teritorială, sănătatea, siguranța și securitatea;

E.  întrucât în unele orașe se constată o îmbătrânire și un declin al populației și apar probleme din cauza anvergurii facilităților și serviciilor publice oferite, în timp ce altele au o populație în creștere, lucru care mărește presiunea exercitată asupra facilităților existente și a serviciilor publice (de exemplu, în educație) și exacerbează alte probleme precum șomajul (în rândul tinerilor), excluziunea socială, aglomerarea traficului, expansiunea urbană și poluarea, ceea ce crește semnificativ timpul de deplasare și reduce calitatea vieții pentru numeroși europeni;

F.  întrucât unele dintre provocările principale cu care se confruntă orașele, legate de dezvoltarea economică și socială, schimbările climatice, transport și schimbările demografice pot fi abordate numai prin parteneriate între orașe și zonele din împrejurimi; întrucât expansiunea zonelor interconectate în ultimii ani, ca urmare a evoluțiilor în domeniul transportului și al comunicării în special, creează nevoia dezvoltării de instrumente pentru promovarea conectivității;

G.  întrucât inițiativele de politică ale UE au un impact direct sau indirect asupra dezvoltării sustenabile a orașelor și a politicii urbane;

H.  întrucât aproximativ 70 % din politicile și legislația UE sunt puse în aplicare la nivel local și regional;

I.  întrucât ar trebui asigurată o mai mare coerență între diferitele inițiative de politică și programele de subvenționare prin valorificarea deplină a cadrului strategic comun (titlul II capitolul I articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 - Regulamentul privind dispozițiile comune) și printr-o coordonare mai bună a politicilor la nivelul părților interesate și al diferitelor niveluri de guvernanță, deoarece abordarea sectorială în cadrul politicilor UE poate produce acte legislative și politici care nu sunt în favoarea zonelor urbane;

J.  întrucât în 1997 Comisia a publicat o comunicare privind agenda urbană a UE(9), însă rolul orașelor europene în cadrul procesului de elaborare a politicilor UE face încă obiectul discuțiilor;

K.  întrucât, în trecut, Parlamentul a sprijinit propunerea Comisiei de a prezenta o „agendă urbană” care să reprezinte cadrul viitoarei politici urbane la nivel european;

L.  întrucât subsidiaritatea, astfel cum este definită în TFUE, precum și guvernanța pe mai multe niveluri bazată pe acțiunea coordonată a UE, a statelor membre și a autorităților regionale și locale și principiul parteneriatului sunt elemente esențiale pentru punerea în aplicare corectă a tuturor politicilor UE și întrucât mobilizarea resurselor și competențelor autorităților locale și regionale ar trebui să fie consolidată în mod corespunzător;

M.  întrucât Regulamentul privind Fondul european de dezvoltare regională (FEDR) [Regulamentul (UE) nr. 1301/2013] consolidează dimensiunea urbană a fondurilor structurale și de investiții europene (FESI) prin alocarea a cel puțin 5 % din sprijinul financiar pentru acțiuni integrate vizând dezvoltarea urbană sustenabilă, prin delegarea de sarcini manageriale către autoritățile urbane, în special încredințându-le mai multe responsabilități cel puțin în selectarea operațiunilor, prin crearea unor instrumente precum investițiile teritoriale integrate (ITI), dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității (DLRC), prin alocarea unui buget specific pentru „acțiuni inovatoare” în scopul verificării unor noi soluții în legătură cu dezvoltarea urbană sustenabilă și prin crearea unei rețele de dezvoltare urbană;

N.  întrucât principiul parteneriatului stabilit în Regulamentul privind dispozițiile comune [Regulamentul (UE) nr. 1303/2013] și Codul de conduită european obligă statele membre să asigure implicarea timpurie a autorităților urbane în procesul UE de elaborare a politicilor;

Dimensiunea urbană a politicilor UE

1.  este de opinie că politicile UE ar trebui să vină în sprijinul orașelor și zonelor urbane funcționale pentru ca acestea să își exprime și să își valorifice potențialul lor deplin de motoare ale creșterii economice, ale ocupării forței de muncă, ale incluziunii sociale și ale dezvoltării sustenabile; consideră, prin urmare, că aceste orașe și zone urbane funcționale trebuie să fie asociate în mai mare măsură întregului ciclu de elaborare a politicilor la nivel european;

