Index 
Texte adoptate
Miercuri, 24 iunie 2015 - BruxellesEdiţie definitivă
Cerere de ridicare a imunității lui Sotirios Zarianopoulos
 Cerere de ridicare a imunității lui Udo Voigt
 Fondul european de investiții strategice ***I
 Mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare: cererea EGF/2015/000 TA 2015 - Asistență tehnică la inițiativa Comisiei
 Evaluarea cadrului de guvernanță economică: bilanț și provocări

Cerere de ridicare a imunității lui Sotirios Zarianopoulos
PDF 247kWORD 72k
Decizia Parlamentului European din 24 iunie 2015 privind cererea de ridicare a imunității lui Sotirios Zarianopoulos (2015/2015(IMM))
P8_TA(2015)0234A8-0191/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere cererea de ridicare a imunității lui Sotirios Zarianopoulos, transmisă la 8 decembrie 2014 de către procurorul adjunct al Curții Supreme a Greciei, în contextul procedurii aflate pe rol la a treia cameră cu judecător unic a Tribunalului de primă instanță din Salonic (dosarul nr. G2010/1744), cerere comunicată în plen la 13 ianuarie 2015,

–  în urma audierii lui Sotirios Zarianopoulos, în conformitate cu articolul 9 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere articolele 8 și 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene și articolul 6 alineatul (2) din Actul de la 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct,

–  având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene din 12 mai 1964, 10 iulie 1986, 15 și 21 octombrie 2008, 19 martie 2010, 6 septembrie 2011 și 17 ianuarie 2013(1),

–  având în vedere articolul 62 din Constituția Republicii Elene,

–  având în vedere articolul 5 alineatul (2), articolul 6 alineatul (1) și articolul 9 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0191/2015),

A.  întrucât procurorul adjunct al Curții Supreme a Greciei a solicitat ridicarea imunității lui Sotirios Zarianopoulos, deputat în Parlamentul European, în cadrul unei cercetări deschise pentru o infracțiune prezumată;

B.  întrucât, în conformitate cu articolul 9 din Protocolul nr.7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, deputații în Parlamentul European beneficiază, pe teritoriul lor național, de imunitățile acordate membrilor parlamentului țării respective;

C.  întrucât, în conformitate cu articolul 62 din Constituția Republicii Elene, un deputat nu poate, în cursul legislaturii, face obiectul unei proceduri penale, nu poate fi arestat sau deținut și nici supus altor măsuri de restricționare a libertății fără acordul parlamentului;

D.  întrucât Sotirios Zarianopoulos este acuzat de fi pătruns ilegal, recurgând la amenințări de violență fizică, în sediul televiziunii publice elene ERT-3, la 4 martie 2010, pentru a întrerupe știrile de la ora 12 și a citi un comunicat;

E.  întrucât infracțiunea prezumată nu are nicio legătură cu funcția lui Sotirios Zarianopoulos de deputat în Parlamentul European, dat fiind faptul că este legată de o acțiune a sindicatului grec PAME și că Sotirios Zarianopoulos nu era deputat în Parlamentul European în momentul faptelor;

F.  întrucât, în sensul articolului 8 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene și conform jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, o opinie exprimată în exercițiul mandatului de deputat în Parlamentul European constituie o evaluare subiectivă având o legătură directă și evidentă cu exercitarea funcțiilor parlamentare, însă faptele prezumate ale lui Sotirios Zarianopoulos nu se încadrează în această definiție;

G.  întrucât, prin urmare, procedura penală în cauză nu privește o opinie sau un vot exprimate în exercitarea mandatului de deputat în Parlamentul European, în sensul articolului 8 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene;

H.  întrucât, în conformitate cu articolul 9 alineatul (7) din Regulamentul de procedură, Comisia pentru afaceri juridice nu se poate pronunța în niciun caz asupra vinovăției sau nevinovăției deputatului sau asupra oportunității sau inoportunității urmăririi penale pentru opiniile sau actele care îi sunt imputate, chiar dacă, în urma examinării cererii, comisia a ajuns la o cunoaștere aprofundată a cauzei;

I.  întrucât, din moment ce Sotirios Zarianopoulos susține că acuzațiile i-au fost aduse din motive politice, comisia a examinat, după audierea deputatului și analiza documentelor prezentate de acesta, inclusiv declarațiile date de către martori, în 2010, autorităților însărcinate cu cercetarea, declarații pe care se bazează acuzațiile;

J.  întrucât respectivele declarații au fost date în cadrul procedurii judiciare deschise împotriva lui Sotirios Zarianopoulos și întrucât, pe de altă parte, nu este de competența comisiei să efectueze o investigație asupra fondului acțiunii, nici să se pronunțe cu privire la vinovăția sau nevinovăția unui deputat în Parlamentul European care face obiectul unei proceduri judiciare;

K.  întrucât, prin urmare, ținând seama de informațiile de care dispune comisia, nu există niciun motiv pentru a presupune că procedura penală a fost deschisă cu intenția de a prejudicia activitatea politică a deputatului (fumus persecutionis), procedura fiind inițiată cu câțiva ani înaintea începerii mandatului său de deputat;

1.  hotărăște să ridice imunitatea lui Sotirios Zarianopoulos;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite imediat prezenta decizie, precum și raportul comisiei competente, procurorului principal al Curții Supreme a Greciei și lui Sotirios Zarianopoulos.

(1) Hotărârea Curții de Justiție din 12 mai 1964, Wagner/Fohrmann și Krier, 101/63, ECLI:EU:C:1964:28, hotărârea Curții de Justiție din 10 iulie 1986, Wybot/Faure și alții, 149/85, ECLI:EU:C:1986:310, hotărârea Tribunalului din 15 octombrie 2008, Mote/Parlamentul, T-345/05, ECLI:EU:T:2008:440, hotărârea Curții de Justiție din 21 octombrie 2008, Marra/De Gregorio și Clemente, pronunțată în cauzele conexe C-200/07 și C-201/07, ECLI:EU:C:2008:579, hotărârea Tribunalului din 19 martie 2010, Gollnisch/Parlamentul, T-42/06, ECLI:EU:T:2010:102, hotărârea Curții de Justiție din 6 septembrie 2011, Patriciello, C-163/10, ECLI: EU:C:2011:543, hotărârea Tribunalului din 17 ianuarie 2013, Gollnisch/Parlamentul, pronunțată în cauzele conexe T-346/11 și T-347/11, ECLI:EU:T:2013:23.


Cerere de ridicare a imunității lui Udo Voigt
PDF 246kWORD 69k
Decizia Parlamentului European din 24 iunie 2015 privind cererea de ridicare a imunității lui Udo Voigt (2015/2072(IMM))
P8_TA(2015)0235A8-0192/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere cererea de ridicare a imunității lui Udo Voigt, transmisă la 9 februarie 2015 de către Președintele Kammergericht Berlin (Ref. (3) 161 Ss 189/14 (14/15)) și comunicată în ședința plenară din 25 martie 2015,

–  în urma audierii lui Udo Voigt, în conformitate cu articolul 9 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere articolele 8 și 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, precum și articolul 6 alineatul (2) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct,

–  având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene 12 mai 1964, 10 iulie 1986, 15 și 21 octombrie 2008, 19 martie 2010, 6 septembrie 2011 și 17 ianuarie 2013(1),

–  având în vedere articolul 46 din Constituția Republicii Federale a Germaniei,

–  având în vedere articolul 5 alineatul (2), articolul 6 alineatul (1) și articolul 9 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0192/2015),

Α.  întrucât Președintele Kammergericht Berlin a prezentat o cerere de ridicare a imunității parlamentare a lui Udo Voigt, în legătură cu o acțiune în justiție intentată sub aspectul săvârșirii unei presupuse infracțiuni;

Β.  întrucât, în temeiul articolului 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, membrii Parlamentului European beneficiază, pe teritoriul național, de imunitățile recunoscute membrilor parlamentului propriei țări;

C.  întrucât, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Constituția Republicii Federale a Germaniei, un membru al parlamentului nu poate fi tras la răspundere sau arestat pentru o faptă punibilă fără permisiunea parlamentului, cu excepția unor circumstanțe specifice;

D.  întrucât Udo Voigt este inculpat pentru instigare și insulte colective proferate într-o publicație editată de Partidul Național Democrat din Germania cu ocazia Campionatului Mondial FIFA 2006, al cărui președinte era la acea dată;

Ε.  întrucât este clar că acuzațiile nu au legătură cu calitatea de membru al Parlamentului European a lui Udo Voigt, ci își au sorgintea din funcția acestuia de președinte al Partidului Național Democrat din Germania;

