Index 
Texte adoptate
Joi, 9 iulie 2015 - StrasbourgEdiţie definitivă
Utilizarea eficientă a resurselor: tranziția spre o economie circulară
 Crearea unei uniuni a piețelor de capital
 Agenda europeană privind securitatea
 Situația din Yemen
 Provocările de securitate în regiunea Orientului Mijlociu și a Africii de Nord și perspectivele de stabilitate politică
 Revizuirea politicii europene de vecinătate
 Armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe
 Evaluarea activităților Fondului european pentru democrație (FED)
 Situația din Burundi
 Comemorarea masacrului din Srebrenica
 Proiectele de lege din Cambodgia privind ONG-urile și sindicatele
 Republica Democratică Congo, în special cazul celor doi apărători ai drepturilor omului reținuți, Yves Makwambala și Fred Bauma
 Bahrain, în special cazul lui Nabeel Rajab
 Situația a doi pastori creștini din Sudan

Utilizarea eficientă a resurselor: tranziția spre o economie circulară
PDF 387kWORD 161k
Rezoluţia Parlamentului European din 9 iulie 2015 referitoare la utilizarea eficientă a resurselor: spre o economie circulară (2014/2208(INI))
P8_TA(2015)0266A8-0215/2015

Parlamentul European,

‒  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată «Spre o economie circulară: un program „deșeuri zero” pentru Europa» (COM(2014)0398);

‒  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Oportunități de utilizare eficientă a resurselor în sectorul clădirilor” (COM(2014)0445),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Plan de acțiune verde pentru IMM-uri: permițând IMM-urilor să transforme provocările legate de mediu în oportunități de afaceri (COM(2014)0440);

–   având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „O strategie-cadru pentru o uniune energetică rezilientă cu o politică prospectivă în domeniul schimbărilor climatice” (COM(2015)0080),

‒  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Crearea pieței unice pentru produse ecologice - Facilitarea unei mai bune informări cu privire la performanța de mediu a produselor și a organizațiilor” (COM(2013)0196),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Inovarea în scopul creșterii durabile: O bioeconomie pentru Europa” (COM(2012)0060),

‒  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Foaie de parcurs către o Europă eficientă din punct de vedere al utilizării resurselor ” (COM(2011)0571),

‒  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor – inițiativă emblematică a Strategiei Europa 2020” (COM(2011)0021),

‒  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „EUROPA 2020: O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

–   având în vedere Rezoluția sa din 12 decembrie 2013 intitulată „Ecoinovarea - locuri de muncă și creștere economică prin intermediul politicii de mediu”(1),

–   având în vedere Rezoluția sa din 14 ianuarie 2014 referitoare la strategia europeană în materie de deșeuri de plastic aflate în mediul înconjurător(2),

‒  având în vedere Rezoluția sa din 24 mai 2012 referitoare la o Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor(3),

‒  având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2011 referitoare la o strategie eficientă privind materiile prime pentru Europa(4),

‒  având în vedere Al șaptelea program de acțiune pentru mediu,

–   având în vedere Strategia UE de dezvoltare durabilă (2006) și revizuirea din 2009,

‒  având în vedere concluziile Consiliului Mediu privind „Înverzirea semestrului european și a Strategiei Europa 2020 - evaluare la jumătatea perioadei” din 28 octombrie 2014,

–   având în vedere raportul de sinteză elaborat de Agenția Europeană de Mediu privind „Mediul european – situația actuală și perspective 2015”,

‒  având în vedere Convenția privind diversitatea biologică (CDB),

‒  având în vedere analiza UNEP (Programul Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu) privind structura unui sistem financiar sustenabil,

‒  având în vedere concluziile Grupului internațional pentru o gestionare durabilă a resurselor al UNEP privind riscurile și provocările pentru mediu cauzate de fluxurile și ciclurile de metale antropice (2013),

‒  având în vedere concluziile Grupului internațional pentru o gestionare durabilă a resurselor al UNEP privind decuplarea utilizării resurselor naturale și a efectelor asupra mediului de creșterea economică (2011),

–  având în vedere petiția „Opriți risipa de alimente în Europa”;

‒  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 10 decembrie 2014(5),

‒  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 12 februarie 2015(6),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, precum și cel al Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A8-0215/2015),

A.  întrucât utilizarea nedurabilă a resurselor reprezintă cauza de bază a unor diverse pericole pentru mediu, cum ar fi schimbările climatice, deșertificarea, defrișarea, declinul biodiversității, pierderea diversității și deteriorarea serviciilor ecosistemice; întrucât economia mondială folosește pentru producția globală și absorbirea deșeurilor resurse care corespund resurselor aferente unei planete și jumătate și se estimează că această cifră va ajunge la echivalentul valorii aferente pentru două planete în materie de resurse până în anii ’2030;

B.  întrucât Europa depinde de resursele importate mai mult decât orice altă regiune din lume și multe resurse se vor epuiza într-un timp relativ scurt; întrucât competitivitatea Europei poate crește mult prin creșterea valorii adăugate aduse de resurse pentru economie și prin încurajarea aprovizionării durabile cu materii din surse europene; întrucât, mai mult decât atât, ca o contribuție la asigurarea aprovizionării cu materii prime, parteneriatele pentru inovare dintre industrie și sectorul gestionării deșeurilor și cercetarea în vederea creșterii potențialului de reciclare a materiilor prime importante ar trebui intensificate;

C.  întrucât trecerea la o economie circulară este, în esență, o chestiune de economie, care vizează accesul sau disponibilitatea durabilă a materiilor prime, reindustrializarea și continuarea digitalizării Europei, crearea de noi locuri de muncă și provocările climatice, precum și cele legate de lipsa securității energetice și de penuria de resurse; întrucât investițiile într-o economie circulară pot fi, prin urmare, pe deplin compatibile cu programul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă, creștere economică și competitivitate și au potențialul de a crea o situație reciproc avantajoasă pentru toți actorii implicați;

D.  întrucât eficiența resurselor trebuie să aibă în vedere preocupările mai largi în materie de durabilitate, incluzând dimensiunea economică, socială, etică și ecologică, și să fie în concordanță cu acestea;

E.  întrucât obiectivele și acțiunile prioritare definitive stabilite în Al șaptelea program de acțiune pentru mediu au un caracter obligatoriu;

F.  întrucât Programul de mediu al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) consideră că „eficiența ecologică a abordărilor voluntare este de multe ori discutabilă, iar eficiența lor economică este, în general, scăzută”(7);

G.  întrucât trecerea la o economie circulară presupune o schimbare sistemică, de natură să afecteze toate părțile interesate din lanțul valoric, precum și inovații importante în tehnologie, în întreprinderi și în societate în ansamblul ei;

H.  întrucât cetățenii, întreprinderile mici și autoritățile publice locale joacă un rol deosebit în asigurarea eficienței resurselor și în promovarea decuplării creșterii economice de consumul de resurse;

I.  întrucât o economie circulară care funcționează corect are nevoie de întreprinderi competitive și întrucât întreprinderile sunt ele însele forțele motrice în trecerea la o economie circulară;

J.  întrucât este important ca IMM-urile să fie plasate în centrul strategiei UE în materie de eficiență a resurselor, întrucât ele reprezintă 99 % din întreprinderile din UE și angajează două treimi din forța de muncă;

K.  întrucât un pachet european ambițios privind economia circulară creează oportunități de afaceri, asigură accesul la materii prime, prelungește utilizarea lor productivă (prin reutilizare, reproducție, reciclare sau ca piese de schimb), garantează procese de reciclare de înaltă calitate odată ce ajung la sfârșitul duratei lor de viață și tratează toate subprodusele și deșeurile ca fluxuri de resurse valoroase pentru o utilizare ulterioară;

L.  întrucât aprovizionarea durabilă și responsabilă cu materii prime este esențială pentru utilizarea eficientă a resurselor și atingerea obiectivelor economiei circulare;

M.  întrucât trebuie dezvoltate piețe pentru materii prime secundare pentru a realiza obiectivele în materie de eficiență a resurselor și a adopta o economie circulară;

N.  întrucât Parlamentul a solicitat în mod repetat Comisiei să stabilească indicatori și obiective pentru utilizarea eficientă a resurselor;

O.  întrucât eliminarea substanțelor chimice toxice pentru care există sau vor fi dezvoltate alternative mai sigure în conformitate cu legislația în vigoare privind substanțele chimice joacă un rol central în construirea unei economii circulare;

P.  întrucât datele Eurostat privind prelucrarea deșeurilor urbane în UE 28 arată clar că nu există încă o concurență echitabilă în domeniul politicii deșeurilor și că punerea în aplicare și respectarea legislației în vigoare prezintă provocări semnificative;

Q.  întrucât, în medie, numai 40 % din volumul total de deșeuri solide se reutilizează sau se reciclează, restul ajungând la depozitele de deșeuri sau fiind incinerate;

R.  întrucât producția și consumul de produse agroalimentare reprezintă o cotă semnificativă de utilizare a resurselor, cu efecte importante asupra mediului, sănătății publice, sănătății animale și bunăstării animalelor; întrucât sunt necesare soluții durabile pentru a aborda în mod holist ineficiențele în materie de resurse alimentare;

S.  întrucât anularea subvențiilor dăunătoare mediului, inclusiv a subvențiilor directe și indirecte în favoarea combustibililor fosili, ar reduce substanțial emisiile de gaze cu efect de seră, ar ajuta la combaterea schimbărilor climatice și ar permite adoptarea economiei circulare,

1.  salută Comunicarea Comisiei intitulată «Spre o economie circulară: un program „deșeuri zero” pentru Europa» (COM(2014)0398); susține abordarea Comisiei cu privire la proiectarea și inovarea în vederea unei economii circulare, la crearea unui cadru de politici care să susțină utilizarea eficientă a resurselor, la stabilirea unui obiectiv privind utilizarea eficientă a resurselor, astfel cum se subliniază în comunicare, și la crearea unui cadru de politici specific care să permită IMM-urilor să transforme provocările legate de mediu în oportunități de afaceri sustenabile în ceea ce privește mediul; subliniază că este nevoie de măsuri legislative pentru a face progrese înspre adoptarea unei economii circulare și invită Comisia să prezinte o propunere ambițioasă privind economia circulară până la sfârșitul lui 2015, astfel cum s-a anunțat în programul său de lucru pentru 2015;

2.  subliniază că abordarea deficitului de resurse impune o reducere a nivelului de extracție și de utilizare a resurselor, o decuplare absolută a creșterii de utilizarea resurselor naturale - o schimbare sistemică care implică retropolarea măsurilor necesare dintr-o perspectivă vizând sustenabilitatea pentru 2050;

3.  evidențiază producția și consumul ca domenii care trebuie abordate într-un mod care să asigure coerența cu obiectivele extinse de dezvoltare durabilă;

4.  amintește că, în ciuda îmbunătățirilor realizate deja cu privire la utilizarea eficientă a resurselor, creșterea continuă a producției a depășit această creștere a eficienței, iar extracția de resurse se intensifică în continuare în mod dramatic la nivel mondial, prin urmare este nevoie de o reducere la nivel general a extracției și utilizării de resurse pentru a depăși efectul de recul; îndeamnă Comisia să propună măsuri în consecință;

5.  amintește faptul că apa, atât ca resursă naturală folosită în procesele de producție, cât și ca bun public, ar trebui să fie luată în considerare atunci când se calculează cifrele consumului de materii prime și să fie utilizată în mod eficient;

6.  subliniază că îmbunătățirea utilizării resurselor prin cerințe ce vizează o mai bună proiectare și prin acte legislative în domeniul deșeurilor care să asigure ascensiunea în ierarhia deșeurilor (promovând astfel evitarea, reutilizarea, pregătirea pentru reutilizare și reciclarea deșeurilor) ar putea genera economii nete semnificative pentru întreprinderile, autoritățile publice și consumatorii din UE, estimate la 600 de miliarde EUR, ceea ce reprezintă 8 % din cifra de afaceri anuală, reducând, totodată, nivelul anual total al emisiilor de gaze cu efect de seră cu 2 %-4 %; subliniază că sporirea productivității resurselor cu 30 % până în 2030 ar putea duce la majorarea PIB-ului cu aproape 1 % și la crearea a 2 milioane de locuri de muncă durabile suplimentare(8); amintește faptul că utilizarea eficientă a resurselor este un obiectiv prioritar al celui de Al șaptelea program de acțiune pentru mediu, care subliniază nevoia de stimulare a producției și a cererii consumatorilor de produse și servicii sustenabile din punct de vedere ecologic prin politici care promovează disponibilitatea, accesibilitatea, funcționalitatea și atractivitatea acestora;

7.  își exprimă convingerea că creșterea eficienței utilizării resurselor impune atât luarea unor măsuri legislative, cât și acordarea unor stimulente economice, internalizarea costurilor externe și continuarea finanțării cercetării și inovării, precum și realizarea unor schimbări de natură socială și legate de stilul de viață; subliniază că, având în vedere subsidiaritatea, este nevoie de o varietate de instrumente la diverse niveluri politice;

8.  consideră că adoptarea unei economii circulare integrale impune implicarea tuturor părților interesate, a regiunilor, orașelor, comunităților locale, IMM-urilor, ONG-urilor, reprezentanților industriilor, sindicatelor și cetățenilor;

9.  invită Comisia să implice autoritățile locale și regionale în întregul proces de elaborare a pachetului privind economia circulară;

10.  subliniază faptul că sensibilizarea opiniei publice, percepțiile cetățenilor și implicarea acestora sunt esențiale pentru asigurarea unei tranziții reușite către o economie circulară; remarcă faptul că ar trebui să se acorde educării și informării atenția și resursele necesare, pentru a promova modele de consum și de producție durabile și evidențiază beneficiile trecerii la o economie circulară eficientă în ceea ce privește utilizarea resurselor;

11.  subliniază că trecerea la o economie circulară necesită forță de muncă calificată și că educația și formarea trebuie să țină seama de nevoia de competențe verzi;

12.  subliniază faptul că UE a implementat deja instrumente financiare în favoarea economiei mai circulare, îndeosebi programul Orizont 2020 și Life +, și că, dacă sunt utilizate bine, aceste instrumente ar putea contribui la promovarea ecoinovării și a ecologiei industriale în statele membre și în regiunile UE;

13.  subliniază că securitatea juridică și predictibilitatea pe termen lung sunt esențiale pentru valorificarea potențialului Fondului european pentru investiții strategice pentru economia circulară în scopul de a orienta investițiile către o economie sustenabilă;

14.  subliniază că tranziția spre o economie sustenabilă și circulară ar trebui să combine obiectivele ambițioase de mediu cu cerințe sociale stricte, inclusiv promovarea unor condiții de muncă decente, sănătoase și sigure (adică să garanteze faptul că lucrătorii nu sunt expuși unor substanțe nocive la locul de muncă);

15.  subliniază necesitatea stabilirii unui cadru juridic mai coerent pentru producția și consumul sustenabile, care să acopere întregul ciclu de producție, de la o externalizare sustenabilă, până la recuperarea la sfârșitul duratei de viață;

Indicatori și obiective

16.  subliniază că, până în 2050, utilizarea resurselor în UE trebuie să fie sustenabilă și că, în acest scop, se impun, între altele, reducerea absolută a consumului de resurse la niveluri sustenabile, pe baza unei măsurători fiabile a consumului de resurse de-a lungul întregului lanț de aprovizionare, în special în ceea ce privește utilizarea biomasei, o aprovizionare responsabilă și sustenabilă, crearea unui circuit închis al resurselor neregenerabile, utilizarea sporită a resurselor regenerabile cu respectarea limitelor caracterului lor regenerabil, eliminarea treptată a substanțelor toxice, în special în cazul în care există sau vor fi dezvoltate alternative mai sigure, în conformitate cu legislația în vigoare privind substanțele chimice, pentru a asigura dezvoltarea unor cicluri de materiale netoxice, și îmbunătățirea calității serviciilor ecosistemice;

17.  amintește că Parlamentul a subliniat deja, în 2012, necesitatea introducerii unor indicatori clari, solizi și măsurabili pentru activitatea economică, care să țină seama de schimbările climatice, de biodiversitate și de eficiența resurselor din perspectiva ciclului de viață și a utilizării acestor indicatori ca bază pentru inițiativele legislative și stabilirea unor obiective de reducere concrete;

18.  îndeamnă Comisia să propună, până la sfârșitul lui 2015, un indicator principal și o serie de subindicatori privind utilizarea eficientă a resurselor, inclusiv a serviciilor ecosistemice; subliniază că acești indicatori armonizați ar trebui să aibă caracter obligatoriu din punct de vedere juridic începând din 2018 și ar trebui să măsoare consumul de resurse, incluzând importurile și exporturile, la nivelul UE, la nivelul statelor membre și la nivel industrial și să ia în considerare întregul ciclu de viață al produselor și serviciilor și să aibă la bază metodologia amprentei ecologice, care să măsoare cel puțin utilizarea terenurilor, a apei și a materiilor și carbonul;

19.  îndeamnă Comisia să propună, până la sfârșitul lui 2015, un obiectiv de creștere a eficienței utilizării resurselor la nivelul UE cu 30 % până în 2030 față de nivelurile din 2014 și obiective individuale pentru fiecare stat membru; subliniază că, înainte ca obiectivele privind utilizarea eficientă a resurselor să poată fi implementate, acestea trebuie să fie susținute de indicatori;

20.  invită Comisia să promoveze folosirea unor indicatori privind utilizarea eficientă a resurselor prin convenții internaționale, pentru a permite o comparabilitate între industrii și economii și a asigura condiții de concurență echitabile, și să susțină dialogul și cooperarea cu țările terțe;

21.  subliniază că acești indicatori ar trebui incluși în semestrul european și în toate evaluările de impact;

Politica privind produsele și proiectarea ecologică

22.  subliniază importanța unei politici bine gândite privind produsele, care să crească durata de viață estimată a produselor, precum și durabilitatea și potențialul de reutilizare și reciclare al acestora; subliniază că suma resurselor folosite de un produs în întreaga sa perioadă de viață, precum și potențialul de reparare, reutilizare și reciclare al acestora sunt în mare parte stabilite în etapa de proiectare; invită Comisia să promoveze o abordare bazată pe ciclul de viață în politicile privind produsele, îndeosebi prin stabilirea de metodologii armonizate pentru evaluarea amprentei ecologice a produselor;

23.  invită Comisia, în acest sens, să prezinte un program de lucru ambițios și să aplice în mod cuprinzător și ambițios cerințele în materie de proiectare ecologică ale actualei directive privind proiectarea ecologică în măsuri de punere în aplicare noi și actualizate, începând cu adoptarea imediată a măsurilor deja elaborate;

24.  îndeamnă Comisia să propună o revizuire a legislației privind proiectarea ecologică și a altor acte legislative referitoare la politica privind produsele până la sfârșitul lui 2016, pe baza unei evaluări a impactului, care să includă următoarele modificări importante: extinderea domeniului de aplicare al cerințelor privind proiectarea ecologică pentru a include toate grupele principale de produse, nu numai produsele legate de domeniul energetic; includerea treptată a tuturor caracteristicilor utilizării eficiente a resurselor în cerințele obligatorii de proiectare a produselor; introducerea unui pașaport obligatoriu al produselor care să aibă la bază aceste cerințe; aplicarea automonitorizării și auditării de către terți pentru a asigura conformitatea produselor cu aceste norme; și definirea cerințelor orizontale privind, printre altele, durabilitatea și potențialul de reparare, reutilizare și reciclare;

25.  invită Comisia să evalueze, pe baza unei analize cost-beneficiu, posibilitatea stabilirii conținutului minim de material reciclat din produsele noi, în contextul viitoarei revizuiri a Directivei privind proiectarea ecologică;

26.  îndeamnă Comisia să dezvolte măsuri împotriva obsolescenței planificate și să elaboreze un set de standarde de produs pentru economia circulară, care să includă și recondiționarea și repararea, facilitând demontarea, și utilizarea eficientă a materiilor prime, a resurselor regenerabile și a materialelor reciclate în produse;

27.  amintește că disponibilitatea unor componente standardizate și modulare, planificarea demontărilor, proiectarea de produse de lungă durată și procesele de producție eficiente joacă un rol important într-o economie circulară de succes; îndeamnă Comisia să ia măsuri relevante pentru a se asigura că produsele sunt durabile și pot fi ușor modernizate, refolosite, readaptate, reparate, reciclate și dezmembrate pentru a constitui resurse suplimentare și că piesele care conțin substanțe periculoase sunt clar identificate în manualele produselor, pentru a facilita separarea acestor părți înaintea reciclării;

28.  menționează că este esențial să se crească gradul de sensibilizare a consumatorilor și să se consolideze rolul proactiv al acestora;

29.  invită Comisia să propună extinderea garanțiilor minime pentru bunurile de consum durabile, pentru a crește durata de viață estimată a produselor, și să clarifice faptul că, în conformitate cu Directiva 1999/44/CE, vânzătorii de bunuri de consum ar trebui să verifice defecțiunile în primii doi ani de garanție legală și să taxeze consumatorii pentru acestea numai în cazul în care defecțiunea a fost cauzată prin utilizare necorespunzătoare;

30.  invită Comisia să propună măsuri adecvate privind disponibilitatea pieselor de schimb pentru a asigura potențialul de reparare al produselor în timpul duratei de viață al acestora;

31.  invită Comisia, statele membre și Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA) să își intensifice eforturile de înlocuire a substanțelor care prezintă motive de îngrijorare deosebită și de a restricționa substanțele care prezintă riscuri inacceptabile la adresa sănătății umane sau a mediului, în contextul REACH, nu în ultimul rând ca mijloc de îndeplinire a cerinței celui de Al 7-lea program de acțiune pentru mediu privind dezvoltarea unor cicluri de materiale netoxice, astfel încât deșeurile reciclate să poată fi utilizate ca o sursă majoră, fiabilă de materii prime în Uniune; invită, în acest sens, Comisia să renunțe imediat la moratoriul său unilateral privind prelucrarea recomandărilor de către ECHA în legătură cu includerea substanțelor care prezintă motive de îngrijorare deosebită în anexa XIV a REACH și să procedeze rapid la includerea acestor substanțe; subliniază, în conformitate cu ierarhia deșeurilor, că prevenția are prioritate în fața reciclării și că, în consecință, reciclarea nu ar trebui să justifice perpetuarea utilizării substanțelor periculoase existente;

32.  îndeamnă Comisia și statele membre să își intensifice eforturile de înlocuire a substanțelor periculoase în contextul Directivei 2011/65/UE privind restricțiile de utilizare a anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice în vederea stabilirii de cicluri de materiale netoxice;

33.  îndeamnă statele membre să efectueze o supraveghere efectivă a pieței pentru a se asigura că atât produsele europene, cât și cele importate respectă cerințele referitoare la politica privind produsele și la proiectarea ecologică; îndeamnă statele membre, pentru a asigura supravegherea efectivă a pieței, să facă fără întârziere progrese în cadrul procedurii legislative vizând revizuirea reglementărilor privind supravegherea piețelor; menționează că orice altă întârziere ar fi în defavoarea intereselor întreprinderilor și ale cetățenilor;

Către zero deșeuri

34.  pune în evidență analiza Comisiei care demonstrează că adoptarea unor noi obiective în ceea ce privește deșeurile ar duce la crearea a 180 000 de locuri de muncă, la sporirea competitivității UE și la reducerea cererii de resurse rare și costisitoare(9); regretă retragerea propunerii legislative privind deșeurile(10), dar percepe anunțul făcut de vicepreședintele Timmermans în cadrul sesiunii plenare a Parlamentului din decembrie 2014 ca pe o oportunitate pentru un pachet legislativ nou și mai ambițios privind economia circulară;

35.  îndeamnă Comisia să prezinte propunerea anunțată referitoare la revizuirea legislației privind deșeurile până la sfârșitul lui 2015, aplicând cu rigurozitate ierarhia deșeurilor, și să includă următoarele aspecte:

   definiții clare și fără ambiguități;
   elaborarea de măsuri de prevenire a deșeurilor;
   stabilirea de obiective obligatorii în materie de reducere a generării de deșeuri pentru deșeurile municipale, comerciale și industriale, obiective care să fie îndeplinite până în 2025;
   stabilirea unor standarde minime clare pentru cerințe extinse în legătură cu răspunderea producătorului în vederea asigurării transparenței și rentabilității sistemelor de răspundere extinsă a producătorilor;
   aplicarea principiului conform căruia „plătești în funcție de ce arunci” pentru deșeurile reziduale, îmbinată cu mecanismele obligatorii de colectare separată pentru hârtie, metal, plastic și sticlă, astfel încât să se faciliteze o calitate superioară a materialelor reciclate; introducerea colectării separate obligatorii pentru deșeurile biologice până în 2020;
   creșterea obiectivelor privind reciclarea/pregătirea în vederea reutilizării la minimum 70% din deșeurile municipale solide și la 80% reciclare a deșeurile de ambalaje până în 2030, pe baza unei metode de raportare riguroase care să prevină raportarea deșeurilor eliminate (depozitate sau incinerate) ca deșeuri reciclate, folosind aceeași metodă armonizată pentru toate statele membre bazată pe statistici verificate la nivel extern; obligația reciclatorilor de a raporta cantitățile de deșeuri care intră în instalația de sortare, precum și cantitatea de deșeuri reciclate care iese din instalațiile de reciclare;
   limitarea strictă a arderii la deșeurile nereciclabile și nebiodegradabile, indiferent de recuperarea energiei, până în 2020;
   reducerea obligatorie, treptată, a depozitării, pusă în aplicare concertat cu cerințele privind reciclarea și defalcată în trei etape (2020, 2025 și 2030), ducând în cele din urmă la o interdicție privind depozitarea deșeurilor, cu excepția anumitor deșeuri periculoase și reziduale pentru care depozitarea constituie opțiunea cea mai compatibilă cu mediul înconjurător;
   încurajarea statelor membre să introducă taxe pentru depozitarea și arderea deșeurilor;

36.  subliniază că obiectivele politicii europene privind deșeurile au o importanță și valoare adăugată nu doar din punctul de vedere al securității juridice, predictibilității și creării unui mediu concurențial echitabil pe piața internă, ci și pentru că asigură protecția și îmbunătățirea mediului de viață al tuturor cetățenilor UE;

37.  invită Comisia Europeană să propună aceleași obiective pentru toate statele membre ale UE, astfel încât să se asigure în întreaga UE același nivel ridicat de protecție a mediului, fără a submina funcționarea pieței unice;

38.  îndeamnă Comisia să asigure faptul că legislația existentă în materie de deșeuri și obiectivele aferente sunt puse în aplicare pe deplin și în mod corespunzător, inclusiv îndeosebi obligația de a avea sisteme colectare separată, să asigure că statele membre își intensifică eforturile vizând realizarea obiectivelor actuale, precum și să adopte măsuri menite să sprijine statele membre să instituie instrumentele adecvate pentru realizarea obiectivelor în termenele fixate;

39.  subliniază că utilizarea optimă a capacităților disponibile în materie de gestionare a deșeurilor în UE necesită îmbunătățirea planificării și a schimbului de informații, astfel încât să se evite supraîncărcările;

40.  invită Comisia să continue să analizeze în continuare fezabilitatea propunerii privind un cadru de reglementare pentru mineritul consolidat în depozitele de deșeuri pentru a permite recuperarea de materii prime secundare care se găsesc în depozitele de deșeuri existente și a examina dezvoltarea unui sistem de autorizare de mediu pentru industria de reciclare;

41.  invită Comisia să asigure un grad mai mare de transparență și controale mai bune pentru a evita transportul deșeurilor către țări cu standarde de mediu și sociale mai puțin stricte decât cele din UE;

42.  invită Comisia și statele membre să își intensifice eforturile de combatere a exportului ilegal de deșeuri provenite de la consumatorii finali;

43.  invită Comisia să definească în cadrul Directivei-cadru privind deșeurile cerințe minime pentru programele naționale de prevenire a deșeurilor și să stabilească un set de obiective și indicatori care să permită comparația între performanțele diferitelor state membre;

44.  îndeamnă Comisia să abordeze provocările specifice în materie de deșeuri și să ia măsuri astfel cum se subliniază în comunicarea Comisiei privind o economie circulară (COM(2014)0398); încurajează statele membre și Comisia să mobilizeze fondurile UE pentru a contribui la obiectivele privind gestionarea integrată a deșeurilor, cum ar fi colectarea separată și dezvoltarea infrastructurii de reciclare;

45.  îndeamnă Comisia să propună ca obiectiv reducerea deșeurilor marine cu 50% până în 2025, comparativ cu nivelul anului 2014;

46.  subliniază necesitatea de a formula obiective pentru colectarea și reciclarea anumitor metalelor critice, având în vedere deficitul lor în creștere și în vederea reducerii dependenței;

47.  invită Comisia să propună până la sfârșitul anului 2015 obiective, măsuri și instrumente pentru a aborda în mod eficient problema deșeurilor alimentare, inclusiv să stabilească o țintă obligatorie în ceea ce privește reducerea deșeurilor alimentare cu cel puțin 30% până în 2025 în sectorul de producție, vânzare cu amănuntul/distribuție, servicii alimentare/hoteliere și sectorul casnic; solicită Comisiei să promoveze stabilirea de convenții în statele membre prin care să propună sectorului comerțului cu amânuntul de alimente să distribuie produsele nevândute asociațiilor caritabile; invită Comisia ca, atunci când realizează o evaluare de impact privind noile propuneri legislative pertinente, să evalueze impactul potențial al acestora în ceea ce privește deșeurile alimentare;

Clădirile sustenabile

48.  salută Comunicarea Comisiei intitulată „Oportunități de utilizare eficientă a resurselor în sectorul clădirilor” (COM(2014)0445); consideră că este necesară o abordare dedicată construcțiilor, bazată pe o foaie de parcurs și pe obiectivele sale pe termen lung;

49.  invită Comisia să propună implementarea deplină a principiilor și cerințelor economiei circulare în sectorul construcțiilor și să continue să dezvolte cadrul de politici privind eficiența utilizării resurselor în construcții - care include elaborarea de indicatori, norme și metode și cerințe de calitate în ceea ce privește destinația terenurilor și planificarea urbană, arhitectura, ingineria structurală, construcțiile, întreținerea, adaptabilitatea, eficiența energetică, renovarea, refolosirea și reciclarea; evidențiază că indicatorii privind clădirile sustenabile ar trebui să includă și infrastructura ecologică, cum ar fi acoperișurile ecologice; subliniază importanța unei viziuni holistice pentru stocul de clădiri din Europa, însoțită de obiective clare și ambițioase pe termen mediu și lung și foi de parcurs pentru concretizarea acestei viziuni;

50.  consideră că calitatea aerului interior, precum și confortul și aspectele sociale ale utilizatorilor ar trebui integrate în evaluarea sustenabilității clădirilor;

51.  invită Comisia să elaboreze, în cadrul indicatorilor generali privind utilizarea eficientă a resurselor, indicatori de evaluare a sustenabilității clădirilor pe parcursul întregului lor ciclu de viață, utilizând standardele și metodele existente și pe baza unei abordări legate de sustenabilitatea ecologică, economică și socială;

52.  solicită Comisiei să stabilească dacă pot fi extinse principiile și normele privind folosirea celor mai bune tehnologii disponibile (BAT)pentru a cuprinde toate materialele și părțile de clădiri și să elaboreze un pașaport al clădirilor care să aibă la bază întregul ciclu de viață al unei clădiri;

53.  consideră, având în vedere că 90% din construcțiile din 2050 există deja, că ar trebui stabilite cerințe și stimulente speciale pentru sectorul renovărilor pentru ca, până în 2050, să îmbunătățească amprenta energetică a clădirilor; invită, prin urmare, Comisia să elaboreze o strategie pe termen lung pentru renovarea clădirilor existente și să îmbunătățească rolul strategiilor naționale de renovare introduse de Directiva 2012/27/UE privind eficiența energetică;

54.  îndeamnă statele membre să faciliteze îmbunătățirea reciclării în industria construcțiilor prin dezvoltarea infrastructurii pentru colectarea selectivă și reciclare;

55.  invită Comisia și statele membre să analizeze potențialul auditărilor anterioare demolărilor, care presupun evaluarea unei clădiri înainte de deconstrucție sau demolare cu scopul de a descrie materialele existente și de a identifica părțile care pot fi separate pentru reciclare, precum și potențialul sortării la fața locului a materialelor reciclabile, dat fiind faptul că în general prin sortarea la fața locului se obțin materii prime secundare cu o puritate mai mare decât prin reciclarea din afara amplasamentului, fapt care poate contribui la reducerea impactului de mediu al transportului, de exemplu prin sfărâmare/compactare la fața locului.

56.  observă că betonul este unul dintre cele mai utilizate materiale în industria construcțiilor; invită Comisia să evalueze posibilitatea de a crește gradul de reciclare a betonului în construcții, astfel cum se întâmplă în Germania și Elveția;

Dezvoltarea piețelor pentru materiile prime secundare

57.  invită Comisia să adopte măsuri menite să stimuleze și să faciliteze dezvoltarea de piețe pentru materiile prime secundare de calitate superioară și dezvoltarea unor afaceri bazate pe reutilizarea materiilor prime secundare;

58.  consideră că un cadru de politică previzibil pe termen lung va contribui la stimularea nivelului investițiilor și al acțiunilor necesare pentru dezvoltarea deplină a unor piețe pentru tehnologii ecologice și pentru promovarea unor soluții sustenabile pentru întreprinderi. subliniază că indicatorii și obiectivele privind utilizarea eficientă a resurselor, susținuți de o colectare solidă de date, ar oferi factorilor de decizie din sectorul public și privat orientările necesare în vederea transformării economiei;

59.  subliniază că este important ca statele membre și Comisia să promoveze crearea unor programe de simbioză industrială care să sprijine sinergiile industriale în materie de reutilizare și reciclare și să ajute întreprinderile, îndeosebi IMM-urile, să identifice modalitățile prin care energia, deșeurile și subprodusele acestora pot servi drept resurse pentru alții; atrage atenția asupra unor noțiuni similare, cum ar fi „cradle-to-cradle” (circuit închis) și ecologia industrială;

Alte măsuri

60.  îndeamnă Comisia să propună proceduri de achiziții publice prin care ar trebui să fie preferate produsele și soluțiile refolosite, reparate, reprelucrate, recondiționate și alte asemenea produse și soluții durabile și eficiente în ceea ce privește utilizarea resurselor și că, dacă acestea nu sunt preferate, ar trebui să se aplice principiul „respectă sau explică”;

61.  subliniază că este nevoie de un cadru fiscal coerent cu principiul „poluatorul plătește”, care să transmită semnale corespunzătoare privind investițiile în utilizarea eficientă a resurselor, modernizarea proceselor de producție și fabricarea de produse mai durabile, care pot fi reparate mai ușor; invită statele membre să urmărească realizarea de progrese în acest domeniu în cadrul procesului semestrului european(11);

62.  îndeamnă Comisia să analizeze și să propună măsuri legate de taxare, cum ar fi reducerea TVA pentru produsele reciclate, refolosite și eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor;

63.  îndeamnă Comisia și statele membre să pună în aplicare pe deplin planul de acțiune ecologic pentru întreprinderile mici și mijlocii;

64.  îndeamnă Comisia să dezvolte un cadru de politici privind substanțele nutritive pentru a consolida reciclarea acestuia, a încuraja inovarea, a îmbunătăți condițiile de piață și a integra utilizarea lor durabilă în legislația UE privind îngrășămintele, alimentele, apa și deșeurile;

65.  îndeamnă Comisia să prezinte în prima parte a anului 2016 comunicarea privind alimentele sustenabile, care a fost amânată în repetate rânduri din 2013; subliniază că, având în vedere că producerea și consumul de alimente reprezintă o proporție semnificativă din utilizarea resurselor, comunicarea ar trebui să abordeze într-o manieră holistică utilizările ineficiente ale resurselor în lanțul alimentar și să încurajeze elaborarea unei politici privind alimentele sustenabile; invită Comisia să evalueze creșterea utilizării unor ambalaje alimentare favorabile mediului, inclusiv o evaluare a fezabilității înlocuirii treptate a ambalajelor alimentare cu materiale biodegradabile și compostabile, în conformitate cu standardele europene;

66.  invită Comisia să creeze o platformă permanentă de utilizare eficientă a resurselor care să cuprindă toate părțile interesate pertinente pentru a încuraja și facilita aplicarea celor mai recente descoperiri în materie de cercetare, schimbul de bune practici și crearea unor noi sinteze industriale și ecosisteme industriale;

67.  invită Comisia să creeze un grup de lucru transsectorial, la nivelul tuturor direcțiilor generale privind finanțarea sustenabilă pentru a include indicatorii de utilizare eficientă a resurselor în raportarea și contabilitatea integrată de la nivelul societăților, respectând totodată confidențialitatea anumitor informații comerciale; invită, de asemenea, Comisia să analizeze cum se pot include utilizarea eficientă a resurselor și riscurile pentru mediu între altele în evaluările de credit și cerințele de capital ale băncilor, să dezvolte un sistem de asigurări global pentru pericolele pentru mediu și să stabilească cerințe în materie de informare pentru produsele de investiții, însoțite de o evaluare necesară a impactului; consideră că Comisia ar beneficia în acest sens de pe urma cooperării cu analiza UNEP privind structura unui sistem financiar sustenabil; invită Comisia să analizeze inițiativele voluntare existente în statele membre în vederea unui posibil schimb de bune practici;

68.  invită Comisia să reexamineze recomandările de politici ale Platformei europene pentru utilizarea eficientă a resurselor pentru dezvoltarea de standarde privind aprovizionarea sustenabilă în ceea ce privește principalele materiale și produse de bază, dat fiind faptul că aprovizionarea sustenabilă și responsabilă cu materii prime primare este esențială pentru realizarea obiectivelor legate de utilizarea eficientă a resurselor și economia circulară; observă, în această privință, sprijinul comun al Parlamentului și al Consiliului pentru propunerile Comisiei privind aprovizionarea responsabilă cu metale și minerale din zonele de conflict;

69.  invită Comisia să își revizuiască definiția privind materiile prime „critice” ținând mai bine seama de impactul asupra mediului și de riscurile legate de extracția și prelucrarea lor, precum și de potențialul lor de înlocuire cu materii prime secundare;

70.  subliniază că toate formele de finanțare din partea UE, inclusiv Fondul european pentru investiții strategice (FEIS), programul Orizont 2020, fondurile de coeziune și Banca Europeană de Investiții trebuie mobilizate pentru promovarea utilizării eficiente a resurselor în conformitate cu ierarhia deșeurilor și îndeamnă Comisia și statele membre să elimine toate subvențiile dăunătoare mediului, inclusiv cele pentru generarea de energie din fracțiunea biodegradabilă a deșeurilor industriale și municipale prin incinerare în temeiul Directivei 2009/28/CE privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile și subvențiile directe și indirecte pentru combustibilii fosili;

71.  solicită ca finanțarea destinată programului UE pentru competitivitatea întreprinderilor și a IMM-urilor (COSME), programului Orizont 2020 și fondurilor structurale și de investiții europene să se axeze mai mult pe dezvoltarea unor soluții sustenabile, inovatoare și eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor și a unor modele de afaceri noi (precum sistemele de leasing sau sistemele servicii-produse), precum și pe îmbunătățirea concepției produselor și a performanței produselor și proceselor în ceea ce privește utilizarea eficientă a materialelor;

72.  subliniază modul în care cercetare și inovarea sunt esențiale pentru tranziția Europei către o economie circulară și că este necesar să se contribuie, în cadrul programului Orizont 2020, la proiecte de cercetare și inovare care pot demonstra și testa pe teren sustenabilitatea economică și de mediu a unei economii circulare; subliniază, în același timp, că adoptând o abordare sistemică, aceste proiecte pot facilita elaborarea unui regulament care promovează inovarea și este ușor de pus în aplicare, prin identificarea unor posibile incertitudini în materie de reglementare, bariere și/sau lacune care pot împiedica dezvoltarea modelelor de afaceri bazate pe utilizarea eficientă a resurselor;

73.  solicită Comisiei să exploateze pe deplin potențialul agendei digitale și a tehnologiei informațiilor pentru a promova utilizarea eficientă a resurselor și trecerea la o economie circulară;

74.  subliniază faptul că UE are o economie deschisă, care participă la importuri și exporturi pe piața mondială; atrage atenția asupra necesității de a trata, inclusiv la nivel internațional, problema globală a epuizării resurselor; invită Comisia și statelor membre să sprijine în mod activ activitatea Grupului internațional pentru o gestionare sustenabilă a resurselor din cadrul Programului Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), care cercetează problemele de importanță critică la nivel mondial privind resursele și elaborează soluții practice pentru factorii de decizie, industrie și societate;

75.  invită Comisia să ia măsurile necesare la nivel internațional pentru a îmbunătăți trasabilitatea produselor;

76.  subliniază faptul că îmbunătățirea eficienței energetice poate reduce dependența energetică a UE și sărăcia energetică, care afectează aproximativ 125 de milioane de cetățeni europeni; observă că eficiența energetică merită să fie considerată ca o sursă de energie separată, a cărei dezvoltare contribuie în mod semnificativ la dezvoltarea industriei europene, la crearea de locuri de muncă și la reducerea facturilor la energie ale populației.

77.  îndeamnă Comisia să examineze dacă legislația actuală și cea avută în vedere afectează economia circulară, modelele de afaceri inovatoare existente sau apariția unor noi modele de afaceri, cum ar fi economia bazată pe închiriere sau economia bazată de utilizarea comună/colaborare sau dacă există bariere de natură financiară sau instituțională în acest sens; îndeamnă Comisia să îmbunătățească această legislație și să trateze problema acestor bariere, acolo unde este necesar; invită Comisia să revizuiască legislația aferentă în vederea îmbunătățirii performanței de mediu a produselor a utilizării eficiente a resurselor pentru producerea lor, pe durata întregului lor ciclu de viață, și să sporească coerența între instrumentele existente și elaborarea unei abordări precursoare;

78.  solicită Comisiei să clarifice aspectele relevante ale politicii UE privind concurența în raport cu economia circulară și, în special, să clarifice compromisul dintre riscurile de coluziune și nevoia de a aprofunda cooperarea dintre producători și furnizori;

79.  invită Comisia să informeze Parlamentul cu privire la toate măsurile subliniate mai sus și să propună măsuri noi până în 2018;

o
o   o

80.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și parlamentelor naționale.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2013)0584.
(2) Texte adoptate, P7_TA(2014)0016.
(3) JO C 264 E, 13.9.2013, p. 59
(4) JO C 51 E, 22.2.2013, p. 21.
(5) Nepublicat încă în Jurnalul Oficial.
(6) JO C 140, 28.4.2015, p. 37.
(7) Programul de mediu al OCDE „Abordări voluntare pentru politica de mediu”, 2003.
(8) Comunicarea Comisiei din 2 iulie 2014 intitulată «Spre o economie circulară: un program «deșeuri zero» pentru Europa” (COM(2014)0398).
(9) Documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 2 iulie 2014 care conține un rezumat al evaluării impactului și care însoțește propunerea de directivă de modificare a directivelor privind deșeurile (SWD(2014)0208).
(10) Propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2008/98/CE privind deșeurile, a Directivei 94/62/CE privind ambalajele și deșeurile de ambalaje, a Directivei 1999/31/CE privind depozitele de deșeuri, a Directivei 2000/53/CE privind vehiculele scoase din uz, a Directivei 2006/66/CE privind bateriile și acumulatorii și deșeurile de baterii și acumulatori și a Directivei 2012/19/UE privind deșeurile de echipamente electrice și electronice (COM(2014)0397).
(11) Budget Europe, 2015, Country-Specific Recommendations in Support of the European Semester Process, page 6 (Recomandări specifice defalcate pe țări în sprijinul procesului semestrului european, pagina 6), http://www.foes.de/pdf/2015-02-25_CSR%20Recommendations_FINAL.pdf.


