Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2015/2010(INL)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0349/2015

Texte depuse :

A8-0349/2015

Dezbateri :

PV 15/12/2015 - 11
CRE 15/12/2015 - 11

Voturi :

PV 16/12/2015 - 11.8
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2015)0457

Texte adoptate
PDF 559kWORD 250k
Miercuri, 16 decembrie 2015 - Strasbourg Ediţie definitivă
Favorizarea transparenței, a coordonării și a convergenței politicilor de impozitare a societăților
P8_TA(2015)0457A8-0349/2015
Rezoluţie
 Anexă

Rezoluţia Parlamentului European din 16 decembrie 2015 conținând recomandări adresate Comisiei privind favorizarea transparenței, a coordonării și a convergenței în politicile de impozitare a societăților în Uniune (2015/2010(INL))

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 225 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere proiectul de raport al Comisiei speciale pentru deciziile fiscale și alte măsuri similare sau cu efecte similare (2015/2066(INI) (comisia specială TAXE 1),

–  având în vedere proiectul final privind erodarea bazei impozabile și transferul profiturilor (BEPS) realizat de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și de G20 și publicat la 5 octombrie 2015,

–  având în vedere articolele 46 și 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A8-0349/2015),

Principalele concluzii în urma scandalului Luxleaks

A.  întrucât un consorțiu de jurnaliști, Consorțiul Internațional al Jurnaliștilor de Investigație (ICIJ), care a realizat o anchetă privind deciziile fiscale și alte practici dăunătoare din Luxembourg (LuxLeaks), a dezvăluit în noiembrie 2014 faptul că aproape 340 de societăți multinaționale au ajuns la înțelegeri secrete cu Luxemburgul, pe baza cărora multe dintre ele au reușit să-și reducă impozitele globale datorate la minimum, în detrimentul interesului public al Uniunii, generând o activitate economică redusă sau chiar nicio activitate economică în Luxemburg;

B.  întrucât dezvăluirile au indicat că anumiți consilieri fiscali au acordat, în mod deliberat, un sprijin precis orientat companiilor multinaționale, permițându-le să obțină în Luxemburg cel puțin 548 de decizii fiscale în perioada 2002-2010; întrucât aceste înțelegeri secrete aveau structuri financiare complexe destinate să ducă la reduceri fiscale majore;

C.  întrucât, ca urmare a acestor decizii fiscale, un mare număr de societăți au beneficiat, pentru profiturile transferate în Luxemburg, de rate efective de impozitare mai mici de 1%; întrucât, deși beneficiază de diferite bunuri și servicii publice în țările în care își desfășoară activitatea, unele dintre companiile multinaționale nu își plătesc impozitele în mod echitabil; întrucât faptul că există anumite companii multinaționale care beneficiază, pentru profiturile pe care le generează, de o rată de impozitare efectivă aproape de zero poate aduce prejudicii Uniunii și altor economii;

D.  întrucât, în multe cazuri, filialele din Luxemburg care gestionează afaceri de sute de milioane de euro au un personal restrâns și desfășoară activități economice reduse în Luxemburg, la unele adrese fiind înregistrate peste 1 600 de societăți;

E.  întrucât anchetele realizate de comisia specială TAXE 1 au evidențiat faptul că practica privind deciziile fiscale nu se regăsește numai în Luxemburg, ci este o practică comună în întreaga Uniune; întrucât practica privind deciziile fiscale poate fi folosită în mod legitim pentru a asigura certitudinea juridică necesară pentru societăți și a reduce riscurile financiare pentru firmele oneste, dar poate fi folosită și în mod abuziv sau în scopul eludării fiscale și ar putea, oferind certitudine juridică numai anumitor actori, să creeze un anumit grad de inegalitate între întreprinderile cărora le-au fost acordate decizii și întreprinderile care nu beneficiază de astfel de decizii;

F.  întrucât se ține seama de raportul OCDE publicat la 12 februarie 2013, intitulat „Addressing Base Erosion and Profit Shifting” (Găsirea unei soluții la erodarea bazei impozabile și transferul profiturilor), în care se propun noi standarde internaționale de combatere a BEPS;

G.  având în vedere comunicatul de la finalul reuniunii miniștrilor de finanțe și a guvernatorilor băncilor centrale din statele G20, care a avut loc la 5 octombrie 2015;

H.  întrucât, cu câteva excepții lăudabile, liderii politici la nivel național nu au fost suficient de deschiși în abordarea problemei eludării fiscale în cadrul sistemului de impozitare a întreprinderilor;

I.  întrucât Uniunea Europeană a făcut pași importanți către o integrare economică, acest lucru reflectându-se în uniunea economică și monetară și în uniunea bancară, iar o coordonare la nivelul Uniunii a politicilor fiscale în limitele stabilite de Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene reprezintă o componentă indispensabilă a procesului de integrare;

Impozitarea societăților și planificarea fiscală agresivă

J.  întrucât venitul din impozitele pe venit aplicate societăților pentru cele 28 de state membre ale Uniunii s-a ridicat în 2012 la o medie de 2,6 % din PIB(1);

K.  întrucât, într-un context în care lipsesc investițiile și creșterea economică, este important să se păstreze sau să se atragă întreprinderi în Uniune și întrucât, prin urmare, este vital ca Uniunea să promoveze atractivitatea sa pentru întreprinderile locale și străine;

L.  întrucât întreaga planificare fiscală ar trebui să se realizeze în limitele legii și ale tratatelor în vigoare;

M.  întrucât planificarea fiscală agresivă constă în a profita de detaliile tehnice ale unui sistem fiscal, de neconcordanțele dintre două sau mai multe sisteme fiscale sau de lacunele de natură juridică, în scopul reducerii obligațiilor fiscale;

N.  întrucât schemele de planificare fiscală agresivă duc adesea la folosirea unei combinații de discrepanțe fiscale de la nivel internațional, a unor norme naționale specifice foarte favorabile și a unor paradisuri fiscale;

O.  întrucât, spre deosebire de planificarea fiscală agresivă, frauda și evaziunea fiscală constituie mai presus de toate o activitate ilegală de sustragere de la îndeplinirea obligațiilor fiscale;

P.  întrucât cea mai adecvată reacție la planificarea fiscală agresivă pare a fi adoptarea unei legislații corespunzătoare, punerea în aplicare adecvată a acesteia și existența unei coordonări la nivel internațional în scopul obținerii rezultatelor dorite;

Q.  întrucât pierderile globale înregistrate în veniturile publice din cauza practicilor de eludare fiscală aplicate de către întreprinderi sunt, în general, compensate fie prin creșterea nivelului general de impozitare și prin reducerea serviciilor publice, fie prin contractarea unor împrumuturi mai mari de către state, afectând, astfel, alți contribuabili, precum și economia în ansamblu;

R.  întrucât s-a realizat un studiu(2) în care se estimează că pierderile de venituri la nivelul Uniunii datorate practicilor de eludare fiscală ale societăților ar putea să se ridice la aproximativ 50-70 de miliarde de euro anual, această sumă reprezentând suma pierdută prin transferul profiturilor; întrucât în studiul respectiv se estimează că aceste pierderi de venituri la nivelul Uniunii datorate practicilor de eludare fiscală ale societăților ar putea, de fapt, să se ridice la aproximativ 160-190 de miliarde de euro dacă se iau în calcul regimurile fiscale speciale, ineficiențele legate de colectare și alte astfel de activități;

S.  întrucât tot în acest studiu se estimează că eficiența impozitelor pe venit aplicate societăților este de 75%, deși în studiu se confirmă și faptul că acestea nu sunt sumele la care ne-am putea aștepta să fie recuperate de autoritățile fiscale, deoarece în cazul unui anumit procent din aceste sume costurile de colectare ar fi mult prea ridicate sau colectarea lor ar fi dificilă din punct de vedere tehnic; întrucât, conform acestui studiu, dacă la nivelul Uniunii ar exista și s-ar putea aplica o soluție completă pentru problema reprezentată de erodarea bazei impozabile și transferul profiturilor, impactul pozitiv estimat asupra veniturilor obținute din impozite pentru guvernele statelor membre s-ar ridica la 0,2% din veniturile totale obținute din impozite;

T.  întrucât pierderile datorate BEPS reprezintă un pericol pentru buna funcționare a pieței interne și pentru credibilitatea, eficiența și corectitudinea sistemelor de impozitare a societăților din interiorul Uniunii; întrucât tot în acest studiu se clarifică faptul că în aceste calcule nu sunt incluse estimările privind activitatea din economia subterană și că opacitatea structurilor și plăților anumitor societăți creează dificultăți în a estima în mod corect impactul asupra veniturilor obținute din impozite și că, prin urmare, impactul ar putea fi mult mai puternic decât cel estimat în raport;

U.  întrucât pierderea datorată BEPS demonstrează în mod clar și o lipsă a condițiilor de concurență echitabile, care afectează, pe de o parte, societățile care își desfășoară activitatea și își plătesc impozitele într-o singură țară, în special IMM-urile, întreprinderile familiale și persoanele care desfășoară activități independente, și, pe de altă parte, anumite companii multinaționale, care își pot transfera profiturile din jurisdicții cu impozite ridicate în anumite jurisdicții cu impozite scăzute și recurge la planificarea fiscală agresivă, reducându-și astfel baza impozabilă totală și punând o presiune suplimentară pe finanțele publice în detrimentul cetățenilor și al IMM-urilor din Uniune;