F.  întrucât acțiunile prezumtive nu au legătură cu opiniile sau voturile exprimate de membrul Parlamentului European în exercițiul funcțiilor sale, în sensul articolului 8 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene și reținând, de asemenea, că faptele care i se impută au fost comise în 2006, dată mult anterioară aceleia la care Udo Voigt a fost ales în Parlamentul European (2014);

G.  întrucât Udo Voigt afirmă că durata procedurii, care a fost pornită în 2006, demonstrează intenția de a obstrucționa activitatea sa parlamentară; întrucât prezenta cerere de ridicare a imunității este explicitată printr-o altă procedură, care a fost pusă în mișcare printr-o cale de atac formulată de însuși Udo Voigt și, prin urmare, acestei obiecțiuni i se aplică principiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans;

H.  întrucât nu este cu putință nicio suspiciune conform căreia, în spatele procedurii, s-ar încerca obstrucționarea activității parlamentare a lui Udo Voigt (fumus persecutionis), dat fiind că aceasta a fost pornită cu mai mulți ani înainte ca acesta să-și ocupe locul în cadrul Parlamentului European;

1.  hotărăște să ridice imunitatea parlamentară a lui Udo Voigt;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite fără întârziere prezenta decizie, precum și raportul comisiei competente instanței Kammergericht Berlin și lui Udo Voigt.

(1) Hotărârea Curții de Justiție din 12 mai 1964, Wagner/Fohrmann și Krier, 101/63, ECLI:EU:C:1964:28, hotărârea Curții de Justiție din 10 iulie 1986, Wybot/Faure și alții, 149/85, ECLI:EU:C:1986:310, hotărârea Tribunalului din 15 octombrie 2008, Mote/Parlamentul, T-345/05, ECLI:EU:T:2008:440, hotărârea Curții de Justiție din 21 octombrie 2008, Marra/De Gregorio și Clemente, pronunțată în cauzele conexe C-200/07 și C-201/07, ECLI:EU:C:2008:579, hotărârea Tribunalului din 19 martie 2010, Gollnisch/Parlamentul, T-42/06, ECLI:EU:T:2010:102, hotărârea Curții de Justiție din 6 septembrie 2011, Patriciello, C-163/10, ECLI: EU:C:2011:543, hotărârea Tribunalului din 17 ianuarie 2013, Gollnisch/Parlamentul, pronunțată în cauzele conexe T-346/11 și T-347/11, ECLI:EU:T:2013:23.


Fondul european de investiții strategice ***I
PDF 406kWORD 87k
Rezoluţie
Text
Anexă
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 24 iunie 2015 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind Fondul european de investiții strategice și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1291/2013 și (UE) nr. 1316/2013 (COM(2015)0010 – C8-0007/2015 – 2015/0009(COD))
P8_TA(2015)0236A8-0139/2015

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2015)0010),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2), articolul 172, articolul 173, articolul 175 al treilea paragraf și articolul 182 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8‑0007/2015),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor(2),

–  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 9 iunie 2015, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere deliberările comune ale Comisiei pentru bugete și Comisiei pentru afaceri economice și monetare, desfășurate în conformitate cu articolului 55 din Regulamentul de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete și al Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizele Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, Comisiei pentru transport și turism, Comisiei pentru control bugetar, Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, Comisiei pentru dezvoltare regională, Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală, Comisiei pentru cultură și educație și Comisiei pentru afaceri constituționale (A8-0139/2015),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  aprobă declarația comună făcută de Parlamentul European, Consiliu și Comisie anexată la prezenta rezoluție, care va fi publicată în seria L a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene, împreună cu versiunea finală a actului legislativ;

3.  ia act de declarațiile Comisiei anexate la prezenta rezoluție, care vor fi publicate în seria L a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene, împreună cu versiunea finală a actului legislativ;

4.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 24 iunie 2015 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2015/... al Parlamentului European și al Consiliului privind Fondul european pentru investiții strategice, Platforma europeană de consiliere în materie de investiții și Portalul european de proiecte de investiții și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1291/2013 și (UE) nr. 1316/2013 – Fondul european pentru investiții strategice

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2015/1017.)

ANEXĂ LA REZOLUȚIA LEGISLATIVĂ

1.  Declarație comună a Parlamentului European, Consiliului și Comisiei privind defalcarea pentru programul Orizont 2020

„Parlamentul European, Consiliul și Comisia au convenit ca următoarele linii bugetare să nu contribuie la finanțarea FEIS: «Consolidarea cercetării de frontieră în Consiliul European pentru Cercetare», «Acțiuni Marie Skłodowska-Curie» și «Răspândirea excelenței și extinderea participării». Suma rămasă rezultată din utilizarea suplimentară a marjei comparativ cu propunerea Comisiei va fi reintrodusă la celelalte linii bugetare aferente programului Orizont 2020 proporțional cu reducerile propuse de Comisie. Defalcarea orientativă este prevăzută în anexa I la Regulamentul privind FEIS.”

2.  Declarația Comisiei privind proiectul de buget pentru 2016

„Comisia va analiza impactul potențial al contribuțiilor la FEIS de la diferitele linii bugetare ale programului Orizont 2020 asupra punerii în aplicare eficace a programelor în cauză și va propune, dacă este cazul, o scrisoare rectificativă la proiectul de buget general al Uniunii pentru 2016 pentru a ajusta defalcarea liniilor bugetare ale programului Orizont 2020.”

3.  Declarația Comisiei privind evaluarea contribuțiilor unice în contextul inițiativei FEIS în scopul punerii în aplicare a Pactului de stabilitate și de creștere

„Fără a aduce atingere prerogativelor Consiliului în punerea în aplicare a Pactului de stabilitate și de creștere (PSC), contribuțiile unice ale statelor membre la FEIS sau la platformele tematice de investiții sau la platformele tematice de investiții sau la platformele de investiții la care participă mai multe țări, instituite pentru punerea în aplicare a planului de investiții, fie că sunt realizate de un stat membru sau de băncile naționale de promovare care sunt clasificate în sectorul public general sau care acționează în numele unui stat membru, ar trebui ca, în principiu, să reprezinte măsuri unice, în înțelesul articolului 5 din Regulamentul (CE) nr. 1466/97 al Consiliului și al articolului 3 din Regulamentul (CE) nr. 1467/97 al Consiliului.”

(1)Avizul din 19 martie 2015 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).
(2)Avizul din 16 aprilie 2015 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).


Mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare: cererea EGF/2015/000 TA 2015 - Asistență tehnică la inițiativa Comisiei
PDF 343kWORD 95k
Rezoluţie
Anexă
Rezoluţia Parlamentului European din 24 iunie 2015 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare în conformitate cu punctul 13 din Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (cererea EGF/2015/000 TA 2015 – Asistență tehnică la inițiativa Comisiei) (COM(2015)0156 – C8-0093/2015 – 2015/2076(BUD))
P8_TA(2015)0237A8-0185/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2015)0156 – C8-0093/2015),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1309/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de ajustare la globalizare (2014-2020) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1927/2006(1) (Regulamentul privind FEG),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020(2), în special articolul 12,

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară(3) (AII din 2 decembrie 2013), în special punctul 13,

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 septembrie 2014 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare în conformitate cu punctul 13 din Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (cererea EGF/2014/000 TA 2014 – Asistență tehnică la inițiativa Comisiei)(4),

–  având în vedere procedura trilogului prevăzută la punctul 13 din AII din 2 decembrie 2013,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A8-0185/2015),

A.  întrucât Uniunea Europeană a instituit instrumente legislative și bugetare pentru a oferi un sprijin suplimentar lucrătorilor afectați de schimbările majore intervenite în structura comerțului mondial sau de criza economică și financiară mondială și pentru a le acorda asistență în procesul de reintegrare pe piața muncii;

B.  întrucât asistența financiară oferită de Uniune lucrătorilor disponibilizați ar trebui să fie dinamică și pusă la dispoziție cât mai rapid și mai eficient posibil, în conformitate cu Declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei adoptată cu ocazia reuniunii de conciliere din 17 iulie 2008, precum și pentru a respecta AII din 2 decembrie 2013 în ceea ce privește adoptarea deciziilor de mobilizare a Fondului European de ajustare la globalizare (FEG);

