Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2015/2063(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0316/2015

Texte depuse :

A8-0316/2015

Dezbateri :

PV 24/11/2015 - 12
CRE 24/11/2015 - 12

Voturi :

PV 25/11/2015 - 9.7
CRE 25/11/2015 - 9.7
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2015)0410

Texte adoptate
PDF 431kWORD 214k
Miercuri, 25 noiembrie 2015 - Strasbourg Ediţie definitivă
Prevenirea radicalizării și recrutării cetățenilor europeni de către organizații teroriste
P8_TA(2015)0410A8-0316/2015

Rezoluţia Parlamentului European din 25 noiembrie 2015 referitoare la prevenirea radicalizării și recrutării de cetățeni europeni de către organizații teroriste (2015/2063(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 2, 3, 5, 6, 7, 8, 10 și 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană și articolele 4, 8, 10, 16, 67, 68, 70, 71, 72, 75, 82, 83, 84, 85, 86, 87 și 88 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere publicațiile intitulate „European Union Minorities and Discrimination Survey Data - Focus Report 2: Muslims” (Studiu privind minoritățile și discriminarea în Uniunea Europeană - Raport specific 2: musulmanii) și „FRA survey on Jewish people's experiences and perceptions of hate crime and discrimination in European Union Member States” (Sondajul FRA privind experiențele și percepțiile poporului evreu cu privire la infracțiunile motivate de ură și discriminare în statele membre ale Uniunii Europene), ambele semnate de Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA),

–  având în vedere Rezoluția adoptată de Consiliul de Securitate al ONU la 8 octombrie 2004 referitoare la „Amenințările la adresa păcii internaționale și securității reprezentate de actele teroriste”,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 6, 7 și 8, articolul 10 alineatul (1) și articolele 11, 12, 21, 48, 49, 50 și 52,

–  având în vedere Strategia de securitate internă a Uniunii Europene adoptată de Consiliu la 25 februarie 2010,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 22 noiembrie 2010 intitulată „Strategia de securitate a UE în acțiune: cinci pași către o Europă mai sigură” (COM(2010)0673) și înființarea Rețelei europene pentru sensibilizarea publicului cu privire la radicalizare (RAN),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 septembrie 2013 referitoare la cel de al doilea raport privind punerea în aplicare a Strategiei de securitate internă a UE(1),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 15 ianuarie 2014 intitulată „Prevenirea radicalizării către terorism și extremismul violent: consolidarea reacției UE” (COM(2013)0941),

–  având în vedere Strategia UE revizuită pentru combaterea radicalizării și a recrutării în scopuri teroriste, adoptată de Consiliul Justiție și Afaceri Interne în cadrul reuniunii sale din 19 mai 2014 și aprobată de Consiliul Uniunii Europene din 5-6 iunie 2014 (9956/14),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 iunie 2014 intitulată „Raportul final privind punerea în aplicare a Strategiei de securitate internă a UE 2010-2014” (COM(2014)0365),

–  având în vedere Raportul Europol pe 2014 privind situația și tendințele terorismului (TE-SAT) în Uniunea Europeană,

–  având în vedere Rezoluția adoptată de Consiliul de Securitate al ONU la 24 septembrie 2014 referitoare la amenințările la adresa păcii și securității internaționale reprezentate de actele teroriste [Rezoluția 2178 (2014)],

–  având în vedere Raportul coordonatorului UE pentru lupta împotriva terorismului, adresat Consiliului European la 24 noiembrie 2014 (15799/14),

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 decembrie 2014 referitoare la Strategia de securitate internă a UE(2),

–  având în vedere concluziile Consiliului Justiție și Afaceri Interne (JAI) din 9 octombrie și din 5 decembrie 2014,

–  având în vedere declarația Consiliul informal JAI din 11 ianuarie 2015,

–  având în vedere dezbaterea sa în plen din 28 ianuarie 2015 privind măsurile de combatere a terorismului,

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 februarie 2015 referitoare la măsurile de combatere a terorismului(3),

–  având în vedere Consiliul informal JAI care a avut loc la Riga în 29 și 30 ianuarie 2015,

–  având în vedere concluziile Consiliului Justiție și Afaceri Interne (JAI) din 12-13 martie 2015,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 aprilie 2015 referitoare la agenda europeană privind securitatea (COM(2015)0185),

–  având în vedere hotărârea CEJ referitoare la Directiva privind păstrarea datelor,

–  având în vedere Protocolul adițional la Convenția Consiliului Europei privind prevenirea terorismului și planul de acțiune al Consiliului Europei privind lupta împotriva extremismului violent și a radicalizării care conduc la terorism, adoptat la 19 mai 2015,

–  având în vedere Cartea verde a Comisiei intitulată „Consolidarea încrederii reciproce în spațiul judiciar european – o Carte verde privind aplicarea legislației UE referitoare la detenție în cadrul justiției penale” (COM(2011)0327),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizele Comisiei pentru afaceri externe și Comisiei pentru cultură și educație (A8-0316/2015),

A.  întrucât peste 5 000 de cetățeni europeni s-au alăturat unor organizații teroriste și altor formațiuni militare, înscriindu-se, în special, în organizația Statul Islamic (ISIL), Jahbat al-Nusra și altele din afara Uniunii Europene, îndeosebi în regiunea Orientului Mijlociu și a Africii de Nord (MENA); întrucât acest fenomen, în continuă accelerare, capătă o amploare considerabilă;

B.  întrucât radicalizarea a devenit un termen folosit pentru a descrie fenomenul prin care anumite persoane îmbrățișează opinii, puncte de vedere și idei intolerante care ar putea duce la extremism violent;

C.  întrucât atacurile teroriste recente comise în Franța, Belgia, Tunisia și la Copenhaga scot în evidență amenințarea la adresa securității pe care o reprezintă prezența și deplasarea acestor luptători „străini”, care sunt adeseori cetățeni UE, pe teritoriul european și în vecinătatea acestuia; întrucât UE a condamnat cu deosebită fermitate aceste atacuri și s-a angajat să combată terorismul alături de statele membre atât pe teritoriul UE, cât și în afara acestuia;

D.  întrucât atacurile teroriste groaznice care au ucis și rănit sute de oameni la Paris, la 13 noiembrie 2015, au subliniat încă o dată nevoia urgentă de acțiuni coordonate de către statele membre și Uniunea Europeană, pentru a preveni radicalizarea și pentru a combate terorismul;

E.  întrucât amenințarea teroristă este semnificativă în UE, în special în acele state membre care au fost sau sunt încă angajate militar în operațiuni externe, în Orientul Mijlociu și Africa;

F.  întrucât radicalizarea acestor „luptători europeni” este un fenomen complex și dinamic care se bazează pe o serie de factori globali, sociologici și politici; întrucât aceasta nu corespunde unui profil unic și afectează bărbați, femei și mai ales tineri cetățeni europeni indiferent de originea lor socială, care au în comun sentimentul de neapartenență la societate; întrucât cauzele radicalizării pot fi deopotrivă socioeconomice, ideologice, personale și psihologice și, din acest motiv, radicalizarea trebuie înțeleasă în contextul situației fiecărui individ în cauză;

G.  întrucât terorismul și radicalizarea generează multă confuzie cu privire la religii, ceea ce, la rândul său, duce la o escaladare a criminalității și a discursului de instigare la ură, întemeiate pe rasism, xenofobie sau intoleranță în privința opiniilor, credințelor sau religiilor; întrucât este esențial să se rețină că utilizarea abuzivă a religiei, în scopuri negative, și nu religia în sine, constituie una dintre cauzele radicalizării;

H.  întrucât radicalizarea nu trebuie asociată cu nicio ideologie sau credință, dar poate să apară în oricare dintre acestea;

I.  întrucât unul dintre argumentele folosite de extremiștii violenți în recrutarea tinerilor este creșterea sentimentelor islamofobice, după ani întregi de război împotriva terorii și că Europa nu mai este un loc în care musulmanii sunt bineveniți sau pot trăi egali și își pot practica credința fără discriminare și stigmatizare; întrucât acest lucru poate duce la sentimente de vulnerabilitate, furie agresivă, frustrare, singurătate si izolare de societate;

J.  întrucât combaterea radicalizării nu poate fi limitată la radicalizarea islamică; întrucât radicalizarea religioasă și extremismul violent afectează, de asemenea, întregul continent african; întrucât radicalizarea politică a afectat Europa și în 2011, în Norvegia, prin atacurile comise de Anders Behring Breivik;

K.  întrucât, timp de ani de zile, marea majoritate a atacurilor teroriste din țările UE au fost comise de organizații separatiste;