Crearea unei uniuni a piețelor de capital
PDF 367kWORD 134k
Rezoluţia Parlamentului European din 9 iulie 2015 referitoare la crearea unei uniuni a piețelor de capital (2015/2634(RSP))
P8_TA(2015)0268B8-0655/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere Cartea Verde a Comisiei din 18 februarie 2015 intitulată „Crearea unei uniuni a piețelor de capital” (COM(2015)0063),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 15 mai 2014 intitulată „Un sector financiar reformat pentru Europa” (COM(2014)0279),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 martie 2014 cu recomandări pentru Comisie referitoare la revizuirea Sistemului European de Supraveghere Financiară (ESFS)(1),

–  având în vedere rapoartele de revizuire ale Comisiei privind Sistemul european de supraveghere financiară (COM(2014)0509) privind autoritățile europene de supraveghere și (COM(2014)0508) privind Comitetul european pentru risc sistemic (CERS),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 martie 2014 intitulată „Finanțarea pe termen lung a economiei europene” (COM(2014)0168),

–  având în vedere Rezoluția sa din 26 februarie 2014 referitoare la finanțarea pe termen lung a economiei europene(2),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 noiembrie 2014 intitulată „Plan de investiții pentru Europa” (COM(2014)0903),

–  având în vedere întrebarea adresată Comisiei cu privire la Cartea Verde intitulată „Crearea unei uniuni a piețelor de capital” (O-000075/2015 – B8‑0564/2015),

–  având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Parlamentul, în Rezoluția sa din 26 februarie 2014 referitoare la finanțarea pe termen lung a economiei europene, a subliniat că este necesar să se îmbunătățească accesul la piețele de capital prin surse de finanțare noi și a remarcat, totodată, că probabil că băncile comerciale vor fi în continuare o sursă principală de finanțare și că este foarte important ca statele membre să creeze surse noi pentru a completa mecanismele tradiționale și a elimina lacunele în materie de finanțare, punând, totodată, la dispoziție un cadru de reglementare și de supraveghere adecvat și orientat către nevoile economiei reale;

B.  întrucât, în Comunicarea sa din 27 martie 2014 intitulată „Finanțarea pe termen lung a economiei europene”, Comisia a analizat posibilitățile de a lua măsuri concrete pentru a diversifica finanțarea, a dezvolta piețele de capital europene și a îmbunătăți accesul la finanțare, în special pentru IMM-uri, de exemplu în domeniul piețelor de capital propriu și al piețelor obligațiunilor corporative, al securitizării simple și transparente, al obligațiunilor garantate și al plasamentelor private;

C.  întrucât, conform Președintelui Comisiei, Jean-Claude Juncker, prima prioritate strategică a Comisiei este consolidarea competitivității Europei și stimularea investițiilor în scopul creării de locuri de muncă;

D.  întrucât piețele de capital reglementate și controlate insuficient au fost o cauză majoră a izbucnirii crizei financiare; întrucât toate propunerile noi, în special cele privind securitizarea, trebuie să reflecte în mod corespunzător acest fapt;

E.  întrucât, ca urmare a crizei financiare, instituțiile UE au introdus o serie de acte legislative destinate prevenirii unei alte crize asemănătoare și creării unui mediu de stabilitate financiară, care este esențial pentru creșterea cu adevărat durabilă; întrucât aceste acte legislative ar trebui considerate cadrul în care funcționează uniunea piețelor de capital (UPC) și nu ca un impediment în calea acesteia;

F.  întrucât reducerea fragmentării piețelor de capital ar putea duce la scăderea costurilor de capital, îmbunătățind, totodată, distribuirea acestora, și ar putea susține astfel dezvoltarea întreprinderilor, în special a IMM-urilor, și crearea de locuri de muncă în UE;

G.  întrucât diferite instituții ale UE și sectorul privat dezvoltă în prezent soluții sau recomandări pentru a dezvolta și mai mult piețele de capital, de exemplu în domeniul securitizării simple și transparente, al plasamentelor private, al finanțării prin capitaluri proprii, al obligațiunilor europene garantate și al ofertelor publice inițiale;

H.  întrucât toate eforturile anterioare în materie de reglementare (Directiva privind cerințele de capital (CRD), Directiva privind piețele instrumentelor financiare (MIFID II)/ Regulamentul privind piețele instrumentelor financiare (MIFIR)) trebuie completate și dezvoltate în continuare de o UPC,

Context economic

1.  menționează că investițiile în economia reală din Europa au cam scăzut în ultimele decenii, în ciuda unei creșteri importante la nivel de dimensiune a sectorului financiar european și mondial în aceeași perioadă; subliniază că economia reală depinde în continuare foarte mult de bănci, ceea ce face ca economia să fie vulnerabilă la înăsprirea condițiilor de creditare ale băncilor;

2.  menționează că intervențiile publice masive ce au avut loc de la începutul crizei, declanșate de declinul sectorului financiar, au dus la lichidități majore, ceea ce nu a dus însă la creșterea cererii de finanțare din partea economiei reale;

3.  subliniază că înainte de criză Europa nu ducea lipsă de fluxuri transfrontaliere, dar că acestea se concentrau pe împrumuturile interbancare și pe datoriile deținute de investitori nu un nivel ridicat al efectului de levier, ceea ce a dus la un transfer al riscurilor în cadrul pieței interne;

4.  menționează că refacerea stabilității sectorului bancar din UE a preluat ca prioritate finanțarea investițiilor pe termen lung și a economiei reale;

5.  subliniază că sectorul asigurărilor deține mult capital neutilizat care ar trebui folosit într-un mod mai eficient îmbunătățind cadrul de reglementare prin revizuirea cerințelor de capital pentru anumite investiții realizate de sectorul asigurărilor;

6.  subliniază că, în ciuda oportunităților oferite de o piață de capital a UE bine structurată, nu se poate evita existența unor obstacole foarte mari în alte domenii precum impozitarea, în special practicile care stimulează finanțarea prin capital propriu, insolvența și legislația în materie de contabilitate; consideră că în aceste domenii armonizarea în UE nu ar aduce în mod automat avantaje și că, în acest context, nu este necesară o extindere a Standardelor internaționale de raportare financiară (IFRS) și în Europa;

7.  subliniază că nivelul de integrare financiară a scăzut odată cu criza, băncile și investitorii întorcându-se pe piețele lor de origine;

8.  subliniază că cererea și oferta pot fi încurajate prin crearea de încredere în economia reală prin asumarea unor angajamente clare la nivelul statelor membre și la nivelul Uniunii privind susținerea unui mediu investițional favorabil și a securității juridice pentru investitori, stabilirea unor obiective pe termen lung privind un cadru legislativ stabilizator, competitiv și favorabil creșterii și stimularea și diversificarea investițiilor în infrastructură, permițând astfel firmelor să facă planuri pe termen lung;

9.  admite faptul că viitorul Europei este legat de puterea sa de inovare; consideră că, în afară de un cadru de reglementare favorabil inovării, un rol esențial pentru generarea unei creșteri inteligente, durabile și favorabile incluziunii îl are accesul facil, adecvat și diversificat al întreprinderilor la finanțare;

10.  subliniază că îmbunătățirea condițiilor de finanțare pentru întreprinderile din Europa trebuie să se bazeze pe o stabilitate economică și financiară consolidată, care include realizarea de reforme în toate statele membre;

11.  subliniază că piețele de capital imperfecte au dus la o evaluare eronată a riscurilor și la o deconectare între câștigurile urmărite și riscurile reale asumate, ceea ce a făcut ca piețele să fie foarte nedrepte față de entități precum IMM-urile; consideră că unul dintre obiectivele UPC ar trebui să constea în creșterea eficienței piețelor și în asigurarea unui raport echitabil, adecvat și solid din punct de vedere economic între riscuri și câștiguri pe piețele de capital din UE;

O abordare cu adevărat europeană

12.  consideră că dacă, pe de-o parte, SUA s-au redresat mai repede după criza financiară decât UE, parțial datorită unui sistem financiar mai diversificat, pe de altă parte, UE trebuie să-și creeze propria versiune adevărată de UPC, care se poate baza pe experiențele din alte părți ale lumii, dar nu să le copieze pur și simplu; subliniază însă că trebuie dezvoltată o abordare sensibilă privind recunoașterea standardelor egale sau similare din țările terțe pentru a garanta compatibilitatea dintre piețele financiare europene și cele internaționale;

13.  consideră că o abordare cu adevărat europeană față de piețele de capital ar trebui să țină seama în mod corespunzător de evoluțiile de la nivel internațional, astfel încât Europa să fie în continuare atractivă pentru investitorii internaționali, evitând diferențele și dublările inutile din legislație;

14.  subliniază că, dacă, pe de-o parte, Europa economisește mai mult decât SUA în ceea ce privește procentul din PIB (20% și, respectiv, 17%), pe de altă parte, nivelul de economii deținute de fondurile mutuale din UE este egal cu 50% din nivelul din SUA, iar nivelul economiilor deținute de fondurile de pensii este egal cu 35% din cel din SUA; menționează, de asemenea, că piețele de capital propriu, piețele obligațiunilor corporative și securitizarea din UE reprezintă 60%, 35% și 20% din nivelurile piețelor omoloage din SUA;

15.  subliniază că Comisia trebuie să țină seama de structura economică și culturală diferită a sectorului IMM-urilor din fiecare stat membru pentru a preveni apariția unor efecte nedorite ale realizării UPC, care pot accentua dezechilibrele actuale în materie de acces la finanțare dintre statele membre;

16.  invită Comisia să introducă o abordare europeană de consolidare a diversificării surselor de finanțare și a investițiilor în întreprinderile europene, prin intermediul unei UPC care se bazează pe caracteristicile și interdependența peisajului piețelor bancare și de capital din Europa, ținând seama de caracteristicile modelului european de finanțare a întreprinderilor și de nevoia de a dezvolta surse nebancare fiabile de finanțare a creșterii și de a le completa pe acestea cu metode care permit participanților pe piață să ridice direct de pe piață capital împrumutat, capital propriu și capital de risc; menționează că Comisia nu ar trebui neapărat să se bazeze pe evaluările inter pares cu alte jurisdicții; atrage atenția Comisiei asupra faptului că diferențele culturale ar trebui luate în considerare și că trebuie să se vină cu răspunsuri potrivite pentru a le putea depăși; consideră, de asemenea, că Comisia ar trebui să integreze ultimele progrese tehnologice în reformele piețelor de capital realizate de aceasta;

17.  invită Comisia să admită faptul că diversitatea modelelor de afaceri și a piețelor financiare ale statelor membre pot fi atuuri care merită să fie protejate la nivel european în general;

18.  subliniază că lansarea unei UPC și a legislației aferente ar trebui să vizeze funcționarea piețelor de capital din întreaga UE, finalizând piața unică și consolidând creșterea durabilă; evidențiază faptul că, în urma crizei, au fost luate măsuri cu privire la supravegherea sectorului bancar care nu au fost, deocamdată, extinse și la piețele de capital; subliniază faptul că există diferențe între sectoarele financiare, care impun găsirea unor soluții diferite; subliniază însă că trebuie asigurate condiții echitabile de concurență în rândul participanților pentru activități de finanțare similare și că obiectivul-cheie al tuturor sectoarelor trebuie să fie îmbunătățirea alocării de capital la nivelul întregii economii europene și mai buna utilizare a stocurilor de capital neutilizate în prezent;

19.  subliniază că, în acest sens, trebuie evaluate stocurile într-un mod eficient și cuprinzător, care să țină seama de efectul cumulat de pe piețele de capital din Europa al tuturor dosarelor aprobate în ultimii ani; subliniază că astfel se impune și o analiză atentă a măsurii în care trebuie revizuite cerințele de capital stricte aplicate în sectorul bancar și în sectorul asigurărilor;

20.  subliniază că inițiativele privind UPC nu ar trebui să reinventeze roata, dar admite că finanțarea destinată întreprinderilor din Europa se bazează pe structuri bine dezvoltate, care există de mult timp și care, în ciuda limitelor lor, s-au dovedit a fi eficiente și rezistente în situații de criză, și că o diversificare și mai mare și dezvoltarea unor canale noi ar putea fi folositoare pentru asigurarea accesului complementar la finanțare pentru diferite tipuri de întreprinderi;

21.  menționează că, adesea, metodele tradiționale de finanțare prin bănci nu susțin întreprinderile inovatoare și IMM-urile; subliniază faptul că lipsa accesului la finanțare pentru IMM-uri reprezintă unul dintre cele mai mari obstacole din calea creșterii în UE; subliniază că, având în vedere că IMM-urile obțin în continuare cu greutate credite bancare, este nevoie de alternative la finanțarea prin bănci, în special prin îmbunătățirea mediului de afaceri pentru capitalul de risc, fondurile mutuale, plasamentele private, securitizarea creditelor pentru IMM-uri și promovarea cooperativelor de credit, dar și prin standardizarea normelor privind parteneriatele public‑private (PPP) peste tot în UE;

22.  subliniază faptul că nu este întotdeauna necesar ca o alocare de capital din interiorul UE să ducă la fluxuri transfrontaliere de capital mai mari; amintește că formarea bulelor imobiliare din unele state membre înainte de criză a fost, într-o anumită măsură, alimentată de un aflux prea mare de capital;

23.  subliniază nevoia de a identifica structurile financiare actuale care s-au dovedit eficiente și ar trebui, prin urmare, păstrate și a acelor structuri care trebuie îmbunătățite în mod semnificativ; consideră că măsurile eficiente ar trebui promovate și pentru instituțiile financiare locale și descentralizate;

24.  amintește succesul inițiativelor de la nivelul UE precum organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) care au permis creșterea fondurilor de investiții din UE, funcționând pe baza unui pașaport la nivelul statelor membre, cu active în valoare de aproape 8 miliarde EUR; consideră că și Directiva privind administratorii fondurilor de investiții alternative este un bun exemplu;

25.  salută adoptarea Regulamentului privind fondurile europene de investiții pe termen lung (FEITL); consideră că FEITL ar putea repeta progresele realizate cu OPCVM, încurajând o mai mare alocare a capitalului către proiectele pe termen lung care au nevoie de finanțare, cum ar fi în sectorul infrastructurii și în cel energetic, în special la nivel transfrontalier; invită Comisia să analizeze modul în care programe de investiții deosebite precum Fondul European pentru Investiții Strategice (FEIS) ar putea fi conectate, pe termen lung, cu fondurile UE obișnuite; consideră că investitorii instituționali ar trebui să fie invitați să contribuie cu fonduri aflate în gestiunea lor la piețele de capital europene; consideră că investitorii instituționali și condițiile în care aceștia pot intra pe piață trebuie să aibă un rol important în dezvoltarea UPC;

26.  amintește demersurile anterioare de integrare a piețelor financiare, precum Planul de acțiune pentru serviciile financiare (1999), raportul Giovannini și raportul de Larosière, și invită Comisia să plece de la aceste rapoarte când elaborează Planul de acțiune privind uniunea piețelor de capital;

27.  invită Comisia să analizeze în detaliu, în funcție de țară, situația actuală de pe piețele de capital, să evalueze, în cadrul unei analize economice cuprinzătoare, unde și în ce măsură există, la nivelul UE, impedimente în calea investițiilor prin intermediul piețelor de capital și să indice prin ce metode, incluzând abordările nelegislative și bazate pe piețe, pot fi eliminate sau reduse aceste impedimente; consideră că această analiză este o premisă pentru succesul unei UPC; invită Comisia să accelereze acest proces;

28.  invită Comisia să identifice riscurile de natură transfrontalieră de pe piețele financiare și de capital din UE apărute ca urmare a diferențelor instituționale, juridice și de reglementare dintre statele membre, și să le abordeze prin măsuri eficiente pentru a armoniza fluxurile transfrontaliere de capital și a reduce preferințele pentru piața națională din rândul investitorilor;

29.  invită Comisia să aibă în vedere și componenta de ofertă, și, mai ales, să analizeze și să abordeze cauzele de bază ale motivelor pentru care investitorii de retail și cei instituționali nu pot mobiliza și transforma suficient capital pentru a consolida serviciile financiare individuale și investițiile pe termen lung în economia reală;

30.  sugerează Comisiei să promoveze formarea financiară atât a investitorilor, cât și a societăților în calitate de utilizatori ai piețelor de capital și să consolideze disponibilitatea datelor și a cercetării la nivelul UE prin standardizarea și îmbunătățirea procesului de colectare a datelor, pentru a permite societăților și investitorilor să înțeleagă costurile și beneficiile comparative ale diferitelor servicii furnizate de participanții pe piața de capital;

31.  invită Comisia să verifice ce metode există pentru reducerea asimetriilor în materie de informare de pe piețele destinate IMM-urilor, analizând piața agențiilor de rating de credit și obstacolele din calea accesului noilor participanți la această piață; subliniază ideea unor agenții europene de credit independente, care să ofere ratinguri rentabile și pentru investițiile mai mici;

32.  salută anunțul făcut de Comisie referitor la revizuirea directivei privind prospectul în vederea eliminării deficiențelor din cadrul actual privind prospectul; subliniază importanța simplificării procedurilor din acest cadru prin eliminarea proporționată a sarcinii administrative pentru emitenți și listarea societăților, în special în ceea ce privește IMM-urile și societățile cu capitalizare medie; consideră că ar putea fi util să se analizeze metodele prin care se pot adapta mai bine cerințele în funcție de tipul de active și/sau de investitori și/sau de emitenți; subliniază că transparența ar crește și costurile de tranzacționare s-ar reduce dacă informațiile ce trebuie furnizate ar fi standardizate și puse la dispoziție în format digital;

33.  invită Comisia să clarifice mai bine modul în care UPC va interacționa cu ceilalți doi piloni ai Planului european de investiții, și anume Fondul European pentru Investiții Strategice și Platforma europeană de consiliere în materie de investiții;

34.  subliniază importanța integrării inițiativelor privind piețele de capital în alte agende politice, cum ar fi dezvoltarea unei piețe unice digitale și reformele în desfășurare în domeniul dreptului societăților și al guvernanței corporative, pentru a obține coerență și consecvență în rândul diverselor inițiative de reglementare sau de altă natură și a crește astfel la maximum efectele secundare pozitive ale diferitelor politici privind creșterea economică și crearea de locuri de muncă;

Pietrele de temelie ale unei uniuni a piețelor de capital

35.  consideră că UPC ar trebui să urmeze o abordare treptată și să aibă trei priorități: în primul rând, să stimuleze cea mai eficientă alocare a economiilor prin aprofundarea și diversificarea surselor de finanțare aflate la dispoziția întreprinderilor și să ofere mai multe posibilități de investiții, o mai mare transparență și o diversificare a portofoliului pentru cei care realizează economii și pentru investitori; în al doilea rând, să permită o combatere mai puternică a riscurilor prin crearea unor piețe transfrontaliere mai profunde, prin consolidarea rezistenței sistemului financiar în fața efectelor adverse ale crizelor financiare puternice și prin aplanarea impactului șocurilor idiosincratice; în al treilea rând, să asigure existența unui canal complementar eficient de finanțare a economiei reale;

36.  invită Comisia, dacă e necesar, să prezinte propuneri de revizuire a legislației actuale, în special cu privire la agențiile de rating al creditelor și la societățile de audit, pentru a consolida și completa protecția investitorilor;

37.  subliniază că este necesar să se elimine obstacolele actuale din calea finanțării transfrontaliere, în special pentru IMM-uri, pentru a susține avantajele UPC pentru întreprinderile de toate dimensiunile din toate zonele geografice;

38.  subliniază că unul dintre principiile fundamentale ale construirii unei UPC trebuie să fie concentrarea sporită asupra utilizatorilor finali ai piețelor de capital, adică asupra societăților și a investitorilor, recunoașterea existenței unor piețe pentru societăți și investitori; consideră, prin urmare, că politicile UE trebuie să se concentreze pe asigurarea faptului că piețele de capital oferă societăților un acces mai bun la capital și investitorilor posibilități diversificate, transparente și accesibile de a face economii;

39.  invită Comisia să facă propuneri coerente pentru a asigura potrivirea dintre UPC și o strategie clară de combatere a efectelor contraproductive ale sistemului bancar paralel;

40.  subliniază că, pentru a contribui la prioritățile menționate mai sus, inițiativele privind UPC ar trebui să vizeze limitarea complexității, crescând, totodată, eficiența și reducând costurile lanțului de intermediere dintre cei care fac economii și investiții, crescând gradul de sensibilizare a utilizatorilor finali cu privire la lanțul de intermediere și la structura de costuri a acestuia, sporind protecția investitorilor, asigurând stabilitatea lanțului de intermediere prin norme prudențiale adecvate și asigurând faptul că intermediarii pot să nu-și îndeplinească sarcinile și pot fi înlocuiți cu urmări minime asupra sistemului financiar și a economiei reale;

41.  salută planul Comisiei de analizare a impactului general al reglementărilor financiare, în special al legislației din ultimii cinci ani; subliniază necesitatea de a lua în considerare prioritățile menționate anterior atunci când se realizează revizuiri ale reglementărilor financiare actuale;

42.  subliniază că finanțarea prin bănci și rolul intermediar al băncilor pe piețele de capital constituie piloni importanți ai finanțării întreprinderilor; subliniază că UPC ar trebui să aibă la bază completarea rolului fundamental al băncilor, nu înlocuirea acestora, deoarece finanțarea prin bănci ar trebui să aibă în continuare un rol-cheie în finanțarea economiei europene; subliniază rolul important al activităților bancare în parteneriat pentru finanțarea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii, care pot fi, de asemenea, folosite pentru a pune la dispoziție metode alternative de finanțare; amintește dimensiunea strategică a unui sector bancar european puternic și diversificat; invită Comisia să analizeze situația privind accesul IMM-urilor la împrumuturi bancare în întreaga Uniune și să elimine obstacolele inadecvate;

43.  subliniază că IMM-urile ar trebui să aibă posibilitatea de a alege din cea mai largă gamă de structuri de finanțare existentă, astfel încât ele însele să poată alege din opțiunile de finanțare cu costuri și niveluri de complexitate diferite, fiind incluse împrumuturile ipotecare și finanțarea bazată pe securitizare;

44.  subliniază necesitatea de a stimula un mediu în care mai multe economii realizate de gospodării și de societăți se duc către instrumente de investiții care vor investi în piețele de capital și în care investitorii sunt încurajați să aloce capital peste granițele statelor membre; subliniază că este nevoie de garanții adecvate, în special pentru gospodării, pentru a asigura deplina sensibilizare cu privire la avantajele și dezavantajele investițiilor pe piața de capital; subliniază importanța extinderii accesibilității formării financiare cu scopul de a crește încrederea investitorilor în piețele de capital, în special a investitorilor de retail; subliniază, de asemenea, că formarea financiară ar trebui să vizeze IMM-urile, învățându-le cum să folosească piețele de capital;

45.  subliniază că inițiativele privind UPC ar trebui să permită celor care contractează împrumuturi să acceseze fonduri din surse bazate pe piață, susținând creșterea diversității formelor de contractare de împrumuturi precum capitalul propriu și obligațiunile corporative, precum și formele indirecte de finanțare în cazul cărora băncile și piețele colaborează;

46.  subliniază importanța facilitării unei comparații comprehensibile a opțiunilor de investiții aflate la dispoziția actorilor financiari pentru a realiza o UPC eficientă; solicită, în acest sens, consolidarea cadrului comun de asigurare a comparabilității și transparenței în rândul diferitelor instrumente financiare, în special punând în aplicare în mod adecvat măsurile prevăzute în acest scop în MIFID, Directiva privind intermedierea de asigurări (IMD) și PRIIP; subliniază importanța coerenței legislative în general și între dosarele menționate anterior în special, în vederea evitării arbitrajului de reglementare și a asigurării celor mai înalte standarde de protecție a investitorilor pe toate piețele;

47.  consideră că UPC ar trebui să creeze un mediu de reglementare adecvat, care să îmbunătățească accesul transfrontalier la informațiile privind societățile care solicită creditare și structurile de cvasicapital și de capital, pentru a promova dezvoltarea modelului de finanțare nebancară, care include finanțarea participativă și creditarea peer-to-peer; consideră că divulgarea unor astfel de informații ar trebui să se facă în mod voluntar în cazul IMM-urilor; subliniază că normele de protecție a investitorilor se aplică tuturor modelelor de finanțare în aceeași măsură, indiferent dacă fac sau nu parte din modelele de finanțare bancare sau nebancare; consideră că un astfel de mediu ar implica, de asemenea, consolidarea rezilienței sistemice și a supravegherii intermediarilor financiari din afara sectorului bancar;

48.  consideră că standardizarea anumitor instrumente financiare și accesibilitatea acestora pe întreaga piață internă ar putea fi un instrument adecvat de creștere a lichidităților, de consolidare a funcționării pieței unice și de facilitare a unei monitorizări și supravegheri globale a piețelor de capital europene, luând în considerare în mod adecvat cele mai bune practici legate de standardele actuale din statele membre; subliniază necesitatea de a menține posibilitatea de a elabora instrumente financiare adaptate nevoilor fiecărui emitent și investitor;

49.  amintește că un rezumat istoric al Planului de acțiune pentru serviciile financiare implică luarea în considerare a două lacune care au apărut în urma aplicării acestuia, necesitatea de a ține cont de impactul deosebit asupra funcționării zonei euro al măsurilor elaborate în cadrul pieței interne și nevoia de a îmbunătăți integrarea paralelă a pieței și a supravegherii; invită Comisia să tragă toate învățămintele necesare din acest precedent atunci când elaborează planul de acțiune;

50.  subliniază că cadrele juridice și de supraveghere ar trebui să aibă un rol fundamental în evitarea asumării unor riscuri prea mari și a instabilității pe piețele financiare; subliniază că un proiect solid privind UPC trebuie să fie însoțit de o supraveghere națională solidă în întreaga UE, care să includă instrumente macroprudențiale adecvate; consideră că, între opțiunile posibile, pentru îmbunătățirea convergenței în materie de supraveghere un rol puternic ar putea fi atribuit Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA);

51.  invită Comisia să analizeze cu atenție riscurile finanțării creditelor bazate pe piața de capital și experiența relevantă din timpul apariției crizei financiare din 2007/2008 și să soluționeze toate problemele apărute în consecință;

Apropierea piețelor de capital de IMM-uri

52.  subliniază că posibilele modificări sau adăugiri aduse cadrului de reglementare actual pentru intermediarii financiari ar trebui să vizeze eliminarea barierelor din calea accesului intermediarilor mici și mijlocii și îmbunătățirea accesului la finanțare, în special pentru întreprinderile nou-înființate și întreprinderile mici și mijlocii inovatoare, și asigurarea unor standarde prudențiale proporționale cu riscurile;

53.  salută propunerea Comisiei de directivă de modificare a Directivei 2007/36/CE în ceea ce privește încurajarea implicării pe termen lung a acționarilor și a Directivei 2013/34/UE în ceea ce privește anumite elemente ale declarației privind guvernanța corporativă (COM(2014)0213); consideră, mai ales, că această propunere ar putea fi o metodă de a susține un mediu atractiv pentru acționari, prin îmbunătățirea eficienței lanțului de investiții de capital; subliniază că un cadru solid și realizabil de guvernanță corporativă ar consolida UPC;

54.  subliniază că sofisticarea piețelor de capital nu ar trebui să ducă la excluderea IMM-urilor, întreprinderile care au cel mai mult nevoie să acceseze finanțare complementară, în special în statele membre care se confruntă/s-au confruntat cu dificultăți de natură economică; subliniază că un mediu favorabil pentru finanțarea eficientă a IMM-urilor include nevoia de a crea condiții economice și de reglementare favorabile IMM-urilor, atât la nivelul UE, cât și la nivel național; subliniază mai ales faptul că ar trebui să se atragă atenția asupra unei posibile simplificări a procedurilor de acces al IMM-urilor și al societăților cu capitalizare medie la ofertele publice inițiale, asigurând, totodată, menținerea criteriilor ferme de evaluare a rezilienței și eligibilității întreprinderilor pentru o ofertă publică inițială; invită Comisia să analizeze ce se mai poate face pentru a ajuta IMM-urile să atragă investiții;

55.  amintește că lipsa informațiilor privind situația financiară a IMM-urilor este unul din obstacolele majore din calea investițiilor în acest tip de societăți; solicită analizarea aprofundată a modalităților și metodelor de îmbunătățire a accesului investitorilor la date transparente și comparative privind IMM-urile, limitând, totodată, cât se poate de mult sarcina suplimentară pusă asupra acestor societăți;

56.  încurajează o bază de finanțare diversificată și atractivă pe piețele publice europene pentru societățile de toate dimensiunile, promovând, totodată, conceptul de „a gândi mai întâi la scară mică” în cadrul reglementării financiare din UE care privește întreprinderile cu o rată de creștere emergentă și care revizuiește reglementarea financiară a UE pentru a reduce cu 30-50% costurile administrative ale listării suportate de societăți;

57.  consideră că, având în vedere importanța IMM-urilor și a societăților cu capitalizare medie pentru crearea de noi locuri de muncă, trebuie exploatate mai bine oportunitățile de finanțare nebancare actuale precum dezvoltarea unor piețe secundare specializate (de exemplu piețele de creștere pentru IMM-uri) și securitizarea simplă, transparentă și standardizată; salută inițiativa de creare a unei piețe de securitizare sustenabile și transparente prin dezvoltarea unui cadru de reglementare specific, care să conțină o definiție unitară a securitizării de înaltă calitate, precum și metode eficiente de monitorizare, măsurare și gestionare a riscurilor; subliniază însă că IMM-urile reprezintă un grup foarte diversificat și că securitizarea nu este singurul instrument aflat la dispoziție; invită, prin urmare, Comisia să folosească o gamă largă de abordări și să se gândească la o gamă largă de metode de îmbunătățire a finanțării IMM-urilor;

58.  susține sugestiile de creștere a posibilităților societăților europene de accesare a datelor, în special în cazul IMM-urilor; atrage, totodată, atenția asupra faptului că costurile datelor de piață sunt reduse în comparație cu costurile totale de tranzacționare;

59.  îndeamnă Comisia să crească capacitatea de monitorizare a tipurilor, volumelor și tendințelor activităților de intermediere de tipul celor bancare desfășurate în afara sectorului bancar reglementat și să ia măsuri adecvate pentru a se asigura că acestea fac obiectul principiului „aceleași riscuri, aceleași norme”;

60.  subliniază că capitalul privat și capitalul de risc reprezintă alternative interesante de finanțare, în special pentru întreprinderile nou-înființate; invită Comisia să dezvolte instrumente suplimentare pe baza experienței acumulate în cazul fondurilor europene cu capital de risc și al fondurilor europene de antreprenoriat social pentru a elimina deficiențele majore ale piețelor de capital de risc din UE, precum lipsa de informații pentru investitori; consideră că dezvoltarea unei baze de date dedicate în vederea colectării, pe bază de voluntariat, a informațiilor privind IMM-urile și întreprinderile nou-înființate ar putea fi un instrument util de furnizare a informațiilor către investitori, lărgind astfel gama participanților pe piață și consolidând și mai mult piețele de capital de risc în rândul statelor membre;

61.  salută demersurile de susținere a dezvoltării piețelor de plasamente private prin documente și definiții standardizate, asigurând, totodată, faptul că posibilii investitori sunt destul de bine informați cu privire la riscurile și avantajele acestei forme de investiți;

62.  invită Comisia să se asigure că dezvoltarea unor propuneri noi de „fonduri de fonduri” ca parte a UPC nu duce la lacune în evaluarea și gestionarea generală a riscurilor sistemice și a riscurilor specifice;

63.  insistă, în cazul realizării UPC, asupra necesității de a consolida și îmbunătăți coordonarea UE la nivel internațional, mai ales în cadrul G20, al Organizației Internaționale a Reglementatorilor de Valori Mobiliare (IOSCO), al Comitetului pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (IASB) și al Comitetului de la Basel;

Crearea în UE a unui mediu de reglementare coerent pentru piețele de capital

64.  subliniază, de asemenea, importanța finanțării prin capitaluri proprii, care poate ajuta la combaterea riscurilor și la reducerea nivelurilor de îndatorare și de efect de levier excesive din sistemul financiar; invită, prin urmare, Comisia și statele membre să revizuiască și să abordeze reglementarea care implică o sarcină excesivă pentru finanțarea prin capitaluri proprii a societăților private; subliniază importanța abordării tratamentelor preferențiale fiscale privind capitalul propriu și îndatorarea;

65.  știe că caracterul eterogen al normelor privind insolvența complică crearea unor grupuri de active transfrontaliere și, prin urmare, și procesul de securitizare; remarcă, în acest sens, sugestia Comisiei de a aborda insolvența transfrontalieră atât cât este necesar pentru a realiza o UPC funcțională; solicită crearea unui cadru de redresare și rezoluție pentru instituțiile nebancare, în special pentru contrapărțile centrale;

66.  amintește rolul sistemelor de plată și al decontărilor titlurilor de valoare pentru piața de securitizare și solicită crearea, în acest scop, a unei infrastructuri de piață europene și monitorizarea coordonată și mai armonizată a infrastructurii de piață critice, în special a posibilității de a crea un registru de securitizare care să înregistreze fiecare participant la securitizare, să țină o evidență a expunerilor și fluxurilor agregate dintre participanții la piață, să monitorizeze eficiența și eficacitatea inițiativelor de politică și să identifice posibile bule emergente și să reducă asimetriile în materie de informare;

67.  subliniază că, având în vedere rolul jucat de TIC, este nevoie să se abordeze riscul unor atacuri cibernetice și să se crească reziliența întregului sistem financiar în fața unor astfel de atacuri;

68.  încurajează Comisia să crească comparabilitatea și calitatea informațiilor financiare care privesc cadrul actual privind standardele de contabilitate, inclusiv printr-o perspectivă globală și cu privire la modelele de evaluare conservatoare și la proporționalitatea cerințelor; este de părere că normele contabile europene revizuite recent trebuie să fie evaluate la nivel practic în primul rând;

69.  subliniază că este necesar să se realizeze o evaluare de impact și o analiză costuri-beneficii a întregii legislații suplimentare, inclusiv a actelor delegate și a actelor de punere în aplicare; menționează că se poate ca noua legislație să nu fie întotdeauna răspunsul politic adecvat la aceste provocări și că ar trebui analizate abordările nelegislative și bazate pe piață, precum și soluțiile naționale existente deja, în anumite cazuri; invită Comisia să introducă o proporționalitate în legislația relevantă pentru a spori efectele pozitive asupra IMM-urilor și a societăților cu capitalizare medie;

70.  consideră că pietrele de temelie pentru o UPC funcțională ar trebui să existe deja cel târziu în 2018; afirmă din nou că este nevoie de o analiză cuprinzătoare a situației actuale de pe piețele de capital din UE și a impedimentelor existente în întreaga UE; invită Comisia să-și accelereze activitatea privind planul de acțiune și să prezinte propuneri legislative și nelegislative cât se poate de repede pentru a îndeplini obiectivul privind realizarea unei piețe de capital a UE pe deplin integrate până la sfârșitul lui 2018;

71.  menționează că mediul digital în dezvoltare ar trebui considerat o ocazie de a îmbunătăți performanțele și valoarea obținute în sectorul piețelor de capital pentru întreprinderi, investitori și societate în general;

o
o   o

72.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei și Consiliului.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2014)0202.
(2) Texte adoptate, P7_TA(2014)0161.


Agenda europeană privind securitatea
PDF 373kWORD 146k
Rezoluţia Parlamentului European din 9 iulie 2015 referitoare la agenda europeană de securitate (2015/2697(RSP))
P8_TA(2015)0269B8-0676/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 2, 3, 6, 7 și 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană și articolele 4, 16, 20, 67, 68, 70 - 72, 75, 82 - 87 și 88 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 6, 7 și 8, articolul 10 alineatul (1) și articolele 11, 12, 21, 47-50, 52 și 53;

–  având în vedere Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO), jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, convențiile, recomandările, rezoluțiile și rapoartele Adunării Parlamentare, ale Comitetului de miniștri, ale Comisarului pentru drepturile omului și ale Comisiei de la Veneția a Consiliului Europei,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 aprilie 2015 referitoare la agenda europeană privind securitatea (COM(2015)0185),

–  având în vedere comunicările Comisiei referitoare la Strategia pentru punerea în aplicare efectivă a Cartei drepturilor fundamentale de către Uniunea Europeană (COM(2010)0573) și Orientările operaționale privind luarea în considerare a drepturilor fundamentale în cadrul evaluărilor de impact (SEC(2011)0567),

–  având în vedere Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 8 aprilie 2014 pronunțată în cauzele conexe C-293/12 și C-594/12, care a anulat Directiva 2006/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2006 privind păstrarea datelor generate sau prelucrate în legătură cu furnizarea serviciilor de comunicații electronice accesibile publicului sau de rețele de comunicații publice,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 513/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 de instituire, în cadrul Fondului pentru securitate internă, a instrumentului de sprijin financiar pentru cooperarea polițienească, prevenirea și combaterea criminalității și gestionarea crizelor și de abrogare a Deciziei 2007/125/JAI a Consiliului(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 decembrie 2011 referitoare la Politica UE de combatere a terorismului: principale realizări și viitoare provocări”(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 27 februarie 2014 referitoare la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană (2012)(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 martie 2014 referitoare la programul de supraveghere al Agenției Naționale de Securitate (NSA) a SUA, la organismele de supraveghere din diferite state membre și la impactul acestora asupra drepturilor fundamentale ale cetățenilor UE și asupra cooperării transatlantice în materie de justiție și de afaceri interne(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 decembrie 2014 referitoare la Strategia de securitate internă a UE(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 februarie 2015 referitoare la măsurile de combatere a terorismului(6),

–  având în vedere dezbaterea sa în plen din 28 aprilie 2015 pe tema agendei europene de securitate;

–  având în vedere întrebările adresate Consiliului și Comisiei privind reînnoirea Strategiei de securitate internă a Uniunii Europene (O-000064/2015 – B8‑0566/2015 și O-000065/2015 – B8‑0567/2015),

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne,

–  având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât amenințările la adresa securității interne a Uniunii au devenit mai complexe, hibride, asimetrice, neconvenționale, internaționale, cu o evoluție rapidă și dificil de prevăzut, depășind capacitatea oricărui stat membru și, prin urmare, necesită mai mult decât oricând o abordare coerentă, globală, pe mai multe niveluri și un răspuns coordonat la nivelul UE, care să țină seama pe deplin de respectarea drepturilor fundamentale;

B.  întrucât elaborarea politicii de securitate a UE este o responsabilitate comună, care necesită eforturi coordonate și aliniate cu toate statele membre, instituțiile și agențiile UE, societatea civilă și cu autoritățile de aplicare a legii, fiind orientată spre obiective comune și având la bază statul de drept și respectarea drepturilor fundamentale; întrucât, pentru a produce rezultate optime, implementarea concretă a acestor obiective și priorități comune ar trebui să se combine cu o repartizare clară a sarcinilor între nivelul UE și nivelul național, pe baza principiului subsidiarității și supuse unui control parlamentar și unei supravegheri judiciare puternice și eficiente;

C.  întrucât excepția din motive de securitate națională, prevăzută la articolul 4 alineatul (2) din TUE, nu poate fi folosită pentru a permite agențiilor naționale de securitate să afecteze interesele, inclusiv cele economice, ale altor state membre, drepturile cetățenilor și rezidenților, precum și legislația și politicile Uniunii Europene și în general, țările terțe;

D.  întrucât trebuie acordată atenție necesității de a trage învățăminte din numeroasele încălcări ale normelor și valorilor europene și universale în contextul cooperării în materie de securitate internă și externă, după 11 septembrie 2001;

E.  întrucât libertatea, securitatea și justiția sunt obiective care trebuie urmărite în paralel; întrucât, pentru a asigura libertatea și dreptatea, măsurile de securitate ar trebui deci să respecte întotdeauna democrația, statul de drept și drepturile fundamentale, în conformitate cu principiile necesității și proporționalității și să fie supuse unui control democratic adecvat și principiului răspunderii; întrucât în agenda europeană de securitate nu sunt tratate suficient aspectele care țin de justiție și de prevenire;

F.  întrucât o serie de cauze majore ale infracțiunilor, cum ar fi creșterea inegalității, sărăcia, violența rasială sau xenofobă și crimele motivate de ură, nu pot fi soluționate numai prin măsuri de securitate, ci trebuie tratate într-un context politic mai amplu, care să includă politici sociale, de ocupare a forței de muncă și politici educaționale, culturale și externe mai bune;

G.  întrucât dimensiunea preventivă a agendei europene de securitate este deosebit de importantă în această perioadă de creștere a inegalităților sociale și economice care subminează pactul social și exercitarea efectivă a drepturilor fundamentale și a libertăților publice; întrucât un element important al acestor politici de prevenire ar trebui să fie pe de o parte, măsurile alternative la pedeapsa cu închisoarea și, pe de altă parte, măsurile de reintegrare, în special pentru infracțiunile minore;

H.  întrucât, după expirarea perioadei de tranziție prevăzute în Protocolul 36 anexat la tratate, Comisia și Curtea de Justiție a Uniunii Europene au obținut puteri depline în ceea ce privește instrumentele juridice prevăzute în pilonul al treilea, extinzând răspunderea democratică și cea pentru drepturile fundamentale la măsurile adoptate care au jucat un rol important în configurarea spațiului de libertate, securitate și justiție;

I.  întrucât criminalitatea informatică și criminalitatea facilitată de folosirea internetului afectează securitatea cetățenilor din UE, piața internă și drepturile de proprietate intelectuală și prosperitatea Uniunii Europene; întrucât, de exemplu, botneturile, ca formă de criminalitate informatică, afectează concomitent milioane de calculatoare și mii de ținte;

J.  întrucât linia de demarcație dintre securitatea internă și externă este din ce în ce mai neclară, fapt care impune o cooperare mai strânsă și o coordonare mai bună între statele membre, care să conducă la o abordare globală și multidimensională;

K.  întrucât ar trebui să se acorde o atenție specială necesității de a acorda sprijin și protecție tuturor victimelor terorismului și ai criminalității de pe întreg teritoriul UE, aceasta constituind o parte importantă a Agendei privind securitatea,

1.  ia act de Agenda europeană de securitate pentru perioada 2015-2020, propusă de Comisie, și prioritățile stabilite în acest document; consideră că, în contextul provocărilor cu care se confruntă în prezent Uniunea Europeană, terorismul, extremismul violent, criminalitatea transfrontalieră organizată și criminalitatea informatică sunt cele mai grave amenințări ce impun acțiuni coordonate la nivel național, la nivelul UE și la nivel mondial; subliniază că agenda ar trebui structurată flexibil pentru a răspunde unor eventuale noi provocări în viitor;

2.  reiterează necesitatea de a găsi noi soluții pentru cauzele profunde ale criminalității, inclusiv inegalitatea, sărăcia și discriminarea; subliniază, de asemenea, necesitatea de a asigura resurse adecvate pentru lucrătorii sociali, ofițeri de poliție și magistrați locali și naționali, ale căror bugete au fost reduse în unele state membre;

3.  cere să se aibă în vedere menținerea unui echilibru adecvat între politicile de prevenire și măsurile de combatere, pentru a menține un cadru de libertate, securitate și justiție; subliniază că măsurile de securitate ar trebui aplicate întotdeauna în conformitate cu principiile statului de drept și cu protecția drepturilor fundamentale, cum ar fi dreptul la viață privată și la protecția datelor cu caracter personal, libertatea de exprimare și de asociere și dreptul la un proces echitabil; solicită, prin urmare, Comisiei ca la implementarea Agendei europene de securitate să țină seama în mod corespunzător de hotărârea recentă a Curții de Justiție referitoare la Directiva privind păstrarea datelor (hotărârea pronunțată în cauzele conexe C-293/12 și C-594/12), care cere ca toate instrumentele să respecte principiile proporționalității, necesității și legalității și să includă garanții adecvate privind răspunderea și căile de atac judiciare; invită Comisia să evalueze integral impactul acestei hotărâri asupra tuturor instrumentelor care implică păstrarea datelor pentru aplicarea legii;

4.  reamintește că, pentru a fi un actor credibil în promovarea drepturilor fundamentale atât pe plan intern, cât și pe plan extern, Uniunea Europeană trebuie să își fundamenteze politicile de securitate, lupta împotriva terorismului și a criminalității organizate, precum și parteneriatele sale cu țările terțe în domeniul securității pe o abordare cuprinzătoare care integrează toți factorii ce determină oamenii să se angajeze în acte de terorism sau în crima organizată și care, astfel integrează politicile economice și sociale care au fost elaborate și aplicate respectând pe deplin drepturile fundamentale și supuse controlului democratic și supravegherii judiciare, precum și unor evaluări aprofundate;

5.  salută alegerea Comisiei de a pune la bazele agendei principiile care vizează respectarea deplină a statului de drept și a drepturilor fundamentale (ce ar trebui garantate printr-o supraveghere judiciară adecvată), transparența, răspunderea și controlul democratic, o mai bună aplicare și implementare a instrumentelor juridice existente, o abordare mai integrată și transsectorială între agenții, precum și stabilirea unor legături mai puternice între aspectele interne și cele externe ale securității; invită Comisia și Consiliul să respecte cu strictețe aceste principii în implementarea agendei; subliniază că Parlamentul va acorda acestor principii un rol central atunci când va monitoriza implementarea agendei;

6.  salută faptul că agenda pune un accent deosebit pe drepturile fundamentale și, în special, angajamentul Comisiei de a evalua în mod strict orice măsură de securitate propusă, nu numai din perspectiva realizării obiectivelor stabilite, ci și din perspectiva respectării drepturilor fundamentale; subliniază că Comisia trebuie să implice în evaluarea sa toate organismele și agențiile relevante ale UE, în special Agenția pentru Drepturi Fundamentale, Autoritatea europeană pentru protecția datelor, Europol și Eurojust; cere Comisiei să furnizeze toate informațiile și întreaga documentație pentru această evaluare, pentru a permite Parlamentului să își exercite controlul democratic într-un mod eficient;

7.  reamintește, în acest sens, faptul că PE a condamnat măsurile care permit colectarea generalizată și sistematică de date cu caracter personal ale unor persoane nevinovate, având în vedere posibilele efecte negative asupra dreptului la un proces echitabil, nediscriminării, protecției vieții private și a datelor, libertății presei, libertății de gândire și de expresie și a libertății de întrunire și de asociere, și care prezintă un potențial însemnat de folosire abuzivă a informațiilor colectate împotriva adversarilor politici; își exprimă profunde îndoieli cu privire la utilitatea măsurilor de supraveghere în masă, deoarece adesea ele au o arie de aplicare prea vastă și ca urmare, produc prea multe rezultate fals pozitive și negative; avertizează cu privire la pericolul ca măsurile de supraveghere în masă să oculteze necesitatea de a investi în măsurile de aplicare a legii poate mai puțin costisitoare, mai eficiente și mai puțin intruzive;

