Index 
Texte adoptate
Marţi, 19 mai 2015 - StrasbourgEdiţie definitivă
Măsurile de salvgardare prevăzute de Acordul cu Confederația Elvețiană ***I
 Convenția europeană pentru protecția juridică a serviciilor bazate pe acces condiționat și a serviciilor de acces condiționat ***
 Cererea de ridicare a imunității parlamentare a lui Viktor Uspaskich
 Cererea de ridicare a imunității parlamentare a lui Jérôme Lavrilleux
 Cererea de ridicare a imunității parlamentare a lui Janusz Korwin-Mikke
 Cererea de ridicare a imunității parlamentare a lui Theodoros Zagorakis
 Indicii utilizați ca indici de referință în cadrul instrumentelor financiare și al contractelor financiare ***I
 Finanțarea pentru dezvoltare
 Asigurarea de îngrijiri medicale mai sigure în Europa
 Oportunitățile de creștere ecologică pentru IMM-uri

Măsurile de salvgardare prevăzute de Acordul cu Confederația Elvețiană ***I
PDF 324kWORD 63k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 19 mai 2015 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind măsurile de salvgardare prevăzute de Acordul dintre Comunitatea Economică Europeană și Confederația Elvețiană (text codificat) (COM(2014)0305 – C8-0009/2014 – 2014/0158(COD))
P8_TA(2015)0189A8-0145/2015

(Procedura legislativă ordinară – codificare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei înaintată Parlamentului European și Consiliului (COM(2014)0305),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 207 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0009/2014),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 20 decembrie 1994 - Metoda de lucru accelerată pentru codificarea oficială a textelor legislative(1),

–  având în vedere articolele 103 și 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0145/2015),

A.  întrucât Grupul de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei consideră că propunerea în cauză se limitează la o simplă codificare a textelor existente, fără modificări de fond ale acestora,

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 19 mai 2015 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2015/... al Parlamentului European și al Consiliului privind măsurile de salvgardare prevăzute de Acordul dintre Comunitatea Economică Europeană și Confederația Elvețiană (text codificat)

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2015/1145.)

(1) JO C 102, 4.4.1996, p. 2.


Convenția europeană pentru protecția juridică a serviciilor bazate pe acces condiționat și a serviciilor de acces condiționat ***
PDF 243kWORD 63k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 19 mai 2015 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Convenției europene pentru protecția juridică a serviciilor bazate pe acces condiționat și a serviciilor de acces condiționat (07597/1/2014 – C8-0286/2014 – 2010/0361(NLE))
P8_TA(2015)0190A8-0071/2015

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (07597/1/2014),

–  având în vedere Directiva 98/84/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 noiembrie 1998 privind protecția juridică a serviciilor bazate pe acces condiționat și a serviciilor de acces condiționat(1)

–  având în vedere Convenția europeană privind protecția juridică a serviciilor bazate pe acces condiționat și a serviciilor de acces condiționat din 24 ianuarie 2001(2),

–  având în vedere Decizia 2014/243/UE a Consiliului din 14 aprilie 2014 privind semnarea, în numele Uniunii Europene, a Convenției europene pentru protecția juridică a serviciilor bazate pe acces condiționat și a serviciilor de acces condiționat(3),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 207 alineatul (4) primul paragraf și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) subpunctul (v) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0286/2014),

–  având în vedere hotărârea Curții de Justiție din 22 octombrie 2013(4),

–  având în vedere articolul 99 alineatul (1) primul și al treilea paragraf, articolul 99 alineatul (2) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0071/2015),

1.  aprobă încheierea convenției;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și Consiliului Europei.

(1) JO L 320, 28.11.1998, p. 54.
(2) JO L 336, 20.12.2011, p. 2.
(3) JO L 128, 30.4.2014, p. 61.
(4) Hotărârea Curții de Justiție din 22 octombrie 2013, Comisia/Consiliu, C-137/12, ECLI:EU:C:2013:675.


Cererea de ridicare a imunității parlamentare a lui Viktor Uspaskich
PDF 246kWORD 66k
Decizia Parlamentului European din 19 mai 2015 privind cererea de ridicare a imunității lui Viktor Uspaskich (2014/2203(IMM))
P8_TA(2015)0191A8-0149/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere cererea de ridicare a imunității lui Viktor Uspaskich înaintată la 1 octombrie 2014 de către Procurorul General al Lituaniei și anunțată în ședința plenară din 12 noiembrie 2014,

–  în urma audierii lui Viktor Uspaskich în conformitate cu articolul 9 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură;

–  având în vedere articolele 8 și 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, precum și articolul 6 alineatul (2) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct,

–  având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene din 12 mai 1964, 10 iulie 1986, 15 și 21 octombrie 2008, 19 martie 2010, 6 septembrie 2011 și 17 ianuarie 2013(1),

–  având în vedere articolul 62 din Constituția Republicii Lituania,

–  având în vedere articolul 5 alineatul (2), articolul 6 alineatul (1) și articolul 9 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0149/2015),

A.  întrucât Procurorul General al Lituaniei a solicitat ridicarea imunității parlamentare a lui Viktor Uspaskich, membru al Parlamentului European, în legătură cu o cercetare preliminară având ca obiect o presupusă infracțiune penală;

B.  întrucât articolul 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene stipulează că membrii Parlamentului European beneficiază, pe teritoriul național, de imunitățile recunoscute membrilor Parlamentului propriei țări;

C.  întrucât articolul 62 din Constituția Republicii Lituania și articolul 22 al treilea alineat din Statutul Seimasului stipulează că un membru al Seimasului nu poate fi urmărit penal, nu poate fi arestat sau supus unor măsuri restrictive sau privative de libertate fără acordul Seimasului, excepție făcând cazurile de flagrant delict;

D.  întrucât Viktor Uspaskich este acuzat de săvârșirea infracțiunii de ultraj judiciar în temeiul articolului 232 din Codul penal al Republicii Lituania,

E.  întrucât nu există niciun indiciu de fumus persecutionis, cu alte cuvinte nu există o suspiciune întemeiată cum că acțiunea penală ar fi fost intentată cu intenția de a-i cauza deputatului daune politice;

1.  hotărăște să-i ridice imunitatea lui Viktor Uspaskich;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite fără întârziere prezenta decizie și raportul comisiei competente Procurorului General al Lituaniei și lui Viktor Uspaskich.

(1) Hotărârea Curții de Justiție din 12 mai 1964, Wagner/Fohrmann și Krier, 101/63, ECLI:EU:C:1964:28, hotărârea Curții de Justiție din 10 iulie 1986, Wybot/Faure și alții, 149/85, ECLI:EU:C:1986:310, hotărârea Tribunalului din 15 octombrie 2008, Mote/Parlament, T-345/05, ECLI:EU:T:2008:440, hotărârea Curții de Justiție din 21 octombrie 2008, Marra/De Gregorio și Clemente, pronunțată în cauzele conexe C-200/07 și C-201/07, ECLI:EU:C:2008:579, hotărârea Tribunalului din 19 martie 2010, Gollnisch/Parlament, T-42/06, ECLI:EU:T:2010:102, hotărârea Curții de Justiție din 6 septembrie 2011, Patriciello, C-163/10, ECLI: EU:C:2011:543, hotărârea Tribunalului din 17 ianuarie 2013, Gollnisch/Parlament, pronunțată în cauzele conexe T-346/11 și T-347/11, ECLI:EU:T:2013:23.


Cererea de ridicare a imunității parlamentare a lui Jérôme Lavrilleux
PDF 244kWORD 69k
Decizia Parlamentului European din 19 mai 2015 privind cererea de ridicare a imunității lui Jérôme Lavrilleux (2015/2014(IMM))
P8_TA(2015)0192A8-0152/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere cererea de ridicare a imunității lui Jérôme Lavrilleux, transmisă la 23 decembrie 2014 de către Ministrul francez al Justiției, la solicitarea Procurorului-șef al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Paris, comunicată în plen la 15 ianuarie 2015,

–  în urma audierii lui Jérôme Lavrilleux în conformitate cu articolul 9 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere articolele 8 și 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene și articolul 6 alineatul (2) din Actul de la 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct,

–  având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene din 12 mai 1964, 10 iulie 1986, 15 și 21 octombrie 2008, 19 martie 2010, 6 septembrie 2011 și 17 ianuarie 2013(1),

–  având în vedere articolul 26 din Constituția Republicii Franceze,

–  având în vedere articolul 5 alineatul (2), articolul 6 alineatul (1) și articolul 9 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0152/2015),

A.  întrucât Procurorul-șef al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Paris a solicitat ridicarea imunității lui Jérôme Lavrilleux, deputat în Parlamentul European, în legătură cu o cercetare judiciară desfășurată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals, uz de documente false, abuz de încredere, tentativă de fraudă și complicitate la comiterea și tăinuirea acestor infracțiuni, finanțare ilegală a unei campanii electorale și complicitate la comiterea și tăinuirea acestei infracțiuni; întrucât judecătorii francezi ar dori să aplice, în acest context, o măsură privativă sau restrictivă de libertate împotriva lui Jérôme Lavrilleux;

B.  întrucât articolul 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene stipulează că, pe teritoriul național, membrii Parlamentului European beneficiază de imunitățile recunoscute membrilor parlamentului propriei țări;

C.  întrucât articolul 26 alineatele (2) și (3) din Constituția franceză prevede că niciun membru al parlamentului nu este arestat pentru săvârșirea unei infracțiuni penale sau a altei infracțiuni majore și nici nu i se poate aplica vreo măsură privativă sau restrictivă de libertate în lipsa unei autorizații din partea secretariatului camerei din care face parte, că o astfel de autorizație nu este necesară în cazul unei infracțiuni penale sau al altei infracțiuni majore comise flagrante delicto sau în cazul în care a fost pronunțată o condamnare definitivă, și că parlamentul poate cere suspendarea detenției, a măsurilor privative sau restrictive de libertate sau a urmăririi îndreptate împotriva unuia dintre membrii săi;

D.  întrucât există suspiciunea că Jérôme Lavrilleux ar fi fost implicat într-un sistem de facturare frauduloasă a cheltuielilor efectuate în cadrul unei campanii;

E.  întrucât ridicarea imunității lui Jérôme Lavrilleux ar trebui să intre sub incidența condițiilor menționate la articolul 9 alineatul (6) din Regulamentul de procedură;

F.  întrucât acuzațiile aduse nu au nicio legătură cu calitatea lui Jérôme Lavrilleux de membru al Parlamentului European, ci decurg din funcția îndeplinită anterior, și anume aceea de director adjunct de campanie în cadrul ultimelor alegeri prezidențiale desfășurate în Franța;

G.  întrucât Jérôme Lavrilleux nu este urmărit pentru opiniile sau voturile exprimate în calitate de deputat în Parlamentul European, în exercițiul funcțiunilor sale, în sensul articolului 8 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene;

H.  întrucât Parlamentul nu a constatat existența niciunui indiciu de fumus persecutionis, cu alte cuvinte a unei prezumții suficient de întemeiate și exacte cum că urmărirea ar fi fost pusă în mișcare cu intenția de a-i aduce deputatului prejudicii politice;

1.  hotărăște ridicarea imunității lui Jérôme Lavrilleux;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite imediat prezenta decizie, precum și raportul comisiei competente autorității competente a Republicii Franceze și lui Jérôme Lavrilleux.

(1) Hotărârea Curții de Justiție din 12 mai 1964, Wagner/Fohrmann și Krier, 101/63, ECLI:EU:C:1964:28; Hotărârea Curții de Justiție din 10 iulie 1986, Wybot/Faure și alții, 149/85, ECLI:EU:C:1986:310; Hotărârea Tribunalului din 15 octombrie 2008, Mote/Parlament, T-345/05, ECLI:EU:T:2008:440; Hotărârea Curții de Justiție din 21 octombrie 2008, Marra/De Gregorio și Clemente, C-200/07 și C-201/07, ECLI:EU:C:2008:579; Hotărârea Tribunalului din 19 martie 2010, Gollnisch/Parlament, T-42/06, ECLI:EU:T:2010:102; Hotărârea Curții de Justiție din 6 septembrie 2011, Patriciello, C-163/10, ECLI: EU:C:2011:543, Hotărârea Tribunalului din 17 ianuarie 2013, Gollnisch/ Parlament, T-346/11 și T-347/11, ECLI:EU:T:2013:23.


Cererea de ridicare a imunității parlamentare a lui Janusz Korwin-Mikke
PDF 249kWORD 69k
Decizia Parlamentului European din 19 mai 2015 privind cererea de ridicare a imunității lui Janusz Korwin-Mikke (2015/2049(IMM))
P8_TA(2015)0193A8-0150/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere cererea de ridicare a imunității lui Janusz Korwin-Mikke, înaintată la 29 decembrie 2014 de către Procurorul General al Republicii Polone în legătură cu procedura judiciară pusă în mișcare de Parchetul Districtual Varșovia (cauza nr. V Ds 223/14) și anunțată în ședința plenară din 28 ianuarie 2015,

–  în urma audierii dlui Korwin-Mikke în conformitate cu articolul 9 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere articolele 8 și 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene și articolul 6 alineatul (2) din Actul de la 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct,

–  având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene din 12 mai 1964, 10 iulie 1986, 15 și 21 octombrie 2008, 19 martie 2010, 6 septembrie 2011 și 17 ianuarie 2013(1),

–  având în vedere articolul 105 alineatul (2) din Constituția Republicii Polone și articolele 7b alineatul (1) și 7c alineatul (1) din legea polonă din 9 mai 1996 privind exercitarea mandatului de deputat sau de senator,

–  având în vedere articolul 5 alineatul (2), articolul 6 alineatul (1) și articolul 9 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0150/2015),

A.  întrucât Procurorul General al Republicii Polone a înaintat o cerere din partea Parchetului Districtual Varșovia pentru autorizarea începerii urmăririi penale a deputatului în Parlamentul European Janusz Korwin-Mikke, sub aspectul săvârșirii unei infracțiuni prevăzute la articolul 222 alineatul (1) din Codul penal polon; întrucât, în particular, procedura are ca obiect o presupusă infracțiune contra integrității corporale a unui funcționar public;

B.  întrucât, în conformitate cu articolul 8 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, membrii Parlamentului European nu pot fi cercetați, reținuți sau urmăriți datorită opiniilor sau voturilor exprimate în cadrul exercitării funcțiilor lor;

C.  întrucât, în conformitate cu articolul 9 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, trebuie să beneficieze, pe teritoriul lor național, de imunitățile recunoscute membrilor parlamentului din țara respectivă;

D.  întrucât, în conformitate cu articolul 105 alineatul (2) din Constituția Republicii Polone, răspunderea penală a unui deputat nu poate fi invocată fără acordul Seimului;

E.  întrucât numai Parlamentul este competent să hotărască cu privire la ridicarea, sau nu, a imunității într-un caz dat; întrucât Parlamentul poate ține, în mod rezonabil, seama de poziția deputatului atunci când hotărăște să-i ridice, sau nu, imunitatea (2);

F.  întrucât, după cum s-a confirmat cu ocazia audierii sale, presupusa infracțiune nu are o legătură directă sau evidentă cu exercitarea funcțiunilor dlui Korwin-Mikke în calitatea sa de membru al Parlamentului European și nici nu constituie o opinie sau un vot exprimat în exercitarea funcțiunilor sale în calitate de membru al Parlamentului European, în sensul articolului 8 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene;

G.  întrucât, în acest caz, Parlamentul nu a constatat existența unui fumus persecutionis, cu alte cuvinte nu a găsit nicio dovadă care să conducă la o suspiciune suficient de întemeiată și exactă în conformitate cu care acțiunea penală ar fi fost intentată cu intenția de a-i produce daune politice deputatului în cauză;

1.  hotărăște să-i ridice imunitatea lui Janusz Korwin-Mikke;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite fără întârziere prezenta decizie și raportul comisiei competente autorității de resort a Republicii Polone și lui Janusz Korwin-Mikke.

(1) Hotărârea Curții de Justiție din 12 mai 1964, Wagner/Fohrmann și Krier, 101/63, ECLI:EU:C:1964:28, hotărârea Curții de Justiție din 10 iulie 1986, Wybot/Faure și alții, 149/85, ECLI:EU:C:1986:310, hotărârea Tribunalului din 15 octombrie 2008, Mote/Parlamentul, T-345/05, ECLI:EU:T:2008:440, hotărârea Curții de Justiție din 21 octombrie 2008, Marra/De Gregorio și Clemente, pronunțată în cauzele conexe C-200/07 și C-201/07, ECLI:EU:C:2008:579, hotărârea Tribunalului din 19 martie 2010, Gollnisch/Parlamentul, T-42/06, ECLI:EU:T:2010:102, hotărârea Curții de Justiție din 6 septembrie 2011, Patriciello, C-163/10, ECLI: EU:C:2011:543, hotărârea Tribunalului din 17 ianuarie 2013, Gollnisch/Parlamentul, pronunțată în cauzele conexe T-346/11 și T-347/11, ECLI:EU:T:2013:23.
(2) Cauza T-345/05 Mote / Parliament (citată mai sus), punctul 28.


Cererea de ridicare a imunității parlamentare a lui Theodoros Zagorakis
PDF 248kWORD 67k
Decizia Parlamentului European din 19 mai 2015 privind cererea de ridicare a imunității lui Theodoros Zagorakis (II) (2015/2071(IMM))
P8_TA(2015)0194A8-0151/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere cererea de ridicare a imunității lui Theodoros Zagorakis, înaintată la 10 martie 2015 de către procurorul adjunct din cadrul Curții Supreme a Greciei în legătură cu cauza nr. ΑΒΜ Δ2011/5382, Β2012/564, aflată pe rolul Tribunalul de primă instanță Salonic și anunțată în ședința plenară din 25 martie 2015,

–  având în vedere faptul că dl Zagorakis a renunțat la dreptul său de a fi audiat în conformitate cu articolul 9 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere articolele 8 și 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene și articolul 6 alineatul (2) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct,

–  având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene din 12 mai 1964, 10 iulie 1986, 15 și 21 octombrie 2008, 19 martie 2010, 6 septembrie 2011 și 17 ianuarie 2013(1),

–  având în vedere articolul 62 din Constituția Republicii Elene,

–  având în vedere articolul 5 alineatul (2), articolul 6 alineatul (1) și articolul 9 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0151/2015),

A.  întrucât procurorul adjunct din cadrul Curții Supreme a Greciei a solicitat ridicarea imunității lui Theodoros Zagorakis, deputat în Parlamentul European, în legătură cu o posibilă acționare în justiție sub aspectul săvârșirii unei presupuse infracțiuni;

B.  întrucât articolul 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene stipulează că membrii Parlamentului European beneficiază, pe teritoriul național, de imunitățile recunoscute membrilor Parlamentului propriei țări;

C.  întrucât articolul 62 din Constituția Republicii Elene stipulează că, pe durata mandatului lor, membrii parlamentului nu pot fi urmăriți, arestați reținuți sau supuși unei alte măsuri restrictive fără acordul prealabil al parlamentului;

D.  întrucât dl Zagorakis este învinuit de a fi răspunzător de unele nereguli financiare survenite între 2007 și 2012 la clubul de fotbal PAOK, al cărui președinte era în acea perioadă;

E.  întrucât presupusa infracțiune nu are nicio legătură cu calitatea dlui Zagorakis de deputat în Parlamentul European, ci este mai curând legată de funcția sa de președinte al clubului de fotbal PAOK;

F.  întrucât acuzarea nu are în vedere opinii sau voturi exprimate în exercițiul funcțiunilor de deputat în Parlamentul European, în sensul articolului 8 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene;

G.  întrucât nu există motive pentru a suspecta că urmărirea penală ar avea la bază intenția de aduce daune activității politice a deputatului (fumus persecutionis), dat fiind că învinuirile au fost formulate cu mai mulți ani înainte ca deputatul să-și preia mandatul;

1.  hotărăște să-i ridice imunitatea lui Theodoros Zagorakis;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite fără întârziere prezenta decizie Parchetului de pe lângă Curtea Supremă a Greciei.

(1) Hotărârea Curții de Justiție din 12 mai 1964, Wagner/Fohrmann și Krier, 101/63, ECLI:EU:C:1964:28, hotărârea Curții de Justiție din 10 iulie 1986, Wybot/Faure și alții, 149/85, ECLI:EU:C:1986:310, hotărârea Tribunalului din 15 octombrie 2008, Mote/Parlamentul, T-345/05, ECLI:EU:T:2008:440, hotărârea Curții de Justiție din 21 octombrie 2008, Marra/De Gregorio și Clemente, pronunțată în cauzele conexe C-200/07 și C-201/07, ECLI:EU:C:2008:579, hotărârea Tribunalului din 19 martie 2010, Gollnisch/Parlamentul, T-42/06, ECLI:EU:T:2010:102, hotărârea Curții de Justiție din 6 septembrie 2011, Patriciello, C-163/10, ECLI: EU:C:2011:543, hotărârea Tribunalului din 17 ianuarie 2013, Gollnisch/Parlamentul, pronunțată în cauzele conexe T-346/11 și T-347/11, ECLI:EU:T:2013:23.


Indicii utilizați ca indici de referință în cadrul instrumentelor financiare și al contractelor financiare ***I
PDF 1019kWORD 520k
Text
Text consolidat
Amendamentele adoptate de Parlamentul European la 19 mai 2015 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind indicii utilizați ca indici de referință în cadrul instrumentelor financiare și al contractelor financiare (COM(2013)0641 – C7-0301/2013 – 2013/0314(COD))(1)
P8_TA(2015)0195A8-0131/2015

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

[Amendamentul nr. 1]

AMENDAMENTELE PARLAMENTULUI EUROPEAN(2)
P8_TA(2015)0195A8-0131/2015
la propunerea Comisiei
P8_TA(2015)0195A8-0131/2015
---------------------------------------------------------
P8_TA(2015)0195A8-0131/2015
Propunere de
P8_TA(2015)0195A8-0131/2015

REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI
privind indicii utilizați ca indici de referință în cadrul instrumentelor financiare și al contractelor financiare

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(3),

având în vedere avizul Băncii Centrale Europene(4),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)  Stabilirea prețului multor instrumente financiare și contracte financiare depinde de exactitatea și integritatea indicilor de referință. Cazurile grave de manipulare a indicilor de referință ai ratei dobânzii, cum ar fi LIBOR și EURIBOR și a indicilor de referință pentru cursul de schimb, care duc la pierderi considerabile pentru consumatori și investitori și la reducerea și mai mult a încrederii cetățenilor în sectorul financiar, precum și acuzațiile de manipulare a indicilor de referință pentru energie, petrol și cursul de schimb demonstrează că indicii de referință pot face obiectul conflictelor de interese și pot fi afectați de regimuri de utilizare a puterii discreționare și de regimuri de slabă guvernanță, care pot fi vulnerabile la manipulare. Lipsa exactității sau a integrității indicilor de referință sau îndoielile cu privire la aceștia pot submina încrederea în piață, pot cauza pierderi pentru consumatori și investitori și pot denatura economia reală. Prin urmare, este necesar să se asigure exactitatea, soliditatea și integritatea indicilor de referință și a procesului de elaborare a acestora.

(2)  Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare(5) conține anumite cerințe cu privire la fiabilitatea indicilor de referință utilizați pentru stabilirea prețului unui instrument financiar cotat. Directiva 2003/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind prospectul care trebuie publicat în cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau pentru admiterea valorilor mobiliare la tranzacționare(6) conține anumite cerințe cu privire la indicii de referință utilizați de către emitenți. Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM)(7) conține anumite cerințe privind utilizarea indicilor de referință de către fondurile de investiție ale OPCVM. Regulamentul (UE) nr. 1227/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind integritatea pieței angro de energie(8) conține anumite dispoziții care interzic manipularea indicilor de referință utilizați pentru produsele energetice angro. Cu toate acestea, actele legislative menționate acoperă doar anumite aspecte ale anumitor indici de referință și nu abordează toate vulnerabilitățile existente în procesul de elaborare a tuturor indicilor de referință.

(3)  Indicii de referință sunt esențiali pentru stabilirea prețurilor tranzacțiilor transfrontaliere, facilitând astfel funcționarea eficace a pieței interne cu privire la o varietate mare de instrumente și servicii financiare. Numeroși indici de referință care sunt utilizați ca rate de referință în contractele financiare, în special în creditele ipotecare, sunt elaborați într-un stat membru, dar sunt utilizați de către instituții de credit și consumatori din alte state membre. În plus, astfel de instituții de credit de multe ori își acoperă riscurile sau obțin fondurile pentru acordarea acestor contracte financiare pe piața interbancară transfrontalieră. Numai două state membre au adoptat acte legislative naționale privind indicii de referință, însă cadrele lor legislative respective privind indicii de referință indică deja divergențe cu privire la aspecte precum domeniul lor de aplicare. În plus, Organizația Internațională a Reglementatorilor de Valori Mobiliare (IOSCO) a adoptat în 2013 principii privind indicii de referință și, având în vedere că respectivele principii oferă o anumită flexibilitate în ceea ce privește sfera lor exactă de aplicare și mijloacele pentru punerea lor în aplicare, este probabil ca statele membre să adopte dispoziții legislative la nivel național care vor pune în aplicare aceste principii în mod divergent.

(3a)  Utilizarea indicilor de referință financiari nu este limitată la emiterea și producerea de instrumente și de contracte financiare. Industria financiară se bazează, de asemenea, pe indici de referință pentru evaluarea performanțelor unui fond de investiții cu scopul urmăririi randamentului, al stabilirii alocării activelor dintr-un portofoliu sau cu scopul calculării taxelor de performanță. Stabilirea și revizuirea ponderilor aplicate diverșilor indici din cadrul unei combinații de indici cu scopul de a stabili beneficiul financiar preconizat sau valoarea unui instrument financiar sau a unui contract financiar sau cu scopul de a măsura performanțele unui fond de investiții sunt considerate, de asemenea, utilizare, deoarece o astfel de activitate nu implică utilizarea de puteri discreționare, spre deosebire de activitatea de producere a indicilor. Deținerea unor instrumente financiare care se raportează la un anumit indice de referință nu este considerată utilizare a indicelui de referință.

(4)  Aceste abordări divergente vor conduce la fragmentarea pieței interne, deoarece administratorii și utilizatorii de indici de referință se vor supune unor norme diferite de la un stat membru la altul. Astfel, indicii de referință elaborați într-un stat membru este posibil să nu poată fi utilizați în alte state membre. În absența unui cadru armonizat pentru a asigura acuratețea și integritatea indicilor de referință utilizați în cazul instrumentelor financiare și al contractelor financiare în Uniune, este, prin urmare, probabil că diferențele dintre dispozițiile legislative ale statelor membre vor crea obstacole în calea bunei funcționări a pieței interne pentru furnizarea de indici de referință.

(5)  Normele UE în materie de protecție a consumatorilor nu abordează situația punctuală a adecvării indicilor de referință în cazul contractelor financiare. Ca urmare a reclamațiilor consumatorilor și a litigiilor referitoare la utilizarea necorespunzătoare a indicilor de referință în mai multe state membre, este probabil că vor fi adoptate la nivel național măsuri divergente, inspirate de preocupările legitime de protecție a consumatorilor, care ar putea duce la fragmentarea pieței interne din cauza condițiilor de concurență diferite, corespunzătoare diferitelor niveluri de protecție a consumatorilor.

(6)  Prin urmare, pentru a asigura funcționarea adecvată a pieței interne și pentru a îmbunătăți condițiile de funcționare a acesteia, în special cu privire la piețele financiare, precum și pentru a asigura un nivel ridicat de protecție a consumatorilor și a investitorilor, este necesar să se stabilească un cadru de reglementare comun pentru indicii de referință la nivelul Uniunii.

(7)  Este adecvat și necesar ca normele respective să ia forma legislativă a unui regulament pentru a avea garanția că dispozițiile care impun în mod direct obligații persoanelor implicate în elaborarea, aducerea de contribuții la elaborarea indicilor de referință și utilizarea acestor indici sunt aplicate în mod uniform în întreaga Uniune. Întrucât un cadru legislativ pentru furnizarea de indici de referință presupune neapărat măsuri care prevăd cerințe precise privind toate diferitele aspecte inerente furnizării indicilor de referință, chiar și mici divergențe referitoare la abordarea adoptată în ceea ce privește unul dintre aceste aspecte ar putea duce la obstacole semnificative în calea furnizării transfrontaliere a indicilor de referință. Prin urmare, utilizarea unui regulament care se aplică direct, fără a fi necesară adoptarea de acte legislative naționale, ar trebui să reducă posibilitatea adoptării unor măsuri divergente la nivel național și ar trebui să asigure o abordare coerentă, o mai mare securitate juridică și ar trebui să prevină apariția unor obstacole semnificative în calea furnizării transfrontaliere a indicilor de referință.

(8)  Domeniul de aplicare al prezentului regulament ar trebui să suficient de extins pentru a crea un cadru de reglementare preventiv. Elaborarea de indici de referință presupune exercitarea de puteri discreționare în stabilirea lor și este în mod inerent supusă anumitor tipuri de conflicte de interese, ceea ce implică existența unor oportunități și stimulente pentru a manipula acești indici de referință. Acești factori de risc sunt comuni tuturor indicilor de referință și toți ar trebui să respecte cerințe adecvate în materie de guvernanță și de control. Cu toate acestea, gradul de risc este variabil și, prin urmare, abordarea adoptată în fiecare caz ar trebui să fie adaptată la circumstanțele specifice. Întrucât vulnerabilitatea și importanța unui indice de referință variază în timp, reducerea domeniului de aplicare la indicii care sunt în prezent importanți sau vulnerabili nu ar aborda riscurile pe care orice indice de referință le poate prezenta în viitor. În special, indicii de referință care în prezent nu sunt încă utilizați pe scară largă ar putea să aibă o sferă de utilizare mai largă în viitor, astfel încât, în privința acestora, chiar și o manipulare minoră poate avea un impact semnificativ.

(9)  Factorul determinant al domeniului de aplicare al prezentului regulament ar trebui să îl constituie influența valorii indicilor asupra valorii unui instrument financiar sau a unui contract financiar ▌. Prin urmare, domeniul de aplicare nu ar trebui să fie condiționat de natura datelor de intrare. Indicii de referință calculați pe baza datelor de intrare economice, cum ar fi prețurile acțiunilor, și pe baza unor cifre sau valori neeconomice, cum ar fi parametrii meteorologici, ar trebui, prin urmare, să fie incluși în domeniul de aplicare. Prezentul regulament ar trebui să includă indicii de referință care sunt supuși acestor riscuri, dar ar trebui ▌, de asemenea, să recunoască numărul mare de indici de referință furnizați peste tot în lume și impactul diferit pe care aceștia îl au asupra stabilității financiare și economiei reale. Prezentul regulament ar trebui să prevadă, de asemenea, un răspuns proporțional la riscurile pe care le prezintă diferiții indici de referință. Prezentul regulament ar trebui, prin urmare, să includă în domeniul său de aplicare toți indicii de referință care sunt utilizați pentru stabilirea prețului instrumentelor financiare cotate sau tranzacționate în locuri de tranzacționare reglementate. Toate referințele la zile din prezentul regulament ar trebui să însemne zile calendaristice.

(10)  Un număr mare de consumatori sunt părți la contracte financiare, în special contracte de credit de consum garantate cu ipoteci, care se raportează la indici de referință supuși acelorași riscuri. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să includă în domeniul său de aplicare indicii sau ratele de referință menționate în Directiva 2014/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului(9).

(11)  Un indice sau o combinație de indici existenți în care nu sunt incluse date de intrare noi și care sunt utilizați pentru a evalua performanța unui fond sau a unui produs financiar sunt considerați drept utilizare a unui indice de referință.

(12)  Toți administratorii de indici de referință pot face obiectul unor conflicte de interese, pot exercita puteri discreționare și pot dispune de sisteme inadecvate de guvernanță și de control. De asemenea, întrucât administratorii controlează procesul de elaborare a indicilor de referință, impunerea obligației de autorizare și de supraveghere sau înregistrare a administratorilor este cea mai eficace modalitate de a asigura integritatea indicilor de referință.

(13)  Contribuitorii pot face obiectul unor conflicte de interese, pot exercita puteri discreționare și, prin urmare, pot constitui o sursă de manipulare. Contribuția la un indice de referință este o activitate voluntară. Dacă orice inițiativă impune contribuitorilor obligația de a-și modifica substanțial modelele de afaceri, s-ar putea ca aceștia să înceteze să mai contribuie la indicii de referință în cauză. Cu toate acestea, pentru entitățile care fac deja obiectul reglementării și supravegherii, impunerea de obligații referitoare la existența unor sisteme fiabile de guvernanță și de control nu ar trebui să conducă la costuri substanțiale sau la o sarcină administrativă disproporționată. Prin urmare, prezentul regulament impune anumite obligații contribuitorilor supravegheați.

(14)  Un administrator este persoana fizică sau juridică care deține controlul voluntar asupra furnizării unui indice de referință, în special persoana care administrează indicele de referință, colectează și analizează datele de intrare, determină indicele de referință și fie publică direct indicele de referință, fie externalizează publicarea acestuia unei terțe părți. Cu toate acestea, atunci când o persoană doar publică sau face referire la un indice de referință în contextul activităților sale jurnalistice, dar nu are niciun control asupra furnizării acestui indice de referință, persoana în cauză ar trebui să nu facă obiectul cerințelor impuse administratorilor prin prezentul regulament.

(15)  Un indice se calculează utilizând o formulă sau orice altă metodă care se bazează pe valori subiacente. În elaborarea formulei respective, în efectuarea calculului sau în stabilirea datelor de intrare intervin puteri discreționare. Această putere discreționară creează riscul de manipulare, prin urmare, toți indicii de referință care au în comun această caracteristică ar trebui să fie incluși în domeniul de aplicare al prezentului regulament. Cu toate acestea, în cazul în care un preț unic sau o valoare unică sunt utilizate ca referință pentru un instrument financiar, de exemplu, în cazul în care prețul unui singur titlu de valoare constituie prețul de referință pentru o opțiune, nu intervine în proces niciun calcul, nicio dată de intrare și nicio putere discreționară. Prin urmare, prețul unic sau prețurile de referință cu valoare unică nu ar trebui să fie considerate indici de referință în sensul prezentului regulament. Prețurile de referință sau prețurile de compensare elaborate de contrapărți centrale (CPC) nu ar trebui să fie considerate indici de referință pentru că sunt utilizate pentru a determina compensarea, marjele și gestionarea riscurilor și, prin urmare, acestea nu determină suma de plată în cadrul unui instrument financiar sau valoarea unui instrument financiar.

(16)  În cadrul punerii în aplicare a prezentului regulament, ar trebui respectată în totalitate independența Băncii Centrale Europene și a băncilor centrale naționale din cadrul Sistemului European al Băncilor Centrale în executarea atribuțiilor, sarcinilor și îndatoririlor conferite lor prin tratate, precum și independența băncilor centrale naționale prevăzută în structura constituțională a statelor membre sau a țării terțe vizate.

(17)  ▌Pentru a asigura integritatea indicilor de referință, administratorii acestora ar trebui să aibă obligația de a institui mecanisme adecvate de guvernanță pentru a controla conflictele de interese și pentru a menține încrederea în integritatea indicilor de referință. Chiar și în cazul în care sunt administrați în mod eficace, majoritatea administratorilor fac obiectul unor conflicte de interese și ar putea fi nevoiți să ia hotărâri și decizii care afectează diferite părți interesate. Prin urmare, este important ca administratorii să aibă o funcție independentă de supraveghere a punerii în aplicare și a eficacității mecanismelor de guvernanță care asigură o supraveghere eficace.

(18)  Manipularea sau lipsa de fiabilitate a indicilor de referință pot aduce prejudicii investitorilor și consumatorilor. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să stabilească un cadru pentru ținerea evidențelor de către administratori și contribuitori, precum și să asigure transparența cu privire la scopul unui indice de referință și cu privire la datele de intrare care facilitează soluționarea mai eficientă și mai echitabilă a oricăror eventuale pretenții formulate în conformitate cu legislația națională sau a Uniunii.

(19)  Auditul și punerea efectivă în aplicare a prezentului regulament necesită o analiză ex-post și prezentarea de documente justificative. Prezentul regulament ar trebui, prin urmare, să stabilească un cadru pentru ca administratorii indicilor de referință să țină evidențe corespunzătoare cu privire la metoda de calculare a indicelui de referință pentru o perioadă suficient de lungă. Realitatea pe care un indice de referință vizează să o măsoare și mediul în care aceasta este măsurată se pot modifica în timp. Prin urmare, este necesar ca procesul și metodologia de furnizare a indicilor de referință să fie verificate sau revizuite în mod periodic în vederea identificării deficiențelor și a posibilelor îmbunătățiri. Multe părți interesate pot fi afectate de deficiențele legate de furnizarea indicilor de referință și pot contribui la identificarea acestor deficiențe. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să instituie un cadru pentru a stabili o procedură independentă de soluționare a plângerilor de către administratori, pentru a permite părților interesate ▌să informeze administratorul indicelui de referință cu privire la eventualele plângeri și pentru a garanta că administratorul indicelui de referință evaluează în mod obiectiv caracterul întemeiat al plângerilor.

(20)  Furnizarea indicilor de referință implică frecvent externalizarea unor funcții importante, cum ar fi calcularea indicelui de referință, colectarea datelor de intrare și difuzarea indicelui de referință. Pentru a asigura eficacitatea mecanismelor de guvernanță, este necesar să se asigure că orice astfel de externalizare nu scutește niciun administrator de indici de referință de obligațiile și responsabilitățile care îi revin și că aceasta este realizată astfel încât să nu interfereze cu capacitatea administratorului de a-și respecta obligațiile sau responsabilitățile și nici cu capacitatea autorității competente relevante de a-l supraveghea.

(21)  Administratorul de indici de referință este principalul destinatar al datelor de intrare și poate evalua integritatea și exactitatea acestora în mod constant.▌

(22)  Angajații unui administrator pot identifica posibile încălcări ale prezentului regulament sau potențiale vulnerabilități care ar putea conduce la manipulare sau la tentative de manipulare. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui instituie un cadru care să permită angajaților să îi prevină în mod confidențial pe administratori cu privire la posibile încălcări ale prezentului regulament.

(23)  Orice putere discreționară care poate fi exercitată în furnizarea de date de intrare creează oportunități de manipulare a indicilor de referință. În cazul în care datele de intrare sunt date bazate pe tranzacții, puterea discreționară exercitată este mai scăzută, prin urmare posibilitatea de a manipula datele este redusă. De regulă, administratorii de indici de referință ar trebui să folosească, prin urmare, date de intrare bazate pe tranzacții reale, atunci când este posibil, însă, în cazurile în care datele de tranzacție sunt insuficiente pentru a asigura integritatea și exactitatea indicelui de referință, pot fi utilizate și alte date.

(24)  Exactitatea și fiabilitatea unui indice de referință în ceea ce privește măsurarea realității economice pe care este menit să o reprezinte depind de metodologia și de datele de intrare utilizate. Prin urmare, este necesar să se adopte o metodologie transparentă care să garanteze exactitatea și fiabilitatea indicelui de referință.

(25)  Ar putea fi necesară modificarea metodologiei pentru a se asigura exactitatea permanentă a indicelui de referință, însă orice modificare a metodologiei va avea un impact asupra părților interesate și a utilizatorilor indicelui de referință. Prin urmare, este necesar să se menționeze procedurile de urmat în momentul modificării metodologiei de elaborare a indicelui de referință, inclusiv necesitatea unei consultări, astfel încât utilizatorii și părțile interesate să poată lua măsurile necesare în lumina acestor modificări sau să informeze administratorul dacă au preocupări legate de modificările respective.

(26)  Integritatea și exactitatea indicilor de referință depinde de integritatea și exactitatea datelor de intrare furnizate de către contribuitori. Este esențial ca obligațiile contribuitorilor cu privire la aceste date de intrare să fie specificate în mod clar, să fie fiabile și în concordanță cu controalele și metodologia administratorului indicelui de referință. Prin urmare, dacă este cazul și dacă este posibil, în colaborare cu contribuitorii săi, ▌ administratorul indicelui de referință ar trebui să elaboreze un cod de conduită pentru a preciza aceste cerințe și responsabilitățile contribuitorilor privind punerea la dispoziție a datelor de intrare.

(27)  Mulți indici de referință sunt stabiliți prin aplicarea unei formule calculate folosind date de intrare care sunt furnizate de locurile de tranzacționare reglementate, de mecanisme de publicare aprobate sau de mecanisme de raportare, de bursele de energie sau de platformele de licitație pentru certificatele de emisii. În aceste cazuri, reglementările și supravegherea existente asigură integritatea și transparența datelor de intrare și prevăd cerințe de guvernanță și proceduri pentru notificarea cazurilor de încălcare. Prin urmare, cu condiția ca datele de intrare subiacente să provină integral din locuri de tranzacționare care fac obiectul cerințelor de transparență post-tranzacționare, inclusiv de pe o piață dintr-o țară terță considerată a fi echivalentă cu o piață reglementată din Uniune, acești indici de referință ar trebui să fie scutiți de anumite obligații prevăzute în prezentul regulament pentru a se evita dubla reglementare și deoarece supravegherea acestora asigură integritatea datelor de intrare utilizate.

(28)  Contribuitorii pot face obiectul unor conflicte de interese și pot exercita puteri discreționare în procesul de determinare a datelor de intrare. Prin urmare, este necesar ca, atunci când este posibil și adecvat, aceștia să fie supuși unor mecanisme în materie de guvernanță pentru a se garanta faptul că astfel de conflicte sunt gestionate și că datele de intrare sunt exacte, sunt conforme cu cerințele administratorului și pot fi validate.