L.  întrucât, conform Europol, în 2013 au fost comise 152 de atacuri teroriste în UE, dintre care două au fost „motivate religios”, iar 84 au fost motivate de convingeri etnonaționaliste sau separatiste, în vreme ce, în 2012, s-au înregistrat 219 atacuri teroriste în UE, șase dintre acestea fiind „motivate religios”;

M.  întrucât combaterea terorismului și prevenirea radicalizării și recrutării cetățenilor europeni de către organizații teroriste țin în continuare în principal de competența statelor membre, dar întrucât cooperarea europeană este esențială pentru schimbul eficient și efectiv de informații între agențiile însărcinate cu aplicarea legii, cu scopul de a combate caracterul transfrontalier al amenințării reprezentate de teroriști; întrucât este, prin urmare, necesară o abordare europeană concertată, care va asigura valoare adăugată în ceea ce privește coordonarea sau armonizarea, acolo unde este necesar, a legislației aplicabile într-o zonă în care cetățenii europeni beneficiază de dreptul la libera circulație și va conferi eficacitate acțiunilor de prevenire și de combatere a terorismului; întrucât combaterea traficului cu arme de foc ar trebui să reprezinte o prioritate pentru UE în eforturile sale de combatere a criminalității internaționale organizate și grave;

N.  întrucât drepturile omului ar trebui să se afle în centrul politicilor Uniunii privind combaterea terorismului și prevenirea radicalizării, fiind necesar să se asigure, totodată, un echilibru adecvat între siguranța publică și respectarea drepturilor fundamentale, inclusiv a drepturilor la securitate și viața privată și a libertății de exprimare, a libertății religioase și de asociere;

O.  întrucât comunitățile evreiești sunt ținta unor atacuri teroriste și antisemite, ceea ce induce un sentiment tot mai puternic de nesiguranță și teamă în interiorul acestor comunități din Europa;

P.  întrucât ascensiunea terorismului și creșterea numărului luptătorilor străini au sporit intoleranța față de comunitățile etnice și religioase în mai multe țări din Europa; întrucât o abordare globală a luptei împotriva discriminării, în general, și a islamofobiei și a antisemitismului, în particular, este complementară în ceea ce privește acțiunile pentru prevenirea specifică a extremismului terorist;

Q.  întrucât în Europa există deja un număr de instrumente pentru a face față radicalizării cetățenilor europeni și întrucât UE și statele sale membre ar trebui să utilizeze pe deplin aceste instrumente și să încerce să le consolideze, pentru a reflecta provocările actuale cu care se confruntă UE și statele membre; întrucât există în continuare o reticență din partea statelor membre de a coopera în domenii sensibile, cum ar fi schimbul de informații și de informații secrete; întrucât, având în vedere gravitatea tot mai mare a radicalizării teroriste, care este în totală contradicție cu valorile europene, noi mijloace trebuie să fie puse în aplicare, iar acest lucru trebuie să se realizeze în conformitate cu Carta drepturilor fundamentale;

R.  întrucât este esențial ca, în toate acțiunile întreprinse de statele membre și de UE, să se respecte drepturile fundamentale și libertățile civile, și anume dreptul la viața privată, dreptul la securitate, dreptul la protecția datelor, prezumția de nevinovăție, dreptul la un proces echitabil și respectarea garanțiilor procedurale, libertatea de exprimare și libertatea religioasă; întrucât securitatea cetățenilor europeni trebuie să protejeze drepturile și libertățile acestora; întrucât cele două principii sunt într-adevăr două fațete ale aceleiași monede;

S.  întrucât măsura în care statele membre își asumă responsabilitatea pentru contracararea riscului de radicalizare și prevenirea recrutării de către organizațiile teroriste poate să varieze considerabil de la un stat membru la altul; întrucât, în timp ce unele state membre au adoptat deja măsuri eficace, altele au rămas în urmă cu acțiunile lor de abordare a acestui fenomen;

T.  întrucât este necesară de urgență o acțiune europeană concertată pentru a împiedica radicalizarea și recrutarea cetățenilor europeni de către organizațiile teroriste, în scopul de a ține sub control acest fenomen aflat în expansiune și de a limita astfel fluxul de cetățeni europeni care pleacă în zonele de conflict, a deradicaliza persoanele care rămân acasă și a împiedica comiterea altor acte teroriste pe teritoriul european;

U.  întrucât acesta este un fenomen internațional și se pot desprinde învățăminte din numeroase părți ale lumii;

V.  întrucât în prezent este necesar să se pună mai mult accentul pe și să se investească în măsurile preventive decât în cele reactive pentru a combate radicalizarea cetățenilor europeni și recrutarea acestora de către organizațiile teroriste; întrucât o strategie de combatere a extremismului, a radicalizării și a recrutării teroriste pe teritoriul UE poate funcționa numai dacă este dezvoltată în paralel cu o strategie de integrare, de incluziune socială și de reintegrare și deradicalizare a așa-numiților „luptători străini” care se întorc în țările lor;

W.  întrucât anumite întrebuințări ale internetului conduc la radicalizare, permițând unor fanatici din întreaga lume să intre în legătură unii cu alții și să recruteze persoane vulnerabile, fără niciun fel de contact fizic și într-un mod care este dificil de urmărit;

X.  întrucât este esențial să se facă o distincție clară între comportamentele care vizează pregătirea și/sau sprijinirea atacurilor teroriste și actele sau opiniile extremiștilor care nu comportă elementele „mens rea” și „actus reus”;

Y.  întrucât radicalizarea teroristă pare să fie atribuibilă unor factori care sunt atât interni, cât și externi Uniunii;

Z.  întrucât combaterea radicalizării teroriste trebuie să facă parte dintr-o abordare globală, având ca scop asigurarea unei Europe deschise și bazate pe o serie de valori comune;

AA.  întrucât radicalizarea tinerilor nu ar trebui să fie luată în considerare separat de contextul său social și politic și trebuie să fie examinată în contextul mai larg al sociologiei conflictelor și al studiilor privind comportamentele violente;

AB.  întrucât cauzele radicalizării teroriste nu au fost studiate suficient; întrucât lipsa integrării nu poate fi percepută ca principala cauză a radicalizării teroriste;

AC.  întrucât, potrivit Curții de Justiție a Uniunii Europene, faptul că o persoană a fost membră a unei organizații care, din cauza implicării sale în acte de terorism, se află pe lista care constituie anexa la Poziția comună 2001/931/PESC și că persoana a susținut în mod activ lupta armată desfășurată de această organizație nu constituie în mod automat un motiv serios pentru a considera că persoana a comis „o infracțiune gravă de drept comun” sau „acte contrare scopurilor și principiilor Organizației Națiunilor Unite”; pe de altă parte, în cazul în care există motive serioase pentru a considera că o persoană a comis o astfel de infracțiune sau a fost vinovată de astfel de acte, acest lucru este condiționat de o evaluare de la caz la caz a faptelor specifice și de posibilitatea de a atribui responsabilitatea individuală pentru îndeplinirea actelor respective persoanei în cauză;

AD.  întrucât pentru a fi în măsură să anuleze un permis de ședere acordat unui refugiat pe motiv că refugiatul în cauză susține o organizație teroristă, autoritățile competente sunt totuși obligate să efectueze, sub supravegherea instanțelor naționale, o evaluare individuală a faptelor specifice în ceea ce privește atât acțiunile organizației, cât și acțiunile refugiatului respectiv,

I.Valoarea adăugată europeană în prevenirea radicalizării

1.  în contextul evenimentelor dramatice de la Paris, condamnă atacurile criminale și își exprimă condoleanțele și solidaritatea cu victimele și familiile lor, reafirmând în același timp necesitatea de a se opune violenței; condamnă, de asemenea, utilizarea stereotipurilor, a discursului și a practicilor xenofobe și rasiste de către autorități, la nivel individual sau colectiv, care, direct sau indirect, leagă atacurile teroriste de refugiații care fug acum din țările lor în căutarea unui loc mai sigur, lăsând în urmă războiul și violențele care se petrec zilnic în țările lor de origine;

2.  subliniază faptul că terorismul nu poate și nu ar trebui să fie asociat cu nicio religie, naționalitate sau civilizație;

3.  își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că, fără o abordare a condițiilor care favorizează răspândirea terorismului, este foarte probabil ca fenomenul cetățenilor UE care călătoresc în diferite alte țări pentru a se alătura unor grupuri jihadiste sau altor grupuri extremiste, precum și riscul de securitate pe care aceștia îl prezintă la întoarcerea în UE, să se agraveze în următorii ani, în special ținând cont de escaladarea continuă a conflictelor militare din regiunea MENA; solicită realizarea unui studiu cuprinzător cu privire la eficiența acțiunilor naționale și europene de prevenire și combatere a terorismului;