8.  solicită statelor membre să se asigure că principiul interesului superior al copilului este respectat de întreaga legislație referitoare la securitate;

9.  constată că UE nu dispune de o definiție comună a „securității naționale”, ceea ce creează o excludere nedefinită în instrumentele juridice ale UE care conțin trimiteri la „securitatea națională”;

10.  consideră că, pentru ca cetățenii să aibă mai multă încredere în politicile de securitate, instituțiile și agențiile UE și statele membre trebuie să asigure transparența, răspunderea și controlul democratic în procesul de elaborare a politicilor și în implementarea acestora; salută intenția Comisiei de a prezenta în mod regulat Parlamentului și Consiliului informații actualizate despre implementarea agendei de securitate; își reafirmă intenția de a organiza exerciții de monitorizare periodice, în cooperare cu parlamentele naționale, vizând implementarea adecvată a agendei și progresele realizate; ia act cu interes de propunerea Comisiei de a înființa un forum consultativ de securitate a UE; cere ca acest forum să asigure o reprezentare echilibrată a tuturor părților interesate și așteaptă cu interes să primească mai multe informații detaliate despre acest forum, în special despre rolul său, sarcinile, componența și atribuțiile sale exacte, precum și implicarea Parlamentului European și a parlamentelor naționale în el;

11.  subliniază necesitatea de a îmbunătăți controlul democratic și supravegherea judiciară a serviciilor de informații ale statelor membre; constată că Parlamentul European, Curtea de Justiție și Ombudsmanul nu dispun de suficiente competențe pentru a desfășura un nivel eficient de supraveghere a politicilor europene de securitate;

12.  invită Comisia și Consiliul să elaboreze cât mai rapid o foaie de parcurs - sau un mecanism similar - pentru a asigura o implementare efectivă și operațională a agendei, să o prezinte Parlamentului și să înceapă aplicarea ei în următoarele șase luni; consideră că abordarea de tip „ciclul de politici ale UE” (cu identificarea și evaluarea amenințărilor și vulnerabilităților, stabilirea priorităților politice și elaborarea unor planuri operaționale strategice, implementarea efectivă cu factori determinanți clari, termene și rezultate, precum și evaluare) ar putea asigura coerența și continuitatea necesare în implementarea agendei, cu condiția ca Parlamentul să fie implicat în mod corespunzător în stabilirea priorităților politice și a obiectivelor strategice; așteaptă cu interes să discute mai aprofundat aceste chestiuni cu Comisia și Comitetul permanent pentru cooperarea operațională în materie de securitate internă (COSI);

13.  salută principiul fundamental al agendei de a aplica și implementa integral instrumentele existente în domeniul securității, înainte de a propune altele noi; reiterează necesitatea unui schimb mai rapid și mai eficient de date și de informații relevante, cu condiția unei protecții corespunzătoare a datelor și a unor garanții adecvate privind viața privată; regretă, însă, că, în pofida numeroaselor apeluri din partea Parlamentului, încă nu există o evaluare a eficacității instrumentelor existente ale UE - de asemenea, în contextul noilor amenințări la adresa securității cu care se confruntă UE - și a lacunelor rămase; consideră că acest exercițiu este necesar pentru a se asigura că politica europeană de securitate este eficientă, necesară, proporțională, coerentă și cuprinzătoare; invită Comisia să prezinte ca o măsură prioritară o astfel de evaluare operațională a instrumentelor, resurselor și fondurilor UE existente în domeniul securității interne, în conformitate cu foaia de parcurs pentru implementarea agendei; își reiterează apelul adresat Consiliului și Comisiei de a evalua în detaliu aplicarea măsurilor adoptate în domeniul securității interne înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, folosind procedura prevăzută la articolul 70 din TFUE;

14.  salută atenția acordată de Comisie gestionării frontierelor ca aspect esențial pentru prevenirea terorismului și a infracțiunilor transfrontaliere; subliniază că securitatea frontierelor ar trebui consolidată prin verificări sistematice în baze de date existente, cum ar fi SIS; salută angajamentul Comisiei de a prezenta propunerea sa revizuită privind frontierele inteligente până la începutul anului 2016;

15.  sprijină solicitarea Comisiei de a se adopta o abordare mai integrată și transsectorială între agenții și măsurile propuse pentru îmbunătățirea schimbului de informații și de bune practici și pentru intensificarea cooperării operaționale între statele membre și cu agențiile UE; își reiterează apelul pentru o mai bună utilizare a instrumentelor și bazelor de date existente, cum ar fi SIS și ECRIS, precum și a echipelor comune de anchetă; invită Comisia să ia toate măsurile necesare pentru a accelera încheierea acordurilor de lucru între agenții, aflate acum în discuție; constată cu regret că în agendă nu există suficiente măsuri concrete pentru consolidarea aspectelor care țin de justiție; cere integrarea și dezvoltarea mai amplă a tuturor aspectelor legate de cooperarea judiciară în chestiunile penale, inclusiv prin consolidarea drepturilor persoanelor suspectate și acuzate, a victimelor și martorilor și prin îmbunătățirea aplicării actualelor instrumente UE de recunoaștere reciprocă;

16.  sprijină în totalitate prioritatea Comisiei de a ajuta statele membre să dezvolte și mai mult încrederea reciprocă, să exploateze la maximum actualele instrumente pentru schimbul de informații și să încurajeze cooperarea transfrontalieră operațională între autoritățile competente; subliniază importanța unei astfel de cooperări transfrontaliere operaționale, în special în regiunile de frontieră;

17.  invită Comisia să prezinte o propunere legislativă de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1987/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind instituirea, funcționarea și utilizarea Sistemului de informații Schengen din a doua generație (SIS II)(7) , pentru a armoniza criteriile de alertă și pentru a face obligatorii alertele privind persoanele condamnate sau suspectate de terorism;

18.  salută anunțul Comisiei în care aceasta își face publică intenția de a evalua necesitatea și valoarea adăugată potențială ale unui sistem european de inventariere a evidențelor poliției (EPRIS) pentru a facilita accesul transfrontalier la informațiile deținute de evidențele polițienești naționale și sprijină pe deplin lansarea unui proiect-pilot prevăzut de un grup de state membre în vederea instituirii unor mecanisme de căutare transfrontalieră automată în evidențele naționale pe baza unui sistem de tip rezultat pozitiv/rezultat negativ („hit/no hit”); subliniază importanța accesului transfrontalier la informații, în special în regiunile de frontieră;

19.  subliniază importanța echipelor comune de anchetă (JIT) în anchetarea cazurilor specifice cu caracter transfrontalier și invită statele membre să recurgă cu mai multă regularitate la acest instrument eficace; invită Comisia să elaboreze propuneri privind un cadru juridic care ar permite înființarea unei JIT semi-permanente sau permanente pentru a investiga amenințările persistente, în special în regiunile de frontieră, cum sunt traficul de droguri, traficul de persoane și bandele de motocicliști;

20.  regretă faptul că instrumente ca indisponibilizarea și confiscarea bunurilor rezultate din activități cu caracter infracțional nu sunt deocamdată folosite în mod sistematic în toate cazurile transfrontaliere în care acest lucru ar fi adecvat și solicită statelor membre și Comisiei să își intensifice eforturile în acest domeniu;

21.  subliniază existența unui decalaj în ceea ce privește controlul democratic și juridic în cooperarea transfrontalieră dintre agențiile naționale de informații; își exprimă preocuparea cu privire la faptul că controlul democratic și juridic este sever obstrucționat de regula terțului privind accesul la documente;

22.  observă că granițele dintre securitatea externă și cea internă sunt tot mai neclare și salută, prin urmare, angajamentul Comisiei de a asigura sinergia între dimensiunea internă și externă a politicii de securitate; invită Comisia și statele membre să evalueze periodic impactul agendei asupra strategiei de securitate externă a UE și viceversa, inclusiv în ceea ce privește obligațiile legate de respectarea și promovarea libertăților și drepturilor fundamentale și a valorilor și principiilor democratice stabilite de convențiile și acordurile internaționale pe care acestea le-au ratificat sau le-au semnat; subliniază că este necesar să se consolideze în continuare legăturile, sinergiile și coerența dintre cele două dimensiuni, în special pentru abordarea noilor amenințări transversale hibride cu care se confruntă Europa, respectând totodată valorile și drepturile fundamentale ale Uniunii; invită Comisia să prezinte în mod regulat Parlamentului rapoarte cu privire la toate acțiunile viitoare menite să dezvolte legăturile dintre dimensiunile internă și externă ale politicii de securitate și la cooperarea sa cu țările terțe în domeniul securității, pentru ca Parlamentul să fie în măsură să își exercite dreptul de control democratic alături de parlamentele naționale;

23.  evidențiază importanța și oportunitatea realizării de către VP/ÎR a revizuirii strategice care este în curs de desfășurare, sarcină care i-a fost încredințată de Consiliul European în decembrie 2013 și care ar trebui să conducă la adoptarea unei noi strategii europene în materie de securitate; o amplă strategie care să includă chestiuni de politică externă și de securitate ar trebui să identifice și să descrie interesele, prioritățile și obiectivele UE, amenințările existente și pe cele în evoluție, provocările și oportunitățile, precum și instrumentele și mijloacele de care dispune UE pentru a le confrunta;

24.  solicită includerea în acordurile de cooperare cu țările terțe a unor clauze deosebit de ferme privind drepturile omului, în special în Africa de Nord și în regiunea Golfului în ceea ce privește cooperarea în materie de securitate; solicită reexaminarea cooperării cu țările nedemocratice ale căror rezultate în ceea ce privește respectarea drepturilor omului lasă de dorit;

25.  subliniază importanța esențială a eliminării cauzelor profunde ale conflictelor armate, extremismului și sărăciei din țările terțe, deoarece acestea reprezintă amenințări la adresa securității UE; îndeamnă Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), Comisia și statele membre să își intensifice eforturile pentru a susține statele incluzive, pluraliste și funcționale care dispun de o societate civilă puternică și viabilă și care sunt capabile să le asigure cetățenilor libertate, securitate, justiție și locuri de muncă;

26.  îndeamnă VP/ÎR să prezinte un proiect de poziție comună privind utilizarea dronelor înarmate în conformitate cu Rezoluția Parlamentului din 27 februarie 2014 referitoare la utilizarea dronelor înarmate(8);

27.  ia act de apelul urgent al Comisiei pentru finalizarea procedurilor în vederea adoptării Directivei privind registrul cu numele pasagerilor (PNR) european; își reafirmă angajamentul de a depune eforturi pentru finalizarea sa până la sfârșitul anului; subliniază că Directiva privind PNR ar trebui să respecte drepturile fundamentale și standardele în materie de protecție a datelor, inclusiv jurisprudența aplicabilă a Curții de Justiție, oferind totodată un instrument eficient la nivelul UE; invită Comisia să sprijine în continuare acest proces furnizând orice elemente suplimentare pertinente pentru necesitatea și proporționalitatea unei Directive privind PNR european; solicită ca orice propunere viitoare de creare de noi instrumente în domeniul securității, cum este PNR, să includă în mod sistematic mecanisme pentru schimbul de informații și cooperarea între statele membre;

28.  împărtășește opinia Comisiei privind importanța esențială a acțiunilor de sprijin legate de formare, cercetare și inovare și de activitatea importantă desfășurată de Colegiul European de Poliție (CEPOL) în acest domeniu; consideră că programele de formare și de schimb destinate funcționarilor responsabili cu aplicarea legii sunt deosebit de importante pentru sprijinirea în continuare a culturii europene în materie de aplicare a legii și a bunelor practici din acest domeniu; consideră că sunt necesare mai multe investiții în cercetarea și inovarea legate de securitate, inclusiv în domeniul prevenirii;

29.  arată că evoluția rapidă a situației securității necesită o abordare flexibilă, adaptivă și reactivă, dezvoltarea capacităților tehnice și reexaminarea periodică a acțiunilor prioritare stabilite în agendă; semnalează, în acest sens, că se poate recurge la articolul 222 din TFUE, potrivit căruia Consiliul European are obligația de a evalua periodic amenințările la adresa Uniunii, printre altele bazându-se pe evaluările existente ale amenințărilor realizate de statele membre și de Europol, și de a informa Parlamentul European și parlamentele naționale cu privire la rezultatul și la acțiunile subsecvente acestei evaluări;

Terorismul

30.  salută măsurile prevăzute în agendă în vederea combaterii terorismului și a finanțării activităților teroriste, a contracarării amenințării pe care o reprezintă resortisanții și rezidenții UE care se deplasează în străinătate în scopuri teroriste („combatanții străini”) și a prevenirii radicalizării; ia act de noua structură propusă a Centrului european de combatere a terorismului ce urmează să fie înființat în cadrul Europol și invită Comisia să clarifice în mai mare măsură rolul exact al acestuia, sarcinile, competențele și controlul, în special având în vedere necesitatea asigurării unui control democratic și juridic corespunzător la nivelurile adecvate, inclusiv prin revizuirea în curs a mandatului Europol; subliniază că schimbul intensificat de informații între statele membre este esențial în lupta împotriva terorismului și că acesta ar trebui să aibă loc pe o bază mai structurală;

31.  condamnă orice analiză care duce la confuzie între terorism, insecuritate, islam și migranți;

32.  reamintește, în lumina atacurilor teroriste recente care au avut loc la Bruxelles, Paris, Copenhaga și Saint-Quentin-Fallavier, că UE trebuie să acționeze de urgență pentru a evalua cu mai multă precizie amenințările la adresa securității UE și pentru a-și concentra atenția asupra domeniilor prioritare imediate în cadrul luptei împotriva terorismului: consolidarea securității frontierelor UE, consolidarea capacităților de semnalare a conținutului online și lupta împotriva traficului ilicit de arme de foc, precum și intensificarea schimbului de informații și a cooperării operaționale între autoritățile de aplicare a legii și serviciile de informații de la nivel național;

33.  reamintește că, pentru a combate rețelele teroriste și grupările de criminalitate organizată, este extrem de important să se asigure urmărirea și întreruperea fluxurilor financiare, inclusiv a fluxurilor financiare care se realizează în afara sistemului SWIFT; salută eforturile depuse pentru a asigura o participare echitabilă și echilibrată la Programul de urmărire a finanțărilor în scopuri teroriste (TFTP);

34.  subliniază că amenințarea terorismului intern în UE a atins noi niveluri periculoase din momentul în care fundamentaliștii islamici au cucerit zone din Siria și din Irak și au început o campanie de propagandă la nivel mondial pentru a găsi persoane care să-și unească forțele cu jihadiștii și care să efectueze atacuri în interiorul frontierelor UE;

35.  subliniază că, pentru înlăturarea amenințării reprezentate de combatanții străini și de teroriști în general, este necesară o abordare pe mai multe niveluri care implică abordarea cuprinzătoare a factorilor ce stau la baza fenomenului, precum radicalizarea, dezvoltarea coeziunii și incluziunii sociale și facilitarea reintegrării prin promovarea toleranței politice și religioase, analizarea și contrabalansarea instigărilor la comiterea de acte teroriste propagate online, împiedicarea plecărilor în vederea aderării la organizații teroriste, prevenirea și stoparea recrutărilor și angajărilor în conflicte armate, întreruperea sprijinului financiar acordat organizațiilor teroriste și persoanelor care doresc să li se alăture, asigurarea urmăririi penale ferme, dacă este cazul, și punerea la dispoziția autorităților de aplicare a legii a instrumentelor adecvate pentru a-și îndeplini sarcinile respectând pe deplin drepturile fundamentale;

36.  invită Comisia să elaboreze, împreună cu statele membre, o veritabilă strategie privind combatanții europeni – care lipsește în prezent din agenda de securitate – și în special acei combatanți care se întorc din zonele de conflict și doresc să părăsească organizațiile teroriste care i-au recrutat, manifestându-și dorința de a se reintegra în societate; consideră că ar trebui acordată o atenție specială situației tinerilor combatanți europeni;

37.  își reafirmă hotărârea de a asigura tragerea la răspundere, prin intermediul unor anchete deschise și transparente, a celor care se fac vinovați de încălcări masive ale drepturilor fundamentale sub pretextul luptei împotriva terorismului, în special în contextul transportului și menținerii ilegale în arest de către CIA a unor deținuți în țări europene; solicită protejarea celor care dezvăluie astfel de încălcări, cum sunt jurnaliștii și denunțătorii;

Radicalizarea

38.  este de acord că prevenirea radicalizării ar trebui să fie o prioritate pentru UE; regretă lipsa din agendă a unor măsuri mai concrete de combatere a radicalizării în Europa și solicită Comisiei să întreprindă acțiuni urgente și cuprinzătoare pentru a intensifica măsurile de prevenire a radicalizării și a extremismului violent, împiedicând propagarea ideologiilor extremiste și favorizând integrarea și incluziunea; invită Comisia să consolideze Rețeaua de sensibilizare cu privire la radicalizare (RAN), care reunește toți actorii importanți implicați în inițiative de combatere a radicalizării la nivel local, și să clarifice mandatul, sarcinile și sfera competențelor noului Centru de excelență propus al RAN; recomandă ca structura acestuia să includă și factori de decizie locali și naționali, pentru a asigura transpunerea în practică a recomandărilor elaborate de experți și de părțile interesate; solicită măsuri mai îndrăznețe de combatere a radicalizării pe internet și a utilizării site-urilor sau platformelor de socializare online pentru răspândirea ideologiilor radicale în Europa; salută înființarea unei Unități de semnalare a conținutului online în cadrul Europol, menită să sprijine statele membre în identificarea și eliminarea conținutul extremist violent de pe internet, cu cooperarea întreprinderilor din domeniu, și solicită Comisiei să asigure resursele suplimentare necesare pentru funcționarea acesteia; regretă lipsa unor măsuri concrete de consolidare a rolului internetului ca instrument de sensibilizare cu privire la radicalizare și, în special, de difuzare online a unor contradiscursuri, în mod proactiv, pentru a contracara propaganda teroristă;

39.  subliniază că o politică de securitate de succes trebuie să abordeze factorii ce stau la baza extremismului, precum radicalizarea, intoleranța și discriminarea, prin promovarea toleranței politice și religioase, dezvoltarea coeziunii și incluziunii sociale și facilitarea reintegrării;

40.  consideră că ar trebui elaborate studii de cercetare aprofundate și măsuri concrete, cu sprijinul financiar și operațional al Comisiei, pentru a promova și a împărtăși cu toți cetățenii europeni, prin intermediul unor canale de comunicare eficace, valorile noastre comune de toleranță, pluralism, respectarea libertății de exprimare și de conștiință și a drepturilor noastre fundamentale în general; consideră că agenda ar trebui să sublinieze, de asemenea, necesitatea combaterii concepțiilor greșite privind religiile, în special islamul, care nu joacă, în sine, niciun rol în radicalizare și terorism;

41.  își exprimă preocuparea în legătură cu recenta creștere, inclusiv pe internet, a numărului de incidente infracționale motivate de ură cărora le cad victime cetățeni europeni; solicită statelor membre să își protejeze cetățenii de atacuri viitoare și să împiedice incitarea la ură și orice act de intoleranță bazat pe origine, credință sau religie, inclusiv prin activități educative destinate tinerilor și prin promovarea unui dialog incluziv;

Criminalitatea organizată

42.  este de acord că traficul de persoane reprezintă un fenomen care e necesar să fie combătut mai eficace la nivel european; respinge însă cu fermitate orice legătură între migrația ilegală și terorism; atrage atenția asupra faptului că lipsa unor căi legale de acces în UE pentru a solicita protecție generează o cerere constantă de căi ilegale, punând astfel în pericol migranții vulnerabili care au nevoie de protecție internațională;

43.  subliniază gravitatea criminalității organizate din domeniul traficului de persoane; atrage atenția asupra gradului extrem de violență și brutalitate la care este supus de către infractori acest grup deosebit de vulnerabil; salută cadrul existent și își exprimă acordul față de nevoia unei strategii post-2016 care să implice Europol și Eurojust, cu cunoștințele lor specifice din acest domeniu;

44.  recunoaște că lupta împotriva criminalității organizate necesită o acțiune europeană fermă; sprijină hotărârea Comisiei de a combate acest fenomen; invită Comisia, în special, să stabilească o cooperare strânsă în combaterea traficului de persoane, dar și o cooperare cu țările terțe pentru a împiedica traficul de migranți, astfel încât să se evite noi tragedii în Mediterana;

45.  subliniază că ar trebui să se acorde mai multă atenție evoluțiilor criminalității organizate transfrontaliere în ceea ce privește traficul de arme, traficul de persoane și producția și vânzarea de droguri; constată cu satisfacție că agenda recunoaște caracterul dinamic al problemei drogurilor și, în special, legătura acesteia cu criminalitatea organizată și amenințarea tot mai mare pe care o reprezintă inovarea pieței în ceea ce privește producția și vânzarea drogurilor noi, dar și a celor consacrate; subliniază că este necesar ca pachetul legislativ propus privind substanțele psihoactive noi să fie adoptat rapid și îndeamnă Consiliul să facă progrese în acest sens;

46.  consideră că, pe lângă instrumentele UE de combatere a criminalității organizate și terorismului, o agendă europeană de securitate ar trebui să includă mecanisme de protecție pentru victimele acestor infracțiuni grave, în scopul de a preveni victimizări ulterioare; observă că protecția victimelor ar trebui considerată un instrument important de combatere a criminalității organizate și terorismului, deoarece transmite celor care săvârșesc astfel de fapte un mesaj clar că societatea nu va ceda în fața violenței și că va garanta întotdeauna protecția victimelor și a demnității acestora;

Criminalitatea informatică

47.  subliniază că organizațiile teroriste și grupurile infracționale organizate folosesc într-o măsură tot mai mare spațiul cibernetic pentru a facilita toate formele de criminalitate și că criminalitatea informatică și criminalitatea facilitată de mijloacele informatice reprezintă o amenințare majoră la adresa cetățenilor și a economiei UE; observă că, în era digitală, criminalitatea informatică impune o nouă abordare a cooperării judiciare și în materie de aplicare a legii; semnalează că noile evoluții tehnologice măresc impactul criminalității informatice, în ceea ce privește amploarea și rapiditatea, și solicită, prin urmare, Comisiei să efectueze o analiză aprofundată a competențelor autorităților judiciare și de aplicare a legii, precum și a capacităților legale și tehnice ale acestora, atât online, cât și offline, pentru a le permite să combată criminalitatea informatică în mod eficace, subliniind totodată că toate măsurile de punere în aplicare trebuie să respecte cu strictețe drepturile fundamentale, să fie necesare și proporționale și să fie conforme cu dreptul UE și cu dreptul național; solicită, în special, Comisiei să se asigure că dreptul de a folosi criptarea rămâne intact în toată Uniunea Europeană și că, deși interceptarea comunicațiilor în cadrul unei anchete a poliției sau al unei proceduri judiciare poate fi întotdeauna posibilă dacă este aprobată de autoritățile judiciare competente, statele membre nu vor aplica nicio măsură care să aducă atingere dreptului persoanelor de a folosi criptarea; solicită Comisiei să aloce Unității de semnalare a conținutului online a Europol resursele suplimentare necesare pentru funcționare, mai degrabă decât să recurgă la redistribuirea internă a posturilor, inclusiv a personalului Centrului european de combatere a criminalității informatice (EC3), care nu trebuie să rămână cu personal insuficient;

48.  subliniază importanța esențială a cercetării și inovării pentru a menține UE la curent cu evoluția nevoilor de securitate; evidențiază importanța unei industrii de securitate competitive a UE pentru a contribui la autonomia UE în materie de securitate; își reiterează solicitarea pentru o autonomie îmbunătățită a UE în ceea ce privește securitatea informatică și reamintește că este necesar să se aibă în vedere servicii și dispozitive de securitate produse în UE pentru infrastructura și serviciile publice esențiale;

49.  invită Comisia să lanseze o campanie proporțională de sensibilizare și pregătire în fața riscurilor legate de criminalitatea informatică gravă, pentru a îmbunătăți reziliența la atacurile cibernetice;

50.  salută activitatea desfășurată de EC3 pentru combaterea formelor grave și transnaționale de criminalitate informatică și a criminalității facilitate de mijloacele informatice; subliniază rolul-cheie jucat de EC3 în sprijinirea statelor membre, în special în lupta împotriva exploatării sexuale a minorilor; reiterează anunțurile formulate de Comisie privind dotarea EC3 cu experții și bugetul necesar pentru a consolida acele zone ale cooperării europene care nu au fost abordate de la înființarea sa în 2013;

51.  solicită Comisiei să efectueze o evaluare completă a măsurilor existente legate de combaterea exploatării sexuale a copiilor online, să analizeze dacă sunt necesare instrumente legislative suplimentare și să examineze dacă Europol dispune de suficiente resurse și cunoștințe de specialitate și de suficient personal pentru a putea gestiona această crimă oribilă;

Finanțarea

52.  regretă faptul că proiectul de buget al Comisiei pe 2016 prevede o majorare a bugetului Europol de doar circa 1,5 milioane EUR, ceea ce nu îi asigură resursele necesare pentru a înființa, conform planificării din agendă, un Centru european de combatere a terorismului și o Unitate de semnalare a conținutului online;

53.  salută declarația prim-vicepreședintelui Comisiei, Frans Timmermans, din Parlamentul European, potrivit căreia Comisia va adapta resursele financiare disponibile la prioritățile agendei; subliniază încă o dată, în acest sens, că este important să se asigure că agențiile UE competente în domeniu dispun de resursele umane și financiare adecvate pentru a-și îndeplini sarcinile actuale și viitoare potrivit agendei; intenționează să verifice îndeaproape transpunerea în practică și să evalueze nevoile viitoare ale Fondului pentru securitate internă la nivelul UE și la nivel național;

o
o   o

54.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale.

(1) JO L 150, 20.5.2014, p. 93
(2) JO C 168 E, 14.6.2013, p. 45.
(3) Texte adoptate, P7_TA(2014)0173.
(4) Texte adoptate, P7_TA(2014)0230.
(5) Texte adoptate, P8_TA(2014)0102.
(6) Texte adoptate, P8_TA(2015)0032.
(7) JO L 381, 28.12.2006, p. 4.
(8) P7_TA(2014)0172.


Situația din Yemen
PDF 273kWORD 94k
Rezoluţia Parlamentului European din 9 iulie 2015 referitoare la situația din Yemen (2015/2760(RSP))
P8_TA(2015)0270RC-B8-0680/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Yemen,

–  având în vedere declarația din 26 martie 2015 a Vicepreședintelui Comisiei Europene/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), Federica Mogherini, referitoare la situația din Yemen,

–  având în vedere declarația comună din 1 aprilie 2015 a VP/ÎR, Federica Mogherini, și a comisarului pentru ajutor umanitar și gestionarea crizelor, Christos Stylianides, privind impactul conflictelor din Yemen,

–  având în vedere declarația comună din 11 mai 2015 a VP/ÎR, Federica Mogherini, și a comisarului pentru ajutor umanitar și gestionarea crizelor, Christos Stylianides, privind armistițiul propus în Yemen,

–  având în vedere declarația comună din 3 iulie 2015 a VP/ÎR, Federica Mogherini, și a comisarului pentru ajutor umanitar și gestionarea crizelor, Christos Stylianides, privind criza din Yemen,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 20 aprilie 2015 referitoare la Yemen,

–  având în vedere Rezoluțiile 2014 (2011), 2051 (2012), 2140 (2014), 2201 (2015) și 2216 (2015) ale Consiliului de Securitate al ONU,

–  având în vedere declarația din 24 mai 2015 a copreședinților celei de-a 24-a reuniuni la nivelul Consiliului mixt și la nivel ministerial CCG-UE (Consiliul de Cooperare al Golfului – Uniunea Europeană),

–  având în vedere declarația de presă a Consiliului de Securitate al ONU din 25 iunie 2015 cu privire la situația din Yemen,

–  având în vedere Acordul de pace și de parteneriat național din 21 septembrie 2014, rezultatele Conferinței pentru Dialog Național din 25 ianuarie 2014 și inițiativa Consiliul de Cooperare al Golfului din 21 noiembrie 2011,

–  având în vedere Carta Organizației Națiunilor Unite,

–  având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât actuala criză din Yemen este rezultatul eșecului unor guverne succesive de a îndeplini aspirațiile legitime ale poporului yemenit către democrație, dezvoltare economică și socială, stabilitate și securitate; întrucât acest eșec a creat premisele pentru izbucnirea unui conflict violent, ca urmare a imposibilității de a forma un guvern favorabil incluziunii și care să fie dispus să împartă puterea în mod echitabil, precum și a ignorării sistematice a numeroaselor tensiuni tribale din țară, a insecurității răspândite și a blocajului economic;

B.  întrucât actualul conflict din Yemen s-a extins la 20 din cele 22 de provincii; întrucât, conform ultimelor cifre consolidate furnizate de Organizația Mondială a Sănătății (OMS), în perioada 19 martie - 5 mai 2015, cel puțin 1 439 de persoane au fost ucise, iar 5 951 rănite, o mare parte a acestora fiind civili; întrucât peste 3 000 de persoane au fost ucise și peste 10 000 rănite de la izbucnirea ostilităților;

C.  întrucât Yemenul este una dintre cele mai sărace țări din Orientul Mijlociu, fiind afectată de rate mari ale șomajului și analfabetismului, precum și de absența unor servicii de bază; întrucât, în prezent, 20 de milioane de oameni au nevoie de asistență umanitară, inclusiv, conform estimărilor, 9,4 milioane de copii yemeniți, peste 250 000 refugiați și 335 000 persoane strămutate intern;

D.  întrucât evoluția recentă a situației prezintă riscuri grave pentru stabilitatea regiunii, în special cea din Cornul Africii, Marea Roșie și Orientul Mijlociu în general;

E.  întrucât, la 26 martie 2015, o coaliție condusă de Arabia Saudită și incluzând Bahrainul, Egiptul, Kuweitul, Quatarul, Sudanul și Emiratele Arabe Unite, a lansat, la cererea președintelui Yemenului, Abd-Rabbu Mansour Hadi, o operațiune militară în Yemen împotriva rebelilor Houthi; întrucât, potrivit relatărilor, această coaliție folosește bombe cu dispersie interzise la nivel internațional, acest fapt fiind în prezent investigat de către Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului;

F.  întrucât numărul mare de victime civile din Yemen a fost cauzat de grupările armate Houthi și de forțele afiliate, inclusiv prin utilizarea de muniții antiaeriene, care detonează după aterizare în zone populate, ucigând și mutilând populația civilă;

G.  întrucât, în câteva ocazii, atacurile aeriene din Yemen ale coaliției militare conduse de Arabia Saudită au ucis civili, încălcând dreptul umanitar internațional, care impune luarea tuturor măsurilor posibile pentru a preveni victimele în rândul civililor sau a reduce la minimum numărul acestora;

H.  întrucât, pe lângă atacurile aeriene, Arabia Saudită a impus o blocadă navală asupra Yemenului, care a avut efecte dramatice asupra populației civile, 22 de milioane de persoane – aproape 80 % din populație – având, în prezent, nevoie urgentă de alimente, apă și materiale medicale;

I.  întrucât, la 15 iunie 2015, în perspectiva negocierilor pentru pace sub egida ONU, Secretarul General al ONU, Ban Ki‑moon, a făcut un apel pentru un nou armistițiu umanitar de cel puțin două săptămâni în perioada Ramadanului pentru a permite acordarea de asistență indispensabilă tuturor yemeniților aflați în dificultate, dar nu s-a ajuns la niciun acord; întrucât, la 19 iunie 2015, părțile aflate în conflict în Yemen nu au ajuns la un acord de încetare a focului în cursul discuțiilor diplomatice mediate de trimisul special al ONU, Ismail Ould Cheikh Ahmed;

J.  întrucât, la 30 iunie 2015, aproximativ 1 200 de deținuți, printre care și suspecți Al-Qaida, au evadat din închisoarea centrală din orașul Taiz; întrucât aproximativ 300 de deținuți evadaseră deja în aprilie 2015 dintr-o altă închisoare din provincia Hadramout; întrucât, în Yemen, au avut loc atacuri teroriste, precum atacurile din 17 iunie 2015 din Sanaa, inclusiv asupra a trei moschei, care s-au soldat cu o serie de morți și răniți;

K.  întrucât, la 1 iulie 2015, ONU a declarat Yemenul drept urgență de gradul trei, cel mai ridicat dintre toate; întrucât, în cadrul planului de urgență, ONU va încerca să ajute 11,7 milioane de oameni aflați în situația cea mai disperată; întrucât sistemul sanitar se află, se pare, în fața unui „colaps iminent”, pe fondul închiderii a 160 de unități medicale din cauza insecurității și a lipsei de combustibil și materiale;

L.  întrucât 15,9 milioane de persoane din Yemen au nevoie de asistență umanitară; întrucât, din cauza condițiilor actuale de insecuritate generalizată, majoritatea copiilor vulnerabili nu vor avea acces la hrană și îngrijiri de sănătate;

M.  întrucât 9,9 milioane de copii au fost afectați în mod grav de conflict, 279 fiind uciși și 402 răniți din martie 2015 și până în prezent; întrucât cel puțin 1,8 milioane de copii nu mai au acces la învățământ pe fondul închiderii unităților școlare din cauza conflictului, aceștia confruntându-se cu riscul crescut de a fi recrutați sau folosiți de grupările armate sau de a fi supuși altor forme de abuzuri; întrucât, potrivit UNICEF, copiii reprezintă aproape o treime din totalul luptătorilor din Yemen, cel puțin 140 fiind recrutați numai în perioada 26 martie - 24 aprilie 2015; întrucât, în 2014, s-a confirmat că 156 de copii au fost recrutați și folosiți de grupurile armate; întrucât în 2015 numărul lor se dublase deja;

N.  întrucât UNICEF estimează că peste un milion de copii cu vârste mai mici de cinci ani sunt expuși riscului de subnutriție acută și alte 1,2 milioane de copii cu vârste mai mici de cinci ani sunt expuși riscului de subnutriție moderată;

O.  întrucât sistemul de sănătate este în pragul colapsului, serviciile de vaccinare fiind întrerupte, ceea ce, potrivit estimărilor, pune în pericol de îmbolnăvire cu rujeolă 2,6 milioane de copii cu vârste sub 15 ani și alte 2,5 milioane în pericol de îmbolnăvire cu diaree, boli care pot fi fatale și care se răspândesc rapid în perioadele de conflicte și strămutări; întrucât se înregistrează din ce în ce mai multe cazuri de febră Denga, tratamentele pentru boli cronice lipsesc, iar medicamentele și personalul medical nu pot ajunge la persoanele aflate în dificultate;

P.  întrucât rezervele de combustibil ale țării se epuizează rapid, iar acest lucru afectează deja grav distribuirea ajutorului și va conduce în curând la o penurie a apei care va pune vieți în pericol, deoarece Yemenul este în întregime dependent de pompele de adâncime alimentate cu combustibil pentru aprovizionarea cu apă;

Q.  întrucât Yemenul este, de asemenea, direct afectat de criza umanitară din Cornul Africii, având în vedere că peste 250 000 de refugiați, cei mai mulți din Somalia, sunt imobilizați pe teritoriul țării și trăiesc în condiții precare; întrucât, în plus, conform estimărilor guvernamentale, în Yemen se află aproximativ un milion de imigranți etiopieni;

R.  întrucât, ca urmare a gradului de securitate din ce în ce mai scăzut, organizațiile umanitare au deplasat cea mai mare parte a personalului internațional în afara țării; întrucât puține organizații reușesc încă să funcționeze în Yemen, iar activitățile lor sunt puternic limitate;

S.  întrucât Al-Qaida în Peninsula Arabică (AQAP) a putut să beneficieze de deteriorarea situației politice și de securitate din Yemen, extinzându-și prezența și crescând numărul și amploarea atacurilor sale teroriste;

T.  întrucât așa-numitul Stat Islamic (IS) / Da’esh s-a stabilit în Yemen și a desfășurat atacuri teroriste împotriva unor moschei șiite, care s-au soldat cu moartea a sute de persoane; întrucât se așteaptă ca atât AQAP, cât și IS/Da’esh să exploateze vidul de securitate din Yemen pentru a-și consolida capacitățile și a organiza atacuri împotriva forțelor de securitate yemenite, a rebelilor Houthi și a oricărei forme de prezență occidentală;

U.  întrucât escaladarea conflictului armat amenință patrimoniul cultural al Yemenului; întrucât, la 2 iulie 2015, Comitetul patrimoniului mondial a inclus două situri din Yemen pe lista patrimoniului mondial aflat în pericol: orașul vechi Sana’a și orașul vechi fortificat Shibam;

V.  întrucât UE a impus un embargo asupra armelor și sancțiuni specifice suplimentare împotriva unui lider Houthi și împotriva fiului fostului președinte Ali Abdullah Saleh; întrucât alți doi membri ai mișcării Houthi, precum și fostul președinte fac obiectul acelorași restricții începând din decembrie 2014;

W.  întrucât în 2015 Direcția Generală Ajutor Umanitar și Protecție Civilă (ECHO) din cadrul Comisiei a alocat 25 de milioane EUR pentru a acorda asistență comunităților de pe întreg teritoriul yemenit afectate de malnutriție acută, conflict și strămutare forțată; întrucât în 2014 totalul fondurilor UE destinate ajutorului umanitar pentru Yemen, adică fondurile combinate din partea statelor membre și a Comisiei, s-a ridicat la 100,8 milioane EUR, din care 33 de milioane EUR au provenit de la ECHO;

X.  întrucât apelul umanitar revizuit al ONU a solicitat 1,6 miliarde USD, dar numai aproximativ 10 % din această sumă a fost finanțată până în prezent,

1.  este profund preocupat de situația politică, de securitate și umanitară care se deteriorează cu rapiditate în Yemen; îndeamnă toate părțile beligerante să înceteze imediat să folosească violența; transmite condoleanțe familiilor victimelor; subliniază că UE și-a reafirmat angajamentul de a continua să sprijine Yemenul și populația acestuia;

2.  își reafirmă sprijinul ferm în favoarea unității, a suveranității, a independenței și a integrității teritoriale a Yemenului și este alături de poporul yemenit;

3.  condamnă acțiunile unilaterale destabilizatoare și violente întreprinse de milițiile Houthi și de unitățile militare loiale fostului președinte Saleh; condamnă, de asemenea, atacurile aeriene ale coaliției conduse de Arabia Saudită și blocada navală pe care aceasta a impus-o Yemenului, care au dus la mii de morți, au destabilizat Yemenul într-o măsură și mai mare, au creat condiții mai favorabile pentru expansiunea unor organizații teroriste și extremiste cum ar fi IS/Da’esh și AQAP, precum și au exacerbat o situație umanitară deja critică;

4.  cere tuturor părților din Yemen, în special rebelilor Houthi, să facă eforturi pentru soluționarea divergențelor prin dialog și consultare; face apel la toți actorii regionali să dialogheze constructiv cu părțile din Yemen pentru a oferi posibilitatea unei dezamorsări a crizei și pentru a se evita extinderea instabilității regionale; îndeamnă toate părțile să nu vizeze cu tiruri de obuz sau atacuri aeriene siturile și clădirile ce aparțin patrimoniului cultural și să nu utilizeze aceste locuri în scopuri militare;

5.  salută faptul că UE și-a reafirmat angajamentul ferm și hotărârea de a aborda problema amenințării pe care o reprezintă grupările extremiste și teroriste, cum ar fi AQAP, și de a le împiedica să profite și mai mult de situația actuală;

6.  condamnă toate formele de violență și toate încercările și amenințările de utilizare a violenței pentru intimidarea participanților la consultările sub egida ONU; subliniază că dialogul politic integrator mediat de ONU trebuie să fie un proces condus de yemeniți, menit să intermedieze o soluție politică la criza din Yemen bazată pe consens, în conformitate cu inițiativa CCG și mecanismul de punere în aplicare a acesteia, cu rezultatele amplei Conferințe pentru Dialog Național, cu Acordul de pace și de parteneriat național și cu rezoluțiile relevante ale Consiliului de securitate al ONU;

7.  condamnă în termenii cei mai fermi cu putință atacurile teroriste comise de ISIS/Da’esh împotriva moscheilor șiite din Sana’a și Saada, în care au murit și au fost rănite sute de persoane, precum și răspândirea ideologiei sectare extreme care stă la baza acestor acțiuni criminale;

8.  este alarmat de abilitatea AQAP de a beneficia de deteriorarea situației politice și de securitate din Yemen; îndeamnă toate părțile la conflict să își manifeste angajamentul ferm și voința de a lupta împotriva grupărilor extremiste și teroriste, cum ar fi ISIS/Da’esh și AQAP, ca o chestiune de maximă prioritate;

9.  condamnă recrutarea și folosirea copiilor de către părțile implicate în conflict;

10.  își exprimă susținerea deplină pentru eforturile depuse de ONU și de Trimisul special al Secretarului General al ONU în Yemen, Ismail Ould Cheikh Ahmed, în vederea intermedierii unor negocieri de pace între părți; sprijină eforturile Omanului în vederea obținerii unui acord de încetare a focului între milițiile Houthi și forțele loiale guvernului din Yemen ca un prim pas către o soluție politică negociată;

11.  subliniază că nu poate exista decât o soluție politică, favorabilă incluziunii și negociată a conflictului; solicită, prin urmare, tuturor părților yemenite să conlucreze în vederea soluționării divergențelor prin dialog, compromis și partajarea puterii, care să conducă la formarea unui guvern de unitate națională pentru a restaura pacea, a evita colapsul economic și financiar și a aborda catastrofa umanitară;

12.  solicită o încetare a focului umanitară, care să permită acordarea urgentă a unei asistențe vitale populației yemenite; solicită tuturor părților să faciliteze acordarea urgentă de asistență umanitară în toate regiunile Yemenului, precum și accesul rapid, sigur și neîngrădit al actorilor din domeniul umanitar la persoanele care au nevoie de asistență umanitară, inclusiv medicală, în conformitate cu principiile imparțialității, neutralității și independenței; reamintește, de asemenea, că este esențial să se faciliteze și mai mult accesul navelor comerciale în Yemen;

13.  solicită tuturor părților să respecte legislația umanitară internațională, precum și legislația internațională privind drepturile omului, să asigure protecția civililor, să nu atace în mod direct infrastructura civilă, mai ales cea medicală și sistemele de aprovizionare cu apă, să nu utilizeze clădirile civile în scopuri militare și să conlucreze urgent cu ONU și organizațiile de ajutor umanitar pentru a acorda asistență persoanelor care au nevoie de ajutor;

14.  subliniază necesitatea unei acțiuni umanitare coordonate sub egida ONU și cere tuturor țărilor să contribuie la satisfacerea necesităților umanitare; solicită comunității internaționale să răspundă cu finanțări la apelul umanitar revizuit al ONU;

15.  cere o anchetă internațională independentă cu privire la toate presupusele încălcări ale drepturilor internaționale ale omului și ale dreptului umanitar internațional;

16.  constată progresele înregistrate de Comisia de redactare a Constituției și solicită o constituție incluzivă și transparentă, care să împlinească aspirațiile legitime ale poporului yemenit și să reflecte rezultatele Conferinței pentru Dialog Național, precum și să se organizeze un referendum cu privire la proiectul de constituție și alegeri generale prompte, pentru a evita deteriorarea în continuare a situației umanitare și de securitate în Yemen;

17.  reamintește faptul că libertatea religioasă și a convingerilor este un drept fundamental și condamnă în mod ferm orice act de violență sau de discriminare pe motive de religie și convingeri în Yemen; își reafirmă sprijinul pentru orice inițiativă de promovare a dialogului și a respectului reciproc dintre comunitățile religioase și alte comunități; îndeamnă toate autoritățile religioase să promoveze toleranța și să ia inițiative împotriva urii, a sectarismului, precum și a radicalizării violente și extremiste;

18.  solicită VP/ÎR ca, împreună cu statele membre, să încerce, în regim de urgență, să obțină sprijin în cadrul ONU pentru un amplu plan internațional care să asigure aprovizionarea cu apă a Yemenului, deoarece o astfel de măsură ar putea fi esențială pentru finalizarea cu succes a unui eventual proces de pace și pentru furnizarea unei perspective pentru ca populația să fie capabilă să îmbunătățească agricultura, să se hrănească și să reconstruiască țara;

19.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al ONU, Secretarului General al Consiliului de Cooperare al Golfului, Secretarului General al Ligii Statelor Arabe și guvernului Yemenului.