(29)  Diferitele tipuri de indici de referință și diferitele sectoare de referință prezintă caracteristici, vulnerabilități și riscuri diferite. Dispozițiile prezentului regulament ar trebui să fie mai detaliate pentru anumite sectoare și tipuri de indici de referință. ▌Indicii de referință ai mărfurilor sunt utilizați pe scară largă și prezintă caracteristici sectoriale specifice, astfel încât este necesar să se precizeze felul în care aceste dispoziții se vor aplica în cazul respectivilor indici de referință în prezentul regulament. În plus, ar trebui ca în prezentul regulament să se prevadă un anumit grad de flexibilitate pentru a permite o actualizare în timp util a cerințelor diferențiate care se aplică diferitelor sectoare de indici de referință, ținând seama de evenimentele internaționale în curs, acordându-se o atenție deosebită activității Organizației Internaționale a Reglementatorilor de Valori Mobiliare (IOSCO).

(29a)  Pentru ca un indice de referință să fie considerat critic în temeiul prezentului regulament, natura lui trebuie să fie considerată sistemică sau el trebuie să fie utilizat într-o manieră sistemică și să fie vulnerabil la manipulare pentru a asigura proporționalitatea în materie de reglementare.

(30)  Eșecul anumitor indici de referință critici poate avea un impact semnificativ asupra stabilității financiare, asupra bunei funcționări a pieței și asupra investitorilor, prin urmare este necesar să se prevadă cerințe suplimentare pentru a asigura integritatea și soliditatea acestor indici de referință considerați ca fiind critici. Potențialele efecte destabilizatoare ale indicilor de referință critici pot fi resimțite de unul sau de mai multe state membre. Autoritățile naționale competente, împreună cu ESMA definesc indicii care vor fi considerați indici de referință critici.

(30a)  Având în vedere importanța strategică a indicilor de referință critici pentru buna funcționare a pieței unice, ESMA trebuie să aibă competența de a adopta decizii direct aplicabile administratorului, iar dacă este cazul, și contribuitorilor la indicii de referință, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului(10), în cazul în care autoritatea competentă de la nivel național nu a aplicat prezentul regulament sau a încălcat legislația Uniunii.

(31)  Contribuitorii care încetează să mai contribuie pot submina credibilitatea indicilor de referință critici, deoarece este afectată capacitatea acestor indici de a aprecia realitatea economică sau de piață subiacentă. Este necesar, prin urmare, ca autoritatea competentă responsabilă să fie împuternicită să solicite de la entitățile supuse supravegherii contribuții obligatorii la indicii de referință critici, pentru a menține credibilitatea indicelui de referință în cauză. Contribuția obligatorie cu date de intrare nu are scopul de a impune obligații asupra entităților supravegheate de a încheia sau de a se angaja să încheie tranzacții.

(31a)  Odată cu determinarea caracterului critic al unui indice de referință, administratorul lui ar putea deține putere de monopol asupra utilizatorilor acelui indice. În acest sens, colegiul autorităților competente al acelui indice critic trebuie să supravegheze prețul de vânzare și costurile administratorului pentru a evita abuzul de piață.

(32)  Pentru ca utilizatorii indicilor de referință să opteze în cunoștință de cauză pentru un indice și să înțeleagă riscurile asociate acestuia, ei trebuie să cunoască ce măsoară indicii de referință și care sunt vulnerabilitățile acestora. Prin urmare, administratorul indicelui de referință ar trebui să publice o declarație în care să indice aceste lucruri▌. În contextul unei anchete, administratorul ar trebui să pună la dispoziția autorității competente responsabile, la cerere, datele sale de intrare.

(34)  Prezentul regulament ar trebui să țină seama de Principiile privind indicii financiari de referință publicate la 17 iulie 2013 de către Organizația Internațională a Reglementatorilor de Valori Mobiliare (IOSCO) („principiile IOSCO privind indicii financiari de referință”) și de Principiile privind agențiile de raportare a prețurilor la petrol publicate de IOSCO la 5 octombrie 2012 („principiile IOSCO privind ARP”), care servesc drept standard global pentru cerințele de reglementare în cazul indicilor de referință.

(34a)  Piețele de mărfuri fizice prezintă caracteristici unice care trebuie să fie luate în considerare pentru a se evita subminarea integrității indicilor de referință ai mărfurilor, precum și impactul negativ asupra transparenței piețelor de mărfuri, asupra securității aprovizionării în Europa, asupra competitivității și asupra intereselor consumatorilor. În consecință, anumite dispoziții din prezentul regulament nu sunt adecvate pentru a se aplica indicilor de referință ai mărfurilor. Principiile elaborate pentru indicii de referință ai mărfurilor de către IOSCO în colaborare, printre altele, cu Agenția Internațională a Energiei și cu Forumul Internațional al Energiei sunt concepute în mod specific pentru a se aplica tuturor indicilor de referință ai mărfurilor și, prin urmare, prezentul regulament prevede că anumite cerințe nu se vor aplica indicilor de referință ai mărfurilor.

(34b)  Prezentul regulament introduce, de asemenea, un regim de recunoaștere care permite administratorilor de indici de referință situați într-o țară terță să își furnizeze indicii de referință în Uniune, cu condiția ca aceștia să respecte pe deplin cerințele stabilite în prezentul regulament sau dispozițiile din principiile IOSCO corespunzătoare.

(34c)  Prezentul regulament introduce un regim de autorizare care permite administratorilor situați pe teritoriul Uniunii și autorizați sau înregistrați în conformitate cu dispozițiile sale să autorizeze indici de referință furnizați în țări terțe, în anumite condiții. Un astfel de regim de autorizare ar trebui introdus pentru administratorii din țări terțe care sunt afiliați unor administratori situați în Uniune sau colaborează îndeaproape cu aceștia. Un administrator care a autorizat indici de referință furnizați într-o țară terță ar trebui să fie responsabil pentru indicii autorizați și să se asigure că aceștia respectă condițiile aplicabile prevăzute în prezentul regulament sau respectă pe deplin condițiile principiilor IOSCO corespunzătoare.

(35)  Administratorul unui indice de referință critic ar trebui să fie autorizat și supravegheat de către autoritatea competentă din statul membru în care este situat administratorul în cauză. Un administrator care furnizează doar indici de referință stabiliți prin aplicarea unei formule folosind date de intrare care sunt furnizate în întregime și în mod direct de locurile de tranzacționare reglementate, de mecanisme de publicare aprobate sau de mecanisme de raportare, de bursele de energie sau de platformele de licitație pentru certificatele de emisii și/sau un administrator care furnizează doar indici de referință necritici ar trebui înregistrat la autoritatea competentă și supravegheat de către aceasta. Înregistrarea unui administrator nu are scopul de a afecta supravegherea de către autoritățile competente corespunzătoare. ESMA ține o evidență a administratorilor de la nivelul Uniunii.

(36)  În anumite situații, o persoană poate furniza un indice de referință fără să aibă cunoștință de faptul că acesta este utilizat ca referință pentru un instrument financiar. Acest lucru se întâmplă în special atunci când utilizatorii și administratorul indicilor de referință sunt situați în state membre diferite. Prin urmare, este necesar să fie mărit nivelul de transparență în raport cu care este folosit indicele de referință. Acest lucru poate fi realizat prin îmbunătățirea conținutului prospectelor sau al documentelor cu informații-cheie impuse de legislația Uniunii și a conținutului notificărilor și al listei de instrumente financiare impuse de Regulamentul (UE) nr. 596/2014 al Parlamentului European și al Consiliului(11).

(37)  Autoritățile competente ale statelor membre și ESMA dispun de o serie de instrumente, competențe și resurse eficace, care garantează eficacitatea măsurilor de supraveghere. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să prevadă în special un set minim de competențe de supraveghere și de investigare care ar trebui încredințate autorităților competente din statele membre în conformitate cu legislația națională și ESMA. În exercitarea competențelor conferite de prezentul regulament, autoritățile competente și ESMA ar trebui să acționeze în mod obiectiv și imparțial și să își mențină autonomia în luarea deciziilor.

(38)  În vederea identificării încălcărilor prezentului regulament, este necesar ca autoritățile competente și ESMA să aibă acces, în conformitate cu dispozițiile legale naționale, în sediile persoanelor fizice și juridice, pentru a confisca documente. Accesul în astfel de sedii este necesar atunci când există suspiciuni întemeiate că există documente și alte date referitoare la obiectul unei inspecții sau al unei investigații și că acestea ar putea fi relevante pentru a dovedi un caz de încălcare a prezentului regulament. În plus, accesul în astfel de sedii este necesar atunci când: persoana căreia i s-au solicitat deja informații nu se conformează acestei obligații; sau atunci când există motive întemeiate pentru a considera că, dacă s-ar formula o astfel de solicitare, persoana în cauză nu s-ar conforma sau că documentele sau informațiile la care se referă solicitarea ar fi îndepărtate, modificate sau distruse. În cazul în care este necesară o autorizare prealabilă din partea autorității judiciare a statului membru în cauză, în conformitate cu legislația națională, un astfel de drept de acces în sedii va fi exercitat după ce s-a obținut autorizația judiciară prealabilă.

(39)  Înregistrările existente ale convorbirilor telefonice și registrele referitoare la schimburile de date ale entităților supravegheate pot constitui dovezi cruciale, iar, uneori, pot fi singurele probe pe baza cărora poate să fie identificată și dovedită existența unor încălcări ale prezentului regulament, în special cele legate de respectarea cerințelor în materie de guvernanță și de control. Aceste registre și înregistrări pot contribui la verificarea identității persoanei responsabile de o anumită transmitere, a persoanelor responsabile de aprobarea acesteia și a faptului dacă este respectată separarea organizațională între membrii personalului. Prin urmare, autoritățile competente ar trebui să fie în măsură să solicite înregistrările existente ale convorbirilor telefonice, registrele cu comunicațiile electronice și schimburile de date deținute de entitățile supravegheate, în acele cazuri în care există o suspiciune rezonabilă că aceste înregistrări sau registre legate de obiectul inspecției sau al investigației pot fi relevante pentru a dovedi o încălcare a prezentului regulament.

(40)  Anumite dispoziții din prezentul regulament se aplică persoanelor fizice sau juridice din țările terțe care pot utiliza indici de referință, pot contribui la indicii de referință sau pot fi în alt fel implicați în procesul de elaborare a indicilor de referință. Prin urmare, autoritățile competente ar trebui să încheie acorduri cu autoritățile de supraveghere din țările terțe. ESMA ar trebui să coordoneze elaborarea acestor acorduri de cooperare și schimbul, între autoritățile competente, de informații primite de la țările terțe.

(41)  Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene („Carta”), în special dreptul la respectarea vieții private și a celei de familie, protecția datelor cu caracter personal, dreptul la libertatea de exprimare și de informare, libertatea de a desfășura o activitate economică, dreptul la proprietate, dreptul la protecția consumatorilor, dreptul la o cale de atac eficace și dreptul la apărare. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui interpretat și aplicat în conformitate cu aceste drepturi și principii. În special, atunci când prezentul regulament se referă la normele care reglementează libertatea de exprimare în alte mijloace de comunicare în masă și la normele sau codurile care reglementează profesia de jurnalist, ar trebui să se țină seama de aceste libertăți, deoarece acestea sunt garantate în Uniune și în statele membre, astfel cum sunt recunoscute la articolul 11 din Cartă și în alte dispoziții aplicabile. Prezentul regulament nu ar trebui să se aplice presei, altor mijloace de comunicare în masă și jurnaliștilor care nu fac decât să publice sau să facă trimitere la un indice de referință în cadrul activității lor de jurnalism, neavând niciun control asupra furnizării indicelui respectiv.

(42)  Drepturile la apărare ale persoanelor în cauză ar trebui să fie respectate pe deplin. În special, persoanelor care fac obiectul procedurilor trebuie să li se ofere acces la constatările care au stat la baza deciziei autorităților competente și trebuie să li se recunoască dreptul de a fi audiate.

(43)  Transparența în ceea ce privește indicii de referință este necesară din motive de stabilitate a pieței financiare și de protecție a investitorilor. Orice schimb sau transmitere de informații din partea autorităților competente ar trebui să se efectueze în conformitate cu normele privind transferul datelor cu caracter personal prevăzute în Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date(12). Orice schimb sau transmitere de informații din partea ESMA ar trebui să se efectueze în conformitate cu normele privind transferul datelor cu caracter personal prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date(13).

(44)  Ținând seama de principiile descrise în comunicarea Comisiei privind consolidarea regimului sancțiunilor în sectorul serviciilor financiare și de actele juridice ale Uniunii adoptate în urma comunicării respective, statele membre ar trebui să stabilească norme privind sancțiunile și măsurile administrative aplicabile în cazurile de încălcare a dispozițiilor prezentului regulament și să asigure aplicarea acestora. Astfel de sancțiuni și măsuri administrative ar trebui să fie eficace, proporționale și disuasive.

(45)  Prin urmare, ar trebui să se prevadă un set de măsuri administrative, sancțiuni și amenzi pentru a se asigura o abordare comună în statele membre și pentru a se consolida efectul lor disuasiv. Sancțiunile aplicate în cazuri specifice ar trebui să fie stabilite luând în considerare, după caz, factori precum prezența sau absența intenției, rambursarea oricăror beneficii financiare identificate, gravitatea și durata încălcării, orice circumstanțe agravante sau atenuante, necesitatea ca amenzile să aibă un efect disuasiv și, după caz, să includă posibilitatea unei reduceri în schimbul cooperării cu autoritatea competentă.▌

(46)  Pentru a se garanta faptul că deciziile luate de autoritățile competente au un efect disuasiv asupra publicului larg, acestea ar trebui să fie în mod normal publicate. Publicarea deciziilor este, de asemenea, un instrument important pentru autoritățile competente de a informa participanții pe piață despre comportamentul care este considerat a fi o încălcare a prezentului regulament și pentru a promova în general o conduită mai bună în rândul participanților pe piață. În cazul în care o astfel de publicare aduce prejudicii disproporționate persoanelor implicate, pune în pericol stabilitatea piețelor financiare sau o investigație aflată în desfășurare, autoritatea competentă ar trebui să publice sancțiunile și măsurile luate în mod anonim sau să amâne publicarea acestora. Autoritățile competente ar trebui să aibă opțiunea de a nu publica sancțiuni în cazul în care publicarea anonimă sau întârzierea publicării sunt considerate insuficiente pentru a garanta faptul că stabilitatea piețelor financiare nu va fi pusă în pericol. De asemenea, autoritățile competente nu sunt obligate să publice măsuri care sunt considerate a fi minore, în cazul în care publicarea lor ar fi disproporționată.

(47)  Indicii de referință critici pot implica contribuitori, administratori și utilizatori din mai multe state membre. Astfel, încetarea furnizării unui astfel de indice de referință sau orice eveniment care poate submina în mod semnificativ integritatea sa poate avea implicații în mai multe state membre, ceea ce înseamnă că supravegherea unui astfel de indice de referință de către autoritatea competentă a statului membru în care acesta este situat nu va fi eficientă și eficace din punctul de vedere al abordării riscurilor pe care le prezintă respectivul indice de referință critic. Prin urmare, pentru a asigura schimbul eficient de informații în scopul supravegherii între autoritățile competente, precum și coordonarea activităților acestora și a măsurilor de supraveghere întreprinse, ar trebui să se formeze colegii ale autorităților competente conduse de ESMA. Activitățile colegiilor ar trebui să contribuie la aplicarea armonizată a dispozițiilor prezentului regulament și la convergența în materie de practici de supraveghere. Rolul de mediere al ESMA, care este obligatoriu din punct de vedere juridic, este un element-cheie pentru asigurarea coordonării, a coerenței în materie de supraveghere și a convergenței practicilor de supraveghere. Indicii de referință pot fi utilizați ca referință pentru instrumentele financiare și contractele financiare de lungă durată. În anumite cazuri, furnizarea unor astfel de indici de referință nu mai poate fi autorizată după intrarea în vigoare a prezentului regulament, deoarece aceștia comportă caracteristici care nu pot fi adaptate pentru a se asigura conformitatea lor cu cerințele prezentului regulament. Cu toate acestea, interzicerea furnizării în continuare a unui astfel de indice de referință poate să ducă la rezilierea sau ineficacitatea instrumentelor financiare sau a contractelor financiare și, astfel, poate aduce prejudicii investitorilor. Prin urmare, este necesar să se elaboreze dispoziții pentru a permite furnizarea în continuare a acestor indici de referință pentru o perioadă de tranziție.

(47a)  În cazurile în care prezentul regulament se aplică sau ar putea să se aplice entităților supravegheate și piețelor care fac obiectul Regulamentului (UE) nr. 1227/2011 al Parlamentului European și al Consiliului(14) (REMIT), ESMA ar trebui să se consulte pe deplin cu Agenția pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER) cu scopul de a valorifica cunoștințele de specialitate ale ACER pe piețele energiei și de a reduce orice dublă reglementare.

(47b)  În cazul în care un indice de referință existent nu respectă cerințele prezentului regulament, însă modificarea indicelui în vederea asigurării conformității sale cu regulamentul ar genera o situație de forță majoră sau ar duce la încălcarea condițiilor unui contract financiar sau instrument financiar, autoritatea competentă responsabilă poate permite utilizarea în continuare a indicelui de referință până când acesta poate să nu mai fie utilizat sau poate să fie înlocuit cu un alt indice de referință, pentru a evita efectele negative asupra consumatorilor în urma anulării neordonate și neașteptate a indicelui de referință.

(48)  În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament și în vederea identificării mai precise a elementelor tehnice ale propunerii, Comisiei ar trebui să îi fie delegată competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE▌. În propunerile de astfel de acte, ar trebui să se țină cont de principalele standarde internaționale pentru administrarea, furnizarea și utilizarea indicilor de referință, în special de rezultatele activității IOSCO. Trebuie respectat principiul proporționalității, în special în cazul indicilor de referință care nu sunt critici și al indicilor de referință ai mărfurilor.

(49)  Comisia ar trebui să adopte, prin intermediul unor acte delegate, în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și în conformitate cu articolele 10 și 14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, proiecte de standarde tehnice de reglementare elaborate de ESMA referitoare la cerințele privind guvernanța și controlul, care să stabilească, printre altele, conținutul minim al acordurilor de cooperare cu autoritățile competente din țările terțe.

(50)  În vederea asigurării unor condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, ar trebui să se confere Comisiei competențe de executare pentru unele dintre aspectele acestuia. Aceste aspecte se referă la verificarea echivalenței între cadrul juridic care se aplică ▌furnizorilor de indici de referință din țările terțe, precum și la verificarea justeții atribuirii unui caracter critic unui indice de referință. Aceste competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011(15) de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie.

(51)  Comisiei ar trebui să i se încredințeze, de asemenea, competența de a adopta, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, în conformitate cu articolul 291 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare elaborate de ESMA care să stabilească procedurile și formularele utilizate pentru schimbul de informații între autoritățile competente și ESMA. Întrucât obiectivele prezentului regulament, respectiv stabilirea unui regim coerent și eficace pentru abordarea vulnerabilităților pe care le implică utilizarea indicilor de referință, nu pot fi realizate într-o măsură suficientă de către statele membre, dat fiind că impactul global al problemelor legate de indicii de referință poate fi perceput pe deplin numai într-un context european, și, prin urmare, obiectivele respective pot fi mai bine realizate la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la același articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor respective,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Titlul 1:

OBIECT, DOMENIU DE APLICARE ȘI DEFINIȚII

Articolul 1

Obiectul

Prezentul regulament introduce un cadru comun care să asigure precizia și integritatea indicilor utilizați ca indici de referință pentru instrumentele financiare și contractele financiare din Uniune. Prin urmare, regulamentul contribuie la buna funcționare a pieței interne, asigurând, totodată, un nivel ridicat de protecție a consumatorilor și a investitorilor.

Articolul 2

Domeniul de aplicare

(1)  Prezentul regulament se aplică furnizării indicilor de referință, contribuției cu date de intrare la indicii de referință și utilizării indicilor de referință pe teritoriul Uniunii.

(2)  Prezentul regulament nu se aplică indicilor de referință furnizați de:

(a)  ▌băncile centrale, în cazul în care acestea exercită atribuții sau execută sarcini și îndatoriri conferite lor prin tratate și prin statutul Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC) și al BCE sau în cazul în care independența lor este stabilită în structura constituțională a statului membru sau a țării terțe în cauză;

(aa)  autoritățile publice care furnizează sau care dețin controlul asupra furnizării de indici de referință în scopuri legate de politicile publice, inclusiv pentru măsuri legate de ocuparea forței de muncă, activitate economică și inflație;

(ab)  contrapărți centrale;

(ac)  administratori care furnizează prețuri unice sau prețuri de referință cu valoare unică;

(ad)  presă, alte mijloace de comunicare în masă și jurnaliști care nu fac decât să publice sau să facă trimitere la un indice de referință în cadrul activității lor de jurnalism, neavând niciun control asupra furnizării indicelui respectiv;

(ae)  casele de ajutor reciproc („credit unions”) în sensul Directivei 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului(16).

(2a)  Articolul 5 alineatele (1), (2a), (3b), (3c), și (3d), articolele 5a și 5b, articolul 5d literele (b)-(g), articolul 7 alineatul (1) literele (aa), (b), (ba), (bb), (bc) și (c), articolul 7 alineatele (2a), (3a) și (3b), articolul 7a, articolul 8 alineatele (1) și (2), articolul 9 alineatele (1) și (2), articolul 11 și articolul 17 alineatul (1) nu se aplică administratorilor în ceea ce privește indicii lor de referință fără caracter critic.

Articolul 3

Definiții

(1)  În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

1.  „indice” înseamnă orice cifră:

(a)  care este publicată sau pusă la dispoziția publicului;

(b)  care este determinată în mod regulat, în întregime sau parțial, prin aplicarea unei formule sau a oricărei alte metode de calcul sau printr-o evaluare și

(c)  în cazul în care această determinare se face pe baza valorii unuia sau mai multor active-suport sau prețuri, inclusiv prețuri estimate, rate ale dobânzii reale sau estimate, sau a altor valori ori studii;

1a.  „furnizor de indici” înseamnă persoana fizică sau juridică care deține controlul asupra furnizării unui indice de referință;

2.  „indice de referință” înseamnă orice indice prin raportare la care este stabilită suma de plătit în cadrul unui instrument financiar sau al unui contract financiar sau este stabilită valoarea unui instrument financiar▌;

2a.  „categorie de indici de referință” înseamnă un grup de indici de referință furnizați de același administrator, stabiliți pe baza datelor de intrare de natură similară, care oferă măsuri specifice despre aceeași piață ori realitate economică sau despre o piață ori o realitate economică similară;

3.  „furnizarea unui indice de referință” înseamnă:

(a)  administrarea procedurilor pentru determinarea unui indice de referință; ▌

(b)  colectarea, analizarea sau prelucrarea datelor de intrare în scopul determinării unui indice de referință; și

(c)  determinarea unui indice de referință prin aplicarea unei formule sau a altei metode de calcul sau printr-o evaluare a datelor de intrare furnizate în acest scop;

4.  „administrator” înseamnă o persoana fizică sau juridică care deține controlul asupra furnizării unui indice de referință;

5.  „utilizarea unui indice de referință” înseamnă:

(a)  emiterea unui instrument financiar care se raportează la un indice sau la o combinație de indici;

(b)  stabilirea sumei de plată în cadrul unui instrument financiar sau al unui contract financiar prin raportarea la un indice sau la o combinație de indici;

(c)  calitatea de parte la un contract financiar care se raportează la un indice sau la o combinație de indici;

(d)  stabilirea performanței unui fond de investiții cu ajutorul unui indice sau al unei combinații de indici cu scopul urmăririi randamentului unui astfel de indice sau combinații de indici sau cu scopul definirii alocării activelor unui portofoliu sau al calculării taxelor de performanță;

6.  „contribuție cu date de intrare” înseamnă furnizarea oricăror date de intrare ce nu sunt disponibile public unui administrator sau unei alte persoane în scopul transmiterii acestora către un administrator, datele respective fiind necesare în vederea determinării unui indice de referință și fiind furnizate în acest scop;

7.  „contribuitor” înseamnă o persoană fizică sau juridică care contribuie cu date de intrare ce nu sunt reglementate;

8.  „contribuitor supravegheat” înseamnă o entitate supravegheată care contribuie cu date de intrare către un administrator situat pe teritoriul Uniunii;

9.  „transmițător” înseamnă o persoană fizică angajată de către contribuitor în scopul contribuirii cu date de intrare;

9a.  „evaluator” înseamnă angajatul unui administrator al unui indice de referință al mărfurilor sau orice altă persoană fizică sau parte terță ale cărei servicii sunt puse la dispoziția administratorului sau se află sub controlul acestuia, care este responsabilă de aplicarea unei metodologii sau a unui raționament asupra datelor de intrare sau asupra altor informații, pentru a ajunge la o evaluare concludentă cu privire la prețul unei anumite mărfi;

10.  „date de intrare” înseamnă datele cu privire la valoarea unuia sau mai multor active-suport sau prețuri, inclusiv prețuri estimate, sau alte valori utilizate de către administrator în vederea determinării indicelui de referință;

11.  „date reglementate” înseamnă:

(i)   datele de intrare furnizate în întregime de:

(a)   un loc de tranzacționare, astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) punctul 24 din Directiva 2014/65/UE, însă numai în ceea ce privește datele referitoare la instrumente financiare;

(b)   un mecanism de publicare aprobat, astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) punctul 52 din Directiva 2014/65/UE, sau de un furnizor de sisteme centralizate de raportare, astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) punctul 53 din Directiva 2014/65/UE, în conformitate cu cerințele obligatorii privind transparența post-tranzacționare, însă numai în ceea ce privește datele tranzacțiilor referitoare la instrumentele financiare care sunt tranzacționate la un loc de tranzacționare;

(c)  un mecanism de raportare aprobat, astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) punctul 54 din Directiva 2014/65/UE, însă numai în ceea ce privește datele referitoare la tranzacțiile de instrumente financiare care sunt tranzacționate la un loc de tranzacționare și care trebuie divulgate în conformitate cu cerințele obligatorii privind transparența post-tranzacționare;

(d)   o bursă de energie electrică, astfel cum este menționată la articolul 37 alineatul (1) litera (j) din Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European și a Consiliului(17);

(e)   o bursă de gaze naturale, astfel cum este menționată la articolul 41 alineatul (1) litera (j) din Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului(18);

(f)   o platformă de licitație menționată la articolul 26 sau ▌30 din Regulamentul (UE) nr. 1031/2010 al Comisiei(19);

(g)  date furnizate în temeiul articolului 8 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1227/2011 și detaliate în Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1348/2014 al Comisiei(20); sau

(h)  un loc de tranzacționare, o platformă, o bursă, un mecanism de publicare sau un mecanism de raportare dintr-o țară terță considerat echivalent cu cele specificate la literele (a)-(g) sau orice altă entitate, precum părțile care se ocupă cu agregarea sau cu colectarea datelor de tranzacționare, ale căror contribuții cu date de intrare fac deja obiectul unei supravegheri corespunzătoare; și

(ii)  valorile activelor nete ale organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM), astfel cum sunt definite la articolul 1 alineatul (2) din Directiva 2009/65/CE(21);

12.  „date de tranzacție” înseamnă prețuri, rate, indici sau valori observabile care reprezintă tranzacții între contrapărți neafiliate pe o piață activă supusă forțelor cererii și ofertei;

13.  „instrument financiar” înseamnă oricare instrument dintre cele enumerate în secțiunea C din anexa I la Directiva 2014/65/UE, pentru care a fost făcută o cerere de admitere la tranzacționare într-un loc de tranzacționare, conform definiției de la articolul 4 alineatul (1) punctul 24 din Directiva 2014/65/UE, sau care este tranzacționat într-un loc de tranzacționare, conform definiției de la articolul 4 alineatul (1) punctul 24 din Directiva 2014/65/UE;

14.  „entitate supravegheată” înseamnă următoarele entități:

(a)  instituțiile de credit, astfel cum sunt definite la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2013/36/UE;

(b)  societățile de investiții, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 din Directiva 2014/65/UE;

(c)  întreprinderile de asigurare, astfel cum sunt definite la articolul 13 punctul 1 din Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului(22);

(d)  întreprinderile de reasigurare, astfel cum sunt definite la articolul 13 punctul (4) din Directiva 2009/138/CE;

(e)  OPCVM astfel cum sunt definite la articolul 1 alineatul (2) din Directiva 2009/65/CE(23);

(f)  administratorii fondurilor de investiții alternative (AFIA), astfel cum sunt definiți la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului(24);

(g)  contrapărțile centrale (CPC), astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului(25);

(h)  registrele centrale de tranzacții, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 2 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;

(i)  administratorii;

15.  „contract financiar” înseamnă:

(a)  orice contract de credit, astfel cum este definit la articolul 3 litera (c) din Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului(26);

(b)  orice contract de credit, astfel cum este definit la articolul 4 punctul 3 din Directiva 2014/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului(27);

16.  „fond de investiții” înseamnă FIA, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2011/61/UE sau OPCVM care se încadrează în domeniul de aplicare al Directivei 2009/65/CE;

17.  „organ de conducere” înseamnă structura de conducere, care include atribuții de supraveghere și de conducere, are autoritatea supremă în luarea deciziilor și este abilitată să stabilească strategia, obiectivele și direcția generală a entității;

18.  „consumator” înseamnă o persoană fizică care, în cadrul contractelor financiare care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament, acționează în scopuri care se află în afara activității sale comerciale, economice sau profesionale;

19.  „indice de referință al ratei dobânzii interbancare” înseamnă un indice de referință în care activul suport, în sensul punctului 1 litera (c) al prezentului articol, este rata la care băncile pot acorda împrumuturi altor bănci sau contracta împrumuturi de la alte bănci;

19a.  „indice de referință al cursului de schimb” înseamnă un indice de referință a cărui valoare este stabilită în raport cu prețul, exprimat într-o singură monedă, al unei monede sau al unui coș valutar;

20.  „indice de referință al mărfii” înseamnă un indice de referință în care activul suport, în sensul punctului 1 litera (c) al prezentului articol, este o marfă, în sensul articolului 2 punctul 2 din Regulamentul (CE) nr. 1287/2006 al Comisiei(28), cu excepția certificatelor de emisii menționate la punctul 11 din secțiunea C a anexei I la Directiva 2014/65/UE;

20a.  „risc aferent bazei” înseamnă riscul legat de exactitatea descrierii de către un indice de referință a realității economice sau de piață subiacente pe care indicele în cauză intenționează să o măsoare;

21.  „indice de referință critic” înseamnă

(a)  un indice de referință care nu se bazează pe date reglementate și a cărui valoare de referință depășește 500 de miliarde EUR, astfel cum este definit la articolul 13 alineatul (1); sau

(b)  un indice de referință a cărui încetare ar avea un impact negativ semnificativ asupra stabilității financiare, a bunei funcționări a piețelor și a economiei reale din unul sau mai multe state membre;

Un indice de referință critic are caracter „național” dacă efectele negative rezultate în urma încetării furnizării sale sau în urmai furnizării sale pe baza unei serii de contribuitori sau a unor date nereprezentative se limitează la un singur stat membru. În aceste cazuri, se aplică procedura prevăzută la articolul 13 alineatele (2a)-(2d).

Un indice de referință critic are caracter „european” dacă efectele negative rezultate în urma încetării furnizării sale sau în urmai furnizării sale pe baza unei serii de contribuitori sau a unor date nereprezentative nu se limitează la un singur stat membru. În aceste cazuri, se aplică procedura prevăzută la articolul 13 alineatele (2e), (2f) și (2g).

21a.  „indice de referință necritic” înseamnă un indice de referință care nu îndeplinește criteriile pentru a fi considerat indice de referință critic, conform articolului 13;

22.  „situată” înseamnă, în ceea ce privește o persoană juridică, statul membru sau țara terță în care se află sediul social al persoanei respective sau un alt sediu oficial al acesteia, iar în ceea ce privește o persoană fizică, statul membru sau țara terță în care persoana respectivă își are domiciliul fiscal;

22a.  „autoritate publică” înseamnă:

(a)  orice guvern sau administrație publică;

(b)  orice entitate sau persoană care îndeplinește funcții de administrație publică conform legislației naționale sau care deține responsabilități sau funcții publice sau care prestează servicii publice, inclusiv indici ai inflației, ai ocupării forței de muncă și ai activității economice, aflată sub controlul unei autorități publice sau guvernamentale.

(2)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 37 în vederea explicitării elementelor tehnice ale definițiilor prevăzute la alineatul (1), în special în vederea furnizării de detalii cu privire la ce anume constituie punerea la dispoziția publicului în scopul definirii unui indice. În actele delegate menționate, Comisia asigură definirea termenului „publicat” sau „pus la dispoziția publicului” astfel încât să aibă sensul de „pus la dispoziția publicului larg compus din utilizatori sau utilizatori potențiali”.

După caz, Comisia ține seama de evoluția pieței sau a tehnologilor și de convergența la nivel internațional a practicilor de supraveghere referitoare la indicii de referință.

(2a)  Comisia adoptă acte de punere în aplicare în vederea întocmirii unei liste a autorităților publice din Uniune menționate la alineatul (1) punctul 22a din prezentul articol și în vederea revizuirii acestei liste. Actele de punere în aplicare respective sunt adoptate în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 38 alineatul (2).

Articolul 4

Excluderea furnizorilor de indici care nu au cunoștință de utilizarea indicilor de referință pe care îi furnizează

▌Prezentul regulament nu se aplică unui furnizor de indici în ceea ce privește un indice ▌furnizat de acesta în cazul în care furnizorul de indici în cauză nu are cunoștință și nu ar putea în mod rezonabil să fi avut cunoștință de faptul că respectivul indice ▌este utilizat în scopurile menționate la articolul 3 alineatul (1) punctul 2.

TITLUL II

INTEGRITATEA ȘI FIABILITATEA INDICILOR DE REFERINȚĂ

Capitolul 1

Guvernanța și controlul administratorilor

Articolul 5

Cerințe în materie de guvernanță și de conflicte de interese

(1)  ▌Administratorul trebuie să dispună de mecanisme solide de guvernanță, care includ o structură organizațională clară, cu roluri și responsabilități bine definite, transparente și coerente pentru toți participanții implicați în furnizarea unui indice de referință.

Administratorul ia toate măsurile necesare pentru a identifica și a preveni sau gestiona conflictele de interese între el însuși, inclusiv managerii și angajații săi sau orice altă persoană fizică sau parte terță ale cărei servicii sunt puse la dispoziția sa sau se află sub controlul său, și contribuitori sau utilizatori și pentru a garanta că, în cazul în care este necesară exercitarea de puteri discreționare sau de decizie în procesul de elaborare a indicelui de referință, acest lucru se realizează în mod independent și corect.

(2a)  Furnizarea unui indice de referință este separată, din punct de vedere operațional, de orice altă parte a activității profesionale a administratorului care ar putea crea un conflict de interese real sau potențial. În cazul în care un administrator ar putea face obiectul unor conflicte de interese ca urmare a structurii sale de proprietate, a participațiilor majoritare sau a altor activități desfășurate de o entitate care deține drepturi de proprietate sau de control asupra administratorului sau de o entitate deținută sau controlată de către administrator sau de către oricare dintre afiliații săi, administratorul instituie o funcție de supraveghere independentă, care include o reprezentare echilibrată a unei serii de părți interesate, dacă acestea sunt cunoscute, de abonați și de contribuitori. În cazul în care astfel de conflicte nu pot fi gestionate în mod adecvat, administratorul încetează orice activitate sau relație care creează conflictele respective sau încetează elaborarea indicelui de referință.

(3a)  Administratorul publică sau divulgă toate conflictele de interese existente sau potențiale utilizatorilor indicelui de referință și autorității competente responsabile și, dacă este cazul, contribuitorilor, inclusiv conflictele de interese care rezultă din dreptul de proprietate sau de control asupra administratorului.

(3b)  Administratorul stabilește și aplică politici și proceduri adecvate, precum și mecanisme organizaționale eficiente pentru identificarea, divulgarea, gestionarea, atenuarea și evitarea conflictelor de interese în scopul protejării integrității și independenței procesului de stabilire a indicelui de referință. Aceste politici și proceduri sunt revizuite și actualizate periodic. Politicile și procedurile țin cont de conflictele de interese, de gradul de exercitare a puterilor discreționare în procesul de elaborare a indicelui de referință și de riscurile pe care le prezintă indicele de referință și le tratează în mod corespunzător. Politicile și procedurile:

(a)  asigură confidențialitatea informațiilor primite sau elaborate de către administrator, sub rezerva obligațiilor privind divulgarea și transparența prevăzute de prezentul regulament; și

(b)  tratează în mod special conflictele cauzate de dreptul de proprietate sau de control al administratorului sau cele cauzate de alte interese din grupul său sau de alte persoane care pot exercita influență sau control asupra administratorului în ceea ce privește stabilirea indicelui de referință.

(3c)  Administratorul se asigură că angajații și toate celelalte persoane fizice ale căror servicii sunt puse la dispoziția sa sau se află sub controlul său și care sunt direct implicate în furnizarea unui indice de referință:

(a)  au competențele, cunoștințele și experiența necesare pentru realizarea sarcinilor ce le sunt atribuite și fac obiectul unei gestionări și unei supravegheri efective;

(b)  nu fac obiectul unei influențe necuvenite sau al unor conflicte de interese, iar remunerarea și evaluarea performanței persoanelor respective nu creează conflicte de interese și nu afectează în alt mod integritatea procesului de elaborare a indicelui de referință;

(c)  nu au interese sau legături comerciale care să compromită funcțiile administratorului;

(d)  nu au dreptul să contribuie la elaborarea unui indice de referință prin participarea la licitații, oferte și tranzacții fie în nume propriu, fie în numele participanților pe piață; și

(e)  fac obiectul unor proceduri eficace de control al schimburilor de informații cu alți angajați și nu sunt implicate în activități care pot crea un risc de conflicte de interese.

(3d)  Administratorul stabilește proceduri specifice de control pentru a garanta integritatea și fiabilitatea angajatului sau a persoanei care elaborează indicele de referință; acestea ar putea include o aprobare internă de către conducere înainte de difuzarea indicelui de referință sau o măsură înlocuitoare adecvată, de exemplu, în cazul unui indice de referință actualizat pe parcursul aceleiași zile sau în timp real.

(3e)  Orice modificare nesemnificativă a indicelui de referință în raport cu dispozițiile vizate în prezentul articol nu se consideră a fi o încălcare a unui contract financiar sau a unui instrument financiar care se raportează la indicele de referință în cauză. În cazul unui indice de referință critic, autoritatea competentă responsabilă este abilitată să determine dacă o modificare este semnificativă sau nu.

Articolul 5a

Cerințe privind funcția de supraveghere

(1)  Administratorul instituie și menține o funcție de supraveghere permanentă și efectivă care să supravegheze toate aspectele legate de furnizarea indicilor săi de referință.

(2)  Administratorul elaborează și menține proceduri solide în ceea ce privește funcția sa de supraveghere, care sunt puse la dispoziția autorităților competente responsabile.

Principalele trăsături ale acestor proceduri includ:

(a)  mandatul funcției de supraveghere;

(b)  criteriile de selectare a membrilor funcției de supraveghere;

(c)  informații succinte privind participarea la orice consiliu sau comitet însărcinat cu funcția de supraveghere, împreună cu toate declarațiile de conflicte de interese și procesele pentru alegerea, nominalizarea sau destituirea și înlocuirea membrilor comitetului.

(3)  Funcția de supraveghere funcționează în mod independent și cuprinde responsabilitățile următoare, adaptate în funcție de complexitatea, utilizarea și vulnerabilitatea indicelui de referință:

(a)  revizuirea cel puțin o dată pe an a definiției și a metodologiei de elaborare a indicelui de referință;

(b)  supravegherea tuturor modificărilor aduse metodologiei aferente indicelui de referință și autorizarea administratorului să se consulte cu privire la astfel de modificări;

(c)  supravegherea cadrului de control al administratorului, a gestionării și exploatării indicelui de referință și, în cazul în care un indice de referință recurge la contribuitori, a codului de conduită menționat la articolul 9 alineatul (1);

(d)  reexaminarea și aprobarea procedurilor de încetare a indicelui de referință, inclusiv orice consultare cu privire la o încetare;

(e)  supravegherea oricărei părți terțe implicate în furnizarea indicelui de referință, inclusiv a agenților de calcul sau de difuzare;

(f)  evaluarea auditurilor sau a verificărilor interne și externe și monitorizarea punerii în aplicare a acțiunilor de remediere evidențiate în rezultatele acestor audituri;

(g)  în cazul în care indicele de referință recurge la contribuitori, monitorizarea datelor de intrare și a contribuitorilor, precum și a acțiunilor administratorului cu privire la contestarea sau validarea contribuțiilor cu date de intrare;

(h)  în cazul în care indicele de referință recurge la contribuitori, luarea de măsuri eficace cu privire la orice încălcare a codului de conduită; și

(i)  în cazul în care indicele de referință recurge la contribuitori, raportarea către autoritățile competente responsabile a oricărei abateri din partea contribuitorilor sau a administratorilor, de care are cunoștință funcția de supraveghere, precum și a oricăror date de intrare ce pot fi anormale sau suspecte.

(4)  Funcția de supraveghere este îndeplinită fie de un comitet separat, fie de alte organe adecvate de guvernanță.

ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare prin care să se stabilească caracteristicile funcției de supraveghere în ceea ce privește componența sa, precum și poziția sa în cadrul structurii organizaționale a administratorului, astfel încât să se asigure integritatea acestei funcții și lipsa conflictelor de interese.

ESMA separă diferitele tipuri de indici de referință și de sectoare, astfel cum se prevede în prezentul regulament, și ține seama de diferențele existente în ceea ce privește structura de proprietate și de control a administratorilor, natura, amploarea și complexitatea procesului de elaborare a indicelui de referință, precum și de riscul și impactul acestuia, inclusiv în contextul convergenței internaționale a practicilor de supraveghere în ceea ce privește cerințele de guvernanță aferente indicilor de referință.

ESMA transmite Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la [XXX].

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

(5)  Funcția de supraveghere poate acoperi mai mulți indici de referință furnizați de un administrator, cu condiția să respecte celelalte cerințe prevăzute la titlul I și la titlul IV.