4.  solicită Comisiei să stabilească cu titlu de prioritate un plan de acțiune pentru transpunerea în practică și evaluarea strategiei UE de combatere a radicalizării și recrutării în scopuri teroriste, pe baza schimbului de bune practici și a punerii în comun a competențelor din cadrul Uniunii Europene, a evaluării măsurilor întreprinse în statele membre și a cooperării cu țările terțe și cu organizațiile internaționale, respectând pe deplin convențiile internaționale privind drepturile omului și printr-o abordare participativă și consultativă multilaterală și multisectorială; consideră că Comisia ar trebui să contribuie la și să sprijine elaborarea de către statele membre a unei strategii de comunicare eficace și intensive pe tema prevenirii radicalizării și recrutării de către organizațiile teroriste a cetățenilor europeni și a resortisanților țărilor terțe cu domiciliul în UE;

5.  invită statele membre să își coordoneze strategiile și să împărtășească informațiile și experiența de care dispun, să pună în aplicare bune practici, atât la nivel național, cât și european, precum și să coopereze în vederea luării de noi măsuri de combatere a radicalizării și a recrutării în scopuri teroriste prin actualizarea politicilor naționale de prevenire și instituirea unor rețele de practicieni pe baza celor zece domenii prioritare de acțiune identificate în strategia UE de combatere a radicalizării și recrutării în scopuri teroriste; subliniază în acest sens importanța încurajării și consolidării cooperării transfrontaliere dintre autoritățile de aplicare a legii, precum și importanța crucială a furnizării resurselor și formării necesare forțelor de poliție care își desfășoară activitatea pe teren;

6.  solicită dezvăluirea integrală a planurilor de acțiune și a orientărilor Consiliului referitoare la strategia UE de combatere a radicalizării și recrutării în scopuri teroriste, aflată în curs de desfășurare;

7.  consideră că statele membre și instituțiile europene ar trebui să utilizeze protocolul adițional la Convenția Consiliului Europei privind prevenirea terorismului, precum și Rezoluția 2178 a Consiliului de Securitate al ONU pentru a conveni asupra unei definiții comune în vederea incriminării persoanelor considerate „luptători străini”; invită Comisia să realizeze studii aprofundate ale cauzelor principale, ale procesului și ale diferitelor influențe și factori care duc la radicalizare, cu sprijinul noului Centru de excelență al Rețelei pentru sensibilizarea publicului cu privire la radicalizare (RAN);

8.  invită Comisia să pregătească, în strânsă cooperare cu Europol și cu coordonatorul european de combatere a terorismului, un raport anual privind situația actuală a securității în Europa, inclusiv cu privire la riscurile de radicalizare și consecințele pentru siguranța vieții oamenilor și a integrității fizice în UE, și să informeze Parlamentul în fiecare an;

9.  insistă asupra importanței utilizării integrale a instrumentelor deja existente pentru a preveni și a combate radicalizarea și recrutarea cetățenilor europeni de către organizațiile teroriste; subliniază importanța utilizării tuturor instrumentelor interne și externe utile într-o manieră globală și cuprinzătoare; recomandă Comisiei și statelor membre să utilizeze mijloacele disponibile, în special în cadrul Fondului pentru securitate internă (FSI), prin intermediul instrumentului FSI-Poliție, pentru a sprijini proiecte și măsuri care vizează prevenirea radicalizării; subliniază rolul major pe care îl poate juca RAN și Centrul său de excelență în urmărirea de manieră cuprinzătoare a acestui obiectiv de contracarare a radicalizării cetățenilor europeni; solicită ca această rețea să fie mai bine promovată și mai vizibilă în rândul actorilor implicați în combaterea radicalizării;

II.Prevenirea extremismului violent și a radicalizării teroriste în închisori

10.  subliniază că închisorile rămân unul dintre mediile favorabile difuzării ideologiilor radicale și violente și radicalizării teroriste; invită Comisia să încurajeze schimburile de bune practici între statele membre pentru a contracara radicalizarea teroristă în creștere din închisorile europene; încurajează statele membre să ia măsuri imediate împotriva supraaglomerării închisorilor, care reprezintă o problemă acută în multe state membre, crește semnificativ riscul radicalizării și reduce oportunitățile de reabilitare; reamintește că instituțiile publice de protecție a tinerilor sau centrele de detenție sau de reabilitare pot deveni, de asemenea, locuri de radicalizare pentru minori, care constituie o țintă deosebit de vulnerabilă;

11.  invită Comisia să propună orientări bazate pe cele mai bune practici privind măsurile care trebuie aplicate în închisorile europene pentru a preveni radicalizarea și extremismul violent, respectând pe deplin drepturile omului; subliniază că separarea deținuților care se constată că au aderat la extremismul violent sau că au fost deja recrutați în numele unor organizații teroriste de ceilalți deținuți reprezintă o măsură posibilă pentru a preîntâmpina impunerea radicalizării teroriste asupra altora prin intimidare și pentru a ține sub control radicalizarea din închisori; avertizează, cu toate acestea, că toate aceste măsuri ar trebui să fie impuse doar de la caz la caz și să se bazeze pe o hotărâre judiciară și să facă obiectul unei examinări din partea autorităților judiciare competente; recomandă, de asemenea, Comisiei și statelor membre să examineze dovezile și experiența în ceea ce privește izolarea deținuților în închisori în vederea ținerii sub control a răspândirii radicalizării; este de părere că această evaluare trebuie să contribuie la elaborarea unor practici pentru sistemele de detenție naționale; reamintește însă că aceste măsuri ar trebui să fie proporționale și să respecte pe deplin drepturile fundamentale ale deținuților;

12.  sprijină introducerea unor cursuri de formare specializate pentru întregul personal din penitenciare, precum și pentru partenerii care își desfășoară activitatea în sistemul penal, personalul clerical și personalul ONG-urilor care interacționează cu deținuții, cu scopul de a-i instrui în ceea ce privește modalitățile de depistare timpurie, prevenire și abordare a comportamentelor care tind spre radicalism și extremism terorist; subliniază că este important ca reprezentanții religioși, filozofici și laici să fie instruiți și recrutați în mod adecvat, nu doar pentru a răspunde în mod corespunzător nevoilor culturale și spirituale ale deținuților din penitenciare, ci și pentru a contribui la contrabalansarea unui potențial discurs radical;

13.  încurajează introducerea în închisorile din Europa a unor programe pedagogice cu finanțare adecvată, pentru a promova gândirea critică, toleranța religioasă și reintegrarea în societate a deținuților, dar și pentru a oferi asistență specială deținuților tineri, vulnerabili sau mai predispuși la a fi radicalizați și recrutați de către organizațiile teroriste, respectând întru totul drepturile omului ale deținuților; consideră că ar trebui oferite și măsuri de însoțire, în urma eliberării din închisoare;

14.  recunoaște că la baza acestor eforturi se află un mediu carceral care respectă pe deplin drepturile omului ale deținuților și este în conformitate cu standardele internaționale și regionale, inclusiv cu Ansamblul de norme minime ale Organizației Națiunilor Unite pentru tratamentul deținuților;

III.Prevenirea radicalizării teroriste pe internet

15.  observă că internetul generează provocări specifice, dat fiind caracterul său global și transfrontalier, care poate crea lacune juridice și conflicte de competență juridică, permițând astfel persoanelor care recrutează și celor care sunt radicalizate să comunice la distanță și cu ușurință din orice colț al lumii, fără frontiere fizice și fără necesitatea de a stabili o bază și de a căuta refugiu într-o anumită țară; reamintește că internetul și rețelele de socializare sunt platforme importante utilizate pentru accelerarea radicalizării și a fundamentalismului, deoarece facilitează difuzarea rapidă și pe scară largă a mesajelor de instigare la ură și de apologie a terorismului; este preocupat de impactul acestor mesaje care fac apologia terorismului, îndeosebi asupra tinerilor, o categorie deosebit de vulnerabilă a populației; subliniază rolul educației și al campaniilor de sensibilizare a populației pentru prevenirea radicalizării online; își afirmă atașamentul față de libertatea de exprimare, nu doar offline, ci și online, și consideră că acest principiu ar trebui să stea la baza tuturor acțiunilor de reglementare legate de prevenirea radicalizării pe internet și prin intermediul rețelelor de socializare; ia act de dialogul lansat la nivel european cu companiile din domeniul internetului în scopul de a preveni difuzarea online a conținutului ilegal și de a elimina rapid acest conținut, în conformitate cu legislația UE și cu legislația națională și respectând strict libertatea de exprimare; solicită o strategie eficace pentru a depista și a elimina conținutul ilegal care instigă la extremism violent, respectând totodată drepturile fundamentale și libertatea de exprimare, și îndeosebi pentru a contribui la difuzarea unui discurs efectiv în scopul de a contracara propaganda teroristă;