2.  solicită Comisiei și, după caz, statelor membre să propună modalități de introducere a unui mecanism de alertă timpurie, prin adaptarea instrumentelor disponibile, în conformitate cu articolul 6 din Protocolul privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, oferind administrației de nivel subnațional posibilitatea de a observa dacă s-a ținut seama de principiile subsidiarității și proporționalității, permițând o implicare timpurie a administrației de nivel subnațional în procesele politice, permițând strategii de dezvoltare teritorială bine informate și o punere în aplicare mai eficientă a legislației viitoare;

Spre o agendă urbană europeană integrată

3.  salută inițiativa Comisiei de a acționa în direcția unei Agende urbane europene; sprijină stabilirea acesteia ca un cadru coerent pentru politicile UE cu o dimensiune urbană, vizând o mai bună conectare a soluțiilor urbane la provocările UE, o mai bună adaptare a politicilor sectoriale și a nivelurilor de guvernanță, o mai bună orientare a finanțărilor UE către provocările urbane locale relevante și o mai bună evaluare a impactului teritorial al politicilor sectoriale; consideră că Agenda urbană europeană ar trebui să promoveze, în special, dezvoltarea de soluții de guvernare capabile să răspundă cel mai bine provocărilor și obiectivelor unei dezvoltări sustenabile și favorabile incluziunii economice și sociale a orașelor și zonelor urbane funcționale în Europa;

4.  recunoaște că, deși UE nu are competențe explicite în domeniul dezvoltării urbane, o gamă largă de inițiative UE au un impact direct sau indirect asupra orașelor și zonelor urbane funcționale; consideră, prin urmare, că politicile urbane naționale și regionale corect elaborate și puse în practică constituie o condiție prealabilă pentru o agendă urbană europeană; consideră că aceasta ar trebui să fie o strategie care vizează orașele și zonele urbane funcționale din UE și care s-ar transforma, pe termen lung, într-o politică urbană la nivel UE; subliniază, în acest context, că dezvoltarea teritorială urbană ar trebui să se bazeze pe o organizare teritorială echilibrată, cu o structură urbană policentrică, în conformitate cu Agenda teritorială UE 2020;

5.  își exprimă convingerea că agenda urbană europeană ar trebui să reprezinte un efort comun al Comisiei, al statelor membre, al autorităților locale și al părților interesate de a raționaliza, coordona și pune în aplicare politicile UE care au o dimensiune urbană prin intermediul unei abordări practice, integrate și coordonate, dar totodată flexibile, „în și cu” orașele și zonele urbane funcționale, ținând seama de specificul teritorial local și respectând arhitectura instituțională a fiecărui stat membru;

6.  consideră că o agendă urbană europeană ar trebui să fie în deplină concordanță cu obiectivele și strategia globală a UE, în special cu strategia Europa 2020 și cu obiectivele de coeziune teritorială; subliniază că frontierele administrative devin tot mai puțin pertinente în cadrul încercărilor de a aborda provocările în materie de dezvoltare la nivel regional și local; consideră, prin urmare, că agenda urbană europeană ar trebui să fie favorabilă incluziunii și să țină seama în mod clar de diversitatea entităților teritoriale din UE, de legăturile transfrontaliere și legăturile dintre mediul rural și cel urban, inclusiv de serviciile pe care zonele urbane funcționale le oferă zonelor rurale din împrejurimi;

7.  îndeamnă Comisia să prezinte o comunicare unde să fie prezentate aspectele viitoarei agende urbane europene, pe baza „acquis-ului urban” și a consultării ample a diferitelor părți interesate, inclusiv parteneri economici și sociali și organizații ale societății civile; solicită Comisiei să includă agenda urbană europeană în programul său de lucru anual;

Încorporarea sistematică a unei abordări bazate pe dezvoltarea teritorială integrată în procesul de elaborare a politicilor și în legislația UE