V.  întrucât utilizarea practicilor de planificare fiscală agresivă de către companiile multinaționale este în contradicție cu principiul concurenței loiale și al responsabilității societăților, consacrat în Comunicarea Comisiei COM(2011)0681, deoarece elaborarea de strategii de planificare fiscală necesită resurse care sunt disponibile numai marilor corporații și întrucât această situație are ca rezultat lipsa unor condiții de concurență echitabile între IMM-uri și marile corporații, care trebuie abordată de urgență;

W.  întrucât trebuie subliniat, de asemenea, faptul că concurența fiscală în cadrul Uniunii și în relațiile cu țările terțe poate, în anumite cazuri, să fie dăunătoare și poate conduce la o spirală descendentă a ratelor impozitării, în timp ce prin îmbunătățirea transparenței, a coordonării și a convergenței se creează cadrul concret necesar în vederea asigurării unor condiții de concurență echitabile între societățile din Uniune și a protejării bugetelor naționale de eventuale consecințe negative;

X.  întrucât măsurile care permit planificarea fiscală agresivă sunt incompatibile cu principiul cooperării loiale între statele membre;

Y.  întrucât planificarea fiscală agresivă este facilitată de creșterea complexității mediului de afaceri și de digitalizarea și globalizarea economiei, printre alți factori, ceea ce duce la denaturări ale concurenței, cu consecințe negative asupra creșterii economice și a societăților din Uniune, în special a IMM-urilor;

Z.  întrucât lupta împotriva planificării fiscale agresive nu poate fi dusă în mod individual de fiecare stat membru; întrucât politicile netransparente și necoordonate privind impozitarea societăților creează riscuri pentru politicile fiscale ale statelor membre, conducând la rezultate neproductive, cum ar fi creșterea ratelor de impozitare sau decalaje mai mari la nivelul bazelor fiscale;

AA.  întrucât lipsa acțiunilor coordonate face ca multe state membre să adopte măsuri naționale unilaterale; întrucât aceste măsuri s-au dovedit adesea a fi ineficiente, insuficiente și, în anumite cazuri, chiar în detrimentul acestei cauze;

AB.  întrucât ce este, prin urmare, necesar este să se adopte o abordare coordonată și diferențiată la nivel național, precum și la nivelul Uniunii și la nivel internațional;

AC.  întrucât Uniunea este un pionier în eforturile depuse la nivel mondial pentru combaterea planificării fiscale agresive, în special în promovarea la nivelul OCDE a progreselor legate de proiectul BEPS; întrucât Uniunea ar trebui să joace în continuare un rol de pionier pe măsură ce proiectul BEPS se dezvoltă, în încercarea de a preveni daunele pe care le poate provoca BEPS atât statelor membre, cât și țărilor în curs de dezvoltare din întreaga lume; întrucât, în acest context, Uniunea trebuie inclusiv să asigure adoptarea unor măsuri cu privire la aspectele legate de BEPS și la cele care depășesc sfera de aplicare a BEPS, care prezintă relevanță pentru țările în curs de dezvoltare, cum ar fi cele prezentate în raportul transmis Grupului de lucru pentru dezvoltare al G20 în 2014;

AD.  întrucât Comisia Europeană și statele membre au obligația de a se asigura că pachetul cuprinzător de măsuri privind BEPS al OCDE este pus în aplicare ca standard minim la nivelul Uniunii și rămâne în continuare ambițios; întrucât este de o importanță vitală ca toate țările membre ale OCDE să pună în aplicare proiectul BEPS;

AE.  întrucât Comisia ar trebui să indice clar modul în care va pune în aplicare toate cele 15 acțiuni preconizate ale proiectului BEPS elaborat de OCDE și de G20, în plus față de domeniile de acțiune menționate deja în prezentul raport și în completarea acestora, stabilind cât mai curând posibil un plan ambițios privind măsurile legislative necesare, cu scopul de a încuraja alte țări să urmeze exemplul Uniunii și orientările OCDE în punerea în aplicare a planului de acțiune; întrucât Comisia ar trebui să analizeze, de asemenea, în ce domenii acțiunile Uniunii ar trebui să depășească limitele prevăzute de standardele minime recomandate de OCDE;

AF.  întrucât, în conformitate cu tratatele Uniunii, competența de legiferare cu privire la impozitarea societăților le revine în prezent statelor membre, însă marea majoritate a problemelor legate de planificarea fiscală agresivă sunt de natură multinațională;

AG.  întrucât o mai mare coordonare a politicilor fiscale naționale reprezintă, prin urmare, singura modalitate fezabilă de a crea condiții de concurență echitabile și de a evita măsurile care favorizează marile companii multinaționale în detrimentul IMM-urilor;

AH.  întrucât lipsa unor politici fiscale coordonate în Uniune generează costuri și sarcini administrative considerabile pentru cetățenii și societățile care desfășoară activități în mai multe state membre în cadrul Uniunii - afectând IMM-urile într-o măsură și mai mare - și duce la situații nedorite de dublă impozitare/dublă neimpozitare sau facilitează planificarea fiscală agresivă și întrucât aceste situații ar trebui eliminate, fiind necesară în acest scop adoptarea unor soluții mai transparente și mai simple;

AI.  întrucât, în elaborarea normelor fiscale și a unor proceduri administrative proporționale, ar trebui acordată o atenție deosebită IMM-urilor și întreprinderilor familiale, care constituie coloana vertebrală a economiei Uniunii;

AJ.  întrucât, până la 26 iunie 2017, ar trebui să existe un registru al proprietății efective operațional la nivelul Uniunii, care să contribuie la identificarea posibilelor cazuri de eludare fiscală și de transfer al profiturilor;

AK.  întrucât cele dezvăluite de scandalul LuxLeaks și activitatea desfășurată de comisia specială TAXE 1 indică în mod clar faptul că măsurile legislative ale Uniunii trebuie să crească transparența și să consolideze cooperarea și convergența în sfera politicilor de impozitare a societăților din Uniune;

AL.  întrucât impozitarea societăților ar trebui să se ghideze după principiul impozitării profiturilor la locul în care sunt generate;

AM.  întrucât Comisia Europeană și statele membre ar trebui să aibă în continuare un rol deosebit de activ pe scena internațională pentru a face progrese cu privire la introducerea unor standarde internaționale bazate în principal pe principiile transparenței, schimbului de informații și eliminării măsurilor fiscale dăunătoare;

AN.  întrucât principiul „coerenței politicilor în favoarea dezvoltării”, astfel cum este prevăzut în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, impune Uniunii să se asigure că toate etapele elaborării politicilor în fiecare domeniu, inclusiv cu privire la impozitarea societăților, sunt concepute astfel încât să nu contravină obiectivului privind dezvoltarea durabilă, ci să susțină acest obiectiv;

AO.  întrucât adoptarea unei abordări coordonate în ceea ce privește sistemul de impozitare a societăților în cadrul Uniunii ar permite combaterea concurenței neloiale și ar spori competitivitatea societăților din Uniune, în special a IMM-urilor;

AP.  întrucât Comisia și statele membre ar trebui să dezvolte în continuare soluții electronice pentru procedurile legate de fiscalitate, cu scopul de a reduce sarcinile administrative și a simplifica procedurile transfrontaliere;

AQ.  întrucât Comisia ar trebui să evalueze impactul beneficiilor fiscale acordate zonelor economice speciale existente în cadrul Uniunii; întrucât, în acest context, este important să se încurajeze schimbul de bune practici dintre autoritățile fiscale;

Transparența

AR.  întrucât creșterea transparenței în domeniul impozitării societăților poate îmbunătăți colectarea impozitelor, crește eficiența activității autorităților fiscale și este esențială pentru a consolida încrederea populației în sistemele fiscale și în guverne, așadar acest obiectiv ar trebui să reprezinte o prioritate de prim rang;