16.  reamintește că companiile de internet și de medii sociale, precum și furnizorii de servicii au responsabilitatea legală de a coopera cu autoritățile statelor membre prin eliminarea oricărui conținut ilegal care răspândește extremismul violent, cu promptitudine și respectând pe deplin statul de drept și drepturile fundamentale, inclusiv libertatea de exprimare; este de părere că statele membre ar trebui să ia în considerare acționarea în justiție, inclusiv acțiuni penale împotriva companiilor de internet și de medii sociale și a furnizorilor de servicii care refuză să răspundă unei solicitări administrative sau judiciare de eliminare a conținutului ilegal sau a conținuturilor care fac apologia terorismului de pe platforma lor de internet; consideră că refuzul sau lipsa deliberată a cooperării din partea platformelor de internet, care permit astfel răspândirea conținutului ilegal, ar trebui să fie considerate un act de complicitate echivalent cu intenția sau neglijența criminală și că persoanele responsabile ar trebui, în astfel de cazuri, să fie aduse în fața justiției;

17.  invită autoritățile competente să se asigure că site-urile care incită la ură sunt monitorizate mai strict;

18.  este convins că internetul reprezintă o platformă eficace pentru difuzarea unui discurs de apărare a drepturilor omului și de contracarare a violenței; consideră că industria internetului și furnizorii de servicii ar trebui să coopereze cu autoritățile statelor membre și cu societatea civilă pentru a promova discursuri percutante și atrăgătoare, bazate pe Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care să contracareze discursul de incitare la ură și radicalizarea online; invită platformele digitale să coopereze cu statele membre, cu societatea civilă și cu organizații specializate în deradicalizarea teroristă sau evaluarea discursurilor de instigare la ură, pentru a participa la difuzarea unor mesaje de prevenire ce fac apel la dezvoltarea simțului critic și la un proces de deradicalizare, precum și la identificarea unor metode juridice inovatoare de contracarare a apologiei terorismului și a discursului de instigare la ură, făcând astfel mai dificilă radicalizarea online; invită Comisia și statele membre să încurajeze elaborarea unor astfel de contradiscursuri online și să coopereze strâns cu organizații ale societății civile pentru a consolida canalele de difuzare și de promovare a discursului democratic și nonviolent;

19.  sprijină punerea în aplicare a unor programe de sensibilizare a tinerilor cu privire la discursul de instigare la ură, difuzat online, și la riscurile pe care acesta le implică, precum și a programelor de promovare a educației privind mass-media și internetul; sprijină punerea în aplicare a programelor de formare cu scopul de a mobiliza, forma și crea rețele de tineri activiști pentru apărarea drepturilor omului pe internet;

20.  consideră că elaborarea unui contradiscurs, inclusiv în țările terțe, este unul dintre mijloacele-cheie pentru combaterea atractivității grupurilor teroriste din regiunea MENA; invită UE să își consolideze sprijinul pentru inițiative precum SSCAT (Echipa consultativă pentru comunicare strategică privind Siria) și să promoveze punerea în practică și finanțarea unor astfel de proiecte în țările terțe;

21.  consideră că industria internetului și furnizorii de servicii trebuie de acum înainte să facă posibilă promovarea mesajelor de prevenire a radicalizării menite să contracareze mesajele care fac apologia terorismului; consideră că ar trebui înființată o unitate specială de cooperare europeană în cadrul Europol, în vederea schimbului de bune practici în statele membre, cooperând totodată permanent cu operatorii de internet pentru a scoate în evidență mesajele care permit contrabalansarea discursului de incitare la ură și a apologiei terorismului, făcând astfel mai dificilă radicalizarea prin intermediul internetului; invită Comisia și statele membre să sprijine utilizarea eficace a contradiscursurilor și a măsurilor de atenuare prin intermediul internetului;

22.  sprijină introducerea unor măsuri care să permită tuturor utilizatorilor internetului să semnaleze cu ușurință și rapid conținutul ilegal care circulă online și pe rețelele sociale și să îl raporteze autorităților competente, inclusiv prin intermediul liniilor telefonice de urgență, respectând totodată libertățile fundamentale, libertatea de exprimare și legislația UE și pe cea națională;

23.  ridică numeroase semne de întrebare cu privire la utilizarea din ce în ce mai mare a tehnologiilor de criptare de către organizațiile teroriste, care fac imposibilă detectarea și citirea comunicațiilor și a propagandei de radicalizare de către organismele pe aplicare a legii, chiar și cu un ordin judecătoresc; invită Comisia să analizeze urgent aceste probleme în cadrul dialogului său cu companiile de internet și TI;

24.  consideră că fiecare stat membru ar trebui să își înființeze o unitate specială care să aibă drept sarcină semnalarea conținutului ilegal de pe internet și facilitarea depistării și eliminării acestuia; salută înființarea de către Europol a Unității UE de semnalare a conținutului online (EU IRU), responsabilă cu depistarea conținutului ilegal și cu sprijinirea statelor membre în acest sens, respectând totodată pe deplin drepturile fundamentale ale tuturor părților implicate; recomandă ca aceste unități să colaboreze și cu coordonatorul UE pentru lupta împotriva terorismului și cu Centrul European de Combatere a Terorismului din cadrul Europol, precum și cu organizațiile societății civile care acționează în acest domeniu; încurajează statele membre să coopereze între ele și cu agențiile UE competente în ceea ce privește aceste chestiuni;

25.  salută înființarea, începând din 1 ianuarie 2016, a Centrului European de Combatere a Terorismului (ECTC), din care va face parte unitatea europeană însărcinată cu semnalarea conținutului; subliniază necesitatea de a asigura resursele financiare indispensabile pentru îndeplinirea sarcinilor suplimentare conferite Europol în legătură cu înființarea Centrului European de Combatere a Terorismului; solicită ca Parlamentul să fie implicat în mod corespunzător în crearea acestui centru, în ceea ce privește mandatul său, sarcinile și finanțarea;

26.  consideră că radicalizarea pe internet nu va putea fi stopată decât prin consolidarea arsenalului european de luptă împotriva criminalității informatice; recomandă consolidarea mandatului și resurselor Centrului european de combatere a criminalității informatice (EC3), alături de cele ale Europol și Eurojust, astfel încât EC3 să poată juca un rol real pentru o mai bună depistare și abordare a amenințărilor de pe internet și pentru o mai bună identificare a mijloacelor utilizate de organizațiile teroriste; reamintește nevoia de a dispune de experți suficient instruiți în cadrul Europol, precum și în statele membre, pentru a răspunde acestei amenințări specifice; solicită VP/ÎR să reorganizeze Centrul de analiză a informațiilor al UE (INTCEN UE) și să asigure coordonarea acestuia cu coordonatorul UE pentru lupta împotriva terorismului pentru a urmări mai bine activitățile criminale pe internet și răspândirea discursului de instigare la ură într-un context de radicalizare și terorism; îndeamnă statele membre să intensifice în mod semnificativ schimbul de informații, atât reciproc, cât și cu structurile și agențiile UE competente;

27.  consideră că toate măsurile UE și toate măsurile naționale care vizează prevenirea răspândirii extremismului violent în rândul cetățenilor europeni și recrutarea acestora de către organizațiile teroriste ar trebui să respecte drepturile fundamentale ale UE și jurisprudența aplicabilă a Curții Europene de Justiție și a Curții Europene a Drepturilor Omului, inclusiv principiul prezumției de nevinovăție, principiul securității juridice, dreptul la un proces echitabil și imparțial, dreptul la apel și principiul nediscriminării;

IV.Prevenirea radicalizării prin educație și incluziune socială

28.  subliniază importanța rolului școlii și al educației în prevenirea radicalizării; reamintește rolul crucial al acestei instituții ca factor de promovare a integrării sociale și dezvoltare a spiritului critic și de promovare a antidiscriminării; invită statele membre să încurajeze instituțiile de învățământ să ofere cursuri și programe academice cu scopul de a consolida înțelegerea și toleranța față de diferitele religii, istoria religiilor, filosofii și ideologii; subliniază necesitatea predării în școli a valorilor și principiilor democratice fundamentale ale Uniunii, cum ar fi drepturile omului; subliniază că statele membre au obligația de a garanta că sistemele lor de învățământ respectă și promovează valorile și principiile UE și că funcționarea lor nu contravine principiilor nediscriminării și integrării;

29.  îndeamnă statele membre să se asigure că în fiecare școală (din ciclul primar și secundar) există programe educaționale privind utilizarea internetului pentru a instrui și a forma utilizatori de internet responsabili, critici și care respectă legea;