(6)  Orice modificare nesemnificativă a indicelui de referință în raport cu dispozițiile vizate în prezentul articol nu se consideră a fi o încălcare a unui contract financiar sau a unui instrument financiar care se raportează la indicele de referință în cauză. În cazul unui indice de referință critic, autoritatea competentă responsabilă este abilitată să determine dacă o modificare este semnificativă sau nu.

Articolul 5b

Cerințe privind cadrul de control

(1)  Administratorul dispune de un cadru de control care garantează faptul că indicele de referință este furnizat și publicat sau pus la dispoziție în conformitate cu prezentul regulament.

(2)  Cadrul de control este proporțional cu nivelul conflictelor de interese identificate, cu puterile discreționare exercitate în procesul de elaborare a indicelui de referință și cu natura datelor de intrare ale indicelui de referință și include:

(a)  gestionarea riscului operațional;

(b)  procedurile pentru situații de urgență și procedurile de recuperare instituite pentru situația în care furnizarea indicilor de referință este perturbată.

(3)  În cazul în care datele de intrare nu sunt date privind tranzacțiile, administratorul:

(a)  stabilește măsuri pentru a asigura faptul că, în măsura posibilului, contribuitorii respectă codul de conduită menționat la articolul 9 alineatul (1) și standardele aplicabile în ceea ce privește datele de intrare;

(b)  stabilește măsuri pentru monitorizarea datelor de intrare, inclusiv monitorizarea datelor de intrare înainte de publicarea indicelui de referință și validarea datelor de intrare după publicarea acestuia, în vederea identificării erorilor și anomaliilor.

(4)  Cadrul de control este documentat, revizuit și actualizat după caz și este pus la dispoziția autorității competente responsabile și, la cerere, a utilizatorilor.

(5)  Orice modificare nesemnificativă a indicelui de referință în raport cu dispozițiile vizate în prezentul articol nu se consideră a fi o încălcare a unui contract financiar sau a unui instrument financiar care se raportează la indicele de referință în cauză. În cazul unui indice de referință critic, autoritatea competentă responsabilă este abilitată să determine dacă o modificare este semnificativă sau nu.

Articolul 5c

Cerințe privind cadrul de responsabilitate

(1)  Administratorul dispune de un cadru de responsabilitate care să includă ținerea evidenței, proceduri de audit și de verificare, precum și proceduri de tratare a plângerilor, care oferă dovada conformității cu cerințele prezentului regulament.

(2)  Administratorul instituie o funcție independentă internă sau externă, care să dispună de capacitatea necesară de a examina respectarea de către administrator a metodologiei de elaborare a indicelui de referință și a dispozițiilor prezentului regulament și de a prezenta rapoarte în acest sens.

(3)  În cazul indicilor de referință necritici, administratorul publică și menține o declarație de conformitate în care administratorul raportează cu privire la respectarea prezentului regulament. Declarația de conformitate vizează cel puțin cerințele prevăzute la Articolul 5 alineatele (1), (2a), (3b), (3c) și (3d), articolele 5a și 5b, articolul 5d literele (b)-(g), articolul 7 alineatul (1) literele (aa), (b), (ba), (bb), (bc) și (c), articolul 7 alineatele (2a), (3a) și (3b), articolul 7a, articolul 8 alineatele (1) și (2), articolul 9 alineatele (1) și (2), articolul 11 și articolul 17 alineatul (1).

În cazul în care administratorul nu respectă cerințele prevăzute la Articolul 5 alineatele (1), (2a), (3b), (3c) și (3d), articolele 5a și 5b, articolul 5d literele (b)-(g), articolul 7 alineatul (1) literele (aa), (b), (ba), (bb), (bc) și (c), articolul 7 alineatele (2a), (3a) și (3b), articolul 7a, articolul 8 alineatele (1) și (2), articolul 9 alineatele (1) și (2), articolul 11 și articolul 17 alineatul (1), în declarația de conformitate se indică în mod clar motivele pentru care administratorul în cauză găsește oportun să nu respecte dispozițiile menționate.

(4)  Administratorul unui indice de referință necritic desemnează un auditor extern independent care să examineze corectitudinea declarației de conformitate a administratorului și să prezinte un raport în acest sens. Un astfel de audit se efectuează cel puțin o dată la doi ani și ori de câte ori survin modificări semnificative ale indicelui de referință.

(5)  Administratorul pune la dispoziția autorității competente responsabile rezultatele auditurilor menționate la alineatul (4). Administratorul publică sau pune la dispoziția oricărui utilizator al indicelui de referință, la cerere, detaliile auditurilor menționate la alineatul (4). La cererea autorității competente responsabile sau a oricărui utilizator al indicelui de referință, administratorul publică sau pune la dispoziție detalii privind examinările menționate la alineatul (4).

(6)  Autoritatea competentă responsabilă poate să solicite administratorului informații suplimentare referitoare la indicii săi de referință necritici, în conformitate cu articolul 30, și/sau să transmită administratorului o recomandare cu privire la respectarea de către acesta a dispozițiilor vizate de declarația de conformitate, până când autoritatea competentă consideră că toate cerințele sale sunt pe deplin satisfăcute. Autoritatea competentă poate să publice recomandarea pe site-ul său de internet.

Articolul 5d

Cerințe privind păstrarea evidențelor

(1)  Administratorul ține evidența:

(a)  tuturor datelor de intrare;

(b)  tuturor cazurilor de exercitare de către administrator și, dacă este cazul, de către evaluatori a puterilor de apreciere sau discreționare pentru stabilirea indicelui de referință;

(c)  înregistrărilor privind neluarea în considerare a datelor de intrare, în special atunci când acestea corespund cerințelor din metodologia de stabilire a indicelui de referință, precum și motivele care stau la baza neluării în considerare a acestor date;

(d)  altor modificări ale procedurilor și metodologiilor standard sau abateri de la acestea, inclusiv celor făcute în timpul perioadelor de criză sau perturbare a pieței;

(e)  identităților transmițătorilor și a persoanelor fizice angajate de administratori pentru stabilirea indicilor de referință;

(f)  tuturor documentelor referitoare la contestații și

(g)  înregistrărilor comunicărilor pertinente dintre orice persoană angajată de administrator și contribuitori sau transmițători cu privire la indicele de referință.

(2)  Atunci când indicele de referință se bazează pe contribuții din partea contribuitorilor, contribuitorul ține, de asemenea, evidența comunicărilor pertinente, inclusiv cu alți contribuitori.

(3)  Administratorul păstrează evidențele prevăzute la alineatul (1) timp de cel puțin cinci ani, într-o formă care să facă posibilă reproducerea și înțelegerea integrală a calculelor aferente indicelui de referință și care să permită efectuarea unui audit sau unei evaluări a datelor de intrare, calculelor, deciziilor luate și a aprecierilor discreționare făcute. Înregistrările conversațiilor telefonice sau ale comunicațiilor electronice sunt furnizate la cerere persoanelor implicate în conversațiile sau comunicațiile respective și sunt păstrate pentru o perioadă de trei ani.

Articolul 5e

Tratarea plângerilor

Administratorul deține și publică proceduri scrise de primire, investigare și ținere a evidențelor privind plângerile formulate cu privire la procesul de calcul al administratorului. Un astfel de mecanism privind plângerile asigură faptul că:

(a)  administratorul dispune de un mecanism, descris în detaliu în cadrul unei politici scrise de tratare a plângerilor, prin care abonații indicelui pot depune plângeri cu privire la caracterul reprezentativ pentru valoarea de piață al calculului unui anumit indice de referință, propuneri de modificări ale calculului unui indice de referință, aplicarea metodologiei în legătură cu calculul unui anumit indice de referință și alte decizii editoriale legate de procedeele de calcul al indicelui de referință;

(b)  există o procedură și un calendar pentru soluționarea plângerilor;

(c)  plângerile formale formulate împotriva unui administrator și a personalului acestuia sunt cercetate de către administratorul respectiv în timp util și în mod imparțial;

(d)  investigația este desfășurată în mod independent față de personalul care ar putea fi implicat în obiectul plângerii;

(e)  administratorul vizează finalizarea rapidă a investigației sale.

Articolul 5f

Standardele tehnice de reglementare privind cerințele de guvernanță și control

ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica în detaliu și a calibra cerințele de guvernanță și control conform articolului 5 alineatele (2a) și (3a)-(3d), articolului 5a alineatele (2) și (3), articolului 5b alineatele (2) și (3) și articolului 5c alineatele (1)-(3). ESMA ia în considerare următoarele elemente:

(a)  evoluția indicilor de referință și a piețelor financiare având în vedere convergența la nivel internațional a practicilor de supraveghere în ceea ce privește cerințele de guvernanță aplicabile indicilor de referință;

(b)  caracteristicile specifice ale diferitelor tipuri de indici de referință și de administratori, inclusiv caracteristicile sectoriale și tipurile de date de intrare utilizate;

(c)  deosebirea dintre indicii de referință critici și necritici;

(d)  dacă cerințele sunt deja vizate parțial sau integral de alte cerințe de reglementare aplicabile, mai ales pentru indicii de referință bazați pe date reglementate, în special, dar nu în mod exclusiv, de cerințele prevăzute în Directiva 2014/65/UE sau în Regulamentul (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European și al Consiliului(29), pentru a se garanta că sunt evitate dublarea cerințelor și alte sarcini superflue pentru administratori.

ESMA înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la […].

Comisiei i se deleagă competența de a adopta standardele tehnice de reglementare prevăzute la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Articolul 6

Externalizarea

(1)  Administratorii nu externalizează funcții legate de furnizarea unui indice de referință astfel încât să afecteze semnificativ controlul administratorului asupra furnizării indicelui sau capacitatea autorității competente relevante de a supraveghea indicele de referință.

(3)  Atunci când un administrator externalizează către un furnizor de servicii funcții sau orice servicii sau activități relevante legate de furnizarea unui indice de referință, acesta rămâne pe deplin răspunzător de îndeplinirea tuturor obligațiilor care îi revin în temeiul prezentului regulament.

(3a)   În cazul în care are loc o externalizare, administratorul asigură îndeplinirea următoarelor condiții:

(a)  furnizorul de servicii are competența, capacitatea și toate autorizațiile cerute de lege pentru a îndeplini funcțiile, serviciile sau activitățile care îi sunt externalizate în mod responsabil și profesionist;

(b)  administratorul pune la dispoziția autorităților competente responsabile identitatea și sarcinile furnizorului de servicii care participă la procesul de stabilire a indicelui de referință;

(c)  administratorul ia măsuri corespunzătoare în cazul în care se pare că furnizorul de servicii nu se poate achita de sarcinile externalizate în mod eficace și în conformitate cu legislația și cu cerințele de reglementare aplicabile;

(d)  administratorul dispune de competențele de specialitate necesare pentru a supraveghea în mod eficace funcțiile externalizate și pentru a gestiona riscurile aferente externalizării;

(e)  furnizorul de servicii îi divulgă administratorului orice evoluție care ar putea avea un impact semnificativ asupra capacității sale de a îndeplini sarcinile externalizate în mod eficace și în conformitate cu legislația și cu cerințele de reglementare aplicabile;

(f)  furnizorul de servicii cooperează cu autoritatea competentă responsabilă în ceea ce privește activitățile externalizate, iar administratorul și autoritatea competentă responsabilă au acces efectiv la datele legate de activitățile externalizate, precum și la spațiile comerciale ale furnizorului de servicii, și autoritatea competentă responsabilă poate să își exercite aceste drepturi de acces;

(g)  administratorul poate rezilia acordurile încheiate în acest sens, în cazul în care este necesar;

(h)  administratorul ia măsuri rezonabile, inclusiv planuri de urgență, pentru a evita riscuri operaționale nejustificate legate de participarea furnizorului de servicii la procesul de stabilire a indicelui de referință.

Capitolul 2

Date de intrare, metodologie și semnalarea încălcărilor

Articolul 7

Date de intrare▌

(1)  Furnizarea unui indice de referință este reglementată de următoarele cerințe referitoare la datele de intrare▌:

(a)  Datele de intrare sunt date de tranzacție sau, dacă sunt mai oportune, date ce nu se bazează pe tranzacții, inclusiv oferte de prețuri și estimări ce pot fi verificate, cu condiția să reprezinte în mod exact și fiabil piața sau realitatea economică pe care indicele de referință este destinat să o măsoare▌.

(aa)  Datele de intrare menționate la litera (a) trebuie să poată fi verificate.

(b)  Administratorul obține datele de intrare de la un grup sau un eșantion fiabil și reprezentativ de contribuitori, astfel încât să garanteze faptul că indicele de referință rezultat este fiabil și reprezentativ pentru piața sau realitatea economică pe care indicele de referință este destinat să o măsoare▌.

(ba)  Administratorul utilizează doar datele de intrare ale contribuitorilor care respectă codul de conduită menționat la articolul 9.

(bb)  Administratorul ține o listă a persoanelor care îi pot furniza date de intrare și deține, printre altele, proceduri de evaluare a identității unui contribuitor și a eventualilor transmițători.

(bc)  Administratorul se asigură că contribuitorii furnizează toate datele de intrare pertinente, și

(c)  În cazul în care datele de intrare ale unui indice de referință nu constituie date de tranzacție și un contribuitor este parte la mai mult de 50 % din valoarea tranzacțiilor de pe piața pe care indicele de referință este destinat să o măsoare, administratorul verifică, dacă este posibil, dacă datele de intrare reprezintă o piață concurențială, guvernată de legea cererii și ofertei. În cazul în care administratorul constată că datele de intrare nu reprezintă o piață concurențială, guvernată de legea cererii și ofertei, acesta fie modifică datele de intrare, contribuitorii sau metodologia ▌pentru a se asigura că datele de intrare reprezintă o piață concurențială, guvernată de legea cererii și ofertei, fie încetează să furnizeze indicele de referință respectiv▌.

(2a)  Administratorul se asigură că controalele privind datele de intrare includ:

(a)  criterii care stabilesc cine poate contribui cu date de intrare către administrator și o procedură de selecție a contribuitorilor;

(b)  o procedură pentru a evalua datele de intrare ale contribuitorului și a împiedica contribuitorul să furnizeze alte date de intrare sau pentru a aplica contribuitorului, dacă este cazul, alte sancțiuni pentru neconformitate; și

(c)  o procedură pentru a valida datele de intrare, inclusiv în raport cu alți indicatori sau alte date, pentru a asigura integritatea și exactitatea acestora. Dacă un indice de referință îndeplinește criteriile prevăzute la articolul 14a, această cerință nu se aplică în cazul în care se poate asigura conformitatea în măsură rezonabilă.

(3a)  În cazul în care datele de intrare ale unui indice de referință sunt furnizate de funcția de front office, și anume de un departament, diviziune, grup sau personal al contribuitorilor sau de unul dintre afiliații acestora care efectuează o activitate de stabilire a prețurilor, tranzacționare, vânzare, marketing, publicitate, prospectare, structurare sau brokeraj, administratorul:

(a)  obține date din alte surse care confirmă respectivele date de intrare;

(b)  se asigură că contribuitorii dispun de proceduri interne adecvate de supraveghere și verificare care permit:

(i)  validarea datelor de intrare furnizate, inclusiv proceduri care prevăd revizuiri multiple efectuate de către personalul de conducere pentru a verifica datele de intrare și proceduri de aprobare internă de către conducere pentru transmiterea datelor de intrare;

(ii)  separarea fizică a angajaților din funcția de front office și superiorii lor ierarhici;

(iii)  luarea pe deplin în considerare a măsurilor de gestionare a conflictelor pentru a identifica, divulga, gestiona, atenua și evita stimulentele, existente sau potențiale, pentru a manipula sau influența în alt mod intrările de date, inclusiv prin politici de remunerare, precum și luarea în considerare a conflictelor de interese dintre activitățile de contribuție la datele de intrare și alte activități ale contribuitorului, afiliaților săi sau ale clienților acestora.

Dispozițiile de la literele (a) și (b) din primul paragraf se aplică indicilor de referință care îndeplinesc criteriile prevăzute la articolul 14a numai în cazul în care aceste dispoziții pot fi respectate în măsură rezonabilă.

(3b)  Orice modificare nesemnificativă a indicelui de referință în raport cu dispozițiile vizate în prezentul articol nu se consideră a fi o încălcare a unui contract financiar sau a unui instrument financiar care se raportează la indicele de referință în cauză. În cazul unui indice de referință critic, autoritatea competentă responsabilă este abilitată să determine dacă o modificare este semnificativă sau nu.

(3c)  ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica în detaliu procedurile interne de supraveghere și verificare ale unui contribuitor pe care administratorul le solicită, în conformitate cu alineatele (2a) și (3a), pentru a asigura integritatea și exactitatea datelor de intrare.

ESMA ține seama de principiul proporționalității în ceea ce privește indicii de referință necritici și cei ai mărfurilor, de particularitățile diferitelor tipuri de indici, în special ale celor bazați pe contribuții din partea entităților care îndeplinesc criteriile prevăzute la articolul 14a, de caracterul datelor de intrare, de faptul dacă cerințele sunt deja vizate, parțial sau integral, de alte cerințe de reglementare pertinente, în special, printre altele, de cerințele din Directiva 2014/65/UE sau din Regulamentul (UE) nr. 600/2014, pentru a se garanta că sunt evitate dublarea cerințelor și alte sarcini superflue pentru administratori, precum și de convergența la nivel internațional a practicilor de supraveghere în ceea ce privește indicii de referință.

ESMA transmite Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la [XXX].

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Articolul 7a

Metodologie

(1)  Pentru stabilirea indicelui de referință, administratorul utilizează o metodologie care:

(a)  este solidă și fiabilă;

(b)  cuprinde norme clare care identifică modul și momentul când pot fi exercitate puteri discreționare în stabilirea indicelui de referință respectiv;

(c)  este riguroasă, continuă și poate fi validată, incluzând testări ex-post;

(d)  este rezilientă și garantează faptul că indicele de referință poate fi calculat în cea mai mare varietate de situații posibile;

(e)  poate fi urmărită și verificată.

(2)  Atunci când elaborează metodologia privind indicele de referință, administratorul indicelui de referință:

(a)  ia în considerare factori precum dimensiunea și lichiditatea normală a pieței, transparența tranzacțiilor și pozițiile participanților pe piață, concentrarea pieței, dinamica pieței și capacitatea oricărui eșantion de a reprezenta piața sau realitatea economică pe care indicele de referință vizează să o măsoare;

(b)  determină ceea ce constituie o piață activă în sensul indicelui de referință respectiv și

(c)  stabilește gradul de prioritate pentru diferitele tipuri de date de intrare.

(3)   Administratorul adoptă și publică dispoziții clare care identifică circumstanțele în care cantitatea sau calitatea datelor de intrare se situează sub standardele necesare pentru ca metodologia să permită determinarea indicelui de referință în mod precis și fiabil și care descriu dacă și cum va fi calculat indicele de referință în astfel de circumstanțe.

(4)  Orice modificare nesemnificativă a indicelui de referință în raport cu dispozițiile vizate în prezentul articol nu se consideră a fi o încălcare a unui contract financiar sau a unui instrument financiar care se raportează la indicele de referință în cauză. În cazul unui indice de referință critic, autoritatea competentă responsabilă este abilitată să determine dacă o modificare este semnificativă sau nu.

Articolul 7b

Transparența metodologiei

(1)  Administratorul dezvoltă, exploatează și administrează în mod transparent datele și metodologia aferente indicelui de referință.

Administratorul publică, prin mijloace care asigură un acces ușor și echitabil:

(i)  metodologia utilizată pentru fiecare indice sau categorie de indici de referință; și

(ii)  procedura de consultare cu privire la orice propunere de modificare substanțială a metodologiei acestuia, precum și justificarea acestei modificări, incluzând definiția noțiunii de modificare substanțială și indicând momentul în care va informa utilizatorii cu privire la eventualele modificări.

(2)  În cazul în care un indice de referință îndeplinește criteriile prevăzute la articolul 14a, administratorul indicelui respectiv descrie și publică, în urma fiecărui calcul, în măsura în care acest lucru este rezonabil și fără a afecta publicarea corectă a indicelui de referință:

(a)  o explicație concisă, suficientă pentru a facilita înțelegerea de către abonații la indicele de referință și de către autoritatea competentă respectivă a modului de elaborare a calculelor, incluzând, cel puțin, dimensiunea și lichiditatea pieței fizice evaluate (cum ar fi numărul și volumul tranzacțiilor transmise), intervalul de volume și volumul mediu și gama de prețuri și prețul mediu, precum și procentele orientative ale fiecărui tip de date de intrare care au fost luate în considerare în cadrul unui calcul; se includ termeni referitori la metodologia de stabilire a prețului, precum „pe bază de tranzacții”, „pe bază de marjă” sau „interpolat sau extrapolat”; și

(b)  o explicație concisă a măsurii în care au fost exercitate puteri discreționare, precum și temeiul exercitării lor, incluzând, pentru orice calcul, eventuale decizii de a exclude date de intrare care respectau, în orice altă privință, cerințele metodologiei aplicabile pentru calculul în cauză, de a fundamenta prețurile pe marje sau pe interpolare ori extrapolare sau de a pondera ofertele la un nivel mai ridicat decât cel al tranzacțiilor încheiate.

(3)  În cazul în care această publicare nu ar fi compatibilă cu legislația aplicabilă în domeniul proprietății intelectuale, metodologia este pusă la dispoziția autorității competente responsabile.

(4)  În cazul în care metodologiei de stabilire a unui indice de referință critic i se aduce o modificare substanțială, administratorul respectiv înștiințează autoritatea competentă responsabilă cu privire la această modificare. Autoritatea competentă are la dispoziție 30 de zile pentru a aproba modificarea.

Articolul 7c

Standarde tehnice de reglementare privind datele de intrare și metodologia

ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza controalele ce trebuie efectuate în ceea ce privește datele de intrare, situațiile în care datele de tranzacție pot să nu fie suficiente și modul în care acest lucru poate fi demonstrat autorităților competente responsabile, precum și cerințele privind elaborarea de metodologii, făcând deosebirea între diferitele tipuri de indici de referință și sectoare stabilite în prezentul regulament. ESMA ia în considerare următoarele elemente:

(a)  evoluția indicilor de referință și a piețelor financiare, având în vedere convergența la nivel internațional a practicilor de supraveghere în ceea ce privește indicii de referință;

(b)  caracteristicile specifice ale diferiților indici de referință și tipuri de indici de referință;

(c)  principiul proporționalității în raport cu indicii de referință necritici;

(d)  vulnerabilitatea indicilor de referință la manipulare în contextul metodologiilor și al datelor de intrare utilizate;

(e)  disponibilitatea unor informații suficiente pentru utilizatori, astfel încât aceștia să înțeleagă cum este furnizat un indice de referință, pentru a-i putea evalua pertinența și adecvarea în calitate de referință;

(f)  dacă cerințele sunt deja sau nu vizate parțial sau integral de alte cerințe de reglementare aplicabile, mai ales pentru indicii de referință bazați pe date reglementate, în special, dar nu în mod exclusiv, de cerințele prevăzute în Directiva 2014/65/UE sau în Regulamentul (UE) nr. 600/2014, pentru a se garanta că sunt evitate dublarea cerințelor și alte sarcini superflue pentru administratori.

ESMA înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la […].

Comisiei i se deleagă competența de a adopta standardele tehnice de reglementare prevăzute la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Articolul 8

Semnalarea încălcărilor

(1)  Administratorul dispune de proceduri pentru personalul de conducere, pentru angajați și pentru orice alte persoane fizice ale căror servicii sunt puse la dispoziția sa sau se află sub controlul său, prin care aceștia să poată semnala la nivel intern încălcările prezentului regulament și ale altor dispoziții legislative aplicabile.

(2)  Administratorul dispune de proceduri pentru a semnala autorităților competente încălcările prezentului regulament și ale altor dispoziții legislative aplicabile.

Capitolul 3

Codul de conduită și cerințe impuse contribuitorilor

Articolul 9

Codul de conduită

(1)  În cazul în care un indice de referință se bazează pe datele de intrare de la contribuitori, administratorul elaborează, în colaborare cu contribuitorii, atunci când este posibil, un cod de conduită pentru fiecare indice de referință, indicând în mod clar responsabilitățile ▌contribuitorilor cu privire la contribuțiile cu date de intrare și se asigură că transmițătorii confirmă faptul că respectă codul de conduită și reconfirmă acest lucru în eventualitatea unor modificări aduse codului.

(2)  Codul de conduită include cel puțin următoarele elemente:

(a)  o descriere clară a datelor de intrare care urmează să fie furnizate, precum și a cerințelor necesare pentru a garanta că datele de intrare sunt furnizate în conformitate cu articolele 7 și 8;

(b)  politici prin care să se garanteze faptul că contribuitorii furnizează toate datele de intrare pertinente și

(c)  sistemele și controalele pe care contribuitorul trebuie să le instituie, inclusiv:

(i)  proceduri pentru transmiterea datelor de intrare, inclusiv cerințe referitoare la obligația contribuitorului de a menționa dacă datele de intrare sunt date privind tranzacțiile și dacă datele de intrare respectă cerințele administratorului;

(ii)  politici privind exercitarea de puteri discreționare la furnizarea datelor de intrare;

(iii)  eventuale cerințe privind validarea datelor de intrare înainte de a fi furnizate administratorului;

(iv)  politici privind păstrarea evidențelor;

(v)  cerințe de semnalare a oricăror date de intrare suspecte;

(vi)  cerințe privind gestionarea conflictelor.

(2a)  Administratorul poate elabora un cod unic de conduită pentru fiecare categorie de indici de referință pe care îi furnizează.

(2b)  În termen de 20 zile de la data aplicării deciziei de a include un indice de referință critic în lista menționată la articolul 13 alineatul (1), administratorul respectivului indice de referință critic notifică codul de conduită autorității competente responsabile. Autoritatea competentă responsabilă verifică, în termen de 30 zile, dacă conținutul codului de conduită respectă cerințele prezentului regulament.

(3)  ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare prin care să se ofere precizări suplimentare cu privire la elementele codului de conduită menționate la alineatul (2) pentru diferitele tipuri de indici de referință, pentru a ține seama de evoluțiile indicilor de referință și ale piețelor financiare.

La elaborarea proiectelor de standarde tehnice de reglementare, ESMA ține cont de principiul proporționalității în raport cu diferitele caracteristici ale indicilor de referință și ale contribuitorilor, în special în ceea ce privește diferențele legate de datele de intrare și metodologiile aplicate, riscurile de manipulare a datelor de intrare și convergența la nivel internațional a practicilor de supraveghere în ceea ce privește indicii de referință. ESMA se consultă cu ACER în ceea ce privește aplicabilitatea codurilor de conduită, îndeosebi în raport cu indicii de referință pertinenți.

ESMA transmite Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la [XXX].

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Articolul 11

Cerințe pentru contribuitorii supravegheați

(1)  Cerințele în materie de guvernanță și control stabilite la alineatele (2a) și (3) se aplică unui contribuitor supravegheat care furnizează date de intrare pentru un indice de referință critic.

(2)  Un contribuitor supravegheat dispune de sisteme și controale eficiente pentru a asigura integritatea și fiabilitatea tuturor contribuțiilor cu date de intrare furnizate administratorului, inclusiv:

(a)  controale privind persoanele care pot să transmită date de intrare unui administrator, inclusiv, în limitele proporționalității, un proces de aprobare de către o persoană fizică superioară ierarhic transmițătorului;

(b)  formare profesională adecvată pentru transmițători, acoperind cel puțin prezentul regulament și Regulamentul (UE) nr. 596/2014;

(c)  măsuri de gestionare a conflictelor, inclusiv separarea organizatorică a angajaților, dacă este cazul, și examinarea modalităților de înlăturare a factorilor, creați prin politici de remunerare, ce pot induce manipularea unui indice de referință;

(d)  păstrarea înregistrărilor comunicațiilor referitoare la furnizarea de date de intrare, pentru o perioadă de timp corespunzătoare;

(e)  păstrarea evidențelor ce țin de expunerea comercianților individuali care efectuează tranzacții și a unităților de tranzacționare la instrumente care se raportează la un indice de referință, în scopul de a facilita auditurile și investigațiile și în scopul gestionării conflictelor de interese;

(f)  păstrarea evidențelor legate de auditurile interne și externe.

(2a)  În cazul în care datele de intrare nu sunt date de tranzacții sau oferte ferme de preț, contribuitorii supravegheați stabilesc, pe lângă sistemele și controalele menționate la alineatul (2), politici privind utilizarea aprecierilor sau exercitarea puterii discreționare și păstrează evidențe privind argumentele care stau la baza acestor aprecieri sau puteri discreționare, în limitele proporționalității, ținând seama de natura indicelui de referință și a datelor de intrare.

(3)  Un contribuitor supravegheat cooperează pe deplin cu administratorul și cu autoritatea competentă relevantă în ceea ce privește auditul și supravegherea furnizării unui indice de referință, inclusiv în sensul prevederilor stabilite la articolul 5c alineatul (3), și pune la dispoziție informațiile și evidențele ținute în conformitate cu alineatele (2) și (2a).

(4)  ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a aduce precizări suplimentare referitoare la cerințele în materie de sisteme și controale prevăzute la alineatele (2), (2a) și (3) pentru diferitele tipuri de indici de referință.

ESMA transmite Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la [XXX].

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

TITLUL III

CERINȚE PENTRU INDICI DE REFERINȚĂ CRITICI

Capitolul 1

Date reglementate

Articolul 12a

Date reglementate

În cazul în care indicii de referință sunt stabiliți prin aplicarea unei formule datelor prezentate la articolul 3 alineatul (1) punctul 11 subpunctul (i) sau (ii), articolul 7 alineatul (1) literele (b), (ba) și (c), articolul 7 alineatele (2a) și (3a), articolul 8 alineatele (1) și (2), precum și la articolele 9, 11 și 13a nu se aplică la furnizarea indicilor de referință respectivi și nici la contribuția cu date pentru aceștia. Articolul 5d alineatul (1) litera (a) nu se aplică la furnizarea indicilor de referință respectivi cu privire la datele de intrare care sunt furnizate în totalitate conform articolului 3 alineatul (1) punctul 11. Aceste cerințe nu se aplică nici în sensul articolului 5c alineatul (3).

Capitolul 2

Indici de referință critici

Articolul 13

Indici de referință critici

(1)  Un indice de referință, care nu se bazează pe date reglementate, este considerat indice de referință critic în următoarele situații:

(a)  indicele de referință este utilizat ca referință pentru instrumentele financiare și contractele financiare care au o valoare medie de cel puțin 500 000 000 000 EUR, măsurată în cursul unei perioade de timp adecvate;

(b)  un indice de referință este recunoscut ca fiind critic în conformitate cu procedura prevăzută la alineatele (2a), (2c) și (2e)-(2g).

ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru:

—  a preciza modul de calcul al valorii de piață a instrumentelor financiare;

—  a preciza modul de calcul al valorii noționale brute a instrumentelor derivate;

—  a preciza timpul necesar pentru a măsura în mod adecvat valoarea indicelui de referință;

—  a revizui pragul de 500 000 000 000 EUR cel puțin o dată la [trei] ani după data intrării în vigoare a prezentului regulament.

ESMA transmite Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la [XXX].

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

(2a)  O autoritate competentă dintr-un stat membru poate considera că un indice de referință administrat în cadrul jurisdicției sale este critic atunci când are o valoare noțională medie mai mică decât cuantumul stabilit la alineatul (1) primul paragraf litera (a), în cazul în care aceasta consideră că încetarea acestui indice de referință ar avea un impact negativ semnificativ asupra integrității piețelor, stabilității financiare, consumatorilor, economiei reale sau finanțării gospodăriilor și societăților din jurisdicția sa. În acest caz, autoritatea competentă înștiințează ESMA cu privire la decizia sa în termen de cinci zile.

(2b)  În termen de 10 zile de la primirea înștiințării prevăzute la alineatul (2a) din prezentul articol, ESMA publică înștiințarea pe site-ul său de internet și actualizează registrul menționat la articolul 25a.

(2c)  În cazul în care o autoritate competentă de la nivel național consideră că o decizie luată în temeiul alineatului (2a) de către o altă autoritate competentă din Uniune va avea un impact negativ semnificativ asupra stabilității pieței financiare, economiei reale sau a contribuitorilor supravegheați la indicele de referință corespunzător din jurisdicția sa, aceasta solicită autorității competente naționale în cauză să își reexamineze decizia. Autoritatea competentă care a adoptat decizia respectivă în temeiul alineatului (2a) informează autoritatea competentă solicitantă cu privire la răspunsul său în termen de 30 de zile de la primirea cererii.

(2d)  În absența unui acord între autoritățile competente, autoritatea competentă solicitantă poate sesiza ESMA. În termen de 60 de zile de la primirea sesizării, ESMA ia măsuri în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

(2e)  În cazul în care o autoritate competentă dintr-un stat membru sau ESMA consideră că un indice de referință administrat în alt stat membru, cu o valoare noțională medie mai mică decât cuantumul stabilit la alineatul (1) primul paragraf litera (a), ar trebui să fie, totuși, considerat critic dat fiind faptul că încetarea acestui indice de referință ar avea un impact negativ semnificativ asupra integrității piețelor, stabilității financiare, consumatorilor, economiei reale sau finanțării gospodăriilor și societăților din jurisdicția sa, aceasta solicită autorității naționale competente a administratorului indicelui de referință în cauză să clasifice indicele de referință ca fiind critic. Autoritatea competentă a administratorului indicelui de referință în cauză informează autoritatea competentă solicitantă cu privire la răspunsul său în termen de 30 de zile de la primirea cererii.

(2f)  În urma procedurii prevăzute la alineatul (2e) și în absența unui acord între autoritățile competente, autoritatea competentă solicitantă poate sesiza ESMA. Aceasta transmite o evaluare documentată a impactului pe care îl va avea încetarea indicelui de referință în jurisdicția sa, care cuprinde cel puțin următoarele elemente:

(a)  gama de utilizări, în ceea ce privește participanții pe piață, precum și utilizarea pe piețele cu amănuntul;

(b)  disponibilitatea unui instrument fezabil, determinat de piață, care să înlocuiască indicele de referință;

(c)  valoarea instrumentelor financiare și a contractelor financiare care utilizează ca referință indicele în cauză în statul membru respectiv și importanța acestuia în ceea ce privește produsul național brut al statului membru respectiv;

(d)  concentrarea în ceea ce privește utilizarea și, dacă este cazul, contribuția la indicele de referință între statele membre;

(e)  orice alt indicator pentru a evalua impactul potențial al întreruperii sau al lipsei de fiabilitate a indicelui de referință asupra integrității piețelor, stabilității financiare sau finanțării întreprinderilor și gospodăriilor din statul membru respectiv.

În cazul în care autoritatea competentă solicitantă este ESMA, aceasta își analizează solicitarea și emite un aviz obligatoriu.

(2g)  În termen de [10] săptămâni de la primirea înștiințării menționate la alineatul (2d) și după consultarea CERS și a altor autorități competente responsabile de la nivel național, ESMA emite un aviz obligatoriu privind caracterul critic al indicelui de referință. ESMA își transmite avizul Comisiei, autorităților naționale competente și administratorului, împreună cu rezultatele consultărilor. ESMA își bazează avizul pe criteriile enumerate la alineatul (2f) și pe alte criterii pertinente.

(2h)  După ce se stabilește că un indice este considerat „criticˮ, se instituie colegiul autorităților competente, în conformitate cu articolul 34.

Colegiul autorităților competente solicită informațiile necesare pentru acordarea autorizației care să permită furnizarea acestui indice de referință în condițiile suplimentare impuse de prezentul regulament, dat fiind caracterul critic al indicelui, în conformitate cu articolul 23.

(2i)  Colegiul autorităților competente revizuiește cel puțin o dată la doi ani indicii de referință clasificați anterior drept „critici”.

(2j)  În cazuri excepționale, statele membre pot impune oricărui administrator de indice de referință cerințe suplimentare în ceea ce privește chestiunile vizate la prezentul articol.

Articolul 13a

Administrarea obligatorie a unui indice de referință critic

(1)  În cazul în care administratorul unui indice de referință critic intenționează să nu mai producă indicele de referință critic respectiv, acesta:

(a)  își notifică imediat autoritatea competentă; și

(b)  în termen de patru săptămâni de la notificare, transmite o analiză a modului în care indicele de referință urmează să fie transferat unui nou administrator; sau

(c)  în termen de patru săptămâni de la notificare, transmite o analiză a modului în care urmează să fie încetată producerea indicelui de referință, ținând cont de procedura prevăzută la articolul 17 alineatul (1).

Pe parcursul acestei perioade, administratorul nu încetează producerea indicelui de referință.

(2)  La primirea analizei administratorului prevăzute la alineatul (1), în termen de patru săptămâni, autoritatea competentă:

(a)  informează ESMA; și

(b)  realizează propria analiză a modului în care indicele de referință urmează să fie transferat unui nou administrator sau a modului în care urmează să fie încetată producerea acestuia, ținând cont de procedura administratorului pentru încetarea indicelui de referință, stabilită conform articolului 17 alineatul (1).

Pe parcursul acestei perioade, administratorul nu încetează producerea indicelui de referință.

(3)  După finalizarea analizei prevăzute la alineatul (2), autoritatea competentă poate obliga administratorul să continue publicarea indicelui de referință până la momentul în care:

(a)  furnizarea indicelui de referință a fost transferată unui nou administrator; sau

(b)  se poate înceta producerea indicelui de referință fără a provoca perturbări; sau

(c)  indicele de referință nu mai este critic.

Autoritatea competentă poate obliga administratorul să publice în continuare indicele de referință pentru o perioadă limitată, care să nu depășească șase luni și pe care autoritatea competentă o poate prelungi, dacă este necesar, cu până la încă șase luni.

Articolul 13b

Atenuarea puterii de piață a administratorilor indicilor de referință critici

(1)  Întrucât controlează furnizarea indicelui de referință critic, administratorul trebuie să țină seama de principiile integrității pieței și ale continuității indicelui de referință, inclusiv de nevoia de securitate juridică pentru contractele care se raportează la indicele de referință.

(2)  Atunci când furnizează indicele de referință critic pentru a fi utilizat într-un contract financiar sau într-un instrument financiar, administratorul asigură emiterea de autorizații pentru indicele de referință, precum și de informații cu privire la acesta, tuturor utilizatorilor în mod echitabil, rezonabil și nediscriminatoriu, astfel cum se prevede la articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014.

Articolul 14

Contribuție obligatorie la un indice de referință critic

(1)  Administratorul unuia sau mai multor indici de referință critici bazați pe date furnizate de contribuitori, care sunt în majoritate entități supravegheate, prezintă autorității sale competente, o dată la doi ani, o evaluare a capacității fiecărui indice de referință critic pe care îl furnizează de a măsura piața sau realitatea economică subiacentă.

(2)  În cazul în care unul sau mai mulți contribuitori supravegheați la un indice de referință critic intenționează să înceteze să contribuie cu date de intrare la indicele critic respectiv, aceștia înștiințează fără întârziere în scris administratorul indicelui de referință și autoritatea competentă responsabilă. În termen de 14 de zile de la primirea unei astfel de înștiințări, administratorul informează autoritatea competentă și prezintă o evaluare a implicațiilor încetării pentru capacitatea indicelui de referință de a măsura piața sau realitatea economică subiacentă. Administratorul informează, de asemenea, și ceilalți contribuitori supravegheați la indicele de referință critic cu privire la înștiințarea de încetare a contribuțiilor și încearcă să determine dacă și alți contribuitori intenționează să își înceteze contribuțiile.

Autoritatea competentă informează fără întârziere colegiul autorităților competente și efectuează, într-un interval de timp rezonabil, o evaluare proprie a implicațiilor încetării. Autoritatea competentă este abilitată să solicite contribuitorilor care au înștiințat-o cu privire la intenția lor de a înceta să contribuie cu date de intrare la un indice de referință critic să continue să contribuie cu date de intrare până în momentul în care autoritatea competentă își finalizează evaluarea.

(3)  În cazul în care autoritatea competentă consideră că reprezentativitatea unui indice de referință critic este pusă în pericol, aceasta are competența de:

(a)  a solicita entităților supravegheate, în conformitate cu alineatul (4), inclusiv entităților care nu sunt încă contribuitoare la indicele de referință critic vizat, să furnizeze date de intrare administratorului în conformitate cu metodologia, codul de conduită sau alte norme prevăzute. Această cerință rămâne în vigoare pentru o perioadă de tranziție adecvată, în funcție de durata medie a contractelor care se raportează la indicele de referință în cauză, însă fără a depăși 12 luni de la data la care a fost luată decizia inițială de a face contribuțiile obligatorii;

(b)  în urma unei analize, conform alineatului (6), a perioadei de tranziție menționate la litera (a) din prezentul alineat, autoritatea competentă responsabilă va avea opțiunea de a prelungi perioada de contribuții obligatorii cu cel mult 12 luni;

(c)  a stabili data până la care datele de intrare sunt furnizate, fără a obliga entitățile supravegheate să tranzacționeze sau să se angajeze să tranzacționeze;

(d)  a obliga administratorul să modifice codul de conduită, metodologia sau alte norme aferente indicelui de referință critic pentru a spori gradul de reprezentativitate și de fiabilitate al indicelui, după consultarea administratorului;

(e)  a obliga administratorul să elaboreze și să pună la dispoziția utilizatorilor indicelui de referință un raport scris referitor la măsurile pe care intenționează să le adopte administratorul în scopul creșterii reprezentativității și fiabilității indicelui.

(4)  Entitățile supravegheate menționate la alineatul (3) sunt stabilite de autoritatea competentă a administratorului, cu sprijinul autorității competente a entităților supravegheate, pe baza proporției participării entității supravegheate pe piața pe care indicele de referință vizează să o măsoare, precum și a competențelor de specialitate ale contribuitorului și a capacității sale de a contribui cu date de intrare de o calitate adecvată. Se ține seama în mod corespunzător de existența unor indici de referință alternativi adecvați, pe care să-i poată prelua contractele financiare și instrumentele financiare care se raportează la indicele de referință critic.

(5)  În cazul în care un indice de referință este considerat critic, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 13 alineatele (2a)-(2d), autoritatea competentă a administratorului are competența de a solicita contribuția cu date de intrare în conformitate cu alineatul (3) literele (a), (b) și (c) din prezentul articol doar de la contribuitorii supravegheați situați pe teritoriul statului său membru.