   (i) întrucât creșterea transparenței cu privire la activitățile marilor companii multinaționale, și în special cu privire la profiturile realizate, la impozitele pe profit plătite, la subvențiile primite și la restituirea impozitelor, precum și cu privire la numărul de angajați și la activele deținute este esențială pentru asigurarea faptului că administrațiile fiscale abordează BEPS în mod eficient; întrucât trebuie să se ajungă la un echilibru adecvat între transparență, protecția datelor personale și protecția informațiilor sensibile din punct de vedere comercial, ținând seama totodată de impactul asupra societăților mai mici; întrucât o formă de bază pe care această transparență o poate lua este raportarea defalcată pe țări; întrucât toate propunerile Uniunii privind raportarea defalcată pe țări ar trebui, în primul rând, să se bazeze pe modelul stabilit de OCDE; întrucât Uniunea poate merge dincolo de orientările OCDE și poate face raportările defalcate pe țări obligatorii și publice, iar Parlamentul European a votat în favoarea publicării în întregime a rapoartelor defalcate pe țări în amendamentele sale adoptate la 8 iulie 2015(3) referitoare la propunerea de revizuire a Directivei privind drepturile acționarilor; întrucât Comisia Europeană a realizat o consultare pe această temă în perioada 17 iunie-9 septembrie 2015 pentru a analiza diferitele posibilități de realizare a raportării defalcate pe țări(4); întrucât 88% dintre cei care au răspuns public la respectiva consultare au afirmat că sprijină divulgarea publică de către întreprinderi a informațiilor fiscale;
   (ii) întrucât practicarea planificării fiscale agresive de către corporații este incompatibilă cu responsabilitatea socială a întreprinderilor; întrucât anumite societăți din Uniune au început deja să demonstreze că respectă pe deplin normele fiscale, demarând procedurile necesare pentru a obține eticheta de „Bun contribuabil”(5) și promovându-și statutul astfel dobândit și întrucât aceste măsuri ar putea avea un puternic efect de descurajare și de modificare a comportamentelor, prin riscul pentru reputație la care se expun companiile care nu respectă legislația; întrucât acordarea acestui statut ar trebui să se bazeze pe criterii comune la nivel european;
   (iii) întrucât creșterea transparenței ar fi realizată dacă statele membre s-ar informa reciproc și ar informa și Comisia cu privire la toate deducerile, scutirile, exceptările, stimulentele sau măsurile similare care ar putea avea un impact semnificativ asupra ratelor efective ale impozitelor aplicabile pe teritoriul lor; întrucât o astfel de notificare ar ajuta statele membre să identifice practicile fiscale dăunătoare;
   (iv) întrucât, în ciuda acordului încheiat recent la nivelul Consiliului cu privire la modificarea Directivei 2011/16/UE a Consiliului(6) referitoare la schimbul automat de informații privind deciziile fiscale, există în continuare riscul unei comunicări insuficiente între statele membre în legătură cu posibilul impact pe care înțelegerile de natură fiscală încheiate de acestea cu anumite societăți l-ar putea avea asupra colectării impozitelor în alte state membre; întrucât autoritățile fiscale naționale ar trebui să facă fără întârziere schimb automat de informații cu privire la toate deciziile fiscale pe care le-au emis; întrucât Comisia ar trebui să aibă acces la deciziile fiscale prin intermediul unui registru central securizat; întrucât deciziile fiscale emise de autoritățile fiscale ar trebui să facă obiectul unei mai mari transparențe, cu condiția protejării informațiilor confidențiale și a informațiilor sensibile din punct de vedere comercial;
   (v) întrucât, potrivit unor relatări, o serie de porturi scutite de taxe vamale sunt folosite pentru a realiza tranzacții care nu sunt raportate autorităților fiscale;
   (vi) întrucât progresele realizate în lupta împotriva evaziunii fiscale, a eludării fiscale și a planificării fiscale agresive pot fi monitorizate numai cu ajutorul unei metodologii armonizate care poate fi folosită pentru a estima prejudiciile fiscale directe și indirecte din toate statele membre și la nivelul întregii Uniuni; întrucât o estimare a prejudiciului fiscal ar trebui să reprezinte doar începutul furnizării de noi informații privind aspectele fiscale;
   (vii) întrucât cadrul juridic actual de la nivelul Uniunii de protejare a avertizorilor de integritate nu este suficient și există diferențe mari între modurile în care statele membre oferă protecție acestor persoane; întrucât, în absența unei astfel de protecții, este de înțeles faptul că angajații care dețin informații esențiale nu doresc, de regulă, să le prezinte și că, prin urmare, aceste informații nu vor fi divulgate; întrucât, în condițiile în care avertizorii de integritate au ajutat la orientarea atenției publice în direcția aspectelor legate de impozitarea inechitabilă, statele membre ar trebui să aibă în vedere măsuri de protejare a acestei activități; întrucât ar fi, prin urmare, oportun să se asigure protecție la nivelul întregii Uniuni pentru avertizorii de integritate, care raportează presupuse abateri, fapte reprobabile, fraude sau activități ilegale autorităților naționale sau europene sau întregii populații, în cazul ignorării sistematice a acestor abateri, fapte reprobabile, fraude sau activități ilegale care ar putea afecta interesul public; întrucât o astfel de protecție ar trebui să fie compatibilă cu întregul sistem juridic; întrucât această protecție ar trebui să fie aplicată în mod eficace împotriva urmăririlor penale, a sancțiunilor economice și a discriminărilor nejustificate;

Coordonarea

AS.  întrucât competența de legiferare cu privire la impozitarea societăților revine statelor membre, dar marea majoritate a problemelor legate de planificarea fiscală agresivă sunt de natură multinațională; întrucât o mai mare coordonare a politicilor fiscale naționale reprezintă, prin urmare, singura modalitate fezabilă de soluționare a problemelor legate de BEPS și de planificarea fiscală agresivă;

   (i) întrucât stabilirea unei baze fiscale consolidate comune a societăților (CCCTB) la nivelul întregii Uniuni ar reprezenta un pas important către soluționarea problemelor legate de planificarea fiscală agresivă din Uniune și ar trebui introdusă de urgență; întrucât obiectivul urmărit în ultimă instanță este introducerea unei CCCTB complete și obligatorii, existând posibilitatea de a prevedea o derogare temporară de la aplicarea ei pentru IMM-urile care nu sunt companii multinaționale și pentru societățile care nu desfășoară activități transfrontaliere, utilizând în acest scop o cheie de contribuție bazată pe o combinație de variabile obiective; întrucât, până la introducerea unei CCCTB complete, Comisia are în vedere măsuri temporare de combatere a posibilităților de transfer al profiturilor; întrucât este necesar să se asigure faptul că aceste măsuri, inclusiv compensarea pierderilor transfrontaliere, nu cresc riscul apariției BEPS; întrucât aceste măsuri nu sunt un substitut perfect pentru consolidare și este nevoie de timp pentru a face acest nou regim pe deplin funcțional;
   (ii) întrucât, în ciuda eforturilor depuse de Grupul de lucru pentru codul de conduită în cazul impozitării dăunătoare a societăților, în întreaga Uniune există în continuare măsuri de planificare fiscală agresivă; întrucât tentativele din trecut de consolidare a guvernanței și a mandatului Grupului de lucru și de ajustare și extindere a metodelor sale de lucru și a criteriilor stabilite prin cod, cu scopul de a combate noile forme de practici fiscale dăunătoare din mediul economic actual nu au avut succes; întrucât activitățile Grupului de lucru se caracterizează printr-o lipsă generală de transparență și de responsabilitate; întrucât este necesar să se realizeze o reformă aprofundată a modului de funcționare a acestui grup și să se consolideze transparența și eficacitatea sa, în special prin publicarea de rapoarte anuale și procese-verbale, care ar trebui să conțină informații privind poziția statelor membre; întrucât Grupul de lucru ar trebui să fie în măsură să adopte poziții privind problemele legate de politicile fiscale cu care se confruntă mai multe state membre, fără ca o mică minoritate de state membre să blocheze procesul de elaborare a recomandărilor grupului;
   (iii) întrucât principiul general al impozitării societăților din Uniune ar trebui să specifice faptul că impozitele trebuie plătite în țările în care societatea își desfășoară, de fapt, activitatea economică și în care creează valoare; întrucât ar trebui dezvoltate criterii pentru a asigura respectarea acestui principiu; întrucât de fiecare dată când se aplică „regimul fiscal favorabil brevetelor” sau alte regimuri fiscale preferențiale trebuie să se asigure și faptul că impozitele sunt plătite acolo unde se generează valoare, în conformitate cu criteriile stabilite în acțiunea 5 din proiectul BEPS, stabilind totodată definiții comune la nivel european cu privire la ceea ce se califică drept promovare a cercetării și dezvoltării și ce nu se încadrează în această categorie și pentru a armoniza aplicarea unor regimuri fiscale favorabile brevetelor și inovațiilor, inclusiv prin realizarea unor progrese, până la 30 iunie 2017, în direcția abolirii vechiului regim;
   (iv) întrucât unele state membre au introdus în mod unilateral norme privind societățile străine controlate (SSC) pentru a se asigura în mod corespunzător că profiturile plasate în țări în care se aplică impozite scăzute sau în care nu se aplică impozite sunt impozitate în mod efectiv; întrucât aceste norme trebuie coordonate pentru a împiedica o denaturare a funcționării pieței interne ca urmare a variațiilor între normele naționale privind SSC;
   (v) întrucât Directiva 2011/16/UE prevede o cooperare între statele membre cu privire la inspecțiile și auditurile fiscale și încurajează schimbul de bune practici dintre autoritățile fiscale; întrucât, cu toate acestea, instrumentele prevăzute de această directivă nu sunt destul de eficiente, iar abordările naționale diferite cu privire la societățile de audit sunt în contrast cu tehnicile de planificare fiscală foarte bine organizate ale anumitor societăți;
   (vi) întrucât este nevoie de un regim comun privind numărul european de identificare fiscală pentru ca schimbul automat de informații în general și schimbul de informații privind deciziile fiscale în special să fie eficiente; întrucât Comisia ar trebui să aibă în vedere instituirea unui registru european comun al întreprinderilor;
   (vii) întrucât Comisia a decis să prelungească mandatul Platformei pentru o bună guvernare fiscală - care trebuia să expire în 2016 - și să extindă domeniul său de aplicare, consolidând metodele sale de lucru; întrucât această platformă poate contribui la îndeplinirea noului plan de acțiune vizând intensificarea luptei împotriva fraudei și evaziunii fiscale, poate facilita discuțiile privind deciziile fiscale adoptare de statele membre în lumina noilor propuneri de norme privind schimbul de informații și să ofere feedback cu privire la noile inițiative de luptă împotriva eludării fiscale; întrucât Comisia trebuie, cu toate acestea, să consolideze profilul Platformei pentru o bună guvernare fiscală și să crească numărul de membri și eficacitatea acesteia;
   (viii) întrucât, în contextul procesului semestrului european, Comisia ar trebui să analizeze și să solicite punerea în aplicare a unor reforme care să vizeze administrațiile fiscale, cu scopul de a consolida capacitatea administrațiilor fiscale naționale și de la nivel european de a colecta impozitele și pentru a le permite acestora să-și îndeplinească atribuțiile în mod eficace, favorizând astfel efectele pozitive ale unei colectări a impozitelor eficace și a unor măsuri eficace de combatere a fraudei și evaziunii fiscale asupra veniturilor statelor membre;