8.  invită Comisia să aplice o abordare teritorială integrată bazată mai mult pe locuri atunci când concepe noi inițiative de politică vizând zonele urbane, astfel încât să asigure coerența și să ofere orașelor și zonelor urbane funcționale posibilitatea de a îndeplini obiectivele strategiei Europa 2020 de creștere economică și socială inteligentă, sustenabilă și favorabilă incluziunii, prin punerea în aplicare a unei abordări UE integrate care să sprijine proiecte inteligente și sustenabile în orașe europene, contribuind la promovarea dezvoltării economice și sociale;

9.  solicită Comisiei să introducă, ca regulă generală, o evaluare a impactului teritorial asupra dimensiunii urbane pentru a asigura fezabilitatea practică a tuturor inițiativelor de politică relevante ale UE la nivel regional și local, să fie receptivă la contribuția autorităților de la nivel descentralizat în momentul elaborării evaluărilor de impact și a noilor politici („abordare ascendentă”) și să se asigure că în toate politicile sectoriale relevante ale UE se abordează în mod adecvat provocările cu care se confruntă orașele și zonele urbane funcționale; invită Comisia să axeze aceste evaluări ale impactului teritorial pe următoarele elemente: dezvoltare teritorială echilibrată, integrare teritorială, aspecte legate de guvernanță, reglementare, punerea în aplicare la nivel local, coerența cu alte obiective politice;

10.  îndeamnă Comisia să sistematizeze și să analizeze toate datele disponibile și cadrele conceptuale partajate („acquis-ul urban”) pentru a evita duplicările și incoerențele și a oferi o definiție clară a dezvoltării urbane sustenabile integrate și prin aceasta să identifice obiectivele comune coerente și transparente ale UE în acest domeniu;

11.  este convins că, în scopul evaluării mai exacte a zonelor urbane, nu doar în baza indicatorului PIB, este necesară punerea la dispoziție de date suficiente; consideră, prin urmare, că Eurostat ar trebui să ofere și să compileze date locale mai detaliate și că această activitate ar trebui continuată în auditul urban și în anchetele similare; invită, de asemenea, Comisia să elaboreze instrumente care ar putea măsura progresul și impactul unei agende urbane integrate la nivelul UE;

12.  încurajează Comisia să reducă birocrația legată de punerea în aplicare a legislației actuale a UE la nivel local și să se asigure că în toate reglementările viitoare se analizează atent consecințele punerii lor în aplicare la nivel local;

Dimensiunea urbană a instrumentelor de politică ale UE și finanțarea

13.  reamintește că politica de coeziune a UE și instrumentele sale financiare sunt mai potrivite pentru a sprijini strategii teritoriale integrate complexe pentru zonele urbane funcționale prin intermediul planificării și a regulilor strategice comune; încurajează statele membre să utilizeze din plin noile instrumente disponibile precum ITI și DLRC, precum și noile programe operaționale (PO) flexibile, cu scopul de a sprijini cu succes punerea în aplicare a planurilor de dezvoltare urbană integrate; încurajează statele membre și Comisia să elaboreze o serie coerentă de indicatori adecvați pentru o mai bună evaluare a dimensiunii urbane a operațiunilor și inițiativelor puse în aplicare, finanțate prin fondurile structurale și de investiții europene;

14.  evidențiază necesitatea exploatării la maximum a potențialului strategiilor macroregionale pentru o punere în aplicare cu succes a abordărilor urbane integrate pentru orașe; invită Comisia să includă și să integreze în mod adecvat aspecte ale Agendei urbane europene și să sublinieze dimensiunea urbană în cadrul strategiilor UE macro-regionale, care reprezintă un model pentru planificare și guvernanță pe mai multe niveluri;