(5a)  Autoritatea competentă a unei entități supravegheate menționate la alineatul (3) sprijină autoritatea competentă a administratorului în aplicarea măsurilor luate în conformitate cu alineatul (3).

(5b)  Până la sfârșitul perioadei de tranziție menționate la alineatul (3) litera (a), autoritatea competentă a administratorului, în colaborare cu colegiul autorităților competente, analizează necesitatea de a menține în vigoare măsurile prevăzute la alineatul (3) litera (a) și își prezintă concluziile sub forma unui raport scris. Autoritatea competentă a administratorului revocă măsurile în cazul în care:

(a)  consideră că indicele de referință poate fi menținut și după ce contribuitorii obligați să furnizeze date de intrare încetează să mai contribuie;

(b)  consideră că, dacă ar fi revocată această competență, este probabil ca contribuitorii să furnizeze în continuare date de intrare pentru o perioadă de cel puțin un an;

(c)  în urma consultării contribuitorilor și a utilizatorilor, consideră că există un substitut acceptabil al indicelui de referință, iar utilizatorii indicelui de referință critic pot trece la acest substitut cu costuri minime. Această trecere nu se consideră drept o încălcare a unui contract existent; sau

(d)  consideră că nu pot fi identificați contribuitori alternativi corespunzători și că încetarea contribuțiilor de la entitățile supravegheate respective ar afecta indicele de referință suficient ca să fie necesară încetarea treptată a indicelui de referință.

În cazurile prevăzute la primul paragraf literele (a) și (b), entitățile supravegheate care intenționează să-și înceteze contribuțiile fac acest lucru la aceeași dată, care urmează să fie stabilită de autoritatea competentă a administratorului, fără însă a depăși perioadele prevăzute la alineatul (3) litera (b).

(5c)  În cazul în care un indice de referință critic urmează să fie încetat, fiecare contribuitor supravegheat la indicele de referință critic continuă să contribuie cu date de intrare pentru o perioadă de timp adecvată, stabilită de autoritatea competentă, fără însă a depăși perioadele prevăzute la alineatul (3) litera (b). Orice modificare sau trecere la un alt indice de referință nu se consideră drept o încălcare a unui contract existent.

(5d)  Administratorul înștiințează autoritatea competentă responsabilă, în cel mai scurt timp posibil din punct de vedere practic, în cazul în care un contribuitor încalcă cerințele de la alineatul (2).

Articolul 14a

Indici de referință ai mărfurilor bazați pe contribuții din partea entităților nesupravegheate

În cazul în care un indice de referință al mărfurilor se bazează pe date transmise de contribuitori a căror majoritate nu sunt entități supravegheate și au ca activitate principală furnizarea de servicii de investiții în sensul Directivei 2014/65/UE sau activități bancare în sensul Directivei 2013/36/UE, articolele 5a, 5b, 5c alineatele (1) și (2), 5d alineatul (2), 7 alineatul (1) literele (ba) și (bc) și articolul 9 nu se aplică.

TITLUL IV

TRANSPARENȚĂ ȘI PROTECȚIA CONSUMATORILOR

Articolul 15

Declarația privind indicele de referință

(1)  În termen de două săptămâni de la includerea în registrul menționat la articolul 25a, un administrator publică o declarație privind indicele de referință pentru fiecare indice de referință sau, dacă este cazul, pentru fiecare categorie de indici de referință elaborați și publicați în vederea autorizării ori a înregistrării sau în vederea aprobării în temeiul articolului 21b ori a recunoașterii în temeiul articolului 21a. Administratorul în cauză actualizează declarația privind indicele de referință pentru fiecare indice de referință sau pentru fiecare categorie de indici de referință cel puțin o dată la doi ani. Declarația:

(a)  definește în mod clar și neechivoc piața sau realitatea economică măsurată de indicele de referință și situațiile în care această măsură poate deveni nefiabilă;

(c)  stabilește ▌în mod clar și neechivoc elementele indicelui de referință cu privire la care ar putea fi exercitate puteri discreționare și criteriile aplicabile exercitării acestor puteri discreționare ▌;

(d)  prevede posibilitatea ca anumiți factori, inclusiv factori externi care sunt în afara controlului administratorului, pot face necesară modificarea indicelui de referință sau încetarea furnizării acestuia; și

(e)  recomandă ca orice contract financiar sau alt instrument financiar care se raportează la indicele de referință să poată face față sau să abordeze în alt mod posibilitatea modificării indicelui de referință sau a încetării furnizării acestuia.

(2)  Declarația privind indicele de referință cuprinde cel puțin următoarele elemente:

(a)  definițiile tuturor termenilor esențiali legați de indicele de referință;

(b)  argumentele care justifică adoptarea metodologiei de elaborare a indicelui de referință și a procedurilor pentru revizuirea și aprobarea metodologiei;

(c)  criteriile și procedurile utilizate pentru a stabili indicele de referință, inclusiv o descriere a datelor de intrare, prioritatea acordată diferitor tipuri de date de intrare, datele minime necesare pentru stabilirea unui indice de referință, utilizarea eventualelor modele sau metode de extrapolare și a eventualelor proceduri de reechilibrare a elementelor unui indicator al indicelui de referință;

(d)  controalele și normele care reglementează exercitarea puterii discreționare sau a puterii de apreciere de către administrator sau de către contribuitori, pentru a asigura coerența în utilizarea unei astfel de puteri discreționare sau de apreciere;

(e)  procedurile care reglementează stabilirea indicelui de referință în perioadele de criză sau în perioadele în care sursele de date privind tranzacțiile ar putea fi insuficiente, inexacte sau nefiabile și posibilele limitări ale indicelui de referință în astfel de perioade;

(f)  procedurile pentru remedierea erorilor apărute în ceea ce privește datele de intrare sau stabilirea indicelui de referință, inclusiv cazurile în care va fi necesară recalcularea acestuia; și

(g)  identificarea limitărilor potențiale ale unui indice de referință, inclusiv ale funcționării acestuia pe piețe nelichide sau fragmentate, precum și posibila concentrare a intrărilor.

Articolul 17

Încetarea furnizării unui indice de referință

(1)  Administratorul publică, alături de declarația privind indicele de referință menționată la articolul 15, o procedură privind măsurile pe care trebuie să le întreprindă în cazul modificărilor aduse unui indice de referință sau al încetării furnizării acestuia ori în cazul încetării recunoașterii unui indice de referință în conformitate cu articolul 21a sau a aprobării în conformitate cu articolul 21b. Această procedură este inclusă și în codul de conduită menționat la articolul 9 alineatul (1). Procedura poate fi elaborată, dacă este cazul, pentru categorii de indici de referință și este actualizată și publicată ori de câte ori are loc o modificare semnificativă.

(2)  Entitățile supravegheate care utilizează un indice de referință trebuie să prezinte și să mențină planuri scrise solide, în care să prevadă măsurile pe care le-ar întreprinde în cazul în care indicele de referință se modifică în mod semnificativ sau încetează să mai fie furnizat. Atunci când este fezabil și oportun, în aceste planuri este identificat unul sau mai mulți indici de referință alternativi care ar putea fi utilizați drept referințe, indicându-se motivul pentru care acești indici de referință ar reprezenta alternative adecvate. Entitățile supravegheate furnizează autorității competente relevante aceste planuri, la cerere și, dacă este posibil, le reflectă în relația contractuală cu clienții.

Articolul 17a

Caracterul adecvat al unui indice de referință

Administratorul asigură exactitatea indicelui de referință în ceea ce privește descrierea pieței sau a realității economice pe care indicele de referință intenționează să o măsoare, în conformitate cu cerințele referitoare la declarația privind indicii de referință stabilite la articolul 15.

ESMA publică orientări în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 la șase luni după intrarea în vigoare a prezentului regulament, prin care stabilește definiția noțiunii de „adecvat” în ceea ce privește nivelurile acceptabile ale riscului aferent bazei.

Cel târziu în decembrie 2015, Comisia publică un raport în care analizează practicile existente pentru gestionarea riscului aferent bazei în contractele financiare, în raport cu utilizarea indicilor de referință precum rata dobânzii interbancare și cursul de schimb, și în care evaluează dacă măsurile privind desfășurarea activității prevăzute în Directiva 2008/48/CE și în Directiva 2014/17/UE sunt suficiente pentru atenuarea riscului aferent bazei legat de indicii de referință utilizați în contractele financiare.

TITLUL V

UTILIZAREA INDICILOR DE REFERINȚĂ FURNIZAȚI DE ADMINISTRATORII AUTORIZAȚI ORI ÎNREGISTRAȚI SAU DE ADMINISTRATORII DIN ȚĂRI TERȚE

Articolul 19

Utilizarea unui indice de referință

(1)   O entitate supravegheată poate utiliza un indice de referință sau o combinație de indici de referință în Uniune pentru a raporta la aceștia un instrument financiar sau un contract financiar ▌în cazul în care aceștia sunt furnizați de către un administrator autorizat ori înregistrat în conformitate cu articolul 23 ori, respectiv, 23a sau de un administrator situat pe teritoriul unei țări terțe în temeiul articolelor 20, 21a ori 21b.

(2)  În cazul în care obiectul unui prospect care urmează să fie publicat în conformitate cu Directiva 2003/71/CE sau Directiva 2009/65/CE îl reprezintă valorile mobiliare sau alte investiții care se raportează la un indice de referință, emitentul, ofertantul sau persoana care solicită admiterea de a tranzacționa pe o piață reglementată se asigură că prospectul cuprinde, de asemenea, informații clare și vizibile care să precizeze dacă indicele de referință a fost înregistrat sau este furnizat de către un administrator înregistrat în registrul public menționat la articolul 25a din prezentul regulament.

(3)  ESMA retrage sau aliniază în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol alineatele (49)-(62) din orientările ESMA pentru autoritățile competente și societățile de administrare a OPCVM-urilor, orientările privind ETF și alte aspecte legate de OPCVM(30).

Articolul 20

Echivalența

(1)  Indicii de referință furnizați de un administrator situat într-o țară terță pot fi utilizați de către entitățile supravegheate din Uniune, cu condiția să fie îndeplinite următoarele condiții, cu excepția cazului în care se aplică articolul 21a sau articolul 21b:

(a)  Comisia a adoptat o decizie de echivalare, în conformitate cu alineatul (2) sau alineatul (2a);

(b)  administratorul este autorizat sau înregistrat în țara terță respectivă și este supus supravegherii în țara terță respectivă;

(c)  administratorul a informat ESMA cu privire la consimțământul său ca indicii de referință pe care îi furnizează sau i-ar putea furniza să fie utilizați de către entitățile supravegheate din Uniune▌;

(d)  administratorul este înregistrat în mod corespunzător, în conformitate cu articolul 25a; și

(e)  mecanismele de cooperare menționate la alineatul (3) al prezentului articol sunt operaționale.

(2)  Comisia poate adopta o decizie în care să declare că cadrul juridic și practicile de supraveghere dintr-o țară terță garantează faptul că:

(a)  administratorii autorizați sau înregistrați în țara terță respectivă respectă cerințe obligatorii, care sunt echivalente cu cerințele care decurg din prezentul regulament, ținând cont, în special, de cazul în care cadrul juridic și practicile de supraveghere dintr-o țară terță asigură conformitatea cu principiile IOSCO privind indicii financiari de referință, publicate la 17 iulie 2013, și cu principiile IOSCO pentru agențiile de raportare a prețurilor la petrol, publicate la 5 octombrie 2012; și

(b)  cerințele obligatorii sunt supuse, în țara terță respectivă, unei supravegheri eficace și unor măsuri eficace de asigurare a respectării lor.

(ba)  - există schimburi efective de informații cu autoritățile fiscale din alte țări;

—  nu se constată o lipsă a transparenței dispozițiilor legislative, judiciare sau administrative;

—  există o cerință privind prezența locală semnificativă;

—  țara terță nu acționează în calitate de centru financiar off-shore;

—  țara terță nu are măsuri fiscale care presupun lipsa impozitelor sau permit existența impozitelor nominale și nu sunt acordate avantaje chiar și în lipsa unei activități economice reale și a unei prezențe economice semnificative în țara care oferă astfel de avantaje fiscale;

—  țara terță nu este inclusă în categoria de țări și teritorii necooperante de către GAFI;

—  țara terță îndeplinește pe deplin standardele prevăzute la articolul 26 din Convenția-model a OCDE cu privire la impozitele pe venit și pe capital și asigură un schimb eficace de informații în materie fiscală, inclusiv eventuale acorduri fiscale multilaterale.

Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 38 alineatul (2).

(2a)  În mod alternativ, Comisia poate adopta o decizie în care să precizeze că normele sau cerințele specifice dintr-o țară terță referitoare la administratorii individuali și specifici sau indicii de referință sau categoriile de indici de referință individuale sau specifice sunt echivalente cu cele din prezentul regulament și că respectivii administratori individuali sau specifici sau indici de referință sau categorii de indici de referință individuale sau specifice pot, prin urmare, să fie utilizate de către entitățile supravegheate din Uniune.

Actele de punere în aplicare respective sunt adoptate în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 38 alineatul (2).

(3)  ESMA stabilește acorduri de cooperare cu autoritățile competente din țările terțe ale căror cadre juridice și practici de supraveghere au fost recunoscute ca fiind echivalente, în conformitate cu alineatul (2) sau alineatul (2a). Astfel de mecanisme trebuie să precizeze cel puțin:

(a)  mecanismul utilizat pentru schimbul de informații dintre ESMA și autoritățile competente din țările terțe în cauză, inclusiv accesul la toate informațiile pertinente solicitate de ESMA cu privire la administratorul autorizat în țara terță respectivă;

(b)  mecanismul pentru notificarea promptă a ESMA în cazul în care o autoritate competentă dintr-o țară terță consideră că administratorul autorizat în țara terță respectivă pe care îl supraveghează încalcă condițiile în baza cărora a fost autorizat sau alte legi naționale;

(c)  procedurile referitoare la coordonarea activităților de supraveghere ▌.

(4)  ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a stabili conținutul minim al acordurilor de cooperare menționate la alineatul (3), astfel încât să se asigure că autoritățile competente și ESMA își pot exercita toate competențele de supraveghere în temeiul prezentului regulament:

ESMA transmite Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la [XXX].

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Articolul 21

Retragerea înregistrării administratorilor din țări terțe

(2)  ESMA retrage înregistrarea unui administrator menționat la articolul 20 alineatul (1) litera (d) în cazul în care ESMA are motive întemeiate, bazate pe dovezi documentate, că administratorul:

(a)  ▌acționează într-un mod care aduce prejudicii clare intereselor utilizatorilor indicilor săi de referință sau bunei funcționări a piețelor; sau

(b)  ▌a încălcat în mod grav legislația națională sau alte dispoziții care i se aplică în țara terță și pe baza cărora Comisia a adoptat decizia în conformitate cu articolul 20 alineatul (2) sau (2a).

(3)  ESMA adoptă o decizie în temeiul alineatului (2) numai în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)  ESMA a sesizat autoritatea competentă din țara terță, iar respectiva autoritate competentă nu a luat măsurile adecvate necesare pentru a proteja investitorii sau buna funcționare a piețelor din Uniune sau nu a reușit să demonstreze că administratorul în cauză respectă cerințele care îi sunt aplicabile în țara terță respectivă;

(b)  ESMA a informat autoritatea competentă din țara terță cu privire la intenția sa de a retrage înregistrarea administratorului respectiv, cu cel puțin 30 de zile înainte de retragerea efectivă.

(4)  ESMA informează fără întârziere celelalte autorități competente în legătură cu orice măsură adoptată în conformitate cu alineatul (2) și își publică decizia pe site-ul propriu.

Articolul 21a

Recunoașterea unui administrator dintr-o țară terță

(1)  Până la adoptarea unei decizii de echivalență în conformitate cu articolul 20 alineatul (2), indicii de referință furnizați de un administrator situat într-o țară terță pot fi utilizați de către entitățile supravegheate din Uniune, cu condiția ca administratorul să dobândească o recunoaștere prealabilă din partea ESMA în conformitate cu prezentul articol.

(2)  Un administrator situat pe teritoriul unei țări terțe, care intenționează să obțină recunoașterea prealabilă menționată la alineatul (1), respectă toate cerințele stabilite în prezentul regulament, cu excepția articolelor 11, 13a și 14. În cazul în care un administrator poate demonstra că un indice de referință pe care îl furnizează se bazează pe date reglementate sau este un indice de referință al mărfurilor care nu se bazează pe date furnizate de contribuitori care nu sunt în majoritate entități supravegheate, în cazul cărora activitatea principală a grupului este furnizarea de servicii de investiții în sensul Directivei 2014/65/UE sau activitățile bancare în conformitate cu Directiva 2013/36/UE, administratorului respectiv i se aplică derogările acordate acestor indici de referință prevăzute la articolele 12a și, respectiv, 14a.

(3)  Un administrator situat într-o țară terță care intenționează să obțină recunoașterea prealabilă menționată la alineatul (1) o poate obține, de asemenea, prin îndeplinirea tuturor cerințelor stabilite în principiile IOSCO privind indicii de referință financiari, iar dacă administratorul în cauză îndeplinește criteriile stabilite la articolul 14a alineatul (1), prin îndeplinirea cerințelor stabilite în principiile IOSCO privind agențiile de raportare a prețurilor petrolului. Îndeplinirea acestor cerințe este examinată și atestată de un auditor extern independent cel puțin o dată la doi ani și de fiecare dată când indicele de referință suferă o modificare semnificativă, iar rapoartele de audit se transmit ESMA și, la cerere, se pun la dispoziția utilizatorilor.

(4)  Un administrator situat într-o țară terță care intenționează să obțină recunoașterea prealabilă menționată la alineatul (1) trebuie să aibă un reprezentant stabilit în Uniune. Reprezentantul este o persoană fizică domiciliată în Uniune sau o persoană juridică având sediul social în Uniune. Reprezentantul este desemnat în mod expres de către administratorul situat într-o țară terță să acționeze în numele său în toate comunicările cu autoritățile, inclusiv cu ESMA și autoritățile competente responsabile și cu orice alte persoane vizate din Uniune, cu privire la obligațiile care îi revin administratorului în temeiul prezentului regulament.

(5)  Un administrator situat într-o țară terță care intenționează să obțină recunoașterea prealabilă menționată la alineatul (1) solicită această recunoaștere ESMA. Administratorul care solicită recunoașterea furnizează toate informațiile menționate la articolul 23 sau la articolul 23a, care sunt necesare pentru a-i demonstra ESMA că a prevăzut, la momentul recunoașterii, toate dispozițiile necesare pentru a îndeplini obligațiile menționate la alineatul (2) sau (2a) și indică lista indicilor de referință pe care îi furnizează sau i-ar putea furniza și care ar putea fi utilizați în Uniune, precum și, în cazul în care administratorul face obiectul supravegherii de către o autoritate dintr-o țară terță, autoritatea competentă responsabilă de supravegherea sa în țara terță respectivă.

În termen de [90] de zile de la data primirii cererii menționate la primul paragraf, ESMA, după consultarea autorităților competente responsabile, verifică respectarea condițiilor prevăzute la alineatele (2) sau (2a), (3) și (4). ESMA poate delega această sarcină unei autorități competente responsabile de la nivel național.

În cazul în care ESMA consideră că nu este cazul, aceasta refuză cererea de recunoaștere, explicând motivele refuzului.

Fără a aduce atingere dispozițiilor de la al treilea paragraf, recunoașterea nu poate fi acordată dacă nu sunt îndeplinite următoarele condiții suplimentare:

(i)  în cazul în care administratorul situat într-o țară terță face obiectul supravegherii de către o autoritate dintr-o țară terță, există un mecanism de cooperare adecvat între autoritatea competentă responsabilă sau ESMA și autoritatea din țara terță responsabilă de administrator, prin care să se asigure cel puțin un schimb eficient de informații;

(ii)  exercitarea efectivă de către autoritatea competentă sau ESMA a funcțiilor sale de supraveghere în temeiul prezentului regulament nu este obstrucționată de actele cu putere de lege și actele administrative din țara terță în care este situat administratorul.

(6)  În cazul în care un administrator situat într-o țară terță intenționează să obțină recunoașterea prealabilă prin respectarea dispozițiilor din prezentul regulament, astfel cum se prevede la alineatul (2) din prezentul articol, și în cazul în care administratorul consideră că unul dintre indicii de referință pe care îi furnizează ar putea beneficia de derogările prevăzute la articolele 12a și 14a, acesta informează fără întârziere ESMA cu privire la aceasta. Administratorul furnizează documente justificative în sprijinul afirmației sale.

(7)  În cazul în care un administrator situat într-o țară terță consideră că un indice de referință pe care îl furnizează, a cărui încetare ar avea un impact negativ semnificativ asupra integrității piețelor, stabilității financiare, consumatorilor, economiei reale sau finanțării gospodăriilor și societăților în unul sau mai multe state membre, acesta poate solicita ESMA o derogare de la una sau mai multe dintre cerințele aplicabile conform prezentului regulament sau conform principiilor IOSCO corespunzătoare pentru o perioadă de timp specifică și limitată, care nu depășește 12 luni. Administratorul furnizează documente justificative în sprijinul cererii sale.

ESMA examinează cererea în termen de 30 zile și informează administratorul din țara terță dacă acesta este scutit de una sau mai multe dintre cerințele specificate în cererea sa, precizând durata derogării.

ESMA poate prelungi perioada de derogare în momentul expirării acesteia cu cel mult 12 luni, dacă există motive întemeiate în acest sens.

(8)  ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza în detaliu procesul de recunoaștere, forma și conținutul cererii menționate la alineatul (4), modul de prezentare a informațiilor solicitate la alineatul (5) și eventualele delegări de atribuții și responsabilități către autoritățile naționale competente cu privire la aceste alineate.

ESMA înaintează Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la […].

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Articolul 21b

Aprobarea

(1)  Un administrator situat în Uniune și autorizat în conformitate cu articolul 23 sau înregistrat în conformitate cu articolul 23a poate depune la autoritatea sa competentă o cerere pentru aprobarea unui indice de referință sau a unei categorii de indici de referință furnizați într-o țară terță în scopul utilizării acestora în Uniune, cu condiția îndeplinirii următoarelor condiții:

(a)  administratorul care solicită aprobarea a verificat și este în măsură să demonstreze autorității sale competente că furnizarea indicelui de referință sau a categoriei de indici de referință care urmează să fie aprobați îndeplinește cerințe care:

(i)  sunt cel puțin la fel de stricte ca cerințele prevăzute în prezentul regulament;

(ii)  asigură respectarea deplină a principiilor IOSCO pentru indicii de referință financiari, fapt examinat și atestat de un auditor extern independent cel puțin o dată la doi ani sau atunci când are loc o modificare semnificativă a indicelui de referință; sau

(iii)  asigură respectarea deplină a principiilor IOSCO privind agențiile de raportare a prețurilor petrolului, fapt examinat și atestat de un auditor extern independent cel puțin o dată la doi ani sau atunci când are loc o modificare semnificativă a indicelui de referință, în cazul în care indicele de referință ce urmează să fie aprobat îndeplinește criteriile prevăzute la articolul 14a alineatul (1);

(b)  administratorul care solicită aprobarea dispune de competențele de specialitate necesare pentru monitorizarea efectivă a activităților de furnizare de indici de referință derulate într-o țară terță, precum și pentru gestionarea riscurilor aferente.

(2)  Administratorul solicitant furnizează toate informațiile necesare pentru a demonstra autorității competente că, la momentul depunerii cererii, toate condițiile menționate la alineatul (1) sunt îndeplinite, incluzând rapoartele de audit necesare conform alineatului (1) litera (a) punctele (ii) și (iii).

(3)  În termen de 90 de zile de la primirea cererii, autoritatea competentă responsabilă evaluează cererea de aprobare și adoptă o decizie în sensul aprobării sau respingerii acesteia. Autoritatea competentă relevantă înștiințează ESMA cu privire la orice indici de referință sau categorii de indici de referință care au fost acceptați pentru aprobare, precum și cu privire la administratorul care solicită aprobarea.

(4)  Un indice de referință aprobat sau o categorie de indici de referință aprobată este considerat(ă) a fi un indice de referință furnizat sau o categorie de indici de referință furnizată de administratorul care solicită aprobarea.

(5)  Administratorul care a solicitat aprobarea unui indice de referință sau a unei categorii de indici de referință furnizați într-o țară terță este în continuare responsabil de asigurarea îndeplinirii condițiilor prevăzute la alineatul (1) de către indicele de referință aprobat sau categoria de indici de referință aprobați.

(6)  În cazul în care are motive întemeiate să considere că cerințele prevăzute la alineatul (1) nu mai sunt îndeplinite, autoritatea competentă a administratorului care a solicitat aprobarea are competența de a-și retrage aprobarea și informează ESMA. În cazul încetării aprobării se aplică articolul 17.

TITLUL VI

AUTORIZAREA ȘI SUPRAVEGHEREA ADMINISTRATORILOR

Capitolul 1

Autorizare

Articolul 23

Procedura de autorizare a unui indice de referință critic

(1)  O persoană fizică sau juridică situată în Uniune care intenționează să acționeze în calitate de administrator al cel puțin unui indice de referință critic transmite o cerere autorității competente desemnate în conformitate cu articolul 29 pentru statul membru în care este situată persoana în cauză.

(2)  ▌Cererea de autorizare prevăzută la alineatul (1) se depune în termen de 30 de zile de la orice acord încheiat de o entitate supravegheată privind utilizarea unui indice furnizat de administratorul în cauză pentru a raporta la acesta un instrument financiar sau un contract financiar.

(2a)  Odată ce indicele de referință este definit ca fiind critic, fie la nivel național, fie la nivel european, autoritatea competentă în cauză este responsabilă de acordarea autorizației pentru furnizarea acelui indice de referință, în conformitate cu noul său statut juridic, după verificarea îndeplinirii tuturor cerințelor.

(3)  Administratorul care solicită autorizarea furnizează toate informațiile necesare pentru a-i demonstra autorității competente că a instituit, la momentul autorizării, toate dispozițiile necesare pentru a îndeplini obligațiile prevăzute în prezentul regulament. De asemenea, acesta furnizează datele necesare pentru calcularea valorii menționate la articolul 13 alineatul (1) sau a unei estimări a acesteia, în cazul în care sunt disponibile, pentru fiecare indice de referință.

(4)  În termen de 20 de zile ▌de la primirea cererii, autoritatea competentă relevantă evaluează dacă cererea este completă și informează solicitantul cu privire la constatările sale. În cazul în care cererea este incompletă, solicitantul trebuie să furnizeze informațiile suplimentare solicitate de autoritatea competentă relevantă.

(5)  ▌Autoritatea competentă relevantă examinează cererea de autorizare și adoptă o decizie prin care autorizează sau refuză autorizarea, în termen de 60 de zile de la primirea unei cereri complete.

În termen de 5 zile ▌de la adoptarea unei decizii cu privire la autorizarea sau refuzarea autorizării ▌, autoritatea competentă informează administratorul solicitant în cauză cu privire la decizia sa. În cazul în care autoritatea competentă refuză să îl autorizeze pe administratorul solicitant, aceasta trebuie să își motiveze decizia.

(5a)  În cazul în care autoritatea competentă responsabilă decide să refuze autorizarea furnizării unui indice de referință critic care era deja furnizat fără să aibă acest statut, autoritatea competentă responsabilă poate emite o autorizație provizorie pentru cel mult șase luni, perioadă în care indicele de referință în cauză poate fi furnizat în continuare pe baza modelului precedent, în așteptarea îndeplinirii cerințelor corespunzătoare pentru autorizarea sa ca indice de referință critic.

Autoritatea competentă responsabilă poate prelungi această autorizație cu cel mult încă șase luni.

(5b)  În cazul în care, până la sfârșitul acestei perioade, administratorul și/sau contribuitorii nu îndeplinesc cerințele pentru furnizarea în continuare a unui indice de referință definit drept critic, furnizarea indicelui de referință încetează în conformitate cu articolul 17.

(6)  Autoritatea competentă notifică ESMA orice decizie de autorizare ▌a unui administrator solicitant în termen de 10 zile ▌.

(7)  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 37 privind măsuri menite să aducă precizări suplimentare cu privire la informațiile care trebuie furnizate în cererea de autorizare și în cererea de înregistrare, ținând seama de principiul proporționalității și de costurile pe care le implică acest lucru pentru solicitanți și pentru autoritățile competente.

Articolul 23a

Procesul de înregistrare a unui indice de referință necritic

(1)  O persoană fizică sau juridică situată în Uniune care intenționează să acționeze exclusiv în calitate de administrator al unor indici de referință care nu au importanță critică depune o cerere de înregistrare la autoritatea competentă desemnată în conformitate cu articolul 29 pentru statul membru în care este situată persoana în cauză.

(2)  Un administrator înregistrat respectă în orice moment toate condițiile stabilite în prezentul regulament și informează autoritatea competentă cu privire la orice modificare semnificativă a acestora.

(3)  Cererea prevăzută la alineatul (1) se depune în termen de 30 de zile de la orice acord încheiat de o entitate supravegheată privind utilizarea unui indice furnizat de persoana în cauză pentru a raporta la acesta un instrument financiar sau un contract financiar sau pentru a măsura performanțele unui fond de investiții.

(4)  Administratorul solicitant prezintă:

(a)  documente prin care să demonstreze autorității competente că îndeplinește cerințele stabilite la articolul 5 alineatul (3a), articolul 5c, articolul 6 (după caz), articolul 7b și articolul 15; și

(b)  valoarea de referință totală (sau o estimare a acesteia), dacă există, pentru fiecare indice de referință.

(5)  În termen de 15 zile de la primirea cererii, autoritatea competentă responsabilă evaluează dacă cererea este completă și informează solicitantul cu privire la constatările sale. În cazul în care cererea este incompletă, solicitantul trebuie să prezinte informațiile suplimentare solicitate de autoritatea competentă responsabilă.

(6)  Autoritatea competentă responsabilă înregistrează solicitantul în termen de 15 zile de la primirea unei cereri complete de înregistrare.

(7)  În cazul în care autoritatea competentă responsabilă consideră că un indice de referință ar trebui inclus în categoria indicilor de importanță critică, în conformitate cu articolul 13 alineatul (1), aceasta informează ESMA și administratorul în termen de 30 de zile de la primirea cererii complete.

(8)  În cazul în care autoritatea competentă care face înregistrarea consideră că un indice de referință ar trebui inclus în categoria indicilor de importanță critică, în conformitate cu articolul 13 alineatul (2a) sau (2c), aceasta informează ESMA și administratorul în termen de 30 de zile de la primirea cererii complete și transmite ESMA evaluarea sa în conformitate cu articolul 13 alineatul (2a) sau (2c).

(9)  În cazul în care indicele de referință al unui administrator înregistrat este considerat ca fiind de importanță critică, administratorul solicită autorizarea în conformitate cu articolul 23 în termen de 90 de zile de la primirea înștiințării menționate la articolul 13 alineatul (2b) sau a avizului prevăzut la articolul 13 alineatul (2g).

Articolul 24

Retragerea sau suspendarea autorizării sau înregistrării

(1)  Autoritatea competentă retrage sau suspendă autorizația sau înregistrarea unui administrator în cazul în care acesta:

(a)  renunță în mod expres la autorizație sau nu a mai furnizat indici de referință în ultimele douăsprezece luni;

(b)  a obținut autorizația sau înregistrarea prin declarații false sau prin orice altă modalitate incorectă;

(c)  nu mai îndeplinește condițiile în temeiul cărora a primit autorizația sau înregistrarea; sau

(d)  a încălcat grav sau în mod repetat dispozițiile prezentului regulament.

(2)  Autoritatea competentă notifică ESMA cu privire la decizia sa în termen de șapte zile ▌.

(2a)  În urma adoptării unei decizii de suspendare a autorizației sau înregistrării unui administrator și în cazul în care încetarea indicelui de referință ar avea drept rezultat un caz de forță majoră sau ar afecta sau ar încălca în alt mod termenii unui contract financiar sau instrument financiar care se raportează la indicele de referință în cauză, furnizarea indicelui de referință poate fi permisă de autoritatea competentă responsabilă din statul membru unde este situat administratorul până în momentul retragerii deciziei de suspendare. În această perioadă, utilizarea acestui indice de referință de către entitățile supravegheate este permisă numai pentru instrumentele financiare și contractele financiare care se raportează deja la respectivul indice de referință. Niciun contract financiar nou și niciun instrument financiar nou nu se mai raportează la acest indice de referință.

(2b)  În urma adoptării unei decizii de retragere a autorizației sau înregistrării unui administrator se aplică articolul 17 alineatul (2).

Capitolul 2

Notificarea indicilor de referință

Articolul 25a

Registrul administratorilor și utilizarea inițială a unui indice de referință

(1)  ESMA întocmește și menține un registru public ce conține următoarele informații:

(a)  identitățile administratorilor autorizați sau înregistrați în temeiul dispozițiilor de la articolele 23 și 23a și a autorității competente responsabile de supraveghere;

(b)  identitățile administratorilor care au informat ESMA cu privire la consimțământul lor menționat la articolul 20 alineatul (1) litera (c) și a autorității competente din țara terță care este responsabilă de supraveghere;

(c)  identitățile administratorilor care au obținut recunoașterea în conformitate cu articolul 21a și a autorității competente din țara terță care este responsabilă de supraveghere;

(d)  indicii de referință aprobați în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 21b și identitățile administratorilor care solicită aprobarea acestora.

(2)  Înainte ca un indice să fie utilizat de către o entitate supravegheată ca indice de referință în Uniune, entitatea în cauză verifică dacă furnizorul indicelui respectiv figurează pe site-ul de internet al ESMA ca administrator autorizat, înregistrat sau recunoscut în conformitate cu prezentul regulament.

Capitolul 3

Cooperarea în materie de supraveghere

Articolul 26

Delegarea atribuțiilor între autoritățile competente

(1)  În conformitate cu articolul 28 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, o autoritate competentă poate să își delege sarcinile care îi revin în temeiul prezentului regulament unei autorități competente dintr-un alt stat membru, cu acordul prealabil scris al acesteia. ▌Autoritățile competente notifică ESMA cu privire la orice propunere de delegare cu 60 de zile înainte de intrarea în vigoare a unei astfel de delegări.

(2)  O autoritate competentă poate delega ESMA ▌sarcinile care îi revin în temeiul prezentului regulament, sub rezerva acordului ESMA.

(3)  ESMA informează statele membre cu privire la o propunere de delegare în termen de șapte zile. ESMA publică detalii cu privire la orice acord de delegare în termen de șapte zile ▌de la data notificării.

Articolul 26a

Încălcarea legislației Uniunii de către autoritățile competente naționale

(1)  În cazul în care o autoritate competentă națională nu a aplicat prezentul regulament sau l-a aplicat într-un mod care pare să încalce legislația Uniunii, ESMA poate recurge la competențele conferite acesteia prin articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, în conformitate cu procedurile prevăzute la articolul menționat, și poate adopta, în sensul articolului 17 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, decizii individuale destinate administratorilor de indici de referință supravegheați de autoritatea competentă națională în cauză și contribuitorilor la un indice de referință supravegheați de autoritatea competentă națională în cauză, în cazul în care respectivii contribuitori sunt entități supravegheate.

(2)  În cazul în care indicele de referință respectiv este un indice de referință critic, ESMA asigură cooperarea cu colegiul autorităților competente în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 34.

Articolul 27

Divulgarea informațiilor primite de la un alt stat membru

(1)  Autoritatea competentă poate să divulge informații primite de la o altă autoritate competentă numai dacă:

(a)  a obținut acordul scris al autorității competente respective, iar informațiile sunt divulgate doar în scopurile pentru care respectiva autoritate competentă și-a dat acordul; sau

(b)  ▌divulgarea este necesară în cadrul procedurilor judiciare.

Articolul 28

Cooperarea în cazul unor investigații

(1)  Autoritatea competentă relevantă poate solicita sprijinul unei alte autorități competente cu privire la inspecțiile la fața locului sau la investigații. Autoritatea competentă care primește solicitarea cooperează în măsura posibilului și în măsura în care acest lucru este adecvat.

(2)  Autoritatea competentă care formulează cererea menționată la alineatul (1) informează ESMA cu privire la aceasta. În cazul unei investigații sau inspecții cu impact transfrontalier, autoritățile competente pot solicita ESMA să coordoneze inspecția la fața locului sau investigația.

(3)  În cazul în care o autoritate competentă primește o cerere din partea altei autorități competente de a efectua o inspecție la fața locului sau o investigație, aceasta poate:

(a)  să efectueze ea însăși inspecția la fața locului sau investigația;

(b)  să permită participarea autorității competente care a formulat cererea la inspecția la fața locului sau la investigație;

(c)  să numească auditori sau experți care să sprijine sau să efectueze inspecția la fața locului sau investigația.

Capitolul 4

Rolul autorităților competente

Articolul 29

Autoritățile competente

(1)  În ceea ce privește administratorii și contribuitorii care fac obiectul supravegherii, fiecare stat membru desemnează autoritatea competentă relevantă responsabilă cu îndeplinirea îndatoririlor care decurg din prezentul regulament și informează Comisia și ESMA în această privință.

(2)  Atunci când un stat membru desemnează mai multe autorități competente, acesta trebuie să definească cu claritate rolurile fiecărei autorități și să desemneze o singură autoritate responsabilă de coordonarea cooperării și a schimbului de informații cu Comisia, ESMA și autoritățile competente ale celorlalte state membre.

(3)  ESMA publică pe site-ul său de internet lista autorităților competente desemnate în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol și în conformitate cu articolul 25a alineatul (1) litera (a).

Articolul 30

Atribuțiile autorităților competente

(1)  Pentru a-și îndeplini atribuțiile în conformitate cu prezentul regulament, autoritățile competente dispun, conform legislației naționale, cel puțin de următoarele competențe de supraveghere și de investigare:

(a)  de a avea acces la orice document pertinent și orice alte date, sub orice formă, și de a primi sau a face o copie a acestora;

(b)  de a solicita sau a cere informații de la orice persoană implicată în furnizarea unui indice de referință sau care contribuie la un indice de referință, inclusiv de la orice furnizor de servicii în temeiul articolului 6 alineatul (3a), precum și de la mandatarii acestora și, dacă este necesar, de a cita și a audia orice astfel de persoană în vederea obținerii de informații;

(c)  referitor la indicii de referință ai mărfurilor, de a solicita informații de la contribuitori cu privire la piețele la vedere (spot) conexe în conformitate cu, acolo unde este cazul, formatele standardizate, precum și rapoarte privind tranzacțiile și de a avea acces direct la sistemele traderilor;

(d)  de a efectua inspecții sau investigații la fața locului, cu excepția reședințelor private ale persoanelor fizice;

(e)  de a pătrunde în sedii ale persoanelor fizice și juridice pentru a confisca documente și alte date sub orice formă, în cazul în care există o suspiciune rezonabilă că există documente și alte date legate de scopul inspecției sau al investigației care pot fi relevante pentru a dovedi un caz de încălcare a prezentului regulament. În cazul în care este necesară autorizarea prealabilă din partea autorității judiciare a statului membru în cauză, în conformitate cu legislația națională, această competență este utilizată numai după ce s-a obținut autorizația prealabilă respectivă;

(f)  de a solicita înregistrările existente ale convorbirilor telefonice, ale comunicațiilor electronice sau alte înregistrări ale schimburilor de date deținute de entitățile supravegheate;

(g)  de a solicita blocarea sau punerea sub sechestru a activelor sau ambele;

(i)  de a solicita încetarea temporară a oricărei practici pe care autoritatea competentă o consideră contrară dispozițiilor prezentului regulament;

(j)  de a impune o interdicție temporară a exercitării activității profesionale;

(k)  de a lua toate măsurile necesare pentru a se asigura că publicul este corect informat cu privire la furnizarea unui indice de referință, inclusiv prin impunerea obligației ca persoana care a publicat sau care a difuzat indicele de referință să publice o declarație de rectificare cu privire la contribuțiile anterioare la elaborarea indicelui de referință sau la valorile acestuia;

(ka)  de a examina declarația de conformitate și de a cere modificarea acesteia.

(2)  Autoritățile competente își exercită funcțiile și competențele menționate la alineatul (1) și competențele de a aplica sancțiuni menționate la articolul 31, în conformitate cu cadrul lor juridic național, în oricare dintre următoarele moduri:

(a)  direct;

(b)  în colaborare cu alte autorități sau cu întreprinderi de pe piață;

(c)  prin delegare către alte autorități sau întreprinderi de pe piață, pe proprie răspundere;

(d)  prin sesizarea autorităților judiciare competente.

Pentru exercitarea competențelor respective, autoritățile competente dispun de garanții adecvate și eficace în ceea ce privește dreptul la apărare și drepturile fundamentale.

(3)  Statele membre se asigură că sunt în vigoare măsuri corespunzătoare astfel încât autoritățile competente să fie învestite cu toate competențele necesare de supraveghere și de investigare pentru a-și îndeplini atribuțiile.

(4)  Atunci când o persoană pune la dispoziție informații în conformitate cu alineatul (2), nu se consideră că aceasta încalcă vreo restricție cu privire la divulgarea informațiilor prevăzută de un contract sau de orice act legislativ, de reglementare sau administrativ.

Articolul 31

Măsuri și sancțiuni administrative

(1)  Fără a aduce atingere atribuțiilor de supraveghere ale autorităților competente în conformitate cu articolul 34, statele membre dispun, în conformitate cu legislația națională, ca autoritățile competente să aibă atribuția de a lua măsuri administrative adecvate și de a impune măsuri și sancțiuni administrative cel puțin în cazul:

(a)  încălcărilor articolelor 5, 5a, 5b, 5c, 5d, 6, 7, 7a, 7b, 8, 9, ▌11, 14, 15, ▌17, ▌19, ▌23 și 23a din prezentul regulament, atunci când se aplică; și

(b)  al refuzului de a coopera în cadrul unei investigații sau de a respecta o inspecție sau o solicitare care fac obiectul articolului 30.