Convergența

AT.  întrucât numai printr-o mai bună coordonare nu se vor rezolva problemele fundamentale datorate faptului că în diferite state membre există o serie de norme diferite privind impozitarea societăților; întrucât o parte din reacția generală la planificarea fiscală agresivă trebuie să implice convergența unui număr limitat de practici fiscale naționale; întrucât această convergență poate fi obținută menținând, totodată, suveranitatea statelor membre în legătură cu alte elemente ale sistemelor lor de impozitare a societăților;

   (i) întrucât practicile de planificare fiscală agresivă pot uneori să aibă la bază beneficiile cumulate provenind din tratatele privind dubla impunere încheiate de diferite state membre, rezultând, în mod pervers, o dublă neimpozitare în schimb; întrucât proliferarea tratatelor privind dubla impunere încheiate de statele membre individuale cu țări terțe poate duce la ocazii de creare a unor noi lacune; întrucât, conform măsurii nr. 15 din proiectul BEPS al OCDE și al G20, este necesar să se dezvolte un instrument multilateral de modificare a tratatelor fiscale bilaterale; întrucât Comisia ar trebui să fie mandatată să negocieze acorduri fiscale cu țările terțe în numele Uniunii, renunțându-se la practica curentă a inițierii unor negocieri bilaterale, care a avut rezultate suboptime; întrucât Comisia ar trebui să se asigure că aceste acorduri conțin prevederi vizând reciprocitatea și interzic orice efecte adverse asupra cetățenilor și a întreprinderilor din Uniune, în special a IMM-urilor, care s-ar putea datora aplicării extrateritoriale a legislației țărilor terțe în cadrul jurisdicției Uniunii și a statelor sale membre;
   (ii) întrucât Uniunea ar trebui să aibă propria sa definiție actualizată a „paradisurilor fiscale”;
   (iii) întrucât Uniunea ar trebui să ia măsuri împotriva societăților care folosesc astfel de paradisuri fiscale; întrucât acest lucru a fost deja solicitat în Raportul Parlamentului European referitor la raportul anual privind fiscalitatea pentru 2014(7), în care Parlamentul a cerut „aplicarea de sancțiuni aspre pentru a împiedica companiile să încalce sau să eludeze standardele fiscale, refuzând să acorde finanțare din partea UE și acces la ajutoare de stat sau la achiziții publice companiilor care au comis fraude sau companiilor situate în paradisuri fiscale sau în țări care denaturează concurența prin condiții fiscale favorabile”; îndeamnă statele membre să recupereze toate tipurile de ajutoare publice acordate companiilor implicate în încălcarea standardelor fiscale ale UE”; întrucât statele membre ar trebui, de asemenea, să facă obiectul unor contramăsuri în cazul în care ar refuza să își modifice regimurile fiscale preferențiale dăunătoare care pun în pericol existența unor condiții de concurență echitabile în cadrul Uniunii;
   (iv) întrucât este nevoie de o nouă definiție obligatorie pentru „sediul permanent”, cu scopul de a asigura faptul că impozitarea se face acolo unde se desfășoară activitatea economică și unde se generează valoare economică; întrucât aceasta ar trebui însoțită de criterii obligatorii minime prin care să se stabilească dacă activitatea economică desfășurată este suficientă pentru a fi impozitată într-un stat membru, cu scopul de a evita problema pe care o reprezintă societățile de tip „cutie poștală”, în special ținând seama de provocările pe care le implică economia digitală;
   (v) întrucât anchetele în curs de desfășurare ale Comisiei legate de posibile încălcări ale normelor Uniunii privind ajutoarele de stat au scos în evidență o lipsă de transparență regretabilă cu privire la modul în care aceste norme ar trebui aplicate; întrucât, pentru a rectifica această situație, Comisia ar trebui să publice orientări privind ajutorul de stat vizând clarificarea modului în care va identifica cazuri de acordare a unor ajutoare de stat de natură fiscală, asigurând astfel mai multă securitate juridică pentru societăți și statele membre; întrucât, în cadrul modernizării regimului privind ajutoarele de stat, Comisia ar trebui să garanteze un control ex-post eficace al legalității ajutoarelor de stat acordate;
   (vi) întrucât unul dintre efectele neintenționate ale Directivei 2003/49/CE a Consiliului(8) este faptul că veniturile transfrontaliere obținute din dobânzi sau drepturi de autor pot rămâne neimpozitate (sau pot fi impozitate foarte puțin); întrucât în directiva respectivă, precum și în Directiva 2005/19/CE(9) a Consiliului și în alte acte legislative relevante ale Uniunii ar trebui introdusă o normă contra abuzului;
   (vii) întrucât introducerea unui impozit reținut la sursă la nivelul Uniunii sau a unei măsuri cu efect similar ar asigura că toate profiturile generate în cadrul Uniunii și care urmează a părăsi teritoriul acesteia sunt impozitate cel puțin o dată la nivelul Uniunii înainte de a părăsi granițele sale;
   (viii) întrucât cadrul actual al Uniunii privind soluționarea litigiilor legate de dubla impunere dintre statele membre nu funcționează în mod eficace și ar fi îmbunătățit prin stabilirea unor norme mai clare și a unor termene mai stricte, inspirându-se din sistemele care există deja;
   (ix) întrucât consilierii fiscali joacă un rol crucial în facilitarea planificării fiscale agresive, ajutând societățile să stabilească structuri juridice complexe pentru a profita de incoerențele și lacunele care rezultă din diferitele sisteme fiscale; întrucât nu se poate realiza o revizuire fundamentală a sistemului de impozitare a societăților fără a examina practicile acestor societăți de consiliere; întrucât această examinare trebuie să țină seama și de conflictele de interese inerente din aceste societăți, care consiliază atât guvernele naționale cu privire la instaurarea regimurilor fiscale, cât și companiile, cu privire la modalitatea optimă de a se achita de obligațiile lor fiscale în cadrul acestor sisteme;

AU.  întrucât eficiența generală a colectării impozitelor, noțiunea de echitate fiscală și credibilitatea administrațiilor fiscale naționale nu sunt subminate numai prin planificarea fiscală agresivă și activitățile BEPS; întrucât Uniunea și statele membre ar trebui să ia măsuri la fel de ferme pentru soluționarea problemelor legate de evaziunea și frauda fiscală, atât în domeniul impozitării societăților, cât și al impozitării persoanelor fizice, precum și pentru soluționarea problemelor legate de colectarea altor impozite decât cele aplicate pentru societăți, în special a TVA; întrucât aceste elemente diferite ale colectării și administrării impozitelor reprezintă o componentă importantă a prejudiciului fiscal existent;

AV.  întrucât Comisia ar trebui, prin urmare, să se gândească cum va aborda aceste chestiuni mai generale, în special asigurarea respectării normelor în materie de TVA în statele membre și aplicarea lor într-un context transfrontalier, precum și ineficiențele legate de colectarea TVA-ului (care constituie, în anumite state membre, o sursă importantă a venitului național), practicile de eludare a normelor în materie de TVA și efectele negative ale anumitor amnistii fiscale sau scheme de „scutiri de impozite” lipsite de transparență; întrucât toate aceste măsuri noi ar trebui să implice analizarea echilibrului dintre costuri și beneficii,

1.  solicită Comisiei să prezinte Parlamentului, până în iunie 2016, una sau mai multe propuneri legislative, bazate pe recomandările detaliate prezentate în anexă;

2.  confirmă că aceste recomandări respectă drepturile fundamentale și principiul subsidiarității;

3.  consideră că implicațiile financiare ale propunerii solicitate ar trebui să fie acoperite prin credite corespunzătoare de la buget;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Comisiei, Consiliului, guvernelor și parlamentelor și statelor membre prezenta rezoluție și recomandările detaliate prezentate în anexă.