30.  subliniază importanța abilitării profesorilor pentru a lua o atitudine activă împotriva tuturor formelor de discriminare și rasism; subliniază rolul esențial al educației și al profesorilor competenți și dedicați, nu numai în consolidarea relațiilor sociale, generarea unui sentiment al apartenenței, dezvoltarea cunoașterii, a abilităților, competențelor, integrarea valorilor fundamentale, dezvoltarea competențelor sociale, civice și interculturale, gândirea critică și educația mediatică, ci și în sprijinirea tinerilor - colaborând îndeaproape cu părinții și familiile - pentru a deveni membri activi, responsabili, deschiși ai societății; subliniază că școlile pot consolida rezistența elevilor la radicalizare asigurându-le un mediu sigur, precum și timp pentru a dezbate și examina chestiuni sensibile și controversate; subliniază faptul că adolescenții sunt un grup deosebit de vulnerabil, dat fiind că sunt într-o etapă dificilă a vieții, în care își dezvoltă sistemul de valori și caută semnificații, fiind, în același timp, foarte ușor de impresionat și de manipulat; reamintește că este posibilă radicalizarea atât a grupurilor, cât și a persoanelor, și recunoaște că evoluția radicalizării individuale și a celei de grup, cât și reacțiile la acestea, pot fi diferite; subliniază rolul pe care trebuie să îl joace societatea pentru a le oferi tinerilor perspective mai bune și un scop în viață, în special printr-o educație și o formare profesională de înaltă calitate; subliniază că instituțiile de învățământ au rolul de a-i învăța pe tineri să recunoască și să gestioneze riscul și să facă alegeri mai sigure, precum și de a promova un sentiment puternic de apartenență, de participare la comunitate, de grijă, sprijin și responsabilitate pentru alte persoane; subliniază necesitatea de a profita de diversele posibilități oferite de cursurile de formare profesională și de cele universitare, pentru a pune studenții în contact cu diferite identități naționale, regionale, religioase și etnice din Europa;

31.  subliniază faptul că diversitatea Europei și comunitățile sale multiculturale constituie o parte integrantă a structurii sale sociale și reprezintă un bun cultural esențial; consideră că orice politică privind combaterea radicalizării trebuie să fie sensibilă și proporțională, astfel încât să respecte și să consolideze structura socială diversă a comunităților;

32.  subliniază importanța de a combina programe de deradicalizare cu măsuri cum ar fi stabilirea de parteneriate cu reprezentanți ai comunității, investirea în proiecte sociale și de vecinătate menite să pună capăt marginalizării economice și geografice și în programe de îndrumare dedicate tinerilor excluși sau izolați, considerați ca fiind expuși riscului de radicalizare; reamintește că toate statele membre au obligația de a pune cu diligență în aplicare instrumentele UE antidiscriminare și să ia măsuri efective de combatere a discriminării, a incitării la ură și a infracțiunilor motivate de ură, ca parte a strategiei împotriva radicalizării;

33.  invită Comisia să sprijine statele membre în desfășurarea unei campanii de comunicare pentru a sensibiliza tinerii, dar și personalul didactic, cu privire la aspectele legate de radicalizare; subliniază faptul că campaniile de formare și de sensibilizare ar trebui să acorde prioritate intervenției timpurii, pentru protejarea persoanelor și pentru evitarea oricărui risc de radicalizare; încurajează statele membre să introducă o instruire specializată a personalului didactic, și instrumentele necesare, astfel încât acesta să fie capabil să depisteze eventualele modificări suspecte de comportament, să identifice cercurile de complicitate care amplifică fenomenul de radicalizare prin imitație și să adopte o atitudine adecvată pentru a sprijini tinerii vulnerabili pasibili de a fi recrutați de organizațiile teroriste; încurajează în continuare statele membre să investească și să sprijine financiar structurile specializate din apropierea școlilor, care servesc drept puncte de contact pentru tineri, precum și pentru familiile acestora, pentru profesori și pentru alte persoane implicate; aceste structuri sprijină tinerii să se angajeze în activități extrașcolare, inclusiv de consiliere psihologică; subliniază importanța unor orientări clare în acest domeniu, astfel încât să nu se compromită rolul primordial al profesorilor, al consilierilor pentru tineret și al altor persoane eminamente implicate în procesul de educație a tinerilor, dat fiind că o imixtiune excesivă a autorităților publice ar putea fi contraproductivă;

34.  subliniază oportunitățile oferite statelor membre și experților în educația mediatică prin programul „Europa creativă”; ia act de faptul că programele Uniunii Europene în domeniile educației, culturii, activităților sociale și sportului constituie piloni esențiali de sprijin pentru acțiunile întreprinse de statele membre pentru eliminarea inegalităților și prevenirea marginalizării; subliniază importanța instituirii de noi acțiuni de promovare a valorilor europene prin educație, ca parte a cadrului strategic european pentru cooperare în domeniul educației și al formării profesionale; insistă prin urmare, printre altele, pe concentrarea asupra transmiterii și practicii valorilor civice prin programele Europa pentru cetățeni, Erasmus + și Europa Creativă;

35.  insistă că este necesar să se demareze dialogul intercultural cu diferitele comunități, lideri și experți, pentru o mai bună înțelegere și prevenire a fenomenului radicalizării; subliniază responsabilitatea și rolul important pe care comunitățile religioase îl pot juca în combaterea fundamentalismului, a discursului de instigare la ură și a propagandei pentru terorism; atrage atenția statelor membre asupra chestiunii legate de formarea responsabililor religioși, pe cât posibil pe teritoriul Europei, pentru a împiedica instigarea la ură și la extremism violent în lăcașurile de cult de pe teritoriul european și pentru a garanta că respectivii împărtășesc valorile europene, dar și asupra formării reprezentanților religioși, filosofici și laici care lucrează în închisori; subliniază totuși că, în timp ce lăcașurile de cult pot constitui puncte de contact, o mare parte din procesul de îndoctrinare și de recrutare are loc în contexte informale sau pe internet;

36.  subliniază că este esențială responsabilizarea tuturor actorilor implicați în prevenirea radicalizării, fie că sunt la nivel local, național, european sau internațional; încurajează instituirea unei strânse cooperări cu toți actorii societății civile la nivel național și local, precum și între activiștii de pe teren, cum ar fi asociațiile și ONG-urile pentru a acorda sprijin victimelor terorismului, familiile acestora, precum și persoanelor radicalizate și familiilor acestora; solicită, în acest sens, introducerea unor cursuri de formare adaptate pentru actorii de pe teren și sprijin financiar suplimentar pentru aceștia; subliniază încă că finanțarea ONG-urilor și a altor actori din societatea civilă ar trebui să fie separată de sprijinul financiar acordat programelor de combatere a terorismului;

37.  consideră că societatea civilă și actorii locali trebuie să joace un rol crucial în dezvoltarea unor proiecte adaptate la localitatea și la structura lor, precum și în calitate de factor de integrare a cetățenilor europeni marginalizați care sunt tentați de radicalizarea teroristă; este de părere că este esențial să se sensibilizeze, să se informeze și să se formeze lucrătorii din prima linie (profesori, pedagogi, polițiști, lucrători în domeniul protecției copilului și în domeniul sănătății) cu scopul de a consolida capacitatea de combatere a radicalizării la nivel local; este de părere că statele membre ar trebui să sprijine crearea unor structuri care să permită în special îndrumarea tinerilor, dar și un schimb cu familiile, școlile, spitalele, universitățile etc.; reamintește că aceste măsuri pot fi implementate numai prin programe de investiții sociale pe termen lung; observă că asociațiile și organizațiile din acest domeniu independente de autoritatea guvernamentală pot obține rezultate foarte bune în reintegrarea în societate a cetățenilor în curs de radicalizare;

38.  consideră că instituirea în fiecare stat membru a unui sistem de alertă pentru asistență și îndrumare care să permită familiilor și anturajului să beneficieze de asistență sau să semnaleze cu ușurință și rapid dezvoltarea unei schimbări comportamentale bruște care ar putea semnala un proces de radicalizare cu tendință teroristă sau plecarea iminentă a unei persoane pentru a se înrola într-o organizație teroristă; ia act, în acest sens, de succesul unor linii telefonice dedicate ce permit identificarea de către prieteni sau membri de familie ai persoanelor susceptibile de radicalizare, totodată ajutând membrii anturajului să facă față acestei situații destabilizatoare; solicită ca statele membre să examineze posibilitatea de a institui un astfel de sistem;

39.  reamintește că amplificarea islamofobiei în Uniunea Europeană contribuie la excluderea musulmanilor din societate, ceea ce ar putea oferi motivații solide persoanelor vulnerabile de a se alătura organizațiilor extremiste violente; consideră că islamofobia în Europa este, la rândul său, manipulată de organizații precum Da’esh în scopuri de propagandă și recrutare; recomandă, prin urmare, adoptarea unui cadru european pentru adoptarea de strategii naționale de combatere a islamofobiei, pentru a combate discriminarea ce împiedică accesul la educație, la locuri de muncă și la locuințe;