Provocările de securitate în regiunea Orientului Mijlociu și a Africii de Nord și perspectivele de stabilitate politică
PDF 403kWORD 178k
Rezoluţia Parlamentului European din 9 iulie 2015 referitoare la provocările de securitate în regiunea Orientului Mijlociu și a Africii de Nord și perspectivele de stabilitate politică (2014/2229(INI))
P8_TA(2015)0271A8-0193/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 8 și 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–  având în vedere Acordul de parteneriat și cooperare dintre Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Irak, pe de altă parte, precum și poziția sa din 17 ianuarie 2013 cu privire la respectivul acord(1),

–  având în vedere Strategia europeană de securitate din 12 decembrie 2003 și Declarația Consiliului din 11 decembrie 2008 privind consolidarea capacităților,

–  având în vedere Comunicarea comună din 8 martie 2011 a Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și a Comisiei privind parteneriatul pentru democrație și prosperitate partajată cu țările sud-mediteraneene (COM(2011)0200),

–  având în vedere parteneriatul Deauville lansat de G8 cu ocazia summitului șefilor de stat și de guvern de la Deauville din 21 mai 2011,

–  având în vedere Comunicarea comună din 25 mai 2011 a Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și a Comisiei, intitulată „Un răspuns nou în contextul schimbărilor din țările vecine” (COM(2011)0303),

–  având în vedere Comunicarea comună din 6 februarie 2015 a Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politica de securitate și a Comisiei Europene intitulată „Elemente pentru o strategie regională a UE pentru Siria și Irak, precum și pentru amenințarea pe care o reprezintă Da’esh” (JOIN(2015)0002),

–  având în vedere declarația adoptată cu ocazia celei de a treia reuniuni a miniștrilor de externe din Uniunea Europeană și din Liga Statelor Arabe, desfășurată la Atena, la 11 iunie 2014, precum și memorandumul de înțelegere semnat la Bruxelles la 19 ianuarie 2015, între Serviciul European de Acțiune Externă și Secretariatul General al Ligii Statelor Arabe (LSA),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 30 august 2014 referitoare la Irak și Siria,

–  având în vedere concluziile Conferinței internaționale privind pacea și securitatea în Irak, desfășurată la Paris, la 15 septembrie 2014,

–  având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe din 17 noiembrie 2014 privind procesul de pace din Orientul Mijlociu,

–  având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe din 15 decembrie 2014 privind o strategie regională a UE pentru Siria și Irak,

–  având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe din 9 februarie 2015 privind combaterea terorismului,

–  având în vedere Rezoluția sa din 24 martie 2011 referitoare la relațiile Uniunii Europene cu Consiliul de Cooperare al Golfului(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 martie 2011 referitoare la abordarea UE privind Iranul(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 decembrie 2011 referitoare la revizuirea politicii europene de vecinătate(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 mai 2012 intitulată ,,Comerțul, promotor al schimbării: strategie pentru politica comercială și de investiții a Uniunii Europene în sudul bazinului mediteranean în urma revoluțiilor din lumea arabăˮ(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 martie 2014 referitoare la Arabia Saudită, la relațiile sale cu UE și la rolul său în Orientul Mijlociu și Africa de Nord(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 18 septembrie 2014 referitoare la situația din Irak și Siria și la ofensiva grupării Statul Islamic, inclusiv la persecutarea minorităților(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 ianuarie 2015 referitoare la situația din Libia(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 februarie 2015 referitoare la criza umanitară din Irak și Siria, în special în contextul Statului Islamic(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 martie 2015 referitoare la relațiile dintre Uniunea Europeană și Liga Statelor Arabe în ceea ce privește cooperarea pentru combaterea terorismului(10),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 martie 2015 referitoare la atacurile și răpirile recente comise de ISIS/Daesh în Orientul Mijlociu, în special asupra asirienilor(11),

–  având în vedere concluziile reuniunii reprezentanților municipalităților libiene din 23 martie 2015 de la Bruxelles, convocată de Misiunea Organizației Națiunilor Unite în Libia și găzduită de Uniunea Europeană,

–  având în vedere reuniunea miniștrilor afacerilor externe ai țărilor UE și sud-mediteraneene, organizată de Spania, de Președinția letonă și de UE pentru a discuta viitorul politicii europene de vecinătate, care a avut loc la Barcelona la 13 aprilie 2015,

–  având în vedere rezoluțiile 2139, 2165 și 2191 din 2014 ale Consiliului de Securitate al ONU care autorizează accesul transfrontalier și peste liniile de demarcație pentru ONU și partenerii săi, în scopul furnizării de ajutor umanitar în Siria fără consimțământul statului,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitate de gen (A8-0193/2015),

A.  întrucât conflictele din Siria, Irak, Yemen și Libia și tensiunile din ce în ce mai mari din regiunea Orientului Mijlociu și a Africii de Nord sunt surse majore de destabilizare a regiunii; întrucât există o joncțiune între frontul din Sahel și frontul din Orientul Mijlociu în lupta împotriva terorismului, iar aceste fronturi sunt aproape de zona sensibilă din Cornul Africii; întrucât consecințele unei astfel de situații pentru securitatea întregii regiuni sunt dezastruoase deoarece afectează permanent dezvoltarea lor politică și economică, infrastructurile critice și coeziunea demografică din regiune; întrucât aceste evoluții dau naștere la riscuri grave pentru securitatea europeană, pentru cetățenii și interesele Europei; întrucât există un număr mare de victime civile și acte de teroare împotriva civililor; întrucât s-au înregistrat grave încălcări ale drepturilor omului și ale dreptului umanitar, în special împotriva minorităților etnice și religioase; întrucât aceste conflicte au creat o gravă criză umanitară, deplasări masive de populație și creează dificultăți enorme pentru refugiați și comunitățile lor gazdă; întrucât există dificultăți persistente în formularea unei strategii coerente pentru soluționarea conflictelor și în stabilirea unei baze legitime și solide pentru un dialog incluziv cu diferitele părți implicate;

B.  întrucât trebuie analizate acțiunile UE în regiunea MENA în contextul consecințelor revoltelor arabe în țările respective, al situației noi și complexe create astfel și al necesității imperative a combaterii ISIS și a altor organizații teroriste; întrucât trebuie intensificată presiunea asupra regimurilor autoritare pentru ca acestea să adopte politici incluzive; întrucât stabilizarea regiunii nu este numai o problemă de securitate, ci și una de natură economică, politică și socială, care impune Uniunii și statelor sale membre elaborarea de politici și dezvoltarea unei cooperări strategice, globale și multidimensionale cu actorii regionali, pe termen mediu și lung;

C.  întrucât organizația teroristă ISIL/Da’esh a lansat campanii sistematice de purificare etnică în nordul Irakului și în Siria, comițând crime de război împotriva minorităților etnice și religioase, printre care execuții sumare în masă și răpiri; întrucât ONU a declarat deja că au avut loc asasinate selective, convertiri forțate, răpiri, vânzări ale femeilor, folosirea femeilor și a copiilor ca sclavi, recrutarea copiilor pentru atentate sinucigașe cu bombă, precum și abuzuri sexuale și fizice și acte de tortură; întrucât comunitățile creștine, yazide, turkmene, shabak, kaka’i, sabiane și șiite, precum și mulți musulmani arabi și sunniți sunt ținte ale ISIL/Da’esh;

D.  întrucât Orientul Mijlociu și Africa de Nord se află într-o situație de convulsii geopolitice care ar putea modifica în profunzime și imprevizibil echilibrele regionale; întrucât ritmul accelerat al crizelor și conflictelor cu dimensiuni politice, etnice și confesionale, creșterea puterii grupurilor paramilitare și slăbiciunea sau eșecul unor state sau regimuri din regiune; întrucât această situație a dat naștere la numeroase încălcări ale drepturilor omului; întrucât țările din MENA și comunitatea internațională au un interes major comun în combaterea terorismului și sprijinirea unei reforme democratice cu adevărat incluzive;

E.  întrucât conflictele din Irak și Siria, la fel ca și cel din Yemen și Libia, exacerbează tensiunile regionale și internaționale; întrucât cauza religioasă și etnică este folosită ca un instrument pentru urmărirea unor mize politice și de putere; întrucât acest lucru creează un risc de confruntare între sunniți și șiiți, care depășește granițele geografice imediate;

F.  întrucât Tunisia este exemplul cel mai elocvent de democratizare după revoltele arabe, dar a fot ținta unui atac terorist al ISIL/Da’esh la 18 martie 2015, cea ce reamintește necesitatea unui sprijin puternic și continuu pentru țările din regiune, în special pentru Tunisia;

G.  întrucât, în conformitate cu orientările UE din 2008 privind violența împotriva femeilor și fetelor, promovarea drepturilor femeilor și egalitatea de gen ar trebui să fie componentele de bază ale dialogului pe teme politice și de drepturile omului între UE și țările din regiunea Orientului Mijlociu și a Africii de Nord (MENA); întrucât implicarea și capacitarea femeilor în sfera publică, politică, economică și culturală în țările din regiunea MENA este esențială pentru promovarea stabilității, a păcii și a prosperității economice pe termen lung; întrucât capacitarea femeilor și a fetelor prin educație este fundamentală pentru promovarea rolului lor în toate aceste sfere; întrucât organizațiile societății civile care militează pentru drepturile femeii și egalitatea de gen pot juca un rol important în capacitarea femeilor în țările din regiunea MENA;

H.  întrucât influența statelor membre în regiune este foarte inegală; întrucât trebuie mărită influența Uniunii Europene; întrucât stabilitatea politică și economică pe termen lung a regiunii MENA este de o importanță strategică fundamentală pentru UE; întrucât UE trebuie să joace așadar, un rol major în promovarea soluționării conflictului și a guvernării democratice în regiunea MENA;

I.  întrucât, în trecut, ajutorul acordat țărilor MENA de UE a fost prea fragmentat și nu s-a adaptat destul de rapid nevoilor politice și economice ale țărilor în cauză, subminând astfel capacitatea UE de a juca un rol major în regiune;

J.  întrucât, în trecut, asistența acordată de UE țărilor MENA, în special prin Instrumentul european de vecinătate (IEV), a aplicat deseori nediferențiat același concept strategic, fără a lua în considerare în mod adecvat situația specifică a țărilor în cauză și fără a identifica partenerii societății civile care au nevoie de sprijin și asistență pentru consolidarea capacităților; întrucât tentativele de democratizare care au avut loc ca urmare a revoltelor din Primăvara arabă au nevoie de un sprijin activ, conceput pe baza unei abordări pe termen lung;

K.  întrucât tulburările din regiunea MENA au un impact asupra capacității Uniunii Europene de a-și promova propriile valori politice și democratice; întrucât astfel de tulburări afectează evoluția relațiilor sale economice cu țările în cauză și pot pune în pericol securitatea energetică a UE;

L.  întrucât, fiind forțată să reacționeze urgent la crizele succesive din regiunea MENA pe care nu a reușit să le anticipeze deși au existat o serie de semnale, UE nu a reușit să analizeze elementele esențiale sau să facă față complexității situației, așteptărilor și perspectivelor create de revoltele arabe din 2011; întrucât, mai presus de toate, UE nu a reușit să răspundă necesității unei strategii pe termen foarte lung vizând sprijinirea și asistența acordată pentru o tranziție democratică veritabilă, pentru dezvoltarea economică și stabilitate politică; întrucât, pe baza mandatului conferit de Consiliul European din decembrie 2013, Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politica de securitate (ÎR/VP) a lansat un proces major de reflecție strategică; întrucât Comisia Europeană și Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) au lansat un amplu proces de consultare vizând revizuirea Politicii europene de vecinătate (PEV); întrucât crearea SEAE oferă posibilitatea unei analize politice și strategice specifice pentru fiecare țară, care ar trebui să fie un factor principal în planificarea asistenței pentru țările din regiune, inclusiv în cadrul PEV;

M.  întrucât Uniunea Europeană, pentru a putea avea o influență pozitivă asupra țărilor MENA, trebuie să aibă capacitatea de a oferi mai mult decât o simplă perspectivă de cooperare economică, oferind mai ales un parteneriat politic și strategic la scară largă;

N.  întrucât în atacurile care au avut loc între 26 iunie și 30 iunie 2015, în Tunisia, Kuweit și Yemen, pentru care Da'esh Isil și-a asumat responsabilitatea, au murit 92 de persoane și alte câteva sute au fost rănite; întrucât aceste atacuri subliniază încă o dată necesitatea de a aborda eficient provocările de securitate și instabilitatea politică din regiune;

Identificarea unor soluții la amenințări și la situația de securitate

1.  invită UE și statele sale membre să se analizeze cauzele profunde ale situației ce se deteriorează rapid în întreaga regiune MENA, printr-o abordare holistă și ambițioasă; sprijină campania internațională împotriva ISIL/ Da'esh și salută angajamentul partenerilor de coaliție de a coopera în cadrul unei strategii comune; salută mai ales acțiunea statelor membre ale UE care participă la coaliția internațională împotriva ISIS, sub forma unor atacuri militare sau prin participare logistică, financiară și umanitară; solicită, însă o mai mare mobilizare în toate domeniile și subliniază necesitatea unor acțiuni mai bine articulate; constată că aceste acțiuni ar putea fi coordonate mai bine sub auspiciile UE, dacă este necesar, ca parte a unei operațiuni PSAC și în acest scop cere UE să creeze o capacitate operațională suficientă și să demonstreze la fața locului o veritabilă apărare europeană comună; subliniază însă, că trebuie găsit un răspuns adaptat pentru problema combaterii ISIL/Da'esh, a Frontului al-Nusra și a altor grupuri teroriste, care să țină seama de diferențele politice și transregionale; invită UE să își asume rolul de principal mediator al dialogului regional care să implice toți actorii regionali, în special LSA, Arabia Saudită, Egiptul, Iranul și Turcia; reamintește că trebuie soluționate cererile legitime ale populației locale, exprimate mai ales timpul revoltelor arabe din 2011, pentru a asigura stabilitatea pe termen lung a regiunii; ia act de anunțul recent al LSA privind crearea unei unități permanente de reacție rapidă, axată în mod deosebit pe lupta împotriva ISIS și a altor grupări teroriste emergente;

2.  subliniază importanța unei prezențe politice constante a UE, la cel mai înalt nivel, pentru a asigura un dialog politic și strategic pe termen lung și a unei veritabile reflecții comune cu țările MENA cu privire la necesitățile acestora pentru a realiza stabilitatea regională; subliniază că Uniunea Europeană va deveni un actor eficient pe scena internațională numai dacă va putea vorbi cu o singură voce; în consecință, solicită UE să elaboreze rapid o veritabilă politică externă comună, care să prevadă o coordonare strânsă între acțiunile interne și cele externe; invită VP/ÎR să conlucreze cu miniștrii de externe ai statelor membre ale UE sau cu politicieni recunoscuți de către actorii din regiune, care sub autoritatea sa și în numele Uniunii, să asigure un dialog constant la nivel înalt cu țările din regiune; reamintește necesitatea de a identifica și de a se baza pe principalele țări partenere, pentru a asigura stabilitatea politică și de securitate pe termen lung;

3.  subliniază importanța și necesitatea implementării efective a următoarelor inițiative în cursul anului 2015: sprijinirea proiectelor și activităților de consolidare a capacităților cu țările MENA, combaterea radicalizării și a extremismului violent, promovarea cooperării internaționale, analizarea factorilor determinanți și a crizelor în curs și consolidarea parteneriatului cu principalele țări, inclusiv consolidarea dialogului politic cu LSA, cu Organizația de Cooperare Islamică (OCI), cu Uniunea Africană (UA) și cu alte structuri de coordonare regională relevante, cum ar fi G5 Sahel;

4.  insistă că stabilitatea și securitatea regiunii MENA sunt fundamentale pentru securitatea UE; reamintește că ISIL/Da’esh și alte organizații teroriste au avut de mulți ani rădăcini în Irak și Siria și urmăresc să creeze o influență regională; constată că victoriile grupului sunt rezultatul unor crizele instituționale, democratice și de securitate din aceste țări și a permisivității frontierelor comune; subliniază că capacitatea de recrutare și extinderea ISIL/Da’esh și a Frontului al-Nusra sunt alimentate de criza economică, politică, socială și culturală care afectează regiunea; invită UE ca, împreună cu lumea arabă, să analizeze cauzele profunde ale radicalizării și să adopte o abordare globală, bazată pe securitate, pe capacitatea politică de guvernare democratică și pe dezvoltarea politică, economică, socială și culturală, sfere în care ar trebui să fie implicate toate părțile; consideră că, dacă nu se va găsi o soluție practică, sustenabilă la aceste probleme, orice acțiune de neutralizare a amenințării reprezentate de ISIL/Da’esh și de alte grupuri teroriste se va confrunta cu dificultăți persistente și din ce în ce mai mari;

5.  ia act de alocarea unui miliard de euro în cadrul strategiei UE intitulată „Elemente pentru o strategie regională a UE pentru Siria și Irak și pentru amenințarea reprezentată de ISIL/Da’eshˮ, din care 400 milioane EUR reprezintă ajutor umanitar; salută încercările de adaptare a asistenței umanitare a UE la nevoile de specifice în funcție de gen și vârstă; solicită să se acorde o atenție deosebită Iordaniei și Libanului, care absorb cea mai mare proporție de refugiați, raportat la propria populație; subliniază că este important ca aceste două țări să permită trecerea în siguranță a refugiaților în teritoriile lor și să respecte principiul nereturnării; reamintește, de asemenea, consecințele crizei refugiaților pentru Guvernul regional kurd din Irak (KRG); este îngrijorat că taberele de refugiați, din cauza sărăciei extreme și a lipsurilor, ar putea deveni focare de radicalizare; consideră că, pe termen lung, aceste tabere sunt factori destabilizatori pentru țările gazdă și, prin urmare, cere găsirea unor soluții pe termen lung care să ajute atât refugiații, cât și țările gazdă; invită UE să colaboreze cu alți parteneri, și anume ICNUR și UNICEF, pentru a rezolva problemele persistente din taberele pentru refugiați și pentru persoanele strămutate intern din Irak, Iordania, Liban și Turcia, în special cele legate de lipsa de școlarizare pentru tineri și copii; salută alocarea de fonduri destinate populațiilor gazdă prin noua strategie și prin Instrumentul care contribuie la stabilitate și pace (IcSP); invită statele membre ale UE să își multiplice angajamentele asumate în criza refugiaților, sub formă de resurse financiare și relocarea celor mai vulnerabili refugiați;

6.  ia act de creșterea continuă a cererilor de azil din Siria și Irak și solicită statelor membre ale UE să își intensifice eforturile pentru găzduirea solicitanților de azil și soluționarea rapidă a numărului din ce în ce mai mare de cazuri nerezolvate;

7.  salută participarea unor state din regiunea MENA la coaliția internațională împotriva Da’esh; îndeamnă guvernele și comunitatea internațională să își intensifice eforturile de prevenire a finanțării terorismului internațional și a războaielor din Siria și Libia; reiterează apelul către toate țările din regiune de a împiedica persoanele și entitățile private și publice să finanțeze sau să faciliteze finanțarea organizațiilor teroriste și a persoanelor și întreprinderilor care lucrează cu guvernul sirian, supuse în prezent sancțiunilor UE, care trebuie să fie suficient de severe; le cere să participe la mecanismele de cooperare regională pentru monitorizarea mișcărilor de capital, stabilind o colaborare între Consiliul de Cooperare al Golfului (CCG), LSA, OCI și instituțiile UE; subliniază că trebuie introdus urgent un sistem eficient de sancțiuni coordonate cu LSA, OCI și GCC pentru a pune capăt finanțării ISIL/Da’esh de către actori internaționali și comercializării petrolului produs ilegal de organizația teroristă; subliniază, de asemenea, în acest sens, că este necesară o mai mare cooperare între autoritățile vamale de la frontierele Turciei, Irakului și Siriei pentru a împiedica ISIL/Da’esh să vândă ilegal petrol;

8.  subliniază importanța unui dialog strategic și structurat pe termen lung cu LSA, OCI și CCG; salută, în acest sens, declarația adoptată la Atena, la 11 iunie 2014 și memorandumul de înțelegere din ianuarie 2015 și solicită aplicarea lor integrală; subliniază importanța crucială a organizării frecvente de reuniuni la nivel înalt între UE și LSA, OCI și CCG; subliniază rolul central pe care îl joacă LSA în rezolvarea crizelor; este convins că aceste crize accentuează necesitatea ca statele din LSA să transforme această organizație într-o veritabilă structură decizională, capabilă să adopte decizii cu caracter obligatoriu; amintește de cooperarea strategică dintre Uniunea Europeană și CCG; subliniază că CCG poate avea o influență pozitivă și politică în gestionarea crizelor și a conflictelor în țările MENA;

9.  subliniază în egală măsură importanța dialogurilor regionale cu Turcia și Iranul; salută acordul recent încheiat de UE3+3 și Iranul privind programul nuclear al Iranului și speră să îl vadă transpus într-un acord global final, până la termenul limită stabilit; invită VP/ÎR și statele membre, în cazul unui acord final privind problema nucleară, să organizeze consultări ample cu Iranul și să asigure, totodată, angajamentul propriu pentru neproliferare până la confirmarea de către organismele internaționale relevante, inclusiv AIEA; în acest scop, îndeamnă UE să se implice activ în promovarea de acțiuni de consolidare a încrederii între Iran și Arabia Saudită; evidențiază că trebuie intensificată cooperarea cu Turcia în materie de antiterorism; insistă asupra rolului important pe care îl poate juca Turcia ca membră a NATO, în lupta împotriva ISIL/Da’esh și în stabilizarea Irakului și a Siriei; invită Turcia să clarifice o serie de ambiguități și să-și joace în întregime rolul de forță stabilizatoare în regiune, controlând eficient granițele sale cu Siria și asumându-și un rol mai activ în combaterea Da’esh/ISIL în cooperare cu UE;

10.  invită țările din regiune să se abțină de la exportul de terorism și de arme în țările vecine, deoarece acest lucru ar putea destabiliza și mai mult situația din zonă;

11.  reamintește că trebuie create condițiile pentru reluarea negocierilor de pace dintre Israel și Autoritatea Palestiniană în vederea unei soluționări definitive a conflictului, care să le permită ambelor state să coexiste în pace și securitate, în interiorul granițelor stabilite în 1967, cu Ierusalimul capitală a ambelor state; își exprimă din nou profunda îngrijorare față de deteriorarea rapidă a situației umanitare în Fâșia Gaza; este profund preocupat de politica israeliană de colonizare în Cisiordania; este profund îngrijorat de impasul în care se află dialogul și de tensiunile crescânde dintre israelieni și palestinieni; cere ambelor părți, UE și comunității internaționale să depună eforturi serioase și credibile pentru realizarea acestui deziderat; salută și sprijină hotărârea fermă a ÎR Mogherini ca UE să își intensifice implicarea în procesul de pace din Orientul Mijlociu și să se afirme ca un mediator; face apel la toate părțile implicate să se abțină de la orice acțiune care ar agrava situația prin instigare, provocare, utilizare excesivă a forței sau represalii; își reafirmă sprijinul deplin pentru inițiativa arabă de pace din 2002 și invită țările LSA și Israelul să-l transpună în practică; subliniază că ar fi foarte benefică includerea LSA în orice dezbatere privind reluarea procesului de pace și controlul administrativ și politic al Fâșiei Gaza de către Autoritatea Palestiniană; subliniază rolul crucial al Egiptului în obținerea încetării definitive a focului în conflictul dintre Hamas și Israel în vara lui 2014; solicită donatorilor internaționali să își respecte angajamentele luate în cadrul Conferinței de la Cairo din octombrie 2014;

12.  își exprimă sprijinul deplin pentru măsuri concrete care să fie aplicate de UE în cadrul PSAC, pentru a promova stabilitatea și securitatea țărilor din regiunea MENA; deplânge faptul că misiunile și operațiunile PSAC desfășurate în regiune (EUBAM în Libia, EUPOL COPPS și EUBAM Rafah) au fost prea mici și au fost defazate în fața provocărilor de securitate din regiune și cere o reevaluare strategică a acestor misiuni și operațiuni; subliniază că UE, în cadrul acestui angajament pentru drepturile omului și statul de drept, ar putea juca un rol major în furnizarea de asistență specifică și pregătirea unor competențe specifice în domenii precum reforma justiției penale, SSR și DDR, supravegherea frontierelor, combaterea terorismului și a radicalizării, precum și prevenirea traficului de arme, droguri și de ființe umane; solicită acordarea unei atenții speciale pentru Libia; subliniază importanța dialogului și a cooperării cu LSA și UA, astfel încât țările partenere să-și poată dezvolta abilități și să posede resursele militare și umane necesare pentru a combate extremismul;

13.  se opune ferm utilizării dronelor în execuțiile extrajudiciare și extrateritoriale ale suspecților de terorism și solicită interzicerea utilizării dronelor în acest scop;

14.  solicită autorităților din statele membre ale UE și din țările din Orientul Mijlociu și Africa de Nord să susțină interdicția torturii, consacrată mai ales în Convenția ONU împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, pe care acestea le-au semnat și ratificat în marea lor majoritate; reiterează că mărturisirile obținute sub tortură nu sunt valabile și condamnă această practică;

15.  este îngrijorat în special de faptul că diferitele crize politice din regiune au redus capacitățile serviciilor de informații ale statelor membre; reamintește importanța crucială a promovării unei mai bune cooperări între statele membre ale UE și țările MENA în combaterea terorismului în cadrul dreptului internațional și al drepturilor omului; solicită o cooperare sistematică și eficientă între aceste țări și Europol și Interpol, pentru a le ajuta să creeze structurile și resursele necesare în domeniul antiterorismului, al contraterorismului și al crimei organizate, inclusiv al traficului de ființe umane, prin implementarea unor sisteme integrate de apărare, concepute mai ales pentru protecția drepturilor omului pentru fiecare persoană implicată, cu condiția introducerii unor garanții adecvate de protecție a drepturilor omului; evidențiază dialogul 5+5, care completează acțiunea Uniunii pentru Mediterana (UpM) și permite activitățile de cooperarea în domeniul securității; subliniază că trebuie depășite deficiențele persistente înregistrate în cooperarea cu țările de origine, de tranzit și de destinație ale luptătorilor străini; invită statele membre ale UE să își reunească mijloacele, să consolideze instrumentele existente (Frontex, Eurosur) și să creeze un PNR european, pentru a îmbunătăți controalele la frontierele externe ale Uniunii Europene; subliniază că ar trebui consolidată colaborarea activă dintre miniștrii afacerilor externe și cei ai afacerilor interne, în special în ceea ce privește cooperarea judiciară și polițienească și schimbul de informații;

16.  reamintește necesitatea urgentă de a găsi o soluție politică în conflictul din Siria; susține faptul că o soluție durabilă necesită un proces politic incluziv, condus de Siria, care să ducă la o tranziție, pe baza comunicatului de la Geneva din 30 iunie 2012 și în conformitate cu rezoluțiile relevante ale CS al ONU, în vederea menținerii unității, suveranității și integrității teritoriale ale țării; salută eforturile Coaliției Naționale Siriene de extindere a calității de membru și de implicare în alte grupuri de opoziție, inclusiv prin cooperarea recentă cu Comisia de coordonare națională în vederea stabilirii viziunii opoziției pentru tranziția politică; susține eforturile trimisului special al ONU, Staffan de Mistura, de a pune capăt conflictelor armate și a relansa dialogul politic; subliniază importanța protejării și sprijinirii opoziției democratice din Siria; reamintește necesitatea asumării responsabilității pentru crimele împotriva umanității, crimele de război și gravele încălcări ale drepturilor omului comise de regimul Bashar al-Assad în timpul conflictului;

17.  cere ca orice inițiativă menită să conducă la încheierea luptelor din Siria să ia în considerare cerințele dreptului umanitar internațional și ale dreptului internațional al drepturilor omului, acesta din urmă aplicându-se pe timp de pace și de război, precum și cerințele dreptului penal internațional; invită Uniunea Europeană să crească presiunea aplicată regimului Assad în vederea respectării Rezoluțiilor 2139 (2014), 2165 (2014) și 2191(2014) ale Consiliului de Securitate al ONU, în vederea intensificării eforturilor sale de a canaliza ajutoarele umanitare, inclusiv în zonele controlate de opoziția moderată din Siria, și pentru a ajuta la consolidarea capacității acesteia; salută angajamentele asumate în cadrul conferinței Kuwait III și invită UE și alți donatori internaționali să își îndeplinească angajamentele financiare ca răspuns la criza din Siria; susține recomandarea Comisiei de a favoriza restabilirea unei administrații și a serviciilor publice în regiunile devastate din Siria și solicită ajutor imediat pentru reconstrucția orașului Kobane;

18.  își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la situația umanitară tot mai deteriorată din Siria, din ultimii patru ani; constată că accesul la ajutoarele umanitare s-a redus în urma obstrucției deliberate a ajutoarelor, fapt care trebuie stopat imediat; constată cu gravă îngrijorare că numărul persoanelor care locuiesc în zonele în care este dificil sau imposibil pentru agențiile de ajutor să ajungă aproape s-a dublat în ultimii doi ani;

19.  subliniază că violul folosit ca armă de război împotriva femeilor și fetelor a fost dovedit mai ales în Siria, Irak și în teritoriile controlate de Da'esh; cere ca fetele și femeile victime ale violurilor în condiții de conflict armat să aibă la dispoziție întreaga gamă de servicii de sănătate sexuală și reproductivă, inclusiv de posibilitatea de a face avorturi, în centrele umanitare finanțate de UE, în conformitate cu dreptul internațional umanitar, ce rezoluțiile Consiliului de Securitate și cu articolul 3 comun din Convențiile de la Geneva, care garantează accesul răniților și al bolnavilor la toate îngrijirile medicale necesare în funcție de situația lor, fără nicio discriminare;

20.  subliniază că guvernul irakian trebuie să promoveze un sistem de partajare a puterii și a responsabilităților politice, precum și a profiturilor din petrol într-un mod incluziv, care ar trebui să cuprindă toate comunitățile etnice și religioase din țară și, în mod specific, minoritățile sunite; solicită ca existența acestui sistem să constituie o condiție esențială pentru implementarea Acordului de parteneriat și cooperare dintre UE și Irak; solicită guvernului irakian să asigure protecția minorităților etnice și religioase fără întârziere, să împiedice milițiile shia să exercite acte de violență împotriva minorităților sunni și să ofere adăposturi sigure și ajutorul de bază refugiaților care au fugit din calea terorii răspândite de ISIS; ia act de acordul încheiat între guvernul irakian și guvernul regional kurd din Irak (KGR) și îndeamnă la implementarea deplină a acestuia și invită Irakul să respecte pe deplin drepturile financiare ale guvernului regional kurd, astfel cum se prevede în Constituție; subliniază importanța și încurajează consolidarea în continuare a cooperării între Bagdad și Erbil, în scopul securității și al prosperității economice ale Irakului și regiunii; încurajează UE să contribuie la consolidarea capacităților guvernului irakian la nivel politic, administrativ și militar, în special pentru a aborda dificultățile ridicate de criza socială și economică și de insuficienta protecție a drepturilor omului;

21.  este convins că, pentru a obține securitatea de lungă durată în regiunile care au fost deja eliberate de ISIS sau alte grupuri teroriste, este necesară stabilizarea în continuare a zonelor respective; subliniază că acest lucru se poate realiza prin intermediul ajutoarelor umanitare, al programelor de eliminare a minelor și al elaborării de politici;

22.  condamnă cu fermitate atentatul terorist de la muzeul Bardo din Tunis, comis la 18 martie 2015 și revendicat de Statul Islamic; este preocupat de capacitatea de înrolare a rețelelor teroriste într-o țară condusă de un guvern de unitate națională cu participarea partidului islamic moderat Ennahda; este preocupat, de asemenea, de frontierele insuficient protejate ale Tunisiei cu Libia, care sunt utilizate îndeosebi pentru traficul de droguri și arme, și salută recenta cooperare dintre Tunisia, UE și statele sale membre în această privință; rămâne preocupat de fluxul masiv de refugiați libieni în Tunisia, care exercită o presiune puternică asupra stabilității țării și salută găzduirea în prezent de către Tunisia a peste un milion de refugiați libieni; subliniază importanța pentru UE și Tunisia de a viza și a consolida cooperarea în materie de securitate, în special corelată cu punerea în aplicarea de programe comune de securitate; consideră că este vital ca problemei tunisiene să i se acorde mai mult sprijin, asumând angajamente specifice dintr-un punct de vedere economic și al investițiilor, în vederea sprijinirii tranziției democratice fragile, acordând atenție faptului că este în interesul întregii regiuni și al UE ca experimentul tunisian să aibă succes; îndeamnă Comisia să sublinieze importanța democratizării și să trimită un mesaj simbolic după revoltele din lumea arabă prin organizarea unui summit UE-MENA la Tunis;

23.  își exprimă profunda preocupare față de deteriorarea situație de securitate și a situației umanitare din Libia; este profund îngrijorat de extinderea grupurilor teroriste în țară, și în special în ISIL și Daesh, care profită de vidul politic și de escaladarea violențelor din țară; subliniază importanța unor măsuri urgente de limitare și eradicare a influenței organizațiilor teroriste de pe teritoriul libian; este alarmat de situația deosebit de gravă din sudul țării, care este folosită ca platformă pentru crima organizată și grupurile armate; subliniază necesitatea de a menține integritatea teritorială și unitatea națională a Libiei, ceea ce se poate realiza numai printr-o politică în care sunt incluși toți actorii bine identificați; reafirmă sprijinul pentru discuțiile conduse de ONU, prin intermediul Reprezentantului Special al Secretarului General al ONU, Bernardino Léon, vizând o soluție negociată care să conducă la formarea unui guvern unitar în Libia; salută eforturile depuse de Algeria și Maroc pentru promovarea dialogului în interiorul Libiei; subliniază că UE și-a declarat deja disponibilitatea de a introduce măsuri restrictive împotriva celor care împiedică procesul de dialog, în conformitate cu RCSONU 2174 (2014); subliniază faptul că UE ar trebui să fie pregătită să acorde sprijin instituțiilor din Libia odată cu găsirea unei soluții politice și intrarea în vigoare a unui acord de încetare a focului; subliniază că UE ar trebui să contribuie la efortul de DDR și RSS în Libia, imediat cum se inaugurează un guvern de unitate și la cererea acestuia; avertizează totuși că, în eventualitatea unui impas în cadrul negocierilor politice și a intensificării conflictului armat, UE trebuie să fie pregătită să contribuie la orice intervenție de menținere a păcii stabilită de Consiliul de securitate al ONU;

24.  își exprimă preocuparea cu privire la deteriorarea situației de securitate din Yemen; subliniază faptul că această criză politică s-a transformat într-o criză umanitară și a securității, care destabilizează toată Peninsula Arabică și, dincolo de aceasta, toate țările MENA; sprijină ONU în eforturile sale de a relua negocierile; subliniază că numai un consens politic extins prin negocieri pașnice între principalele grupuri politice, într-o atmosferă nemarcată de teamă, poate asigura o soluție sustenabilă pentru criza actuală și poate menține unitatea și integritatea teritorială a țării; solicită UE și statelor membre să ia inițiative concrete pentru a ajuta populațiile civile și pentru a pune capăt crizei;

25.  condamnă ferm atacurile asupra infrastructurii și populației civile din Yemen, care au generat un număr mare de victime și au înrăutățit și mai mult situația umanitară deja foarte dificilă; solicită UE și actorilor regionali și internaționali să medieze o încetare a focului imediată și încetarea violențelor orientate către populația civilă; solicită punerea la dispoziție de fonduri suplimentare în coordonare cu alți donatori internaționali, în vederea prevenirii crizei umanitare și a asigurării ajutoarelor de bază pentru persoanele care au nevoie de ele;

26.  îndeamnă Comisia Europeană să abordeze împreună cu țările din regiunea MENA, din punct de vedere structural, problema tinerilor care părăsesc UE pentru a lupta de partea ISIL/Daesh și a altor organizații teroriste din Siria și Irak; invită statele membre să ia măsuri corespunzătoare pentru a împiedica luptătorii să călătorească de pe teritoriul lor, în conformitate cu Rezoluția nr. 2170 (2014) a Consiliului de Securitate al ONU, și să dezvolte o strategie comună pentru serviciile de securitate și agențiile UE cu scopul de a monitoriza și controla jihadiștii; invită la cooperare în cadrul UE și la nivel internațional pentru a se iniția acțiuni judiciare adecvate împotriva tuturor persoanelor bănuite de implicare în acte de terorism și pentru a lua alte măsuri preventive destinate să identifice și să stopeze radicalizarea; invită statele membre să intensifice cooperarea și schimbul de informații între ele, precum și cu organismele UE;

27.  subliniază importanța ca, în lupta împotriva terorismului, Guvernul Egiptului să respecte drepturile de bază ale omului și libertățile politice, să oprească arestările sistematice ale protestatarilor și activiștilor pașnici și să susțină dreptul la un proces echitabil; afirmă că ar saluta o interdicție a pedepsei cu moartea de care ar putea beneficia membrii organizațiilor politice și sociale care au fost condamnați recent;

28.  salută acordul preliminar privind fluxul fluviului Nil, încheiat între Egipt, Sudan și Etiopia, la 23 martie 2015; subliniază faptul că o utilizare de comun acord a apelor fluviului Nil este fundamentală pentru securitatea tuturor țărilor implicate; subliniază faptul că UE ar trebui să fie pregătită să faciliteze în continuare dialogul între toate părțile în cazul în care se consideră util pentru negocieri;

Consolidarea strategiei globale pentru democrație și drepturile omului

29.  este convins că lipsa democrației face parte din cauzele profunde ale instabilității politice din regiune și că respectarea drepturilor omului și a principiilor democratice de bază constituie cea mai puternică protecție pe termen lung împotriva instabilității cronice din țările din regiunea MENA; invită UE și statele membre să nu privească regiunea MENA exclusiv prin prisma amenințărilor la adresa securității pe termen scurt și să susțină în mod activ și durabil aspirațiile democratice ale societăților din regiune; subliniază necesitatea unei acțiuni echilibrate în cadrul unei abordări globale și ambițioase, pentru a corela politica de securitate cu cea pentru drepturile omului, care reprezintă una dintre prioritățile UE; subliniază importanța consolidării stabilității pe termen lung în regiunea MENA prin sprijinirea în continuare de către UE a societății civile, mai ales prin intermediul Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO) și al Facilității pentru societatea civilă IEV, precum și al noilor instrumente pro-democrație cum ar fi Fondul european pentru democrație (FED); solicită statelor membre, în spiritul solidarității și al angajamentului, să furnizeze fonduri suficiente bugetului Fondului pentru a asigura un sprijin cât mai flexibil și eficient pentru actorii locali ai schimbărilor democratice din regiune; invită SEAE să își sporească eforturile pentru difuzarea și explicarea valorilor europene, în special prin contacte periodice cu autoritățile și, în paralel, cu reprezentanții societăților civile;

30.  salută lansarea de către ÎR/VP și Comisie a unei largi consultări cu privire la revizuirea PEV; invită Comisia, SEAE, Consiliul și statele membre să dezvolte o dimensiune politică și strategică mai eficientă și inovatoare a PEV; salută reuniunea miniștrilor afacerilor externe ai UE și ai țărilor din sudul Mediteranei; reamintește că aceasta a fost prima reuniune în care miniștrii afacerilor externe s-au reunit după șapte ani; consideră că miniștrii ar trebui să se reunească anual; solicită SEAE și Comisiei să continue să încurajeze reformele democratice și să sprijine actorii democratici din regiunea MENA, în special în țările vecine ale UE; subliniază importanța menținerii echilibrului actual în distribuirea fondurilor pentru alocarea finanțării PEV; reamintește că țărilor care fac progrese în implementarea reformelor și urmărirea politicii europene ar trebui să li se acorde sprijin suplimentar decisiv, cu o atenție specială acordată Tunisiei, și subliniază necesitatea de a promova drepturile femeilor;

31.  invită UE și statele membre să elaboreze un program special pentru sprijinirea și reabilitarea femeilor și a fetelor care sunt victime ale violenței sexuale și sclaviei în zonele de conflict din regiunea MENA, în special în Siria și Irak; solicită guvernelor țărilor din regiunea MENA, ONU, UE și ONG-urilor implicate să țină seama de vulnerabilitatea deosebită a femeilor și fetelor refugiate, în special a celor izolate de familiile lor, să le ofere protecția necesară și să-și intensifice eforturile de sprijinire a victimelor care au supraviețuit violenței sexuale, elaborând totodată politici sociale care să le permită să se reintegreze în societate; invită părțile implicate în conflictele armate să respecte prevederile Rezoluției 1325 (2000) a Consiliului de Securitate al ONU, să ia măsuri de protecție a femeilor și fetelor, în special în ceea ce privește abuzul sexual, traficul de femei și comerțul cu sex, precum și să combată impunitatea celor care săvârșesc astfel de acte; îndeamnă guvernele țărilor din regiunea MENA să semneze și să ratifice Convenția de la Istanbul, care este un instrument solid de combatere globală a violenței împotriva femeilor și fetelor, inclusiv a violenței domestice și a mutilării genitale;

32.  subliniază oportunitatea pe care o oferă negocierile privind acordurile de asociere pentru întărirea reformelor; subliniază că ar trebui să existe o legătură între toate dimensiunile acțiunii, astfel încât UE să consolideze relația în mod cuprinzător și coerent; insistă asupra necesității de a include în aceste acorduri stimulente reale și concrete pentru parteneri, în vederea sporirii atractivității căii reformei, a eficacității și a vizibilității acesteia pentru populația civilă;

33.  subliniază faptul că UE și țările MENA trebuie să colaboreze mai îndeaproape pe baza unor obiective reciproc acceptabile, fondate pe interese comune; subliniază avantajele pe care le-ar avea coordonarea ajutorului acordat de UE țărilor MENA cu alți donatori internaționali; invită Comisia să prezinte propuneri de îmbunătățire a acestei coordonări și subliniază nevoia de coordonare a ajutorului de urgență cu asistența pentru dezvoltare pe termen lung;

34.  este ferm convins că dezvoltarea democrației la nivel local și a guvernanței locale eficiente este esențială pentru stabilizarea țărilor MENA și, prin urmare, solicită instituționalizarea și dezvoltarea capacităților asociațiilor de autorități locale și regionale în țările MENA;

35.  condamnă încălcările continue ale dreptului la libertatea de religie sau de convingere din regiune și reiterează importanța pe care UE o acordă acestui aspect; reafirmă încă o dată faptul că libertatea de gândire, de conștiință și de religie este un drept fundamental al omului; subliniază, prin urmare, necesitatea de combatere în mod eficient a tuturor formelor de discriminare împotriva minorităților religioase; solicită guvernelor țărilor MENA să apere pluralismul religios; invită Uniunea Europeană să își intensifice eforturile în ceea ce privește protecția activă a minorităților religioase și asigurarea de refugii sigure; salută adoptarea în cursul anului de raportare 2013 a orientărilor UE privind promovarea și protejarea libertății de religie și de convingere și invită instituțiile UE și statele membre să acorde o atenție deosebită implementării acestor orientări atât în forumurile internaționale și regionale, cât și în relațiile bilaterale cu țări terțe; încurajează VP/ÎR și SEAE să se angajeze într-un dialog permanent cu ONG-urile, cu grupările religioase sau de convingere și cu liderii religioși;

36.  este convins că cooperarea și diplomația culturale, precum și cooperarea academică și dialogul religios, sunt esențiale în lupta împotriva terorismului și împotriva oricărei forme de radicalizare; subliniază că pentru Europa, la fel ca și pentru regiunea MENA, educația și dezvoltarea de spirite critice constituie, de asemenea, un element de protecție împotriva radicalizării și invită, prin urmare, UE și statele sale membre să susțină investițiile necesare în acest sens; subliniază importanța crucială a promovării schimburilor culturale și academice, inclusiv cu reprezentanții islamului din țările MENA și cu comunitățile islamice din Europa; încurajează statele partenere să participe la programele culturale ale UE; invită Comisia Europeană să dea curs propunerii Parlamentului European referitoare la crearea unui program Erasmus euro-mediteranean ambițios și distinct de programul Erasmus +; invită Comisia să acorde, cât de curând, o atenție specială programelor Erasmus+, elaborate pentru sudul Mediteranei; încurajează programe de schimb care să includă și participanți din țările MENA care nu sunt membre ale PEV;

37.  subliniază necesitatea de a elabora la nivel european un discurs eficient, comun tuturor statelor membre, contra propagandei jihadiste și radicalizării în UE, ținând seama de utilizarea instrumentelor digitale, a internetului și a rețelelor sociale și care să implice autoritățile locale din Europa și cooperarea cu comunitățile de cetățeni europeni care au legături culturale puternice cu țările MENA; consideră că acest discurs alternativ ar trebui să se bazeze pe promovarea valorilor comune fondate pe universalitatea drepturilor omului și ar trebui să discrediteze ideea unui conflict între religii și civilizații; solicită numirea în cadrul SEAE a unor membri de personal care vorbesc limbile din regiunea MENA în vederea sporirii eficienței comunicării; subliniază că trebuie trimis un mesaj pozitiv însoțit de exemple specifice în legătură cu relațiile și cooperarea între UE și țările din MENA; subliniază nevoia de a spori profilul Uniunii Europene și al statelor membre în regiune;

38.  subliniază posibilitățile oferite de PEV în ceea ce privește dialogul cultural și interreligios; insistă asupra legăturii dintre schimburile și cooperarea în domeniul culturii și educației între Uniunea Europeană și țările PEV, pe de o parte, și dezvoltarea și consolidarea unei societăți civile deschise, a democrației și a statului de drept, precum și promovarea libertăților fundamentale și a drepturilor omului, pe de altă parte;

39.  subliniază importanța dezvoltării unui dialog direct cu societatea civilă din țările MENA, pentru a le înțelege mai bine așteptările; își exprimă sprijinul pentru crearea unui sistem de consultare și consolidare a organizațiilor societății civile și a noilor generații în cadrul PEV; subliniază, în special, importanța implicării tinerilor din aceste țări într-un dialog bazat pe o relație sinceră și directă, care există în condiții de egalitate; reamintește importanța misiunilor de observare a alegerilor și invită Parlamentul European și SEAE să organizeze astfel de misiuni în toate țările din regiune, la invitația guvernelor țărilor respective, atunci când perspectivele pentru alegeri democratice autentice sunt reale, și să se asigure că aceste misiuni nu sfârșesc prin legitimizarea unei orchestrații manipulate; solicită monitorizarea regulată a recomandărilor făcute de aceste misiuni;