(1) http://ec.europa.eu/taxation_customs/resources/documents/taxation/gen_info/economic_analysis/tax_structures/2014/report.pdf
(2) „European added value of legislative report on bringing Transparency, coordination and convergence to corporate tax policies in the European Union”, Dr. Benjamin Ferrett, Daniel Gravino și Silvia Merler – urmează a fi publicat.
(3) Texte adoptate, 8.7.2015, P8_TA(2015)0257.
(4) http://ec.europa.eu/finance/consultations/2015/further-corporate-tax-transparency/index_en.htm.
(5) Un exemplu în acest sens este Fair Tax Mark: http://www.fairtaxmark.net/.
(6) Directiva 2011/16/UE a Consiliului din 15 februarie 2011 privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal și de abrogare a Directivei 77/799/CEE (JO L 64, 11.3.2011, p. 1).
(7) http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//TEXT+REPORT+A8-2015-0040+0+DOC+XML+V0//RO
(8) Directiva 2003/49/CE a Consiliului din 3 iunie 2003 privind sistemul comun de impozitare aplicabil plăților reprezentând dobânzi sau drepturi de autor efectuate între societăți asociate din diferite state membre (JO L 157, 26.6.2003, p. 49).
(9) Directiva 2005/19/CE a Consiliului din 17 februarie 2005 de modificare a Directivei 90/434/CEE privind regimul fiscal comun care se aplică fuziunilor, scindărilor, cesionării de active și schimburilor de acțiuni între societățile din diferite state membre (JO L 58, 4.3.2005, p. 19).


ANEXĂ LA REZOLUȚIE

RECOMANDĂRI DETALIATE PRIVIND CONȚINUTUL PROPUNERII SOLICITATE

A.  Transparența

Recomandarea A1. Raportarea obligatorie, publică, defalcată pe țări pentru companiile multinaționale din toate sectoarele

Parlamentul European solicită încă o dată Comisiei Europene să ia toate măsurile necesare pentru a introduce, până în primul trimestru al anului 2016, raportarea cuprinzătoare și publică, defalcată pe țări (CBC-R) pentru companiile multinaționale din toate sectoarele.

—  Această propunere ar trebui să fie elaborată pe baza cerințelor stabilite de OCDE în formularul său de raportare a datelor în contextul CBC-R, publicat în luna septembrie 2014 (acțiunea 13 din proiectul privind BEPS al OCDE/G20).

—  La elaborarea propunerii, Comisia ar trebui să ia în considerare și următoarele aspecte:

—  rezultatele consultării realizate de Comisie privind CBC-R, care s-a desfășurat între 17 iunie și 9 septembrie 2015 și în care s-au analizat diferite opțiuni pentru o posibilă punere în aplicare a CBC-R în Uniune;

—  propunerile referitoare la raportarea publică și completă defalcată pe țări, astfel cum au fost prezentate în versiunea revizuită a Directivei privind drepturile acționarilor, votată de Parlamentul European la 8 iulie 2015(1) și concluziile trilogurilor în curs de desfășurare cu privire la această directivă.

Recomandarea A2. Un nou sistem de acordare a etichetei „Bun contribuabil” („Fair Tax Payer”) în cazul companiilor care adoptă bune practici fiscale

Parlamentul European solicită Comisiei Europene să prezinte cât mai curând posibil o propunere privind eticheta europeană voluntară „Bun contribuabil”.

—  Propunerea ar trebui să includă un cadru european de criterii de eligibilitate, în temeiul căruia eticheta ar putea fi atribuită de autoritățile naționale.

—  Acest cadru de criterii de eligibilitate ar trebui să prevadă clar faptul că eticheta „Bun contribuabil” se acordă numai companiilor ale căror bune practici fiscale nu se limitează la simpla punere în aplicare a dispozițiilor prevăzute de legislația Uniunii și legislația națională.

—  Societățile ar trebui să fie motivate de această etichetă de „Bun contribuabil” pentru a face ca plata unei părți echitabile a impozitelor să devină o parte esențială a politicii privind responsabilitatea socială a acestora și să-și comunice poziția în materie de impozitare în raportul lor anual.

Recomandarea A3. Notificarea obligatorie a noilor măsuri fiscale

Parlamentul European invită Comisia Europeană să prezinte cât mai curând posibil o propunere privind instituirea unui nou mecanism, care să impună statelor membre obligația de a informa imediat celelalte state membre și Comisia în cazul în care intenționează să introducă noi deduceri sau scutiri fiscale, derogări, stimulente sau orice altă măsură similară care ar putea avea un impact important asupra ratei de impozitare efective aplicabile în statul membru respectiv sau asupra bazei fiscale a unui alt stat membru.

‒  Aceste notificări ale statelor membre trebuie să conțină o analiză detaliată a repercusiunilor importante ale noilor măsuri fiscale asupra altor state membre și asupra țărilor în curs de dezvoltare, cu scopul de a sprijini acțiunile întreprinse de Grupul de lucru pentru codul de conduită în vederea identificării practicilor fiscale dăunătoare.

‒  Aceste noi măsuri fiscale ar trebui, de asemenea, să fie integrate în procesul semestrului european și ar trebui să se prezinte recomandări în vederea analizării efectelor acestui demers.

‒  Parlamentul European ar trebui să primească informări actualizate regulate cu privire la astfel de notificări și la evaluarea realizată de Comisia Europeană.

‒  Ar trebui avute în vedere o serie de sancțiuni pentru statele membre care nu respectă cerințele de raportare prevăzute.

‒  Comisia ar trebui să analizeze, de asemenea, dacă ar fi oportună impunerea unei obligații pentru firmele de consultanță fiscală de a informa autoritățile fiscale naționale de fiecare dată când dezvoltă anumite mecanisme fiscale destinate să contribuie la reducerea obligațiilor fiscale globale ale societăților și încep promovarea acestora, așa cum este cazul în prezent în câteva state membre; Comisia ar trebui, de asemenea, să analizeze dacă schimbul de astfel de informații între statele membre prin intermediul Grupului de lucru pentru codul de conduită ar constitui o metodă eficientă de aducere a unor îmbunătățiri în domeniul impozitării societăților în Uniune.

Recomandarea A4. Schimbul automat de informații privind deciziile fiscale ar trebui să fie extins la toate deciziile fiscale și aceste informații ar trebui, într-o anumită măsură, să fie făcute publice

Parlamentul European invită Comisia Europeană să completeze Directiva 2011/16/UE, care include elemente legate de schimbul automat de informații în ceea ce privește deciziile fiscale, prin:

‒  extinderea domeniului de aplicare a schimbului automat de informații dincolo de deciziile fiscale transfrontaliere, pentru a include toate deciziile fiscale adoptate în domeniul impozitării societăților. Informațiile furnizate trebuie să fie cuprinzătoare și într-un format agreat reciproc, pentru a asigura faptul că acestea pot fi utilizate în mod eficace de autoritățile fiscale din țările respective;

‒  creșterea semnificativă a transparenței deciziilor fiscale la nivelul Uniunii, acordând atenția cuvenită confidențialității informațiilor comerciale și secretelor comerciale și ținând seama de cele mai bune practici existente în prezent și aplicate de unele state membre, prin publicarea anuală a unui raport care să conțină un rezumat al celor mai importante cazuri incluse în registrul central securizat cuprinzând deciziile fiscale și acordurile de preț în avans care vor fi create de Comisie;

‒  informațiile din raport trebuie prezentate într-o formă agreată, standardizată, pentru ca populația să le poată utiliza în mod eficient;

‒  asigurarea participării depline a Comisiei și a contribuției importante a acesteia la schimbul obligatoriu de informații privind deciziile fiscale prin crearea unui registru central securizat accesibil statelor membre și Comisiei ce cuprinde toate deciziile fiscale convenite în Uniune;

‒  asigurarea aplicării unor sancțiuni corespunzătoare în cazul statelor membre care nu fac schimb automat de informații privind deciziile fiscale așa cum ar trebui.

Recomandarea A5. Transparența porturilor scutite de taxe vamale

Parlamentul European solicită Comisiei Europene să prezinte o propunere legislativă prin care:

‒  să stabilească un interval maxim de timp în care mărfurile pot fi vândute în porturi scutite de plata taxelor vamale și a accizelor, precum și de plata TVA;

‒  să impună autorităților care administrează porturile scutite de taxe vamale obligația de a informa imediat autoritățile fiscale competente ale statelor membre și ale țărilor terțe în cauză cu privire la orice tranzacție efectuată de rezidenții lor fiscali în incinta porturilor scutite de taxe vamale.

Recomandarea A6. Estimare a Comisiei privind reducerea prejudiciului fiscal cauzat de neplata impozitelor datorate de societăți

Parlamentul European invită Comisia Europeană:

‒  să creeze, pe baza celor mai bune practici utilizate în prezent de către statele membre, o metodologie armonizată, care ar trebui făcută publică și care poate fi folosită pentru a estima amploarea prejudiciului fiscal direct și indirect cauzat de neplata impozitelor datorate de societăți, adică diferența dintre impozitele datorate de societăți și impozitele plătite în mod efectiv de către acestea, în toate statele membre;

‒  să colaboreze cu statele membre pentru a se asigura că sunt puse la dispoziție toate datele necesare care urmează a fi analizate în conformitate cu această metodologie cu scopul de a obține cifre cât mai exacte;

‒  să utilizeze metodologia convenită și toate datele necesare pentru a produce și a publica, de două ori pe an, o estimare a prejudiciului fiscal direct și indirect cauzat de neplata impozitelor datorate de societăți la nivelul întregii Uniuni.