(2)  În cazul unei încălcări menționate la alineatul (1), statele membre, în conformitate cu legislația națională, prevăd ca autoritățile competente să aibă competența de a aplica cel puțin următoarele măsuri și sancțiuni administrative:

(a)  un ordin prin care se impune administratorului sau entității supravegheate răspunzătoare de încălcare să pună capăt respectivului comportament și să se abțină de la repetarea acestuia;

(b)  confiscarea profiturilor câștigate sau a pierderilor evitate ca urmare a încălcării, atunci când acestea pot fi determinate;

(c)  un avertisment public care să indice administratorul sau entitatea supravegheată răspunzătoare și natura încălcării;

(d)  retragerea sau suspendarea autorizației unui administrator;

(e)  o interdicție temporară adresată oricărei persoane fizice care este considerată răspunzătoare de o asemenea încălcare de a exercita funcții de conducere în cadrul administratorilor sau al contribuitorilor;

(f)  impunerea de sancțiuni pecuniare administrative maxime de cel puțin valoarea triplă a profiturilor câștigate sau a pierderilor evitate ca urmare a încălcării, în cazurile în care acestea pot fi determinate; sau

(1)  în ceea ce privește persoanele fizice, sancțiuni pecuniare administrative maxime de cel puțin:

(i)  pentru încălcări ale articolelor 5, 5a, 5b, 5c, 5d, 6, 7, 7a, 7b, 8, 9, ▌11, ale articolului 12a alineatul (2), ale articolelor 14, 15, ▌17, 18, 19 ▌și 23, 500 000 EUR sau, în statele membre în care euro nu este moneda oficială, valoarea echivalentă în moneda națională la cursul de schimb din data intrării în vigoare a prezentului regulament; sau

(ii)  pentru încălcări ale articolului 7 alineatul (1) litera (b) ▌sau ale articolului 7 alineatul (4), 100 000 EUR sau, în statele membre în care euro nu este moneda oficială, valoarea echivalentă în moneda națională la cursul de schimb din data intrării în vigoare a prezentului regulament;

(2)  în ceea ce privește persoanele juridice, sancțiuni pecuniare administrative maxime de cel puțin:

(i)  pentru încălcări ale articolelor 5, 5a, 5b, 5c, 5d, 6, 7, 7a, 7b, 8, 9, ▌11, 14, 15, ▌17, 18, 19▌ și 23 se ia în considerare valoarea mai ridicată dintre 1 000 000 EUR sau 10 % din totalul cifrei de afaceri anuale conform ultimelor situații financiare disponibile, aprobate de către organul de conducere. În cazul în care persoana juridică este o întreprindere-mamă sau o filială a unei întreprinderi-mamă care trebuie să elaboreze situații financiare consolidate, în conformitate cu Directiva 2013/34/UE, cifra de afaceri anuală totală relevantă este cifra de afaceri anuală totală sau tipul corespunzător de venit în conformitate cu Directiva 86/635/CEE pentru bănci și cu Directiva 91/674/CEE pentru societățile de asigurare, în conformitate cu ultimele situații consolidate disponibile, aprobate de către organul de conducere al întreprinderii-mamă principale sau, dacă persoana juridică este o asociație, 10 % din totalul cifrelor de afaceri ale membrilor săi; sau

(ii)  pentru încălcări ale articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) se ia în considerare valoarea mai ridicată dintre 250 000 EUR sau 2 % din cifra de afaceri anuală totală, conform ultimelor situații financiare disponibile, aprobate de către organul de conducere; în cazul în care persoana juridică este o întreprindere-mamă sau o filială a unei întreprinderi-mamă care trebuie să elaboreze conturi financiare consolidate în conformitate cu Directiva 2013/34/UE, cifra de afaceri anuală totală relevantă este cifra de afaceri anuală totală sau tipul corespunzător de venit în conformitate cu Directiva 86/635/CE pentru bănci și cu Directiva 91/674/CE pentru societățile de asigurare, în conformitate cu ultimele situații financiare consolidate disponibile, aprobate de către organul de conducere al întreprinderii-mamă principale sau, dacă persoana juridică este o asociație, 10 % din totalul cifrelor de afaceri ale membrilor săi.

(3)  În termen de [12 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament] statele membre notifică normele menționate la alineatele (1) și (2) Comisiei și ESMA.

Statele membre pot decide să nu prevadă norme privind sancțiunile administrative pentru încălcări care fac obiectul unor sancțiuni penale în temeiul dreptului lor intern. În acest caz, statele membre transmit Comisiei și ESMA dispozițiile corespunzătoare din codul penal, precum și notificarea menționată la primul paragraf.

Acestea notifică fără întârziere Comisia și ESMA cu privire la orice modificare ulterioară a normelor.

(4)  Statele membre pot conferi autorităților competente, în conformitate cu legislația națională, și alte competențe de sancționare, în plus față de cele menționate la alineatul (1), și pot stabili un nivel mai ridicat al sancțiunilor decât cel stabilit la alineatul respectiv.

Articolul 32

Exercitarea competențelor de supraveghere și de sancționare și obligația de cooperare

(1)  Statele membre se asigură că, atunci când stabilesc tipul, nivelul și proporționalitatea sancțiunilor administrative, autoritățile competente iau în considerare toate circumstanțele relevante, inclusiv, după caz:

(a)  gravitatea și durata încălcării;

(aa)  importanța indicelui de referință pentru stabilitatea financiară și economia reală;

(b)  gradul de răspundere al persoanei răspunzătoare;

(c)  ▌cifra de afaceri totală a persoanei juridice răspunzătoare sau ▌venitul anual al persoanei fizice răspunzătoare;

(d)  importanța profiturilor obținute sau a pierderilor evitate de către persoana răspunzătoare, în măsura în care acestea pot fi determinate;

(e)  nivelul de cooperare al persoanei răspunzătoare cu autoritatea competentă, fără a aduce atingere necesității de a asigura confiscarea profiturilor obținute sau a pierderilor evitate de persoana respectivă;

(f)  încălcările anterioare comise de persoana în cauză;

(g)  măsurile luate, după încălcare, de către o persoană răspunzătoare pentru a preveni repetarea încălcării.

(2)  În exercitarea competențelor de sancționare în condițiile definite la articolul 31, autoritățile competente cooperează îndeaproape pentru a se asigura că aceste competențe de supraveghere și de investigare și sancțiunile administrative produc rezultatele dorite în conformitate cu prezentul regulament. De asemenea, autoritățile competente își coordonează acțiunile pentru a evita eventuale repetări și suprapuneri atunci când își exercită competențele de supraveghere și de investigare și aplică sancțiuni și amenzi administrative pentru cazurile transfrontaliere.

(2a)  Atunci când au ales, în conformitate cu articolul 31, să stabilească sancțiuni penale pentru încălcările dispozițiilor menționate la articolul respectiv, statele membre se asigură că sunt instituite măsuri adecvate astfel încât autoritățile competente să dispună de toate competențele necesare pentru a intra în legătură cu autoritățile judiciare din jurisdicția lor pentru a primi informații specifice legate de anchete sau proceduri penale inițiate pentru posibile încălcări ale prezentului regulament și oferă aceleași condiții altor autorități competente și ESMA pentru a-și îndeplini obligația de a coopera unele cu altele și cu ESMA în sensul prezentului regulament.

(2b)  Autoritățile competente oferă asistență autorităților competente ale celorlalte state membre. În special, autoritățile competente fac schimb de informații și cooperează în cadrul investigațiilor și al activităților de supraveghere. Autoritățile competente pot, de asemenea, coopera cu autoritățile competente ale altor state membre pentru a facilita recuperarea amenzilor.

Articolul 33

Publicarea deciziilor

(1)  Deciziile de impunere a unei sancțiuni administrative sau de instituire a unei măsuri pentru încălcarea prezentului regulament se publică de către autoritățile competente pe site-ul lor web oficial imediat după ce persoana sancționată este informată cu privire la decizia respectivă. Publicarea cuprinde cel puțin informații privind tipul și natura încălcării și identitatea persoanelor responsabile. Această obligație nu se aplică deciziilor care instituie măsuri ce au caracter de investigare.

(2)  În cazul în care publicarea identității persoanelor juridice sau a datelor cu caracter personal ale persoanelor fizice este considerată de către autoritatea competentă ca fiind disproporționată în urma unei evaluări de la caz la caz efectuată cu privire la proporționalitatea publicării acestor date, sau în cazul în care publicarea pune în pericol stabilitatea piețelor financiare sau o investigație aflată în desfășurare, autoritățile competente:

(a)  amână publicarea deciziei de a impune o sancțiune sau o măsură până în momentul în care motivele pentru nepublicare încetează să mai existe;

(b)  publică decizia de a impune o sancțiune sau o măsură anonim, într-un mod care este în conformitate cu legislația națională, în cazul în care o astfel de publicare anonimă asigură o protecție eficace a datelor cu caracter personal în cauză; În cazul unei decizii de a publica o sancțiune sau măsură în mod anonim, publicarea datelor relevante poate fi amânată pentru o perioadă rezonabilă de timp, dacă se prevede că în perioada respectivă motivele pentru publicarea anonimă vor înceta să existe;

(c)  nu publică deloc decizia de a impune o sancțiune sau măsură, în cazul în care opțiunile prevăzute la literele (a) și (b) de mai sus sunt considerate insuficiente pentru a se asigura:

(i)   că nu va fi pusă în pericol stabilitatea piețelor financiare; sau

(ii)   că va fi garantată proporționalitatea publicării unor astfel de decizii în cazurile în care măsurile respective sunt considerate a fi de natură minoră.

(3)  În cazul în care decizia de a impune o sancțiune sau de a institui o măsură face obiectul unui recurs în fața autorităților judiciare sau a altor autorități relevante, autoritățile competente publică, de asemenea, imediat, pe site-ul lor web oficial astfel de informații și orice informații ulterioare cu privire la rezultatul unui astfel de recurs. Mai mult, orice decizie de anulare a unei decizii anterioare de a impune o sancțiune sau o măsură este, de asemenea, publicată.

(4)  Autoritățile competente se asigură că orice publicare, în conformitate cu prezentul articol, rămâne pe site-ul lor web oficial pentru o perioadă de cel puțin cinci ani de la data publicării. Datele cu caracter personal conținute în publicare se păstrează pe site-ul web oficial al autorității competente numai pe perioada necesară, în conformitate cu normele aplicabile privind protecția datelor.

(4a)  Statele membre transmit ESMA în fiecare an informații agregate despre toate sancțiunile și măsurile impuse în conformitate cu articolul 31. Această obligație nu se aplică în cazul măsurilor referitoare la anchete. ESMA publică aceste informații într-un raport anual.

În cazul în care statele membre au ales, în conformitate cu articolul 31, să prevadă sancțiuni penale pentru încălcarea dispozițiilor menționate la respectivul articol, autoritățile lor competente furnizează ESMA anual date cu caracter anonim și agregat cu privire la toate anchetele penale realizate și la sancțiunile penale aplicate. ESMA publică într-un raport anual datele privind sancțiunile penale aplicate.

Articolul 34

Colegiul autorităților competente

(1)  În termen de 30 de zile de la includerea unui indice de referință în lista indicilor de referință critici în conformitate cu articolul 25a, cu excepția indicilor de referință critici de caracter național conform articolului 3 alineatul (1) punctul 21, autoritatea competentă responsabilă instituie un colegiu al autorităților competente.

(2)  Colegiul este alcătuit din autoritatea competentă a administratorului, din ESMA și din autoritățile competente ale contribuitorilor principali.

(3)  Autoritățile competente ale altor state membre au dreptul de a fi membre ale colegiului dacă, în cazul în care respectivul indice de referință ▌ar înceta să fie furnizat, acest lucru ar avea un impact negativ semnificativ asupra stabilității financiare, a funcționării ordonate a piețelor, a consumatorilor sau a economiei reale din statele membre respective.

În cazul în care o autoritate competentă intenționează să devină membră a unui colegiu în conformitate cu primul paragraf, aceasta trebuie să depună la autoritatea competentă a administratorului o cerere care conține dovezi că cerințele respectivei dispoziții sunt îndeplinite. Autoritatea competentă relevantă a administratorului examinează cererea și informează autoritatea solicitantă în termen de 30 de zile de la primirea cererii respective dacă consideră că aceste cerințe sunt îndeplinite sau nu. În cazul în care consideră că respectivele cerințe nu sunt îndeplinite, autoritatea solicitantă poate sesiza ESMA în conformitate cu alineatul (10).

(4)  ESMA contribuie la promovarea și monitorizarea funcționării eficiente, eficace și consecvente a colegiilor autorităților de supraveghere menționate la prezentul articol, în conformitate cu articolul 21 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. În acest scop, ESMA participă în cadrul acestor colegii dacă este cazul și este considerată ca fiind o autoritate competentă în acest sens.

(5)  ESMA prezidează reuniunile colegiului, coordonează acțiunile colegiului și asigură schimbul eficient de informații între membrii colegiului.

(6)  Autoritatea competentă a administratorului stabilește proceduri scrise în cadrul colegiului cu privire la următoarele aspecte:

(a)  informațiile care trebuie să facă obiectul schimburilor dintre autoritățile competente;

(b)  procesul de luare a deciziilor între autoritățile competente;

(c)  cazurile în care autoritățile competente trebuie să se consulte reciproc;

(d)  sprijinul care urmează să fie acordat în conformitate cu articolul 14 alineatul (5a) cu privire la punerea în aplicare a măsurilor menționate la articolul 14 alineatul (3)▌.

În cazul în care administratorul furnizează mai mult de un indice de referință, ESMA poate institui un singur colegiu cu privire la toți indicii de referință furnizați de administratorul în cauză.

(7)  În absența unui acord privind dispozițiile prevăzute la alineatul (6), orice membru al colegiului, cu excepția ESMA, poate sesiza ESMA. Autoritatea competentă a administratorului ia în considerare în mod corespunzător orice aviz al ESMA cu privire la procedurile scrise de coordonare înainte de a accepta textul final al acestora. Procedurile scrise de coordonare sunt stabilite într-un document unic care conține motivația completă a oricărei abateri semnificative de la avizul ESMA. Autoritatea competentă a administratorului transmite acordurile scrise de coordonare membrilor colegiului și ESMA.

(8)  Înainte de adoptarea oricăror măsuri prevăzute la articolul 24, și, după caz, la articolele 14 și 23, autoritatea competentă a administratorului consultă membrii colegiului. Membrii colegiului depun toate eforturile posibile, în limitele competențelor lor, pentru a ajunge la un acord în termenul stabilit în cadrul procedurilor scrise menționate la alineatul (6). Se instituie un mecanism de mediere care să fie folosit pentru găsirea unei poziții comune în rândul autorităților competente în cazul în care survin divergențe.

(9)  În absența unui acord între membrii colegiului ▌, autoritățile competente, altele decât ESMA, pot sesiza ESMA în privința următoarelor situații:

(a)  în cazul în care o autoritate competentă nu a transmis informații esențiale;

(b)  în cazul în care, în urma unei cereri prezentate în conformitate cu alineatul (3), autoritatea competentă a administratorului a informat autoritatea solicitantă că cerințele de la alineatul respectiv nu sunt îndeplinite sau în cazul în care aceasta nu a luat o hotărâre pe baza cererii respective într-un termen rezonabil de timp;

(c)  în cazul în care autoritățile competente nu au reușit să ajungă la un acord cu privire la aspectele prevăzute la alineatul (6);

(d)  ▌în cazul în care există un dezacord cu privire la măsura luată în conformitate cu articolele ▌23 și 24▌.

În cazul în care, după 20 de zile de la sesizarea ESMA, chestiunea nu este soluționată, autoritatea competentă a administratorului ia decizia finală și furnizează autorităților menționate la primul paragraf și ESMA o explicație detaliată, în scris, a deciziei sale.

Dacă ESMA consideră că autoritatea competentă a administratorului a luat măsuri menționate la alineatul (8) care ar putea contraveni legislației Uniunii, aceasta acționează în conformitate cu articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

(9a)  Oricare dintre autoritățile competente care fac parte dintr-un colegiu ce nu poate ajunge la un acord cu privire la măsurile ce trebuie luate în temeiul articolului 13a sau 14 poate sesiza ESMA. Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 258 din TFUE, ESMA poate acționa în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

(9b)  Orice măsură adoptată în temeiul articolului 13a sau 14 rămâne în vigoare cel puțin până se ajunge la un acord în cadrul colegiului, în conformitate cu alineatele (8) și (9a).

Articolul 35

Cooperarea cu ESMA

(1)  Autoritățile competente cooperează cu ESMA în sensul prezentului regulament, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

(2)  Autoritățile competente comunică ESMA, fără întârziere, toate informațiile necesare pentru ca aceasta să își îndeplinească atribuțiile, în conformitate cu articolul 35 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

(2a)  În cadrul exercitării atribuțiilor sale de punere în aplicare și de monitorizare a Regulamentului (UE) nr. 1227/2011, Agenția pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER) și alte autorități de supraveghere vizate cooperează cu ESMA în sensul prezentului regulament și sunt consultate în cadrul procesului de elaborare a tuturor standardelor tehnice de reglementare și a actelor delegate și furnizează, fără întârziere, toate informațiile necesare pentru îndeplinirea obligațiilor acesteia.

(3)  ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a stabili procedurile și formularele aferente schimburilor de informații, astfel cum se menționează la alineatul (2).

ESMA înaintează Comisiei proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf până la [XXXX].

Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Articolul 36

Secretul profesional

(1)  Informațiile confidențiale primite, schimbate sau transmise în temeiul prezentului regulament sunt supuse cerințelor secretului profesional prevăzute la alineatul (2).

(2)  Obligația secretului profesional se aplică tuturor persoanelor care lucrează sau au lucrat pentru autoritatea competentă sau pentru orice autoritate, întreprindere de pe piață sau persoană fizică sau juridică căreia autoritatea competentă i-a delegat competențe ale sale, inclusiv auditorii și experții contractați de autoritatea competentă.

(3)  Informațiile care intră sub incidența secretului profesional nu pot fi divulgate niciunei alte persoane sau autorități decât în temeiul actelor cu putere de lege.

(4)  Toate informațiile care fac obiectul unor schimburi între autoritățile competente în conformitate cu prezentul regulament și care privesc condițiile comerciale sau operaționale și alte chestiuni economice sau personale sunt considerate confidențiale și intră sub incidența obligației secretului profesional, cu excepția cazului în care autoritatea competentă precizează, la momentul comunicării, că astfel de informații pot fi divulgate sau a cazului în care divulgarea acestora este necesară pentru proceduri judiciare.

TITLUL VII

ACTE DELEGATE ȘI ACTE DE PUNERE ÎN APLICARE

Articolul 37

Exercitarea delegării

(1)  Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute în prezentul articol.

(2)  Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 3 alineatul (2)▌ și la articolul 23 alineatul (7) este conferită Comisiei pentru o perioadă de timp nedeterminată, începând cu [data intrării în vigoare a prezentului regulament].

(3)  Delegarea de competențe menționată la articolul 3 alineatul (2) ▌și la articolul 23 alineatul (7) poate fi revocată în orice moment de către Parlamentul European sau de către Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Aceasta intră în vigoare în ziua următoare datei publicării deciziei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară, menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere valabilității actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)  Imediat ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5)  Un act delegat adoptat în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) ▌și articolului 23 alineatul (7) intră în vigoare numai în cazul în care nu a fost exprimată nicio obiecție nici de Parlamentul European, nici de Consiliu, în termen de două luni de la notificarea actului respectiv către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înainte de expirarea termenului respectiv, atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia că nu vor obiecta. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 38

Procedura comitetelor

(1)  Comisia este asistată de Comitetul european pentru valori mobiliare. Acesta este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011, ținându-se seama de dispozițiile articolului 8 din acesta.

TITLUL VIII

Dispoziții tranzitorii și finale

Articolul 39

Dispoziții tranzitorii

(1)  Administratorii care furnizează indici de referință la [data intrării în vigoare a prezentului regulament] solicită autorizarea sau înregistrarea în temeiul articolului 23 sau 23a în termen de [12 de luni de la data de aplicare].

(1a)  Autoritățile naționale competente decid care dintre indicii de referință înregistrați trebuie să fie considerați „critici”. Acești indici de referință sunt autorizați în conformitate cu prevederile articolului 23.

(2)  O persoană fizică sau juridică care a înaintat o cerere de autorizare sau înregistrare în conformitate cu alineatul (1) poate continua să elaboreze un indice de referință existent, care poate fi utilizat de entitățile supravegheate, cu excepția cazului și până în momentul în care autorizația sau înregistrarea respectivă este refuzată.

(3)  În cazul în care un indice de referință existent nu îndeplinește cerințele prezentului regulament, însă modificarea acestuia în vederea conformității sale cu cerințele prezentului regulament ar avea ca rezultat un eveniment de forță majoră, ar afecta sau ar încălca în alt mod termenii oricărui contract financiar sau instrument financiar care se raportează la indicele de referință respectiv, utilizarea în continuare a acestui indice de referință în contractele financiare și instrumentele financiare existente poate fi permisă de autoritatea competentă responsabilă a statului membru unde este situată persoana fizică sau juridică ce furnizează indicele de referință, până când autoritatea competentă consideră că este posibilă încetarea utilizării indicelui de referință în cauză sau înlocuirea acestuia cu un alt indice de referință fără a cauza prejudicii niciuneia dintre părțile la contract.

(3a)  Instrumentele financiare și contractele financiare noi nu se raportează la un indice de referință existent dacă acesta nu îndeplinește cerințele prezentului regulament după [intrarea în vigoare a prezentului regulament].

(3b)  Prin derogare de la alineatul (3a), instrumentele financiare noi se pot raporta, timp de un an după [data aplicării prezentului regulament], la un indice de referință existent care nu îndeplinește cerințele prezentului regulament, cu condiția ca instrumentul financiar în cauză să fie necesar pentru acoperirea riscurilor aferente unui instrument financiar existent care se raportează la indicele de referință în cauză.

(4)  Cu excepția cazului în care Comisia a adoptat o decizie de echivalare astfel cum se prevede la articolul 20 alineatul (2) sau (2a), entitățile supravegheate din Uniune folosesc un indice de referință furnizat de un administrator situat într-o țară terță numai în cazul în care la acesta se raportează instrumente financiare și contracte financiare existente în momentul intrării în vigoare a prezentului regulament sau în cazul în care acesta este folosit în instrumente financiare și contracte financiare noi timp de trei ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

Articolul 39a

Termenul de actualizare a prospectelor și a documentelor cu informații-cheie

Articolul 19 alineatul (2) nu aduce atingere prospectelor existente aprobate în temeiul Directivei 2003/71/CE înainte de [data intrării în vigoare a prezentului regulament]. În cazul prospectelor aprobate înainte de [data intrării în vigoare a prezentului regulament] în temeiul Directivei 2009/65/CE, documentele justificative se actualizează cu prima ocazie sau cel târziu până la [[12] luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament].

Articolul 40

Reexaminare

(1)   Până la 1 ianuarie 2018, Comisia reexaminează și prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului cu privire la prezentul regulament, referindu-se în special la:

(a)  funcționarea și eficacitatea indicelui de referință critic și la regimul de participare obligatorie în conformitate cu articolele 13 și 14, precum și la definiția indicelui de referință critic de la articolul 3; și

(b)  eficacitatea regimului de supraveghere prevăzut la titlul VI și a colegiilor prevăzute la articolul 34, precum și la oportunitatea supravegherii anumitor indici de referință de către un organism al Uniunii.

(1a)  Comisia analizează evoluția principiilor internaționale, în special a celor aplicabile indicilor de referință ai mărfurilor ARP, precum și evoluția cadrelor juridice și a practicilor de supraveghere din țările terțe în ceea ce privește furnizarea de indici de referință și transmite Parlamentului European și Consiliului un raport până la ...* [patru ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament] și, ulterior, din patru în patru ani. Aceste rapoarte sunt însoțite, dacă este cazul, de o propunere legislativă.

Articolul 41

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Regulamentul se aplică începând cu 6 luni de la ...[intrarea în vigoare a actelor delegate adoptate de Comisie în temeiul prezentului regulament].

Cu toate acestea, articolul 13 alineatul (1) și articolele 14 și 34 se aplică începând cu ... [6 luni de la intrarea în vigoare].

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

(1) Chestiunea a fost retrimisă spre reexaminare comisiei competente în conformitate cu articolul 61 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul de procedură (A8-0131/2015).
(2) Amendamente: textul nou sau modificat este marcat cu caractere cursive aldine; textul eliminat este marcat prin simbolul ▌.
(3)JO C 177, 11.6.2014, p. 42.
(4) JO C 113, 15.4.2014, p. 1.
(5)JO L 145, 30.4.2004, p. 1.
(6)JO L 345, 31.12.2003, p. 64.
(7)JO L 302, 17.11.2009, p. 32.
(8)JO L 326, 8.12.2011, p. 1.
(9) Directiva 2014/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 februarie 2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidențiale și de modificare a Directivelor 2008/48/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO L 60, 28.2.2014, p. 34).
(10) Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/77/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 84).
(11) Regulamentul (UE) nr. 596/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind abuzul de piață (regulamentul privind abuzul de piață) și de abrogare a Directivei 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivelor 2003/124/CE, 2003/125/CE și 2004/72/CE ale Comisiei (JO L 173, 12.6.2014, p. 1).
(12)JO L 281, 23.11.1995, p. 31.
(13)JO L 8, 12.1.2001, p. 1.
(14). Regulamentul (UE) nr. 1227/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind integritatea și transparența pieței angro de energie (JO L 326, 8.12.2011, p. 1).
(15)JO L 55, 28.2.2011, p. 13.
(16) Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338).
(17)Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă a energiei electrice și de abrogare a Directivei 2003/54/CE (JO L 211, 14.8.2009, p. 55).
(18)Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale și de abrogare a Directivei 2003/55/CE (JO L 9, 14.8.2009, p. 112).
(19) Regulamentul (UE) nr. 1031/2010 al Comisiei din 12 noiembrie 2010 privind calendarul, administrarea și alte aspecte ale licitării certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră în temeiul Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității (JO L 302, 18.11.2010, p. 1).
(20) Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1348/2014 al Comisiei din 17 decembrie 2014 privind raportarea de date, pentru punerea în aplicare a articolului 8 alineatele (2) și (6) din Regulamentul (UE) nr. 1227/2011 al Parlamentului European și al Consiliului privind integritatea și transparența pieței angro de energie (JO L 363, 18.12.2014, p. 121).
(21) Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) (JO L 302, 17.11.2009, p. 32).
(22)Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II) (JO L 335, 17.12.2009, p. 1).
(23)JO L 302, 17.11.2009, p. 32.
(24)Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2011 privind administratorii fondurilor de investiții alternative și de modificare a Directivelor 2003/41/CE și 2009/65/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și (UE) nr. 1095/2010, (JO L 174, 1.7.2011, p.1).
(25) Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții (JO L 201, 27.7.2012, p. 1).
(26)Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului (JO L 133, 22.5.2008, p. 66).
(27) Directiva 2014/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 februarie 2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidențiale și de modificare a Directivelor 2008/48/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO L 60, 28.2.2014, p. 34).
(28)Regulamentul (CE) nr. 1287/2006 al Comisiei din 10 august 2006 de punere în aplicare a Directivei 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind obligațiile întreprinderilor de investiții de păstrare a evidenței și înregistrărilor, raportarea tranzacțiilor, transparența pieței, admiterea de instrumente financiare în tranzacții și definiția termenilor în sensul directivei în cauză (JO L 241, 2.9.2006, p. 1).
(29) Regulamentul (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 173, 12.6.2014, p. 84).
(30)1.8.2014, ESMA/2014/937.


Finanțarea pentru dezvoltare
PDF 379kWORD 149k
Rezoluţia Parlamentului European din 19 mai 2015 referitoare la finanțarea pentru dezvoltare (2015/2044(INI))
P8_TA(2015)0196A8-0143/2015

Parlamentul European

–  având în vedere documentele finale ale primei și celei de a doua conferințe internaționale privind finanțarea pentru dezvoltare, în special Consensul de la Monterrey din 2002 și Declarația de la Doha din 2008,

–  având în vedere Rezoluțiile Adunării Generale a ONU nr. 68/204 și 68/279 referitoare la cea de a treia conferință internațională privind finanțarea pentru dezvoltare, care urmează să fie organizată la Addis Abeba (Etiopia) în perioada 13-16 iulie 2015,

–  având în vedere lucrarea „Elemente” din 21 ianuarie 2015 prezentată de copreședinții Procesului de pregătire pentru cea de a treia conferință internațională privind finanțarea pentru dezvoltare,

–  având în vedere raportul de sinteză al Secretarului General al ONU din decembrie 2014 referitor la agenda post-2015 intitulat „Drumul către demnitate până în 2030: eradicarea sărăciei, transformarea traiului tuturor și protejarea planetei”,

–  având în vedere raportul din august 2014 al Comitetului interguvernamental de experți privind finanțarea dezvoltării durabile,

–  având în vedere raportul din iulie 2014 al Grupului de lucru deschis al ONU privind obiectivele de dezvoltare durabilă,

–  având în vedere documentul „Raportul UNCTAD privind investițiile mondiale în 2014 - Investițiile în ODD: un plan de acțiune”(1),

–  având în vedere documentul final al Conferinței ONU privind dezvoltarea durabilă (Rio+20) din iunie 2012, intitulat „Viitorul pe care ni-l dorim”,

–  având în vedere rezoluția Adunării Generale a ONU din septembrie 2014 intitulată „Către instituirea unui cadru juridic multilateral pentru restructurarea datoriilor suverane”,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 5 februarie 2015 intitulată „Un parteneriat mondial pentru eradicarea sărăciei și dezvoltarea durabilă în perioada ulterioară anului 2015” (COM(2015)0044)(2),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 iunie 2014 intitulată „O viață decentă pentru toți: de la viziune la acțiune colectivă” (COM(2014)0335)(3),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 iulie 2013 intitulată „Perioada de după 2015: către o abordare cuprinzătoare și integrată privind finanțarea destinată eradicării sărăciei și dezvoltării durabile” (COM(2013)0531)(4),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 februarie 2013 intitulată „O viață decentă pentru toți: eradicarea sărăciei și crearea unui viitor durabil pentru planetă” (COM(2013)0092)(5),

–  având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe din 12 decembrie 2013 privind coerența politicilor în favoarea dezvoltării,

–  având în vedere Concluziile Consiliului Afaceri Generale din 16 decembrie 2014 privind o agendă favorabilă transformării pentru perioada de după 2015(6),

–  având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe din 12 decembrie 2013 privind finanțarea destinată dezvoltării durabile și eradicării sărăciei pentru perioada de după 2015(7),

–  având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe din 12 decembrie 2014 privind un rol mai puternic pentru sectorul privat în cooperarea pentru dezvoltare,

–  având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe din 25 iunie 2013 referitoare la Agenda generală pentru perioada de după 2015(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2014 referitoare la UE și cadrul de dezvoltare globală pentru perioada de după 2015(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 23 septembrie 2008 referitoare la acțiunile realizate în urma Conferinței de la Monterrey din 2002 privind finanțarea pentru dezvoltare(10),

–  având în vedere Rezoluțiile sale din 26 noiembrie 2014 referitoare la Conferința ONU din 2014 privind schimbările climatice, COP 20, de la Lima, Peru (1-12 decembrie 2014)(11); din 26 februarie 2014 referitoare la promovarea dezvoltării prin practici responsabile în afaceri, în special în ceea ce privește rolul industriilor extractive în țările în curs de dezvoltare(12); din 8 octombrie 2013 referitoare la corupția din sectorul public și sectorul privat: impactul asupra drepturilor omului în țările terțe(13); din 21 mai 2013 referitoare la lupta împotriva fraudei, a evaziunii și a paradisurilor fiscale(14) și din 16 aprilie 2013 referitoare la promovarea dezvoltării prin intermediul comerțului(15),

–  având în vedere Decizia nr. 472/2014/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 privind Anul european pentru dezvoltare (2015)(16),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 233/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a unui instrument de finanțare a cooperării pentru dezvoltare în perioada 2014-2020,

–  având în vedere articolul 208 din TFUE, care face din eradicarea sărăciei obiectivul principal al politicii de dezvoltare a UE și instituie principiul coerenței politicii de dezvoltare,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare și avizul Comisiei pentru bugete (A8-0143/2015),

A.  întrucât 2015 este un an crucial pentru eforturile de dezvoltare mondială, datorită adoptării obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD) și încheierii unui acord privind acțiunile împotriva schimbărilor climatice, ambele urmând să fie valabile până în 2030;

B.  întrucât cea de a treia conferință internațională privind finanțarea dezvoltării (FfD), care va avea loc la Addis Abeba, în Etiopia, în perioada 13-16 iulie 2015 trebuie să creeze condițiile necesare pentru finanțarea și implementarea agendei post-2015, și întrucât succesul acestei agende va fi determinat de nivelul de ambiție demonstrat la conferință;

C.  întrucât 1,5 miliarde de persoane trăiesc în continuare în sărăcie, fiind privați de servicii de sănătate și de educație și suferind de pe urma unui nivel de trai scăzut, în special în state fragile și afectate de conflicte; întrucât această situație este inacceptabilă, dat fiind faptul că lumea dispune de suficiente resurse pentru a-i pune treptat capăt;

D.  întrucât eradicarea sărăciei și a inegalităților poate fi realizată doar prin mobilizarea de resurse suficiente și adecvate pentru toți și printr-o mai bună orientare către grupurile marginalizate, precum copiii, femeile, persoanele în vârstă sau persoanele cu handicap; întrucât, în pofida unei reduceri semnificative a sărăciei extreme, progresele în privința copiilor au fost mai lente, necesitatea de a investi în copii – atât prin mobilizarea de resurse interne, cât și prin finanțări publice internaționale – devenind un factor-cheie;

E.  întrucât nu se poate realiza o dezvoltare durabilă fără pace și securitate, astfel cum se recunoaște în Consensul european din 2005 privind dezvoltarea;

F.  întrucât trei sferturi din populația cea mai săracă a lumii – o cifră estimată la 960 de milioane de oameni – trăiesc în prezent în țări cu venituri medii, iar o nouă paradigmă de dezvoltare impune, prin urmare, programe orientate atât spre oameni săraci, cât și spre țări sărace;

G.  întrucât UNCTAD estimează nevoile de finanțare ale țărilor în curs de dezvoltare pentru noile ODD la circa 3 900 de miliarde USD pe an, din care lipsesc în prezent 2 500 de miliarde USD pe an; întrucât costurile unor acțiuni insuficiente vor fi în cele din urmă mai mari decât costurile unor acțiuni decisive în favoarea dezvoltării durabile;

H.  întrucât amploarea nevoilor de finanțare ale ODD impune un parteneriat mondial puternic și recurgerea la toate formele de finanțare (internă, internațională, publică, privată și surse inovatoare) și la mijloace nefinanciare; întrucât finanțarea privată poate veni în completarea finanțării publice, dar nu o poate înlocui;

I.  întrucât mobilizarea resurselor interne și asistența oficială pentru dezvoltare (AOD) reprezintă pietre de temelie nesubstituibile ale finanțării pentru dezvoltare care trebuie consolidate;

J.  întrucât țările în curs de dezvoltare au un potențial considerabil de mobilizare a resurselor interne, dar realizările pe care o țară le poate înregistra acționând de una singură sunt, în situația actuală, limitate; întrucât resursele fiscale continuă să reprezinte un procent redus din PIB în majoritatea țărilor în curs de dezvoltare, fiind deci esențială promovarea unor regimuri fiscale bine echilibrate, echitabile și eficiente, bazate pe capacitatea de plată a contribuabililor persoane fizice și juridice; întrucât mobilizarea resurselor interne necesită și o distribuție echitabilă și transparentă a beneficiilor rezultate din resursele naturale;

K.  întrucât foarte puține țări dezvoltate își respectă angajamentul de a oferi 0,7% din venitul național brut (VNB) ca AOD, inclusiv 0,15-0,20% din VNB țărilor cel mai puțin dezvoltate; întrucât statele membre care au aderat la UE în 2004 sau mai târziu s-au angajat să depună eforturi pentru a atinge obiectivul de 0,33% din VNB, dar nici unul dintre acestea nu a atins încă acest obiectiv;

L.  întrucât multe țări mai puțin dezvoltate sunt vulnerabile sau vulnerabilizate ca urmare a unor evenimente externe, cum ar fi conflictele armate, epidemiile precum Ebola și dezastrele naturale, și întrucât acestea au nevoie de un sprijin mai substanțial;

M.  întrucât reducerea sărăciei, creșterea economică și securitatea depind în mare măsură de capacitatea unui stat de a-și exercita funcțiile suverane pentru a garanta statul de drept și pentru a furniza serviciile publice de bază, cum ar fi accesul la educație și asistență medicală, respectând în același timp principiul asumării responsabilității; întrucât aceste țări au nevoie, în special, de un sprijin mai substanțial pentru a introduce sisteme de sănătate solide;

N.  întrucât agenda de dezvoltare devine din ce în mai extinsă și, de aceea, este important să se recunoască și să se stimuleze în continuare eforturile care se fac în prezent dincolo de AOD; întrucât, în pofida situației fiscale dificile din multe țări membre ale OCDE, s-au menținut niveluri ridicate ale AOD, aceasta atingând un nivel record de 134,8 miliarde USD în 2013; întrucât AOD poate fi un catalizator care să atragă investițiile private, iar relevanța instrumentelor financiare inovatoare în acest context ar fi vizibilă;

O.  întrucât sectorul privat și investițiile străine directe (ISD), dacă sunt reglementate adecvat și sunt corelate cu îmbunătățiri concrete în economia națională, au un potențial important de contribuție la realizarea ODD, după cum se evidențiază în propunerea UNCTAD privind un plan de acțiune pentru investițiile ODD;

P.  întrucât fluxurile de capital privat afectează țările în curs de dezvoltare în multe feluri, atât pozitiv, cât și negativ; întrucât fluxurile de capital din surse private direcționate către țările în curs de dezvoltare sunt considerabile, dar sunt în mare parte volatile, sunt distribuite neuniform și sunt deseori asociate cu ieșiri de capital, de exemplu sub forma repatrierii profitului, care, din 2010, a depășit intrările noi de ISD;

Q.  întrucât societatea civilă joacă un rol-cheie în asigurarea unui proces universal și cuprinzător, atât la nivel național cât și la nivel global, și contribuie la promovarea bunei guvernanțe și a responsabilității; întrucât asistența pentru dezvoltare și corupția sunt reciproc incompatibile;

R.  întrucât este important să se încurajeze utilizarea serviciilor bancare în țările în curs de dezvoltare;

S.  întrucât UE și statele sale membre, care sunt cei mai importanți donatori de ajutoare pentru dezvoltare, trebuie să conducă procesul de finanțare a dezvoltării și să contribuie la găsirea unei reacții credibile la provocările cu care se confruntă aceasta, asigurând coerența politicilor pentru dezvoltare, în cadrul agendei post-2015; întrucât și alte țări dezvoltate și emergente ar trebui să urmeze exemplul UE,

Un parteneriat mondial

1.  salută proiectul preliminar al documentului privind rezultatele elaborat de cea de a treia conferință privind finanțarea pentru dezvoltare și solicită UE și statelor sale membre să îl sprijine;

2.  salută Raportul de sinteză al Secretarului General al ONU și modul său transformator, global și integrat de abordare a unui parteneriat mondial ambițios în privința unor noi obiective de dezvoltare și cadrul financiar al acestora, orientat spre eradicarea sărăciei, universalitatea drepturilor omului și egalitatea de gen; insistă asupra faptului că, în lipsa unor mijloace substanțiale și cuprinzătoare, un astfel de parteneriat ambițios nu va avea succes;

3.  îndeamnă UE să își afirme poziția de lider politic pe întreg procesul de pregătire pentru definirea unui cadru de dezvoltare durabilă, a unui acord reînnoit privind finanțarea pentru dezvoltare și a mijloacelor de realizare a acestuia în conformitate cu angajamentele și valorile declarate în tratatele sale fondatoare; consideră că ajutorul pentru dezvoltare acordat de UE nu ar trebui condiționat de alți donatori parteneri;

4.  insistă ca UE și statele sale membre să își mențină poziția de donatori principali ai ajutoarelor pentru dezvoltare, promovând totodată responsabilitatea partajată; solicită țărilor cu venituri ridicate, țărilor cu venituri medii superioare și economiilor emergente să își asume angajamente semnificative;

5.  salută recenta comunicare a Comisiei intitulată „Un parteneriat mondial pentru eradicarea sărăciei și dezvoltarea durabilă în perioada ulterioară anului 2015” pentru caracterul său cuprinzător, pentru accentul pus pe coerența politicilor și pentru confirmarea hotărârii UE de a își îndeplini pe deplin rolul care îi revine în acest parteneriat mondial; regretă, cu toate acestea, o oarecare lipsă a angajamentelor în ceea ce privește calendarul viitoarelor obiective financiare;

Finanțarea publică internațională

6.  subliniază faptul că AOD rămâne un instrument-cheie pentru finanțarea dezvoltării; îndeamnă UE și statele sale membre să se reangajeze fără întârziere la respectarea obiectivului de 0,7% din VNB pentru AOD, rezervând 50% din AOD și cel puțin 0,2% din VNB pentru țările cel mai puțin dezvoltate, și să prezinte, ținând seama de constrângerile bugetare, calendare bugetare multianuale pentru a atinge aceste niveluri până în 2020; salută poziția fermă a UE privind concentrarea eforturilor pe cantitatea și pe calitatea ajutorului pentru dezvoltare; invită alți parteneri dezvoltați și țările emergente să își amplifice ajutorul pentru dezvoltare și invită Comisia și statele membre să convingă donatori publici și privați din lume să își respecte promisiunile financiare și să își asume noi angajamente; subliniază că toți donatorii ar trebui să se asigure că AOD reprezintă transferuri veritabile către țările în curs de dezvoltare;