40.  insistă asupra necesității de a afirma rolul central al Uniunii pentru Mediterana, forum unic pentru un dialog cu privire la parteneriatul între Uniunea Europeană și toate țările din jurul Mediteranei, care trebuie să devină un motor pentru investițiile destinate dezvoltării socioeconomice durabile a regiunii; subliniază că aceasta ar trebui să poată mobiliza fondurile necesare acestor proiecte; sprijină dinamica reuniunilor ministeriale; solicită o mai mare diseminare a programelor și acțiunilor rezultate, inclusiv a misiunilor comune de observare a alegerilor și a evaluărilor comune, precum și o mai bună cooperare cu Uniunea Europeană; reiterează importanța revitalizării Adunării Parlamentare a Uniunii pentru Mediterana și a ambițiilor politice ale acesteia, în vederea soluționării dificultăților legate de securitatea și stabilitatea zonei mediteraneene într-un mod care să fie cu adevărat acceptabil pentru ambele părți;

41.  își exprimă profunda îngrijorare față de încălcările drepturilor omului, practicate în special împotriva grupurilor vulnerabile din țările MENA care se confruntă cu conflicte; consideră copiii ca fiind cel mai vulnerabil grup și, prin urmare, reiterează nevoia de intensificare a eforturilor de punere în aplicare a strategiei de implementare revizuită pentru Orientările UE privind copiii și conflictele armate; încurajează UE să aprofundeze în continuare cooperarea sa cu Reprezentantul Special al ONU pentru copiii afectați de conflicte armate, sprijinind planurile de acțiune conexe și mecanismele de monitorizare și raportare;

Aprofundarea cooperării pentru dezvoltare economică

42.  constată că regiunea MENA este afectată în mod deosebit de sărăcie și de inegalități; este convins că dezvoltarea economică și socială, împreună cu o consolidare a democrației și justiției, este necesară pentru a obține stabilitatea politică; este preocupat de situația tinerilor și consideră că este esențial ca aceștia să aibă perspective decente și legitime pentru viitor; subliniază importanța fundamentală a luptei împotriva corupției în țările MENA, nu numai pentru a atrage investiții europene și a permite o dezvoltare economică sustenabilă, ci și pentru a aborda provocările pe planul securității; subliniază relația stabilită între transparență, statul de drept și lupta împotriva terorismului, care trebuie abordate împreună; solicită SEAE, Comisiei și statelor membre să sporească cooperarea în domeniul combaterii corupției în țările MENA, fapt care ar trebui să fie o prioritate în lupta împotriva terorismului;

43.  consideră că dialogul strategic al UE cu țările MENA ar trebui impulsionat în direcția dezvoltării economice durabile, astfel încât să diminueze inegalitățile și să creeze locuri de muncă și oportunități de educație, în principal pentru tineret; subliniază că trebuie facilitat accesul țărilor din MENA la piața unică a UE, oferind totodată întreaga protecție necesară; subliniază importanța promovării investițiilor europene în țările din MENA, inclusiv proiectele energetice și de infrastructură cu un obiectiv strategic de stimulare a dezvoltării sustenabile și a responsabilității democratice;

44.  reamintește că anul 2015 este Anul european al dezvoltării, care vizează să inspire mai mulți europeni în vederea implicării în eradicarea sărăciei la nivel mondial și care coincide cu planurile comunității internaționale de a conveni cu privire la un set de obiective de dezvoltare durabilă; solicită autorităților publice de la toate nivelurile de guvernare din țările MENA să acorde prioritate realizării acestor obiective;

45.  subliniază că dialogul consolidat pe teme legate de energie în zona Mediteranei ar putea contribui la stimularea cooperării regionale, la promovarea stabilității regionale și la asigurarea integrității mediului; sugerează, prin urmare, ca UE să se implice mai puternic în diplomația energetică în regiunea MENA, astfel cum s-a subliniat în Uniunea energetică; subliniază importanța atât strategică și economică, a aprovizionării cu energie în țările din vecinătatea de sud a Uniunii Europene; salută înființarea platformei de gaze euromediteraneene și afirmă că este necesar să se promoveze interconexiunile euromediteraneene în sectoarele gazului și al energiei electrice;

46.  sprijină finanțarea învățământului academic și profesional, cu scopul de a crea rezerve ample de competențe profesionale în țările din MENA; constată că programul UE de mobilitate circulară pentru învățământul profesional ar trebui extins cât mai mult, astfel încât să cuprindă toate țările din MENA, utilizând instrumente flexibile și evolutive, precum parteneriatele pentru mobilitate;

47.  invită UE să își afirme angajamentul în toate etapele dezvoltării economice a statelor din regiune, cu ajutorul tuturor instrumentelor puse la dispoziția sa; reamintește că aceste instrumente includ de la ajutorul umanitar la acorduri de liber schimb complet și aprofundat și permit acoperirea unui proces care se întinde de la ieșirea din criză la crearea de instituții stabile;

48.  regretă că este necesară o perioadă de minim un an pentru a debloca asistența macrofinanciară pentru țările cu o situație financiară precară; insistă ca UE să-și mobilizeze sau să redirecționeze fondurile necesare foarte rapid; insistă în favoarea instituirii unei noi dimensiuni procedurale a ajutorului european, atât în cadrul asistenței furnizate pe baza instrumentelor financiare ale acțiunii externe a Uniunii Europene, cât și la nivelul ajutorului macrofinanciar; subliniază, în contextul asistenței macrofinanciare, nevoia ca UE să evalueze în mod adecvat impactul socioeconomic și pe planul drepturilor omului exercitat de măsurile solicitate de țările beneficiare, pentru a garanta că această asistență nu constituie un factor de instabilitate, de exemplu prin subminarea serviciilor sociale; invită donatorii din lumea arabă să își coordoneze ajutorul în cadrul LSA și CCG și, în măsura posibilului, cu UE;

49.  invită Banca Europeană de Investiții (BEI) și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) să își coordoneze strategiile de investiții cu Uniunea pentru Mediterana, astfel încât să creeze sinergii pozitive;

50.  invită UE să dezvolte parteneriate cu țările din regiune care nu fac parte din vecinătatea sa directă; sprijină încheierea unei convenții pentru crearea unei zone de liber schimb între UE și CCG, în măsura în care s-ar găsi un acord reciproc profitabil, care ar oferi UE o prezență și un sprijin suplimentare în regiune, în special prin reluarea negocierilor pentru un nou program de acțiune comună; reamintește că un astfel de acord a intrat în vigoare între CCG și AELS la 1 iulie 2014;

51.  încurajează UE să continue discuțiile privind lansarea de negocieri de acorduri de liber schimb complete și aprofundate cu anumite țări din regiune, conform angajamentelor asumate de aceasta în urma parteneriatului de la Deauville; reamintește că dezvoltarea relațiilor comerciale face parte din politica externă a UE și contribuie la atingerea obiectivelor privind pacea, prosperitatea și stabilitatea;

52.  subliniază faptul că integrarea regională a țărilor MENA ar permite o consolidare a legăturilor politice și ar favoriza comerțul și dezvoltarea; invită țările MENA să își diversifice economiile și importurile; constată că marea majoritate a comerțului țărilor MENA se realizează cu țări din afara MENA; regretă blocajul cu care se confruntă UE în ceea ce privește Uniunea Maghrebului Arab (UMA); invită UE să depună toate eforturile la nivel diplomatic, politic și financiar pentru a sprijini integrarea regională a țărilor din Magreb, în cadrul UMA sau al acordurilor de la Agadir mai extinse din punct de vedere geografic;

53.  salută sprijinul acordat de Consiliul Afaceri Externe inițiativei vizând coordonarea investițiilor în regiunea Mediteranei de sud (AMICI); subliniază importanța inițiativelor care favorizează coerența și eficacitatea acțiunii externe a Uniunii Europene;

54.  sprijină intensificarea cooperării în sectorul transporturilor, inclusiv prin conectarea mai strânsă a rețelelor de infrastructură ale Uniunii Europene și ale țărilor partenere, în vederea facilitării circulației cetățenilor și a produselor;

o
o   o

55.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Comitetului Regiunilor al Uniunii Europene, guvernelor și parlamentelor din toate statele membre ale UE, Secretarului General al Ligii Statelor Arabe, Secretarului General al Uniunii pentru Mediterana, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre ale acestora.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2013)0023.
(2) JO C 247 E, 17.8.2012, p. 1.
(3) JO C 199 E, 7.7.2012, p. 163.
(4) JO C 168 E, 14.6.2013, p. 26.
(5) JO C 261 E, 10.9.2013, p. 21.
(6) Texte adoptate, P7_TA(2014)0207.
(7) Texte adoptate, P8_TA(2014)0027.
(8) Texte adoptate, P8_TA(2015)0010.
(9) Texte adoptate, P8_TA(2015)0040.
(10) Texte adoptate, P8_TA(2015)0077.
(11) Texte adoptate, P8_TA(2015)0071.


Revizuirea politicii europene de vecinătate
PDF 470kWORD 172k
Rezoluţia Parlamentului European din 9 iulie 2015 referitoare la revizuirea politicii europene de vecinătate (2015/2002(INI))
P8_TA(2015)0272A8-0194/2015

Parlamentul European,

–   având în vedere articolul 2, articolul 3 alineatul (5), precum și articolele 8 și 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–  având în vedere documentul comun de consultare al Comisiei și al Vicepreședintelui/Înaltului Reprezentant din 4 martie 2015, intitulat „Către o nouă politică europeană de vecinătate”(1),

–  având în vedere comunicările comune ale Comisiei și ale Vicepreședintelui/Înaltului Reprezentant intitulate „Un parteneriat pentru democrație și prosperitate împărtășită cu țările sud-mediteraneene” (COM(2011)0200)(2), din 8 martie 2011, și „Un răspuns nou în contextul schimbărilor din țările vecine” (COM(2011)0303)(3), din 25 mai 2011,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European din 11 martie 2003, intitulată „Europa extinsă – vecinătatea: un nou cadru pentru relațiile cu vecinii noștri din est și din sud” (COM(2003)0104)(4),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 18 februarie 2008 privind politica europeană de vecinătate(5) și din 20 aprilie 2015 privind revizuirea politicii europene de vecinătate,

–   având în vedere orientările pentru promovarea și protejarea tuturor drepturilor omului pentru persoanele lesbiene, gay, bisexuale, transgen și intersexuale (LGBTI), adoptate de Consiliul Afaceri Externe la 24 iunie 2013,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Politica europeană de vecinătate, și anume rezoluția din 20 noiembrie 2003 referitoare la relațiile cu vecinii noștri din est și din sud(6), cea din 20 aprilie 2004 referitoare la Europa extinsă - noua Politică de vecinătate(7), cea din 19 ianuarie 2006 referitoare la Politica europeană de vecinătate(8), cea din 15 noiembrie 2007 referitoare la consolidarea politicii europene de vecinătate(9), cea din 7 aprilie 2011 referitoare la revizuirea politicii europene de vecinătate - dimensiunea estică(10), cea din 7 aprilie 2011 referitoare la revizuirea politicii europene de vecinătate - dimensiunea sudică(11), cea din 14 decembrie 2011 referitoare la revizuirea politicii europene de vecinătate(12), cea din 23 octombrie 2013 referitoare la politica europeană de vecinătate: către o consolidare a parteneriatului: Poziția Parlamentului European privind rapoartele din 2012(13), precum și cea din 12 martie 2014 referitoare la evaluarea și stabilirea priorităților pentru relațiile UE cu țările din Parteneriatul estic(14),

–   având în vedere Declarația de la Riga din cadrul Summitului Parteneriatului estic al UE, organizat la 22 mai 2015,

–   având în vedere raportul grupului de reflecție la nivel înalt privind comunitatea energetică pentru viitor,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A8-0194/2015),

A.  întrucât politica europeană de vecinătate (PEV) a fost creată pentru aprofundarea relațiilor, intensificarea cooperării și consolidarea parteneriatelor UE cu țările învecinate, cu scopul de a dezvolta o zonă de stabilitate, securitate și prosperitate comună, după cum se precizează la articolul 8 din TUE; întrucât acest obiectiv rămâne neschimbat;

B.  întrucât țările vecine se află într-o continuă dinamică din cauza numărului tot mai mare al provocărilor de lungă durată și al celor noi în materie de securitate, sunt mai puțin stabile, sunt cu mult mai puțin sigure și se confruntă cu o criză economică mult mai gravă decât atunci când a fost lansată PEV;

C.  întrucât versiunea revizuită a acestei politici trebuie să se bazeze pe răspundere reciprocă și pe un angajament comun față de valorile și principiile UE, inclusiv față de democrație, statul de drept, drepturile omului și eficiența, responsabilitatea și transparența instituțiilor publice, și întrucât aceste valori și principii sunt în interesul societăților vecine la fel de mult ca în interesul nostru în ceea ce privește stabilitatea, securitatea și prosperitatea; întrucât, în pofida complexității și a provocărilor în practică, Uniunea Europeană trebuie să rămână fermă în sprijinul său față de procesele de tranziție în absolut toate țările și față de democratizare, respectarea drepturilor omului și statul de drept;

D.  întrucât o mare parte a teritoriilor învecinate sunt în continuare afectate de conflicte și crize armate sau înghețate; întrucât țările partenere trebuie să depună eforturi pentru a găsi o soluție pașnică la conflictele existente; întrucât existența unor conflicte, inclusiv a celor înghețate sau prelungite, împiedică transformarea economică, socială și politică, precum și cooperarea regională, stabilitatea și securitatea; întrucât UE ar trebui să joace un rol mai activ în rezolvarea pașnică a conflictelor existente;

E.  întrucât aceste conflicte subminează dezvoltarea unei reale și eficiente dimensiuni multilaterale a PEV; întrucât pacea și stabilitatea sunt elemente fundamentale ale PEV; întrucât țările partenere trebuie să respecte aceste principii;

F.  întrucât UE condamnă cu fermitate toate formele de încălcare a drepturilor omului, inclusiv violența împotriva femeilor și fetelor, violul, sclavia, crimele de onoare, căsătoriile forțate, munca copiilor și mutilarea genitală a femeilor;

G.  întrucât evoluțiile din regiune începând cu 2004, dar în special cele din ultimii ani, au demonstrat că PEV este incapabilă să reacționeze în mod adecvat și prompt la schimbările rapide și la circumstanțele dificile;

H.  întrucât PEV este în continuare o prioritate strategică a politicii externe a Uniunii Europene; întrucât revizuirea PEV trebuie efectuată în scopul de a o consolida și în spiritul sprijinirii progresului către o politică externă și de securitate comună a UE cuprinzătoare și eficace în ansamblul său;

I.  întrucât Comisia și SEAE au încercat, împreună cu Consiliul și Parlamentul, să reconfigureze PEV astfel încât să-i corecteze imperfecțiunile și să o adapteze la noua situație națională și internațională, mai ales după „Primăvara arabă”; întrucât acest fapt a fost reflectat în noul instrument de finanțare a PEV pentru perioada 2014-2020, Instrumentul european de vecinătate (IEV); întrucât la revizuirea PEV trebuie să se țină seama de provocările actuale legate de criza din partea de est a Ucrainei, de ocuparea Crimeii și de Daesh;

J.  întrucât insecuritatea, instabilitatea și condițiile socioeconomice nefavorabile prezente în țările din vecinătate pot avea un impact negativ și pot inversa tendințele democratice din trecut ;

K.  întrucât, de la introducerea noii abordări în 2011, evoluțiile politice din țările din vecinătate au demonstrat că UE trebuie să-și regândească relațiile cu vecinii, ținând seama de diferitele realități interne și externe; întrucât Uniunea Europeană trebuie să soluționeze noile provocări din vecinătatea sa și să-și adapteze strategia, analizându-și interesele și prioritățile și evaluându-și instrumentele politice, stimulentele și resursele disponibile, precum și atractivitatea acestora pentru partenerii săi;

L.  întrucât revizuirea din 2011 a PEV a afirmat că noua abordare trebuie să se bazeze pe răspundere reciprocă și pe un angajament comun în ceea ce privește valorile universale ale drepturilor omului, democrației și statului de drept;

M.  întrucât UE ar trebui să joace un rol mai activ în rezolvarea pașnică a conflictelor existente, în special a celor înghețate sau prelungite, care reprezintă în prezent un obstacol de netrecut pentru dezvoltarea deplină a PEV atât în​est, cât și în sud, împiedicând bunele relații de vecinătate și cooperarea regională;

N.  întrucât PEV include diferite „vecinătăți”, cuprinzând țări cu diferite interese, ambiții și capacități;

O.  întrucât este nevoie de o abordare diferențiată și de o politică adaptată la fiecare caz specific, având în mod particular în vedere că vecinătatea UE a devenit mai fragmentată ca niciodată, țările având perspective diferite în multe privințe, inclusiv în ambițiile și așteptările lor față de UE, provocările cu care se confruntă și mediul lor extern; întrucât relațiile bilaterale dintre UE și țările PEV se află în stadii diferite de dezvoltare; întrucât utilizarea eficace a principiului „mai mult pentru mai mult” influențează în mod determinant formularea și diferențierea relațiilor cu țările partenere, și întrucât Uniunea Europeană ar trebui să „recompenseze” țările care demonstrează o cooperare sporită cu UE și care înregistrează progrese în asimilarea valorilor europene, atât în ceea ce privește resursele, cât și alte stimulente din cadrul PEV; întrucât vecinii UE ar trebui să fie în măsură să-și determine viitorul fără nicio presiune externă;

P.  întrucât progresele în ceea ce privește soluționarea conflictelor și a diferendelor dintre țările PEV ar trebui considerate un criteriu care trebuie analizat în cadrul rapoartelor anuale de evaluare a progreselor înregistrate;

Q.  întrucât respectarea integrității teritoriale a statelor suverane este un principiu fundamental al relațiilor dintre țările din vecinătatea europeană, iar ocuparea teritoriului unei țări de către o alta este inadmisibilă;

R.  întrucât resursele aflate la dispoziția UE până în 2020 pentru acțiunile sale în calitate de „actor global”, în cadrul financiar multianual, reprezintă numai 6% din bugetul total și acoperă toate programele aferente, inclusiv asistența pentru dezvoltare și cooperare;

S.  întrucât PEV a contribuit la articularea unei poziții unice a UE în vecinătate în ansamblul său; întrucât statele membre ale UE ar trebui să joace un rol important în vecinătatea europeană prin alinierea eforturilor lor și prin creșterea credibilității și a capacității UE de a vorbi în unison;

T.  întrucât procesul de consultare desfășurat de Comisie și de SEAE ar trebui să fie cuprinzător și incluziv, astfel încât să garanteze consultarea tuturor părților interesate vizate; întrucât trebuie subliniată importanța încurajării organizațiilor pentru drepturile femeilor și egalitatea de gen să participe la acest proces de consultare; întrucât ar trebui depuse eforturi suplimentare pentru a spori vizibilitatea și gradul de cunoaștere a PEV la nivelul opiniei publice din țările partenere;

U.  întrucât vecinătatea estică și cea sudică se confruntă cu probleme diferite, iar abordarea cu succes a acestora presupune ca PEV să fie flexibilă și adaptabilă la nevoile și provocările specifice fiecărei regiuni,

1.  subliniază importanța, necesitatea și oportunitatea revizuirii PEV; subliniază că PEV revizuită ar trebui să poată oferi o reacție rapidă, flexibilă și adecvată la situația de la fața locului, propunând totodată o viziune ambițioasă și strategică pentru dezvoltării relațiilor cu țările vecine, atât într-un cadru bilateral, cât și într-un cadru multilateral, în conformitate cu angajamentul său de a promova valorile fundamentale pe care se bazează PEV;

2.  subliniază că PEV constituie o parte esențială a politicii externe a UE și trebuie să rămână o politică unică; consideră că PEV face parte din acțiunea externă a UE, al cărei potențial și originalitate constau în multitudinea de instrumente disponibile pentru utilizare în domeniile diplomației, securității, apărării, economiei, comerțului, dezvoltării și ajutorului umanitar; susține faptul că o politică europeană de vecinătate eficace este vitală pentru consolidarea credibilității politicii externe a UE și a poziției sale la nivel mondial; susține, de asemenea, că PEV trebuie să demonstreze că UE este un lider real în zonele învecinate și în relațiile cu partenerii noștri mondiali;

3.  crede în valoarea permanentă a obiectivului declarat inițial de a crea un spațiu de prosperitate, stabilitate, securitate și de bună vecinătate, care să aibă la bază valorile și principiile comune ale Uniunii, prin asigurarea de asistență și stimulente în vederea realizării unor reforme structurale profunde în țările învecinate, sub răspunderea și cu acordul acestora, care să permită consolidarea raporturilor lor cu UE; subliniază, prin urmare, necesitatea de a ține seama de învățămintele din trecut, de a reveni la principiile de bază ale PEV și de a repune aceste obiective în fruntea listei de priorități;

4.  subliniază importanța strategică a PEV, ca o politică ce creează relații pe mai multe niveluri și o interdependență puternică între UE și partenerii săi din vecinătate; subliniază faptul că provocarea fundamentală a PEV constă în realizarea de îmbunătățiri concrete și palpabile pentru cetățenii țărilor partenere; consideră că PEV ar trebui să devină o politică mai puternică, mai motivată politic și mai eficace, inclusiv prin consolidarea elementelor sale pozitive, cum ar fi un accent mai mare pe parteneriatul cu societățile, pe diferențiere și pe principiul „mai mult pentru mai mult”;

5.  subliniază că respectarea valorilor fundamentale universale ale drepturilor omului, statului de drept, democrației, libertății, egalității și demnității umane pe care se întemeiază UE trebuie să rămână obiectivul central al politicii revizuite, conform dispozițiilor articolului 2 din acordurile de asociere încheiate de UE cu țările terțe; reiterează faptul că consolidarea statului de drept, sprijinirea democrației și a drepturilor omului sunt în interesul țărilor partenere și solicită condiții mai stricte în ceea ce privește respectarea acestor valori fundamentale; subliniază rolul Reprezentantului Special al UE (RSUE) pentru drepturile omului și al Fondul European pentru Democrație (FED) în acest sens;

6.  subliniază că noua PEV trebuie să fie mai strategică, mai bine focalizată, mai flexibilă, mai coerentă și motivată politic; invită UE să formuleze o viziune politică clară și ambițioasă cu privire la PEV și să acorde o atenție deosebită priorităților politice proprii în vecinătatea estică și sudică, luând în considerare diferitele provocări cu care se confruntă țările din fiecare regiune, precum și aspirațiile și ambițiile lor politice diferite; susține că parteneriatul estic și cel din zona mediteraneeană sunt de importanță determinantă; solicită numirea unor reprezentanți speciali pentru vecinătatea estică și sudică, cu misiunea de a coordona politic PEV-ul revizuit și de a fi angajați în toate acțiunile UE derulate în vecinătate;

7.  subliniază rolul important al statelor membre, al competențelor lor specifice și al relațiilor bilaterale ale acestora cu țările PEV în conturarea unei politici coerente a UE; subliniază necesitatea unei coordonări adecvate între ÎR/VP, comisarul pentru politica europeană de vecinătate și negocieri privind extinderea, delegațiile UE și reprezentanții speciali ai UE, pentru a evita suprapunerea eforturilor; susține că delegațiile Uniunii Europene joacă un rol important în implementarea PEV;

8.  invită VP/ÎR să elaboreze propuneri de cooperare cu țările europene din vecinătatea UE interesate, care să fie bazate pe modelul Spațiului Economic European, ceea ce ar putea constitui un progres pentru perspectiva lor europeană, care să aibă la bază o inlcuziune consolidată în zona UE în ceea ce privește libertățile și integrarea completă în piața comună, precum și să includă o cooperare mai strânsă în domeniul Politicii externe și de securitate comună (PESC);

9.  solicită să fie stabilite priorități și obiective strategice pe termen scurt, mediu și lung, care să țină seama de faptul că PEV ar trebui să urmărească crearea unei abordări diferențiate pentru promovarea cooperării în diverse domenii între țările PEV și cu acestea; subliniază că, atunci când își definește abordarea, UE ar trebui să țină cont de interesele și prioritățile sale și de cele ale țărilor respective, precum și de nivelul lor de dezvoltare, având în vedere interesele și aspirațiile societăților, ambițiile politice și climatul geopolitic;

10.  subliniază că în centrul noii abordări ar trebui să figureze aderarea la nivel local, transparența, răspunderea reciprocă și caracterul incluziv, pentru a garanta că beneficiile PEV ajung la toate nivelurile comunității și societății din țările vizate, și nu se concentrează în jurul anumitor grupuri;

11.  își exprimă convingerea că, pentru a ajuta țările partenere în consolidarea potențialului lor de dezvoltare, dialogul politic care caracterizează în prezent PEV trebuie să facă loc unui dialog social, economic și cultural mai larg care să cuprindă toate aspectele diversității politice, sociale, etnice și culturale a țărilor partenere; subliniază valoarea progreselor realizate prin cooperare teritorială, cu implicarea directă a autorităților locale;

12.  regretă resursele limitate alocate cooperării UE cu partenerii săi din vecinătate, în special în comparație cu nivelurile semnificativ mai mari ale resurselor investite în țările PEV de către părțile interesate din țările terțe; constată faptul că acest lucru subminează capacitatea UE de a promova și implementa politici compatibile cu interesele sale strategice din zonele învecinate; subliniază nevoia de a optimiza sprijinul și de a majora fondurile pentru a recompensa și sprijini efectiv țările partenere care s-au angajat cu adevărat și realizează progrese concrete pe calea reformelor, democratizării și a respectării drepturilor omului;

13.  subliniază necesitatea consolidării mecanismelor de răspundere și transparență în țările partenere, pentru a garanta că acestea au capacitatea de a absorbi și cheltui fondurile într-un mod eficient și util; invită, așadar, Comisia să asigure mecanisme eficiente de monitorizare și supraveghere a cheltuielilor aferente sprijinului UE în țările PEV, inclusiv prin controlul exercitat de către societatea civilă;

14.  îndeamnă UE să-și îmbunătățească coordonarea cu alți donatori și alte instituții financiare internaționale, inclusiv prin intermediul inițiativei AMICI, în concordanță cu angajamentul său de a deveni un actor global mai consecvent, mai respectat și mai eficace, și subliniază că este necesară o programare comună cu statele membre și între acestea; subliniază faptul că este necesară o mai bună coordonare cu statele membre și cu autoritățile regionale și locale, pentru a se putea ajunge la o abordare comună, coerentă și eficace a obiectivelor pe termen scurt și mediu ale cooperării UE cu țările vecine și solicită deschiderea unor discuții pe acest subiect cu Consiliul;

15.  subliniază faptul că UE ar trebui să asigure cu finanțare suficientă angajamentul său consolidat în zonele învecinate; consideră că evaluarea intermediară a instrumentelor de finanțare externă ar trebui să ia în considerare versiunea revizuită a PEV, iar IEV ar trebui deci să reflecte ambiția de a face PEV mai eficientă și să asigure previzibilitatea și sustenabilitatea raporturilor dintre UE și partenerii noștri, precum și un nivel adecvat de flexibilitate procedurală; solicită, de asemenea, o mai mare coerență și consecvență între diferitele instrumente de finanțare externă ale UE;

16.  subliniază rolul de facilitare al Fondului European pentru Democrație (FED), acesta fiind complementar cu instrumentele UE, oferind o abordare nouă, mai flexibilă și mai receptivă care completează lacunele și este eficientă din punct de vedere financiar; invită Comisia să aloce mai multe resurse pentru FED;

17.  recunoaște faptul că atitudinile față de Europa și de UE în țările vecine au un impact real asupra conflictelor, dar respinge orice complicitate cu actele de represiune și încălcările drepturilor omului din țările învecinate care sunt cauzate de eforturi neinspirate de instaurare a unei stabilități de scurtă durată;

Valoarea adăugată a acțiunii la nivelul UE

Reconfigurarea politicii europene de vecinătate

18.  subliniază necesitatea de a reconfigura PEV pentru a construi parteneriate solide, strategice și durabile cu țările PEV pe baza conservării valorilor și principiilor UE și a promovării intereselor reciproce și în conformitate cu acestea; cere ca o viziune politică clară să stea la baza aspectelor tehnice ale acestei politici;

19.  remarcă faptul că PEV trebuie să-și folosească propria metodologie și propriile instrumente, care trebuie să corespund nivelului de ambiție și nevoilor și obiectivelor urmărite de țările PEV și de UE;

20.  invită Comisia să se axeze pe sectoarele identificate împreună cu partenerii săi pe baza unor interese comune, sectoare în care se pot realiza progrese și o valoare adăugată universală, și să-și extindă treptat cooperarea în funcție de realizări și ambiții, îndeosebi pentru a contribui la creșterea economică și la dezvoltarea umană, acordând o atenție deosebită noilor generații; subliniază faptul că reformele economice trebuie să se desfășoare alături de reformele politice și că buna guvernanță nu poate fi obținută decât printr-un proces decizional deschis, responsabil și transparent, bazat pe instituții democratice;

21.  subliniază că politica de extindere și cea de vecinătate sunt politici separate, cu obiective diferite; reamintește, însă, că țările europene din cadrul PEV, ca orice țară europeană, pot să candideze la aderare dacă îndeplinesc criteriile și condițiile de admitere, în conformitate cu articolul 49 din TUE; consideră că o perspectivă de aderare trebuie susținută ca un stimulent pentru toate țările care sunt eligibile și care au exprimat aspirații și ambiții evident europene, dar recunoaște totodată faptul că reformele și tranziția trebuie să aibă întâietate și nu dorește să suscite așteptări nerealiste;

Sprijinul pentru democrație, reforma sistemului judiciar, statul de drept, buna guvernanță și dezvoltarea capacităților instituționale

22.  consideră că sprijinirea democrației, a statului de drept, a bunei guvernanțe, a dezvoltării statale, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale are un rol central în PEV; subliniază faptul că nicio politică nu trebuie adoptată în cadrul PEV dacă aceasta contribuie la periclitarea acestor valori de bază; subliniază că UE și statele sale membre trebuie să ofere stimulente și cunoștințe specifice pentru demararea și sprijinirea reformelor democratice și depășirea provocărilor politice, economice și sociale;

23.  subliniază necesitatea continuă de a accentua întărirea și consolidarea democrației, a statului de drept, a bunei guvernanțe, a independenței sistemului judiciar, a combaterii corupției, a respectului pentru diversitate și drepturile minorităților, inclusiv drepturile persoanelor LGBT, pentru drepturile persoanelor cu handicap, precum și pentru drepturile persoanelor care aparțin minorităților etnice; evidențiază că dialogul politic și pluralismul vor fi consolidate prin dezvoltarea capacităților instituțiilor naționale, inclusiv ale adunărilor naționale, precum și prin sprijinirea societății civile, a grupurilor și partidelor politice pro-democrație;

24.  subliniază că drepturile femeilor, egalitatea de gen și dreptul la nediscriminare sunt drepturi fundamentale și principii-cheie ale acțiunii externe a UE; subliniază importanța promovării drepturilor copiilor, a drepturilor tinerilor și a egalității de gen, precum și a emancipării economice și politice a femeilor, pentru a construi societăți favorabile incluziunii, prospere și stabile în vecinătatea UE;

25.  consideră că politica europeană de vecinătate revizuită ar trebui să intensifice promovarea libertăților fundamentale în țările din cadrul PEV prin încurajarea libertății de exprimare, de asociere și de întrunire pașnică și a libertății presei și a mass-mediei, care favorizează exercitarea drepturilor economice, sociale și culturale;

26.  subliniază importanța dezvoltării dimensiunii sociale a PEV prin cooperarea cu partenerii în lupta împotriva sărăciei și a excluziunii, prin stimularea ocupării forței de muncă și a creșterii economice echitabile, prin facilitarea relațiilor de muncă corecte și prin promovarea educației și a muncii decente, tratând astfel și unele dintre cauzele fundamentale ale migrației ilegale;

27.  recunoaște importanța dialogului cultural dintre UE și țările învecinate, în domenii precum prevenirea conflictelor și consolidarea păcii, dezvoltarea industriilor creative, întărirea libertății de exprimare, sprijinirea dezvoltării sociale și economice și intensificarea dialogului cu societatea civilă și a dialogului intercultural și interreligios, inclusiv pentru a trata discriminarea și persecutarea tot mai puternică a grupurilor minoritare și religioase; solicită consolidarea cadrului pentru relațiile culturale, permițând elaborarea de programe de mobilitate, de formare și de dezvoltare a capacităților și schimburi în domeniul culturii și al educației;

28.  subliniază că abordarea bazată pe „parteneriatul cu societățile” ar trebui consolidată și promovată; solicită insistent ca interesele și obiectivele comune ale acestei politici să fie stabilite prin consultarea tuturor părților interesate din diferitele societăți, nu doar a autorităților;

29.  insistă asupra importanței dezvoltării unei societăți civile înfloritoare și active în procesele de democratizare și de transformare, care să includă partenerii sociali și comunitatea de afaceri; solicită să fie sprijinite în continuare societatea civilă, IMM-urile locale și alți actori nestatali, deoarece acestea constituie forța motrice în procesul de reformă; solicită, de asemenea, intensificarea dialogului și întărirea parteneriatelor dintre diferitele sectoare și actori ai societății civile din UE și din țările învecinate vizate de PEV; subliniază importanța întreprinderilor europene și rolul lor în promovarea și difuzarea standardelor internaționale de afaceri, inclusiv a responsabilității sociale a întreprinderilor;

Diferențiere și condiționalitate

30.  cere ca PEV să se dezvolte într-un cadru de politici mai personalizat și mai flexibil, care să se adapteze la diversitatea existentă în rândul țărilor partenere și ca "abordarea diferențiată" să fie transpusă în practică cu consecvență; subliniază că diferențierea ar trebui să aibă loc între țările participante la PEV;

31.  subliniază necesitatea aplicării unei condiționalități efective în raport cu procesele de reformă și nevoia unei abordări coerente din partea UE între pozițiile sale și condiționalitate în alocările financiare; subliniază că UE nu poate să facă compromisuri în ceea ce privește valorile și drepturile sale și că ar trebui să evite crearea de standarde duble; subliniază că țărilor care fac progrese în aplicarea unor reforme ce conduc la evoluții politice, economice și sociale pe termen lung și care se implică politic mai profund cu UE ar trebui să li se ofere un angajament și un sprijin mai substanțial din partea UE și ar trebui să fie evaluate pe baza rezultatelor individuale obținute în cadrul acestor procese de reformă; subliniază importanța aplicării depline a principiului „mai mult pentru mai mult”;

32.  subliniază faptul că acordurile de asociere reprezintă pasul cel mai avansat, dar nu reprezintă pasul final în relațiile dintre UE și vecinii săi;

33.  consideră că UE ar trebui să invite țările partenere cu care nu are acorduri de asociere să participe la cooperarea sectorială, inclusiv posibilitatea de a încheia acorduri sectoriale noi sau de a le consolida pe cele existente, cum ar fi Comunitatea Energiei, care ar facilita integrarea unor asemenea țări în sectoare specifice ale spațiului unic al celor patru libertăți fundamentale ale UE;

34.  consideră că, în cadrul urmăririi PEV, trebuie acordată o atenție specială cooperării în materie de guvernanță economică și sustenabilității finanțelor publice în țările participante la PEV;

Dimensiunea de securitate

35.  observă că menținerea păcii, securității și stabilității constituie o preocupare fundamentală în vecinătate și că mediul de securitate se deteriorează în mod pronunțat; cere includerea unei puternice componente securitare în PEV, cu instrumente politice adecvate care, până în prezent, au lipsit în mod regretabil; subliniază faptul că UE ar trebui să se concentreze pe sporirea eficienței și a eficacității instrumentelor de gestionare a crizei actuale, în vederea creării unor capacități de lărgire a spectrului de intervenții urmărind gestionarea crizelor; subliniază faptul că securitatea, stabilitatea și dezvoltarea merg mână în mână, fiind necesară o abordare cuprinzătoare pentru a soluționa și eradica problemele securitare din regiune;

36.  constată faptul că stabilitatea Fâșiei sahelo-sahariene ar trebui să fie considerată ca fiind sensibilă la starea de nesiguranță din nordul, precum și din sudul Africii și că instabilitatea din această regiune este cauzată de dublarea rețelelor de trafic de arme, droguri și persoane și, în consecință, aduce atingere stabilității Europei;

37.  solicită o coordonare mai strânsă între PEV și activitățile mai largi ale politicii externe și de securitate comune (PESC) și ale politicii de securitate și apărare comune (PSAC), alături de o consolidare a legăturilor dintre securitatea internă și cea externă, care să abordeze aspecte diferite ale securității țărilor din cadrul PEV și din UE; subliniază nevoia de coerență și aliniere integrală între revizuirea PEV și revizuirea Strategiei de securitate a UE;

38.  subliniază că este nevoie de o strategie politică globală, care să asigure, totodată, respectarea deplină a dreptului internațional și a angajamentelor prevăzute de Actul final de la Helsinki din 1975, fundamentate pe respectarea drepturilor omului, a drepturilor minorităților și a libertăților fundamentale, a independenței, suveranității și integrității teritoriale a statelor, inviolabilitatea frontierelor și soluționarea pașnică a conflictelor, în conformitate cu aceste principii și cu rezoluțiile Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite; observă că Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), fiind cea mai mare organizație regională responsabilă de securitate, poate juca un rol important în acest sens și consideră că ar trebui să beneficieze de un nou impuls, prin adoptarea rolului de mediator; sprijină dreptul partenerilor de a face alegeri suverane și independente în domeniul politicii externe și de securitate, fără a fi supuși unor presiuni externe și unor măsuri de constrângere;

39.  cere ca politica revizuită să sprijine țările partenere în edificarea unor structuri statale adecvate, care să se ocupe de problemele securitare, cum ar fi punerea efectivă în executare a legii, terorismul și criminalitatea organizată, culegerea de informații și securitatea, inclusiv securitatea cibernetică, care ar trebui dezvoltate pe baza respectării depline a drepturilor omului și însoțite de un control parlamentar democratic corespunzător; subliniază că UE ar trebui să se angajeze în domenii cum ar fi reformarea sectorului de securitate (RSS), precum și dezarmarea, demobilizarea și reintegrarea (DDR) în situațiile postconflictuale; invită UE să se concentreze asupra edificării capacităților pentru controlul frontierelor de către țările partenere; recunoscând contribuțiile aduse deja de unele dintre aceste țări, invită țările învecinate să contribuie la misiunile din cadrul politicii de securitate și apărare comune, atunci când este cazul; invită UE să promoveze inițiative comune ale țărilor învecinate în domeniul securității, astfel încât să le permită să-și asume o mai mare responsabilitate și să-și aducă contribuția pozitivă la securitatea din regiunea lor;

40.  le reamintește statelor membre obligațiile care le revin în temeiul Poziției comune a Consiliului 2008/944/CFSP privind exporturile de arme , care, inter alia, le impune obligația de a refuza acordarea unei licențe de export de tehnologie sau echipament militar către orice țară învecinată dacă există un risc clar că tehnologia sau echipamentul militar care urmează să fie exportat ar putea fi folosit pentru reprimare internă sau pentru comiterea de încălcări grave ale legislației umanitare internaționale, ar provoca sau prelungi conflictele armate ori ar agrava tensiuni sau conflicte existente în țara de destinație finală sau ar fi exportat într-un mod agresiv, împotriva unei alte țări sau utilizat pentru a impune cu forța o revendicare teritorială;

41.  subliniază necesitatea promovării active și a ajutorului oferit pentru soluționarea pașnică a conflictelor, precum și a contribuției în cadrul politicilor de reconciliere postconflictuală din vecinătatea UE, utilizând diferite mijloace și instrumente, în funcție de valoarea adăugată pe care o pot oferi; este încredințat că astfel de măsuri ar trebui să includă activitatea reprezentanților speciali ai UE, programele de edificare a încrederii, reinstituirea dialogului, medierea care promovează contactele de la om la om și misiunile PSAC; invită VP/ÎR și SEAE să elaboreze măsuri și abordări novatoare, inclusiv strategii de comunicare publică și consultări informale, cu scopul de a sprijini dialogul și reconcilierea; remarcă faptul că delegațiile UE au de jucat un rol-cheie în ceea ce privește înființarea unor mecanisme de avertizare timpurie, prin crearea unor rețele eficiente de prevenire, împreună cu diferite organizații ale societății civile;

42.  își reiterează sprijinul pentru suveranitatea, integritatea teritorială și independența politică a țărilor partenere; consideră că politica europeană de vecinătate ar trebui să contribuie și să sprijine în practică aceste principii; subliniază faptul că conflictele prelungite sau înghețate reprezintă un obstacol în calea dezvoltării depline a PEV; regretă, în această privință, faptul că de la lansarea PEV nu au fost înregistrate progrese în soluționarea conflictelor existente; reamintește poziția sa potrivit căreia ocuparea teritoriului unei țări partenere încalcă principiile fundamentale și obiectivele PEV; subliniază nevoia de a soluționa în mod pașnic și cât mai devreme posibil conflictele înghețate, pe baza normelor și a principiilor dreptului internațional; invită ÎR/VP să joace un rol mai activ, confirmând faptul că aprofundarea relațiilor bilaterale este legată de soluționarea pașnică a conflictelor și de respectarea dreptului internațional; subliniază, în acest context, importanța aplicării unei politici principiale de promovare a responsabilizării în cazul tuturor încălcărilor drepturilor omului și ale dreptului umanitar internațional, precum și a evitării standardelor duble, îndeosebi în această privință;

43.  îndeamnă UE să aplice, în cazul conflictelor regionale, spiritul și învățămintele desprinse din experiența istorică a integrării europene, întrucât problemele bilaterale trebuie soluționate pașnic, iar bunele relații de vecinătate și cooperarea regională sunt elemente fundamentale ale PEV; solicită, în acest sens, implicarea cetățenilor și angajamentul actorilor publici în înfrățiri și parteneriate orizontale cu omologii acestora din Uniune, precum și colaborarea cu societatea și cu tânăra generație ca factor de schimbare;

Stimularea integrării regionale

44.  subliniază importanța dimensiunii regionale a PEV, precum și necesitatea de a promova și de a contribui la sinergiile regionale și la integrarea regională prin programele de cooperare regională; subliniază că este necesară o intensificare a cooperării economice între țările din cadrul PEV cu scopul de asigura stabilitatea și prosperitatea în zona de vecinătate a UE;

45.  solicită, în acest sens, adăugarea unei dimensiuni multilaterale în relațiile bilaterale dintre UE și țările din cadrul PEV, prin mărirea numărului de activități și inițiative în acest context, acordând o atenție deosebită consolidării proiectelor transfrontaliere, intensificării programelor interpersonale, dezvoltării de stimulente pentru cooperarea regională și dezvoltării în continuare a unui dialog activ cu societatea civilă; consideră că viitoarea PEV ar trebui să ofere o platformă regională integratoare de dezbatere a problemelor legate de drepturile omului, în concordanță cu principiile de bază ale PEV;

46.  solicită efectuarea de evaluări sistematice ale impactului pe care acordurile comerciale și sprijinul financiar acordat de UE programelor și proiectelor din cadrul PEV îl au asupra drepturilor omului, inclusiv asupra perspectivelor de gen;

47.  solicită ca revizuirea PEV să urmărească consolidarea platformelor de cooperare existente, (Uniunea pentru Mediterana și Parteneriatul estic), sprijinirea mai consistentă a integrării regionale acolo unde partenerii au identificat priorități similare pentru o anumită politică, abordarea problemelor subregionale specifice, cum ar fi mobilitatea, energia sau securitatea, precum și apropierea partenerilor în ceea ce privește normele economice și legislația; este încredințat că structurile multilaterale ale PEV ar trebui consolidate și dezvoltate într-un mod mai strategic;

48.  subliniază importanța rolului adunărilor multilaterale, precum Euronest și Adunarea Parlamentară a Uniunii pentru Mediterana, ca foruri de dialog politic și ca instrumente care să stimuleze statele participante să își asume politica de vecinătate;

49.  subliniază valoarea adăugată a diplomației parlamentare și a reuniunilor interparlamentare bilaterale regulate organizate de Parlamentul European cu omologii săi din zona de vecinătate, ca instrument pentru schimburi de experiență și pentru evaluarea relației fiecărei țări cu UE; încurajează parlamentele naționale ale statelor membre să își desfășoare reuniunile interparlamentare bilaterale în cadrul PEV ca o modalitate de a asigura o abordare coerentă;

50.  subliniază importanța rolului Conferinței autorităților locale și regionale pentru Parteneriatul estic (CORLEAP) și al Adunării autorităților locale și regionale din zona euromediteraneeană (ARLEM), care oferă reprezentanților locali și regionali posibilitatea de a dialoga cu instituțiile UE și de a dezvolta cooperarea economică, socială și teritorială;

51.  evidențiază faptul că dezvoltarea de platforme regionale ale societății civile, ca Forumul societății civile al Parteneriatului estic și inițiativa similară pentru zona sudică, consolidează o implicare multilaterală a părților interesate care conduce la democratizare și la îndeplinirea agendei de reformare economică în zona de vecinătate;