40.  subliniază faptul că cercetări recente indică numărul tot mai mare de femei tinere care au fost radicalizate și recrutate de către organizațiile teroriste și oferă dovezi ale rolului lor în extremismul violent; consideră că UE și statele membre ar trebui să ia în considerare aspectele de gen, cel puțin într-o anumită măsură, în conceperea de strategii de prevenire a radicalizării; invită Comisia să sprijine programele ample care țintesc să atragă femeile tinere în lupta lor pentru egalitate și să asigure rețele de sprijin prin care acestea să poată să se exprime fără riscuri;

41.  subliniază importanța rolului femeilor în prevenirea radicalizării;

V.Consolidarea schimbului de informații privind radicalizarea cu tendințe teroriste în Europa

42.  își reiterează angajamentul de a obține finalizarea directivei UE privind registrele cu numele pasagerilor (PNR) până la sfârșitul lui 2015, garantând totodată deplina conformitate a acestei directive cu drepturile și libertățile fundamentale și fără practici discriminatorii de stigmatizare ideologică, religioasă sau etnică, precum și cu respectarea deplină a drepturilor de protecție a datelor cetățenilor UE; reamintește însă că directiva UE privind PNR va fi doar una dintre măsurile de combatere a terorismului și că ar trebui avut în vedere o strategie cuprinzătoare, ambițioasă și exhaustivă de combatere a acestuia și a crimei organizate pentru a împiedica recrutarea cetățenilor europeni de către organizațiile teroriste, strategie care ar trebui să implice politica externă, politica socială, politica în domeniul educației, aplicarea legii și justiția;

43.  invită Comisia să perfecționeze cunoștințele de specialitate ale UE privind prevenirea radicalizării prin crearea unei rețele europene care să încorporeze informații furnizate de rețeaua de sensibilizare a publicului cu privire la radicalizare (RAN) și de rețeaua planificatorilor de politici privind polarizarea și radicalizarea (PPN), precum și informații provenind de la experți specializați într-o gamă largă de discipline din domeniul științelor sociale;

44.  insistă că este absolut necesar să se consolideze schimburile rapide și eficace de informații relevante între autoritățile de aplicare a legii din cadrul statelor membre și între statele membre și agențiile relevante, în special prin optimizarea utilizării și a contribuțiilor la Sistemul de Informații Schengen (SIS), la Sistemul de informații privind vizele (VIS), la aplicația de rețea pentru schimbul securizat de informații (SIENA) a Europol și la Punctul focal „Călători” al Europol privind cetățenii europeni care au fost radicalizați; subliniază că intensificarea schimburilor dintre autoritățile de aplicare a legii implică sporirea încrederii între statele membre și, de asemenea, o consolidare a rolului și a resurselor necesare ale agențiilor Uniunii Europene, cum sunt Europol, Eurojust și Colegiul European de Poliție (CEPOL);

45.  solicită UE să includă problema radicalizării teroriste în formarea oferită de CEPOL;

46.  subliniază importanța punerii în aplicare a unui program european de formare specializat pentru persoanele care lucrează în sistemul de justiție, pentru a spori gradul de informare cu privire la diferitele forme de radicalizare;

47.  subliniază că o mai bună cooperare între statele membre în confruntarea cu radicalizarea și recrutarea cetățenilor europeni se caracterizează, de asemenea, prin schimburi intensive și cooperare între autoritățile judiciare și cu Eurojust; observă că o mai bună informare la nivel european cu privire la cazierele judiciare ale persoanelor suspectate de acte de terorism ar permite accelerarea detectării acestora și ar favoriza supravegherea lor corectă, atât la plecare, cât și la întoarcerea în UE; încurajează, așadar, o reformare în consecință și o mai bună utilizare a Sistemului european de informații cu privire la cazierele judiciare (ECRIS); îndeamnă Comisia să evalueze fezabilitatea și valoarea adăugată a instituirii unui Sistem european de inventariere a evidențelor poliției (EPRIS); subliniază că, în contextul efectuării de schimburi de astfel de informații, trebuie respectate tratatele internaționale și dreptul european, precum și drepturile fundamentale și dreptul la protecția datelor cu caracter personal și că supravegherea democratică eficace a măsurilor de securitate este esențială;

48.  consideră că lupta împotriva traficului de arme ar trebui să reprezinte o prioritate pentru UE în eforturile sale de combatere a criminalității internaționale grave și organizate; consideră, în special, că trebuie consolidată și mai mult cooperarea în ceea ce privește mecanismele de schimb de informații și trasabilitatea, precum și distrugerea armelor interzise;

VI.Consolidarea măsurilor de descurajare a radicalizării teroriste

49.  consideră că măsurile de prevenire a radicalizării cetățenilor europeni și a recrutării acestora de către organizațiile teroriste nu își vor îndeplini pe deplin obiectivele decât dacă vor fi însoțite de un set de instrumente eficace, disuasive și articulate din domeniul justiției penale în toate statele membre; consideră că, prin incriminarea actelor teroriste întreprinse în străinătate alături de organizații teroriste, statele membre ale Uniunii Europene vor dispune de instrumente esențiale pentru stoparea radicalizării teroriste a cetățenilor europeni, totodată valorificând instrumentele UE existente în domeniul cooperării polițienești și judiciare în materie penală; consideră că autoritățile de aplicare a legii și judiciare (judecători și procurori) ar trebui să dispună de competențe adecvate pentru a preveni, a detecta și a urmări în justiție actele respective, beneficiind totodată în permanență de formare în materie de infracțiuni teroriste;

50.  solicită capacități consolidate pentru Centrul de coordonare din cadrul Eurojust, care ar trebui să joace un rol esențial în promovarea acțiunilor comune ale autorităților judiciare ale statelor membre în colectarea de probe și să sporească eficiența urmăririi în justiție a infracțiunilor de terorism; consideră, în acest sens, că ar trebui să se folosească mai mult instrumentul echipelor comune de anchetă, atât între statele membre, cât și între statele membre și țările terțe cu care Eurojust a stabilit acorduri de cooperare;

51.  constată că urmărirea în justiție a actelor de terorism săvârșite în țări terțe de cetățeni europeni sau de rezidenți în UE (fără cetățenie europeană) necesită facilitarea colectării de dovezi în țări terțe, cu deplina respectare a drepturilor omului; prin urmare, invită Uniunea Europeană să lucreze la instituirea unor acorduri de cooperare judiciară cu țările terțe, în vederea facilitării colectării de dovezi în țările respective, cu condiția respectării depline de către toate părțile a normelor și procedurilor legale, a statului de drept, a dreptului internațional și a drepturilor fundamentale, și sub control judiciar; reamintește, prin urmare, faptul că strângerea de probe, interogarea și alte astfel de tehnici de anchetare trebuie să fie efectuate în cadrul unor standarde juridice stricte și trebuie să respecte legislația, principiile și valorile UE, precum și standardele internaționale în materie de drepturi ale omului; în acest sens, avertizează că recurgerea la tratamente crude, inumane și degradante, tortura, predările extrajudiciare și răpirea sunt interzise conform dreptului internațional și nu pot să aibă loc în scopul strângerii de probe privind fapte penale săvârșite pe teritoriul Uniunii Europene sau în afara teritoriului său de către cetățeni ai UE;

52.  salută trimiterea de experți în materie de securitate/combatere a terorismului în mai multe delegații-cheie ale UE pentru consolidarea capacității acestora de a contribui la eforturile europene de combatere a terorismului și pentru o coordonare mai eficace cu autoritățile locale relevante, continuând totodată consolidarea capacității de combatere a terorismului în cadrul Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE);

53.  încurajează, prin urmare, instituirea unor acorduri de cooperare între Eurojust și țările terțe, pe liniile deja stabilite cu Statele Unite ale Americii, Norvegia și Elveția, subliniind, totodată, necesitatea de a asigura respectarea deplină a drepturilor internaționale ale omului și a normelor UE privind protecția datelor și a vieții private; subliniază că prioritatea pentru instituirea acestor acorduri ar trebui să fie acordată țărilor care sunt, de asemenea, deosebit de afectate de terorism, cum ar fi țările MENA; în plus, este de părere că trimiterea de procurori de legătură din cadrul Eurojust în țările în cauză, și anume în vecinătatea sudică, ar stimula intensificarea schimbului de informații și ar permite o mai bună cooperare pentru a lupta în mod eficient împotriva terorismului, cu respectarea drepturilor omului;

VII.Prevenirea plecărilor și anticiparea întoarcerilor cetățenilor europeni radicalizați recrutați de organizații teroriste