C.  întrucât adoptarea noului Regulament privind FEG reflectă acordul la care au ajuns Parlamentul European și Consiliul de a reintroduce criteriul de mobilizare în caz de criză, de a majora contribuția financiară a Uniunii la 60% din costurile totale estimate ale măsurilor propuse, de a crește eficacitatea procesării cererilor privind FEG la Comisie și în cadrul Parlamentului European și al Consiliului prin reducerea timpului de evaluare și aprobare, de a extinde gama de acțiuni și de beneficiari eligibili prin includerea persoanelor care desfășoară activități independente și a tinerilor și de a finanța stimulente pentru înființarea unor afaceri proprii;

D.  întrucât bugetul maxim disponibil pentru FEG în 2015 este de 150 de milioane EUR (la prețurile din 2011) și întrucât articolul 11 alineatul (1) din Regulamentul privind FEG prevede că se poate aloca 0,5 % din această sumă (și anume 811 825 EUR în 2015) pentru asistență tehnică la inițiativa Comisiei cu scopul de a finanța activități de pregătire, monitorizare, colectare a datelor și creare a unei baze de cunoștințe, asistență tehnică și administrativă, activități de informare și comunicare, precum și activități de audit, control și evaluare necesare pentru punerea în aplicare a Regulamentului privind FEG,

E.  întrucât Parlamentul European a subliniat frecvent necesitatea asigurării unei vizibilități sporite a FEG în rândul lucrătorilor disponibilizați, punând în evidență rolul său de instrument de solidaritate al Uniunii;

F.  întrucât suma propusă de 630 000 EUR corespunde unui procent de aproximativ 0,39 % din bugetul maxim disponibil pentru FEG în 2015,

1.  este de acord cu măsurile de asistență tehnică propuse de Comisie care urmează să finanțeze cheltuielile menționate la articolul 11 alineatele (1) și (4) și la articolul 12 alineatele (2), (3) și (4) din Regulamentul privind FEG;

2.  reamintește importanța relaționării și a schimburilor de informații cu privire la FEG, în special în legătură cu dispozițiile noului Regulament privind FEG; prin urmare, sprijină finanțarea acordată pentru Grupul de experți al persoanelor de contact din cadrul FEG și pentru seminariile de relaționare dedicate punerii în aplicare a FEG;

3.  subliniază că unul dintre obiectivele-cheie ale reuniunilor respective ar trebui să fie realizarea unei analize a evaluării ex-post a FEG (2007-2013), precum și o dezbatere amănunțită privind recomandările emise în urma acestei evaluări; solicită Comisiei să prezinte o analiză completă și să raporteze Parlamentului European cu privire la exercițiile anterioare de execuție a FEG;

4.  salută continuarea activității de instituire a unor proceduri standardizate pentru cererile FEG și gestionare, utilizând funcționalitățile sistemului electronic de schimb de date (SFC2014), cu scopul de a permite o procesare simplificată și mai rapidă a cererilor, precum și o raportare îmbunătățită;

5.  constată că procedura de integrare a FEG în sistemul electronic de schimb de date (SFC2014) este în desfășurare de câțiva ani, precum și că cheltuielile efectuate în acest scop de la bugetul FEG vor continua să fie relativ ridicate în următorii doi sau trei ani, până la finalizarea procesului de integrare;

6.  solicită Comisiei să prezinte progresele realizate în ceea ce privește integrarea în SFC2014 de la începutul anului 2011 până în 2014;

7.  recomandă Comisiei și statelor membre să își orienteze activitățile de relaționare în special către următoarele obiective:

   (a) îmbunătățirea măsurilor de monitorizare și evaluare a impactului asistenței oferite de FEG asupra participanților individuali prin următoarele metode:
   bugetul destinat măsurilor de monitorizare și evaluare ar trebui utilizat pentru a evalua impactul pe termen mai lung asupra beneficiarilor FEG,
   formularul corespunzător cererii de asistență din partea FEG și modelul raportului final privind utilizarea unei contribuții din partea FEG ar trebui să menționeze în mod clar obligația coordonatorului FEG și a statului membru în cauză de a furniza informații legate de rezultatele procesului de reinserție profesională a beneficiarilor într-un interval de 12 luni de la punerea în aplicare a măsurilor, precum și informații privind rata ocupării forței de muncă în ultimele 12 luni, de la demararea punerii în aplicare a FEG în regiunea respectivă, astfel încât să existe o imagine globală a impactului asistenței oferite de FEG,
   este necesar să se înregistreze și să se comunice în mod transparent informații mai detaliate referitoare la măsurile de care au beneficiat participanții individuali, astfel încât să se poată realiza, spre exemplu, o analiză mai clară a costurilor și a beneficiilor diferitelor măsuri adoptate,
   etapa de aprobare a rapoartelor finale aferente fiecărui caz și procedura de închidere a cazurilor ar trebui să presupună și obligația de a furniza informații detaliate privind rezultatele măsurilor de reinserție profesională a beneficiarilor (la nivel agregat). Informațiile furnizate anterior în legătură cu rezultatele acestor măsuri erau incomplete.
   (b) adoptarea unor măsuri pentru a simplifica și mai mult evoluția cererilor, prin următoarele metode:
   la nivel național, ar trebui să se încurajeze demararea măsurilor de asistență în favoarea lucrătorilor disponibilizați chiar înainte de obținerea aprobării aferente,
   în cazul în care acest lucru nu este posibil, Comisia și statele membre ar trebui să considere că data la care o cerere de asistență din partea FEG este aprobată reprezintă începutul perioadei de punere în aplicare a FEG; În acest mod, ar putea fi utilizată integral perioada de finanțare de 24 de luni.
   (c) asigurarea unei flexibilități sporite în perioada de execuție a măsurilor, prin următoarele metode:
   Comisia ar trebui să asigure faptul că statele membre dispun de un grad sporit de flexibilitate, pentru a putea introduce măsuri suplimentare, în plus față de cele prevăzute în formularul corespunzător cererii de asistență, în cazul în care apar noi oportunități/solicitări în perioada de execuție a măsurilor,
   perioada de referință prevăzută pentru a determina numărul total al disponibilizărilor în vederea prezentării unei cereri de asistență din partea FEG este considerată a fi prea restrictivă, aducând atingere principiului solidarității și eficacității asistenței oferite de FEG; această perioadă de referință ar putea fi revizuită, pentru a oferi un plus de flexibilitate, iar în acest scop poate fi prevăzută introducerea unei anexe la formularul corespunzător cererii de asistență, prin care să se demonstreze că disponibilizările suplimentare au avut loc din aceleași motive și nu pot fi disociate de disponibilizările raportate în cadrul cererii,

8.  recomandă Comisiei să analizeze motivele care, în cazul anumitor proiecte, au determinat apariția unor întârzieri în procesul de aprobare sau de punere în aplicare și să își prezinte public recomandările în acest sens;

9.  subliniază importanța îmbunătățirii nivelului general de sensibilizare a publicului cu privire la FEG și a vizibilității acestuia; le reamintește statelor membre solicitante de rolul lor de a asigura o bună informare în legătură cu acțiunile finanțate de FEG a beneficiarilor vizați, a autorităților, a partenerilor sociali, a mass-mediei și a publicului larg, conform prevederilor de la articolul 12 din Regulamentul privind FEG;

10.  ia act de faptul că, în 2015, se constată în continuare o reducere semnificativă a costului activităților de informare; consideră că acest lucru nu ar trebui să aibă un efect negativ asupra producerii și distribuirii pe o scară suficientă a materialelor de informare și a orientărilor necesare;

11.  subliniază nevoia de a consolida și mai mult relaționarea dintre toți actorii implicați în formularea cererilor de asistență din partea FEG, inclusiv, în special, dintre partenerii sociali și părțile interesate de la nivel regional și local, pentru a crea cât mai multe sinergii; este necesar să se consolideze interacțiunea dintre persoana națională de contact și partenerii de la nivel regional sau local responsabili pentru soluționarea cazurilor, iar procesul de comunicare, mecanismele de sprijin și fluxurile de informații (diviziuni interne, sarcini și responsabilități) ar trebui să fie clarificate și supuse aprobării tuturor partenerilor implicați;

12.  subliniază necesitatea de a extinde accesul la asistența din partea FEG, pentru a asigura faptul că, în regiunile cu o rată ridicată a șomajului în rândul tinerilor, tinerii cu vârste de până la 25 de ani care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare (NEET) beneficiază de măsurile de asistență în aceeași măsură ca și lucrătorii vizați de aceste măsuri, cu condiția ca evaluarea intermediară să confirme faptul că este necesar să se mențină această măsură după decembrie 2017;