Vecinii vecinilor

52.  subliniază necesitatea de a construi parteneriate solide cu țările învecinate; subliniază că este important ca PEV să fie parte a politicii externe mai largi a UE și ca ceilalți actori strategici care exercită influență asupra țărilor din vecinătate - „vecinii vecinilor” - să fie recunoscuți ca atare, ca și organizațiile internaționale și regionale, printre altele, prin abordarea aspectelor de interes comun și care suscită preocupări reciproce, inclusiv securitatea regională și mondială, prin intermediul cadrelor bilaterale existente sau al dialogului multilateral, atunci când acest lucru este considerat oportun și pertinent;

53.  subliniază că UE ar trebui să analizeze în mod realist diferitele opțiuni de politici pe care le au partenerii săi, modul în care pot construi punți de legătură cu vecinii acestora, la diferite nivele, precum și poziționarea față de politica externă a țărilor terțe din vecinătatea sa, asigurându-se că numai UE și partenerii săi pot decide în legătură cu modul în care doresc să se desfășoare relațiile lor;

54.  își reiterează convingerea că prevederile acordului de liber schimb aprofundat și cuprinzător nu constituie o amenințare comercială la adresa Federației Ruse și că acordurile de asociere nu ar trebui considerate un impediment în calea bunelor relații ale partenerilor estici cu oricare dintre vecinii lor;

55.  invită UE să conceapă mecanisme eficiente de sprijinire a țărilor partenere din cadrul PEV, care aplică o agendă europeană ambițioasă și, în consecință, sunt afectate de măsuri represive, de constrângere comercială sau de agresiune militară directă din partea unor țări terțe; reamintește că, deși PEV nu este împotriva oricărui alt actor strategic și respinge noțiunea de concurență geopolitică cu sumă zero în vecinătate, totuși UE trebuie să își asume angajamente credibile și să ofere un sprijin politic solid partenerilor care doresc să i se alinieze mai strâns;

56.  invită UE să profite de competența de specialitate acumulată de organizațiile regionale din care fac parte țările vecine, cum ar fi Consiliul Europei, OSCE, Uniunea Africană, oficiile regionale competente ale Organizației Națiunilor Unite și Liga Statelor Arabe, și să se implice activ și să coopereze cu acestea în vederea soluționării conflictelor regionale; reamintește că acestea sunt foruri importante pentru angajarea partenerilor în direcția reformelor, a abordării preocupărilor în materia drepturilor omului și a chestiunilor regionale, sens în care ei ar trebui să-și asume responsabilități mai mari, și în direcția promovării democratizării;

Obiective și instrumente ale politicilor

O ofertă diversificată: sectoare prioritare

57.  invită UE să analizeze și să identifice, împreună cu partenerii săi, prioritățile în materie de cooperare consolidată și integrare în diferite domenii de politică, cum ar fi dezvoltarea economică și umană, prevenirea conflictelor și a dezastrelor, infrastructura și dezvoltarea regională, mediul, politicile în materie de concurență comercială, IMM-urile, migrația, securitatea, energia și eficiența energetică, pentru a crea o zonă de prosperitate, de stabilitate și de bună vecinătate;

58.  consideră că obiectivul privind coerența politicilor interne și externe ale UE, precum și legătura strânsă și tot mai extinsă dintre anumite probleme interne și externe ar trebui să se reflecte în noua PEV;

59.  consideră că o cooperare mai strânsă în domeniul viitoarei piețe unice digitale, sprijinul pentru reformele din domeniul guvernării electronice și soluțiile pentru o guvernare deschisă constituie un instrument pentru implicarea cetățenilor;

60.  subliniază importanța liberei circulații a persoanelor și sprijină creșterea mobilității în zona de vecinătate, într-un mediu sigur și bine gestionat, prin facilitarea și liberalizarea vizelor, în special pentru studenți, tineri, artiști și cercetători; invită Comisia ca, în cooperare cu statele membre, să consolideze mai mult parteneriatele pentru mobilitate în cadrul vecinătății și să creeze posibilități pentru formele de migrație circulară, ceea ce ar deschide rute sigure și legale pentru migranți; invită UE să opereze o distincție clară între solicitanții de azil care se refugiază din cauza persecuțiilor și imigranții clandestini din motive economice; condamnă traficul cu ființe umane, majoritatea victimelor fiind femei, și subliniază importanța consolidării cooperării cu țările partenere pentru a combate acest fenomen;

61.  invită Comisia să acorde atenție perspectivei egalității dintre genuri în promovarea formării profesionale și universitare, precum și în cadrul programelor de migrație circulară cu țările învecinate, cu scopul de a consolida participarea femeilor la economiile acestor țări;

62.  constată că rata ridicată a șomajului, în special în rândul tinerilor, excluderea socială și sărăcia, lipsa de protecție a drepturilor minorităților, împreună cu nivelul scăzut de participare politică și socio-economică a femeilor, slaba guvernanță și nivelurile ridicate de corupție sunt cauze profunde ale instabilității și solicită o angajare care să treacă dincolo de acordurile de liber schimb aprofundate și cuprinzătoare (ALSAC); observă că simpla perspectivă a unor acorduri comerciale și de liber schimb nu mai oferă o pârghie suficient de eficace pentru a consolida parteneriatul nostru cu țările din vecinătate, îndeosebi țările din sudul Mediteranei; constată lipsa de cooperare economică regională dintre țările învecinate ale UE și solicită instituirea unor inițiative subregionale în vederea intensificării schimburilor comerciale dintre acestea;

63.  subliniază importanța investirii în proiecte pentru tineret, femei și viitori lideri, prin utilizarea integrală a ofertelor de burse de studiu din cadrul programului Erasmus + pentru a stimula schimburile de studenți și de cadre didactice dintre țările din cadrul PEV și statele membre, cu scopul formării viitorilor lideri ai țărilor din cadrul PEV și ai statelor membre, precum și cu scopul promovării în continuare a proiectelor universitare și educaționale, cum ar fi Colegiul Europei, care și-au dovedit deja valoarea în acest domeniu;

64.  invită Comisia să analizeze și să ofere țărilor din cadrul PEV niveluri diferite de participare, cooperare și implicare în politicile, programele și agențiile UE, cum ar fi EUROPOL, FRONTEX și managementul vamal, în domeniul combaterii traficului de ființe umane și a criminalității economice și transfrontaliere, precum și în acela al Comunității energiei care, ca acord de integrare de succes, pot juca un rol mai important în cadrul PEV; subliniază importanța securității energetice și a unei cooperări mai strânse în cadrul zonei de vecinătate a UE, pentru îndeplinirea obiectivului comun de aprovizionare neîntreruptă cu energie accesibilă, sustenabilă și nepoluantă; solicită deschiderea treptată a uniunii energetice către țările participante la PEV; încurajează Comisia să promoveze, în rândul țărilor din cadrul PEV, Convenția de la Budapesta privind combaterea criminalității cibernetice și să le invite să adere la această convenție, dacă nu au făcut încă acest lucru;

65.  consideră că trebuie pus un accent mai mare pe utilizarea programelor de asistență tehnică precum TAIEX și Twinning și că partenerii trebuie incluși în programele UE precum Erasmus și Orizont 2020, deoarece acestea contribuie la schimbul de cunoștințe și la crearea de rețele la diferite niveluri și constituie baza pentru crearea unui spațiu comun de vecinătate;

66.  consideră că trebuie consolidată dimensiunea parlamentară a politicii, prin creșterea eficienței reuniunilor interparlamentare, a organismelor parlamentare comune înființate în temeiul acordurilor cu UE și a adunărilor parlamentare; salută, în acest context, noua abordare adoptată de Parlament în materie de susținere a democrației parlamentare; subliniază rolul jucat de parlamentele din țările incluse în PEV în ceea ce privește responsabilizarea guvernelor și încurajează consolidarea capacității lor de monitorizare; solicită ca Parlamentul să se implice în implementarea noii PEV și să fie informat și consultat periodic asupra progreselor înregistrate în țările partenere; consideră că partidele politice europene și grupurile din parlamentele naționale ale statelor membre și Parlamentul European pot juca un rol important și își pot asuma o responsabilitate esențială în ceea ce privește promovarea unei culturi politice bazate pe crearea de instituții pe deplin democratice, pe statul de drept, pe democrația pluripartită și pe participarea deplină a femeilor la procesul decizional;

67.  subliniază că pentru reușita PEV, este, de asemenea, necesar să se asigure că statele membre își asumă deplin responsabilitățile, de asemenea, prin dezvoltarea inițiativelor emblematice; invită, prin urmare, Comisia să consolideze coordonarea politicilor și programarea comună a asistenței financiare și să se ofere mecanisme care să promoveze partajarea de informații între statele membre și structurile UE cu privire la țările din cadrul PEV, precum și consultarea între statele membre, structurile UE și țările învecinate; consideră că asistența financiară și tehnică a UE ar trebui să fie condiționată de atingerea cu succes a unor repere concrete în cadrul procesului de reformă, pe baza cărora va fi alocat un sprijin suplimentar;

Evaluare și vizibilitate

68.  subliniază că planurile de acțiune, stabilite în strânsă colaborare cu autoritățile din țările partenere și în urma consultării organizațiilor societății civile, ar trebui să se concentreze asupra unui număr limitat de priorități realiste de pus în aplicare și că implementarea lor ar trebui evaluată periodic sau atunci când o impune modificarea circumstanțelor, cu opțiuni politice ce ar putea fi stabilite de comun acord; subliniază importanța elaborării unui proces de consultare cu organizațiile societății civile în ceea ce privește definirea obiectivelor de referință;

69.  subliniază că rapoartele privind progresele înregistrate ar trebui să se concentreze asupra transpunerii în practică a priorităților identificate în planurile de acțiune și să reflecte nivelul de angajare a țării partenere; reafirmă că datele din rapoarte trebuie să fie analizate din perspectiva contextului național respectiv și să includă tendințele din anii anteriori; opinează că toate părțile interesate importante din țările care participă la PEV, inclusiv societatea civilă, ar trebui să fie cu adevărat implicate și consultate înainte de întocmirea rapoartelor; solicită ca documentele-cheie, cum sunt rapoartele intermediare, să poată fi consultate cu ușurință pe site-urile delegațiilor UE și traduse în limba locală; invită UE să recurgă la mijloace de măsurare a progreselor înregistrate în țările partenere de mai bună calitate și să implementeze măsuri de condiționalitate eficace privind progresele realizate de parteneri în termeni de drepturi ale omului, stat de drept și democrație;

70.  consideră că ar trebui mărită vizibilitatea asistenței oferite de UE pentru a demonstra populației din țările partenere și din statele membre ale UE beneficiile sprijinului acordat de Uniune; îi solicită Comisiei să conceapă un mecanism special de furnizare a asistenței umanitare a UE pentru țările învecinate, care să fie diferit de modelul utilizat pentru țările terțe din restul lumii și care să asigure, printre alte obiective, o vizibilitate ridicată a UE și a agendei sale politice; subliniază importanța și necesitatea instituirii unui mecanism capabil să asigure transparența în ceea ce privește asistența financiară acordată de UE;

71.  invită UE să își consolideze capacitatea de contracarare a campaniilor de dezinformare și de propagandă îndreptate împotriva ei însăși și a statelor sale membre, care urmăresc să-i slăbească unitatea și solidaritatea; invită UE să își consolideze vizibilitatea, cu scopul de a arăta în mod clar sprijinul și angajamentul său față de țările partenere; subliniază importanța promovării obiectivului legat de informarea independentă și imparțială și de libertatea media din țările participante la PEV, precum și de necesitatea depunerii unor eforturi în materie de comunicare strategică în vecinătatea sa, inclusiv a unora legate de valorile și obiectivele sale, prin dezvoltarea unei strategii de comunicare cuprinzătoare, eficace și sistematice în cadrul politicii revizuite;

72.  invită UE să își sporească prezența în țările partenere folosind mai multe mijloace audiovizuale interactive și platforme sociale în limba locală, cu scopul de a transmite mesaje către întreaga societate; invită Comisia să elaboreze o strategie clară de comunicare pentru societățile din țările din cadrul PEV cu scopul de a expune acestora beneficiile acordurilor de asociere, inclusiv ale zonelor de liber schimb aprofundate și cuprinzătoare (DCFTA), ca instrumente de modernizare a sistemelor și a economiilor acestora;

o
o   o

73.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor țărilor participante la PEV, Adunărilor Parlamentare a Euronest și Uniunii pentru Mediterana, Ligii Statelor Arabe, Uniunii Africane, Consiliului Europei și OSCE.

(1) JOIN (2015) 6 http://ec.europa.eu/enlargement/neighbourhood/consultation/consultation_romanian.pdf
(2) http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/ALL/?uri=CELEX:52011DC0200
(3) http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2011:0303:FIN:ro:PDF
(4) http://eeas.europa.eu/enp/pdf/pdf/com03_104_en.pdf
(5) Consiliul Relații Externe, concluziile din 18 februarie 2008, http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/en/gena/98818.pdf
(6) JO C 87 E, 7.4.2004, p. 506.
(7) JO C 104 E, 30.4.2004, p. 127.
(8) JO C 287 E, 24.11.2006, p. 312.
(9) JO C 282 E, 6.11.2008, p. 443.
(10) JO C 296 E, 2.10.2012, p. 105.
(11) JO C 296 E, 2.10.2012, p. 114.
(12) JO C 168 E, 14.6.2013, p. 26.
(13) Texte adoptate, P7_TA(2013)0446.
(14) Texte adoptate, P7_TA(2014)0229.


Armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe
PDF 373kWORD 143k
Rezoluţia Parlamentului European din 9 iulie 2015 referitoare la Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională (2014/2256(INI))
P8_TA(2015)0273A8-0209/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 4, 26, 34, 114, 118 și 167 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolul 27 din Declarația Universală a Drepturilor Omului,

–  având în vedere Acordul privind aspectele comerciale ale drepturilor de proprietate intelectuală (TRIPS) din 1994,

–  având în vedere Convenția UNESCO asupra protecției și promovării diversității expresiilor culturale, din 20 octombrie 2005,

–  având în vedere articolele 11, 13, 14, 16, 17, 22 și 52 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională(1),

–  având în vedere Convenția de la Berna pentru protecția operelor literare și artistice și în special testul în trei etape,

–  având în vedere Tratatul Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale (OMPI) privind dreptul de autor din 20 decembrie 1996,

–  având în vedere Tratatul OMPI privind interpretările și execuțiile și fonogramele din 20 decembrie 1996,

–  având în vedere Tratatul OMPI privind interpretările și execuțiile audiovizuale, adoptat de Conferința diplomatică a OMPI privind protejarea interpretărilor și execuțiilor audiovizuale la Beijing în data de 24 iunie 2012,

–  având în vedere studiul din septembrie 2013 privind drepturile de proprietate intelectuală (DPI) realizat în comun de Oficiul European de Brevete (OEB) și Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (OAPI), intitulat „Sectoarele în care se utilizează în mod intensiv drepturile de proprietate intelectuală: contribuție la performanța economică și ocuparea forței de muncă în UE”,

–  având în vedere Tratatul de la Marrakech pentru facilitarea accesului la operele publicate al persoanelor nevăzătoare, cu deficiențe de vedere sau cu dificultăți de citire a materialelor imprimate,

–  având în vedere Directiva 2014/26/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind gestiunea colectivă a drepturilor de autor și a drepturilor conexe și acordarea de licențe multiteritoriale pentru drepturile asupra operelor muzicale pentru utilizare online pe piața internă(2),

–  având în vedere Directiva 2013/37/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 de modificare a Directivei 2003/98/CE privind reutilizarea informațiilor din sectorul public(3),

–  având în vedere Directiva 2012/28/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind anumite utilizări permise ale operelor orfane(4),

–  având în vedere Directiva 2006/116/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind durata de protecție a dreptului de autor și a anumitor drepturi conexe(5),

–  având în vedere Directiva 2011/77/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 septembrie 2011 de modificare a Directivei 2006/116/CE privind durata de protecție a dreptului de autor și a anumitor drepturi conexe(6),

–  având în vedere Directiva 93/83/CEE a Consiliului din 27 septembrie 1993 privind coordonarea anumitor norme referitoare la dreptul de autor și drepturile conexe aplicabile difuzării de programe prin satelit și retransmisiei prin cablu(7);

–  având în vedere Directiva 2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală(8),

–  având în vedere Directiva 2006/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind dreptul de închiriere și de împrumut și anumite drepturi conexe dreptului de autor în domeniul proprietății intelectuale(9), care modifică Directiva Consiliului 92/100/CEE(10),

–  având în vedere Directiva 2001/84/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 septembrie 2001 privind dreptul de suită în beneficiul autorului unei opere de artă originale(11),

–  având în vedere Rezoluția sa din 27 februarie 2014 referitoare la taxele pentru copierea privată(12),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 septembrie 2013 referitoare la promovarea sectoarelor culturale și creative europene ca surse de creștere economică și de creare de locuri de muncă(13),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 septembrie 2012 referitoare la distribuirea online a operelor audiovizuale în Uniunea Europeană(14),

–  având în vedere Rezoluția sa din 22 septembrie 2010 referitoare la aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală pe piața internă(15),

–  având în vedere consultarea publică privind revizuirea normelor UE în materie de drepturi de autor organizată de Comisie între 5 decembrie 2013 și 5 martie 2014,

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 februarie 2012 referitoare la Petiția nr. 0924/2011 adresată de Dan Pescod, de cetățenie britanică, în numele Uniunii Europene a Nevăzătorilor (EBU)/Institutul Național Regal pentru Nevăzători (RNIB), privind accesul nevăzătorilor la cărți și alte produse tipărite(16),

–  având în vedere Cartea verde a Comisiei privind Difuzarea online a operelor audiovizuale în Uniunea Europeană: oportunități și provocări pentru o piață digitală unică (COM(2011)0427),

–  având în vedere Cartea verde a Comisiei intitulată „Dreptul de autor în economia cunoașterii” (COM(2008)0466),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „O piață unică pentru drepturile de proprietate intelectuală. Stimularea creativității și inovației pentru a oferi Europei creștere economică, locuri de muncă de înaltă calitate și bunuri și servicii de primă clasă” (COM(2011)0287),

–  având în vedere Memorandumul de înțelegere din 20 septembrie 2011 privind principiile-cheie referitoare la digitalizarea și punerea la dispoziție a operelor retrase din comerț, pentru facilitarea digitalizării și a punerii la dispoziție a cărților și revistelor de specialitate pentru bibliotecile europene și instituții similare,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, precum și cel al Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A8-0209/2015),

A.  întrucât revizuirea Directivei 2001/29/CE este esențială pentru promovarea creativității și a inovării, a diversității culturale, a creșterii economice, a competitivității, pentru piața unică digitală, precum și pentru accesul la cunoștințe și informații, oferind, totodată, un nivel adecvat de recunoaștere și protecție a drepturilor autorilor de opere literare și artistice;

B.  întrucât articolul 167 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) stabilește că Uniunea contribuie la înflorirea și diversitatea culturilor statelor membre, în special prin creația artistică și literară;

C.  întrucât Directiva 2001/29/CE privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională a urmărit să adapteze legislația referitoare la dreptul de autor și drepturile conexe pentru a reflecta evoluțiile tehnologice;

D.  întrucât Directiva 2001/29/CE răspunde și unui număr de obligații ale UE în virtutea dreptului internațional, inclusiv dispozițiile Convenției de la Berna pentru protecția operelor literare și artistice, Tratatul OMPI privind dreptul de autor și Tratatul OMPI privind interpretările, execuțiile și fonogramele;

E.  întrucât Comisia și statele membre investesc considerabil în digitalizarea și accesibilitatea online a bogatelor colecții de care dispun instituțiile europene de patrimoniu cultural, astfel încât cetățenii să poată avea acces la acestea de oriunde și de pe orice dispozitiv;

F.  întrucât industriile europene culturale și creative reprezintă un motor pentru creșterea economică și crearea de locuri de muncă în UE și aduc o contribuție majoră la economia UE, având în vedere că angajează peste 7 milioane de persoane și generează, conform ultimelor estimări, peste 4,2% din PIB-ul UE, și întrucât întreprinderile culturale au continuat să creeze locuri de muncă și în timpul crizei economice din anii 2008-2012;

G.  întrucât studiul realizat în comun de OEB și OAPI în septembrie 2013 arată că aproximativ 39% din activitatea economică globală a Uniunii, a cărei valoare se ridică la aproximativ 4 700 de miliarde de euro anual, se desfășoară de sectoarele în care se utilizează în mod intensiv drepturile de proprietate intelectuală; în plus, acestea generează, în formă directă, 26% (reprezentând 56 de milioane de locuri de muncă) și, în formă indirectă, 9% din totalul locurilor de muncă din UE;

H.  întrucât revoluția digitală a introdus noi tehnici și mijloace de comunicare și a deschis calea unor noi forme de expresie, care, punând sub semnul întrebării relația trilaterală tradițională dintre autori, antreprenorii culturali și utilizatori, au contribuit la apariția unei economii bazate pe cunoaștere, la crearea de noi locuri de muncă și la promovarea culturii și inovației;

I.  întrucât orice inițiativă politică în domeniul pieței unice digitale trebuie să respecte Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, și în special articolele 11, 13, 14, 16, 17 și 22;

J.  întrucât diversitatea culturală și lingvistică depășește granițele naționale, unele limbi europene fiind vorbite în mai multe țări;

K.  întrucât Carta drepturilor fundamentale protejează libertatea de exprimare, libertatea informației și libertatea artelor și a cercetării științifice și garantează protecția datelor cu caracter personal și a diversității culturale și lingvistice, dreptul de proprietate și protecția proprietății intelectuale, dreptul la educație și libertatea de a desfășura o activitate comercială;

L.  întrucât dreptul creatorului la protejarea producției sale creative trebuie menținut și în era digitală;

M.  întrucât este necesar să se ia în considerare măsuri menite să contribuie la dezvoltarea în continuare a schimburilor culturale și la îmbunătățirea securității juridice din sector; întrucât de la punerea în aplicare a Directivei 2001/29/CE s-au dezvoltat numeroase servicii creative online, iar consumatorii au acces mai mult ca niciodată la o gamă largă de opere creative și culturale; întrucât consumatorii au nevoie de acces la un conținut cultural bogat, variat și de calitate;

N.  întrucât construcția armonioasă și sistematică a bibliotecii digitale Europeana, înființată în anul 2008 în contextul unei inițiative a UE, permite accesul la opere din bibliotecile statelor membre;

O.  întrucât operele creative reprezintă una dintre principalele surse care alimentează economia digitală și actorii din sectorul informaticii, cum ar fi motoarele de căutare, rețelele sociale sau platformele pentru conținut generat de utilizatori, dar valoarea produsă de operele creative este transferată aproape în totalitate acestor intermediari digitali, care refuză să remunereze autorii sau negociază remunerații foarte reduse;

P.  întrucât prin Directiva 2011/77/UE și Directiva 2006/116/CE au fost armonizate duratele de protecție a drepturilor de autor și a drepturilor similare prin stabilirea unei armonizări depline a perioadei de protecție pentru fiecare tip de operă și fiecare drept conex în statele membre;

Q.  întrucât autoritățile legislative ale UE au sarcina de a promova un cadru legislativ pentru drepturile de autor și drepturile conexe care să fie clar și inteligibil pentru toate părțile interesate, în special pentru publicul larg, și care să asigure securitatea juridică;

R.  întrucât avantajul competitiv și puterea tot mai mare a anumitor intermediari pe internet are un impact negativ asupra potențialului de creație al autorilor și asupra dezvoltării serviciilor propuse de alți distribuitori de opere creative;

S.  întrucât, în definirea cadrului juridic pentru dreptul de autor și pentru drepturile conexe, trebuie să se țină seama de necesitatea de a încuraja modele industriale și comerciale inovatoare, profitând de oportunitățile oferite de noile tehnologii, în vederea creșterii competitivității întreprinderilor din UE;

T.  întrucât creșterea economică și crearea de locuri de muncă constituie prioritatea Comisiei și ocupă un loc central în programul acesteia pentru 2014-2019,

1.  amintește că dreptul de autor este un mijloc concret de asigurare a remunerației creatorilor și a finanțării creației;

2.  salută inițiativa Comisiei de organizare a unei consultări privind dreptul de autor, care s-a bucurat de un interes deosebit din partea a numeroase categorii de părți interesate, inclusiv sectorul cultural și societatea civilă(17);

3.  salută angajamentul Comisiei de a dezvolta în continuare agenda digitală a UE, inclusiv chestiunile legate de drepturile de autor, în cursul noului mandat al Comisiei; salută Programul de lucru al Comisiei pe 2015 în măsura în care promite să prezinte un pachet legislativ privind piața unică digitală, care include o propunere legislativă al cărei obiectiv este modernizarea normelor în materie de drepturi de autor pentru a le adapta la era digitală;

4.  reamintește că dreptul de autor și drepturile conexe protejează și stimulează atât dezvoltarea și comercializarea de noi produse și servicii, cât și crearea și exploatarea conținutului lor creativ, contribuind, astfel, la sporirea competitivității, a ocupării forței de muncă și a inovării în mai multe sectoare industriale din UE;

5.  subliniază că eficiența dreptului de autor depinde de cea a măsurilor aplicate pentru a-l proteja și că pentru a asigura un sector creativ înfloritor și inovator, aplicarea drepturilor de autor trebuie să fie strictă;

6.  amintește că teritorialitatea este o trăsătură inerentă a drepturilor de autor și drepturilor conexe; subliniază că acest principiu nu se află în contradicție cu măsurile de asigurare a portabilității conținuturilor;

7.  subliniază că orice revizuire a Directivei 2001/29/CE ar trebui să garanteze în continuare principiul remunerației echitabile a titularilor de drepturi; solicită reafirmarea principiului teritorialității, care permite fiecărui stat membru să garanteze principiul remunerării echitabile în cadrul politicii sale culturale;

8.  observă că punerea în aplicare a Directivei 2001/29/CE a permis creșterea varietății operelor disponibile în mod legal pentru utilizatori; constată, de asemenea, că accesul transfrontalier la diversitatea de utilizări oferită consumatorilor de către progresul tehnologic ar putea necesita îmbunătățiri ale cadrului legal actual bazate pe elemente concrete, pentru a dezvolta în continuare oferta legală de conținut online cultural și creativ diversificat, permițând astfel accesul la diversitatea culturală europeană;

9.  reamintește că, mult prea frecvent, consumatorilor li se refuză accesul la anumite servicii de conținut pe motive geografice, contrar obiectivului de punere în aplicare a celor patru libertăți pe piața internă enunțat în Directiva 2001/29/CE; de aceea, îndeamnă Comisia să propună soluții adecvate pentru a îmbunătăți accesul transfrontalier al consumatorilor la servicii și la conținuturi protejate de drepturile de autor;

10.  consideră că din abordarea adoptată în Directiva 2014/26/UE privind gestionarea colectivă a drepturilor de autor se pot desprinde învățăminte pentru alte tipuri de conținut, dar că aspectele legate de portabilitate și blocare pe criterii geografice nu pot fi rezolvate printr-o soluție universală, ci ar putea necesita mai multe intervenții diferite, atât de reglementare, cât și de piață;

11.  subliniază că contribuțiile creative ale UE reprezintă una dintre cele mai bogate resurse ale sale și că cei care vor să se bucure de ele ar trebui să aibă posibilitatea de a plăti în acest scop, chiar și atunci când acestea sunt vândute doar în alt stat membru;

12.  atrage atenția asupra faptului că radiodifuzorii care doresc să acopere întregul teritoriu european au posibilitatea de a utiliza licențele multiteritoriale, în conformitate cu Directiva 2014/26/UE privind gestiunea colectivă a drepturilor de autor;

13.   amintește că finanțarea, producția și coproducția de filme și conținuturi televizate depind în mare măsură de licențele teritoriale exclusive acordate distribuitorilor locali pe diferite platforme care iau în considerare specificul cultural al diferitelor piețe europene; subliniază, așadar, că posibilitatea de a alege gradul de acoperire teritorială și tipul de platforme de distribuție, în baza principiului libertății contractuale, încurajează investițiile în filme și conținuturi televizate, precum și diversitatea culturală; solicită Comisiei să garanteze că orice inițiativă vizând modernizarea drepturilor de autor este precedată de o amplă evaluare a impactului eventual asupra producției, finanțării și distribuției de filme și conținuturi televizate, precum și asupra diversității culturale;

14.  subliniază că practicile industriei de blocare pe criterii geografice nu ar trebui să împiedice minoritățile culturale care trăiesc în statele membre ale UE să acceseze conținuturile sau serviciile gratuite sau contra cost care există în limba lor;

15.  sprijină inițiativele menite să consolideze portabilitatea, în UE, a serviciilor online de conținut obținut și pus la dispoziție în mod legal, și care respectă pe deplin drepturile de autor și interesele titularilor de drepturi;

16.  reamintește că piețele culturale europene sunt eterogene prin natura lor ca urmare a diversității culturale și lingvistice europene și observă că această diversitate ar trebui privită mai curând ca un beneficiu decât ca un obstacol în calea pieței unice;

17.  ia act de importanța licențelor teritoriale în UE, în special în ceea ce privește producția audiovizuală și de film, care se bazează în principal pe sistemele radiodifuzorilor de cumpărare în avans sau prefinanțare;

18.  observă cu îngrijorare multiplicarea serviciilor online ilegale și amplificarea pirateriei, precum și, în general, încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală, tendință care reprezintă o amenințare gravă la adresa economiilor statelor membre și a creativității în Uniunea Europeană;

19.  subliniază că orice reformă a cadrului care reglementează drepturile de autor ar trebui să se întemeieze pe un nivel ridicat de protecție, dat fiind faptul că drepturile sunt esențiale pentru creația intelectuală și oferă o bază legală stabilă, clară și flexibilă, care stimulează investițiile și creșterea în sectorul creativ și cultural, eliminând, totodată, incertitudinile și incoerențele juridice care afectează negativ funcționarea pieței interne;

20.  subliniază că, pe lângă sarcina importantă de extindere a structurilor funcționale pentru piața internă digitală, trebuie luate măsuri și pentru asigurarea continuității funcționării adecvate a pieței unice analogice;

21.  amintește că industriile în care se utilizează intensiv drepturile de autor asigură peste 7 milioane de locuri de muncă în UE; solicită, așadar, Comisiei să se asigure că orice inițiativă legislativă vizând modernizarea drepturilor de autor este precedată de o evaluare ex-ante exhaustivă a impactului asupra creșterii economice și a ocupării forței de muncă, precum și a costurilor și beneficiilor potențiale, în conformitate cu principiul unei mai bune legiferări;

22.  subliniază că orice revizuire a legislației UE privind drepturile de autor trebuie să fie bine orientată și bazată pe date convingătoare, pentru a asigura dezvoltarea continuă a sectoarelor creative europene;

23.  recunoaște că activitățile comerciale care încalcă drepturile de autor reprezintă o amenințare majoră la adresa funcționării pieței unice digitale și a dezvoltării de oferte legale diversificate de conținut online creativ și cultural;

24.  consideră esențială consolidarea poziției autorilor și creatorilor și îmbunătățirea remunerației acestora în raport cu distribuția și exploatarea digitală a operelor lor;

Drepturi exclusive

25.  recunoaște că este necesar ca autorilor și artiștilor interpreți sau executanți să li se ofere protecție juridică pentru activitățile lor creative și artistice; recunoaște că răspândirea culturii și cunoașterii se face în interes public; recunoaște rolul producătorilor și al editorilor în ceea ce privește lansarea operelor pe piață, precum și necesitatea unor remunerații adecvate și echitabile pentru toate categoriile de titulari de drepturi; dat fiind faptul că schimburile contractuale pot fi marcate de un dezechilibru de putere, solicită îmbunătățirea poziției contractuale a autorilor și a artiștilor interpreți sau executanți în raport cu alți titulari de drepturi și intermediari, mai ales prin luarea în considerare a posibilității de a stabili o perioadă de timp rezonabilă pentru utilizarea drepturilor transferate de autori către părți terțe, după trecerea căreia drepturile respective s-ar stinge; subliniază, în acest context, importanța libertății contractuale;

26.  observă că o protecție adecvată a operelor care sunt protejate prin dreptul de autor sau a altor obiecte protejate este, de asemenea, de mare importanță, inclusiv din punct de vedere cultural și că, în temeiul articolului 167 din TFUE, Uniunii i se impune să țină seama, în activitatea sa, de aspectele legate de cultură;

27.  subliniază că autorii și artiștii interpreți sau executanți ar trebui să primească o remunerație echitabilă în mediul digital,precum și în mediul analog;

28.  invită Comisia să evalueze măsurile specifice și adecvate pentru a îmbunătăți securitatea juridică, în conformitate cu obiectivul Comisiei referitor la o mai bună legiferare; solicită, prin urmare, Comisiei, să analizeze impactul pe care l-ar avea un regim european unic al drepturilor de autor asupra locurilor de muncă și inovării din sectorul digital, precum și în ceea ce privește încurajarea accesului consumatorilor la diversitatea culturală regională;

29.  amintește că drepturile exclusive și libertatea contractuală sunt elemente fundamentale ale ecosistemului fragil al creației și finanțării acesteia, întrucât permit o mai bună repartizare a riscurilor, implicarea a diferiți actori în proiecte comune în beneficiul unui public eterogen din punct de vedere cultural și atragerea investițiilor în producția de conținut profesionist;

30.  recomandă ca, în scopul apărării interesului general concomitent cu protejarea informațiilor cu caracter personal, legiuitorul UE ar trebui să reflecteze la un mod în care să reducă și mai mult barierele din calea reutilizării informațiilor din sectorul public; remarcă faptul că o asemenea ajustare a legislației ar trebui realizată cu luarea în considerare în mod corespunzător a Directivei 2013/37/UE, a principiilor care stau la baza regimului drepturilor de autor și a jurisprudenței relevante a Curții de Justiție a Uniunii Europene;

31.  solicită Comisiei să protejeze eficient operele din domeniul public, care, prin definiție, nu fac obiectul protecției prin drepturile de autor; îndeamnă, prin urmare, Comisia să clarifice faptul că, odată ce o operă este în domeniul public, orice digitizare a acesteia care nu constituie a operă nouă, transformatoare, rămâne în domeniul public; solicită, de asemenea, Comisiei să verifice dacă titularilor de drepturi li se poate acorda dreptul de a-și oferi operele, integral sau parțial, domeniului public;

32.  invită Comisia să armonizeze și mai mult durata de protecție a drepturilor de autor și să nu o prelungească în niciun caz ulterior, în conformitate cu standardele internaționale prevăzute în Convenția de la Berna; încurajează statele membre să finalizeze rapid transpunerea și punerea în aplicare în mod eficient a Directivei 2006/116/CE și a Directivei 2011/77/UE;

Excepții și limitări

33.  invită legiuitorul UE să rămână fidel obiectivului menționat în Directiva 2001/29/CE referitor la stabilirea unui nivel adecvat de protecție pentru drepturile de autor și drepturile conexe, ca una dintre principalele modalități de asigurare a creativității culturale europene și de păstrare a unui echilibru just între diferitele categorii de titulari de drepturi și utilizatorii de obiecte protejate, precum și între diferitele categorii de titulari de drepturi; subliniază, în continuare, că orice modificare legislativă în acest domeniu ar trebui să asigure accesul persoanelor cu handicap la opere și servicii care sunt protejate prin drepturile de autor și drepturile conexe, în orice format ar fi;

34.  subliniază că drepturile de autor și drepturile conexe constituie cadrul juridic al industriilor culturale și creative europene, precum și al sectorului învățământului și cercetării și al sectorului care beneficiază de excepțiile și limitările legate de aceste drepturi și că aceste drepturi constituie baza de activitate și de ocupare a forței de muncă în aceste sectoare;

35.  remarcă faptul că în aplicarea excepțiilor și a limitărilor ar trebui să se țină seama de scopul pentru care au fost elaborate și, în special, de caracteristicile mediului digital, precum și de caracteristicile mediului analogic, menținând, în același timp, echilibrul între interesele titularilor de drepturi și interesele publicului; solicită, prin urmare, Comisiei să examineze posibilitatea de a revizui o serie de excepții și limitări care există în prezent pentru a le adapta mai bine la mediul digital, ținând seama de evoluțiile actuale din mediul digital, precum și de nevoia de competitivitate;

36.  subliniază că este important ca persoanele cu handicap să poată beneficia de excepții și limitări; în acest sens, ia notă de încheierea Tratatului de la Marrakech, care va facilita accesul la cărți al persoanelor cu deficiențe de vedere, și încurajează ratificarea rapidă a acestuia, fără a condiționa ratificarea de revizuirea cadrului juridic al UE; consideră că tratatul reprezintă un pas în direcția corectă, dar că mai rămân încă multe de făcut pentru a acorda acces la conținuturi persoanelor care au diferite handicapuri;

37.  remarcă importanța diversității culturale europene, precum și faptul că diferențele dintre statele membre în ceea ce privește punerea în aplicare a excepțiilor pot reprezenta o provocare pentru funcționarea pieței interne, având în vedere dezvoltarea activităților transfrontaliere, precum și competitivitatea pe plan global și inovarea UE, iar aceste diferențe ar putea conduce inclusiv la insecuritate juridică pentru autori și utilizatori; consideră, prin urmare, că unele excepții și limitări ar putea beneficia de pe urma existenței unui număr mai mare de norme comune; observă totuși că diferențele pot fi justificate pentru a permite statelor membre să legifereze în conformitate cu propriile interese culturale și economice, în conformitate cu principiile proporționalității și subsidiarității;

38.  invită Comisia să analizeze aplicarea unor standarde minime pentru excepții și limitări și, în plus, să asigure punerea în aplicare adecvată a excepțiilor și limitărilor prevăzute de Directiva 2001/29/CE, precum și accesul egal la diversitatea culturală la nivel transfrontalier în cadrul pieței interne și îmbunătățirea securității juridice;

39.  consideră că este necesară consolidarea excepțiilor de care pot beneficia instituțiile de interes public, cum ar fi bibliotecile, muzeele sau arhivele, cu scopul de a promova accesul larg la patrimoniul cultural, inclusiv prin platformele online;

40.  solicită Comisiei să analizeze cu atenție protejarea drepturilor fundamentale, mai ales lupta împotriva discriminărilor sau apărarea libertății presei; amintește, în acest context, că aceste excepții ar trebui să facă obiectul unor compensații echitabile;

41.  amintește importanța IMM-urilor în industriile culturale și creative în ceea ce privește crearea de locuri de muncă și creșterea economică în UE; subliniază că marea majoritate a IMM-urilor din industriile culturale și creative profită de flexibilitatea normelor în materie de drepturi de autor pentru a produce și a disemina opere culturale și creative și pentru a investi în acestea, dar și pentru a elabora soluții inovatoare menite să permită accesul utilizatorilor la opere creative online adaptate preferințelor și caracteristicilor particulare ale pieței locale;

42.  ia act cu interes de dezvoltarea unor noi forme de utilizare a operelor în rețelele digitale, în special de utilizările transformatoare, și subliniază necesitatea de a se examina soluții care conciliază protecția eficientă – care asigură remunerarea adecvată și compensații echitabile pentru creatori – cu obiectivul de interes general privind accesul la bunurile culturale și cunoaștere;

43.  evidențiază faptul că, în cazul în care există o excepție sau o limitare care se aplică deja, noile utilizări ale conținuturilor – datorate avansurilor tehnologice sau unor noi utilizări ale tehnologiei – ar trebui să fie, în măsura posibilului, interpretate în conformitate cu excepția sau cu limitarea existentă, cu condiția ca noua utilizare să fie asemănătoare cu cea existentă, în vederea îmbunătățirii securității juridice, și să fie supusă „testului în trei etape“; recunoaște că o astfel de flexibilitate în interpretarea excepțiilor și limitărilor poate permite adaptarea excepțiilor și limitărilor în cauză la diferitele circumstanțe naționale și nevoi sociale;

44.  subliniază că este necesar să se asigure neutralitatea tehnologică și compatibilitatea viitoare a excepțiilor și limitărilor, ținând seama în mod corespunzător de efectele convergenței mass-media și servindu-se, totodată, interesul public prin promovarea de stimulente pentru crearea, finanțarea și distribuirea de noi opere, precum și prin punerea acestor opere la dispoziția publicului într-un mod nou, inovator și atractiv;

45.  recomandă revizuirea răspunderii furnizorilor de servicii și a intermediarilor, menită să clarifice statutul și răspunderea juridică a acestora în ceea ce privește drepturile de autor, cu scopul de a se garanta că se realizează toate demersurile necesare în cadrul întregului proces creativ și de-a lungul întregului „lanț de aprovizionare“ și pentru a se asigura remunerația echitabilă a creatorilor și titularilor de drepturi din UE;

46.  susține în continuare că dezvoltarea pieței digitale nu este posibilă fără dezvoltarea industriilor culturale și creative;

47.  evidențiază faptul că excepția pentru realizarea de caricaturi, parodii sau pastișe este importantă pentru dinamismul dezbaterii democratice; consideră că această excepție ar trebui să permită atingerea unui echilibru între interesele și drepturile creatorilor și caracterul original al unei opere protejate și libertatea de exprimare a utilizatorului unei astfel de opere care se bazează pe această excepție pentru a realiza caricaturi, parodii și pastișe;

48.  subliniază că este necesar să se evalueze temeinic autorizarea utilizării unor tehnici automatizate de analiză a textului și a datelor (de exemplu, „extragerea de texte și de date” sau „extragerea de conținut“) în scopuri legate de cercetare, cu condiția dobândirii permisiunii de a citi lucrările;

49.  consideră că dezvoltarea pieței digitale este strâns legată și trebuie să fie însoțită de dezvoltarea industriilor creative și culturale, aceasta fiind singura cale de obținere a unei bunăstări durabile;

50.  observă că dreptul la proprietate privată este unul dintre fundamentele societății moderne; observă, totodată, că facilitarea accesului la materiale educaționale și la bunuri culturale este esențială pentru dezvoltarea societății bazate pe cunoaștere și că legiuitorii ar trebui să ia în considerare acest aspect;

51.  solicită o excepție generală pentru scopurile legate de cercetare și de educație, care să se aplice nu numai instituțiilor de învățământ, ci și activităților educaționale sau de cercetare acreditate – inclusiv activităților online și activitățile transfrontaliere – legate de o instituție de învățământ recunoscută de autoritățile competente sau de legislația relevantă sau care fac parte dintr-un program de învățământ;

52.  subliniază că orice nouă excepție sau limitare introdusă în sistemul juridic al UE în materie de drepturi de autor trebuie să fie justificată corespunzător de o analiză economică și juridică solidă și obiectivă;

53.  recunoaște importanța bibliotecilor în ceea ce privește accesul la cunoaștere și solicită Comisiei să evalueze adoptarea unei excepții care să permită bibliotecilor publice și de cercetare să împrumute, în mod legal, cărți publicului în formate digitale pentru uz personal, pe durată limitată, prin intermediul internetului sau al rețelelor bibliotecilor, astfel încât obligația lor ce ține de interesul public de a disemina cunoștințe să fie îndeplinită efectiv și într-un mod modern; recomandă ca, autorii să fie remunerați în mod echitabil pentru împrumuturile electronice, la fel ca în cazul împrumuturilor de cărți tipărite, în conformitate cu restricțiile teritoriale naționale;

54.  solicită Comisiei să evalueze adoptarea unei excepții care să le permită bibliotecilor digitizarea conținuturilor în scopul consultării, catalogării și arhivării;

55.  subliniază că este important să se ia în considerare concluziile numeroaselor încercări actuale ale industriei de carte de a construi modele de afaceri echitabile, echilibrate și viabile;

56.  ia act de faptul că în unele state membre au fost introduse licențe legale pentru sisteme de compensații; evidențiază că este necesar să se asigure faptul că actele care sunt admise în temeiul unei excepții ar trebui să fie admise în continuare; reamintește că ar trebui să se aibă în vedere plata de compensații pentru exercitarea excepțiilor și limitărilor doar în cazurile în care actele considerate a fi întemeiate pe o excepție aduc prejudicii titularului drepturilor; invită, în continuare, Observatorul European al Încălcărilor Drepturilor de Proprietate Intelectuală să realizeze o evaluare completă din punct de vedere științific a acestor măsuri adoptate de statele membre și a efectului pe care îl au acestea asupra fiecărei părți interesate;

57.  reamintește importanța excepției pentru copierea privată, care nu poate fi limitată din punct de vedere tehnic, însoțită de remunerarea echitabilă a creatorilor; invită Comisia să analizeze, pe baza unor dovezi științifice, Rezoluția Parlamentului European din 27 februarie 2014 referitoare la taxele pentru copierea privată(18) și rezultatele ultimului proces de mediere desfășurat de Comisie(19),viabilitatea măsurilor vizând remunerarea echitabilă a titularilor de drepturi în cazul unor reproduceri realizate de către o persoană fizică pentru uz personal, în special în ceea ce privește măsurile de transparență;

58.  observă că taxele pentru copierea privată trebuie reglementate astfel încât cetățenii să fie informați cu privire la valoarea reală, scopul și modalitățile de utilizare a taxei;

59.  subliniază că taxele pentru drepturile de autor asupra materialelor pe suport digital ar trebui să fie mai transparente și optimizate pentru a proteja titularii de drepturi și drepturile consumatorilor, ținându-se seama de Directiva 2014/26/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind gestiunea colectivă a drepturilor de autor și a drepturilor conexe și acordarea de licențe multiteritoriale pentru drepturile asupra operelor muzicale pentru utilizare online pe piața internă;

60.  subliniază că este important să se crească gradul de claritate și transparență a regimului drepturilor de autor pentru utilizatorii de lucrări protejate prin drepturi de autor, mai ales în ceea ce privește conținutul generat de utilizator și taxele asociate drepturilor de autor, pentru promovarea creativității, dezvoltarea în continuare a platformelor online și asigurarea unei remunerații adecvate pentru titularii de drepturi de autor;

61.  ia act de importanța articolului 6 alineatul (4) din Directiva 2001/29/CE și subliniază că exercitarea efectivă a excepțiilor sau a limitărilor și accesul la conținuturi care nu fac obiectul protecției dreptului de autor sau a drepturilor conexe nu ar trebui împiedicate prin contract sau termeni contractuali;

62.  invită distribuitorii să publice toate informațiile referitoare la măsurile tehnologice necesare pentru a asigura interoperabilitatea conținuturilor lor;

63.  subliniază nevoia de promovare a unei interoperabilități sporite, în special pentru software-uri și terminale, întrucât absența interoperabilității împiedică inovarea, reduce concurența și afectează consumatorii; consideră că absența interoperabilității conduce la supremația pe piață a unui anumit produs sau serviciu, fapt ce duce, la rândul lui, la înăbușirea concurenței și la limitarea opțiunilor consumatorilor în UE;

64.  subliniază că ritmul alert al evoluțiilor tehnologice de pe piața digitală impune un cadru legislativ pentru drepturile de autor neutru din punct de vedere tehnologic;

65.  recunoaște importanța unei aplicări proporționale și efective pentru sprijinirea creatorilor, a titularilor de drepturi și a consumatorilor;

66.  solicită Comisiei și legiuitorului UE să analizeze soluții pentru deplasarea valorii și a conținuturilor către servicii; insistă asupra necesității de a adapta definiția statutului intermediarilor la actualul mediu digital;

67.  subliniază faptul că, deseori, consumatorii se confruntă cu diverse limitări, iar noțiunea de drepturi ale consumatorilor în contextul drepturilor de autor este în multe cazuri absentă; invită Comisia să evalueze eficacitatea actualei legislații în materie de drepturi de autor din perspectiva consumatorilor și să dezvolte un set de drepturi ale consumatorilor clare și cuprinzătoare;

o
o   o

68.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor și guvernelor statelor membre.