7.  subliniază că UE și celelalte țări dezvoltate trebuie să își onoreze angajamentul privind asigurarea unei finanțări suplimentare, majorate, pentru combaterea schimbărilor climatice, care să atingă până în 2020 obiectivul de a mobiliza în comun 100 de miliarde USD pe an dintr-o varietate largă de surse, publice și private, bilaterale și multilaterale, inclusiv surse alternative; regretă lipsa de progres în ceea ce privește adiționalitatea finanțării combaterii schimbărilor climatice la AOD; solicită depunerea unui efort comun internațional al țărilor dezvoltate și al celor emergente în vederea găsirii de noi surse de finanțare a combaterii schimbărilor climatice pentru țările în curs de dezvoltare – însă nu în dauna bugetului pentru dezvoltare – în acordul privind acțiunile împotriva schimbărilor climatice ce urmează a fi încheiat cu ocazia Conferinței de la Paris din decembrie 2015; consideră că UE ar trebui să propună măsuri intermediare în calea spre o adiționalitate completă; îndeamnă statele membre să folosească veniturile obținute pe piețele carbonului la finanțarea programelor climatice în țările în curs de dezvoltare; invită, de asemenea, țările emergente să mobilizeze resurse pentru finanțarea combaterii schimbării climatice în țările în curs de dezvoltare;

8.  sprijină sursele inovatoare de finanțare suplimentară pentru dezvoltare și climă, inclusiv taxele pe tranzacțiile financiare, taxele pe carbon aplicate transportului aerian și maritim internațional și alocarea automată a veniturilor de pe piața carbonului; salută eforturile suplimentare de la nivel european și internațional pentru identificarea altor surse suplimentare;

9.  subliniază că AOD ar trebui să rămână etalonul pentru măsurarea eforturilor financiare depuse; susține introducerea unui indicator privind sprijinul oficial complementar total pentru dezvoltare durabilă (TOSSD), cu condiția de a se menționa foarte clar faptul că acesta nu va înlocui sau reduce în niciun fel importanța măsurii AOD;

10.  ia act de faptul că, deși cea mai mare parte a AOD este asigurată prin subvenții, creditele concesionale sunt de asemenea importante, dar se adaugă la povara datoriilor și riscă să conducă la o bulă a datoriilor, în special în țările din Africa Subsahariană și din zona Caraibelor, care au venituri limitate la serviciul datoriei; invită, prin urmare, donatorii să acorde ajutor țărilor cel mai puțin dezvoltate sub formă de granturi; consideră că creditele concesionale ar putea să nu fie adecvate pentru investiții în sectoare sociale, unde nu se urmărește generarea de profit; salută acordul Comitetului de asistență pentru dezvoltare al OCDE (OCDE-CAD) de a moderniza sistemul de raportare a creditelor concesionale prin introducerea unui sistem echivalent de granturi, în scopul calculării cifrelor AOD;

11.  subliniază faptul că UE este principalul donator pe plan mondial în ceea ce privește ajutorul pentru dezvoltare, contribuind cu aproape 60 % din ajutorul oficial pentru dezvoltare din lume; cu toate acestea, invită Comisia să ofere informații clare și transparente privind ponderea din bugetul total alocată ajutorului pentru dezvoltare oferit de UE, pentru a permite evaluarea acțiunilor realizate în urma Consensului de la Monterrey de către toți donatorii europeni; de asemenea, își exprimă regretul că nivelul contribuțiilor financiare ale UE în favoarea țărilor în curs de dezvoltare nu este suficient de vizibil și invită Comisia să creeze instrumente adecvate și specifice de comunicare și informare care să îmbunătățească vizibilitatea ajutorului european pentru dezvoltare;

12.  invită UE să țină cont de condițiile financiare pe termen lung, favorizând și aplicând o abordare cu un caracter strategic mai pronunțat, ambițioasă și universală în conformitate cu ODD;

13.  reamintește contribuția de la bugetul UE pentru finanțarea dezvoltării, de 19,7 miliarde EUR pentru cooperare pentru dezvoltare și de 6,8 miliarde EUR pentru ajutor umanitar între 2014 și 2020, pe lângă rezerva pentru ajutor de urgență în valoare de 2,2 miliarde EUR; menționează și rezervele Fondului european de dezvoltare (FED), în valoare de 30,5 miliarde EUR; susține includerea în buget a FED, fapt ce ar aduce avantaje precum o mai mare transparență, vizibilitate, eficiență și eficacitate; salută ocazia oferită de reexaminarea și revizuirea interimară de după alegeri a cadrului financiar multianual pentru a se ține seama de nevoile structurale crescânde în materie de ajutor umanitar și de nevoile de dezvoltare ale țărilor celor mai sărace și mai fragile;

14.  ia act de faptul că bugetul pe 2015 alocă suma de 2,4 miliarde EUR în credite de angajament (2,1 miliarde EUR în credite de plată) pentru cooperarea pentru dezvoltare și suma de 928,8 milioane EUR în credite de angajament (918,8 milioane EUR în credite de plată) pentru ajutorul umanitar; sprijină măsurile luate în vederea reducerii numărului de restanțe la plată, în special în vederea menținerii viabilității financiare a celor mai vulnerabili parteneri, și subliniază importanța principiului parității între angajamente și plăți în ceea ce privește ajutorul umanitar, având în vedere faptul că crizele au loc mai frecvent, iar fondurile trebuie să fie alocate cu rapiditate;

15.  invită UE să garanteze că negocierile cu privire la agenda mondială privind dezvoltarea pentru perioada de după 2015, cu privire la finanțarea pentru dezvoltare și la schimbările climatice sunt legate în mod credibil de cadrul de la Sendai pentru reducerea riscurilor de dezastre pentru perioada 2015-2030, cu scopul de a dezvolta capacitatea de reziliență și a îmbunătăți gradul de pregătire, realizând totodată obiectivul mondial de a nu lăsa nicio țară într-o poziție dezavantajoasă;

16.  reamintește că cooperarea pentru dezvoltare este o responsabilitate comună a UE și a statelor sale membre și că ea trebuie să fie în concordanță cu conceptele de complementaritate și coordonare; subliniază necesitatea de a implica societatea civilă și autoritățile locale în procesul de coordonare;

17.  invită UE și statele sale membre să promoveze o agendă a eficacității ajutoarelor, bazată pe angajamentele asumate în cadrul Parteneriatului de la Busan privind eficacitatea cooperării pentru dezvoltare, reducerea fragmentării ajutoarelor printr-un mecanism de finanțare comun și o mai bună coordonare între diferitele mecanisme de acordare a ajutorului și părțile interesate; subliniază că orice finanțare pentru dezvoltare ar trebui să fie favorabilă celor săraci, sensibilă la problemele de gen, compatibilă cu mediul și rezistentă la schimbările climatice;

18.  reamintește că, potrivit TFUE, reducerea și, în cele din urmă, eradicarea sărăciei constituie principalele obiective ale UE în domeniul dezvoltării, în vreme ce apărarea drepturilor omului, egalitatea de gen, coeziunea socială și combaterea inegalităților ar trebui să rămână în centrul activităților de dezvoltare;

19.  subliniază importanța stabilirii unor priorități clare în ceea ce privește cheltuielile, cu un accent special pe măsuri din domenii precum sănătatea, educația, energia, aprovizionarea cu apă, și infrastructura; subliniază necesitatea depunerii de eforturi și a îmbunătățirii în continuare în domeniul eficacității ajutorului, printr-un grad mai ridicat de coordonare între diferitele mecanisme de ajutor și donatori;

20.  subliniază că AOD ar trebui să acorde prioritate serviciilor sociale de bază pentru toți și „bunurilor publice” care sunt furnizate mai puțin eficient de sectorul privat, cum ar fi învățământul primar, sistemele de securitate socială, îngrijirea sănătății și infrastructura de salubrizare, aprovizionare cu apă și cu energie, astfel încât țările în curs de dezvoltare să-și atingă potențialul deplin; subliniază faptul că accesibilitatea ar trebui să fie un criteriu esențial în finanțarea publică internațională pentru a promova servicii și infrastructuri universale și accesibile tuturor;

21.  subliniază necesitatea ca populațiile cel mai vulnerabile să aibă acces la posibilități de dezvoltare; reamintește, în acest sens, faptul că direcționarea asistenței numai prin intermediul guvernelor riscă să aibă ca rezultat o finanțare insuficientă pentru comunitățile marginalizate sau vulnerabile;

22.  subliniază importanța băncilor de dezvoltare care mobilizează fonduri suplimentare pentru reducerea decalajului în materie de finanțare a infrastructurilor și de acces la credit în țările în curs de dezvoltare cu mecanisme de monitorizare și evaluare a impactului;

23.  subliniază necesitatea absolută ca UE să urmărească atingerea celui mai înalt nivel de coordonare pentru a asigura coerența cu alte domenii de politici (mediu, migrație, comerț internațional, drepturile omului, agricultură etc.) și pentru a evita suprapunerea eforturilor și lipsa de coerență a activităților; reamintește că, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona (articolul 208 din TFUE), coerența politicii de dezvoltare reprezintă o obligație înscrisă în tratate;

Mobilizarea resurselor interne și cooperarea internațională în materie fiscală

24.  subliniază că mobilizarea resurselor interne este mai previzibilă și mai sustenabilă decât ajutorul extern și trebuie să reprezinte o sursă-cheie de finanțare; încurajează eforturile depuse de țările în curs de dezvoltare vizând intensificarea acestei mobilizări; subliniază importanța îmbunătățirii colectării impozitelor naționale în țările în curs de dezvoltare și a necesității unor sisteme fiscale solide, bine echilibrate, echitabile și eficiente, în favoarea celor săraci, sensibile la grupurile cele mai vulnerabile și care respectă angajamentele internaționale în materie de dezvoltare sustenabilă; solicită eliminarea subvențiilor dăunătoare în domeniile energiei (în special al combustibililor fosili), pescuitului și agriculturii;

25.  încurajează Comisia să consolideze asistența acordată pentru dezvoltarea capacităților în domeniile administrării fiscale, guvernării financiare, gestiunii finanțelor publice, combaterii corupției, recuperării bunurilor furate și combaterii fraudei fiscale și a evaluării eronate a valorii transferurilor; consideră că Uniunea are de jucat un rol-cheie în aceste domenii; reamintește importanța distribuirii veniturilor fiscale provenite din resursele naturale, îndeosebi prin crearea de fonduri suverane de investiții; subliniază necesitatea de a se accelera și a se amplifica eforturile în curs în vederea îmbunătățirii raportării bugetare și solicită o mai mare armonizare a practicilor de raportare bugetară la nivelul țărilor;

26.  invită UE și statele sale membre să combată în mod activ paradisurile fiscale, evaziunea fiscală și fluxurile financiare ilicite care eclipsează asistența pentru dezvoltare și contribuie la datoriile țărilor în curs de dezvoltare, să coopereze cu țările în curs de dezvoltare la combaterea practicilor agresive de evaziune fiscală ale anumitor întreprinderi transnaționale și să caute modalități de a ajuta țările în curs de dezvoltare să reziste presiunilor de a se angaja în concurență fiscală, întrucât aceasta subminează mobilizarea resurselor interne pentru dezvoltare;

27.  sprijină înființarea unui organism interguvernamental pentru cooperarea în materie de fiscalitate sub egida ONU; încurajează schimbul automat de informații în domeniul fiscal; solicită înființarea unor registre publice pentru beneficiarii reali și pentru raportarea obligatorie pentru fiecare țară în parte pentru întreprinderile transnaționale din toate sectoarele, precum și garantarea unei distribuții echitabile a drepturilor de impozitare, negociind, în același timp, tratatele fiscale și de investiții cu țările în curs de dezvoltare;

28.  consideră că normele internaționale privind impozitul pe profitul întreprinderilor ar trebui să includă principiul conform căruia impozitele trebuie să se plătească în locul în care valoarea este creată sau exploatată;

29.  subliniază importanța decisivă a bunei guvernări, a protecției drepturilor omului, a preeminenței legii, a cadrului instituțional și a instrumentelor de reglementare; sprijină în mod deosebit investițiile în consolidarea capacităților, în servicii sociale de bază precum educația, sănătatea, (garantând asigurarea medicală universală), inclusiv sănătatea sexuală și a reproducerii și drepturile aferente, nutriția, serviciile publice, protecția socială și combaterea sărăciei și a inegalităților, inclusiv în rândul copiilor și între sexe; recunoaște nevoia unor infrastructuri accesibile și a unor investiții publice selective, precum și a utilizării sustenabile a resurselor naturale, inclusiv de către industriile extractive;

30.  subliniază faptul că finanțarea pentru dezvoltare trebuie să consolideze resursele disponibile pentru a promova egalitatea dintre femei și bărbați, drepturile femeilor și capacitarea acestora; evidențiază rolul specific al femeilor în societate și subliniază faptul că acesta ar trebui să includă integrarea dimensiunii de gen în buget, investiții bine direcționate în sectoare-cheie, cum ar fi sănătatea și educația, și măsuri care să garanteze că toată finanțarea pentru dezvoltare ia pe deplin în considerare situația femeilor și a fetelor;

31.  solicită intensificarea finanțării pentru cercetare și dezvoltare în științe, tehnologie și inovație în țările în curs de dezvoltare, recunoscând totodată că această finanțare ar trebui să fie atât națională, cât și internațională; îndeamnă la promovarea cercetării și a dezvoltării care pot realiza progrese în abordarea provocărilor complexe și în direcția bunei gestionări a bunurilor publice globale, cum ar fi tehnologia și inovarea pentru sănătate; ia act, în acest context, de rolul important al microîntreprinderilor și al întreprinderilor mici și mijlocii (MIMM); solicită revizuirea regimurilor drepturilor de proprietate intelectuală care au fost introduse în țările în curs de dezvoltare prin intermediul acordurilor de liber schimb, pentru a identifica toate efectele negative cu privire la sănătatea publică, mediu și transferul de tehnologie;

Sectorul privat și societatea civilă

32.  subliniază că este foarte important să se stabilească condiții propice inițiativei private și spiritului de întreprinzător în țările în curs de dezvoltare, în special pentru MIMM-uri, deoarece acestea joacă un rol fundamental ca motor pentru crearea de locuri de muncă și creștere economică favorabilă includerii; solicită îndeosebi întărirea sistemelor micro-financiare de împrumuturi și garanții; insistă asupra necesității dezvoltării în continuare a băncilor locale și regionale și a cooperativelor de credit pentru a reduce semnificativ ratele excesive ale dobânzilor pentru creditele de pe piață, în vederea îmbunătățirii dezvoltării comunității la nivel local(17); solicită alinierea sectorului privat la ODD prin intermediul unor parteneriate adecvate, instrumente financiare, stimulente, un cadru de răspundere și o responsabilitate socială a întreprinderilor (RSI) eficace; reamintește necesitatea de a se respecta standardele convenite la nivel internațional, cum ar fi standardele Organizației Internaționale a Muncii (OIM) și Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului;

33.  subliniază necesitatea de a se promova acordarea de instrumente pentru informare, formare și de platforme de consiliere întreprinderilor, care sunt esențiale pentru dezvoltarea acestora;

34.  subliniază că, pentru a se da un nou avânt economiei, este esențial să se ofere acces tinerilor și femeilor la creditele acordate pentru sprijinirea întreprinderilor nou-înființate;

35.  subliniază rolul de coeziune socială pe care îl joacă antreprenoriatul colectiv al asociațiilor de producători în ceea ce privește împiedicarea conflictelor cu caracter etnic și religios;

36.  insistă că sprijinul acordat de UE și cooperarea cu sectorul privat pot și trebuie să contribuie la reducerea sărăciei și a inegalităților și la respectarea și promovarea drepturilor omului, a standardelor de mediu, a angajamentelor climatice și a dialogului social; solicită constituirea unui cadru obligatoriu din punct de vedere juridic pentru întreprinderi, inclusiv pentru corporațiile transnaționale, care să cuprindă un mecanism de soluționare a reclamațiilor;

37.  solicită UE ca, împreună cu țările în curs de dezvoltare, să instituie un cadru de reglementare în concordanță cu Cadrul cuprinzător de politici de investiții pentru dezvoltarea durabilă al UNCTAD, care să stimuleze investițiile mai responsabile, mai transparente și mai controlabile și care contribuie la dezvoltarea unui sector privat atent la aspectele sociale în țările în curs de dezvoltare;

38.  invită Comisia să sprijine accesul crescut la finanțare pentru MIMM și pentru cooperative în țările în curs de dezvoltare; subliniază importanța sistemelor de micro-împrumuturi, în special pentru femei; încurajează dezvoltarea în continuare a băncilor locale și regionale și a cooperativelor de credit; solicită Comisiei să încurajeze țările în curs de dezvoltare să elaboreze politici și cadre juridice care să permită dezvoltarea serviciilor bancare; subliniază necesitatea, la diferite niveluri, inclusiv în rândul persoanelor sărace, femeilor și altor grupuri vulnerabile, a informării și formării cu privire la aspectele financiare, a utilizării produselor bancare și de asigurare, precum și a noilor tehnologii pertinente;

39.  reamintește faptul că ajutoarele de stat nu sunt suficiente pentru a acoperi toate nevoile de investiții din țările în curs de dezvoltare; prin urmare, insistă asupra rolului de pârghie pe care îl joacă finanțarea mixtă și parteneriatele public-privat (PPP) ca mijloc de consolidare a impactului asistenței pentru dezvoltare, de atragere a finanțării private și de sprijinire a întreprinderilor locale; cu toate acestea, subliniază faptul că finanțarea mixtă nu trebuie să înlocuiască responsabilitatea statului față de realizarea nevoilor sociale și că aceasta ar trebui să fie aliniată obiectivelor naționale de dezvoltare și principiilor eficacității în materie de dezvoltare; încurajează PPP, îndeosebi în domeniul cercetării legate de inițiativa privind medicamentele inovatoare, precum programul Ebola+;

40.  solicită adoptarea unor standarde și criterii internaționale și a unei analize privind riscul datoriei pentru proiectele cu finanțare mixtă și PPP care atrag finanțare privată și sprijină întreprinderile locale, cu respectarea standardele internaționale, ale OIM și ale OMS privind drepturile omului; îndeamnă Comisia Europeană, în contextul în care și-a manifestat dorința de a extinde în mod considerabil utilizarea finanțării mixte în viitor, să pună în aplicare recomandările formulate în raportul special al Curții de Conturi Europene privind eficacitatea finanțării mixte și să evalueze mecanismul de combinare a împrumuturilor și granturilor, îndeosebi în ceea ce privește dezvoltarea și adiționalitatea, transparența și responsabilitatea financiară; invită BEI și alte instituții de finanțare a dezvoltării să acorde prioritate investițiilor în întreprinderile și fondurile care divulgă public proprietatea efectivă și prezintă rapoarte de la țară la țară;

41.  sprijină accesul sporit pe piață al țărilor în curs de dezvoltare, în special al țărilor cel mai puțin dezvoltate, deoarece acesta poate consolida sectorul privat și poate crea stimulente pentru reformă; îndeamnă Comisia să se asigure că acordurile comerciale și de investiții, în special cele încheiate cu țările în curs de dezvoltare, cu țările cel mai puțin dezvoltate și cu statele fragile, sunt aliniate la ODD și promovează drepturile omului și integrarea regională; subliniază că astfel de acorduri ar trebui să facă obiectul unor evaluări ale impactului asupra ODD; sprijină sugestia Comisiei privind actualizarea strategiei sale referitoare la ajutorul pentru comerț, ținând seama de rezultatele negocierilor post-2015 și acordarea unui tratament special și diferențiat pentru țările în curs de dezvoltare, țările cel mai puțin dezvoltate și statele fragile în acordurile comerciale, respectând, în același timp, spațiul lor de politici pentru a lua decizii suverane în conformitate cu contextul lor național și nevoilor populațiilor lor;

42.  solicită amplificarea utilizării și transparenței sistemelor naționale de achiziții publice din țările în curs de dezvoltare în activitățile gestionate de sectorul public, în vederea consolidării autorităților de concurență din țările în curs de dezvoltare;

43.  subliniază contribuția pozitivă a migranților la dezvoltarea țărilor lor de origine și solicită o cooperare mai eficace și mai inovatoare în ceea ce privește politica de migrație între țările de origine și de destinație; atrage atenția asupra fluxurilor financiare semnificative și în creștere reprezentate de fondurile trimise acasă de diaspora și sprijină crearea unor fonduri ale diaspora; solicită eforturi suplimentare în vederea reducerii costurilor de transfer pentru îmbunătățirea impactului asupra dezvoltării locale în țările de origine;

44.  solicită o mai mare participare a autorităților locale și a societății civile, inclusiv a ONG-urilor comunitare, la discuțiile referitoare la prioritățile în materie de dezvoltare, îndeosebi la conferința de la Addis Abeba, precum și o implementare a agendei post-2015 care să fie mai responsabilă și să favorizeze mai mult includerea; subliniază rolul ONG-urilor în punerea în aplicare a operațiunilor la fața locului și în dezvoltarea mecanismelor de răspundere, monitorizare și reexaminare; recunoaște că rolul autorităților locale în ceea ce privește punerea în aplicare a ODD necesită alocarea mijloacelor necesare; solicită o consultare mai amplă a tinerilor în ceea ce privește discuțiile referitoare la agenda post-2015, în special prin intermediul tehnologiilor de comunicare inovatoare; subliniază rolul delegațiilor UE ca facilitatori ai acestor dialoguri;

Guvernarea mondială

45.  reamintește rolul central al ONU, alături de alte instituții și forumuri existente cum ar fi OCDE, în guvernanța economică și dezvoltarea mondială; solicită o reprezentare egală și echilibrată a tuturor țărilor în ce privește numărul de femei și bărbați în cadrul instituțiilor multilaterale și al altor organisme normative, inclusiv în cadrul instituțiilor financiare internaționale; reamintește că toate instituțiile financiare internaționale ar trebui să respecte standardele de bază în materie de transparență, astfel cum sunt prevăzute în Carta privind transparența pentru instituțiile financiare internaționale, și să adopte politici de divulgare publică a informațiilor;

46.  insistă că trebuie facilitată găsirea unor soluții pentru o îndatorare sustenabilă, inclusiv standarde pentru operațiuni responsabile de credit și de împrumut, prin intermediul unui cadru juridic multilateral pentru procesele de restructurare a datoriei suverane, în vederea ușurării sarcinii datoriei și evitării datoriei nesustenabile; solicită UE să se implice în mod constructiv în negocierile sub egida ONU referitoare la acest cadru; îndeamnă UE să promoveze punerea în aplicare a principiilor UNCTAD privind tranzacționările responsabile ale datoriei suverane, atât pentru creditori, cât și pentru debitori;

47.  salută eforturile internaționale depuse pentru a scuti țările afectate de Ebola de obligațiile internaționale privind datoriile, pentru a le ajuta să facă față crizei economice cauzate de epidemie;

48.  solicită o reexaminare a programelor și instrumentelor de asistență financiară pentru dezvoltare ale organizațiilor internaționale, în scopul alinierii acestora la noile ODD; îndeamnă, în special, Banca Europeană de Investiții, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială să stabilească cele mai înalte standarde în materie de finanțare responsabilă și să își ajusteze mai bine resursele la nevoile țărilor în curs de dezvoltare, inclusiv prin instrumente de creditare pentru țările sărace eficace pentru ambele părți; solicită, în special, creșterea sumelor puse la dispoziția Băncii Europene de Investiții, dincolo de mandatul său actual, pentru a îmbunătăți în continuare finanțarea acordată de aceasta țărilor cu venituri reduse;

Monitorizare, responsabilitate și reexaminare

49.  solicită încheierea unui acord în cadrul conferinței de la Addis Abeba privind un cadru de monitorizare și de responsabilitate solid, transparent și accesibil pentru urmărirea și supravegherea eficace a investițiilor și a progreselor înregistrate în ceea ce privește angajamentele și obiectivele specifice; solicită o inițiativă internațională pentru îmbunătățirea calității statisticii, a datelor și a informațiilor, inclusiv a datelor defalcate în funcție de venit, gen, vârstă, rasă, etnie și statut administrativ, handicap, situare geografică și alte caracteristici relevante în contextele naționale; solicită părților să asigure aplicarea transparentă și eficientă a ajutoarelor și a finanțării, în special prin semnarea și punerea efectivă în aplicare a dispozițiilor Convenției ONU împotriva corupției și prin asumarea unui angajament de a publica în mod sistematic date exacte, actualizate și comparabile privind veniturile și cheltuielile, precum și a documentelor bugetare; îndeosebi, solicită Comisiei să monitorizeze și să controleze în continuare programele și proiectele sale de finanțare a ajutoarelor și să adopte măsuri corespunzătoare în cazul în care vor exista dovezi de corupție și de gestionare defectuoasă; îndeamnă, de asemenea, Comisia să își actualizeze asistența acordată pentru consolidarea agențiilor judiciare și a celor de combatere a corupției din țările în curs de dezvoltare;

50.  solicită o inițiativă internațională pentru îmbunătățirea calității statisticii, a datelor și a informațiilor pentru a se monitoriza cheltuielile, investițiile și progresele înregistrate privind angajamentele și obiectivele specifice; salută eforturile globale depuse pentru a se asigura că datele utilizate în punerea în aplicare a ODD sunt suficient de defalcate cu privire la venituri, sex, vârstă și alți indicatori, astfel încât să se poată asigura o monitorizare eficace a impactului politicilor;

51.  reiterează că este necesar un nou set de indicatori, în plus față de PIB, pentru a face față noilor provocări sociale și de mediu, și că aceștia ar trebui să includă îndeosebi indicele dezvoltării umane, coeficientul Gini, o măsură privind egalitatea de gen, amprenta de carbon și amprenta ecologică;

o
o   o

52.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, precum și co-facilitatorilor procesului de pregătire pentru cea de a treia conferință internațională privind finanțarea dezvoltării.

(1) http://unctad.org/en/publicationslibrary/wir2014_en.pdf
(2) http://eur-lex.europa.eu/resource.html?uri=cellar:afc5ef38-ad24-11e4-b5b2-01aa75ed71a1.0018.02/DOC_1&format=PDF
(3) http://eur-lex.europa.eu/resource.html?uri=cellar:441ba0c0-eb02-11e3-8cd4-01aa75ed71a1.0023.03/DOC_1&format=PDF
(4) http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52013DC0531&qid=1426237668849&from=EN
(5) http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52013DC0092&qid=1426237751551&from=EN
(6) http://eu-un.europa.eu/articles/en/article_15873_en.htm
(7) http://eu-un.europa.eu/articles/en/article_14363_en.htm
(8) http://eu-un.europa.eu/articles/en/article_13692_en.htm
(9) Texte adoptate, P8_TA(2014)0059.
(10) JO C 8 E, 14.1.2010, p. 1.
(11) Texte adoptate, P8_TA(2014)0063.
(12) Texte adoptate, P7_TA(2014)0163.
(13) Texte adoptate, P7_TA(2013)0394.
(14) Texte adoptate, P7_TA(2013)0205.
(15) Texte adoptate, P7_TA(2013)0119.
(16) JO L 136, 9.5.2014, p. 1.
(17) Raport privind sprijinirea IMM-urilor din țările în curs de dezvoltare prin intermediari financiari, Dalberg, noiembrie 2011, www.eib.org


Asigurarea de îngrijiri medicale mai sigure în Europa
PDF 518kWORD 201k
Rezoluţia Parlamentului European din 19 mai 2015 referitoare la asigurarea de îngrijiri medicale mai sigure în Europa: îmbunătățirea siguranței pacienților și combaterea rezistenței la antimicrobiene (2014/2207(INI))
P8_TA(2015)0197A8-0142/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere poziția sa din 23 aprilie 2009 referitoare la propunerea de recomandare a Consiliului privind siguranța pacienților, inclusiv prevenirea și controlul infecțiilor asociate asistenței medicale(1),

–  având în vedere Recomandarea Consiliului din 9 iunie 2009 privind siguranța pacienților, inclusiv prevenirea și controlul infecțiilor asociate asistenței medicale(2),

–  având în vedere Directiva 2011/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2011 privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 15 noiembrie 2011, intitulată „Plan de acțiune împotriva amenințărilor tot mai mari reprezentate de Rezistența la antimicrobiene”, (COM(2011)0748),

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 22 iunie 2012 privind impactul rezistenței la antimicrobiene în sectorul sănătății umane și în sectorul veterinar – abordarea „One Health”,

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 decembrie 2012 referitoare la provocarea microbiană – amenințările tot mai mari reprezentate de rezistența la antimicrobiene(3),

–  având în vedere rapoartele din 13 noiembrie 2012 și 19 iunie 2014 ale Comisiei către Consiliu pe baza rapoartelor statelor membre privind implementarea Recomandării 2009/C 151/01 a Consiliului referitoare la siguranța pacienților, inclusiv la prevenirea și controlul infecțiilor asociate asistenței medicale (COM(2012)0658 și COM(2014)0371),

–  având în vedere Rezoluția sa din 22 octombrie 2013 referitoare la raportul Comisiei către Consiliu pe baza rapoartelor statelor membre privind implementarea Recomandării 2009/C 151/01 a Consiliului privind siguranța pacienților, inclusiv profilaxia și controlul infecțiilor asociate asistenței medicale(4);

–  având în vedere Decizia nr. 1082/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2013 privind amenințările transfrontaliere grave pentru sănătate,

–  având în vedere sondajul special Eurobarometru nr. 411 „Siguranța pacienților și calitatea asistenței medicale”,

–  având în vedere Raportul de evaluare a progreselor înregistrate de Planul de acțiune împotriva amenințărilor tot mai mari reprezentate de rezistența la antimicrobiene, SANTE/10251/2015,

–  având în vedere propunerea din 10 septembrie 2014 de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind medicamentele de uz veterinar (2014/0257(COD)),

–  având în vedere „Cadrul conceptual pentru clasificarea internațională pentru siguranța pacienților”, elaborat de Organizația Mondială a Sănătății (OMS),

–  având în vedere eforturile depuse de Președinția letonă în abordarea problemei privind rezistența la antimicrobiene, cu trimitere îndeosebi la tuberculoză și la tuberculoza multirezistentă;

–  având în vedere concluziile Consiliului din 1 decembrie 2014 privind siguranța pacienților și calitatea asistenței medicale, inclusiv prevenirea și controlul infecțiilor asociate asistenței medicale și rezistența la antimicrobiene,

–  având în vedere primul raport comun al ECDC/EFSA/EMA privind analiza integrată a consumului de agenți antimicrobieni și apariția rezistenței la antimicrobiene la bacteriile regăsite la animalele de la care se obțin alimente (Analiza comună interagenții a consumului de antimicrobiene și a rezistenței la antimicrobiene – JIACRA),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A8-0142/2015),

A.  întrucât, pentru o calitate globală a asistenței medicale, este esențială siguranța pacienților, ale cărei aspecte fundamentale sunt o cultură a asistenței medicale și gestionarea evenimentelor adverse;

B.  întrucât volumul datelor disponibile cu privire la prevalența și incidența evenimentelor adverse în sistemele de sănătate ale statelor membre este deocamdată limitat, dar în continuă creștere și întrucât ultimele informații disponibile datează din 2008;

C.  întrucât se estimează că 8-12 % dintre pacienții spitalizați în Uniunea Europeană sunt victime ale evenimentelor adverse asociate asistenței medicale pe care o primesc, și întrucât aproximativ jumătate din aceste evenimente ar putea fi evitate;

D.  întrucât cele mai frecvente evenimente adverse asociate asistenței medicale se manifestă sub forma infecțiilor asociate asistenței medicale (IAAM), a evenimentelor legate de medicamente și a complicațiilor care survin în timpul unei intervenții chirurgicale sau după aceasta;

E.  întrucât în vederea siguranței pacienților și a calității asistenței medicale este nevoie de asigurarea unor condiții de lucru decente și a securității în muncă pentru profesioniștii din domeniul sănătății și întrucât, în special, garantarea siguranței pacienților, prevenirea și controlul IAAM și prevenirea răspândirii bacteriilor multirezistente sunt foarte dificile în mediile de asistență medicală supraaglomerate și cu personal insuficient;

F.  întrucât actuala criză economică exercită presiuni sporite asupra bugetelor dedicate asistenței medicale ale statelor membre, având astfel un impact asupra siguranței pacienților, întrucât numeroase state membre, în loc să soluționeze în mod corespunzător problemele de eficiență, au efectuat reduceri bugetare și de personal drastice în sistemele lor de sănătate;

G.  întrucât criza economică a adâncit și mai mult inegalitățile existente în ceea ce privește accesul la serviciile medicale;

H.  întrucât formarea profesională continuă a doctorilor și a altor membri ai personalului medical este esențială pentru evitarea efectelor negative, cum ar fi evenimentele medicamentoase adverse, ale căror costuri pentru sistemele de sănătate din UE sunt estimate la circa 2,7 miliarde EUR anual în termeni de cheltuieli medicale și reprezintă 1,1 % din numărul spitalizărilor din Uniune;

I.  întrucât serviciile de e-sănătate centrate pe pacient și tratamentele de îngrijiri medicale la domiciliu au un potențial important pentru îmbunătățirea calității și eficienței tratamentelor medicale, contribuind totodată la rezultate mai bune ale îngrijirilor medicale;

J.  întrucât o abordare pluridisciplinară sporește șansele obținerii unor rezultate pozitive în urma tratamentelor medicale;

K.  întrucât pacienții, familiile și organizațiile pacienților joacă un rol-cheie în susținerea unei asistențe medicale mai sigure, iar rolul lor ar trebui promovat prin responsabilizarea pacientului și participarea la procesul de asistență medicală și la politica în domeniul sănătății la toate nivelurile;

L.  întrucât tratamentele de îngrijiri medicale la domiciliu pot ajuta psihologic pacienții și pot duce la performanțe mai bune în domeniul asistenței medicale;

M.  întrucât există o intensificare a utilizării antibioticelor în rândul persoanelor mai puțin informate și întrucât o cunoaștere aprofundată a antibioticelor ar putea determina cetățenii să recurgă la un consum mai responsabil al acestora;

N.  întrucât 30-50 % dintre pacienți nu iau medicamentele prescrise de medici sau le iau fără să urmeze prescripția medicului;

O.  întrucât, în spitale și în rândul medicilor de medicină generală și veterinară deopotrivă, există conflicte de interese legate de industria farmaceutică;

P.  întrucât IAAM reprezintă o importantă problemă de sănătate publică în statele membre (conform datelor furnizate de Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor, 1 din 20 de pacienți internați suferă, în medie, de IAAM, adică 4,1 milioane de pacienți pe an, și 37 000 de persoane din UE decedează ca urmare a unei IAAM în fiecare an, deși se consideră că 20-30 % dintre aceste infecții ar putea fi prevenite prin igienă strictă și programe de control), ceea ce reprezintă o grea povară pentru bugetele limitate ale sistemelor de sănătate;

Q.  întrucât experiențele și observațiile pacienților diferă adesea de impresiile cadrelor medicale, iar aceste percepții se pot dovedi foarte importante în identificarea de noi modalități de reducere și prevenire a IAAM;

R.  întrucât se înregistrează o creștere a numărului de IAAM cauzate de bacteriile multirezistente;

S.  întrucât rezistența la antimicrobiene a crescut la nivel mondial pentru agenți patogeni bacterieni, ducând la o creștere a numărului de IAAM și la tratarea ineficientă a bolilor infecțioase la oameni și animale la nivel național, european și internațional;

T.  întrucât se estimează că, la nivel mondial, 10 milioane de persoane vor muri anual până în 2050 din cauza rezistenței la antimicrobiene;

U.  întrucât rezistența la antibioticele utilizate în mod obișnuit pentru tratarea bacteriilor cauzatoare de boli atinge cote ce depășesc 25 % în mai multe state membre; întrucât există un decalaj din ce în ce mai mare între rezistența la antimicrobiene și dezvoltarea de noi antibiotice și introducerea lor în practicile de tratament și întrucât acest lucru este legat de dificultățile întâmpinate în domeniul științific și economic, precum și în materie de reglementare;

V.  întrucât cele mai recente studii arată că, cu câteva excepții, în ultimii ani rezistența la antimicrobiene a crescut în general în spitalele din UE;

W.  întrucât UE estimează că, în fiecare an, cel puțin 25 000 de persoane mor din cauza unor infecții cauzate de bacterii rezistente, ceea ce reprezintă costuri estimate la 1,5 miliarde de euro pentru sistemele de sănătate publică, potrivit datelor din 2011, strânse de Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC);

X.  întrucât costurile generate de infecțiile rezistente la medicamente se ridică la o valoare anuală estimată de 1,5 miliarde de euro din cauza creșterii cheltuielilor medicale și a pierderilor de productivitate; întrucât pacienții infectați cu bacterii rezistente trebuie să fie izolați dacă sunt tratați în cadrul unui spital, ceea ce presupune o finanțare extinsă de 900 de milioane EUR și 2,5 milioane de paturi suplimentare anual;

Y.  întrucât una dintre principalele cauze care stau la baza răspândirii în spitale a rezistenței la antimicrobiene este lipsa de conformitate cu practicile general acceptate de prevenire și control al infecțiilor;

Z.  întrucât eficacitatea medicamentelor de primă linie asupra agenților patogeni devine din ce în ce mai limitată de rezistență, iar medicamentele de a doua sau a treia linie nu sunt întotdeauna disponibile și, de multe ori, sunt mai toxice, mai scumpe și mai puțin eficiente decât medicamentele de primă linie;

AA.  întrucât una dintre principalele cauze ale rezistenței la antimicrobiene este utilizarea greșită a acestora (printre care a antibioticelor) și, mai ales, utilizarea sistematică și abuzul de acestea;

AB.  întrucât nivelul ridicat de mobilitate existent între sistemele de sănătate europene și caracterul din ce în ce mai transfrontalier al asistenței medicale în Europa pot contribui la răspândirea de la un stat membru la altul a microorganismelor rezistente;

AC.  întrucât programele de vaccinare constituie un instrument eficient în eforturile de combatere a rezistenței la antibiotice deoarece aceste programe pot avea un rol în limitarea utilizării antibioticelor și astfel a apariției rezistenței la antimicrobiene;

AD.  întrucât cercetarea și dezvoltarea antibacteriană se confruntă cu câteva provocări unice, ceea ce înseamnă că punerea la punct a unor cunoștințe de specialitate avansate și aplicarea lor în laboratoare necesită un timp îndelungat și întrucât este regretabil faptul că mulți cercetători care dețin cunoștințe și competențe de specialitate avansate s-au mutat în alte zone din cauza lipsei fondurilor private și publice deopotrivă;

AE.  întrucât nerespectarea normelor de bază în materie de igienă personală, atât în cadrul, cât și în afara spitalului, poate conduce la răspândirea agenților patogeni, îndeosebi a celor rezistenți la agenți antimicrobieni;

AF.  întrucât tot mai multe dovezi științifice demonstrează că o bună igienă a mâinilor în unitățile de asistență medicală necesită utilizarea unor metode de uscare a mâinilor care nu facilitează contaminarea încrucișată microbiană prin diseminare pe calea aerului și prin aerosolizare;

AG.  întrucât se remarcă prezența bacteriilor rezistente pe dispozitivele medicale chiar și atunci când acestea au fost în prealabil sterilizate în conformitate cu specificațiile producătorului;

AH.  întrucât utilizarea substanțelor antimicrobiene în medicina umană și veterinară contribuie la o dezvoltare a rezistomului în mediu, ceea ce poate servi drept sursă de apariție a rezistenței atât la oameni, cât și la animale; întrucât aceleași clase de antibiotice se utilizează și în medicina veterinară și în cea umană și întrucât, în ambele sectoare,au apărut mecanisme similare de rezistență;

AI.  întrucât agricultura de mare densitate poate implica administrarea inadecvată și în mod curent de antibiotice animalelor, păsărilor și peștilor pentru ca acestea să crească mai rapid, precum și în scopuri profilactice, pentru a preveni răspândirea bolilor din cauza condițiilor de stres în care sunt ținute animalele, și anume în spații închise și înghesuite, care le blochează sistemul imunitar, și pentru a compensa condițiile insalubre în care sunt crescute;

AJ.  întrucât conceptul „One Health”, aprobat de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și de Organizația Mondială pentru Sănătatea Animalelor (OJO), prevede că sănătatea umană, sănătatea animală și sănătatea ecosistemelor sunt interconectate; întrucât în special animalele și produsele alimentare de origine animală pot servi drept o sursă principală directă de agenți zoonotici rezistenți; întrucât, prin urmare, administrarea de antibiotice animalelor, îndeosebi celor destinate consumului și crescute în cadrul agriculturii de mare densitate, poate crea rezistență la antibiotice și la oameni;

AK.  întrucât, având în vedere conceptul „One Health”, o abordare prin care personalul medical atât din domeniul medicinii umane, cât și din cel al medicinii veterinare adoptă inițiative pentru prevenirea infecțiilor rezistente și reducerea utilizării antibioticelor, poate preveni IAAM, atât în interiorul, cât și în afara spitalelor;

AL.  întrucât, conform OMS, în mai multe state membre ale UE, utilizarea medicamentelor antimicrobiene în cazul animalelor depășește cu mult utilizarea lor în cazul oamenilor;(5)

AM.  întrucât, potrivit mai multor asociații europene de consumatori, peste 70 % dintre produsele din carne testate în șase state membre ale UE s-au dovedit a fi contaminate cu bacterii rezistente la antibiotice, în timp ce în alte opt țări aceste bacterii erau prezente în 50 % dintre eșantioane;(6)

AN.  întrucât au fost observate niveluri ridicate de rezistență a Campylobacter la fluorochinolone, iar cea mai mare parte a infecțiilor umane cu Campylobacter sunt cauzate de manipularea, de prepararea și de consumul de carne de pasăre; întrucât astfel de niveluri de rezistență ridicată limitează opțiunile eficiente de tratament pentru infecțiile umane cu Campylobacter;

AO.  întrucât utilizarea antibioticelor în doze aflate sub nivelul terapeutic, care presupune administrarea unor doze reduse pentru stimularea creșterii animalelor, este interzisă în UE din 2006;

AP.  întrucât marea majoritate a furajelor medicamentate pentru animalele de fermă conțin substanțe antimicrobiene;