13.  solicită Comisiei să invite Parlamentul la reuniunile și seminariile grupului de experți, conform dispozițiilor aplicabile din Acordul-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană(5); subliniază, în plus, importanța consolidării contactelor cu toți actorii implicați în formularea cererilor de asistență din partea FEG, inclusiv cu partenerii sociali;

14.  solicită publicarea în timp util a evaluării finale conform termenului-limită prevăzut la articolul 17 din Regulamentul (CE) nr. 1927/2006 al Parlamentului European și al Consiliului;(6)

15.  solicită statelor membre și tuturor instituțiilor implicate să depună eforturile necesare pentru a îmbunătăți normele procedurale și bugetare aplicabile, astfel încât să poată fi accelerată mobilizarea FEG; ia act, în acest sens, de intenția Parlamentului de a elabora un raport din proprie inițiativă pe baza evaluării Comisiei, cu scopul de a face un bilanț al funcționării noului Regulament privind FEG și al cazurilor examinate; ia act de faptul că procedura îmbunătățită instituită de Comisie, ca urmare a solicitării Parlamentului de a garanta disponibilitatea asistenței furnizate de FEG în regim de urgență și de a se accelera eliberarea subvențiilor, are drept obiectiv crearea condițiilor necesare pentru a prezenta autorității bugetare evaluarea Comisiei privind eligibilitatea unei cereri de asistență în cadrul FEG împreună cu propunerea de mobilizare a fondului; salută faptul că noul Regulament privind FEG a făcut posibilă accelerarea semnificativă a examinării și a autorizării cererilor de asistență;

16.  subliniază că evaluarea intermediară care va fi lansată pe durata exercițiului 2015 ar trebui să țină seama și de impactul pe termen lung al crizei și al globalizării asupra întreprinderilor mici și mijlocii și, prin urmare, ar trebui să se analizeze cu această ocazie posibilitatea relaxării criteriilor prevăzute la articolul 4 din Regulamentul privind FEG, care menționează disponibilizarea a cel puțin 500 de lucrători, în conformitate cu recomandările Parlamentului European din rezoluția sa adoptată la 17 septembrie 2014;

17.  solicită statelor membre să pună în evidență adiționalitatea asistenței acordate de FEG, să asigure un plus de claritate în ceea ce privește posibilitatea utilizării altor fonduri și să aibă în vedere modalitățile cele mai adecvate de utilizare a FEG, astfel încât să se asigure valoarea adecvată a măsurilor și să se evite efectele de dislocare;

18.  aprobă decizia anexată la prezenta rezoluție;

19.  încredințează Președintelui sarcina de a semna această decizie împreună cu Președintele Consiliului și de a asigura publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

20.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, împreună cu anexa, Consiliului și Comisiei.

ANEXĂ

DECIZIA PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (EGF/2015/000 TA 2015 – Asistență tehnică la inițiativa Comisiei)

(Textul prezentei anexe nu este reprodus aici, întrucât corespunde cu actul final, Decizia (UE) 2015/1179.)

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 855.
(2) JO L 347, 20.12.2013, p. 884.
(3) JO C 373, 20.12.2013, p. 1.
(4) Texte adoptate, P8_TA(2014)0016.
(5) JO L 304, 20.11.2010, p. 47.
(6) Regulamentul (CE) nr. 1927/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind crearea Fondului European de ajustare la globalizare (JO L 406, 30.12.2006, p. 1).


Evaluarea cadrului de guvernanță economică: bilanț și provocări
PDF 459kWORD 151k
Rezoluţia Parlamentului European din 24 iunie 2015 referitoare la evaluarea cadrului de guvernanță economică: bilanț și provocări (2014/2145(INI))
P8_TA(2015)0238A8-0190/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 472/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 mai 2013 privind consolidarea supravegherii economice și bugetare a statelor membre din zona euro care întâmpină sau care sunt amenințate de dificultăți grave în ceea ce privește stabilitatea lor financiară(1),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 473/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 mai 2013 privind dispozițiile comune pentru monitorizarea și evaluarea proiectelor de planuri bugetare și pentru asigurarea corectării deficitelor excesive ale statelor membre din zona euro(2),

–  având în vedere scrisoarea din 3 iulie 2013 a vicepreședintelui Comisiei, Olli Rehn, privind aplicarea articolului 5 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1466/97 al Consiliului privind consolidarea supravegherii pozițiilor bugetare și supravegherea și coordonarea politicilor economice,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1175/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1466/97 al Consiliului privind consolidarea supravegherii pozițiilor bugetare și supravegherea și coordonarea politicilor economice(3),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1177/2011 al Consiliului din 8 noiembrie 2011 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1467/97 privind accelerarea și clarificarea aplicării procedurii deficitului excesiv(4),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1173/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 privind aplicarea eficientă a supravegherii bugetare în zona euro(5),

–  având în vedere Directiva 2011/85/UE a Consiliului din 8 noiembrie 2011 privind cerințele referitoare la cadrele bugetare ale statelor membre(6),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1176/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 privind prevenirea și corectarea dezechilibrelor macroeconomice(7),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1174/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 privind măsurile de executare pentru corectarea dezechilibrelor macroeconomice excesive din zona euro(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 martie 2014 referitoare la ancheta privind rolul și activitățile troicii (BCE, Comisia și FMI) în țările din zona euro care participă la program(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 decembrie 2013 referitoare la problemele constituționale ale unei administrări pe mai multe niveluri a Uniunii Europene(10),

–  având în vedere Rezoluția sa din 1 decembrie 2011 referitoare la semestrul european pentru coordonarea politicilor economice(11),

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2011 referitoare la criza financiară, economică și socială: recomandări privind măsurile și inițiativele care trebuie luate(12),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 noiembrie 2014 intitulată „Evaluarea guvernanței economice - Raport privind punerea în aplicare a Regulamentelor (UE) nr. 1173/2011, 1174/2011, 1175/2011, 1176/2011, 1177/2011, 472/2013 și 473/2013ˮ (COM(2014)0905),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 ianuarie 2015 intitulată „Utilizarea optimă a flexibilității în cadrul normelor prevăzute de Pactul de stabilitate și de creștere” (COM(2015)0012),

–  având în vedere Al șaselea raport al Comisiei din 23 iulie 2014 privind coeziunea economică, socială și teritorială (COM(2014)0473),

–  având în vedere concluziile reuniunilor Consiliului European din iunie și decembrie 2014,

–  având în vedere concluziile reuniunii la nivel înalt a zonei euro din octombrie 2014,

–  având în vedere discursul președintelui Comisiei, Jean-Claude Juncker, din 15 iulie 2014 în fața Parlamentului European,

–  având în vedere discursul președintelui BCE, Mario Draghi, din 22 august 2014 în cadrul simpozionului anual al băncilor centrale de la Jackson Hole,

–  având în vedere Studiul ocazional nr. 157 al BCE din noiembrie 2014 intitulat „The identification of fiscal and macroeconomic imbalances – unexploited synergies under the strengthened EU governance frameworkˮ (Identificarea dezechilibrelor bugetare și macroeconomice - sinergiile neutilizate ale cadrului de guvernanță consolidat al UE),

–  având în vedere documentul de lucru nr. 163 al OCDE din 9 decembrie 2014 în domeniile social, al ocupării forței de muncă și al migrației, intitulat „Trends in income inequality and its impact on economic growthˮ (Tendințe privind diferențele de venituri și impactul acestora asupra creșterii economice),

–  având în vedere documentul de lucru al FMI din septembrie 2013 intitulat „Towards a fiscal union for the Euro area” (Către o uniune bugetară pentru zona euro),

–  având în vedere propunerile Consiliului guvernatorilor BCE din 10 iunie 2010 intitulate „Reinforcing Economic Governance in the Euro Area” (Consolidarea guvernanței economice a zonei euro),

–  având în vedere Concluziile Consiliului referitoare la Al șaselea raport privind coeziunea economică, socială și teritorială: investițiile pentru ocuparea forței de muncă și creștere economică, adoptate de Consiliul Afaceri Generale (Coeziune) la 19 noiembrie 2014,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizele Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și Comisiei pentru afaceri constituționale (A8-0190/2015),

A.  întrucât guvernanța economică a zonei euro, care a fost concepută pentru a fi evitată nesustenabilitatea finanțelor publice și pentru a fi coordonate politicile bugetare, a început cu PSC, care constă în două reguli simple menite să prevină efectele negative ce pot afecta UEM în ansamblu;

B.  întrucât, imediat după introducerea monedei euro, s-a instaurat o stare de oboseală în ceea ce privește consolidarea aferentă aplicării acestor reguli, ceea ce a creat un teren favorabil pentru dezvoltarea unuia dintre elementele prezentei crize ce afectează UEM;