15.  regretă faptul că, deși noua politică de coeziune conține aspecte legate de mediul urban care au un caracter juridic obligatoriu, în special în ceea ce privește implicarea orașelor în etapa de programare, participarea efectivă a reprezentanților orașelor și ai mediului urban la conturarea politicii este scăzută și consideră că aceasta poate fi îmbunătățită printr-o implicare timpurie în procesele de elaborare a politicii, de exemplu prin intermediul consultării, al evaluării și al schimbului de bune practici și experiențe; invită Comisia și statele membre să asigure aplicarea principiului parteneriatului [luând în considerare și Codul de conduită european în materie de parteneriat - articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 - Regulamentul privind dispozițiile comune], atunci când pun în aplicare programe și proiecte sprijinite din fonduri UE, acordând atenție mai ales implicării orașelor și zonelor urbane funcționale în pregătirea, gestionarea și guvernanța programelor, inclusiv la nivel transfrontalier;

16.  solicită o implicare mai mare a orașelor în programele fondurilor structurale și de investiții; consideră că învățămintele reținute pot fi utilizate într-o recomandare politică importantă pentru dezvoltarea politicii de coeziune după 2020; invită Comisia, în acest context, să testeze punerea în aplicare a agendei urbane europene în domenii tematice selectate care să reflecte provocările zonelor urbane („proiect pilot urban”), în special prin asigurarea unei coordonări transsectoriale a diferitelor politici UE, înlăturarea suprapunerilor existente, aplicarea modelului de guvernanță pe mai multe niveluri și prin realizarea de evaluări ale impactului teritorial; solicită Comisiei să prezinte în mod regulat Parlamentului un raport privind progresele și rezultatele în acest domeniu;

17.  solicită o mai bună coordonare și integrare a politicilor de investiții UE cu potențial în asigurarea dezvoltării urbane sustenabile, integrate și favorabile incluziunii sociale; îndeamnă Comisia și statele membre să utilizeze pe deplin cadrul de reglementare pentru a crea sinergii între Fondul european pentru investiții strategice (FEIS), programele subvenționate de UE (cum ar fi LIFE, Orizont 2020, Energie inteligentă - Europa etc.) și fondurile politicii de coeziune, precum și investițiile publice (adică naționale) și instrumentele financiare și de capital private, astfel încât să obțină un efect de pârghie maxim al fondurilor investite; subliniază necesitatea asigurării complementarității tuturor politicilor de investiții, a consolidării sinergiei și a evitării dublei finanțări și a suprapunerilor;

Un nou model de guvernanță pe mai multe niveluri

18.  reamintește că principalele provocări economice, sociale și de mediu din ziua de astăzi depășesc frontierele administrative tradiționale și că nepotrivirile tot mai mari dintre structurile administrative și cele teritoriale (cooperare urbană și periurbană, cooperarea dintre mediul urban și cel rural etc.) necesită noi forme de guvernanță flexibilă pentru a continua dezvoltarea teritorială integrată a zonelor funcționale;

19.  consideră că agenda urbană europeană ar trebui să fie bazată pe o metodă de guvernanță pe mai multe niveluri, care să implice mai mult nivelul local în toate etapele ciclului politic, aducând prin aceasta politicile mai aproape de realitate și făcându-le mai coerente și mai reactive la transformările constante din zonele urbane funcționale; consideră, în acest context, că Comitetul Regiunilor, în calitatea sa de instituție ce reprezintă autoritățile locale și regionale, ar trebui să joace un rol în acest proces;

20.  îndeamnă Comisia să sugereze elemente pentru un nou model de guvernanță pe mai multe niveluri, bazat pe parteneriate și colaborare veritabilă, mergând dincolo de simple consultări ale părților interesate, un model care să combine structurile guvernamentale formale cu structuri de guvernanță flexibile informale care corespund noilor realități ale societății „reticulare” digitalizate, și care să fie adaptat la nivelul la care sunt prezente provocările, un model care să îmbunătățească cooperarea pe mai multe niveluri, atât vertical, cât și orizontal, cu actori guvernamentali și neguvernamentali de la nivelul local, regional, național și european, prin aceasta aducând guvernul mai aproape de cetățeni și îmbunătățind legitimitatea democratică a proiectului european; recomandă ca un astfel de model „sui generis” adaptat să devină metoda de lucru a viitoarei agende urbane europene, după ce este acceptat de către parteneri și după ce sunt consultate toate părțile interesate relevante;