AQ.  întrucât utilizarea medicamentelor antimicrobiene în cazul animalelor de companie constituie un factor de risc suplimentar de dezvoltare și de transmitere a rezistenței la medicamente antimicrobiene la oameni și întrucât tendințele de creștere a rezistenței la antibiotice întâlnite la animalele de companie în cadrul clinicilor veterinare sunt similare cu tendințele întâlnite în spitale;

AR.  întrucât riscul transmiterii rezistenței la medicamente antimicrobiene de la animalele de companie la oameni nu poate fi evaluat cu precizie și întrucât sunt necesare investigații aprofundate în această privință;

AS.  întrucât este recunoscut faptul că legislația actuală privind medicamentele de uz veterinar nu oferă suficiente instrumente pentru a asigura o gestionare corespunzătoare a riscurilor asupra sănătății umane care sunt generate de utilizarea de substanțe antimicrobiene la animale;

AT.  întrucât chestiunea utilizării antibioticelor în afara indicațiilor terapeutice este o preocupare pentru medicina veterinară și pentru medicina umană;

AU.  întrucât companiile farmaceutice au mai degrabă tendința de a adăuga noi antibiotice în clasele existente de antibiotice decât să descopere și să elaboreze un agent antibacterian cu adevărat nou și, prin urmare, rezistența la acești noi agenți va apărea mai repede decât în cazul medicamentelor cu un mecanism de acțiune cu adevărat nou;

AV.  întrucât este necesar să se încurajeze laboratoarele farmaceutice să dezvolte noi antibiotice, luând în considerare crearea de stimulente și de modele economice alternative pentru a recompensa inovația;

AW.  întrucât este esențială încurajarea companiilor farmaceutice să continue investițiile și să investească în dezvoltarea de noi agenți antimicrobieni, mai ales pentru tratarea acelor boli pentru care rezistența la antimicrobiene reprezintă un motiv serios de îngrijorare, cum ar fi:

   boli cauzate de bacteriile Gram negative multirezistente predominante (precum K. pneumoniae și Acinetobacter sau E.coli) sau de alte bacterii multirezistente, precum stafilococul auriu sau tuberculoza;
   alte boli cauzate de viruși (precum HIV), sau de paraziți (precum malaria);

precum și să dezvolte alte metode de combatere a IAAM fără utilizarea antibioticelor;

AX.  întrucât acest lucru se poate realiza prin abordarea unora dintre principalele provocări științifice, de reglementare și economice care împiedică dezvoltarea de antimicrobiene și, în special, prin stimularea investițiilor în cercetare și dezvoltare și prin concentrarea acestora asupra celor mai mari nevoi în materie de sănătate publică, menținând totodată sustenabilitatea sistemelor naționale de sănătate;

AY.  întrucât articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2001/18/CE stabilește un termen-limită pentru utilizarea genelor care conferă plantelor transgenice rezistență la antibiotice;

AZ.  întrucât experți în produse nu ar trebui să efectueze niciodată tratamente terapeutice, ci doar să susțină personalul medical atunci când și dacă li se cere acest lucru, de exemplu, pentru a efectua operațiuni de montare sau de demontare a unor instrumente specifice;

BA.  întrucât dispozițiile Directivei 2011/24/UE privind mobilitatea pacienților sunt puse în aplicare pe întregul teritoriu al UE, ceea ce legitimează informarea pacienților europeni asupra condițiilor de siguranță a pacienților în diferitele state membre;

BB.  întrucât este esențial să se asigure respectarea drepturilor pacienților și încrederea publică în serviciile de sănătate, prin asigurarea faptului că statele membre dispun de sisteme ce furnizează o compensare financiară echitabilă în caz de neglijență care decurge din aplicarea unor tratamente medicale greșite;

BC.  întrucât internetul reprezintă cea mai mare piață farmaceutică nereglementată din lume; întrucât 62 % dintre medicamentele achiziționate online se dovedesc a fi contrafăcute sau a nu fi conforme standardelor; întrucât există un număr foarte mare de operatori din industria farmaceutică care își desfășoară în mod ilegal activitatea în mediul online și întrucât, la nivel mondial, cifra de afaceri anuală obținută din vânzarea ilegală online de medicamente eliberate pe bază de rețetă este estimată la circa 200 de miliarde de dolari americani;

BD.  întrucât articolul 168 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene prevede că acțiunea Uniunii Europene trebuie să completeze politicile naționale și să aibă în vedere îmbunătățirea sănătății publice și prevenirea bolilor și a afecțiunilor umane, precum și a cauzelor de pericol pentru sănătatea fizică și mentală,

Implementarea recomandărilor Consiliului privind siguranța pacienților

Reacția la cel de-al doilea raport al Comisiei privind punerea în aplicare

1.  reamintește că legislația farmaceutică a UE a fost pusă în aplicare pentru a proteja siguranța pacienților; reamintește Rezoluția sa din 22 octombrie 2013 menționată mai sus, referitoare la raportul Comisiei către Consiliu pe baza rapoartelor statelor membre privind implementarea Recomandării (2009/C 151/01) a Consiliului privind siguranța pacienților, inclusiv profilaxia și controlul infecțiilor asociate asistenței medicale;

2.  salută îmbunătățirea sistemului de supraveghere a IAAM în UE și celelalte măsuri recente implementate la nivelul anumitor state membre pentru îmbunătățirea siguranței generale a pacienților și reducerea incidenței IAAM, și, mai ales, progresul realizat de statele membre în elaborarea de strategii și programe privind siguranța pacienților, incluzând siguranța pacienților în legislația din domeniul sănătății, și în dezvoltarea de sisteme de raportare și de învățare;

3.  constată însă că cel de-al doilea raport privind punerea în aplicare indică în continuare progrese inegale în rândul statelor membre cu privire la siguranța pacienților și regretă că anumite state membre au încetinit în mod clar punerea în aplicare a, printre altele, recomandărilor Consiliului, probabil ca urmare a constrângerilor financiare impuse de criza economică;

4.  regretă faptul că măsurile de austeritate au condus la o reducere a personalului de curățenie din spitale și din alte unități de asistență medicală din Europa, având în vedere rolul critic pe care acesta îl are în asigurarea unui nivel ridicat de igienă;

5.  solicită statelor membre să se asigure că, în această perioadă de criză economică, siguranța pacienților nu este afectată de măsurile de austeritate și că sistemele de sănătate beneficiază în continuare de o finanțare corespunzătoare și, în special, să evite cele mai dăunătoare măsuri, cum ar fi economiile pe termen scurt, care ar conduce la costuri ridicate pe termen mediu și lung, și să se concentreze în schimb pe dezvoltarea în continuare a unor sisteme de sănătate de înaltă calitate și eficiență; invită statele membre să se asigure că există un număr suficient de profesioniști în domeniul sănătății formați sau specializați în domeniul combaterii și al controlului infecțiilor, precum și un nivel adecvat de igienă în spitale, ca elemente ale unei abordări centrate pe pacient;

6.  solicită statelor membre să stabilească obiective cantitative concrete și ambițioase de reducere a utilizării antibioticelor;

7.  salută activitatea Grupului de lucru al UE privind siguranța pacienților și calitatea asistenței medicale, care reunește reprezentanți ai tuturor celor 28 de state membre ale UE, ai țărilor AELS, ai organizațiilor internaționale și ai organismelor UE și sprijină elaborarea agendei UE privind siguranța pacienților și calitatea;

8.  solicită Comisiei să continue monitorizarea modului în care sunt puse în aplicare în statele membre dispozițiile privind siguranța pacienților și, după caz, să dezvolte noi orientări în consecință;

Sugestii de îmbunătățire

9.  salută activitatea cofinanțată de UE și realizată de OCDE cu privire la indicatorii comparabili pentru siguranța pacienților; solicită statelor membre să adopte astfel de indicatori în vederea evaluării siguranței pacienților;

10.  constată importanța includerii temei legate de siguranța pacienților în învățământ, în formarea la locul de muncă și în dezvoltarea profesională continuă a lucrătorilor din domeniul sănătății și a personalului medical din toate statele membre;

11.  subliniază posibilele beneficii ale serviciilor de e-sănătate în reducerea evenimentelor adverse prin urmărirea fluxurilor de informații și îmbunătățirea înțelegerii proceselor medicale, precum și prin eliberarea de prescripții electronice și alertarea cu privire la interacțiunile dintre medicamente; invită Comisia și statele membre să examineze în detaliu posibilitățile oferite de serviciile de e-sănătate în domeniul siguranței pacienților, printre care introducerea de înregistrări electronice ale pacienților, și să intensifice nivelul de cooperare prin schimburi de experiență, de cunoștințe și de bune practici în acest domeniu;

12.  invită Comisia și statele membre să evalueze potențialul sănătății mobile (m-sănătate) în raport cu eficiența îngrijirilor, incidența spitalizării și reducerea costurilor anuale de asistență medicală pe cap de locuitor;

13.  constată că există diferențe mari între statele membre în ceea ce privește utilizarea antibioticelor și prevalența rezistenței la antimicrobiene și încurajează statele membre să aplice cele mai bune practici;

14.  subliniază nevoia urgentă de promovare a cercetării și a inovării veterinare la nivel național și european;

15.  îndeamnă statele membre să implementeze sau să dezvolte următoarele măsuri:

   (a) să își continue eforturile în direcția îmbunătățirii siguranței pacienților, prin adoptarea măsurilor necesare pentru aplicarea pe deplin a recomandărilor Consiliului;
   (b) să colecteze periodic date, în conformitate cu analizele standardizate, cu privire la prevalența și incidența evenimentelor adverse pe teritoriul lor, să își îmbunătățească sistemele de alertă timpurie și să coordoneze eficient schimburile de astfel de date;
   (c) să se asigure că directorii sanitari sunt numiți pe criterii de merit și nu în funcție de afilierea lor politică;
   (d) să asigure îmbunătățirea continuă și evaluarea în permanență a condițiilor de muncă ale personalului medical în vederea îmbunătățirii siguranței pacienților;
   (e) să asigure formarea de bază a întregului personal medical, chiar și a acelor membri care nu se află în contact direct cu pacienții, în domeniul prevenirii și al controlului infecțiilor înainte ca aceștia să își înceapă activitatea într-un spital sau într-o altă unitate de asistență medicală și periodic după aceea;
   (f) să asigure formarea corectă și actualizată a medicilor și a profesioniștilor din domeniul sănătății, precum și schimbul de bune practici, pentru a ține pasul cu ultimele tehnologii în domeniu și cu cele mai bune practici de igienă spitalicească, și să instituie sisteme de monitorizare care să verifice dacă competențele acestora sunt actualizate, îndeosebi în ceea ce privește punerea în aplicare a listei de verificare pentru siguranța chirurgicală, elaborată de OMS; acest lucru ar reduce incidența erorilor medicale (inclusiv a IAAM) cauzate de cunoașterea parțială și de incapacitatea de a ține pasul cu noile progrese tehnologice;
   (g) să asigure adoptarea unei abordări pluridisciplinare în tratamentele medicale;
   (h) să asigure acțiuni de consolidare a coerenței și a continuității parcursului sanitar al pacienților, în special în cazul trecerii de la un sector de asistență medicală la un altul și al transmiterii de informații, de exemplu, între spital și sectorul asistenței medicale primare;
   (i) să reducă sarcina impusă unităților sanitare încurajând asistența medicală și îngrijirile medicale la domiciliu;
   (j) să asigure că personalul medical informează pacienții cu privire la utilizare în afara indicațiilor terapeutice a medicamentelor și la eventualele riscuri pe care aceștia și le asumă, pentru a-i ajuta să își dea consimțământul în mod informat;
   (k) să facă schimb de informații cu privire la cea mai bună modalitate de a reduce rezistența la antibiotice, cu scopul de a pune în aplicare abordarea cea mai eficientă în Europa;
   (l) să asigure accesul egal al pacienților la serviciile și tratamentele medicale cu scopul de a elimina inegalitățile existente în domeniul sănătății;
   (m) să promoveze campanii de informare a pacienților cu privire la riscurile legate de evenimente adverse asociate asistenței medicale și cu privire la posibilele măsuri preventive, pornind de la măsurile de igienă de bază, și să lanseze campanii de sensibilizare și cursuri de educație sanitară în școli cu privire la utilizarea rațională nu doar a antibioticelor, ci a tuturor medicamentelor și la riscul creșterii rezistenței la antibiotice; consideră că aceste campanii ar trebui să se adreseze părinților și celor care se ocupă de îngrijirea copiilor și a persoanelor în vârstă și ar trebui să fie întotdeauna urmate de o evaluare a rezultatelor obținute;
   (n) să sublinieze importanța prevenirii IAAM în unitățile de asistență medicală prin împiedicarea răspândirii acestora ca urmare a examinării prin contact a pacienților, precum și prin măsuri de control al infecțiilor și să continue promovarea bunelor practici în materie de igienă (cum ar fi spălarea mâinilor);
   (o) să sporească măsurile de protecție a igienei prin consolidarea rolului specialiștilor în asigurarea igienei, pentru ca aceștia să monitorizeze toate aspectele care țin de sănătate și de igienă în unitatea sanitară, pentru pacienți, precum și în ceea ce privește relațiile dintre pacienți și „vizitatorii” externi;
   (p) să implice în mod activ și oficial organizațiile și reprezentanții pacienților în toate etapele și la toate nivelurile elaborării politicilor și a programelor;
   (q) să elaboreze orientări europene privind implicarea pacienților în strategiile și acțiunile privind siguranța lor, în colaborare cu părțile interesate, în special cu organizațiile pacienților;
   (r) să le ofere acestora un sprijin adecvat pentru a desfășura activități privind siguranța pacienților;

16.  solicită statelor membre să analizeze orice caz de posibilă greșeală profesională în recondiționarea și reutilizarea dispozitivelor medicale destinate și etichetate inițial ca fiind de unică folosință;

17.  îndeamnă statele membre să îmbunătățească programele de informare pentru personalul medical și alți lucrători din domeniul asistenței medicale, pentru medicii veterinari și pentru publicul larg cu privire la utilizarea antibioticelor și la prevenirea infecțiilor;

18.  solicită Agenției Europene pentru Medicamente (EMA) să elaboreze orientări privind utilizarea medicamentelor în afara indicațiilor terapeutice/fără prescripție în funcție de necesitățile medicale și să pună la punct o listă a medicamentelor administrate în general în afara indicațiilor terapeutice, în ciuda existenței alternativelor reglementate;

19.  invită Comisia și ECDC să elaboreze orientări generale adresate profesioniștilor din domeniul sănătății, pacienților și familiilor acestora cu privire la spălarea și uscarea corectă a mâinilor și la încurajarea utilizării unor metode de uscare care să nu faciliteze contaminarea microbiană încrucișată prin diseminarea pe calea aerului și aerosolizare;

20.  subliniază nevoia îmbunătățirii semnificative a comunicării, a educației și a formării medicilor veterinari și a agricultorilor;

21.  îndeamnă din nou Comisia să prezinte cât mai curând posibil o propunere legislativă pentru adăugarea obligatorie în prospecte a unei sinteze a informațiilor despre medicament; informațiile furnizate în această sinteză ar trebui prezentate într-o formă ușor lizibilă, care să iasă în evidență și să se distingă cu ușurință de restul textului; această sinteză a informațiilor despre medicament ar trebui să conțină o scurtă descriere a datelor necesare privind medicamentul respectiv, pentru a permite pacientului să înțeleagă utilitatea și posibilele riscuri ale medicamentului și să utilizeze medicamentul în condiții de siguranță și în mod adecvat; descrierea include, printre altele, recomandări privind modul corect și adecvat de utilizare a antibioticelor;

22.  invită Comisia și statele membre să promoveze introducerea logoului european prevăzut de Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 699/2014 în scopul identificării facile a farmaciilor online care oferă medicamente spre vânzare la distanță către public, asigurând protecția consumatorilor împotriva achiziționării de medicamente falsificate, adesea periculoase pentru sănătate;

23.  subliniază faptul că, în conformitate cu Decizia nr. 1082/2013/UE privind amenințările transfrontaliere grave pentru sănătate, statele membre trebuie să furnizeze Comisiei informații actualizate privind planificarea pregătirii și a reacției la nivel național și îndeamnă statele membre să prezinte informațiile relevante în conformitate cu calendarul stabilit în decizie;

Aspecte privind raportarea și responsabilitatea/răspunderea

24.  îndeamnă statele membre să încurajeze furnizarea periodică de informații de către profesioniștii din domeniul sănătății, prin care aceștia să facă recomandări pacienților cu privire la modul de minimizare a riscurilor pentru siguranța lor prin contact cu sistemul de asistență medicală;

25.  încurajează statele membre să instituie organisme independente care să întrețină legătura cu personalul de specialitate pentru a asigura sensibilizarea și difuzarea alertelor cu privire la pericolele pentru siguranța pacienților;

26.  invită statele membre să își îmbunătățească sistemele de raportare a evenimentelor adverse și a erorilor de natură medicală prin elaborarea de măsuri care încurajează raportarea corectă, anonimă și fără caracter acuzator de către personalul medical și pacienți și să ia în considerare crearea unui sistem electronic care ar putea facilita și îmbunătăți raportarea de către pacienți;

27.  invită statele membre să adopte măsuri care ar îmbunătăți calitatea – și nu doar cantitatea – raportării privind evenimentele adverse, astfel încât raportarea să conțină informații solide, care chiar ar îmbunătăți siguranța pacienților, și să instituie un sistem în care datele ar putea fi ușor recuperate și care ar asigura o evaluare cuprinzătoare și sistematică;

28.  invită Comisia să elaboreze studii standardizate pentru colectarea de date privind IAAM;

29.  cere statelor membre să verifice mai strict și să interzică tratamentele medicale acordate de personal extern, nemedical;

30.  invită statele membre să informeze pacienții cu privire la riscurile și la măsurile preventive în cazul unor evenimente adverse în domeniul asistenței medicale, precum și cu privire la procedurile de depunere a plângerilor și la opțiunile legale disponibile în cazul producerii un eveniment advers, de exemplu, prin intermediul unui reprezentant al drepturilor pacientului;

31.  invită statele membre să ia măsurile necesare pentru a evita orice conflict de interese care afectează medicii de medicină umană și veterinarii în ceea ce privește prescripțiile medicale și comercializarea de medicamente;

32.  invită statele membre să se asigure că sunt disponibile informații complete privind mecanismele existente de reclamații și compensații pentru pacienții care au suferit de pe urma unei IAAM sau a unei greșeli de natură medicală;

33.  invită Comisia să raporteze cu privire la practicile naționale privind acțiunile colective în despăgubire în cazurile implicând IAAM;

34.  recunoaște valoarea inițiativelor cetățenești, precum Carta europeană a drepturilor pacientului, care se bazează pe Carta drepturilor fundamentale Uniunii Europene, și Ziua europeană a drepturilor pacienților, care se organizează în fiecare an la 18 aprilie 2007; invită Comisia și statele membre să sprijine Ziua europeană a drepturilor pacienților la nivel local, național și european;

Combaterea rezistenței la antimicrobiene

Situația actuală și soluții de viitor

35.  salută acțiunile Comisiei în materie de rezistență la antimicrobiene și în domeniul prevenirii și controlului IAAM, precum și activitatea de coordonare și de supraveghere a ECDC, îndeosebi în cadrul Rețelei europene de supraveghere a rezistenței la antibiotice (EARS-Net), al Rețelei europene de supraveghere a consumului de antibiotice (ESAC-Net) și al Rețelei de supraveghere a infecțiilor asociate asistenței medicale (IAAM-Net);

36.  salută activitatea de coordonare și monitorizare privind rezistența la antimicrobiene, desfășurată în comun de ECDC, EMA și EFSA (Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară);

37.  ia act cu îngrijorare de faptul că, în perioada 2010-2013, proporția bacteriilor K. pneumoniae rezistente la fluorochinolonă, cefalosporin și aminoglicozid de a treia generație, precum și rezistența combinată la toate cele trei grupe de antibiotice și rezistența la carbapeneme, un grup de antibiotice de ultimă linie, a crescut în mod semnificativ în numeroase state membre și la nivelul UE; constată totodată că, în aceeași perioadă, a crescut în mod semnificativ în numeroase state membre și la nivelul UE și rezistența bacteriei E.coli la cefalosporin de a treia generație; constată, de asemenea că, în anumite regiuni ale Europei tuberculoza multirezistentă reprezintă până la 20 % din toate cazurile noi de tuberculoză, iar rezultatele tratamentului pentru acest tip de tuberculoză sunt alarmant de scăzute;

38.  constată cu îngrijorare că în țările cu un grad ridicat de rezistență la mai multe medicamente, inclusiv la carbapeneme, sunt disponibile doar câteva opțiuni terapeutice, printre care polimixinele; subliniază că, în țările respective, prezența bacteriilor rezistente la polimixine constituie un avertisment important asupra faptului că opțiunile de tratare a pacienților infectați devin chiar mai limitate;

39.  constată că este foarte probabil ca infecțiile cauzate de bacteriile rezistente la antimicrobiene să conducă la spitalizări prelungite costisitoare, precum și la utilizarea de tratamente terapeutice alternative și mai scumpe, ceea ce va plasa o sarcină mai mare asupra sistemelor de sănătate ale statelor membre;

40.  regretă că în ultimii 25 de ani s-a observat atât o lipsă de conștientizare a importanței utilizării raționale a agenților antimicrobieni și a antibioticelor în general, cât și o stagnare a cercetării în domeniul medicamentelor antimicrobiene, în special ca urmare a apariției unor bariere științifice, economice și de reglementare;

41.  observă că atât programul Orizont 2020, cât și cel de Al treilea program în domeniul sănătății publice al UE pun accent pe IAAM și pe rezistența la antimicrobiene;

42.  constată că anumite antibiotice existente și eficiente nu sunt disponibile în mai multe state membre, ceea ce conduce la o alegere necorespunzătoare a tratamentului medicamentos și, prin urmare, solicită statelor membre și Comisiei să analizeze modurile în care pot păstra pe piață antibioticele eficiente;

43.  atrage atenția că rezistența la antibiotice întârzie adesea prescrierea unui tratament antibiotic adecvat și că administrarea unui tratament antibiotic necorespunzător sau tardiv cauzează complicații grave la pacienții care suferă de boli infecțioase grave și uneori poate duce la deces;

44.  ia act cu deosebită îngrijorare de numărul mare de animale infectate cu bacterii care sunt rezistente la antibiotice, precum și de riscul de a transfera aceste bacterii din carnea infectată la consumatori;

45.  ia act cu îngrijorare de legătura dintre uzul veterinar al substanțelor antimicrobiene și dezvoltarea rezistenței la antimicrobiene a agricultorilor, precum și de riscul de răspândire a acestei rezistențe sub tratament spitalicesc;

46.  salută inițiativele și acțiunile adoptate de statele membre, de profesioniștii din domeniul sănătății veterinare și de proprietarii de animale, care vizează asigurarea utilizării responsabile a substanțelor antimicrobiene la animale și reducerea consumului de substanțe antimicrobiene în zootehnie;

47.  consideră că cercetarea în domeniul unor medicamente antimicrobiene noi este de maximă importanță și invită Comisia să utilizeze Fondul european de investiții strategice (FEIS) pentru stimularea cercetării, de exemplu prin sprijinirea structurilor existente, cum ar fi inițiativele privind medicamentele inovatoare;

48.  solicită să se acorde o mai mare atenție dezvoltării de noi agenți antimicrobieni care vizează noi ținte;

49.  salută și încurajează continuarea cercetărilor în domeniul medicamentelor antimicrobiene cu adevărat noi, mai ales în domeniul antibioticelor cu efect împotriva bacteriilor Gram negative multirezistente predominante și a bolilor deosebit de sensibile la rezistența la antimicrobiene, cum ar fi infecțiile cu K. pneumoniae, Acinetobacter, E.coli, HIV, stafilococul auriu, precum și tuberculoza și malaria; insistă totuși asupra faptului că este extrem de important ca mai întâi să se garanteze utilizarea responsabilă și rațională a substanțelor antimicrobiene; salută și încurajează continuarea cercetărilor în domeniul unor metode alternative de combatere a IAAM fără utilizarea antibioticelor și de combatere a tuberculozei multirezistente;

50.  solicită Comisiei și statelor membre să accelereze activitățile de cercetare și dezvoltare pentru a furniza noi instrumente de combatere a infecțiilor bacteriene care sunt din ce în ce mai răspândite în Europa;

51.  invită Comisia și statele membre să consolideze stimulentele pentru cooperarea între sectorul public și cel privat, cu scopul de a revigora activitățile de cercetare și dezvoltare în domeniul creării de antibiotice;

52.  invită statele membre să intensifice cooperarea privind siguranța pacienților și combaterea rezistenței la medicamente antimicrobiene pentru a limita și a reduce răspândirea de la un stat membru la altul a microorganismelor rezistente;

53.  invită Comisia și statele membre să utilizeze programe pentru „căi adaptive” și alte instrumente de reglementare pentru un acces mai timpuriu al pacientului la antibacterienele inovatoare pentru tratarea infecțiilor rezistente;

54.  solicită Comisiei și statelor membre să facă uz de programul adaptive pathways (căi adaptive) al Agenției Europene pentru Medicamente și să utilizeze toate instrumentele de reglementare de care dispun pentru a facilita un acces mai rapid al pacienților la tratamente antibacteriene inovatoare;

55.  subliniază necesitatea situării pacienților în centrul oricărei politici în materie de sănătate și încurajează îmbunătățirea cunoștințelor în materie de sănătate și implicarea pacienților în procesul de decizie asupra tratamentelor;

56.  consideră că este extrem de important ca Comisia să asigure aplicarea în continuare a planului de acțiune al UE privind rezistența la antimicrobiene după 2016, punând accentul pe modalitatea de a depăși dificultățile în domeniul științific și economic și în materie de reglementare asociate cu rezistența la antimicrobiene, incluzând în același timp prevenirea și controlul infecțiilor asociate asistenței medicale;

Recomandări privind administrarea antibioticelor de uz uman

57.  reamintește că automedicația cu antibiotice ar trebui să fie strict interzisă și subliniază necesitatea de a impune o politică „exclusiv pe bază de rețetă medicală” pentru agenții antibacterieni, formulată de autoritățile naționale competente ale statelor membre;

58.  solicită statelor membre să adopte acțiuni adecvate pentru a asigura o utilizare responsabilă și rațională în medicina umană a tuturor agenților antimicrobieni și îndeosebi a antibioticelor care sunt considerate tratament de ultimă linie al infecțiilor bacteriene în spitale, ținând seama de faptul că utilizarea necorespunzătoare a antibioticelor în scopuri preventive (inclusiv în spitale) reprezintă unul dintre principalii factori care contribuie la apariția rezistenței la antibiotice;

59.  invită statele membre să promoveze accesul la medicamente de înaltă calitate, precum și aderarea tuturor pacienților la cercurile de tratament complet, cu sprijin specific pentru cei mai vulnerabili, ca o modalitate de a preveni apariția rezistenței;

60.  îndeamnă statele membre să realizeze cercetări și cu privire la antibioticele „uitate”, pentru a spori opțiunile în ceea ce privește gama de produse farmaceutice care pot fi utilizate;

61.  invită Comisia să se implice în activitatea OMS pentru dezvoltarea unui nou model economic, cu scopul de a lua în considerare preocupările și nevoile în materie de sănătate publică;

62.  invită statele membre și Comisia să lanseze un proces de reflecție în vederea dezvoltării unui model economic nou care să elimine legătura dintre volumul vânzărilor și recompensa plătită pentru un nou antibiotic, care să reflecte valoarea socială a unui antibiotic nou și să permită un randament satisfăcător al capitalului investit pentru întreprinderea respectivă, în timp ce cumpărătorul ar obține dreptul de a utiliza produsul și de a avea un control deplin asupra cantităților;

63.  îndeamnă statele membre să pună în aplicare sau să dezvolte următoarele măsuri:

   (a) să reamintească medicilor importanța fundamentală a asigurării că eliberarea prescripțiilor de antibiotice pentru tratament este corectă și responsabilă;
   (b) să se asigure că, ori de câte ori este posibil, se stabilește în mod sistematic un diagnostic microbiologic adecvat înainte de prescrierea antibioticelor, de exemplu, prin utilizarea unor noi instrumente de diagnosticare ce ar putea facilita o diagnosticare rapidă în proximitatea pacientului și/sau a antibiogramelor, îndeosebi în cazul bolilor care sunt în mod normal recidivante, precum și să elimine obstacolele care împiedică o bună diagnosticare microbiologică, în special în sectorul ambulatoriu;
   (c) să reglementeze eliberarea prescripțiilor de antibiotice pentru tratament și, în special, să pună în aplicare în mod strict legislații care interzic furnizarea de antibiotice pentru tratamente fără prescripție, pentru a asigura astfel o administrare corectă a medicamentelor, cu specificarea obiectivului terapeutic și selectând un tratament medicamentos adecvat;
   (d) să pună în aplicare practici responsabile de comercializare, care să evite conflictele de interese dintre producători și medicii care prescriu medicamente;
   (e) să încurajeze conceperea unor noi modele de venituri, în cadrul cărora să fie eliminată legătura dintre câștigurile economice ale întreprinderilor și cantitățile de antibiotice care fac obiectul prescripțiilor medicale, și să încurajeze, în același timp, inovarea în domeniul farmaceutic, pe care să o echilibreze cu durabilitatea sistemelor de sănătate;
   (f) să reglementeze vânzarea și distribuirea de antibiotice astfel încât pacienții să poată achiziționa doar cantitățile de antibiotice prescrise de medicii curanți, deoarece, în mai multe state membre, încă există norme care autorizează vânzarea antibioticelor în ambalaje care conțin cantități mai mari decât cele recomandate pentru un anumit tratament;
   (g) să asigure respectarea mai strictă de către pacienți a tratamentelor cu antibiotice și a altor tratamente adecvate prescrise de cadrele medicale și să dezvolte strategii în vederea unei mai bune înțelegeri de către pacienți a importanței utilizării responsabile a tratamentelor cu antibiotice și a riscurilor de creștere a rezistenței la antimicrobiene;
   (h) să se monitorizeze rezistența la antibiotice și utilizarea antibioticelor în spitale și să se asigure că, în spitale, antibioticele sunt utilizate numai potrivit indicațiilor corecte, în doze potrivite și pe durate cât mai scurte, astfel cum recomandă orientările bazate pe cercetări;
   (i) să intensifice controlul infecțiilor, mai ales din perspectivă transfrontalieră, îndeosebi prin monitorizarea atentă a potențialului transfer de bacterii multirezistente, prin controlul adecvat al pacienților transferați din diferite țări/regiuni/spitale cunoscute pentru gradul ridicat de răspândire a bacteriilor multirezistente și prin izolarea pacienților infectați în rezerve individuale sau în saloane;
   (j) să conceapă o strategie privind tuberculoza multirezistentă, care să fie adresată mai multor părți interesate și care să cuprindă aspecte-cheie, cum ar fi prevenirea, creșterea gradului de conștientizare, diagnosticarea, tratamentul adecvat și respectarea medicației prescrise;
   (k) să îmbunătățească standardele de securitate îndeosebi în cazul dispozitivelor medicale rezistente la sterilizare (precum endoscoapele) și să monitorizeze cu atenție respectarea cerinței ca dispozitivele medicale concepute inițial pentru o singură utilizare și care poartă marca de conformitate CE, dacă sunt recondiționate, să respecte toate standardele de siguranță pentru asigurarea sănătății consumatorilor;
   (l) să lanseze campanii de sensibilizare destinate unui public larg, inclusiv cursuri de educație sanitară în școli, privind utilizarea rațională a antibioticelor și riscurile prezentate de rezistența în creștere la acestea și privind importanța dezvoltării de bune practici în domeniul igienei personale; aceste campanii ar trebui să se adreseze tinerilor și bătrânilor, părinților și celor care se ocupă de îngrijirea altor persoane și ar trebui să fie întotdeauna urmate de o evaluare a rezultatelor obținute, ținând seama de oportunitățile oferite de sistemele e-sănătate în acest sens;
   (m) să sporească finanțarea publică și să creeze noi posturi universitare pentru acordarea unei atenții primordiale explorării și validării unor noi abordări de tratare a infecțiilor bacteriene;
   (n) să sporească în special stimulentele pentru cercetare și pentru conceperea de noi antimicrobiene;
   (o) să invite ECDC să desfășoare misiuni pe teren pentru a le oferi statelor membre asistență și formare științifică și tehnică privind rezistența la antimicrobiene, astfel cum este prevăzut la articolul 9 din Regulamentul ECDC [Regulamentul (CE) nr. 851/2004]; statele membre care nu au făcut încă acest lucru și, în special, cele unde rezistența la antimicrobiene este deja mare sau în creștere într-un ritm alarmant sunt îndemnate în mod special să invite ECDC să realizeze astfel de misiuni;
   (p) să pună la dispoziția publicului documentele spitalelor și ale altor unități de asistență medicală care conțin consemnări privind IAAM, astfel încât pacienții să poată face alegeri în cunoștință de cauză;

64.  invită Comisia să reflecteze la consecințele mobilității sporite, prevăzute în Directiva 2011/24/UE, în ceea ce privește gradul ridicat de rezistență la antimicrobiene care ar putea rezulta din deplasarea pacienților în întreaga Europă pentru tratament;

Recomandări privind administrarea de antibiotice în medicina veterinară în general și în zootehnie în special

65.  își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că raportul comun elaborat de EFSA și ECDC privind rezistența la antimicrobiene arată că bacteriile care produc cel mai frecvent toxiinfecții alimentare, cum ar fi Salmonella și Campylobacter, au prezentat o rezistență semnificativă la antimicrobienele comune;

66.  își reiterează apelul făcut în Rezoluția sa din 27 octombrie 2011 referitoare la amenințarea pe care o reprezintă rezistența antimicrobiană pentru sănătatea publică(7), în favoarea unei eliminări treptate a utilizării profilactice a antibioticelor în creșterea animalelor, subliniind că sectorul zootehnic și sectorul pisciculturii intensive ar trebui să se concentreze asupra prevenirii bolilor, nu prin utilizarea profilactică a antibioticelor, ci prin respectarea unor bune practici în materie de igienă, adăpostire și îngrijire a animalelor, precum și prin aplicarea unor măsuri de biosecuritate stricte;

67.  îndeamnă statele membre să introducă sau să dezvolte următoarele măsuri:

   (a) să promoveze și să stimuleze utilizarea responsabilă și rațională în medicina veterinară, inclusiv în furajele medicamentate, a tuturor agenților antimicrobieni, autorizând utilizarea lor numai pentru tratamentul stabilit în urma diagnosticării de către veterinar și acordând o atenție suplimentară specifică antibioticelor care se află pe lista OMS de antimicrobiene deosebit de importante pentru medicina umană;
   (b) să introducă dispoziții legale de restricționare a administrării antibioticelor la animale în cazul identificării unui risc important pentru sănătatea publică;
   (c) să aplice controale mai stricte pentru a limita utilizarea antibioticelor în medicina veterinară; una dintre căile prin care acest lucru ar putea fi realizat ar fi limitarea dreptului de a prescrie antibiotice al medicilor veterinari calificați și disocierea dreptului medicilor veterinari de a prescrie antibiotice de dreptul acestora de a le comercializa, astfel încât să se elimine toate stimulentele economice;
   (d) să lanseze campanii de sensibilizare cu privire la utilizarea responsabilă a substanțelor antimicrobiene pentru animale, inclusiv pentru animalele de companie;
   (e) să reducă nevoia de antibiotice prin îmbunătățirea sănătății animalelor pe baza unor măsuri de biosecuritate, a prevenirii bolilor și a aplicării unor bune practici de gestionare și să stabilească metodologii și priorități ferme și clare în lupta împotriva apariției rezistenței la antimicrobiene;
   (f) să se asigure că sectorul zootehnic și sectorul acvaculturii se concentrează asupra prevenirii bolilor prin respectarea unor bune practici în materie de igienă, adăpostire și îngrijire a animalelor, precum și prin aplicarea unor măsuri stricte de biosecuritate, mai degrabă decât prin utilizarea profilactică a antibioticelor; să știe că se pot aplica proceduri îmbunătățite în domeniul gestionării fermelor și al creșterii animalelor, printr-o revizuire a dispozițiilor referitoare la densitatea maximă a animalelor în crescătorii, întrucât dimensiunile actuale ale șeptelurilor împiedică deseori tratarea unui singur animal sau a unui grup mai mic de animale, stimulând astfel utilizarea profilactică a antimicrobienelor;
   (g) să limiteze utilizarea antibioticelor în unitățile de creștere intensivă a animalelor și să încurajeze modelele de creștere biologică sau extensivă;
   (h) să limiteze utilizarea antibioticelor la animale, eliminând treptat utilizarea lor în scopuri profilactice atunci când antibioticele sunt administrate animalelor pentru prevenirea bolilor și reducând la un nivel minim nevoia de metafilaxie, adică administrarea de medicamente întregului grup de animale în scopul tratării exemplarelor bolnave din crescătorii și al prevenirii infecțiilor la animalele sănătoase;
   (i) să elaboreze și să pună în aplicare strategii sau planuri de acțiune naționale pentru combaterea rezistenței la microbiene (RAM), care să includă printre altele:
   (i) punerea în aplicare a orientărilor naționale privind tratamentul cu antimicrobiene al animalelor pentru a asigura utilizarea responsabilă a substanțelor antimicrobiene, bazată pe dovezile și condițiile specifice din statele membre respective;
   (ii) punerea în aplicare a unor politici de prevenire în domeniul sănătății animale, menite să îmbunătățească starea de sănătate a animalelor și să reducă nevoia de utilizare a antimicrobienelor în zootehnie;
   (iii) stabilirea responsabilităților pe care le au medicii veterinari în ceea ce privește gestionarea sănătății animalelor și luarea deciziilor cu privire la utilizarea substanțelor antimicrobiene;
   (iv) instituirea unor cursuri de formare permanentă pentru personalul medical veterinar și pentru proprietarii de animale;
   (j) să confirme interzicerea utilizării antibioticelor în special ca stimulatori de creștere a animalelor;

68.  îndeamnă statele membre să reglementeze orice conflicte de interese și orice stimulente financiare care privesc veterinari ce prescriu și deopotrivă vând antibiotice;

69.  solicită Agenției Europene pentru Medicamente să întocmească o listă a antibioticelor utilizate la animale care prezintă un risc semnificativ pentru sănătatea publică;

70.  solicită autorităților naționale și EMA să întreprindă sau să dezvolte următoarele măsuri:

   (a) să consolideze evaluarea riscurilor existente ale noilor substanțe antimicrobiene veterinare, prin identificarea într-un stadiu incipient al autorizării a principalelor riscuri posibile la adresa sănătății publice;
   (b) să monitorizeze apariția rezistenței la anumite bacterii specifice, în conformitate cu planurile convenite între autoritățile de reglementare și întreprinderi, la prima autorizare a unei substanțe antimicrobiene noi în medicina veterinară;
   (c) să monitorizeze modificările în utilizarea substanțelor antimicrobiene la animale în cadrul proiectului privind Organul european de supraveghere a consumului de substanțe antimicrobiene în medicina veterinară (ESVAC) (administrat de EMA) pentru a evalua impactul acțiunilor puse în aplicare;

71.  solicită colegiuitorului ca, în cadrul negocierii propunerii de regulament privind produsele medicinale veterinare (2014/0257(COD)), să adopte o modalitate de acțiune care să fie în conformitate cu principiul „One Health” și, mai ales:

   să adopte dispoziții care interzic utilizarea la animale, în afara indicațiilor terapeutice, a unor agenți antimicrobieni autorizați numai pentru uz uman;
   să susțină înregistrarea obligatorie a tuturor cantităților de agenți antimicrobieni utilizați în creșterea animalelor, care urmează să fie comunicate autorităților naționale competente și publicate de către acestea anual;
   să se asigure că standardele de calitate, siguranță și eficiență a medicamentelor de uz veterinar nu sunt reduse prin noua legislație privind aceste produse și că aceste standarde ridicate sunt garantate pe parcursul întregului ciclu de viață a produselor medicamentoase veterinare;
   să se creeze o bază de date a UE cu informații privind momentul, locul, modul și animalele pe care vor fi utilizați agenții antimicrobieni;
   să interzică vânzarea online de agenți antimicrobieni;

72.  solicită colegiuitorului, în negocierea propunerii de regulament privind fabricarea, introducerea pe piață și utilizarea furajelor medicamentate și de abrogare a Directivei 90/167/CEE a Consiliului (2014/0255(COD)), să se asigure că include dispoziții prin care să se limiteze în mod semnificativ utilizarea furajelor medicamentate care conțin substanțe antimicrobiene la animalele destinate consumului uman și, în special, să interzică strict utilizarea preventivă a substanțelor antimicrobiene introduse în furajele medicamentate;

73.  solicită Comisiei și ECDC să efectueze cercetări cu privire la potențialele efecte dăunătoare – directe sau indirecte – ale utilizării de medicamente antimicrobiene la animalele de companie și să elaboreze măsuri de atenuare în scopul reducerii riscurilor legate de potențiala transmitere a rezistenței la medicamente antimicrobiene de la animalele de companie la oameni;

74.  subliniază că anumite state membre au reușit deja să elimine uzul profilactic la nivel de fermă; prin urmare, solicită Comisiei să prezinte propuneri legislative pentru eliminarea treptată a utilizării profilactice a antibioticelor;

Abordări bazate pe colaborare în Uniunea Europeană

75.  invită statele membre să coopereze la definirea standardelor minime de siguranță a pacienților și a indicatorilor pentru siguranța și calitatea asistenței medicale la nivelul UE, în consultare cu toate părțile interesate relevante, printre care organizațiile pacienților;

76.  invită Comisia și statele membre să se angajeze în continuare în dialog cu toate părțile interesate și să elaboreze o strategie la nivelul UE pentru siguranța pacienților, care să fie coordonată, cuprinzătoare și durabilă, precum și să prezinte totodată soluții concrete care să fie puse în aplicare în cadrul unităților medicale de la nivel primar, local, regional, național și/sau al UE;

77.  invită statele membre și Comisia să demareze un proces de reflecție împreună cu OMS pentru a concepe un nou model economic, care să elimine legătura dintre volumul vânzărilor de antibiotice și recompensa plătită pentru un antibiotic nou, asigurând un randament corect al investiției pentru întreprinderi și protejând, în același timp, durabilitatea sistemelor naționale de sănătate;

78.  invită Comisia, statele membre și industria farmaceutică să optimizeze parteneriatele europene între mediul academic și industria farmaceutică, astfel cum se exemplifică prin inițiativa privind medicamentele inovatoare;

79.  încurajează companiile farmaceutice, guvernele și comunitățile academice să contribuie cu bunurile lor cel mai de preț (infrastructură, compuși, idei și resurse financiare) la proiecte comune inovatoare fundamentale de cercetare preconcurențiale; consideră că inițiativa privind medicamentele inovatoare ar trebui să dispună de un grad suficient de flexibilitate pentru identificarea oricăror noi descoperiri ce s-ar putea face în cadrul acestor proiecte;

80.  solicită Comisiei să ia în considerare un cadru legislativ care să încurajeze producerea de noi medicamente antibiotice, de exemplu sub forma unui instrument care să reglementeze antibioticele pentru uz uman, similar celui deja propus privind antibioticele pentru uz animal;

81.  încurajează continuarea colaborărilor public-privat, cum ar fi programele din cadrul inițiativei tehnologice comune privind medicamentele inovatoare, și anume New Drugs for Bad Bugs, COMBACTE, TRANSLOCATION, Drive AB sau ENABLE, pentru a valorifica potențialul de colaborare;

82.  salută inițiativa de programare în comun privind cercetarea în domeniul rezistenței la antimicrobiene, care permite statelor membre să convină asupra nevoilor de cercetare, evitând astfel paralelismele și solicită o creștere a fondurilor alocate dezvoltării unor noi medicamente și a unor alternative la antibiotice pentru a combate rezistența la medicamentele antimicrobiene;

83.  încurajează Uniunea Europeană să adere la fondul mondial pentru inovare, care a fost propus de Antibiotic Resistance Review din Regatul Unit, cu scopul de a sprijini cercetarea fundamentală;

84.  solicită Comisiei și statelor membre să sprijine utilizarea unor instrumente de diagnosticare ușor de aplicat pentru a se asigura o mai mare disponibilitate a diagnosticării adecvate înainte de prescrierea sau administrarea unui antibiotic, în special în sectorul ambulatoriu;

85.  încurajează Uniunea Europeană să promoveze și să participe la orice inițiativă globală care vizează consolidarea modalităților de combatere a rezistenței la antibiotice și să sprijine cercetarea în acest domeniu;

86.  invită Comisia să elaboreze, în colaborare cu statele membre, recomandări cu privire la standardele de siguranță alimentară, care să se aplice în cazul prezenței agenților patogeni (multi)rezistenți și/sau a determinanților de rezistență la antimicrobiene specificați;

87.  subliniază faptul că rezistența la antimicrobiene a devenit o problemă gravă, care trebuie să fie soluționată de urgență; invită Comisia să aibă în vedere propuneri legislative privind utilizarea prudentă a antibioticelor, în cazul în care, pe parcursul a cinci ani de la publicarea acestor recomandări, în statele membre s-au înregistrat progrese mici sau nu s-a înregistrat niciun progres;

o
o   o

88.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Comitetului Regiunilor și statelor membre.