Recomandarea A7. Protecția avertizorilor de integritate

Parlamentul European solicită Comisiei Europene să prezinte o propunere legislativă prin care:

‒  să se asigure protecția avertizorilor de integritate care acționează exclusiv în interes public (nu pentru interese financiare sau orice alte interese personale) în scopul de a denunța abuzuri, fapte reprobabile, fraude sau activități ilegale care sunt asociate cu impozitarea societăților în orice stat membru din Uniunea Europeană. Astfel, avertizorii de integritate ar trebui să fie protejați în cazul în care raportează autorităților competente cazuri de presupuse abuzuri, fapte reprobabile, fraude sau activități ilegale și ar trebui, de asemenea, să beneficieze de protecție dacă, în cazul unor abuzuri, fapte reprobabile, fraude sau activități ilegale asociate cu impozitarea societăților și ignorate în mod sistematic care ar putea afecta interesul public, aceștia aduc la cunoștința publicului larg preocupările lor;

‒  să se asigure faptul că libertatea de exprimare și de informare este respectată în continuare în Uniunea Europeană;

‒  această protecție ar trebui să fie asigurată în conformitate cu întregul sistem juridic și aplicată împotriva urmăririlor penale, a sancțiunilor economice și a discriminărilor nejustificate;

‒  această propunere legislativă ar trebui să aibă la bază Regulamentul (UE) nr. 596/2014 al Parlamentului European și al Consiliului(2) și să ia în considerare toate actele legislative adoptate de Uniune în acest domeniu;

‒  această propunere legislativă ar putea, de asemenea, să ia în considerare Recomandarea CM/Rec(2014)7(3) a Consiliului Europei privind protecția avertizorilor de integritate și în special definiția „avertizorului de integritate” ca persoană care raportează o amenințare la adresa interesului public sau un prejudiciu adus acestuia sau divulgă informații în acest sens în contextul relației sale de muncă, în sectorul public sau privat.

B.  Coordonarea

Recomandarea B1. Introducerea unei baze fiscale comune consolidate a societăților

Parlamentul European invită Comisia Europeană să prezinte cât mai curând posibil o propunere legislativă care să prevadă introducerea unei baze fiscale comune consolidate a societăților:

Un prim pas ar fi instituirea, până în iunie 2016, a unei baze fiscale comune a societăților (CCTB) cu caracter obligatoriu la nivelul întregii Uniuni, existând posibilitatea de a prevedea o derogare temporară de la aplicarea ei pentru întreprinderile mici și mijlocii care nu sunt companii multinaționale și pentru societățile care nu desfășoară activități transfrontaliere, astfel încât să existe un singur set de norme pe baza căruia societățile care își desfășoară activitatea în mai multe state membre să își calculeze profiturile impozabile.

Într-o etapă ulterioară, cât mai curând posibil și, în orice caz, cel târziu până la sfârșitul anului 2017, ar trebui instituită o bază fiscală consolidată comună a societăților (CCCTB) cu caracter obligatoriu, care să ia în considerare gama de opțiuni existente (ținând seama, de exemplu, de costurile asociate includerii în acest sistem a întreprinderilor mici și mijlocii și a societăților care nu desfășoară activități transfrontaliere).

CCCTB ar trebui să aibă la bază o metodă de repartizare proporțională care să reflecte activitățile economice reale ale societăților și care să nu avantajeze în mod nejustificat anumite state membre.

În intervalul de timp dintre introducerea CCTB cu caracter obligatoriu și introducerea CCCTB complete ar trebui adoptate o serie de măsuri pentru a reduce amploarea fenomenului de transfer al profiturilor (care se realizează în principal prin prețurile de transfer) care să includă o propunere legislativă a Uniunii privind combaterea fenomenului erodării bazei impozabile și al transferului profiturilor (BEPS). Aceste măsuri ar trebui să includă un regim temporar de compensare a pierderilor care să funcționeze la nivel transfrontalier numai în cazul în care Comisia poate garanta faptul că acesta va fi transparent și nu va crea posibilitatea utilizării abuzive în scopul planificării fiscale agresive.

Comisia ar trebui să analizeze în ce măsură este necesar să se elaboreze un set unic de principii contabile acceptate la nivel general astfel încât să poată fi pregătite datele contabile detaliate care urmează a fi utilizate pentru instituirea CCCTB.

Orice propunere pentru o CCTB sau o CCCTB completă ar trebui să includă o clauză anti-eludare.

Recomandarea B2. Consolidarea mandatului Grupului de lucru al Consiliului pentru codul de conduită (impozitarea societăților) și creșterea transparenței acestuia

Parlamentul European solicită Comisiei să prezinte o propunere vizând integrarea Grupului de lucru pentru codul de conduită în metoda comunitară, ca grup de lucru al Consiliului, asigurând participarea Comisiei Europene și a Parlamentului European în calitate de observatori.

‒  Grupul de lucru pentru codul de conduită (Grupul CoC) trebuie să devină mai transparent, mai eficient și mai responsabil, inclusiv prin:

‒  transmiterea, actualizarea și publicarea periodică a evaluării sale privind măsura în care statele membre respectă recomandările formulate de Grup în raportul său semestrial privind progresele înregistrate destinat miniștrilor de finanțe;

‒  transmiterea, actualizarea și publicarea periodică, la intervale de doi ani, a unei liste a practicilor fiscale dăunătoare;

‒  elaborarea, transmiterea și publicarea periodică a proceselor verbale ale reuniunilor sale, crescând transparența procesului de elaborare a recomandărilor, specificând, în special, pozițiile reprezentanților statelor membre;

‒  numirea unui președinte politic de către miniștrii de finanțe;

‒  numirea de către fiecare stat membru a unui reprezentant la nivel înalt și a unui supleant pentru a crește vizibilitatea organismului;

‒  Atribuțiile Grupului CoC includ:

‒  identificarea practicilor fiscale dăunătoare din Uniune;

‒  prezentarea unor propuneri de măsuri și de calendare pentru eliminarea practicilor fiscale dăunătoare și monitorizarea rezultatelor recomandărilor/măsurilor propuse;

‒  analizarea rapoartelor privind efectele de propagare ale noilor măsuri fiscale transmise de statele membre, astfel cum se prevede mai sus, precum și analizarea măsurii în care este necesar să se facă demersuri în acest sens;

‒  elaborarea altor inițiative având drept obiect măsurile fiscale în contextul politicii externe a Uniunii;

‒  consolidarea mecanismelor de asigurare a respectării legii pentru a combate practicile care facilitează planificarea fiscală agresivă.

Recomandarea B3. Regimurile fiscale favorabile brevetelor și alte regimuri preferențiale: Stabilirea unei legături între regimurile preferențiale și locul în care este generată valoarea

Parlamentul European invită Comisia Europeană să furnizeze în continuare orientări statelor membre cu privire la punerea în aplicare a regimurilor fiscale favorabile brevetelor, în conformitate cu „abordarea bazată pe conexiune în varianta sa modificată”, pentru a asigura faptul că aceste regimuri nu sunt dăunătoare.

‒  Aceste orientări ar trebui să clarifice faptul că regimurile preferențiale, cum ar fi regimurile fiscale favorabile brevetelor, trebuie să aibă drept fundament „abordarea bazată pe conexiune în varianta sa modificată”, astfel cum este definită în acțiunea 5 din planul OCDE privind BEPS, ceea ce înseamnă că trebuie să existe o legătură directă între beneficiile fiscale și activitățile de cercetare și dezvoltare desfășurate.

‒  Extinderea regimurilor fiscale favorabile brevetelor, fără a exista o legătură cu originea geografică și intervalul de timp necesar pentru dezvoltarea know-how-ului ar trebui să fie considerată o practică dăunătoare.

‒  În cazul în care, în termen de 12 de luni, statele membre nu aplică această nouă abordare în mod consecvent, Comisia ar trebui să prezinte o propunere legislativă cu caracter obligatoriu.

‒  Comisia ar trebui să prezinte propuneri de standarde și definiții europene comune cu privire la ceea ce se califică drept promovare a cercetării și dezvoltării și ce nu și de armonizare a aplicării unor regimuri fiscale favorabile brevetelor și inovațiilor, inclusiv prin realizarea unor progrese, până la 30 iunie 2017, în vederea anulării vechiului regim, prin scurtarea duratei de aplicare a normelor de anterioritate.

Recomandarea B4. Societățile străine controlate (SSC)

Parlamentul European solicită Comisiei Europene să prezinte o propunere legislativă prin care:

‒  să asigure un cadru coordonat al Uniunii pentru normele privind societățile străine controlate, pentru a asigura faptul că profiturile transferate în țări care aplică un nivel scăzut de impozitare sau care nu percep impozite sunt impozitate în mod efectiv și pentru a preveni o posibilă denaturare a funcționării pieței interne ca urmare a diversității normelor naționale privind SSC din Uniune. Acest cadru ar trebui să asigure punerea deplină în aplicare a legislației privind societățile străine controlate nu numai în cazul mecanismelor complet artificiale. Acest demers nu poate împiedica statele membre să introducă norme mai stricte.