Gestionarea cunoștințelor și partajarea datelor

21.  este de opinie că rețelele și platformele urbane (cum ar fi URBACT, Rețeaua de dezvoltare urbană) și alte programe pentru partajarea cunoașterii între orașe (precum Civitas, Convenția Primarilor, Mayors Adapt, Inițiativa privind orașele și comunele inteligente, Referențialul pentru Orașe Europene Durabile, ManagEnergy) au reprezentat o ocazie excelentă pentru implicarea actorilor locali, regionali și transfrontalieri în dezvoltarea urbană și partajarea cunoștințelor între actori; îndeamnă Comisia să consolideze aceste platforme și să asigure o mai bună coordonare între ele pentru a le permite actorilor locali să le înțeleagă mai bine și să le folosească mai eficient;

22.  îndeamnă Comisia și statele membre să valorifice pe deplin activitățile de partajare a cunoștințelor și de consolidare a capacităților oferite de proiectele finanțate de UE și de alte activități de relaționare între orașe; încurajează Comisia să dezvolte mecanisme pentru o mai bună partajare a rezultatelor proiectelor în cadrul tuturor serviciilor sale și să se asigure că rezultatele sunt preluate în procesul de dezvoltare a politicilor atât la nivel național, cât și la nivelul UE;

23.  consideră că, pentru a îmbunătăți elaborarea de politici adaptate, este necesar ca baza de date a auditului urban să fie actualizată și îmbunătățită; încurajează Eurostat și Comisia să ofere și să compileze date mai detaliate, colectate acolo unde se pun în aplicare politicile – în multe cazuri la nivel local; subliniază că colectarea datelor de flux – care măsoară relațiile dintre orașe și zonele din împrejurimile acestora și cele din interiorul zonelor urbane funcționale – devine, de asemenea, tot mai importantă pentru ameliorarea înțelegerii acestor zone funcționale complexe și, prin urmare, îndeamnă Comisia să strângă și să analizeze aceste date, transformându-le în dovezi pentru dezvoltarea politicilor;

Implementarea viitoarei agende urbane europene

24.  consideră că pentru ca agenda urbană europeană să devină un instrument eficace, aceasta ar trebui să fie un cadru conceptual partajat și actualizat periodic, cu un accent tematic pe un număr limitat de provocări în contextul mai larg al obiectivelor Europa 2020 de creștere inteligentă, favorabilă incluziunii și sustenabilă;

25.  susține ferm că aceste provocări ar trebui să îndeplinească următoarele criterii: 1) corespund cadrului conceptual comun; 2) reprezintă provocări urbane majore cu un impact semnificativ asupra orașelor și zonelor urbane funcționale din și dintre statele membre; 3) nu pot fi soluționate de statele membre unilateral; 4) o abordare la nivelul UE are o valoare adăugată clară; solicită Comisiei să înceapă să identifice aceste provocări, dar să identifice și blocajele rămase, incoerențele politice sau lacunele în capacități și cunoaștere, în strânsă cooperare cu toate părțile interesate relevante, în special cele de la nivel local;

26.  îndeamnă Comisia și statele membre să asigure o mai mare coordonare între sectoare a politicilor cu o dimensiune urbană la toate nivelurile guvernamentale, pentru a permite o mai bună încorporare sistematică a dezvoltării urbane integrate; invită Direcția Generală Politică Regională și Urbană (DG REGIO), responsabilă de politicile urbane ale UE, în strânsă cooperare cu grupul interservicii pentru „dezvoltare urbană”, să promoveze acest proces și să se asigure că se ține seama de dimensiunea urbană în toate inițiativele relevante noi; solicită Președintelui Comisiei Europene să numească un responsabil politic în cadrul colegiului comisarilor pentru a oferi o direcție strategică agendei urbane a politicilor europene și pentru a prezenta anual Parlamentului un raport privind agenda urbană;