C.  întrucât în 2005 a avut loc o reformă a formei inițiale a PSC, care a introdus o serie de perfecționări și a sporit flexibilitatea, dar nu a tratat în măsură suficientă problemele legate de dispozițiile slabe privind aplicarea și de coordonarea insuficientă;

D.  întrucât, atunci când mai multe țări se confruntau cu riscul de incapacitate de plată a datoriilor, ceea ce ar fi condus la răspândirea crizei la nivel mondial și la depresiune, această situație ar fi putut fi evitată prin instituirea unor mecanisme ad-hoc precum FESF și MESF;

E.  întrucât, pentru a se evita repetarea acestui tip de criză, precum și răspândirea crizei în alte țări prin intermediul sectorului bancar, au fost adoptate o serie de măsuri, printre care se numără crearea uniunii bancare, MES, o legislație îmbunătățită privind guvernanța economică sub forma celor două pachete legislative („two-pack” și „six-pack”), TSCG și semestrul european, toate acestea fiind considerate un pachet de măsuri unic;

F.  întrucât, potrivit celor mai recente previziuni de primăvară ale Comisiei, după doi ani consecutivi de creștere negativă se așteaptă ca produsul intern brut (PIB) din zona euro să crească, ceea ce înseamnă că redresarea economică se întărește treptat, dar trebuie consolidată și mai mult, deoarece deviația PIB va fi în continuare considerabilă;

G.  întrucât între statele membre se înregistrează în continuare diferențe macroeconomice considerabile în ceea ce privește ratele datoriei, ratele deficitului, ratele șomajului, balanța contului curent și gradul de protecție socială, chiar și după implementarea programelor, ceea ce reflectă existența unor diferențe în ceea ce privește originea crizei și punctul său de început, precum și ambiția, impactul și răspunderea națională la punerea în aplicare a măsurilor convenite între instituții și statele membre în cauză;

H.  întrucât investițiile au scăzut în zona euro cu 17% față de perioada premergătoare crizei, fiind în continuare reduse; întrucât atât absența unor investiții orientate către viitor, care să alimenteze creșterea, cât și datoria publică și privată nesustenabilă reprezintă o povară semnificativă pentru generațiile viitoare;

I.  întrucât este în curs de stabilire un plan european de investiții ca instrument important de stimulare a investițiilor, în special a celor private, pentru a mobiliza, în următorii trei ani, 315 miliarde EUR sub formă de noi investiții; întrucât, dacă sunt realizate obiectivele financiare propuse, acest plan reprezintă doar unul dintre elementele menite să depășească deficitul de investiții acumulat, alături de punerea în practică a unor reforme structurale pentru a se crea un mediu atrăgător pentru investitori în statele membre,

Bilanțul cadrului actual de guvernanță economică

1.  salută Comunicarea Comisiei din 28 noiembrie 2014 privind evaluarea guvernanței economice; consideră că evaluarea Comisiei demonstrează modul și măsura în care au fost utilizate și implementate diferitele instrumente și proceduri;

2.  subliniază faptul că la baza sistemului de guvernanță economică se află prevenirea deficitului și a datoriei excesive și a dezechilibrelor macroeconomice excesive, precum și coordonarea politicilor economice; subliniază, prin urmare, că întrebarea principală ce transpare în această analiză este dacă UEM a devenit mai rezistentă datorită noului cadru de guvernanță economică, în special în ceea ce privește capacitatea sa de a evita situația în care un stat membru se găsește în incapacitate de plată a datoriilor sale, contribuind totodată la o coordonare și o convergență mai strictă a politicilor economice ale statelor membre și asigurând un nivel ridicat de transparență, credibilitate și răspundere democratică;

3.  ia act de faptul că, în unele state membre, s-au realizat progrese în ceea ce privește reducerea datoriilor sau încetarea procedurii aplicabile deficitelor excesive;

4.  este de acord cu Comisia că unele elemente ale noului cadru au produs rezultate, dar nu se pot încă trage concluzii definitive privind eficacitatea acestor reglementări într-o situație economică normală;

5.  ia act de faptul că, în această etapă, evaluarea aplicării celor două pachete legislative (de șase și de două acte legislative) nu poate fi completă și nu poate fi separată de semestrul european, TFUE și pactul bugetar;

6.  salută extinderea adusă de cele două pachete de acte legislative sferei Pactului de stabilitate și de creștere prin adăugarea unor proceduri de prevenire și corectare a dezechilibrelor macroeconomice în interiorul unui stat membru și între statele membre și prin abandonarea încrederii excesive în criteriul deficitului pentru a se ține seama atât de deficit, cât și de datoria globală, vizându-se astfel identificarea și corectarea eventualelor probleme și prevenirea apariției unor crize cât mai timpuriu posibil, permițând totodată să existe un anumit grad de flexibilitate sub formă de prevederi ce vizează reformele structurale, investițiile și condițiile nefavorabile legate de ciclul economic; reamintește că flexibilitatea nu poate pune în pericol caracterul preventiv al pactului;

7.  subliniază importanța tabelului comparativ pentru identificarea dezechilibrelor macroeconomice într-o etapă timpurie și importanța unor reforme structurale sustenabile atunci când se vizează depășirea dezechilibrelor macroeconomice;

8.  subliniază că punerea în aplicare consecventă și echitabilă a cadrului în toate țările și în timp contribuie la dezvoltarea credibilității; invită Comisia și Consiliul să aplice modificările aduse PSC prin cele două pachete de acte legislative (de 6 și de 2 acte) și să acționeze în spiritul acestor modificări, în special în ceea ce privește dispozițiile referitoare la asigurarea aplicării;

9.  consideră că situația economică actuală, caracterizată de o creștere fragilă și de un nivel ridicat al șomajului, impune măsuri urgente, cuprinzătoare și decisive, luate în spirit holistic și bazate pe o consolidare bugetară favorabilă creșterii, pe reforme structurale și pe stimularea investițiilor, pentru a se restabili creșterea sustenabilă și competitivitatea, a se promova inovarea și a se combate șomajul, tratând totodată riscul unei inflații scăzute în mod persistent sau al unei posibile tendințe deflaționiste, precum și dezechilibrele macroeconomice persistente; subliniază că cadrul de guvernanță economică trebuie să constituie un element esențial al acestei abordări holistice pentru a fi în măsură să soluționeze aceste probleme;

10.  este de acord cu declarația făcută de comisarul Thyssen, conform căreia țările care asigură locuri de muncă de înaltă calitate și o mai bună protecție socială și care investesc în capitalul uman fac față mai bine crizelor economice; invită Comisia să țină seama de această poziție în cadrul politicii sale privind semestrul european și în recomandările specifice fiecărei țări;

11.  subliniază faptul că actualul cadru de guvernanță economică trebuie implementat, iar atunci când este cazul, îmbunătățit, pentru a se putea asigura stabilitatea bugetară, a se promova o dezbatere efectivă cu privire la evaluarea globală a zonei euro în ansamblu care să asigure o responsabilitate bugetară favorabile creșterii, a se îmbunătăți perspectivele de convergență economică a zonei euro și a se trata în condiții egale situațiile economice și bugetare diferite ale statelor membre; insistă asupra faptului că acesta suferă de o lipsă de aderare la nivel național, nu acordă atenție suficientă perspectivelor economice internaționale și nu dispune de un mecanism adecvat de răspundere democratică;

12.  subliniază că situația actuală impune o coordonare economică mai strictă și mai cuprinzătoare, care să trateze zona euro ca o zonă unitară și să îmbunătățească aderarea la nivel național și răspunderea democratică pentru implementarea normelor (restabilirea încrederii, favorizarea convergenței dintre statele membre, îmbunătățirea sustenabilității bugetare, încurajarea unor reforme structurale sustenabile și stimularea investițiilor), precum și o reacție rapidă pentru a corecta faliile cele mai evidente, a îmbunătăți eficacitatea cadrului de guvernanță economică și a asigura implementarea consecventă și echitabilă a cadrului în toate țările și în timp;

13.  subliniază că pentru guvernanța economică este importantă existența unor proceduri simple și transparente și atrage atenția asupra faptului că actuala complexitate a cadrului, precum și neimplementarea acestuia și neaderarea la el îi afectează negativ eficacitatea și acceptarea de către parlamentele naționale, autoritățile locale, partenerii sociali și cetățenii din statele membre;

14.  recunoaște că s-au înregistrat progrese cu ocazia dezbaterii privind obiectivul pe termen mediu (OTM) și în ceea ce privește aderarea mai puternică la dezbaterile de la nivel național în statele membre din zona euro, datorită și contribuției consiliilor bugetare naționale care acționează în calitate de organisme independente care monitorizează conformitatea cu normele bugetare și previziunile macroeconomice; invită Comisia să prezintă o privire generală a structurii și funcționării consiliilor bugetare naționale din statele membre și a modului în care aceste consilii pot îmbunătăți aderarea la nivel național;

15.  consideră cadrul de guvernanță economică ca fiind o inițiativă politică de primă importanță ce se află la baza obiectivelor Strategiei Europa 2020 și ale inițiativelor emblematice menite să asigure realizarea deplină a potențialului de creștere încă nefructificat al pieței unice; consideră că, prin deblocarea potențialului de creștere al pieței unice, statele membre vor îndeplini mai ușor obiectivele incluse în cadrul de guvernanță economică; mai mult, consideră că actorii principali de pe piața unică sunt consumatorii și agenții economici;

Aplicarea optimă a flexibilității în cadrul normelor existente?