Recomandarea B5. Îmbunătățirea coordonării la nivelul statelor membre în ceea ce privește controalele fiscale

Parlamentul European solicită Comisiei Europene să prezinte o propunere de modificare a Directivei 2011/16/UE prin care:

‒  să asigure creșterea eficacității auditurilor și controalelor fiscale simultane, în cadrul cărora două sau mai multe autorități fiscale naționale decid să controleze unul sau mai mulți contribuabili care au interese comune sau complementare;

‒  să asigure faptul că o societate-mamă și filialele sale cu sediul în Uniune sunt auditate de autoritățile fiscale competente în aceeași perioadă de timp, sub conducerea autorităților fiscale din statul membru în care are sediul societatea-mamă, pentru a asigura circulația eficientă a informațiilor între autoritățile fiscale. Ca parte a acestui demers:

‒  autoritățile fiscale ar trebui să facă în mod periodic schimb de informații cu privire la anchetele lor pentru a se asigura că grupurile de societăți nu obțin avantaje ca urmare a neconcordanțelor dintre diferitele sisteme fiscale naționale sau a lacunelor existente în ansamblul acestor sisteme;

‒  termenele-limită aplicabile schimbului de informații privind auditurile aflate în curs de desfășurare ar trebui să fie reduse la minimum;

‒  autoritățile fiscale din statul membru în care o societate are sediul ar trebui să informeze în mod sistematic autoritățile fiscale responsabile pentru celelalte entități din cadrul aceluiași grup cu privire la rezultatul unui control fiscal;

‒  o autoritate fiscală nu ar trebui să ia nicio decizie în legătură cu rezultatul unui control fiscal înainte de informarea celorlalte autorități fiscale implicate.

Recomandarea B6. Introducerea unui regim comun privind numărul european de identificare fiscală

Parlamentul European solicită Comisiei Europene să prezinte o propunere privind instituirea unui număr european de identificare fiscală.

‒  Propunerea trebuie să se bazeze pe orientările referitoare la instituirea unui NIF european incluse în Planul de acțiune al Comisiei din 2012 privind combaterea fraudei fiscale și a evaziunii fiscale (acțiunea 22)(4), precum și pe rezultatele consultării ulterioare, din 2013(5).

C.  Convergența

Recomandarea C1. O nouă abordare a acordurilor internaționale în domeniul fiscal

Parlamentul European solicită Comisiei Europene să prezinte o propunere legislativă care să permită Uniunii să adopte o poziție unitară în ceea ce privește acordurile internaționale în domeniul fiscal.

‒  Comisia ar trebui să fie mandatată să negocieze acorduri fiscale cu țările terțe în numele Uniunii, înlocuindu-se astfel practica curentă a desfășurării unor negocieri bilaterale, care nu au rezultate optime, în special pentru țările în curs de dezvoltare.

‒  Comisia trebuie să se asigure că aceste acorduri conțin prevederi vizând reciprocitatea și interzic orice efecte adverse asupra cetățenilor și a întreprinderilor din Uniune, în special a IMM-urilor, care s-ar putea datora aplicării extrateritoriale a legislației țărilor terțe în cadrul jurisdicției Uniunii și a statelor sale membre.

‒  Ar trebui să fie instituit un acord multilateral comun la nivelul Uniunii pentru a înlocui multitudinea de acorduri bilaterale în domeniul fiscal convenite între statele membre și între acestea și alte țări.

‒  Toate noile acorduri comerciale internaționale încheiate de Uniune ar trebui să includă o clauză privind buna guvernanță în domeniul fiscal.

‒  Toate acordurile fiscale internaționale trebuie să prevadă un mecanism de punere în aplicare.

Recomandarea C2. Stabilirea unei definiții comune și stricte a „paradisurilor fiscale”

Parlamentul European invită Comisia Europeană să prezinte o propunere pentru a stabili, în cooperare cu OCDE și Organizația Națiunilor Unite, între altele, criterii stricte de definire a „paradisurilor fiscale”.

‒  Aceste criterii ar trebui să se bazeze pe indicatori cuprinzători, transparenți, solizi, verificabili în mod obiectiv și acceptabili la scară largă, dezvoltând în continuare principiile bunei guvernanțe, astfel cum sunt definite de Comisie în comunicarea sa din 2009, intitulată „Promovarea bunei guvernanțe în chestiuni fiscale”(6): schimbul de informații și cooperarea administrativă; concurența fiscală loială; și transparența.

‒  Aceste criterii ar trebui să vizeze concepte precum secretul bancar, înregistrarea drepturilor de proprietate ale societăților, trusturilor și fundațiilor, publicarea conturilor societăților, capacitatea de a face schimb de informații, eficiența administrării fiscale, promovarea evaziunii fiscale, existența unor mijloace juridice dăunătoare, prevenirea spălării banilor, caracterul automat al schimbului de informații, existența unor tratate bilaterale și angajamentele și cooperarea judiciară la nivel internațional în materie de transparență.

‒  Pe baza acestor criterii, Comisia ar trebui să prezinte o listă revizuită a paradisurilor fiscale, care ar urma să înlocuiască lista sa intermediară, prezentată în iunie 2015.

‒  Această listă a paradisurilor fiscale ar trebui asociată cu legislația relevantă privind impozitarea ca punct de referință pentru alte politici și acte legislative.

‒  Comisia ar trebui să revizuiască lista de cel puțin două ori pe an sau la cererea justificată a unei jurisdicții de pe lista respectivă.

Recomandarea C3. Adoptarea unor contramăsuri în raport cu societățile care recurg la paradisuri fiscale

Parlamentul European invită Comisia Europeană să prezinte o propunere care să stabilească un catalog de contramăsuri pe care Uniunea și statele membre ar trebui să le aplice în calitate de acționari și de finanțatori ai organismelor publice, ai băncilor și ai programelor de finanțare în raport cu societățile care recurg la paradisurile fiscale în scopul de a institui sisteme de planificare fiscală agresivă și, prin urmare, care nu respectă standardele Uniunii în materie de bună guvernanță în domeniul fiscal.

‒  Aceste contramăsuri ar trebui să includă:

‒  blocarea accesului la ajutoarele de stat sau la ocaziile de a participa la proceduri de achiziții publice la nivelul Uniunii sau la nivel național;

‒  blocarea accesului la anumite fonduri ale Uniunii.

‒  Acest demers ar trebui realizat, între altele, prin:

‒  modificarea Statutului Băncii Europene de Investiții (BEI) (Protocolul nr. 5, anexat la tratate) pentru a asigura faptul că beneficiarii finali sau intermediarii financiari care recurg la paradisuri fiscale sau aplică practici fiscale dăunătoare(7) nu pot beneficia de finanțare din partea BEI;

‒  modificarea Regulamentului (UE) 2015/1017 al Parlamentului European și al Consiliului (8) pentru a asigura faptul că aceste societăți nu pot beneficia de finanțare prin FEIS(9);

‒  modificarea Regulamentelor (UE) nr. 1305/2013(10), (UE) nr. 1306/2013(11), (UE) nr. 1307/2013(12) și (UE) nr. 1308/2013(13) ale Parlamentului European și ale Consiliului pentru a asigura faptul că aceste societăți nu pot beneficia de finanțare prin instrumentele aferente PAC;

‒  continuarea procesului de modernizare a ajutoarelor de stat, pentru a asigura faptul că statele membre nu acordă ajutoare de stat acestor societăți(14);

‒  modificarea Regulamentului (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (15) pentru a asigura faptul că niciunul dintre cele cinci fonduri structurale și de investiții europene (Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală, Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime) nu acordă finanțare acestor societăți;

‒  modificarea Acordului privind înființarea Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) pentru a asigura faptul că aceste societăți nu pot beneficia de finanțare din partea BERD(16);

‒  interzicerea încheierii unor acorduri comerciale între Uniune și jurisdicțiile definite de Comisie drept „paradisuri fiscale”.

Comisia verifică dacă acordurile comerciale cu țările identificate ca fiind paradisuri fiscale în vigoare în prezent pot fi suspendate sau reziliate.

Recomandarea C4. Sediul permanent

Parlamentul European solicită Comisiei Europene să prezinte o propunere legislativă prin care:

‒  să adapteze definiția „sediului permanent”, astfel încât societățile să nu poată evita în mod artificial înregistrarea prezenței lor impozabile în statele membre în care desfășoară activități economice. Această definiție ar trebui să se refere și la situațiile în care se consideră că societățile care se implică în activități digitale în totalitate dematerializate au un sediu permanent într-un stat membru dacă mențin o prezență digitală importantă în economia țării respective;

‒  să introducă o definiție a „substanței economice” minime care să se refere și la economia digitală, astfel încât să se asigure faptul că societățile creează în mod real valoare și o adaugă la economia statului membru în care au o prezență impozabilă.

Cele două definiții enunțate mai sus ar trebui să facă parte dintr-un demers concret de interzicere a societăților de tip „cutie poștală”.

Recomandarea C5. Îmbunătățirea cadrului normativ privind prețurile de transfer în UE

Parlamentul European solicită Comisiei Europene să prezinte o propunere legislativă prin care:

‒  să elaboreze, pe baza experienței sale și după efectuarea unei analize a noilor principii OCDE privind prețurile de transfer, un set de orientări specifice ale Uniunii care să stabilească modul în care ar trebui aplicate principiile OCDE și modalitatea în care acestea ar trebui interpretate în Uniune, astfel încât:

‒  să reflecte realitatea economică a pieței interne;

‒  să asigure securitate, claritate și corectitudine pentru statele membre și pentru societățile care își desfășoară activitatea în interiorul Uniunii;

‒  să reducă riscul de aplicare abuzivă a normelor în scopul transferului profiturilor.

Recomandarea C6. Neconcordanțe între instrumente hibride

Parlamentul European solicită Comisiei Europene să prezinte o propunere legislativă prin care:

‒  să se armonizeze: definițiile aplicabile la nivel național în ceea ce privește datoriile, capitalurile proprii, entitățile opace și cele transparente; atribuirea activelor și pasivelor în funcție de sediul permanent și repartizarea costurilor și a profiturilor între diferite entități din cadrul aceluiași grup; sau

‒  să se împiedice cazurile de dublă neimpozitare, în situația în care există neconcordanțe.