(1) JO C 184 E, 8.7.2010, p. 395.
(2) JO C 151, 3.7.2009, p. 1.
(3) Texte adoptate, P7_TA(2012)0483.
(4) Texte adoptate, P7_TA(2013)0435.
(5) Tackling antibiotic resistance from a food safety perspective in Europe (Abordarea rezistenței la antibiotice din perspectiva siguranței alimentare în Europa), OMS Europa, 2011.
(6) Antibiotic use in livestock: Time to act (Utilizarea antibioticelor în cadrul creșterii animalelor: este momentul să acționăm!) (document de poziție), BEUC (Organizația Europeană a Consumatorilor).
(7) JO C 131 E, 8.5.2013, p. 116.


Oportunitățile de creștere ecologică pentru IMM-uri
PDF 372kWORD 142k
Rezoluţia Parlamentului European din 19 mai 2015 referitoare la oportunitățile de creștere ecologică pentru IMM-uri (2014/2209(INI))
P8_TA(2015)0198A8-0135/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere Rezoluția sa din 5 februarie 2013 referitoare la îmbunătățirea accesului la finanțare al IMM-urilor(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 ianuarie 2014 referitoare la reindustrializarea Europei în vederea promovării competitivității și a durabilității(2),

–   având în vedere Rezoluția sa din 27 noiembrie 2014 referitoare la revizuirea orientărilor Comisiei privind evaluările de impact și rolul testului privind IMM-urile(3),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei, intitulată „«Gândiți mai întâi la scară mică»: Prioritate pentru IMM-uri - Un «Small Business Act» pentru Europa” (COM(2008)0394),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei, intitulată „Revizuirea «Small Business Act» pentru Europa” (COM(2011)0078),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei, intitulată „Oportunități de utilizare eficientă a resurselor în sectorul clădirilor” (COM(2014)0445),

–  având în vedere sondajul Eurobarometru privind IMM-urile, eficiența resurselor și piețele pentru produsele ecologice (Eurobarometrul Flash 381) și sondajul Eurobarometru privind rolul sprijinului public în comercializarea inovațiilor (Eurobarometrul Flash 394),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (adoptat cu prilejul celei de-a 109-a sesiuni plenare din 3-4 decembrie 2014) referitor la Pachetul privind politica industrială,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei, intitulată „Plan de acțiune verde pentru IMM-uri” (COM(2014)0440),

–   având în vedere Manifestul privind Platforma europeană pentru utilizarea eficientă a resurselor și Recomandările politice – martie 2014,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei, intitulată „Spre o economie circulară: un program «deșeuri zero» pentru Europa” (COM(2014)0398),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei, intitulată „Inovare pentru un viitor durabil – Planul de acțiune privind ecoinovarea (Eco-AP)” (COM(2011)0899),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, precum și avizul Comisiei pentru bugete și cel al Comisiei pentru dezvoltare regională (A8-0135/2015),

A.  întrucât IMM-urile reprezintă peste 98 % dintre întreprinderile europene și asigură peste 67 % din totalul ocupării forței de muncă din Uniune și 58 % din valoarea adăugată brută; întrucât ele reprezintă coloana vertebrală a economiei Uniunii Europene, fiind factori-cheie ai creșterii economice pe termen lung a Europei și ai oportunităților sustenabile de creare de locuri de muncă în cele 28 de state membre; întrucât ocuparea forței de muncă pe piața produselor și a serviciilor ecologice a crescut cu 20 % între anii 2007-2011 în ciuda crizei economice și întrucât această piață creează, pentru IMM-uri, oportunitatea de a genera un număr tot mai mare de activități economice și locuri de muncă, inclusiv în zonele afectate de procesele de depopulare și îmbătrânire; întrucât IMM-urile joacă astfel un rol important în ecosistemul industrial, împreună cu companiile cu capitalizare medie și multinaționalele; întrucât 90 % dintre IMM-uri sunt întreprinderi mici, cu maximum 10 angajați, iar aceste microîntreprinderi înregistrează 53 % din totalul locurilor de muncă din Europa;

B.  întrucât în prezent piața mondială a produselor și serviciilor ecologice este estimată la 1 000 miliarde EUR pe an, apreciindu-se că această sumă se va dubla sau chiar tripla până în 2020, creând oportunități fără precedent pentru IMM-urile din Europa și în general pentru creșterea economică în UE; întrucât Uniunea Europeană este un lider mondial atât în ceea ce privește importul, cât și în ceea ce privește exportul de bunuri de mediu; întrucât serviciile sunt strâns legate de aceste bunuri, deși există în continuare bariere netarifare pentru furnizorii de servicii de mediu;

C.  întrucât Uniunea Europeană s-a angajat să reindustrializeze Europa prin investiții în sustenabilitate, competitivitate și inovare și susținerea acestora, cu scopul de a obține o cotă de cel puțin 20 % în producția industrială ca parte din PIB-ul statelor membre ale UE până în anul 2020; întrucât Consiliul European s-a angajat să reducă emisiile interne de gaze cu efect de seră cu cel puțin 40 %, crescând cota energiei din surse regenerabile la cel puțin 27 % și sporind eficiența energetică cu cel puțin 27 % până în 2030, în scopul creșterii acestui obiectiv până la 30 %; întrucât IMM-urile ar trebui să contribuie, la rândul lor, la îndeplinirea acestor obiective, având în vedere faptul că 93 %(4) dintre ele fac deja pași pentru a deveni mai eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor; întrucât, potrivit Comisiei, proiectarea ecologică mai bună, prevenirea generării de deșeuri, reciclarea și reutilizarea ar putea aduce economii nete pentru întreprinderile din UE, estimate la 600 de miliarde EUR sau 8 % din cifra de afaceri anuală, în timp ce sunt reduse și emisiile de gaze cu efect de seră cu 2-4 %;

D.  întrucât, deși crearea condițiilor pentru ca IMM-urile să transforme provocările legate de mediu în oportunități economice într-un mod durabil este unul dintre principiile Small Business Act, nu s-au înregistrat progrese semnificative în cadrul politicilor, IMM-urile fiind adesea confruntate cu politici inconsecvente atunci când își încep activitatea și implementează standarde de mediu;

E.  întrucât conformitatea IMM-urilor cu numărul tot mai mare de standarde de mediu va fi impulsionată, atât din partea pieței, cât și a legislației; întrucât UE și statele membre ar trebui să reducă la minimum sarcina administrativă prin intermediul actelor legislative aflate în vigoare și al celor nou-adoptate și ar trebui să se asigure că respectarea acestei legislații nu presupune costuri suplimentare pentru întreprinderi; întrucât au fost propuse inițiative noi de reducere a sarcinilor de reglementare ale IMM-urilor și ale altor sectoare, iar Comisia și statele membre ar trebui să le pună în aplicare;

F.  întrucât 90 % dintre întreprinderile din UE sunt microîntreprinderi; întrucât, în ciuda eforturilor recente, IMM-urile și microîntreprinderile au în continuare dificultăți în privința accesului la competențe, informații și finanțare, precum și la o varietate suficient diversificată de instrumente de capital și de datorie necesare în contextul traiectoriei de creștere a unei întreprinderi și întrucât programele UE nu reușesc, nici la ora actuală, să aducă o contribuție semnificativă la inovare; întrucât procedurile de solicitare pentru obținerea unei finanțări din partea UE pentru IMM-uri sunt încă prea birocratice și, prin urmare, prohibitive pentru majoritatea IMM-urilor;

G.  întrucât trebuie luat în considerare potențialul bugetului UE, ca buget axat pe investiții, de a facilita accesul IMM-urilor din Europa la finanțare prin reducerea birocrației, cu ajutorul unor instrumente financiare specifice și prin creșterea finanțării acordate programelor LEO (birouri locale pentru întreprinderi); întrucât dezvoltarea unor proceduri ușor de utilizat pentru diferitele forme de sprijin ar trebui să fie stimulată;

H.  întrucât companiile mici câștigă proporțional mai mult decât entitățile mari în urma acțiunilor de ameliorare a eficienței resurselor și ar trebui să beneficieze de mai multă atenție din partea factorilor politici; întrucât beneficiul potențial brut al creșterii eficienței resurselor este de 10-17 % din cifra de afaceri, în funcție de sectorul de activitate;

I.  întrucât tehnologiile digitale sunt atât un instrument important pe care IMM-urile îl utilizează pentru a obține beneficii în urma utilizării optime a resurselor, cât și un sector în care pot fi înființate cu ușurință IMM-uri noi și în care acestea se pot dezvolta mai rapid;

J.  întrucât, deși accentul se pune în primul rând pe IMM-urile high-tech care pot furniza în mod direct inovații ecologice, trebuie susținute și alte companii care doresc să se conformeze normelor de mediu, să pună în aplicare măsurile de inovare ecologică și să își îmbunătățească performanța în materie de mediu; întrucât ecoinovarea poate fi o idee pentru o nouă companie, dar și o măsură pentru a îmbunătăți întreprinderile existente în cadrul economiei ecologice;

K.  întrucât, deși nu există o definiție acceptată unanim la nivel internațional a creșterii economice ecologice, există un consens în jurul ideii că acest concept are la bază o combinație de creștere economică și sustenabilitate ecologică; întrucât îmbunătățirea competențelor și a formării este o provocare-cheie pentru IMM-uri, care ar trebui să primească o atenție deosebită, în special cu privire la inovare și utilizarea eficientă a resurselor; întrucât accesul inadecvat la capitalul de risc, în special în primele etape, continuă să fie unul dintre obstacolele majore în crearea și dezvoltarea de întreprinderi orientate spre creștere;

L.  întrucât microîntreprinderile creează mii de locuri de muncă pe întreg teritoriul Europei și un procent de 53 % din totalul locurilor de muncă din Europa sunt create de microîntreprinderi, acestea necesită, prin urmare, un cadru diferit de lucru, deci este nevoie urgent de o definiție clară a microîntreprinderilor; întrucât microîntreprinderile se confruntă cu o serie de dificultăți majore, cum ar fi barierele create de cadrul normativ în domeniul achizițiilor publice, sarcinile de reglementare excesive și accesul dificil la finanțare;

Aspecte generale

1.  sprijină ideea de creștere economică ecologică și de economie circulară și constată că oportunitățile aferente sunt legate de diferite sectoare care prezintă o importanță deosebită, precum sursele regenerabile de energie și, în special, exploatarea viabilă din punct de vedere economic a energiei eoliene, solare, geotermale și a hidroenergiei, eficiența energetică, eficiența resurselor, gestionarea deșeurilor, reducerea emisiilor, electrificarea și reciclarea permanentă („cradle to cradle”); remarcă potențialul considerabil pe care aceste domenii îl au pentru diferite sectoare, atât din punct de vedere economic, cât și în ceea ce privește ocuparea forței de muncă; constată că creșterea economică ecologică ar trebui să facă parte dintr-o strategie mai extinsă de promovare a creării de locuri de muncă și a creșterii economice în rândul IMM-urilor;

2.  subliniază că creșterea economică ecologică ar trebui plasată într-un context mai larg și ar trebui să includă eforturile depuse în întreg lanțul valoric și în tot ecosistemul antreprenorial, inclusiv eforturile producătorilor industriali de a reduce amprenta ecologică a produselor, proceselor de producție, practicilor comerciale și serviciilor lor; reamintește recomandările din Platforma europeană pentru utilizarea eficientă a resurselor, subliniind faptul că utilizarea eficientă a resurselor are nevoie de un cadru de reglementare dinamic care să trimită semnalele adecvate producătorilor și consumatorilor cu scopul de a îmbunătăți performanța produselor pe tot parcursul ciclului lor de viață; solicită Comisiei să stabilească un cadru politic cuprinzător, care să includă obiective politice concrete și care să integreze și să raționalizeze mai bine instrumentele politice existente, pentru a asigura existența unor oportunități adecvate pentru IMM-urilor și participarea acestora la economia ecologică și circulară;

3.  evidențiază faptul că economia mondială va trebui să țină cont de creșterea continuă a populației – 9 miliarde de oameni până în 2050 – și că resursele noastre naturale sunt limitate și deci ar trebui folosite într-un mod sustenabil și foarte eficient; pune în lumină noile soluții inovatoare, ecologice și durabile la aceste provocări, cum ar fi noi produse, procese de producție, practici comerciale și servicii, un exemplu în acest sens fiind integrarea tehnologiilor digitale inovatoare, precum și un nou cadru juridic care să le susțină;

4.  reamintește Comisiei și statelor membre că IMM-urile din Europa sunt foarte eterogene, variind de la afaceri de familie foarte tradiționale la întreprinderi cu dezvoltare rapidă, firme de înaltă tehnologie, microîntreprinderi, întreprinderi sociale și întreprinderi nou-înființate și că, prin urmare, abordările pentru sprijinirea acestora trebuie să fie, de asemenea, diferite;

5.  consideră că UE trebuie să își schimbe drastic cultura antreprenorială pentru a contribui la creșterea economică prin atragerea mai multor persoane care să înceapă o afacere proprie și căutarea mai multor oportunități de afaceri, în special în domeniul creșterii economice ecologice, precum și prin acceptarea posibilității de a eșua și a asumării de riscuri; subliniază importanța plasării acestui aspect în centrul procesului politic; solicită statelor membre să asigure, în cadrele lor legislative relevante, o perioadă de recuperare mai ușoară după falimentul unei afaceri, pentru a permite începerea unei noi afaceri la scurt timp după eșecul unei afaceri precedente, mai ales în sectoarele noi și inovatoare; solicită Comisiei să atenueze teama de eșec prin campanii de conștientizare și prin educație;

6.  subliniază valoarea adăugată a bugetului UE în sprijinirea IMM-urilor, microîntreprinderilor, întreprinderilor sociale și cooperativelor în vederea facilitării accesului la finanțare și la piețele internaționale, în special prin intermediul Programului COSME și în cadrul Programului Orizont 2020 și al fondurilor structurale și de investiții europene (fondurile ESI); subliniază necesitatea unei interpretări clare și uniforme la nivelul UE din partea autorităților de reglementare naționale și a unor norme transparente în domeniul achizițiilor publice;

7.  constată că, în prezent, multe IMM-uri europene concurează pe plan internațional în domeniul soluțiilor care includ atât produse, cât și așa-numitele „servicii ecologice”, cum ar fi construcțiile, instalațiile, reparațiile și managementul; constată că aceste servicii sunt esențiale pentru dezvoltarea, vânzarea și exportul de produse ecologice; solicită Comisiei să includă serviciile ecologice în cadrul negocierilor care au loc în prezent în ceea ce privește acordul privind bunurile de mediu, dar și în acordurile comerciale bilaterale cum ar fi TTIP, cu scopul de a reduce barierele pentru IMM-urile și furnizorii de servicii europeni care vor să se afirme pe plan internațional;

8.  subliniază importanța unei bune guvernanțe, a unei puteri judiciare independente, a transparenței și a statului de drept la nivelul UE pentru a se crea un mediu favorabil afacerilor și o piață cu condiții de concurență echitabile pentru IMM-uri;

Finanțarea inițiativelor ecologice

9.  relevă faptul că în condițiile actuale, când accesul insuficient la surse corespunzătoare de capital de risc, mai ales în etapele incipiente, continuă să fie una dintre cele mai mari constrângeri în crearea și dezvoltarea de firme orientate spre creștere, planul de acțiune al Comisiei privind îmbunătățirea accesului IMM-urilor la finanțare pune foarte mult accentul pe capitalul speculativ ca modalitate posibilă de finanțare a creșterii; subliniază totuși că acest tip de finanțare este adecvat doar pentru un mic număr de IMM-uri, împrumuturile bancare reprezentând în continuare o sursă importantă de finanțare, și că sectorul privat ar trebui să dezvolte diferite alternative; remarcă, în acest context, importanța de a promova forme alternative de împrumut pentru IMM-uri, cum ar fi cooperativele de credit; pune în evidență potențialele oportunități de finanțare care ar trebui explorate prin intermediul Fondului european pentru investiții strategice;

10.  încurajează statele membre să stimuleze investitorii străini prin îndepărtarea barierelor lingvistice; remarcă faptul că posibilitatea de a trata solicitări și de a furniza date în limba engleză, pe lângă limba (limbile) oficială (oficiale) a(le) statelor membre este un pas înainte în acest scop;

11.  subliniază faptul că nu există un mod de finanțare universal valabil și solicită Comisiei să aibă în vedere interesul IMM-urilor în toate programele, instrumentele și inițiativele existente și eventual viitoare, mai ales pentru noile modele de afaceri ale economiei ecologice, mergând de la instrumente de capitaluri proprii (precum investitori providențiali, finanțare participativă și sisteme multilaterale de tranzacționare), instrumente de cvasi-capital (cum ar fi capitalul de tip mezanin) și instrumente de creanță (obligațiuni pentru companii cu credite mici, sisteme și platforme de garantare) și parteneriatele între bănci și alți operatori implicați în finanțarea IMM-urilor (experți contabili, asociații de întreprinderi și de IMM-uri sau camere de comerț), pentru a sprijini întreprinderile în etapele lor de înființare, creștere și transfer, ținând cont de mărimea, cifra de afaceri și necesitățile financiare ale acestora; invită statele membre și autoritățile regionale și locale să prevadă stimulente adecvate și stimulente fiscale pentru aceste modele de finanțare; subliniază importanța revizuirii instrumentelor existente de sprijinire a IMM-urilor pentru a include noi oportunități de creștere economică ecologică;

12.  subliniază necesitatea de a asigura coordonarea și complementaritatea între instrumentele financiare din bugetul UE, în special în cadrul fondurilor structurale și de investiții europene (fondurile ESI), al Programului Uniunii Europene pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială (EaSI) și al Programului LIFE;

13.  invită Comisia și statele membre să monitorizeze rezultatele obținute de IMM-urile care au accesat fondul pentru inovarea ecologică, cu scopul de a măsura eficacitatea acestui tip de finanțare; îndeamnă Comisia să aducă modificările necesare fără întârziere pentru ca finanțarea să fie mai eficace, în cazul în care rezultatul se dovedește a fi nesatisfăcător;

14.  constată că din cauza caracterului extrem de tehnic al multor planuri de investiții ecologice este esențial să se evidențieze importanța modelelor standardizate de risc și rentabilitate și importanța conceperii de noi modele pentru noi provocări și sectoare;

15.  reamintește că IMM-urile au potențialul de a aduce o contribuție semnificativă în cadrul economiei circulare, asigurând servicii durabile, dar cu utilizare intensivă a forței de muncă, cum ar fi reparațiile, reamenajările și reciclările; reamintește că numeroși actori, precum Comisia Europeană, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), Fondul Monetar Internațional (FMI), Organizația Internațională a Muncii (OIM), Parlamentul European și Eurogrupul sprijină în linii mari principiul reorientării fiscale de la muncă la utilizarea resurselor naturale și consum; solicită Comisiei să evalueze impactul reorientării fiscalității de la muncă la utilizarea resurselor naturale;

16.  subliniază că întreprinzătorii, asociațiile de întreprinderi și organizațiile de sprijin ar trebui să fie mai bine informați în legătură cu posibilitățile de finanțare a tehnologiilor mai performante sau a serviciilor precum consultanța, instruirea și formarea în materie de proiectare ecologică, managementul resurselor și oportunitățile de afaceri „verzi”, precum și în legătură cu disponibilitatea de tehnologii, produse și servicii ecologice care le pot aduce beneficii în afaceri; invită statele membre să ia măsuri pentru a dezvolta și mai mult serviciile oferite IMM-urilor în aceste domenii și, de asemenea, subliniază nevoia unor surse de informație și baze de date simple și accesibile pentru aceste produse și servicii; reamintește Comisiei și statelor membre că informațiile în legătură cu aceste posibilități ar trebui să fie comunicate într-un mod care să corespundă cel mai bine cu logica și metodele de lucru ale IMM-urilor;

17.  constată că programele UE nu reușesc să aducă o contribuție semnificativă la ecoinovare și la economia circulară și că Comisia, prin urmare, trebuie să orienteze mai bine finanțarea din programele COSME și Orizont 2020 spre dezvoltarea de soluții ecoinovatoare de către și pentru IMM-uri și să sprijine finanțarea pentru îmbunătățirea proiectării de produse și a performanței proceselor, pe baza experiențelor reușite din CFM anterior; consideră, în special, că instrumentul destinat IMM-urilor din cadrul Orizont 2020 trebuie să fie pus în aplicare pe deplin;

18.  solicită Comisiei și BEI să se asigure că în etapa de implementare a „Planului de investiții pentru Europa” IMM-urile, inclusiv cele nepoluante și inovatoare, vor fi principalii beneficiari ai sprijinului oferit în temeiul prezentei propuneri; insistă asupra faptului că trebuie elaborate criterii clare, incluzând valoarea adăugată europeană, pentru ca acest obiectiv să se poată realiza, precum și consolidată prestarea de servicii de consiliere privind utilizarea eficientă a resurselor și ecoinovarea pentru IMM-uri; solicită BEI și Comisiei să se asigure că toate categoriile enumerate în Recomandarea Comisiei „privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii” (C(2003)1422) pot beneficia în mod adecvat de aceste servicii; subliniază rolul important jucat de Programul COSME și de Programul Orizont 2020 pentru sprijinirea IMM-urilor, precum și necesitatea implementării depline a instrumentului pentru IMM-uri în conformitate cu Programul Orizont 2020;

19.  consideră că, pentru a garanta complementaritatea mecanismelor de finanțare a IMM-urilor, este esențială coordonarea măsurilor luate în cadrul politicii de coeziune și al altor programe, precum Programul Orizont 2020, atât la scară națională, cât și regională; subliniază importanța legiferării într-un mod care să le permită IMM-urilor să își păstreze competitivitatea;

20.  invită Comisia și statele membre să găsească soluții rapide și durabile pentru numărul extrem de mare de plăți restante în cadrul politicii regionale și în ceea ce privește gestionarea asistenței FEIS pentru perioada de finanțare anterioară, cu scopul de a se asigura că IMM-urile, în calitate de parteneri de proiect, nu vor fi descurajate să participe la programele și proiectele de sprijin din cauza întârzierilor în efectuarea plăților;

Managementul cunoașterii

21.  relevă importanța eforturilor active de colaborare între sectoare, de-a lungul lanțurilor valorice, precum și în zone geografice, care oferă posibilitatea de a face să prolifereze inovațiile și noile oportunități de creștere economică prin fertilizarea încrucișată a ideilor și conceptelor inovatoare; salută acțiunea din cadrul Orizont 2020 „Proiecte facilitate prin clustere pentru noi lanțuri valorice industriale” pentru a exploata mai bine potențialul de inovare al IMM-urilor, inclusiv soluțiile ecoinovatoare și eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor pe care le oferă;

22.  salută înființarea Centrului european de excelență pentru utilizarea eficientă a resurselor care are rolul de a oferi consultanță și asistență IMM-urilor care caută să își îmbunătățească performanța privind utilizarea eficientă a resurselor; subliniază nevoia de a garanta că acest centru funcționează ca o rețea puternică de parteneri în toate regiunile din UE și de a valorifica experiențele dobândite în statele membre; consideră că centrul ar trebui să îndrume IMM-urile către programe europene, naționale și regionale din acest domeniu de acțiune, să ofere acces la expertiză, la rețele și la infrastructură;

23.  subliniază importanța transferurilor de cunoștințe și a schimbului, inclusiv transfrontalier, de cunoștințe între mai multe părți implicate, prin intermediul rețelelor informale, în special pentru IMM-uri și microîntreprinderi, pentru o mai bună informare în legătură cu tehnicile inovatoare existente și noi, cele mai bune practici, modalitățile de obținere a unei finanțări corespunzătoare, eventualele mecanisme de sprijin guvernamentale și cadrele legislative relevante care presupun parcursul administrativ cel mai ferit de birocrație și reamintește că punctele naționale de contact existente pentru programele de finanțare ale UE și ale Rețelei întreprinderilor europene trebuie să fie implicate pe deplin în sprijinirea IMM-urilor și trebuie să informeze în mod proactiv, să instruiască și să sprijine IMM-urile în identificarea de posibilități de finanțare la nivelul UE, la nivel național sau regional; sprijină organizarea unei campanii europene privind utilizarea eficientă a resurselor cu scopul de a informa IMM-urile în legătură cu beneficiile și oportunitățile oferite prin utilizarea eficientă a resurselor și în legătură cu posibilitățile de creare a unor sinergii industriale privind reciclarea; recomandă Comisiei și Rețelei întreprinderilor europene să colaboreze cu asociațiile industriale, sindicatele, IMM-urile, ONG-urile, universitățile, precum și cu inițiativele regionale în ceea ce privește utilizarea eficientă a resurselor; în această privință, salută atenția pe care Comisia o acordă simbiozelor și clusterelor și încurajează Comisia să prezinte inițiative concrete cu scopul de a facilita cooperarea și gestionarea resurselor la nivel intersectorial;

24.  îndeamnă federațiile sectoriale să joace un rol mai proeminent în furnizarea de informații concludente și consultanță privind tehnologiile ecologice, posibilitățile de finanțare și procedurile corespunzătoare; solicită Comisiei și statelor membre să se implice atunci când acest sprijin nu este disponibil și, în colaborare cu federațiile și societățile sectoriale, să analizeze în continuare ce fel de oportunități există, să accelereze dezvoltarea de soluții durabile și să investească în tehnologii ecologice, în utilizarea eficientă a resurselor și în economia bazată pe reciclare; remarcă discrepanța din ce în ce mai mare dintre nevoile IMM-urilor și competențele angajaților; remarcă faptul că 26 % dintre angajatorii din Europa întâmpină greutăți în ceea ce privește găsirea de angajați care să dețină competențele potrivite;

Cercetare, dezvoltare, inovare și competențe

25.  subliniază necesitatea de a promova în mod mai eficace cercetarea și dezvoltarea de bază, de a asigura faptul că IMM-urile sunt implicate pe deplin în acest proces și de a sprijini în mod activ viitoarele transformări ale rezultatelor cercetării și dezvoltării de bază în noi progrese tehnologice; subliniază importanța reindustrializării Europei, dată fiind importanța industriei manufacturiere pentru C&D&I și, implicit, pentru avantajul competitiv al UE în viitor; consideră că inovării în sectorul organizațional și în cel al sistemelor, în alte sectoare decât cel al tehnologiei, precum și inovării din sectorul public ar trebui să li se acorde suficientă atenție, la fel ca și soluțiilor axate pe tehnologie;

26.  subliniază importanța comercializării și valorificării de către companiile europene a rezultatelor C&D; solicită Comisiei și statelor membre să asigure un cadru de reglementare mai stabil și mecanisme financiare adecvate pentru a crea un mediu propice inițiativei economice și spiritului antreprenorial și a introduce mai repede pe piață noi produse, servicii și practici comerciale, îndeosebi în economia produselor ecologice;

27.  subliniază potențialul noii infrastructuri spațiale europene pentru inovare și creștere economică ecologică; solicită Comisiei să promoveze utilizarea de către IMM-uri a datelor provenite din aceste infrastructuri în pepinierele și incubatoarele pentru întreprinderi; solicită Comisiei să instituie un regim pentru IMM-uri care să permită un acces rapid la datele din aceste infrastructuri în etapele de cercetare, dezvoltare și comercializare;

28.  constată că, potrivit sondajului Innobarometer (Barometrul inovației) din mai 2014, doar 9% din totalul companiilor afirmă că au beneficiat de sprijin financiar public pentru activitățile lor de C&D&I din ianuarie 2011 până la data sondajului; subliniază necesitatea de a elabora proceduri ușor de parcurs de utilizatori pentru diferitele forme de sprijin;

29.  remarcă beneficiile pe care brevetul european cu efect unitar le conferă IMM-urilor, în special în domeniul tehnologiilor ecologice; solicită tuturor statelor membre să adere la sistemul brevetului european cu efect unitar; solicită statelor membre să ratifice fără întârziere Acordul privind Curtea Unică în materie de Brevete, deoarece această instituție este necesară pentru aplicarea brevetului european cu efect unitar; solicită Comisiei să propună o procedură simplificată pe care să o folosească IMM-urile în introducerea unei acțiuni în instanță de constatare a neîndeplinirii obligațiilor la Curtea Unică în materie de Brevete;

30.  solicită un cadru îmbunătățit de politici pentru economia circulară, inclusiv adoptarea și punerea în aplicare de reglementări inteligente, de standarde și de coduri de conduită care au ca scop internalizarea efectelor externe, combaterea produselor care utilizează multe resurse, crearea unor condiții de concurență echitabile, recompensarea liderilor și accelerarea tranziției către o utilizare eficientă a resurselor și o economie durabilă;

31.  invită Comisia să includă în pachetul privind economia circulară extinderea instrumentului de proiectare ecologică pentru a include dimensiunea privind utilizarea eficientă a resurselor; consideră că proiectarea ecologică ar trebui să abordeze probleme precum durabilitatea, reparabilitatea și reciclarea produselor, inclusiv standardele pentru o durată de viață minim garantată și pentru dezasamblare;

32.  încurajează extinderea mecanismelor de sprijin inovatoare, precum cupoanele pentru inovare ecologică, care pot promova introducerea unor tehnologii durabile și a unor soluții ecologice și rezistente la schimbările climatice; în ceea ce privește cererile de sprijin, consideră că normele trebuie să fie simple și clare și să nu reprezinte o povară administrativă; de asemenea, invită Comisia și statele membre să găsească soluții de finanțare inovatoare pentru IMM-uri și să pună la dispoziție instrumente de finanțare pe deplin accesibile; reamintește că unul dintre principalele avantaje competitive ale UE pe piețele globalizate îl constituie capacitatea de inovare și de creștere durabilă a IMM-urilor europene;

(De)reglementarea ca vector al creșterii economice

33.  solicită statelor membre să evite crearea de bariere pe piața internă prin suprareglementare, să revizuiască regimurile lor actuale de reglementare și să elimine orice reglementări inutile sau ineficace care constituie bariere pe piață, asigurând o transpunere consecventă în legislația națională; solicită Comisiei să se asigure că testul pentru IMM este aplicat în totalitate în cadrul tuturor evaluărilor impactului; invită Comisia să își intensifice eforturile de a trata problema suprareglementării cu statele membre în cauză; subliniază necesitatea unei interpretări clare și uniforme la nivelul UE din partea autorităților de reglementare naționale și a unor norme transparente în domeniul achizițiilor publice, inclusiv în cel al achizițiilor ecologice și al achizițiilor virtuale, deoarece în prezent ele reprezintă o barieră serioasă în calea IMM-urilor dornice să își internaționalizeze activitatea și, totodată, o ocazie fantastică pentru statele membre de a fi printre primii care își adaptează condițiile, inclusiv în ceea ce privește produsele și soluțiile eficiente din punct de vedere energetic și din punctul de vedere al utilizării resurselor;

34.  apreciază decizia Comisiei de a retrage propunerile legislative caduce sau care prevăd prea multe obligații birocratice; consideră că Comisia ar trebui să prezinte o propunere mai ambițioasă în ceea ce privește legislația în materie de deșeuri, astfel cum a anunțat vicepreședintele Timmermans, în sesiunea plenară a Parlamentului European din decembrie 2014; solicită Comisiei să evite prezentarea unor propuneri legislative care să ducă la o sarcină administrativă inutilă pentru companii și IMM-uri și să revizuiască în mod constant legislația în vigoare cu scopul de a reduce sarcina administrativă actuală, a îmbunătăți calitatea și eficacitatea legislației și a asigura adaptarea acesteia la noile modele de afaceri; subliniază, totodată, necesitatea unor acțiuni ambițioase, a unei puneri în aplicare adecvate și la timp a legislației care există deja, precum și a implicării, încă din etapele incipiente, a părților interesate din cadrul industriilor relevante și al IMM-urilor, inclusiv în evaluarea impactului, pentru a realiza obiectivele UE în domeniul mediului;

35.  reamintește importanța unei legislații neutre din punct de vedere tehnologic și care să favorizeze inovațiile și să permită ca diferitele tehnologii noi să fie testate și evaluate de piață; apreciază dezvoltarea sistemului de Verificare a tehnologiilor de mediu (ETV) ca un instrument nou care să ajute tehnologiile inovatoare de mediu să ajungă pe piață; solicită statelor membre să utilizeze în mod corespunzător instrumente de piață în cadrul programelor publice de sprijin și să evite folosirea de subvenții care să fie dăunătoare pentru mediu și care să distorsioneze piața; reamintește că intervențiile autorităților publice ar trebui să abordeze anumite disfuncționalități ale pieței, cum ar fi lipsa unor mecanisme care să permită calcularea costurilor asociate efectelor externe; solicită Comisiei să elaboreze orientări comune pentru programele naționale publice de sprijinire a proiectelor de investiții ecologice pentru a crea un set de măsuri mai uniform;

36.  consideră că discontinuitățile întâlnite în unele industrii și tehnologii sunt adesea semnul unor deficiențe în legislația existentă; subliniază necesitatea monitorizării și actualizării continue a legislației existente și a implementării acesteia, pentru a asigura faptul că tehnologiile durabile sau ecoinovatoare și noile evoluții tehnologice nu întâmpină obstacole nejustificate;

Diverse măsuri de sprijin

37.  consideră că dezvoltarea aptitudinilor antreprenoriale, programele despre modul în care funcționează și interacționează piața, economia și sistemul financiar, precum și sensibilizarea față de problemele de mediu și față de posibilitățile oferite de noile tehnologii pentru stimularea inițiativelor ecologice, inovatoare și eficiente ar trebui să facă parte din programa școlară de bază, dar și din învățământul superior și apoi să fie promovate prin activități extracuriculare și procesul de învățare pe tot parcursul vieții; consideră că un plan de afaceri bine pregătit este un prim pas către un acces mai bun la finanțare și către viabilitate; solicită Comisiei și statelor membre să includă fără întârziere educația antreprenorială și în domeniul financiar, economic și al mediului în programele lor de învățământ; sprijină, în acest sens, programul „Erasmus pentru tineri antreprenori”, conceput în vederea promovării culturii antreprenoriale și a dezvoltării pieței unice și a competitivității;

38.  subliniază faptul că microîntreprinderile și întreprinderi nou-înființate ar trebui să primească, la rândul lor, ajutor și îndrumare privind trecerea la o creștere economică ecologică durabilă; solicită Comisiei să se asigure că aceste întreprinderi vor fi incluse în mod corespunzător în noile inițiative axate pe oportunitățile de creștere economică ecologică pentru IMM-uri;

39.  remarcă faptul că programul Erasmus+ face posibilă dezvoltarea antreprenoriatului pentru studenți și tineri prin finanțarea de stagii, printre altele; sprijină programul „Erasmus pentru tineri antreprenori”, conceput în vederea promovării culturii antreprenoriale și a dezvoltării pieței unice și a competitivității;

40.  remarcă importanța luării în discuție a modelelor de consum nesustenabile și a promovării schimbării în comportamentul consumatorilor; subliniază necesitatea unei educații corespunzătoare a consumatorilor și a promovării stimulentelor pentru modelele de consum mai durabile; solicită Comisiei și statelor membre să consolideze măsurile referitoare la cerere, cum ar fi utilizarea achizițiilor publice cu scopul de a îmbunătăți absorbția resurselor și a produselor și soluțiilor eficiente din punct de vedere energetic; subliniază importanța includerii de date privind utilizarea resurselor pe etichetele ecologice și în informațiile privind produsele pentru a responsabiliza consumatorii;

41.  subliniază importanța facilitării înființării de noi întreprinderi de la zero sau desprinse din firme mai mari prin colaborarea cu institutele de cercetare în domeniul tehnologic, cu universitățile și cu instituțiile de formare profesională;

42.  subliniază importanța exporturilor pentru crearea de locuri de muncă și pentru creștere în Europa; solicită Comisiei să grăbească adoptarea acordurilor comerciale pendinte cu partenerii noștri pentru a facilita accesul IMM-urilor europene la noi piețe;

43.  consideră că spiritul antreprenorial al femeilor este o calitate încă nevalorificată suficient pentru creșterea economică și competitivitatea UE, care ar trebui promovată și consolidată, și că ar trebui înlăturate toate obstacolele cu care se confruntă femeile, în special discriminarea salarială, inclusiv în cadrul economiei ecologice, pentru ca femeile și bărbații să se bucure de șanse egale; relevă faptul că prin colectarea periodică de statistici armonizate, inclusiv privind impactul specific de gen al legislației, precum și prin colectarea datelor privind munca defalcată pe sexe s-ar putea promova în mai mare măsură elaborarea și monitorizarea politicilor pe bază pe dovezi, eliminând astfel lacunele în materie de cunoștințe în discursul privind creșterea economică ecologică;

44.  solicită Comisiei să studieze și să identifice sectoarele industriei europene și zonele geografice unde sunt îndeplinite condițiile pentru crearea de noi clustere și poli de activitate și să le sprijine dezvoltarea;

45.  invită Comisia și statele membre să acorde o atenție deosebită oportunităților și provocărilor pe care le prezintă zonele rurale în raport cu IMM-urile, creșterea ecologică și ecoinovarea și să abordeze aceste aspecte;

46.  invită statele membre (factorii de decizie și autoritățile de gestionare de la nivel național, regional și local) să promoveze în mod continuu creșterea durabilă, în cadrul strategiilor de specializare inteligentă și cu implicarea principalelor părți interesate, care promovează crearea de clustere, sinergii și rețele pentru activitățile legate de economia ecologică; solicită Comisiei să informeze Parlamentul cu privire la punerea în aplicare a unor strategii de specializare inteligentă la nivel național și/sau regional, după caz, și, în special, în ceea ce privește diferitele tipare de „acțiuni în aval” utilizate în UE și statele membre; invită Comisia și statele membre să furnizeze informații privind măsurile practice adoptate pentru dezvoltarea competențelor pentru IMM-urile ecoinovatoare prin interconectarea centrelor de inovare regională și a principalelor rețele de sprijin;

47.  invită Comisia să elaboreze, în cadrul politicii regionale, programe specifice care să cuprindă toate elementele legate de creșterea ecologică relevante pentru IMM-uri; subliniază necesitatea valorificării depline a potențialului antreprenorial al tinerilor în contextul creșterii ecologice a IMM-urilor; invită Comisia să pregătească măsuri care să stabilească legături între instituțiile de învățământ și programele și măsurile europene de sprijinire a economiei ecologice; solicită Comisiei și statelor membre să utilizeze toate instrumentele disponibile pentru a consilia și a sensibiliza forța de muncă a IMM-urilor în vederea îmbunătățirii cunoștințelor și competențelor acesteia; solicită ca, în cadrul sprijinului destinat formării, să se acorde o atenție specială tinerilor și grupurilor celor mai defavorizate;

o
o   o

48.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2013)0036.
(2) Texte adoptate, P7_TA(2014)0032.
(3) Texte adoptate, P8_TA(2014)0069.
(4) http://ec.europa.eu/public_opinion/flash/fl_381_en.pdf

Notă juridică