(1) JO L 167, 22.6.2001, p. 10.
(2) JO L 84, 20.3.2014, p. 72.
(3) JO L 175, 27.6.2013, p. 1.
(4) JO L 299, 27.10.2012, p. 5.
(5) JO L 372, 27.12.2006, p. 12.
(6) JO L 265, 11.10.2011, p. 1.
(7) JO L 248, 6.10.1993, p. 15.
(8) JO L 157, 30.4.2004, p. 45.
(9) JO L 376, 27.12.2006, p. 28.
(10) JO L 346, 27.11.1992, p. 61.
(11) JO L 272, 13.10.2001, p. 32.
(12) Texte adoptate, P7_TA(2014)0179.
(13) Texte adoptate, P7_TA(2013)0368.
(14) JO C 353 E, 3.12.2013, p. 64.
(15) JO C 50 E, 21.2.2012, p. 48.
(16) JO C 249 E, 30.8.2013, p. 49.
(17) Comisia Europeană, DG MARKT, Raport referitor la răspunsurile date în cadrul consultării publice privind revizuirea normelor UE în materie de drepturi de autor, iulie 2014.
(18) Texte adoptate, P7_TA(2014)0179.
(19) Recomandările lui António Vitorino din 31 ianuarie 2013 formulate în urma ultimului proces de mediere desfășurat de Comisie în legătură cu taxele pentru copierea privată și reprografie.


Evaluarea activităților Fondului european pentru democrație (FED)
PDF 366kWORD 111k
Rezoluţia Parlamentului European din 9 iulie 2015 referitoare la noua abordare a UE în materie de drepturile omului și democrație – evaluarea activităților Fondului european pentru democrație (FED) de la înființarea sa (2014/2231(INI))
P8_TA(2015)0274A8-0177/2015

Parlamentul European

–  având în vedere articolele 2, 6, 8 și 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–  având în vedere Recomandarea sa din 29 martie 2012 adresată Consiliului referitoare la modalitățile de posibilă creare a unui Fond european pentru democrație („FED”)(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 iulie 2011 referitoare la politicile externe ale UE în favoarea democratizării(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 decembrie 2012 referitoare la Strategia privind libertatea digitală în politica externă a UE(3),

–  având în vedere Raportul anual al UE privind drepturile omului și democrația în lume în 2013, adoptat de Consiliu la 23 iunie 2014,

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 martie 2015 referitoare la Raportul anual privind drepturile omului și democrația în lume în 2013 și politica Uniunii Europene în această privință(4),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 236/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de stabilire a normelor și procedurilor comune pentru punerea în aplicare a instrumentelor Uniunii pentru finanțarea acțiunii externe(5),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 235/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a unui instrument de finanțare pentru democrație și drepturile omului la scară mondială(6),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 18 mai 2009 privind „Susținerea guvernanței democratice: către un cadru consolidat al UE”(7),

–  având în vedere concluziile Consiliului privind susținerea democrației în cadrul relațiilor externe ale Uniunii Europene din 17 noiembrie 2009(8),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 13 decembrie 2010, care conțin Raportul privind progresele realizate în 2010 și lista țărilor pilot propuse(9),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 20 iunie 2011 privind Politica europeană de vecinătate(10),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 1 decembrie 2011 privind Fondul european pentru democrație(11),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 25 iunie 2012 privind drepturile omului și democrația(12) și cadrul strategic al UE și planul de acțiune privind drepturile omului și democrația, adoptate, de asemenea, de către Consiliu la 25 iunie 2012(13),

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 31 ianuarie 2013 privind sprijinul din partea UE pentru schimbările durabile din țările aflate în perioada de tranziție(14),

–  având în vedere Documentul comun de consultare al Înaltului Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politica de securitate și al Comisiei din 4 martie 2015 intitulat „Către o nouă politică europeană de vecinătate” (JOIN(2015)0006),

–  având în vedere Raportul de reexaminare al SEAE pe 2013(15),

–  având în vedere Comunicarea comună a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și a Comisiei din 25 mai 2011, intitulată „Un răspuns nou în contextul schimbărilor din țările vecine: o revizuire a politicii europene de vecinătate”, COM(2011)0303,

–  având în vedere scrisoarea din 25 noiembrie 2011, în sprijinul creării Fondului european pentru democrație (FED), adresată Președintelui de atunci al Parlamentului European, Jerzy Buzek, și Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politica de securitate de atunci, Catherine Ashton,

–  având în vedere decizia Consiliului guvernatorilor FED din 3 decembrie 2014 de a elimina restricțiile geografice prevăzute inițial în cadrul FED,

–  având în vedere articolul 52 și articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A8-0177/2015),

A.  întrucât promovarea și susținerea democrației, a preeminenței legii și a respectului pentru universalitatea și indivizibilitatea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului se numără printre principalele obiective ale politicii externe a UE, înscrise la articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană și în Carta drepturilor fundamentale a UE;

B.  întrucât UE consideră că principiul asumării responsabilității pentru procesele de consolidare a democrației este de o importanță capitală pentru promovarea unei veritabile culturi a democrației;

C.  întrucât în deceniile recente, un mare număr de state membre ale UE au încheiat cu succes un proces de transformare democratică a societății și au acumulat o vastă experiență în acest domeniu, ce ar putea fi pertinentă pentru activitățile FED și care poate și ar trebui să fie folosită la nivelul experților și la nivel politic în activitatea FED;

D.  întrucât evenimentele din cadrul „Primăverii arabe” și al vecinătății estice au declanșat o restructurare a instrumentelor de politică ale UE pentru promovarea drepturilor omului și sprijinirea democrației;

E.  întrucât într-un număr de țări în care FED își desfășoară activitatea, spațiul pentru acțiunea legitimă a societății civile și pentru finanțarea externă a organizațiilor societății civile se reduce din cauza faptului că regimurile autoritare folosesc mijloace din ce în ce mai sofisticate, inclusiv legislative, pentru a restricționa activitatea ONG-urilor și a actorilor favorabili democrației, inclusiv a beneficiarilor FED;

F.  întrucât în ultimii ani țările din vecinătatea UE s-au confruntat cu un număr semnificativ de încercări politice, de securitate și economice, care au exercitat presiuni grave asupra eforturilor de democratizare și a respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului;

G.  întrucât este necesar să se promoveze prezentarea de informații obiective și independente și să se consolideze peisajul media, inclusiv internetul și rețelele de socializare, în țările în care FED își desfășoară activitatea, prin protejarea libertății presei și a libertății de exprimare și prin combaterea tuturor formelor de cenzură socială și politică; întrucât în țările respective există în aceeași măsură necesitatea de a sprijini eforturile de democratizare, incluzând întărirea preeminenței legii și combaterea corupției;

H.  întrucât crearea FED suplimentează, alături de alte programe ale UE, cum ar fi Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO) și Facilitatea pentru societatea civilă a PEV, abordarea tradițională centrată pe stat cu o perspectivă foarte necesară, mai echilibrată, orientată pe termen lung, care plasează în centru societatea și pune accentul pe implicarea directă în mișcările locale și regionale la firul ierbii și pe actorii politici democratici;

I.  întrucât evaluarea impactului activităților de asistență pentru democrație, precum cele desfășurate de FED, rămâne o sarcină inerent dificilă, în special datorită naturii neliniare și de lungă durată a transformării politice în țările în cauză și naturii adesea confidențiale a activităților implicate;

J.  întrucât noile tehnologii informatice și platformele electronice de socializare au devenit instrumente importante în lupta pentru democrație și, prin urmare, ar trebui să dețină un loc proeminent în cadrul agendei europene de asistență pentru democrație;

K.  întrucât, începând cu 30 iunie 2015, FED a finanțat 186 de inițiative, în valoare totală de peste 5,2 milioane de euro în vecinătatea sudică a UE și de peste 5,3 milioane de euro în vecinătatea estică și dincolo de aceasta;

L.  întrucât FED beneficiază de o formă unică de cofinanțare prin care bugetul său administrativ este asigurat de Comisie, iar activitățile de pe teren sunt finanțate prin contribuții ale statelor membre și ale țărilor terțe;

Evaluarea generală

1.  salută bilanțul FED, având în vedere mediul internațional actual plin de încercări și consideră că își îndeplinește obiectivul principal de „promovare și de încurajare a democratizării și a unei democrații veritabile și sustenabile în țările aflate în tranziții politice și în societățile care se luptă pentru democratizare”(16),inclusiv prin „sprijinirea celor nesprijiniți”, prin lupta împotriva corupției, promovarea dialogului în diversitate și neviolență, încurajarea participării sociale și politice și protejarea militanților și a ziariștilor care, pe plan local, depun toate eforturile pentru a asigura și a accelera inițierea unui proces democratic, făcând justiția mai accesibilă;

2.  constată cu satisfacție că, în pofida scurtei sale perioade de activitate și a fondurilor limitate, precum și a problemelor inerente în evaluarea impactului acțiunilor de sprijinire a democrației, FED a respectat recomandările Parlamentului, a adus un plus de valoare sprijinului actual al democrației de către UE prin intermediul unei finanțări rapide, flexibile, plecând de la bază și axată pe cerere, furnizată direct beneficiarilor, într-un mod eficient din punct de vedere financiar care suplimentează alte mijloace ale UE grație sarcinii administrative reduse și procedurilor simple stabilite pentru FED de către consiliul său;

3.  consideră că FED, ca modalitate de sprijinire a democrației, a contribuit la reducerea riscurilor politice și personale;

4.  subliniază susținerea sa deplină și continuă pentru eforturile multiple ale UE de a sprijini organizațiile societății civile, mișcările sociale și militanții din întreaga lume; reiterează faptul că este important să se evite duplicările, precum și faptul că este important să se continue să se asigure complementaritatea activităților FED cu cea a instrumentelor financiare externe folosite în prezent de UE, în special IEDDO și Instrumentul european de vecinătate (IEV), având în vedere că ambele vizează promovarea principiilor democratice și a respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului în vecinătatea UE;

5.  salută implicarea consecventă a FED în favoarea libertății de exprimare și asociere, a libertății presei, a creării și consolidării preeminenței legii, a combaterii corupției, a pluralismului social și politic, implicare care vizează sprijinirea dezvoltării regimurilor democratice în vecinătatea estică și în cea sudică a UE;

6.  consideră că inițiativele întreprinse de FED au dovedit o capacitate unică de a stabili legături și de a completa lacune în cazurile în care nu s-a putut asigura finanțare de la statele membre ale UE și de la țări din afara UE;

7.  solicită UE și statelor membre să elaboreze o abordare integrată pentru sprijinirea tranziției politice și a democratizării în țările terțe, care să cuprindă respectarea drepturilor omului, promovarea justiției, transparenței, responsabilității, reconcilierii, statului de drept și consolidarea instituțiilor democratice, inclusiv a organismelor legislative;

Finanțarea

8.  invită fondatorii FED, îndeosebi toate statele membre ale UE și Comisia să contribuie sau să-și majoreze contribuțiile la FED, în conformitate cu obligațiile pe care și le-au asumat;

9.  reamintește că, la 26 aprilie 2015, următoarele țări s-au angajat și au contribuit la FED: Belgia, Bulgaria, Republica Cehă, Danemarca, Estonia, Germania, Ungaria, Letonia, Lituania, Luxemburg, Țările de Jos, Polonia, România, Slovacia, Spania, Suedia și Elveția, în timp ce restul de 12 state nu au făcut încă acest lucru

10.  subliniază că, pentru a susține și a dezvolta în continuare eficacitatea FED, este esențial să se asigure o finanțare pe termen lung suficientă, stabilă, transparentă și previzibilă;

11.  invită Vicepreședintele Comisiei / Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și Comisarul pentru politica europeană de vecinătate și negocierile de extindere să ia în considerare valoarea adăugată a FED în cursul analizei recent inițiate a PEV și să studieze modalități de finanțare sustenabilă a FED;

12.  invită Belgia cel puțin să evalueze posibilitatea de a returna parțial sau în totalitate veniturile fiscale colectate de la FED și de la angajații săi sub forma unei finanțări a proiectelor FED; reamintește că FED funcționează sub forma unei fundații private în temeiul legislației belgiene;

13.  salută contribuțiile financiare din partea statelor membre nordice și a unor state central-europene; invită statele membre sudice rămase, dintre care unele au legături istorice, economice sau culturale deosebit de strânse cu vecinătatea sudică, să depună eforturi speciale pentru a contribui la FED, fie prin finanțare, fie prin detașare;

14.  salută contribuțiile financiare primite de FED din partea partenerilor UE, cum ar fi Elveția și Canada; încurajează și alte state membre, în special țările membre ale Asociației europene a liberului schimb, să sprijine FED;

15.  invită toți donatorii FED să asigure autonomia deplină a comitetului executiv al FED în ceea ce privește selecția beneficiarilor pe baza planului de lucru adoptat de Consiliul guvernatorilor și solicită încetarea alocării de fonduri de către donatori pentru anumite țări sau proiecte;

Efectivul de resurse umane

16.  solicită o consolidare a capacității secretariatului FED, care să se reflecte într-un nivel adecvat al efectivelor care să îi permită să-și îndeplinească noile sarcini;

17.  încurajează statele membre să dea curs interesului exprimat pentru detașarea unor experți naționali la secretariatul FED;

Extinderea mandatului geografic al FED și echilibrul est-sud

18.  salută eliminarea restricțiilor geografice prevăzute inițial în cadrul FED, astfel cum au fost adoptate în cadrul reuniunii Consiliului guvernatorilor din 3 decembrie 2014;

19.  felicită FED pentru respectarea echilibrului geografic între vecinătatea estică și cea sudică a UE în ceea ce privește finanțarea proiectelor;

Subvenții și beneficiari

20.  consideră că este esențial să se asigure o finanțare sustenabilă pentru beneficiarii FED pe termen lung, prin consolidarea legăturilor complementare cu alți donatori bilaterali și cu instrumentele financiare europene externe, în special IEDDO, care – acolo unde este cazul –, ar putea prelua sprijinul financiar pe termen mediu destinat beneficiarilor „maturi” ai FED și, în acest sens:

   (a) invită FED și Comisia Europeană să constituie un grup de contact cu scopul identificării celor mai bune moduri în care beneficiarii FED pot efectua trecerea la sprijinul financiar al IEDDO; și
   (b) invită Comisia Europeană și Serviciul European pentru Acțiune Externă (SEAE) să prezinte propuneri specifice cu privire la mecanismele pentru interfața de programare și cooperare cu FED, astfel încât să se asigure coerența și sustenabilitatea pe termen lung;

21.  invită FED să se implice activ și mai mult în țările în care spațiul pentru sprijin extern pentru societatea civilă este sever obstrucționat sau în care finanțarea din partea statului este discriminatorie și se acordă exclusiv anumitor organizații sau societăți civile; sprijină eforturile FED de a explora mijloace inovatoare pentru sprijinirea actorilor schimbării în medii deosebit de dificile din punct de vedere politic;

22.  îndeamnă, de asemenea, cu fermitate consiliul să continue să sprijine militanții politici democratici și să acorde finanțare pentru procesele politice favorabile includerii; consideră că FED ar trebui să se implice și să sprijine apariția și consolidarea partidelor politice dedicate în mod clar principiilor democratice, de câte ori este posibil în parteneriat cu fundațiile politice existente;

23.  salută liniile directoare ale FED pentru monitorizare și evaluare; subliniază însă, că aceste orientări vizând implementarea trebuie să fie proporționale cu dimensiunea și capacitatea resurselor umane ale FED;

24.  încurajează FED să continue să reacționeze la noile tehnologii, incluzând în subvențiile sale sprijinirea tehnologiei;

25.  salută subvențiile FED oferite unor actori politici din Ucraina, întrucât acestea constituie un bun exemplu de sprijin rapid pentru militanții politici și civici care, ulterior, devin reprezentanți aleși în mod democratic; salută sprijinul oferit de FED tuturor militanților care sprijină democrația implicați în cadrul vecinătății UE, care vizează să sprijine dezvoltarea unor regimuri democratice consolidate;

26.  salută subvențiile oferite de FED militanților din unele țări aflate în vecinătatea sudică, aceștia demonstrând valoarea adăugată a activităților FED în favoarea democrației în medii deosebit de ostile;

27.  încurajează ferm FED să pună un accent mai mare pe grupurile ce suferă din cauza excluderii sociale sau a marginalizării politice, și să sprijine, printre altele, mișcările femeilor care urmăresc consolidarea drepturilor lor și o participare mai mare la viața publică, precum și minoritățile etnice și lingvistice, militanții ce luptă pentru apărarea drepturilor omului ale persoanelor LGBTI, minoritățile religioase persecutate și militanții civici ce au legături cu comunitățile religioase, împreună cu mișcările la firul ierbii, mișcările politice vulnerabile sau emergente, sindicaliștii, blogerii și militanții din noile media;

28.  invită FED să dezvolte, dacă și atunci când este pertinent, cooperarea cu grupurile civice de militanți ce au legături cu comunitățile religioase, inclusiv minoritățile religioase persecutate; reamintește că biserica a jucat un rol crucial în opoziția față de regimurile comuniste și în procesele de transformare democratică din Europa Centrală și de Est;

29.  încurajează FED să-și intensifice sprijinul pentru liderii tineri ce apar și pentru tinerele femei nou alese, pentru reprezentanții tineretului sau minorităților din țările aflate în tranziție politică;

30.  invită statele membre să continue să acorde asistență financiară societății civile și mass-mediei ruse prin intermediul FED; subliniază că evenimentele recente, cum ar fi restricțiile impuse organizațiilor societății civile, reprimarea opoziției politice și campaniile agresive de dezinformare țintită desfășurate de mass-media controlată de stat par să servească scopul de a crea în mod deliberat un teren fertil pentru un climat politic extrem de naționalist, marcat de retorică antidemocratică, represiune și discursuri de incitare la ură;

Cooperarea dintre Parlament și FED

31.  salută prima prezentare a raportului anual al FED în cadrul Comisiei pentru afaceri externe, în conformitate cu articolul 8 alineatul (4) din Statutul FED; subliniază că este important ca acest eveniment să se desfășoare anual și evidențiază că reprezintă o bună ocazie de a face bilanțul și a crea noi sinergii;

32.  solicită legături eficiente între FED, Grupul de susținere a democrației și de coordonare a alegerilor (GDA) și comisiile parlamentare și delegațiile permanente competente; încurajează deputații să sprijine FED și să evidențieze activitatea sa în intervențiile relevante și în timpul vizitelor delegațiilor Parlamentului European în țările terțe, inclusiv în timpul întâlnirilor cu beneficiarii;

33.  solicită dezvoltarea unei cooperări și mai mari între FED, beneficiarii săi și rețeaua laureaților Premiului Saharov;

34.  invită FED să coopereze mai mult cu Forumul tinerilor lideri din cadrul Parlamentului European;

Coerența și coordonarea politicilor

35.  încurajează atât statele membre, cât și instituțiile UE să asigure o veritabilă coerență internă și externă în ceea ce privește eforturile legate de democrație și să recunoască rolul FED în această privință;

36.  încurajează Delegațiile UE și misiunile diplomatice ale statelor membre din țările în care este activ FED să aducă în atenția FED potențialii beneficiari și să ofere potențialilor beneficiari informații despre FED; încurajează, în schimb, personalul FED să mențină legături strânse cu personalul diplomatic relevant al UE și al statelor membre, în ceea ce privește beneficiarii potențiali care nu pot fi sprijiniți de FED, cu respectarea reciprocă a caracterului sensibil al informațiilor și a securității tuturor părților;

37.  îndeamnă Delegațiile UE și reprezentanțele diplomatice ale statelor membre să coopereze într-un mod structurat pentru a facilita procesul de depunere a cererilor de viză pentru beneficiarii de subvenții din partea FED care sunt invitați în Uniunea Europeană;

38.  salută eforturile SEAE și ale Comisiei de a difuza informații cu privire la FED în rândul personalului lor, în special în rândul personalului Delegațiilor UE;

39.  solicită organizarea unei reuniuni trienale a Consiliului guvernatorilor FED la nivel ministerial, pentru a reflecta asupra politicii UE de sprijinire a democrației și asupra priorităților strategice viitoare ale FED;

Cooperarea cu alți actori care sprijină democrația

40.  solicită FED să continue cooperarea cu organizațiile care își au sediul în Europa, cum ar fi Consiliul Europei, IIDEA (Institutul internațional pentru democrație și asistență electorală) și Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa, în conformitate cu statutul FED;

41.  invită FED să încurajeze cooperarea cu actorii principali și cu organizațiile internaționale, regionale și naționale active în domeniul asistenței pentru democrație, atât cele care își au sediul în UE, cât și cele din țările în care FED își desfășoară activitatea;

42.  încurajează FED să identifice posibile căi de cooperare cu organizațiile internaționale ale societății civile, cum ar fi Forumul societății civile din cadrul Parteneriatului Estic și Fundația Anna Lindh;

Alte recomandări

43.  invită FED să continue să dezvolte noi mijloace și instrumente inovatoare de asistență a democrației, inclusiv pentru actorii și militanții politici, și să facă schimb de bune practici pentru a se adapta la climatul din ce în ce mai restrictiv dintr-o serie de țări cu regimuri autoritare, cu o atenție specială îndreptată spre noile mijloace de comunicare și inițiativele la firul ierbii din aceste țări; subliniază importanța, în acest context, a elaborării unor strategii specifice fiecărei țări;

44.  solicită, în numele spiritului său democratic, ca componența Consiliului guvernatorilor al FED să reprezinte grupurile sale politice, pe baza sistemului D'Hondt;

45.  salută informările cu privire la realizările de până acum ale FED și consideră că sublinierea și mai mare a caracterului unic și a valorii sale adăugate și comunicarea pe scară largă cu privire la acest subiect, în mod regulat, va mări capacitatea FED de strângere de fonduri;

o
o   o

46.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Serviciul European pentru Acțiune Externă, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și Fondului european pentru democrație.

(1) JO C 257 E, 6.9.2013, p. 13.
(2) JO C 33 E, 5.2.2013, p. 165.
(3) Texte adoptate, P7_TA(2012)0470.
(4) Texte adoptate, P8_TA(2015)0076.
(5) JO L 77, 15.3.2014, p. 95.
(6) JO L 77, 15.3.2014, p. 85.
(7) http://register.consilium.europa.eu/doc/srv?l=RO&f=ST%209908%202009%20INIT
(8) http://register.consilium.europa.eu/pdf/ro/111250/st14/st14658.ro09.pdf, p. 15.
(9) https://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/EN/foraff/118433.pdf
(10) http://www.consilium.europa.eu/press/press-releases/latest-press-releases/newsroomrelated?bid=122917 & grp=25138 & lang=ro
(11) http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/EN/foraff/126505.pdf
(12) http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/EN/foraff/131171.pdf
(13) http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/EN/foraff/131181.pdf
(14) http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/EN/foraff/135130.pdf
(15) http://eeas.europa.eu/library/publications/2013/3/2013_eeas_review_ro.pdf
(16) Articolul 2 din Statutul FED, disponibil la: https://www.democracyendowment.eu/about-eed/


Situația din Burundi
PDF 274kWORD 99k
Rezoluţia Parlamentului European din 9 iulie 2015 referitoare la situația din Burundi (2015/2723(RSP))
P8_TA(2015)0275RC-B8-0657/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind Burundi,

–  având în vedere Acordul de la Cotonou,

–  având în vedere declarația Consiliului de Securitate al ONU din 10 aprilie 2014 cu privire la situația din Burundi,

–  având în vedere Acordul de pace și reconciliere pentru Burundi de la Arusha,

–  având în vedere Constituția Republicii Burundi,

–  având în vedere declarația șefilor de stat ai Comunității Africii de Est de la 31 mai 2015 la Dar es Salaam, în Tanzania,

–  având în vedere apelul lansat de urgență la data de 28 mai 2015 la Bujumbura de către foștii șefi de stat, partidele politice și organizațiile societății civile din Burundi,

–  având în vedere deciziile cu privire la situația din Burundi, adoptate în cadrul Summitului Uniunii Africane din 13 iunie 2015,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 22 iunie 2015 privind Burundi,

–  având în vedere declarația din 28 mai 2015 a Vicepreședintei Comisiei/Înaltă Reprezentantă, Federica Mogherini, privind suspendarea misiunii de observare a alegerilor în Burundi și declarația din 29 iunie 2015 a purtătorului de cuvânt al VP/ÎR privind situația din Burundi,

–  având în vedere decizia Biroului APP ACP-UE din 14 iunie 2015 de a suspenda misiunea de observare a alegerilor trimisă de Adunarea Parlamentară Paritară în Burundi ca urmare a situației din această țară,

–  având în vedere orientările UE cu privire la apărătorii drepturilor omului, precum și orientările UE în domeniul drepturilor omului privind libertatea de exprimare, precum și concluziile Consiliului din iunie 2014 în care s-a angajat să intensifice activitatea sa cu privire la apărătorii drepturilor omului,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului,

–  având în vedere Carta africană privind democrația, alegerile și guvernarea (ACDEG),

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice,

–  având în vedere Carta africană a drepturilor omului și popoarelor,

–  având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât articolul 96 din Constituția burundeză și articolul 7.3 din Acordul de pace și reconciliere de la Arusha prevăd că președintele nu poate servi decât două termene; întrucât președintele Pierre Nkurunziza a fost în funcție începând cu anul 2005, fiind reales în 2010 în urma unor alegeri boicotate de opoziție după ce a acuzat guvernul de intimidare;

B.  întrucât președintele Nkurunziza a anunțat la 26 aprilie 2015 că urma să candideze pentru a treia oară – justificându-și eligibilitatea prin faptul că, în cazul primului său mandat, a fost numit de legislatori -, ceea ce a creata tulburări în țară și a provocat proteste extinse și o lovitură militară ratată în luna mai 2015;

C.  întrucât, în urma acestui anunț, 17 de funcționari au fost arestați la 14 mai 2015 după o tentativă nereușită de lovitură de stat condusă de fostul general maior al armatei, Godefroid Niyombare, care părăsise țara, și în urma căreia mai mult de 70 de persoane au fost ucise în violențe și o serie de atacuri cu grenade;

D.  întrucât doi membri de rang înalt ai Comisiei electorale naționale independente (CENI) au fugit din țară, pe lângă un înalt judecător în cadrul Curții Constituționale însărcinat să se pronunțe cu privire la legalitatea celui de-al treilea mandat al președintelui, și cu președintele Adunării Naționale, toți invocând temeri pentru siguranța lor; întrucât, la 25 iunie 2015, vicepreședintele burundez, Gervais Rufyikiri, a părăsit, de asemenea, țara, după ce a emis incertitudini cu privire la eligibilitatea președintelui pentru un al treilea mandat;

E.  întrucât poliția a făcut uz în mod excesiv de forță pentru reprimarea demonstrațiilor, care au provocat pierderea de vieți omenești; întrucât, potrivit datelor furnizate de poliție, în perioada 26 aprilie – 12 mai 2015 au fost arestate 892 de persoane în legătură cu protestele, 568 dintre acestea fiind ulterior eliberate; întrucât 280 de deținuți au fost transferați la procuratură;

F.  întrucât violențele se intensifică din cauza acțiunilor duse de milițiile care au legături cu autoritățile; întrucât ONG-urile și apărătorii drepturilor omului au condamnat infiltrarea în rândurile poliției și forțelor armate de către milițiile CNDD-FDD (Consiliul Național de Apărare a Democrației — Forțele de Apărare a Democrației);

G.  întrucât partidele de opoziție și societatea civilă au boicotat alegerile, invocând lipsa de obiectivitate a instituțiilor de stat, violențele și intimidarea exercitate de milițiile de tineri CNDD-FDD (Imbonerakure), lipsa de încredere în CENI (Comisia electorală națională independentă din Burundi), și strategiile guvernamentale destinate să reducă caracterul incluziv al procesului electoral, inclusiv dificultățile privind înregistrarea votanților și recrearea circumscripțiilor electorale, care favorizează partidul aflat la putere; întrucât situația a determinat Biserica Catolică din Burundi să retragă preoții pe care îi desemnase să ajute la organizarea alegerilor, afirmând că „nu poate sprijini alegeri pline de neajunsuri”;

H.  întrucât partidul de guvernământ din Burundi a boicotat reluarea discuțiilor de mediere sub egida noului promotor ONU, Abdoulaye Bathily, cerând demisia acestuia, și a grupului de „promovare” care constă din reprezentanți ai ONU, Uniunii Africane (UA), CAE și ai Conferinței Internaționale privind Regiunea Marilor Lacuri (ICGLR);

I.  întrucât comunitatea internațională joacă un rol semnificativ în regiune ca garant al Acordurilor de la Arusha și întrucât instituții precum Curtea Penală Internațională joacă un rol important în efectuarea de anchete independente privind violențele și crimele comise în Burundi;

J.  întrucât, în pofida apelurilor lansate de comunitatea internațională de a amâna alegerile și în ciuda faptului că acestea au fost boicotate de societatea civilă, alegerile legislative au avut loc la 29 iunie 2015 și alegerile prezidențiale au fost programate pentru 15 iulie 2015;

K.  întrucât, la 29 iunie 2015, UE și-a retras misiunea de observare a alegerilor din Burundi, considerând că a organiza alegeri legislative fără condiții minime pentru a le asigura credibilitatea, transparența și caracterul incluziv nu va face decât să exacerbeze criza;

L.  întrucât observatorii ONU au declarat că la 29 iunie 2015 votarea a avut loc „în cadrul unei crize politice tensionate și a unui climat de teamă și intimidare răspândite în anumite părți ale țării” și prin urmare au concluzionat că „mediul nu a fost propice unor alegeri libere, credibile și deschise tuturor”;

M.  întrucât procesul electoral continuă să fie grav afectat de restricțiile impuse mass-mediei independente, de utilizarea excesivă a forței împotriva demonstranților, de un climat de intimidare a partidelor de opoziție și a societății civile, precum și de lipsa de încredere în autoritățile electorale, ceea ce a determinat UE să-și suspende misiunea de observare a alegerilor;

N.  întrucât Comunitatea Africii de Est (CAE) și Uniunea Africană (UA) au declarat că în prezent nu există condiții care să conducă la organizarea de alegeri și că nu va fi posibilă crearea unor astfel de condiții în termenul prevăzut în Constituția burundeză;

O.  întrucât Agenția pentru refugiați a ONU (ICNUR) afirmă că aproximativ 127 000 de persoane au părăsit Burundi pentru a se refugia în țările învecinate, creând situații umanitare de urgență în Republica Democrată Congo, Rwanda și Tanzania, unde o epidemie de holeră a fost semnalată;

P.  întrucât blocajul politic din Burundi și deteriorarea situației de securitate și a situației economice au consecințe grave asupra populației și prezintă riscuri pentru regiune în ansamblu, Burundi confruntându-se cu cea mai mare criză de la războiul civil de 12 ani cu caracter etnic, care a provocat un număr estimat de 300 000 de decese până în 2005;

Q.  întrucât, ca răspuns la rezoluțiile anterioare ale Parlamentului European și, în special, la trimiterile din cuprinsul acestora la articolul 96 din Acordul de la Cotonou, reprezentanții UE au insistat asupra necesității unei participări integratoare la procesul electoral a tuturor forțelor politice din țară, în conformitate cu foaia de parcurs privind alegerile și codul de conduită în materie electorală (Code de bonne conduite en matière électorale);

R.  întrucât UE a suspendat plata sumei restante de 1,7 milioane EUR ca sprijin în favoarea alegerilor din Burundi, dat fiind faptul că condițiile prealabile pentru asigurarea credibilității și bunei desfășurări a procesului electoral pe o cale pașnică, favorabilă incluziunii și caracterizată de transparență, cu respectarea integrală a libertăților politice, inclusiv a libertății de exprimare nu sunt întrunite în prezent;

S.  întrucât Belgia a anunțat, de asemenea, suspendarea ajutoarelor electorale, optând pentru reținerea a jumătate din cele 4 milioane EUR rezervate sondajelor, precum și retragerea unui acord de cooperare polițienească în valoare de 5 milioane EUR finanțat în comun cu Țările de Jos; întrucât Franța a suspendat, de asemenea, cooperarea în materie de securitate cu Burundi, iar Germania a anunțat suspendarea oricărei cooperări bilaterale cu guvernul din această țară;

T.  întrucât dreptul la libertatea de exprimare este garantat de Constituția burundeză și de tratatele internaționale și regionale ratificate de Burundi, este inclus în strategia națională pentru buna guvernanță și lupta împotriva corupției și reprezintă o condiție esențială pentru alegeri libere, echitabile, transparente și pașnice; întrucât, cu toate acestea, reprimarea totală a mass-mediei ca urmare a închiderii radiourilor private la mijlocul lunii mai, a emigrării masive a jurnaliștilor și a amenințărilor constante împotriva celor aflați încă în Burundi;

U.  întrucât UE contribuie în mod semnificativ la bugetul anual al statului Burundi, din care jumătate provine din ajutorul internațional, și întrucât a alocat recent statului Burundi – una dintre cele mai sărace țări din lume - suma de 432 milioane EUR din Fondul european de dezvoltare pe 2014-2020, pentru a contribui, inter alia, la îmbunătățirea guvernanței și la consolidarea societății civile;

V.  întrucât situația actuală afectează viața economică și socială a tuturor burundezilor; întrucât majoritatea școlilor și a campusurilor universitare sunt închise din cauza demonstrațiilor violente din Bujumbura, capitala țării, și întrucât moneda locală s-a depreciat, rata șomajului a crescut și veniturile fiscale au scăzut din cauza închiderii centrelor comerciale și a reducerii schimburilor comerciale cu statele vecine,

1.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la înrăutățirea situației politice și umanitare în Burundi și în regiune; solicită să se pună capăt imediat violențelor și intimidării politice a opozanților, precum și dezarmarea imediată a tuturor grupurilor de tineri armate aliate partidelor politice; își exprimă compasiunea victimelor violenței și își exprimă regretul pentru pierderea de vieți omenești și solicită acordarea imediată de asistență umanitară celor care au fost forțați să-și părăsească locuințele;

2.  condamnă decizia guvernului burundez de a continua pe calea alegerilor, în pofida mediului politic și securitar critic precumpănitor și având în vedere că procesul electoral a fost grav afectat de restricțiile impuse mass-mediei independente, de utilizarea excesivă a forței împotriva demonstranților, de un climat de intimidare a partidelor de opoziție și a societății civile, precum și de lipsa de încredere în autoritățile electorale; solicită insistent autorităților burundeze să amâne alegerile prezidențiale din 15 iulie 2015, în conformitate cu apelurile Uniunii Africane, și să implice toți actorii pentru a crea un mediu favorabil unui proces electoral pașnic, credibil, liber și corect;

3.  îi invită pe toți cei implicați în procesul electoral, inclusiv organismele răspunzătoare cu organizarea alegerilor și serviciile de securitate, să-și respecte angajamentele asumate în cuprinsul Acordului de la Arusha, reamintind că acest acord a pus capăt războiului civil și constituie baza constituției burundeze; subliniază importanța unui acord reciproc privind calendarul electoral pe baza unei evaluări tehnice întreprinse de ONU;

4.  subliniază încă o dată faptul că numai prin dialog și consens, cu implicarea guvernului din Burundi, a opoziției și a societății civile și în conformitate cu Acordul Arusha și constituția burundeză se poate găsi o soluție politică durabilă în interesul securității și democrației pentru întregul popor burundez; invită toate părțile interesate burundeze să reia dialogul în toate domeniile în care există dezacorduri; sprijină, prin urmare, eforturile de mediere depuse de UA, CAE și ONU și își declară disponibilitatea de a sprijini punerea în aplicare a unor măsuri specifice anunțate recent de către UA;

5.  își exprimă încă o dată sprijinul pentru eforturile susținute ale CAE și subliniază importanța măsurilor convenite la summiturile de la Dar es Salaam din 13 și 31 mai 2015, inclusiv apelul la amânarea alegerilor și încetarea imediată a violențelor, dezarmarea grupurilor de tineri afiliate partidelor politice, inițierea unui dialog între actorii din Burundi și angajamentul regiunii de a nu rămâne pasivă în cazul în care situația se deteriorează, ceea ce oferă un cadru pentru o soluție politică și consensuală la criză;

6.  reamintește faptul că parteneriatul UE cu Burundi este reglementat de Acordul de la Cotonou și că toate părțile au obligația să respecte și să aplice dispozițiile acestui acord, în special în ceea ce privește drepturile omului; reiterează faptul că Burundi a semnat și ratificat și Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și Carta africană a drepturilor omului și popoarelor și, prin urmare, are obligația de a respecta drepturile universale ale omului, inclusiv libertatea de exprimare; invită, prin urmare, guvernul burundez să permită o dezbatere reală și deschisă, fără teama de intimidări și să se abțină de a folosirea abuzivă a sistemului judiciar pentru a exclude rivalii politici;

7.  ia act de dialogul care a avut loc între UE și autoritățile burundeze în conformitate cu articolul 8 al Acordului de la Cotonou; consideră totuși că există în continuare încălcări ale unor elemente esențiale și fundamentale ale Acordului de la Cotonou, în special respectarea principiilor umane și democratice fundamentale, și invită, prin urmare, Comisia să inițieze proceduri în temeiul articolului 96 în vederea adoptării de măsuri corespunzătoare;

8.  invită, de asemenea, Comisia, în acest sens, să reevalueze de urgență ajutorul UE în vederea redirecționării sale, să mărească sprijinul financiar în favoarea societății civile și să se concentreze pe ajutorul umanitar și nu pe sprijinul acordat bugetului central, având în vedere totodată rolul extrem de pozitiv al armatei burundeze în misiunea de menținere a păcii din Somalia;

9.  se alătură apelului Consiliului Afaceri Externe din 22 iunie 2015 către Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) de a pregăti o listă cu măsuri restrictive și interdicții de acordare a vizei și de călătorie împotriva celor care, prin acțiunile lor, au provocat sau ar putea provoca acte de violență, de represiune și încălcări grave ale drepturilor omului și a celor care împiedică în mod activ găsirea unei soluții politice în cadrul propus de UA și de CAE și solicită, de asemenea, VP/ÎR să ia măsurile necesare pentru înghețarea activelor acestor persoane în statele membre ale UE;

10.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la numărul de victime și numărul de cazuri de încălcări grave ale drepturilor omului raportate de la începutul crizei, în special abuzurile atribuite membrilor Imbonerakure; ia act de intimidările și riscurile cu care se confruntă apărătorii drepturilor omului, activiștii politici și jurnaliștii și de arestarea arbitrară a membrilor partidelor din opoziție; solicită eliberarea imediată și necondiționată a tuturor persoanelor arestate ca urmare a faptului că și-au exercitat dreptul la întrunire pașnică și libertatea de exprimare;

11.  solicită să se pună imediat capăt violențelor și intimidărilor exercitate de către Imbonerakure; invită CNDD-FDD să ia măsuri imediate pentru a dezarma milițiile de tineri și a-i împiedica pe membrii acesteia să intimideze și să atace opozanții, precum și să se asigure că cei responsabili de abuzuri sunt aduși în fața justiției; solicită realizarea unei anchete internaționale independente cu privire la acuzațiile potrivit cărora CNDD-FDD își înarmează și își instruiește aripa tânără; îndeamnă, de asemenea, liderii partidelor de opoziție să împiedice comiterea de violențe la adresa opozanților lor;

12.  reiterează faptul că nu trebuie să existe impunitate pentru cei care se fac vinovați de încălcări grave ale drepturilor omului și că aceste persoane trebuie considerate răspunzătoare individual și trase la răspundere în fața justiției; consideră că este deosebit de important ca trimiterea de observatori în domeniul drepturilor omului și experți militari anunțată de către UA să aibă loc imediat;

13.  constată că încercările anumitor forțe de a transforma revoltele într-un conflict etnic nu reușesc și că diviziunile politice din Burundi nu sunt explicit etnice; consideră că acest fapt demonstrează succesul acordurilor de la Arusha pentru instituirea unei forțe de poliție și a unei armate echilibrate din punct de vedere etnic; invită prin urmare procurorul Curții Penale Internaționale să monitorizeze îndeaproape aceste media în ceea ce privește incitarea la ură etnică, precum și discursurile liderilor politici;

14.  reiterează, în acest context, importanța respectării codului de conduită în materie electorală și foaia de parcurs electorală mediată semnată de actorii politici în 2013 și sprijină pe deplin eforturile ONU și eforturile regionale pentru a preveni escaladarea violenței politice;

15.  solicită ridicarea imediată a restricțiilor aplicate mijloacelor de informare în masă și de acces la internet, și denunță din nou vizarea repetată a Radio Publique Africaine, care servește ca unul dintre organele de presă principale ale țării; consideră că nu pot avea loc alegeri legitime decât în cazul în care mass-media sunt capabile să funcționeze fără restricții, iar jurnaliștii să raporteze fără intimidare;

16.  salută rolul organizațiilor umanitare și al autorităților din țările învecinate care abordează nevoile persoanelor care se refugiază din cauza crizei și oferă protecție refugiaților; salută anunțarea de către Comisie a unei sume suplimentare de 1,5 milioane EUR pentru a ușura situația umanitară; avertizează totuși că angajamentele trebuie să fie intensificate în regim de urgență de către UE și statele sale membre, având în vedere fluxul imens de refugiați într-o regiune deja fragilă, rapoartele privind focarele de holeră și rapoartele alarmante privind violența sexuală; subliniază importanța unei strategii pe termen lung pentru asistență nu numai medicală și nutrițională, ci și pentru reintegrare și asistență psihologică pentru persoanele obligate să se refugieze;

17.  solicită UE și statelor sale membre să onoreze toate angajamentele față de planul regional de răspuns pentru refugiați pentru Burundi al ONU, care necesită 207 de milioane USD până în septembrie 2015 pentru a ajuta un număr estimat de 200 000 de refugiați burundezi, inclusiv prin completarea subvențiilor existente în regiune;

18.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, statelor membre, guvernului statului Burundi și guvernelor țărilor din Regiunea Marilor Lacuri, guvernelor Comunității Africii de Est, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Federica Mogherini, Uniunii Africane, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, copreședinților Adunării parlamentare paritare ACP-UE și Parlamentului Panafrican.