16.  admite că Pactul de stabilitate și de creștere (PSC) care a fost introdus pentru a se asigura sustenabilitatea fiscală a statelor membre care participă la uniunea economică și monetară le permite statelor membre să desfășoare o politică contraciclică, după caz, facilitând marja de manevră fiscală pentru ca stabilizatorii automați să lucreze corespunzător; subliniază că nu toate statele membre au realizat un excedent în timp ce economia se dezvolta intens și că unele clauze de flexibilitate existente prevăzute în legislație nu au fost utilizate pe deplin în anii precedenți;

17.  salută faptul că, în comunicarea sa interpretativă privind flexibilitatea, Comisia admite că modul de interpretare a regulilor de politică bugetară actuale este esențial pentru a reduce deficitul de investiții în UE și a facilita implementarea unor reforme structurale sustenabile, echilibrate din punct de vedere social și cu efect de intensificare a creșterii; constată că comunicarea nu aduce modificări în ceea ce privește calculul deficitului, dar că anumite investiții pot justifica o abatere temporară de la obiectivul pe termen mediu (OTM) al statului membru în cauză sau de la traiectoria de ajustare către acesta;

18.  sprijină toate stimulentele propuse de Comisia Europeană pentru finanțarea noului Fond european pentru investiții strategice (FEIS), în principal prin a conferi neutralitate fiscală contribuțiilor naționale la fond, sub aspectul îndeplinirii obiectivului pe termen mediu și al efortului de ajustare fiscală necesar, fără a-l modifica pe componenta preventivă sau corectivă a PSC; ia act de intenția Comisiei de a se abține de la lansarea unei PDE în cazul în care, exclusiv din cauza contribuției suplimentare la FEIS, deficitul unui stat membru depășește ușor și temporar limita de deficit de 3 %; atrage atenția asupra contribuției esențiale a PSC la edificarea încrederii în contextul atragerii investițiilor străine; subliniază importanța adiționalității finanțării prin FEIS, deoarece proiectele finanțate prin FEIS nu trebuie, în niciun caz, să înlocuiască pur și simplu investițiile deja planificate și că investițiile nete trebuie, dimpotrivă, să fie, ca rezultat, majorate în mod efectiv;

19.  salută faptul că comunicarea Comisiei urmărește să clarifice sfera de aplicare a clauzei privind investițiile, permițând un anumit grad de flexibilitate temporară în cadrul componentei preventive a PSC, sub forma unei abateri temporare de la OTM, cu condiția ca abaterea să nu conducă la un exces care să depășească valoarea de referință a deficitului de 3 % și peste marja de siguranță adecvată, pentru a face loc programelor de investiții ale statelor membre, în special în ceea ce privește cheltuielile privind proiectele finanțate în cadrul politicii structurale și de coeziune, printre care Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, rețelele transeuropene și Mecanismul pentru interconectarea Europei, precum și cofinanțarea din FEIS;

20.  este încredințat că o condiție prealabilă pentru aplicarea clauzei privind reforma structurală în temeiul componentei preventive și luarea în considerare a planurilor de reformă structurală în temeiul componentei corective constituie o adoptare formală, la nivel parlamentar național, a unei reforme și implementarea ei în fapt, permițând o mai mare eficiență și apropriere; subliniază că procesul de reformă ar trebui să implice pe deplin partenerii sociali, în toate fazele;

21.  cheamă la un dialog mai intens între Comisie și statele membre cu privire la conținutul și tipurile de reforme structurale de maximă eficacitate și care se dovedesc a fi cele mai adecvate pentru a fi propuse de Comisie în recomandările specifice fiecărei țări, compatibile cu tratatul și cu legislația secundară, ținând seama de analiza costuri-beneficii, evaluarea axată pe rezultate și impactul în termeni de timp și contribuind la realizarea OTM;

22.  încurajează comisiile de finanțe ale parlamentelor naționale să invite în mod sistematic comisarii europeni competenți în domeniul guvernanței economice la o dezbatere publică în fața propriilor camere, înainte de adoptarea proiectelor de buget ale statelor membre;

23.  consideră că reformele structurale asumate în cadrul programelor naționale de reformă ar trebui ca, pe termen mediu și lung, să aducă beneficii de ordin economic, social și ambiental și să îmbunătățească eficiența și eficacitatea capacității administrative;

24.  reține că, din cauză că ar fi putut conduce la o încercare de a defini toate tipurile de ipoteze, cu riscul de a o lăsa pe dinafară tocmai pe aceea care ar urma să se concretizeze în realitate, comunicarea nu se referă la caracterul „evenimentelor neobișnuite” care scapă controlului unui stat membru care i-ar putea permite să se abată temporar de la traiectoria de ajustare către realizarea obiectivului său pe termen mediu (OTM); subliniază necesitatea abordării situațiilor similare în mod similar;

25.  solicită asigurarea unei mai mari coeziuni economice și sociale prin consolidarea Fondului social european și a Fondului de coeziune în vederea menținerii locurilor de muncă și a creării unora noi care să ofere angajaților drepturile care li se cuvin, prin sprijinirea măsurilor de combatere a șomajului și a sărăciei;

26.  subliniază că stimularea creșterii economice și a creării de noi locuri de muncă, în special locuri de muncă pentru tineri, este importantă pentru acceptarea publică a cadrului european de guvernanță economică;

27.  constată cu profundă îngrijorare că, în timpul crizei, șomajul pe termen lung s-a dublat; de asemenea, constată că această creștere a fost chiar mai pronunțată în rândul lucrătorilor slab calificați; invită Comisia să se asigure că politicile sale și recomandările specifice fiecărei țări reflectă lupta împotriva șomajului pe termen lung;

28.  consideră că, în cadrul economic al Uniunii, ar trebui să se acorde cea mai mare atenție adâncirii inegalităților în Europa; consideră că dublarea eforturilor de a crea mai multe locuri de muncă de calitate în Europa este una din cele mai bune metode de a reduce această adâncire a inegalităților;

Coordonarea mai strictă, convergența economică și raționalizarea semestrului european

29.  îndeamnă Comisia să aplice integral PSC și să asigure implementarea sa echitabilă, în concordanță cu revizuirea sa recentă a pachetelor 6 și 2 și a comunicării privind flexibilitatea; consideră că, atunci când este necesar și posibil, semestrul european ar trebui raționalizat și consolidat în contextul actualului cadru legislativ; subliniază că orice astfel de raționalizări și consolidări viitoare ar trebui, în orice caz, să fie axate stabilitate;

30.  consideră că comunicarea Comisiei clarifică unde există loc pentru flexibilitate în baza legislației existente; salută încercarea de a conferi mai multă claritate acestui domeniu complicat și se așteaptă ca Comisia să facă uz de flexibilitatea intrinsecă a reglementărilor existente, în concordanță cu comunicarea, asigurând totodată predictibilitatea, transparența și eficacitatea cadrului de guvernanță economică;

31.  invită Comisia și Consiliul să confere o mai mare coerență cadrelor fiscale și macroeconomice, pentru a permite o dezbatere mai timpurie și mai substanțială la nivelul părților interesate, ținând seama de interesele europene pe care le servesc aceste cadre, de necesitatea asigurării unei mai mari convergențe între statele membre din zona euro, de deliberarea de la nivelul parlamentelor naționale și de rolul partenerilor sociali sau al autorităților locale în ceea ce privește aproprierea unor reforme structurale sustenabile și echilibrate din punct de vedere social;