27.  solicită Comisiei să desemneze un coordonator special al UE pe probleme urbane, bazat pe serviciile sau organismele deja existente în cadrul Comisiei, care să monitorizeze și să evalueze punerea în aplicare practică a unei astfel de coordonări într-o manieră orizontală (cu implicarea tuturor sectoarelor de politică relevante) și verticală (cu implicarea tuturor nivelurilor guvernamentale); este de opinie că coordonatorul special al UE pe probleme urbane ar trebui, cu ajutorul Grupului interservicii pentru dezvoltare urbană din cadrul Comisiei, să creeze un „ghișeu unic” pe politici urbane în cadrul Comisiei și să asigure colectarea, gestionarea și diseminarea adecvată a datelor privind politicile urbane în cadrul și între serviciile Comisiei și la nivelul diverselor părți interesate, astfel încât să creeze un mecanism de sensibilizare pentru alertă timpurie și implicare timpurie a autorităților locale și regionale în procesele politice cu impact asupra orașelor și zonelor urbane funcționale;

28.  încurajează Comisia să dezvolte, folosind structurile existente și, de exemplu, ca parte a „proiectului pilot urban”, puncte de informare unice în statele membre pe tema dimensiunii urbane a politicilor UE (ghișee urbane unice), în scopul de a oferi informații complete, în special cu privire la diverse inițiative ale UE, orientări și posibilități financiare în legătură cu dezvoltarea urbană;

29.  invită Comisia să organizeze un summit urban periodic pornind de la forumul „Orașele de mâine", care să reunească părți interesate de la toate nivelurile de guvernanță și din diferite sectoare; consideră că astfel de summituri ar trebui să le ofere orașelor o bună ocazie de a intra într-un dialog constructiv cu factorii de decizie politici din domeniile de politică relevante și ar trebui să ajute la evaluarea impactului politicilor UE asupra orașelor și zonelor urbane funcționale și la determinarea modului în care acestea pot fi implicate cel mai bine în inițiativele viitoare;

30.  îndeamnă statele membre să asocieze complet orașele și zonele urbane funcționale și să le implice de manieră obligatorie în elaborarea și programarea politicilor strategice (cum ar fi programele de reformă naționale, acordurile de parteneriat și programele operaționale); invită statele membre să consolideze schimburile lor de experiență legate de programele naționale pentru dezvoltare urbană, care le oferă orașelor cadrul pentru realizarea obiectivelor Europa 2020, prin stabilirea de reuniuni informale periodice ale Consiliului de miniștri responsabili de dezvoltarea urbană;

Dimensiunea externă a agendei urbane europene

31.  îndeamnă Comisia și statele membre să țină seama pe deplin de lucrările pregătitoare în curs pentru agenda Habitat III și să se asigure că viitoarea agendă urbană europeană este complet compatibilă și coordonată cu țintele și obiectivele acestei agende urbane globale; solicită Comisiei să informeze în mod regulat Parlamentul cu privire la dimensiunea externă a agendei urbane europene și consideră că agenda urbană ar putea deveni contribuția UE la dezbaterea internațională privind „Noua agendă urbană” a ONU și la conferința Habitat III privind locuințele și dezvoltarea urbană sustenabilă care va avea loc în 2016;

32.  consideră că UE și statele membre ar trebui să-și asume un angajament clar, coerent și deschis, cu consultarea și contribuția autorităților locale și regionale, la Organizația Internațională de Standardizare (ISO) cu privire la elaborarea de noi standarde pentru dezvoltarea urbană sustenabilă, cu respectarea orientărilor universale ale ONU pentru amenajarea urbană și teritorială; subliniază că noile standarde ISO ar trebui văzute ca un instrument de sprijin și nu unul normativ;

o
o   o

33.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și parlamentelor naționale.

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 320.
(2) JO L 347, 20.12.2013, p. 289.
(3) JO L 347, 20.12.2013, p. 259.
(4) JO C 390 E, 18.12.2012, p. 10.
(5) JO C 184 E, 6.8.2009, p. 95.
(6) Parag Khanna, Beyond City Limits, Foreign Policy, 6 august 2010.
(7) Eurostat - Statistici orașe, 2014.
(8) The Vertical Farm, www.verticalfarm.com.
(9) Comunicarea Comisiei din 6 mai 1997, „Către o agendă urbană în Uniunea Europeană” (COM(1997)0197).

Notă juridică