54.  își reiterează convingerea că UE trebuie să-și intensifice controalele controalelor la frontierele externe de urgență, cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale; subliniază că va fi imposibilă urmărirea efectivă a tuturor intrărilor și ieșirilor din UE dacă statele membre nu introduc controalele sistematice și obligatorii prevăzute la frontierele externe ale Uniunii Europene; invită statele membre să valorifice instrumentele existente, cum ar fi SIS și VIS, inclusiv în ceea ce privește pașapoartele furate, pierdute și falsificate; consideră, de asemenea că, în acest scop, o mai bună aplicare a codului Schengen trebuie să se numere printre prioritățile Uniunii Europene;

55.  invită statele membre să acorde polițiștilor de frontieră acces sistematic la sistemul de informații al Europol, care poate conține informații cu privire la persoanele suspectate de terorism, luptătorii străini și predicatorii urii;

56.  invită statele membre să facă schimb de bune practici în materie de control al ieșirilor și întoarcerilor pe teritoriul său și de înghețare a activelor financiare ale cetățenilor în contextul prevenirii participării cetățenilor la activități teroriste în zone de conflict din țări terțe, precum și gestionarea reîntoarcerii acestor cetățeni în UE; subliniază mai ales că statele membre ar trebui să aibă competența de a confisca pașapoartele cetățenilor lor care plănuiesc să se alăture unor organizații teroriste, la cererea autorității judiciare competente și în conformitate cu legislația națională și principiul proporționalității; consideră că restricționarea libertății de circulație a unei persoane, un drept fundamental, poate fi decisă doar în cazul în care necesitatea și proporționalitatea măsurii sunt evaluate în mod adecvat de autoritatea judiciară; se declară favorabil procedurilor penale împotriva persoanelor suspectate de terorism ce s-au implicat în activități teroriste după întoarcerea în Europa;

57.  solicită comunității internaționale să contribuie la mecanismul de finanțare aprobat de Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) pentru a favoriza stabilizarea rapidă a zonelor eliberate de sub controlul Daesh;

58.  invită VP/ÎR și Consiliul să găsească un limbaj clar de condamnare a sprijinului financiar și ideologic din ultimul deceniu din partea unor guverne și persoane influente din țările din Golf pentru mișcări islamiste extremiste; invită Comisia să revizuiască relațiile UE cu țările terțe în scopul de a combate mai eficient sprijinul material și imaterial acordat terorismului; reamintește că, în contextul revizuirii actuale a politicii europene de vecinătate (PEV), trebuie consolidate dimensiunea de securitate și capacitatea instrumentelor PEV de a contribui la îmbunătățirea rezilienței și a capacităților partenerilor de a-și asigura propria securitate în ceea ce privește respectarea statului de drept;

59.  reamintește că punerea în aplicare corectă a instrumentelor existente, cum sunt sistemele SIS, SIS II și VIS, sistemul SLTD al Interpol și Punctul focal „Călători” al Europol reprezintă prima etapă a acestei consolidări a frontierelor externe, pentru a detecta eventualele deplasări înspre și dinspre zonele de conflict ale cetățenilor europeni și ale cetățenilor străini care locuiesc în UE cu scopul susceptibil de a comite acte de terorism, de a primi instruire teroristă sau de a lua parte la conflicte armate neconvenționale în numele unor organizații teroriste; îndeamnă statele membre să îmbunătățească cooperarea și schimbul de informații cu privire la luptătorii străini suspectați cu acele state membre de la frontierele externe ale UE;

60.  cere statelor membre să garanteze că toți luptătorii străini sunt plasați în control judiciar și, dacă este necesar, în detenție administrativă la întoarcerea lor în Europa, până când va avea loc urmărirea judiciară;

61.  este ferm convins că elaborarea de politici în domeniul terorismului și al radicalizării trebuie să reunească cunoștințele de specialitate și avantajele dimensiunilor interne și externe ale politicii UE; consideră, în acest sens, că doar printr-o abordare holistică este posibil un răspuns adecvat în lupta împotriva terorismului și a recrutării teroriste în cadrul UE și în vecinătatea sa; îndeamnă, prin urmare, Comisia și SEAE, sub conducerea și îndrumarea atât a VP/ÎR, cât și a prim-vicepreședintelui Comisiei, cu sprijinul coordonatorului pentru lupta împotriva terorismului, să colaboreze la elaborarea unei abordări politice care să combine în mod eficient instrumentele de politică socială (inclusiv ocuparea forței de muncă, integrarea și antidiscriminarea), ajutorul umanitar, dezvoltarea, soluționarea conflictelor, gestionarea crizelor, comerțul, energia și orice alt domeniu de politică care ar putea avea o dimensiune atât internă, cât și externă;

VIII. Consolidarea legăturilor dintre securitatea internă și securitatea externă a UE

62.  subliniază că este esențial ca Uniunea Europeană să stabilească o colaborare strânsă cu țările terțe, în special cu țările de tranzit și de destinație, pe cât posibil, respectând legislația, principiile și valorile UE și dreptul internațional al drepturilor omului, pentru a putea detecta plecările sau întoarcerile cetățenilor și rezidenților europeni plecați să lupte alături de organizații teroriste; subliniază, de asemenea, necesitatea de a consolida dialogul politic și planurile de acțiune comună pentru combaterea radicalizării și a terorismului, în contextul relațiilor bilaterale și cu organizațiile regionale, cum ar fi Uniunea Africană și Liga Statelor Arabe;

63.  ia act de angajamentul VP/ÎR Mogherini de a sprijini proiecte de prevenire a radicalizării în țări terțe, inclusiv Iordania, Liban, Irak, precum și țări din Maghreb și Sahel, după cum o indică raportul privind aplicarea de măsuri în urma reuniunii Consiliului European din 12 februarie 2015; constată că acum este necesar să se asigure că aceste proiecte primesc finanțare cât mai curând posibil;

64.  solicită UE să își intensifice cooperarea cu partenerii regionali în scopul de a reduce traficul de arme, vizând în special țările din care provine terorismul, și să urmărească îndeaproape exporturile de armament care ar putea fi exploatate de către teroriști; de asemenea, solicită consolidarea instrumentelor de politică externă și a angajamentului cu țările terțe pentru a contracara finanțarea organizațiilor teroriste; atrage atenția asupra concluziilor summitului G20 din 16 noiembrie 2015, care solicită Grupului de Acțiune Financiară Internațională (GAFI) să acționeze mai rapid și mai eficient în privința întreruperii finanțării organizațiilor teroriste;

65.  încurajează UE să desfășoare dialoguri specifice și actualizate privind securitatea și combaterea terorismului cu Algeria, Egipt, Irak, Israel, Iordania, Maroc, Liban, Arabia Saudită, Tunisia și Consiliul de Cooperare al Golfului, inclusiv pe tema implicării statului, în trecut sau în prezent, în sprijinirea activităților teroriste; de asemenea, consideră că ar trebui să se intensifice cooperarea cu Turcia, în conformitate cu concluziile Consiliului Afaceri Generale din decembrie 2014;

66.  invită Consiliul să asigure o revizuire și dezvoltare constante a strategiei regionale UE pentru Siria și Irak, și a strategiei antiteroriste și privind luptătorii străini, adoptată la 16 martie 2015, în contextul evoluției condițiilor de securitate din vecinătatea sudică a UE, alături de inițiative preventive și nu numai, precum rețeaua Comisiei pentru sensibilizarea publicului cu privire la radicalizare; invită, de asemenea, statele membre să promoveze respectul și înțelegerea comună ca elemente esențiale în cadrul luptei împotriva terorismului, atât în interiorul UE și al statelor sale membre, cât și în țările terțe;

67.  este convins că instaurarea unei astfel de cooperări consolidate necesită din partea Comisiei Europene, și în special din partea SEAE, un efort suplimentar în ceea ce privește sporirea și îmbunătățirea cunoștințelor de specialitate în materie de luptă împotriva terorismului, conflict armat neconvențional și radicalizare, consolidarea și diversificarea nivelului actual de competențe lingvistice, pentru limbi cum ar fi limba arabă, limba urdu, limba rusă și limba chineză, care reprezintă o lacună gravă în cadrul serviciilor europene secrete și de informații; consideră că este indispensabil ca mesajul european de luptă împotriva terorismului, a radicalizării și a violenței să poată fi auzit dincolo de frontierele UE printr-o comunicare strategică, incisivă și eficace;

68.  susține o cooperare internațională mai strânsă și un schimb de informații mai pronunțat între serviciile naționale de informații pentru identificarea cetățenilor UE expuși riscului de a deveni radicalizați, de a fi recrutați și de a părăsi UE pentru a se alătura unor grupuri jihadiste sau altor grupuri extremiste; subliniază că țările din regiunea MENA (orientul Mijlociu și Nordul Africii) și din Balcanii de Vest trebuie să fie sprijinite în eforturile de oprire a fluxului de combatanți străini și de prevenire a organizațiilor jihadiste de a profita de instabilitatea politică din interiorul granițelor lor;