32.  insistă ca analiza anuală a creșterii (AAC), ca și recomandările specifice fiecărei țări (RST), trebuie să fie transpuse mai bine în practică, ținându-se seama de evaluarea situației bugetare și a perspectivelor, atât la nivelul zonei euro în ansamblu, cât și la nivelul fiecărui stat membru; sugerează că această evaluare globală prevăzută în Regulamentul (UE) nr. 473/2013 privind dispozițiile comune pentru monitorizarea și evaluarea proiectelor de planuri bugetare și pentru asigurarea corectării deficitelor excesive ale statelor membre din zona euro ar trebui să fie supusă unei dezbateri în plenul Parlamentului European, cu participarea Consiliului, a președintelui Eurogrupului și a Comisiei, înainte de Consiliul de primăvară, și transpusă corect în practică pe toată durata semestrului european;

33.  confirmă faptul că semestrul european a devenit un vehicul important de implementare a reformelor la nivel național și al UE, asigurând coordonarea politicilor economice ale UE și ale statelor sale membre; regretă însă deficitul de asumare rezultat din implementarea nesatisfăcătoare a recomandărilor specifice fiecărei țări;

34.  consideră că semestrul european ar trebui raționalizat și consolidat fără modificarea cadrului juridic actual și că documentele care se raportează la semestru ar trebui coordonate mai bine, spre a se mări astfel focusarea, eficacitatea și asumarea, în vederea realizării obiectivelor europene privind buna guvernanță economică;

35.  solicită ca recomandările specifice fiecărei țări (RST) să fie, atunci când este cazul, mai bine coordonate în raport cu recomandările privind procedura de deficit excesiv (PDE), astfel încât să se asigure consecvența între supravegherea poziției fiscale și coordonarea politicii economice;

36.  se pronunță în favoarea unui proces consolidat la nivelul UE și la nivel național în ceea ce privește elaborarea, măsurile subsecvente, sprijinirea și monitorizarea recomandărilor specifice fiecărei țări, permițând și verificarea transpunerii lor în practică și a calității în raport cu livrarea;

37.  reamintește că legislația îi impune Comisiei ca, atunci când își pregătește recomandările, să ia în considerare, printre altele, obiectivele 2020, și consfințește principiul potrivit căruia este de așteptat ca, de regulă, Consiliul să urmeze recomandările și propuneri Comisiei sau să-și explice public poziția;

38.  este preocupat de creșterea datoriei în țări care au deja un nivel ridicat de îndatorare, ceea ce este în totală contradicție cu regula de 1/20 privind reducerea datoriilor; invită Comisia să explice în ce fel intenționează să soluționeze această contradicție și să garanteze că ponderea datoriei este redusă la niveluri sustenabile, în concordanță cu PSC;

39.  sprijină strategia structurată pe trei piloni (investiții în favoarea creșterii, consolidare fiscală și reforme structurale), prezentată în cadrul AAC pentru 2015, și solicită concretizarea în mai mare măsură a acesteia în cadrul evaluării globale a situației bugetare și a perspectivelor din zona euro și al RST;

40.  admite necesitatea unei analize independente și pluraliste a perspectivelor economice ale statelor membre la nivelul UE; în acest context, insistă asupra dezvoltării în continuare a unității Comisiei cunoscută sub denumirea de Analist economic principal, cu scopul de a furniza o analiză obiectivă, independentă și transparentă a datelor relevante, care ar trebui să fie dată publicității și să servească drept bază pentru o dezbatere și un proces decizional în cunoștință de cauză la nivelul Comisiei, Consiliului și Parlamentului European; solicită ca analistului economic principal să i se transmită toate documentele pertinente, în timp util pentru a-și duce la îndeplinire sarcinile; subliniază rolul util al consiliilor bugetare naționale, atât la nivel național, cât și la nivelul UE, și încurajează înființarea unei rețele europene;

41.  reamintește că PDM este destinată să evite producerea crizelor, prin identificarea timpurie a dezechilibrelor macroeconomice dăunătoare pe baza unei evaluări obiective a dezvoltării variabilelor macroeconomice esențiale; consideră că PDM trebuie utilizată pentru a evalua în mod eficient și eficace dezvoltarea variabilelor macroeconomice esențiale, atât în țările cu deficit, cât și în ele cu excedent, în special cu privire la consolidarea competitivității și pentru a lua mai bine în considerare zona euro în ansamblu, inclusiv efectele de propagare; reamintește că supravegherea macroeconomică este, de asemenea, menită să identifice țările susceptibile de a se confrunta cu viitoare dezechilibre și să le evite prin lansarea din timp a unor reforme structurale sustenabile și echilibrate din punct de vedere social, atâta timp cât încă se mai poate acționa;

42.  evidențiază diferențierea clară pe care o face Comisia între componenta preventivă și cea corectivă a PSC în ceea ce privește investițiile care permit abateri temporare de la obiectivul bugetar pe termen mediu sau de la traiectoria de ajustare la acesta, în limitele unei marje de siguranță în cadrul componentei preventive; invită Comisia și Consiliul ca, în acest domeniu, să fie consecvente în raport cu cele ce rezultă din poziția co-legislatorilor în legătură cu Regulamentul privind Fondul european pentru investiții strategice;

43.  invită Comisia ca, în analizele sale, atunci când evaluează situația economică și fiscală a statelor membre, să țină seama de toți factorii importanți, printre care creșterea reală, inflația, investițiile publice pe termen lung și rata șomajului, abordând în regim de urgență deficitul investițional din UE prin canalizarea cheltuielilor spre investițiile cele mai productive și cele mai favorabile creării locurilor de muncă și creșterii sustenabile;

44.  invită Comisia să asigure că modul în care se iau în considerare măsurile eficace în cadrul PDE are la bază criterii clare, numerice și măsurabile;

45.  insistă asupra faptului că accentul pus pe deficitele structurale de la reforma din 2005 a PSC, alături de introducerea unei norme privind cheltuielile cu ocazia reformei din 2011, precum și conceptul de deviație a PIB-ului, care este foarte greu de cuantificat corect, creează nesiguranță, complexitate și marje de flexibilitate care permit, astfel, o aplicare discreționară a PSC; își exprimă temerea că calculul creșterii potențiale și al deviației PIB-ului, care stă la baza evaluării deficitelor structurale, precum și cel al normei privind cheltuielile fac obiectul mai multor presupuneri discutabile care conduc la revizuiri substanțiale între previziunile din toamnă și din primăvară ale Comisiei, având ca rezultat calcule diferite și evaluări divergente în ceea ce privește punerea în aplicare a PSC;

46.  îi solicită Comisiei ca, atunci când monitorizează și evaluează pozițiile fiscale ale statelor membre, să țină seama de implicațiile practice ale măsurilor fiscale și reformelor convenite; invită Comisia să aibă în vedere politici elaborate în mod predictibil și consecvent, să-și bazeze analiza pe fapte concrete și date fiabile și să procedeze cu atenție maximă atunci când recurge la estimări în legătură cu concepte cum sunt potențialul estimat de creștere a PIB-ului și deviația PIB-ului;

47.  subliniază importanța unei creșteri economice și creări de locuri de muncă reînnoite, pentru ca cetățenii să accepte cadrul de guvernanță economică, și invită, prin urmare, Comisia să îmbunătățească mediul de afaceri din Europa, acordând o atenție deosebită IMM-urilor, înlăturării birocrației și accesului la finanțare; reamintește în această privință necesitatea de a oferi sprijin IMM-urilor pentru a le asigura accesul și la piețele din afara UE, cum ar fi Statele Unite, Canada, China și India;

Responsabilitatea democratică și provocări viitoare în consolidarea guvernanței economice

48.  consideră că pentru o UEM aprofundată și mai solidă este nevoie de urgență de mai puțină complexitate, mai multă responsabilizare și mai multă transparență, mai degrabă decât să se adauge noi straturi de norme peste cele deja existente; subliniază faptul că, având în vedere că responsabilitățile în domeniul UEM sunt împărțite între administrația națională și cea europeană, trebuie avută mare atenție să se asigure coerența și responsabilitatea guvernanței economice atât la nivel național, cât și european; mai consideră că instituțiile supuse răspunderii democratice trebuie să joace un rol major și subliniază necesitatea unei implicări parlamentare susținute, cu asumarea răspunderii la nivelul la care se iau sau se aplică deciziile;

49.  recunoaște faptul că, pe baza situației actuale, cadrul de guvernanță economică trebuie să fie simplificat, mai bine respectat și, dacă este necesar, corectat și completat pentru a permite UE și zonei euro să răspundă provocărilor în materie de convergență, creștere economică sustenabilă, prosperitate a cetățenilor, competitivitate, finanțe publice robuste și sustenabile, ocupare a forței de muncă, investiții pe termen lung orientate spre viitor, cu mari beneficii social-economice și încredere;