Recomandarea C7. Modificarea regimului Uniunii privind ajutoarele de stat de natură fiscală

Parlamentul European invită Comisia Europeană să prezinte o propunere cel târziu până la jumătatea anului 2017 prin care:

‒  să instituie orientări privind ajutoarele de stat prin care să se clarifice modul în care Comisia va identifica situațiile în care se acordă ajutoare de stat de natură fiscală, asigurând astfel o mai mare securitate juridică pentru întreprinderi și pentru statele membre, ținând seama de faptul că, în alte sectoare, astfel de orientări s-au dovedit a fi foarte eficiente în ceea ce privește încetarea și prevenirea practicilor din statele membre care încalcă legislația Uniunii privind ajutoarele de stat, un efect care poate fi obținut doar printr-un grad ridicat de detaliere a orientărilor, care includ și praguri numerice.

‒  să facă publice politicile fiscale care nu respectă politica în domeniul ajutoarelor de stat, cu scopul de a oferi societăților și statelor membre orientările necesare și un nivel mai ridicat de securitate juridică; în acest scop, Comisia trebuie să aloce din nou resurse Direcției Generale Concurență, astfel încât aceasta să poată lua măsuri eficiente cu privire la orice chestiune legată de ajutoarele de stat acordate în mod ilegal (între care se numără și avantajele fiscale selective).

Parlamentul European invită, de asemenea, Comisia Europeană să evalueze, pe termen lung, posibilitatea de a modifica normele în vigoare pentru a împiedica situația în care sumele recuperate ca urmare a unei încălcări a legislației Uniunii privind ajutoarele de stat să fie returnate statului membru care a acordat un ajutor de stat ilegal de natură fiscală, așa cum este cazul în prezent. De exemplu, ajutorul de stat recuperat ar putea fi direcționat către bugetul Uniunii sau către statele membre în care a avut loc o erodare a bazei lor de impozitare.

Recomandarea C8. Modificarea Directivelor 90/435/CEE (17), 2003/49/CE, 2005/19/CE a Consiliului și a altor acte legislative relevante ale Uniunii și introducerea unei reguli generale anti-abuz

Parlamentul European solicită Comisiei Europene să prezinte o propunere prin care:

‒  după introducerea unei reguli generale anti-abuz (RGAA) în Directiva 90/435/CEE, să se introducă, cât mai curând posibil, o regulă generală anti-abuz în Directiva 2003/49/CE și să se prezinte propuneri privind introducerea unei RGAA în Directiva 2005/19/CE și în acte legislative relevante ale Uniunii;

‒  să se introducă o RGAA în toate actele legislative viitoare ale Uniunii care vizează chestiuni fiscale sau au implicații fiscale;

‒  în ceea ce privește Directiva 2003/49/CE, să se asigure, pe lângă introducerea unei RGAA, eliminarea obligației impuse statelor membre de a acorda un tratament favorabil plăților de dobânzi și de redevențe în cazul în care nu există o impozitare efectivă într-o altă jurisdicție din Uniune;

‒  în ceea ce privește Directiva 2005/19/CE, să se asigure, pe lângă introducerea unei RGAA, introducerea unor obligații suplimentare în materie de transparență și - în cazul în care aceste modificări se dovedesc a fi insuficiente pentru a evita planificarea fiscală agresivă - să se introducă un set de dispoziții fiscale privind cerințele minime care trebuie respectate pentru a beneficia de „avantaje fiscale” (cum ar fi, de exemplu, neimpozitarea dividendelor) sau de alte măsuri cu efect similar.

Recomandarea C9. Îmbunătățirea mecanismelor de soluționare a litigiilor transfrontaliere în domeniul fiscal

Parlamentul European solicită Comisiei Europene să prezinte, până în vara anului 2016, o propunere prin care:

‒  să îmbunătățească mecanismele actuale de soluționare a litigiilor transfrontaliere în domeniul fiscal de la nivelul Uniunii, acordând atenție nu doar cazurilor de dublă impozitare, ci și celor de dublă neimpozitare. Scopul este de a crea o abordare coordonată în materie de soluționare a litigiilor la nivelul Uniunii, având la bază norme mai clare și un calendar mai strict de punere în aplicare și utilizând drept fundament sistemele care sunt deja funcționale.

‒  Activitatea mecanismului de soluționare a litigiilor și deciziile luate în cadrul acestuia ar trebui să fie transparente pentru a scădea gradul oricărei incertitudini pe care ar putea să o aibă corporațiile în legătură cu aplicarea legislației fiscale.

Recomandarea C10. Introducerea unui impozit reținut la sursă sau a unei măsuri cu efecte similare, pentru a se evita situația în care profiturile părăsesc teritoriul Uniunii fără a fi impozitate

Parlamentul European invită Comisia Europeană să prezinte, până în vara anului 2016, o propunere de introducere a unui impozit reținut la sursă sau a unei măsuri cu efecte similare pentru a asigura faptul că toate profiturile generate în Uniune, și care urmează a părăsi teritoriul acesteia, sunt efectiv impozitate în Uniune înainte ca acestea să treacă de granițele Uniunii.

D.  Alte măsuri

Recomandarea D1. Măsuri suplimentare de prevenire a prejudiciilor fiscale

Parlamentul European solicită Comisiei Europene ca, pe lângă planificarea fiscală agresivă și activitățile asociate BEPS, să se concentreze și pe alți factori care duc la apariția prejudiciului fiscal actual, prin măsuri precum:

‒  investigarea cauzelor care duc la o eficiență scăzută a procesului de colectare a taxelor, inclusiv a TVA;

‒  investigarea cauzelor lipsei de echitate fiscală sau ale credibilității scăzute a autorităților fiscale în alte sectoare decât cel al impozitării societăților;

‒  stabilirea unor principii pentru amnistiile fiscale, care să se refere inclusiv la situațiile în care acestea ar fi adecvate și la cele în care ar fi de preferat alte opțiuni de politică, precum și a unei obligații pentru statele membre de a informa Comisia înaintea aplicării unei amnistii fiscale pentru a elimina efectele negative ale acestor politici asupra viitoarei colectări a taxelor;

‒  propunerea unui nivel minim de transparență în ceea ce privește regimurile de „amnistie fiscală” și facilitățile fiscale discreționare folosite de guvernele naționale;

‒  acordarea unei libertăți sporite pentru statele membre în ceea ce privește verificarea măsurii în care societățile respectă legislația fiscală, și în special a cazurilor de nerespectare sistematică a acestora, factori ce trebuie luați în considerare atunci când se atribuie contracte de achiziții publice;

‒  asigurarea unui acces deplin și real al autorităților fiscale la registrele centrale cu informații privind beneficiarii reali ai societăților și ai trusturilor, precum și a realizării și verificării corespunzătoare a registrelor respective.

Acest obiectiv poate fi îndeplinit de statele membre care transpun cu rapiditate cea de-a patra Directivă privind combaterea spălării banilor, asigurând un acces larg și simplificat la informațiile cuprinse în registrele centrale ale beneficiarilor reali, inclusiv organizațiilor societății civile, jurnaliștilor și cetățenilor.

(1) Texte adoptate, 8.7.2015, P8_TA(2015)0257.
(2) Regulamentul (UE) nr. 596/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind abuzul de piață (regulamentul privind abuzul de piață) și de abrogare a Directivei 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivelor 2003/124/CE, 2003/125/CE și 2004/72/CE ale Comisiei (JO L 173, 12.6.2014, p. 1).
(3) http://www.coe.int/t/dghl/standardsetting/cdcj/Whistleblowers/protecting_whistleblowers_en.asp
(4) COM(2012)0722.
(5) https://circabc.europa.eu/faces/jsp/extension/wai/navigation/container.jsp;jsessionid=M2MPTQLKGdgbCTd2QPdt2pYyhvngDpGhgZ0QHz3J4wXcT5NpM6Cp!997216769
(6) http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2009:0201:FIN:RO:PDF
(7) http://www.eib.org/attachments/general/governance_of_the_eib_en.pdf
(8) Regulamentul (UE) 2015/1017 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 iunie 2015 privind Fondul european pentru investiții strategice, Platforma europeană de consiliere în materie de investiții și Portalul european de proiecte de investiții și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1291/2013 și (UE) nr. 1316/2013 – Fondul european pentru investiții strategice (JO L 169, 1.7.2015, p. 1).
(9) http://ec.europa.eu/priorities/jobs-growth-investment/plan/docs/proposal_regulation_efsi_en.pdf
(10) Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 487).
(11) Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European Și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1290/2005 și (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 549).
(12) Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 637/2008 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 608).
(13) Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 671).
(14) http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//TEXT+TA+P7-TA-2013-0026+0+DOC+XML+V0//RO
(15) Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 320).
(16) http://www.ebrd.com/news/publications/institutional-documents/basic-documents-of-the-ebrd.html
(17) Directiva 90/435/CEE a Consiliului din 23 iulie 1990 privind regimul fiscal comun care se aplică societăților-mamă și filialelor acestora din diferite state membre (JO L 225, 20.8.1990, p. 6).

Notă juridică