69.  recunoaște că radicalizarea și recrutarea de combatanți de către rețelele teroriste este un fenomen global; consideră că reacția la acest fenomen nu trebuie, așadar, să fie doar locală sau europeană, ci și internațională; consideră prin urmare că este necesară consolidarea cooperării între țările terțe pentru identificarea rețelelor de recrutare și de luptători străini și pentru întărirea securității la granițele țărilor în cauză; reiterează ideea că trebuie intensificată cooperarea cu parteneri-cheie care se confruntă cu probleme similare, printr-un dialog diplomatic și politic, precum și printr-o cooperare în domeniul informațiilor secrete;

70.  reiterează faptul că anvergura globală a terorismului impune o reacție internațională eficientă și unitară pentru a preveni cu succes traficul de arme către țări care amenință pacea și securitatea internațională;

71.  salută alocarea de către Comisie, în aprilie 2015, a unui buget de 10 milioane EUR pentru a finanța un program de asistență acordată țărilor partenere pentru combaterea radicalizării în regiunea Sahel-Maghreb și a opri fluxul de luptători străini din Africa de Nord, Orientul Mijlociu și Balcanii de Vest (o primă tranșă de 5 milioane EUR acordată pentru asistența tehnică necesară pentru consolidarea capacităților parchetelor naționale de a investiga, a urmări și a se pronunța în cauze privind luptători străini sau potențiali luptători străini; o a doua tranșă de 5 milioane EUR acordată pentru a finanța programele de combatere a radicalizării în regiunea Sahel și Maghreb.); subliniază importanța monitorizării stricte a utilizării corecte a acestor fonduri, pentru a se asigura că acestea nu finanțează proiecte ce vizează prozelitismul, îndoctrinarea și alte scopuri extremiste;

IX.Promovarea schimbului de bune practici în materie de deradicalizare

72.  consideră că instituirea unei politici complete a prevenirii radicalizării și recrutării cetățenilor europeni de către organizațiile teroriste nu își poate atinge obiectivele dacă nu este însoțită de o politică activă în materie de deradicalizare și incluziune; prin urmare, invită Uniunea Europeană să favorizeze schimburile de bune practici între statele membre și cu țările terțe care au dobândit deja experiență și au obținut rezultate pozitive în acest domeniu, pentru înființarea unor structuri de deradicalizare care să permită încadrarea cetățenilor europeni și a rezidenților europeni, în vederea împiedicării plecării acestora sau a gestionării întoarcerii lor pe teritoriul european; reamintește necesitatea de a oferi, de asemenea, sprijin familiilor acestor persoane;

73.  sugerează statelor membre să analizeze posibilitatea introducerii unor mentori sau a unor consilieri psihologici în procesul de deradicalizare a cetățenilor europeni care se întorc deziluzionați după experiența trăită, pentru a favoriza încadrarea și reintegrarea acestora în societate prin programe adecvate; subliniază necesitatea unui schimb mai eficient de bune practici între statele membre în acest sens; subliniază că acești mentori ar trebui să fie dispuși să contribuie la programe specifice pentru care vor fi instruiți corespunzător;

74.  solicită lansarea la nivel european a unei campanii de comunicare structurate bazate pe experiențele „unor foști luptători străini europeni”, care au încheiat cu succes procesul de deradicalizare și ale căror traume contribuie la expunerea dimensiunii religioase profund deviante și perfide a aderării la organizații teroriste ca ISIL; încurajează, de asemenea, dezvoltarea în cadrul statelor membre a unor platforme care permit confruntarea și dialogul cu acești foști luptători; subliniază, în plus, că înlesnirea contactului cu victime ale terorismului pare să fie o metodă eficace de desacralizare sau reducere a semnificației ideologice a discursurilor radicale; sugerează ca această campanie să fie folosită ca instrument de ajutor în procesul de deradicalizare în închisori, în școli și în toate unitățile axate pe prevenire și reabilitare; invită totodată Comisia să sprijine, în special prin finanțare, și să coordoneze campanii de comunicare la nivel național;

X.Destructurarea filierelor teroriste

75.  subliniază faptul că spălarea de bani, evaziunea fiscală și alte infracțiuni fiscale sunt, în unele cazuri, surse majore de finanțare a terorismului care amenință securitatea noastră internă și că detectarea și combaterea infracțiunilor care aduc atingere intereselor financiare trebuie să fie prioritare;

76.  subliniază că organizațiile teroriste, cum ar fi SI/Daesh și Jabhat al-Nusra au acumulat resurse financiare substanțiale în Irak și Siria din contrabanda cu petrol, vânzarea de bunuri furate, răpiri și extorcări, sechestrarea conturilor bancare și contrabanda cu antichități; solicită, prin urmare, identificarea țărilor și a intermediarilor care contribuie la această piață neagră și stoparea de urgență a activităților lor;

77.  își exprimă sprijinul pentru măsurile care vizează slăbirea din interior a organizațiilor teroriste, pentru a li se reduce influența potențială asupra cetățenilor europeni și a resortisanților din țări terțe care locuiesc în mod legal în UE; îndeamnă Comisia și agențiile competente să analizeze măsuri de destructurare a filierelor teroriste și de depistare a finanțărilor de care beneficiază acestea; în acest sens, solicită o mai bună cooperare între unitățile de informații financiare ale statelor membre și transpunerea și punerea rapidă în aplicare a pachetului legislativ privind lupta împotriva spălării banilor; încurajează Comisia Europeană să propună o reglementare privind detectarea și blocarea canalelor de finanțare a activităților teroriste și combaterea modurilor în care acestea sunt finanțate; invită așadar Comisia să reevalueze crearea unui sistem european comun de urmărire a finanțărilor în scopuri teroriste; încurajează statele membre să aplice cele mai înalte standarde de transparență în ceea ce privește accesul la informații referitoare la beneficiarii efectivi ai tuturor structurilor corporative în UE și în jurisdicțiile opace, care pot fi mijloace de finanțare a organizațiilor teroriste;

78.  salută adoptarea recentă a Agendei europene privind securitatea, care propune pași importanți în direcția unei lupte mai eficiente împotriva terorismului și a radicalizării, cum ar fi crearea Centrului european de luptă împotriva terorismului în cadrul Europol; invită statele membre să utilizeze pe deplin măsurile existente și invită Comisia să aloce suficiente resurse financiare și umane pentru îndeplinirea în mod eficient a acțiunilor propuse;

79.  își reiterează invitația adresată Comisiei de a reexamina urgent legislația UE privind armele de foc prin revizuirea Directivei 91/477/CEE, cu scopul de a facilita rolul poliției naționale și al autorităților de anchetă în detectarea și combaterea traficului de arme pe piața neagră și internetul întunecat și invită Comisia să prezinte standarde comune privind deactivarea armelor de foc, astfel încât armele de foc deactivate să nu mai poată fi niciodată folosite;

80.  solicită o abordare armonizată a definiției infracțiunii reprezentate de instigare la ură în mediul online și offline, prin care extremiștii incită alte persoane să nu respecte și să încalce drepturile fundamentale; sugerează adăugarea acestei infracțiuni specifice în deciziile-cadru relevante ale Consiliului;

81.  invită statele membre să participe la acest efort de trasabilitate a fluxurilor financiare externe și să asigure și să dea dovadă de transparență în ceea ce privește relațiile lor cu anumite țări din Golf, pentru a consolida cooperarea cu scopul de a face lumină asupra finanțării terorismului și fundamentalismului din Africa și Orientul Mijlociu, dar și de către unele organizații din Europa; încurajează statele membre să colaboreze la eliminarea pieței negre a petrolului, care asigură un venit esențial pentru organizațiile teroriste; consideră că statele membre nu ar trebui să întârzie să aplice măsuri restrictive împotriva persoanelor și a organizațiilor în cazul în care există dovezi credibile de finanțare sau de complicitate de orice alt tip la activități teroriste;

82.  ar respinge cu fermitate orice încercare de a elimina aspecte din raport care se axează pe combaterea actelor de terorism și extremism; consideră că este inutil și contraproductiv să se renunțe la corelarea între lupta împotriva radicalizării și combaterea manifestărilor acesteia; solicită Consiliului să întocmească o listă neagră a jihadiștilor europeni și a persoanelor suspectate de terorism jihadist;

o
o   o

83.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale țărilor candidate, precum și Organizației Națiunilor Unite, Consiliului Europei, Uniunii Africane, statelor membre ale Uniunii pentru Mediterana, Ligii Statelor Arabe și Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2013)0384.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2014)0102.
(3) Texte adoptate, P8_TA(2015)0032.

Notă juridică