50.  consideră că, din moment ce contribuția parlamentară la orientările în domeniul politicii economice este un aspect important în orice sistem democratic, se poate mări legitimitatea la nivel european prin adoptarea Orientărilor în materie de convergență care conțin priorități pe domenii pentru anii următori, supuse unei proceduri de codecizie care ar trebui introdusă cu ocazia viitoarei modificări a tratatului;

51.  reamintește rezoluțiile Parlamentului European care au precizat că crearea mecanismului european de stabilitate (MES) și a Tratatului privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța („pactul fiscal”) în afara structurii instituțiilor Uniunii reprezintă un regres pentru integrarea politică a Uniunii și, prin urmare, solicită ca MES și pactul fiscal să fie integrate pe deplin în cadrul comunitar, pe baza unei evaluări a experienței în punerea sa în aplicare, conform articolului 16 din Tratatul privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în UEM și să răspundă în mod oficial în fața Parlamentului;

52.  reamintește solicitarea sa de a concepe opțiuni pentru un nou temei juridic pentru programele viitoare de ajustare macroeconomică, înlocuind Troika, pentru a mări transparența și asumarea răspunderii pentru aceste programe și a garanta că toate deciziile Uniunii sunt luate, de câte ori este posibil, pe baza metodei comunitare; consideră că ar trebui să existe o coerență între natura mecanismului de stabilitate utilizat și instituția însărcinată cu mobilizarea sa recunoscând, totodată, că având în vedere că asistența financiară este garantată de statele membre din zona euro, ele au un cuvânt de spus în legătură cu mobilizarea sa;

53.  solicită realizarea unei reevaluări a procesului decizional al Eurogrupului astfel încât să se asigure o responsabilitate democratică adecvată; salută participarea cu regularitate a președintelui Eurogrupului la întrunirile comisiei ECON la fel ca președintele Consiliului Ecofin, contribuind, astfel, la un nivel similar de responsabilitate democratică;

54.  reamintește că pachetul de 2 și pachetul de 6 se bazează pe atribuirea unui rol mai important unui comisar independent care ar trebui să asigure aplicarea echitabilă și nediscriminatorie a normelor, consideră că următorii pași în direcția structurării instituționale a guvernanței economice, precum întărirea rolului comisarului pentru afaceri economice și monetare sau crearea unui Oficiu European de Trezorerie trebuie să respecte separarea puterilor între diferite instituții și să prevadă mijloace corespunzătoare de răspundere și legitimitate democratică, cu implicarea Parlamentului European;

55.  reamintește că uniunea bancară a fost rezultatul voinței politice de a evita reapariția crizelor financiare, de a sparge cercul vicios creat între bănci și entități suverane și de a reduce la minimum efectele negative de contagiune generate de o criză a datoriei suverane și că va fi nevoie de aceeași voință pentru a aprofunda UEM;

56.  solicită Comisiei să prezinte o foaie de parcurs ambițioasă pentru realizarea unei uniuni economice și monetare aprofundate care să țină cont de propunerile formulate în prezenta rezoluție, pe baza mandatului primit din partea reuniunii la vârf a zonei euro și confirmat de Consiliul European „de a pregăti următoarele etape în direcția unei mai bune guvernanțe a zonei euro”, precum și pe baza unor lucrări precedente precum rezoluția Parlamentului din 20 noiembrie 2012 „Către o veritabilă uniune economică și monetară”(13), Comunicarea Comisiei din 28 noiembrie 2012 intitulată „Proiect pentru o uniune economică și monetară profundă și veritabilă: Lansarea unei dezbateri la nivel european” (COM(2012)0777) și raportul final al celor patru președinți din 5 decembrie 2012;

57.  invită părțile implicate în această necesară etapă următoare a UEM să țină cont de lărgirea în viitorul previzibil a zonei euro și să analizeze toate opțiunile pentru a aprofunda UEM și pentru a o face mai rezistentă, cum ar fi:

   (a) mecanisme mai performante de responsabilizare democratică, atât la nivelul UE, cât și la nivel național, cu asumarea răspunderii la nivelul la care se iau deciziile și pe baza adoptării orientărilor în materie de convergență prin procedura de codecizie, cu oficializarea rolului de control al Parlamentului European în cadrul semestrului european printr-un acord interinstituțional și ținând toate parlamentele naționale din zona euro la curent cu fiecare etapă a procesului semestrului european;
   (b) o dimensiune socială menită să mențină economia socială de piață a Europei, respectând dreptul la negocieri colective pe baza cărora să se asigure coordonarea politicilor sociale ale statelor membre, inclusiv un mecanism de garantare a unui salariu sau venit minim corespunzător fiecărui stat și hotărât de acesta și sprijinind lupta împotriva sărăciei și excluderii sociale, reintegrarea lucrătorilor pe piața muncii, mobilitatea voluntară și flexibilitatea între profesii și state membre;
   (c) o capacitate fiscală a zonei euro, bazată pe resurse proprii specifice care ar trebui, în cadrul bugetului Uniunii și cu control parlamentar european, să ajute statele la implementarea reformelor structurale convenite pe baza anumitor condiții, inclusiv implementarea efectivă a Programelor naționale de reformă; salută în acest context munca grupului UE pentru resursele proprii prezidat de Mario Monti;
   (d) creșterea rezistenței UEM în fața șocurilor economice și a situațiilor de urgență legate direct de uniunea monetară evitând, în același timp, orice formă de transferuri fiscale permanente;
   (e) în privința impozitării, un angajament privind adoptarea unor măsuri la nivel european împotriva fraudei fiscale și planificării fiscale corporatiste agresive, cooperarea autorităților fiscale naționale vizând schimbul de informații privind eludarea taxelor și frauda fiscală, măsuri de realizare a convergenței politicilor fiscale ale statelor membre, o bază de impozitare comună consolidată a societăților comerciale, sisteme fiscale mai simple și mai transparente și raportarea țară cu țară impusă companiilor, cu excepția IMM-urilor;
   (f) finalizarea uniunii bancare pas cu pas;
   (g) includerea MES și TSCG în legislația Uniunii care să meargă mână în mână cu o mai bună coordonare a politicii economice, o convergență reală, impunerea respectării normelor comune și un angajament clar în favoarea unor reforme structurale sustenabile din punct de vedere economic și social;
   (h) tratarea punctelor slabe ale cadrului actual care permite supravegherea anumitor părți ale Tratatului de către Curte, în timp ce altele sunt excluse;
   (i) un rol extern mai mare al zonei euro, inclusiv modernizarea reprezentării sale;

58.  solicită ca posibile măsuri viitoare în ceea ce privește UEM să fie elaborate pe baza unei abordări de tip „4+1 președințiˮ, inclusiv Președintele Parlamentului European, care ar trebui să fie invitat la toate reuniunile, să aibă acces la toate informațiile și dreptul de participare la dezbateri; remarcă faptul că președintele Comisiei și-a manifestat intenția de a se baza pe contribuțiile venite din partea Președintelui Parlamentului European în reflecțiile sale din timpul pregătirii rapoartelor celor patru președinți;

59.  solicită Președintelui său să inițieze o coordonare ex ante cu președinții grupurilor politice sau acei deputați în PE special numiți de grupul lor sau de Parlament, pentru a reprezenta Parlamentul la această viitoare misiune pe baza mandatului conferit de prezenta rezoluție, abordând, printre altele, chestiunile din nota analitică a celor 4 președinți privind „Pregătire pașilor următori în direcția unei mai bune guvernanțe economice în zona euro”;

o
o   o

60.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție președinților Consiliului, Comisiei, Eurogrupului și BCE, precum și parlamentelor naționale.

(1) JO L 140, 27.5.2013, p. 1.
(2) JO L 140, 27.5.2013, p. 11.
(3) JO L 306, 23.11.2011, p. 12.
(4) JO L 306, 23.11.2011, p. 33.
(5) JO L 306, 23.11.2011, p. 1.
(6) JO L 306, 23.11.2011, p. 41.
(7) JO L 306, 23.11.2011, p. 25.
(8) JO L 306, 23.11.2011, p. 8.
(9) Texte adoptate, P7_TA(2014)0239.
(10) Texte adoptate, P7_TA(2013)0598.
(11) JO C 165 E, 11.6.2013, p. 24.
(12) JO C 33 E, 5.2.2013, p. 140.
(13) Texte adoptate, P7_TA(2012)0430.

Notă juridică