Comemorarea masacrului din Srebrenica
PDF 255kWORD 75k
Rezoluţia Parlamentului European din 9 iulie 2015 referitoare la comemorarea genocidului de la Srebrenica (2015/2747(RSP))
P8_TA(2015)0276RC-B8-0716/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale din 7 iulie 2005(1) și din 15 ianuarie 2009(2) referitoare la Srebrenica,

–  având în vedere dispozițiile Declarației universale a drepturilor omului, ale Convenției europene a drepturilor omului și ale Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice, prin care se recunosc drepturile universale la viață, libertate și siguranța persoanei, precum și la libertatea de gândire, de conștiință și religioasă,

–  având în vedere Acordul de stabilizare și de asociere dintre Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Bosnia și Herțegovina, pe de altă parte, care a fost semnat la Luxemburg, la 16 iunie 2008, și a intrat în vigoare la 1 iunie 2015,

–  având în vedere rezoluțiile nr. 827 din 25 mai 1993, nr. 1551 din 9 iulie 2004 și nr. 1575 din 22 noiembrie 2004 ale Consiliului de Securitate al ONU,

–  având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât data de 11 iulie 2015 marchează cea de a 20-a comemorare a genocidului și epurării etnice care au avut loc în Srebrenica și în împrejurimi în timpul războiului din Bosnia, iar această comemorare ar trebui să reamintească încă o dată pericolele pe care le implică orice formă extremă de naționalism și de intoleranță în societate, pe care războiul nu face decât să le amplifice;

B.  întrucât, la 11 iulie 1995, orașul bosniac Srebrenica, care fusese proclamat zonă protejată prin Rezoluția nr. 819 din 16 aprilie 1993 a Consiliul de Securitate al ONU, a fost ocupat de forțele sârbilor bosniaci aflate sub comanda generalul Ratko Mladić, care acționa sub autoritatea președintelui de atunci al Republicii Srpska, Radovan Karadžić;

C.  întrucât, în câteva zile de masacru, după căderea orașului Srebrenica, peste 8 000 de bărbați și băieți musulmani care se refugiaseră pe acest teritoriu protejat de Forța de protecție ale ONU (UNPROFOR) au fost executați sumar de către forțele sârbilor bosniaci aflate sub comanda generalului Mladić și de către unități paramilitare, inclusiv unități de poliție neregulate sârbe; întrucât aproximativ 30 000 de femei, copii și vârstnici au fost expulzați forțat într-o campanie de epurare etnică de o amploare deosebită, aceasta fiind cea mai gravă crimă de război care a avut loc în Europa de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial;

D.  întrucât evenimentele tragice de la Srebrenica au lăsat cicatrici emoționale profunde supraviețuitorilor și au creat obstacole de durată în calea reconcilierii politice dintre grupurile etnice din Bosnia și Herțegovina;

E.  întrucât masacrul de la Srebrenica a fost recunoscut drept genocid atât de Tribunalul Penal Internațional pentru Fosta Iugoslavie (TPII), printr-o hotărâre judecătorească pronunțată în apel, Procurorul/Radislav Krstić, cauza nr. IT-99-33 din 19 aprilie 2004, cât și de Curtea Internațională de Justiție, în cauza privind aplicarea Convenției pentru prevenirea și reprimarea crimei de genocid (Bosnia și Herțegovina/Serbia și Muntenegru) din 27 februarie 2007, p. 127, §297 (Curtea Internațională de Justiție);

F.  întrucât forțele sârbilor bosniaci au comis repetate violări ale Convențiilor de la Geneva împotriva populației civile din Srebrenica, inclusiv deportarea a mii de femei, copii și vârstnici și violarea unui mare număr de femei;

G.  întrucât, în ciuda eforturilor depuse pentru a descoperi gropile comune și mormintele individuale și de a exhuma conținutul acestora, trupurile neînsuflețite ale aproximativ 1 200 de bărbați și băieți din Srebrenica nu au fost încă localizate și identificate;

H.  întrucât Secretarul General al ONU a declarat în raportul său din 1999 privind căderea orașului Srebrenica că ONU nu a reușit să își pună în aplicare mandatul, în special în ceea ce privește protecția așa-numitelor „zone sigure” și că, prin urmare, își asumă o parte din responsabilitate;

I.  întrucât UE are la baza construcției sale coexistența pașnică și cooperarea bazată pe implicare între membrii săi; întrucât una dintre principalele motivații ale procesului de integrare europeană este dorința de a preveni repetarea războaielor și a crimelor împotriva umanității în Europa;

J.  întrucât, la 30 ianuarie 2015, TPII a menținut sentințele în cazul a cinci ofițeri de rang înalt din armata sârbilor bosniaci, condamnați pentru implicarea lor în genocidul din 1995 de la Srebrenica; întrucât unii dintre ofițerii condamnați se aflau în subordinea directă a fostului comandant sârb bosniac al armatei, Ratko Mladić, care este judecat în prezent de TPII pentru crime, inclusiv pentru genocid,

1.  comemorează toate victimele genocidului de la Srebrenica și ale tuturor atrocităților comise în timpul războaielor din Fosta Iugoslavie și le aduce un omagiu acestora; transmite condoleanțe familiilor victimelor, multe dintre acestea trăind fără o confirmare definitivă a sorții pe care au avut-o rudele lor, și își exprimă solidaritatea față de acestea;

2.  condamnă în cei mai duri termeni genocidul de la Srebrenica; declară în mod solemn că astfel de crime abominabile nu trebuie să se mai producă niciodată și afirmă că va face tot ce îi stă în putință pentru a preveni reproducerea unor astfel de acte; respinge orice negare, relativizare sau interpretare greșită a genocidului;

3.  subliniază necesitatea ca reprezentanții politici din Bosnia și Herțegovina să accepte trecutul, pentru a colabora cu succes în vederea unui viitor mai bun pentru toți cetățenii țării; subliniază rolul important pe care îl pot juca țările vecine, autoritățile religioase, societatea civilă, arta, cultura, mass-media și sistemele de învățământ în acest proces dificil;

4.  subliniază importanța activității desfășurate de TPII și necesitatea de a lua toate măsurile necesare pentru a accelera procedurile în prima și a doua instanță, finalizându-le fără întârzieri nejustificate; reamintește că trebuie acordată mai multă atenție proceselor pentru crime de război intentate la nivel național;

5.  reafirmă angajamentul UE față de perspectiva europeană a Bosniei și față de procesul de aderare a Herțegovinei și a tuturor țărilor din Balcanii de Vest; consideră că cooperarea regională și procesul de integrare europeană constituie cea mai bună modalitate de a promova reconcilierea și de a învinge ura și dezbinările;

6.  îndeamnă la elaborarea unor programe educative și culturale care să promoveze o înțelegere a cauzelor unor astfel de atrocități și să sensibilizeze publicul cu privire la nevoia de a cultiva pacea și de a promova drepturile omului și toleranța interreligioasă; își exprimă sprijinul pentru organizațiile societății civile, cum ar fi Asociația Mamelor din enclavele Srebrenica și Žepa, pentru rolul lor esențial în sensibilizarea și consolidarea bazelor pe care trebuie să se fondeze reconcilierea între toți cetățenii țării;

7.  regretă neadoptarea unei rezoluții pentru comemorarea genocidului din Srebenica de către Consiliul de Securitate al ONU, care este în primul rând responsabil de menținerea păcii și securității internaționale; acest fapt este regretabil în mod special, deoarece Curtea Internațională de Justiție, organismul jurisdicțional principal la ONU, a stabilit caracterul de genocid al crimelor comise în Srebenica;

8.  salută cu fermitate decizia Consiliului de Miniștri al Bosniei și Herțegovinei, luată cu unanimitate, de a proclama ziua de 11 iulie ca zi de doliu în Bosnia și Herțegovina;

9.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, guvernelor statelor membre, guvernului și parlamentului Bosniei și Herțegovina și entităților acesteia, precum și guvernelor și parlamentelor țărilor din Balcanii de Vest.

(1) JO C 157 E, 6.7.2006, p. 468.
(2) JO C 46 E, 24.2.2010, p. 111.


Proiectele de lege din Cambodgia privind ONG-urile și sindicatele
PDF 257kWORD 77k
Rezoluţia Parlamentului European din 9 iulie 2015 referitoare la proiectele legislative din Cambodgia privind ONG-urile și sindicatele (2015/2756(RSP))
P8_TA(2015)0277RC-B8-0689/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Cambodgia,

–  având în vedere declarația din 22 iunie 2015 a Raportorului special al ONU pentru drepturile de întrunire pașnică și de asociere,

–  având în vedere observațiile finale din 27 aprilie 2015 ale Comitetului pentru Drepturile Omului din cadrul ONU cu privire la al doilea raport periodic prezentat de Cambodgia,

–  având în vedere raportul din 15 august 2014 al Raportorului special al ONU privind situația drepturilor omului în Cambodgia,

–  având în vedere diferitele convenții ale Organizației Internaționale a Muncii (OIM), în special Convenția nr. 87 privind libertatea sindicală și apărarea dreptului sindical și Convenția nr. 98 asupra dreptului de organizare și de negociere colectivă,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 10 decembrie 1948,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966,

–  având în vedere Acordul de cooperare dintre Comunitatea Europeană și Regatul Cambodgia din 1997,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât societatea civilă dinamică din Cambodgia, în special activiștii care se ocupă de problemele legate de drepturile de proprietate asupra terenurilor, membri ai sindicatelor, jurnaliști și membri ai partidelor din opoziție, joacă un important rol de corecție,

B.  întrucât, la 5 iunie 2015, guvernul Cambodgiei a aprobat proiectul de lege privind asociațiile și organizațiile neguvernamentale (LANGO), iar la 16 iunie 2015 acesta a fost trimis spre examinare Adunării Naționale din Cambodgia;

C.  întrucât UE este cel mai important partener al Cambodgiei în ceea ce privește asistența pentru dezvoltare, cu o nouă alocare în valoare de 410 milioane EUR pentru perioada 2014-2020; întrucât UE susține o gamă largă de inițiative din domeniul drepturilor omului puse în practică de ONG-uri și de alte organizații ale societății civile din Cambodgia și a observat, de asemenea, alegerile de la nivel național și de la nivelul comunelor, oferind, totodată, sprijin pentru desfășurarea procesului electoral; întrucât Cambodgia depinde, în mare măsură, de asistența pentru dezvoltare;

D.  întrucât Raportorul special al ONU pentru drepturile de întrunire pașnică și de asociere a declarat că societatea civilă din Cambodgia a fost exclusă din procesul de elaborare a LANGO;

E.  întrucât mai multe ONG-uri de renume au semnalat că LANGO urmează calea deschisă de încercările anterioare – retrase ulterior, ca răspuns la opoziția la nivel intern și internațional – de adoptare a unei legi prin care să se impună restricții nejustificate asupra dreptului la libertatea de asociere și de exprimare și s-ar crea temeiul juridic necesar pentru a se închide în mod arbitrar acele ONG-uri defavorizate din punct de vedere politic sau a se refuza înființarea acestora, inclusiv a celor printre ai căror angajați se numără apărători ai drepturilor omului;

F.  întrucât dreptul la liberă exprimare este prevăzut la articolul 41 din constituția Cambodgiei, iar dreptul de participare la viața politică este prevăzut la articolul 35 din constituția Cambodgiei;

G.  întrucât dreptul la libertatea de întrunire pașnică este consacrat în constituția Cambodgiei, la articolul 20 din Declarația universală a drepturilor omului și la articolul 21 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice;

H.  întrucât dreptul de a participa la gestionarea afacerilor publice este consacrat la articolul 25 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, iar dreptul la libertatea de asociere, apărat de articolul 22 al pactului, este o contribuție esențială și, adesea, o cale de acces către o astfel de participare; întrucât transparența și responsabilitatea sunt elemente esențiale ale unei democrații funcționale;

I.  întrucât se preconizează că această țară va pierde anual între 600 și 700 milioane USD în proiecte de dezvoltare odată ce legea va fi adoptată; întrucât LANGO ar determina restricții bugetare, ceea ar pune în pericol capacitatea ONG-urilor internaționale de a desfășura anumite proiecte eficiente din punctul de vedere al costurilor;

J.  întrucât proiectul de lege privind sindicatele ar încălca dreptul de organizare și ar limita în mod drastic drepturile sindicatelor independente, inclusiv drepturile sindicatelor existente; întrucât proiectul de lege stabilește un prag minim nejustificat de ridicat în ceea ce privește numărul lucrătorilor care trebuie să adere la un sindicat pentru ca acesta să se poată constitui (20 %); întrucât proiectul de lege acordă competențe mult prea mari unor funcționari din ministerul muncii din Cambodgia în ceea ce privește autorizarea grevelor și suspendarea înființării unui sindicat pe motive neîntemeiate și în lipsa unui proces echitabil; întrucât proiectul de lege nu acordă lucrătorilor casnici dreptul de a se constitui în sindicate și impune cerințe în materie de alfabetizare pentru liderii de sindicat care reprezintă o discriminare la adresa femeilor și a cetățenilor străini, interzice contactele cu ONG-urile și impune angajatorilor care încalcă legislația muncii amenzi atât de mici, încât sunt ineficiente;

K.  întrucât, de la consultarea din mai 2014, la care au fost invitate să participe grupurile pentru drepturile lucrătorilor de la nivel local, autoritățile cambodgiene nu au mai organizat nicio consultare publică cu privire la versiunile ulterioare ale proiectului de lege; întrucât oficialii din guvern au indicat în comunicările lor periodice către mass-media că legea privind sindicatele va fi promulgată în 2015;

L.  întrucât în Cambodgia există circa 5 000 de organizații neguvernamentale prin care se acordă asistență în domenii precum drepturile omului, sănătate, societatea civilă și agricultură;

M.  întrucât prim-ministrul cambodgian, Hun Sen, a declarat în cadrul unei întâlniri cu reprezentantul UE în Cambodgia, Jean-Francois Cautain, care a avut loc la 16 iunie 2015, că Adunarea Națională intenționează să organizeze o consultare cu privire la proiectul de lege referitor la ONG-uri și și-a manifestat dorința de a include societatea civilă și partenerii pentru dezvoltare în procesul de consultare;

1.  îndeamnă guvernul Cambodgiei să retragă proiectul de lege privind asociațiile și organizațiile neguvernamentale;

2.  îndeamnă guvernul din Cambodgia să recunoască rolul legitim și util jucat de societatea civilă, sindicate și opoziția politică în ceea ce privește contribuția la dezvoltarea economică și politică generală a Cambodgiei; reamintește faptul că societatea civilă este unul dintre principalii piloni ai dezvoltării oricărei țări; subliniază faptul că legea privind asociațiile și ONG-urile ar trebui să creeze un mediu favorabil pentru ca societatea civilă să contribuie în continuare la dezvoltarea Cambodgiei;

3.  invită guvernul din Cambodgia să retragă proiectul de lege privind sindicatele, să facă public proiectul de lege actual și să se consulte cu experți și cu membri ai sindicatelor în scopul de a-l revizui, în conformitate cu dreptul internațional și cu convențiile OIM, în special cu Convenția nr. 87 privind libertatea sindicală și apărarea dreptului sindical și cu Convenția nr. 98 asupra dreptului de organizare și de negociere colectivă, înainte de a-l prezenta din nou spre examinare;

4.  Aprobă declarația Raportorului special al ONU, potrivit căreia „[a]ceste acte legislative ar trebui să fie adoptate numai prin intermediul unui amplu proces participativ, care să fie suficient de cuprinzător pentru a se asigura că toate părțile interesate sunt angajate față de fondul acestuia”;

5.  solicită să se acorde societății civile și populației Cambodgiei suficient timp pentru analiză și consultări cu privire la orice act legislativ, astfel încât acestea să își poată transmite ulterior comentariile reprezentanților lor aleși înainte de votarea actului legislativ;

6.  solicită ca toate proiectele legislative să respecte principiile libertății de exprimare, de asociere și de întrunire, recunoscute la nivel internațional, pe care Cambodgia s-a angajat să le respecte prin ratificarea Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice, și să nu limiteze în mod nejustificat capacitatea societății civile de a acționa cu eficacitate și în libertate;

7.  încurajează guvernul Cambodgiei să consolideze în continuare democrația, statul de drept și respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în special a libertății de exprimare și de întrunire;

8.  solicită Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate să sprijine apelul de a retrage proiectul de lege privind asociațiile și ONG-urile și proiectul de lege privind sindicatele și să abordeze fără întârziere această chestiune cu guvernul din Cambodgia;

9.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, Secretariatului Asociației Națiunilor din Asia de Sud-Est, Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU, guvernului și Adunării Naționale ale Regatului Cambodgia.


Republica Democratică Congo, în special cazul celor doi apărători ai drepturilor omului reținuți, Yves Makwambala și Fred Bauma
PDF 271kWORD 87k
Rezoluţia Parlamentului European din 9 iulie 2015 referitoare la Republica Democratică Congo (RDC), în special cazul celor doi activiști pentru drepturile omului aflați în detenție Yves Makwambala și Fred Bauma (2015/2757(RSP))
P8_TA(2015)0278RC-B8-0690/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind Republica Democratică Congo, în special cea din 12 septembrie 2013(1), precum și rezoluția pe această temă a Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE,

–  având în vedere declarațiile purtătorului de cuvânt al Serviciului European de Acțiune Externă privind situația din Republica Democratică Congo, în special cea din 21 ianuarie 2015,

–  având în vedere declarațiile Delegației UE în Republica Democratică Congo privind situația drepturilor omului în țară, în special cea din 11 februarie 2015,

–  având în vedere Raportul anual al UE privind drepturile omului și democrația adoptat de Consiliu la 22 iunie 2015,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 19 ianuarie 2015 privind Republica Democratică Congo,

–  având în vedere declarația din 22 ianuarie 2015 a trimișilor internaționali pentru regiunea Marilor Lacuri privind situația din Republica Democratică Congo,

–  având în vedere comunicatul de presă comun din 12 februarie 2015 emis de către Raportorul special al Uniunii Africane (UA) pentru apărătorii drepturilor omului și Raportorul special al UA pentru închisori și condițiile de detenție din Africa referitor la situația drepturilor omului în urma evenimentelor legate de modificarea legislației electorale în Republica Democratică Congo,

–  având în vedere Acordul de parteneriat de la Cotonou semnat în iunie 2000,

–  având în vedere Orientările UE cu privire la apărătorii drepturilor omului, precum și Orientările UE în domeniul drepturilor omului privind libertatea de exprimare online și offline,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948 și Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966,

–  având în vedere Carta africană a drepturilor omului și popoarelor, ratificată de Republica Democratică Congo în 1982,

–  având în vedere Constituția Republicii Democratice Congo, în special articolele 22, 23, 24 și 25,

–  având în vedere apelul „Eliberați-i pe activiștii Filimbi” lansat de mai mult de 200 de grupuri pentru drepturile omului la 15 iunie 2015,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, între 19 și 21 ianuarie 2015, au izbucnit proteste la scară națională în legătură cu un proiect de lege electorală care ar fi permis extinderea mandatului prezidențial, în contradicție cu dispozițiile constituționale, și ar fi impus desfășurarea unui recensământ potențial foarte îndelungat înaintea organizării alegerilor naționale;

B.  întrucât, potrivit autorităților, 27 de persoane au fost ucise în cursul protestelor, deși alte surse au raportat 42 de decese, și întrucât 350 de persoane au fost arestate, dintre care unele se află încă în închisoare, fără să fi fost judecate, sau au dispărut în mod forțat;

C.  întrucât în timpul protestelor din ianuarie 2015, serviciile de internet și de SMS au fost suspendate de către guvern;

D.  întrucât, în cele din urmă, legea electorală adoptată de parlament nu a inclus dispoziția controversată;

E.  întrucât, de îndată ce au izbucnit protestele, autoritățile au început reprimarea activiștilor pentru drepturile omului și a politicienilor din opoziție care demonstraseră pașnic împotriva dispoziției, inclusiv Christopher Ngoyi, Jean-Claude Muyambo, Vano Kiboko și Cyrille Dowe, care sunt în continuare deținuți pe motive aparent politice;

F.  întrucât, la 15 martie 2015, Agenția națională de informații (ANR) din Republica Democratică Congo (RDC) a arestat și a reținut, fără a pune sub acuzare, peste 30 de persoane în timpul lansării mișcării de tineret pro-democrație Filimbi, inclusiv participanți internaționali, precum și activiști, muzicieni, oameni de afaceri și jurnaliști din RDC;

G.  întrucât majoritatea activiștilor și simpatizanților au fost eliberați, iar străinii expulzați din țară, dar întrucât Yves Makwambala și Fred Bauma sunt în continuare deținuți în închisoarea Makala din Kinshasa și sunt acuzați de apartenență la o asociație constituită în scopul de a ataca persoane și bunuri, de conspirație împotriva șefului statului, precum și de tentativă de a distruge sau de a modifica „regimul constituțional” și de a incita la revoltă armată împotriva autorității statale; întrucât autoritățile i-au acuzat, de asemenea, pe Fred Bauma de perturbarea ordinii publice și pe Yves Makwambala de jignire în public a șefului statului, în timp ce își exercitau libertatea de exprimare, de întrunire pașnică și de asociere;

H.  întrucât mișcarea Filimbi a fost creată ca o platformă pentru a încuraja tinerii din RDC să își exercite obligațiile civice în mod pașnic și responsabil;

I.  întrucât, în martie și în aprilie 2015, în Goma (în estul RDC), autoritățile au arestat și apoi eliberat cel puțin 15 activiști ai mișcării de tineret LUCHA care demonstrau în mod pașnic pentru a cere eliberarea colegilor lor aflați în detenție în Kinshasa; întrucât patru dintre acești activiști sunt acuzați de incitare la nerespectarea autorității publice;

J.  întrucât, la 27 martie 2015, Adunarea Națională a RDC a instituit o misiune parlamentară de informare pentru a strânge informații și a raporta cu privire la arestări; întrucât misiunea a concluzionat în raportul său că nu există nicio dovadă că liderii Filimbi și participanții la mișcare ar fi fost implicați în acte teroriste ori violente sau le-ar fi planificat și a solicitat o soluție politică pentru eliberarea imediată a acestora;

K.  întrucât, la 15 iunie 2015, 14 organizații internaționale și 220 de organizații pentru drepturile omului din RDC au solicitat eliberarea imediată și necondiționată a celor doi activiști;

L.  întrucât, în acest context, a fost descoperită o groapă comună cu un număr estimat de 421 de cadavre în Maluku, la aproximativ 80 km de centrul orașului Kinshasa;

M.  întrucât ministrul justiției a recunoscut recent că sistemul de justiție din RDC este afectat de numeroase probleme, inclusiv de clientelism, trafic de influență, corupție, impunitate și inechitate în cazul deciziilor judiciare;

N.  întrucât libertatea presei este limitată de amenințările și atacurile împotriva jurnaliștilor, iar numeroase canale de mass-media au fost închise sau cenzurate în mod ilegal;

O.  întrucât următoarele alegeri naționale sunt programate pentru noiembrie 2016, cu o agendă dificilă în ceea ce privește organizarea și finanțarea lor;

P.  întrucât societatea civilă a jucat un rol important în RDC în cadrul tranziției politice din 2003, al alegerilor din 2006 și 2011, al revizuirii contractelor de exploatare minieră, al suspendării RDC în 2013 din Inițiativa privind transparența în industriile extractive, precum și al elaborării legislației electorale din 2013 și a legislației împotriva violenței sexuale;

Q.  întrucât reacția guvernului la implicarea societății civile este o încercare de a trata activiștii și organizațiile de apărare a drepturilor omului la fel ca opoziția politică cu scopul de a-i submina;

R.  întrucât, în iunie 2014, UE a trimis o misiune de monitorizare ulterioară a alegerilor care a evidențiat faptul că lista de votare trebuie actualizată, că trebuie create condiții concurențiale echitabile pentru candidați și că trebuie consolidate protecția libertăților publice, sistemul de soluționare a litigiilor electorale și lupta împotriva impunității;

S.  întrucât Programul indicativ național 2014-2020 pentru RDC, finanțat cu 620 de milioane de euro din cel de Al 11-lea Fond european de dezvoltare, acordă prioritate consolidării guvernanței și statului de drept, inclusiv realizării unor reforme în sistemul judiciar, poliție și armată,

1.  regretă pierderea de vieți și actele de violență și arestările arbitrare ce au avut loc în cazul demonstranților în timpul protestelor din ianuarie 2015, precum și reprimarea activiștilor și a oponenților politici, în special evenimentele din timpul lansării mișcării Filimbi din martie 2015;

2.  invită autoritățile din RDC să îi elibereze imediat și necondiționat pe Yves Makwambala și Fred Baum și să renunțe la toate acuzațiile aduse acestora și altor lideri ai mișcării Filimbi, precum și tuturor celorlalți activiști, deținuți politici și oponenți politici arestați în mod arbitrar și reținuți numai pentru opiniile lor politice sau pentru faptul că au participat la activități pașnice;

3.  susține apelurile adresate de Adunarea Națională a RDC privind găsirea rapidă a unei soluții politice care să permită membrilor mișcării Filimbi și altor asociații pașnice ale societății civile să-și exercite libertatea de exprimare și de asociere, fără frica de a fi urmăriți sau persecutați;

4.  îndeamnă autoritățile să se asigure că deținuții nu au fost, și nu sunt, victimele unor acte de tortură sau ale unor rele tratamente și să garanteze protecția deplină a acestora și accesul lor la familii și avocați;

5.  consideră faptul că ANR a reținut deținuții peste 48 de ore fără să le aducă nicio acuzație, refuzându-le accesul la asistență juridică și fără să-i aducă în fața unei autorități judiciare competente, o încălcare gravă a drepturilor garantate de constituția RDC;

6.  solicită demararea de către guvernul RDC și de partenerii internaționali a unei anchete complete, aprofundate și transparente cu privire la evenimentele din ianuarie 2015 și din martie 2015 și identificarea tuturor acțiunilor ilegale sau a nerespectării drepturilor sau libertăților; insistă asupra faptului că toți funcționarii suspectați a fi responsabili de încălcarea drepturilor sau a libertăților garantate de acte naționale și internaționale trebuie aduși în fața justiției;

7.  este foarte îngrijorat de încercările continue de limitare a libertății de exprimare, de întrunire pașnică și de asociere, precum și de intensificarea încălcării acestor libertăți de către autorități, deoarece un mediu politic corect este indispensabil în cazul în care se dorește realizarea unui ciclu electoral corect în RDC anul viitor;

8.  regretă mai ales faptul că aceste încălcări vizează în mod special liderii opoziției și mișcările de tineret;

9.  invită autoritățile din RDC să asigure respectarea imediată și necondiționată a acestor libertăți, în special în perioada electorală, astfel cum este garantată de constituția RDC și de dreptul internațional privind drepturile omului;

10.  amintește că respectarea diversității și opoziției politice, realizarea unei dezbateri politice deschise și pașnice și exercitarea deplină a libertăților constituționale de exprimare, de întrunire pașnică, de asociere și de informare sunt indispensabile pentru garantarea unor alegeri democratice credibile, favorabile incluziunii și prompte; insistă asupra faptului că astfel de garanții sunt vitale într-o regiune deosebit de volatilă cum este Regiunea Marilor Lacuri și depind, de asemenea, de aplicarea eficientă a Acordului de pace, securitate și cooperare de la Addis Abeba; susține, în acest context, eforturile trimișilor internaționali în Regiunea Marilor Lacuri;

11.  încurajează parlamentul, senatul și președintele RDC, Joseph Kabila, să pună în aplicare toate măsurile necesare pentru a consolida democrația și a asigura participarea reală la guvernarea țării a tuturor forțelor politice, a societății civile și a mișcărilor pro-democratice care exprimă voința poporului din RDC, pe baza atât a normelor constituționale și legale, cât și a unor alegeri libere și corecte;

12.  încurajează dezvoltarea unor platforme precum Filimbi, care să permită forțelor pro‑democratice să fie ascultate și susține participarea tinerilor la un proces electoral din care au fost excluși în mod incorect;

13.  amintește angajamentul asumat de RDC în temeiul Acordului de la Cotonou privind respectarea principiilor democrației, statului de drept și drepturilor omului, care includ libertatea de exprimare, libertatea mass media, buna guvernanță și transparența în funcțiile politice; îndeamnă guvernul RDC să respecte aceste dispoziții în conformitate cu articolul 11 litera (b) și articolele 96 și 97 din Acordul de la Cotonou și, în caz contrar, solicită Comisiei să demareze procedura aplicabilă în conformitate cu articolele 8, 9 și 96 din Acordul de la Cotonou;

14.  insistă asupra faptului că natura și amploarea ajutorului acordat de UE pentru procesul electoral din RDC trebuie să depindă de progresele realizate în legătură cu punerea în aplicare a recomandărilor misiunii UE de observare a alegerilor din 2011 și ale misiunii de monitorizare din 2014 în ceea ce privește respectarea calendarului electoral și prezentarea unui buget credibil;

15.  îndeamnă delegația UE să monitorizeze evoluțiile și să folosească toate metodele și instrumentele potrivite, inclusiv Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului, pentru a susține apărătorii drepturilor omului și mișcările pro-democratice;

16.  îndeamnă autoritățile judiciare din RDC să-și exercite independența față de orice instrumentalizare politică și să asigure protecția drepturilor recunoscute de instrumentele legale, cum ar fi accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil;

17.  îndeamnă autoritățile din RDC să recunoască importanța reală a gropii comune de lângă Kinshasa și susține apelul UE și ONU privind efectuarea unei anchete urgente, transparente și credibile pentru a liniști familiile persoanelor date dispărute și a clarifica situația privind diversele acuzații;

18.  denunță închiderea ilegală și cenzurarea abuzivă a mass media, precum și închiderea temporară a telecomunicațiilor;

19.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei Europene / Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Uniunii Africane, guvernelor țărilor din Regiunea Marilor Lacuri, președintelui, prim-ministrului și parlamentului RDC, Secretarului General al ONU, Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU, precum și Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2013)0388.


Bahrain, în special cazul lui Nabeel Rajab
PDF 268kWORD 87k
Rezoluţia Parlamentului European din 9 iulie 2015 referitoare la Bahrain, în special la cazul lui Nabeel Rajab (2015/2758(RSP))
P8_TA(2015)0279RC-B8-0703/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Bahrain, mai ales rezoluția sa din 6 februarie 2014 referitoare la Bahrain, în special cazurile Nabeel Rajab, Abdulhadi al-Khawaja și Ibrahim Sharif(1),

–  având în vedere declarația din 17 iunie 2015 a purtătorului de cuvânt al Vicepreședintelui/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate Federica Mogherini referitoare la condamnarea Secretarului General al al-Wefaq Ali Salman în Bahrain,

–  având în vedere cea de a 24-a reuniune la nivelul Consiliului mixt și la nivel ministerial UE-CCG din 24 mai 2015;

–  având în vedere decizia Consiliului ministerial al Ligii Arabe care s-a reunit la 1 septembrie 2013 la Cairo, de înființare a unui tribunal pan-arab pentru drepturile omului în capitala Bahrainului, Manama,

–  având în vedere raportul cu privire la implementarea de către guvernul Bahrainului a recomandărilor comisiei independente de anchetă din Bahrain din februarie 2014 și actualizarea Revizuirii periodice universale prezentate de guvernul Bahrainului în septembrie 2014,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966, Convenția ONU împotriva torturii și a altor tratamente și pedepse crude, inumane și degradante, Convenția cu privire la drepturile copilului, precum și Carta arabă a drepturilor omului, la care Bahrainul este parte,

–  având în vedere Orientările Uniunii Europene cu privire la apărătorii drepturilor omului, adoptate în iunie 2004 și revizuite în 2008,

–  având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite din 1961 privind reducerea cazurilor de apatridie;

–  având în vedere noul Cadru strategic și plan de acțiune al UE pentru Drepturile omului și democrație, care își propune să pună protecția și monitorizarea drepturilor omului în centrul politicilor UE și care include o secțiune specială dedicată protejării apărătorilor drepturilor omului;

–  având în vedere vizita lui Stavros Lambrinidis, Reprezentantul Special al UE pentru drepturile omului, în Bahrain la sfârșitul lui mai 2015;

–  având în vedere articolele 5 și 19 din Declarația universală a drepturilor omului,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Bahrainul a promis să facă progrese pe calea reformelor privind situația drepturilor omului, în urma publicării raportului Comisiei independente de anchetă din Bahrain (BICI) la 23 noiembrie 2011 și a raportului de monitorizare din 21 noiembrie 2012;

B.  întrucât înființarea în Bahrain a Ombudsmanului Ministerului de Interne, a Comisiei privind drepturilor prizonierilor și deținuților și a Biroului Special de Investigații este încurajatoare; întrucât aceste instituții ar trebui să devină mai imparțiale, mai transparente și mai independente de instituțiile guvernamentale;

C.  întrucât de la începutul revoltei din 2011 autoritățile din Bahrain au intensificat folosirea măsurilor represive împotriva activiștilor societății civile și a opoziției pașnice; întrucât, la 10 iunie 2014, 47 de state, inclusiv toate cele 28 de state membre ale UE, au semnat o declarație comună la cea de a 26-a sesiune a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului exprimând preocuparea serioasă față de situația drepturilor omului în Bahrain; întrucât în declarația comună s-au menționat în mod explicit aspectele care constituie motive de preocupare, printre care pedepsirea prin sentințe lungi a exercitării libertății de întrunire pașnică și de asociere, lipsa unor garanții suficiente privind desfășurarea unui proces corect, reprimarea demonstrațiilor, hărțuirea continuă și întemnițarea persoanelor care își exercită dreptul la libertatea de opinie și exprimare, tratamentul necorespunzător și tortura în centrele de detenție, retragerea arbitrară a cetățeniei fără un proces echitabil și nesancționarea suficientă a încălcărilor drepturilor omului;

D.  întrucât Nabeel Rajab, apărător al drepturilor omului din Bahrain și președinte al Centrului din Bahrain pentru drepturile omului (BHCR), Secretar General adjunct al Federației Internaționale pentru drepturile omului (FIDH) și membru al Comitetului consultativ al Departamentului pentru Orientul Mijlociu al Human Rights Watch, a fost condamnat la șase luni de închisoare doar pentru că a dat curs pașnic libertății sale de expresie; întrucât Nabeel Rajab a fost arestat la 1 octombrie 2014 după vizita sa la Subcomisia pentru drepturile omului a Parlamentului European sub acuzația că ar posta tweeturi despre un grup de conaționali care se pretinde că ar colabora cu IS/Da’esh; întrucât a fost acuzat că ar insulta o instituție publică și armata; întrucât în noiembrie 2013 Grupul de lucru al ONU pentru detenția arbitrară a descris detenția dlui Nabeel Rajab ca fiind arbitrară;

E.  întrucât Nabeel Rajab a executat mai multe sentințe cu închisoarea de când a înființat Centrul din Bahrain pentru drepturile omului în 2002; întrucât Nabeel Rajab se confruntă cu alte acuzații legate de libertatea sa de expresie, riscând acum până la 10 ani de închisoare pentru că ar fi „insultat un organism statutar” și ”răspândit zvonuri în vreme de război”;

F.  întrucât, pe lângă Nabeel Rajab, au mai fost deținuți mulți alți apărători ai drepturilor omului, ca, de exemplu, Naji Fateel, militantul danez pentru drepturile omului Abdulhadi Al-Khawaja, activistul politic suedez Mohammed Habib Al-Muqdad și alți membri ai așa-numitului grup Bahrain 13, fiind supuși hărțuirii judiciare în Bahrain, întemnițați și condamnați la ani grei de închisoare sau la închisoare pe viață ca represalii directe în urma activității lor de apărare a drepturilor omului; întrucât se relatează că cei mai mulți dintre ei au fost supuși la violențe, tratamente inumane și tortură fizică sau psihologică;

G.  întrucât, potrivit BHCR, peste 3 000 de deținuți se află în detenție arbitrară, mulți dintre ei fiind apărători ai drepturilor omului care au fost încarcerați și execută pedepse lungi cu închisoarea sau sunt întemnițați pe viață ca o formă de represalii directe pentru activitățile lor; întrucât se relatează că cei mai mulți dintre ei au fost supuși la violențe, tratamente inumane și tortură fizică sau psihologică;

H.  întrucât, la 16 iunie 2015, Sheikh Ali Salman, Secretarul General al principalului partid de opoziție din Bahrain, al-Wefaq, a fost condamnat la patru ani de închisoare în contextul protestelor antiguvernamentale care au izbucnit în 2011 purtate de valul revoltelor din Primăvara Arabă; întrucât se pare că avocații săi au fost împiedicați de instanță să prezinte o pledoarie orală și nu au avut nicio posibilitate practică să examineze probele; întrucât un grup de experți independenți ai Organizației Națiunilor Unite, în cadrul Procedurilor speciale ale Consiliului pentru drepturile omului, au îndemnat autoritățile din Bahrain să îl elibereze pe Sheikh Ali Salman;

I.  întrucât, începând din 2012, Bahrainul a folosit în mod abuziv legislația antiterorism pentru a retrage în mod arbitrar cetățenia militanților și membrilor opoziției în semn de represalii pentru faptul că au opinii diferite, printre aceștia aflându-se cel puțin nouă minori; întrucât, potrivit mai multor rapoarte publicate numai în 2015, la peste 100 de militanți, protestatari și politicieni li s-a retras cetățenia, ceea ce i-a făcut pe o mare parte dintre aceștia apatrizi, cu încălcarea Convenției ONU privind reducerea cazurilor de apatridie;

J.  întrucât utilizarea pedepsei cu moartea în cazuri motivate politic s-a extins din 2011; întrucât, din 2011, cel puțin șapte persoane au fost condamnate la moarte în cazuri politice, patru din acestea șapte fiind condamnate la moarte numai în 2015;

K.  întrucât Comisia independentă de anchetă din Bahrein (CIAB), înființată prin decret regal pentru a investiga și informa cu privire la evenimentele care au avut loc în Bahrein în februarie 2011, a făcut o serie de recomandări cu privire la drepturile omului și la reformele politice; întrucât au fost înregistrate progrese în ceea ce privește revizuirea sistemelor judiciare și de asigurare a aplicării legii, însă guvernul nu a pus în aplicare integral recomandările principale ale acestei comisii, îndeosebi pe cea privind eliberarea liderilor protestelor care au fost condamnați pentru că și-au exercitat dreptul la libertatea de exprimare și de întrunire pașnică; întrucât convorbirile pe tema reconcilierii - cunoscute sub denumirea de Dialog național – s-au împotmolit; întrucât unele grupuri sunt în continuare slab reprezentate în cadrul sistemului politic, iar forțele de securitate nu pot fi trase la răspundere;

1.  solicită renunțarea la acuzații și eliberarea imediată și necondiționată a tuturor apărătorilor drepturilor omului, a militanților politici și a altor persoane reținute și acuzate de presupuse încălcări legate de drepturile de exprimare, de întrunire pașnică și de asociere, inclusiv Nabeel Rajab, Sheikh Ali Salman și „Bahrein 13”;

2.  recunoaște angajamentele luate de autoritățile din Bahrein de a pune în aplicare recomandările Comisiei independente de anchetă din Bahrein (CIAB) din 2011 al ONU și ale evaluării periodice universale (EPU) a Bahrainului, precum și recomandările făcute de alte mecanisme ale ONU și eliberarea recentă a unui număr de prizonieri acuzați de crime legate de asocierea și exprimarea lor politică; îndeamnă guvernul din Bahrein să pună rapid în aplicare toate recomandările cuprinse în raportul CIAB și în EPU, să pună capăt tuturor încălcărilor drepturilor omului și să respecte drepturile omului și libertățile fundamentale, în concordanță cu obligațiile internaționale ale Bahrainului în domeniul drepturilor omului;

3.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la utilizarea abuzivă a legislației antiterorism din Bahrein pentru a încălca drepturile omului, inclusiv prin retragerea cetățeniei;

4.  condamnă continuarea folosirii torturii și a altor pedepse sau tratamente crude, degradante aplicate prizonierilor, protestatarilor pașnici și a membrilor opoziției de către autoritățile din Bahrein și îndeamnă guvernul din Bahrein să-și respecte obligațiile și angajamentele asumate în temeiul Convenției ONU împotriva torturii;

5.  încurajează guvernul din Bahrein să coopereze cu raportorii speciali ai ONU (în special în ceea ce privește tortura, libertatea de întrunire, independența judecătorilor și a avocaților și a apărătorilor drepturilor omului) și să transmită acestora o invitație permanentă;

6.  ia act de eforturile continue ale guvernului din Bahrein de a reforma codul penal și procedurile judiciare și încurajează continuarea acestui proces; îndeamnă guvernul din Bahrein să ia toate măsurile necesare pentru a garanta un sistem judiciar imparțial și echitabil, asigurând respectarea garanțiilor procedurale, precum și să garanteze imparțialitatea activităților Ombudsmanului său, a Unității speciale de anchetă și a Instituției naționale pentru drepturile omului;

7.  solicită ratificarea imediată a Protocolului facultativ la Convenția împotriva torturii, a celui de al doilea Protocol opțional la Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP) care vizează abolirea pedepsei cu moartea, a Convenției internaționale privind protecția tuturor persoanelor împotriva dispariției forțate și a Convenției internaționale privind protecția drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și a membrilor familiilor acestora;

8.  invită autoritățile din Bahrein să continue dialogul pentru realizarea unui consens național în vederea ajungerii la o reconciliere națională durabilă și integratoare și la soluții politice sustenabile pentru criză; ia act de faptul că, într-un proces politic sustenabil, criticile legitime și pașnice ar trebui să fie exprimate în mod liber; reamintește autorităților din Bahrein, în acest sens, că implicarea majorității șiite și a reprezentanților săi politici pașnici pe baza echității, respectului și demnității umane ar trebui să constituie un element indispensabil al oricărei strategii credibile de reconciliere națională și reformă sustenabilă;

9.  salută eliberarea din închisoare în iunie 2015, înainte de termen, a liderului opoziției, Ibrahim Sharif, după ce i-a fost acordată amnistia regală; consideră că această decizie reprezintă un pas important și binevenit în procesul de promovare a încrederii în Bahrein;

10.  îndeamnă VP/ÎR să continue să sublinieze importanța reformei și a reconcilierii în toate relațiile sale cu guvernul din Bahrein; încurajează călduros înființarea unui grup de lucru UE-Bahrein pentru drepturile omului, dar constată că un dialog UE-Bahrein pe tema drepturilor omului nu poate înlocui un dialog cuprinzător între guvern și opoziția din Bahrein în sine;

11.  ia act de recomandările făcute de către Ombudsman, de către Comisia pentru drepturile prizonierilor și deținuților (PDRC) și de Instituția națională pentru drepturile omului (NIHR), în special în ceea ce privește drepturile deținuților și condițiile din închisori, inclusiv cu privire la presupusele acte de maltratări și tortură; încurajează aceste organisme să-și continue activitatea în mod independent, imparțial și transparent și invită autoritățile din Bahrein să pună pe deplin în aplicare aceste recomandări;

12.  solicită ca UE să depună un efort colectiv rapid pentru a elabora o strategie cuprinzătoare referitoare la modul în care UE și Comisia pot să susțină activ eliberarea militanților încarcerați și a prizonierilor de conștiință; invită SEAE și statele membre să asigure punerea corectă în aplicare a orientărilor UE privind drepturile omului, în special în ceea ce privește apărătorii drepturilor omului și tortura, de către delegația UE la Riad și de către ambasadele statelor membre din Bahrein, și să informeze cu privire la punerea în aplicare a acestora;

13.  solicită impunerea de către UE a unei interdicții privind exporturile de gaze lacrimogene și de echipamente de control al mulțimilor până când se efectuează investigații cu privire la utilizarea necorespunzătoare a acestora și până ce autorii acestor utilizări incorecte sunt trași la răspundere;

14.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și guvernului și parlamentului Regatului Bahrein și membrilor CCG.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2014)0109.


Situația a doi pastori creștini din Sudan
PDF 254kWORD 78k
Rezoluţia Parlamentului European din 9 iulie 2015 referitoare la situația a doi pastori creștini din Sudan (2015/2766(RSP))
P8_TA(2015)0280RC-B8-0707/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Sudan,

–  având în vedere raportul experților în domeniul drepturilor omului, prezentat la 19 mai 2014 în conformitate cu procedurile speciale ale Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948 și Declarația ONU asupra eliminării tuturor formelor de intoleranță și de discriminare bazate pe religie sau convingere,

–  având în vedere Carta africană a drepturilor omului și popoarelor,

–  având în vedere Acordul de la Cotonou din 2000,

–  având în vedere Orientările UE privind libertatea de religie și de convingere din 2013,

–  având în vedere planul național privind drepturile omului al Sudanului, adoptat în 2013 și bazat pe principiile universalității și egalității tuturor persoanelor,

–  având în vedere rezoluțiile Adunării Generale a ONU, în special rezoluțiile 62/149 din 18 decembrie 2007, 63/168 din 18 decembrie 2008, 65/206 din 21 decembrie 2010, 67/176 din 20 decembrie 2012 și 3/69 din 18 decembrie 2014 referitoare la instituirea unui moratoriu privind aplicarea pedepsei cu moartea, în care Adunarea Generală solicita țărilor în care pedeapsa capitală este încă aplicabilă să instituie un moratoriu privind execuțiile, astfel încât această pedeapsă să fie abolită,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât pastorul Michael Yat, membru al Bisericii Evanghelice Presbiteriene din Sudanul de Sud, a fost reținut de către Serviciul Național de Informații din Sudan (NISS) după ce a predicat, cu ocazia unei vizite efectuate în Sudan la 21 decembrie 2014, la Biserica Evanghelică din nordul orașului Khartoum, care face parte din structura organizatorică a Bisericii Evanghelice Presbiteriene din Sudan; întrucât pastorul a fost arestat imediat, după încheierea predicii sale, în care a condamnat, conform relatărilor, vânzarea controversată a terenurilor și proprietăților care aparțin bisericii și tratamentul aplicat creștinilor în Sudan;

B.  întrucât pastorul Peter Yen Reith a fost arestat la 11 ianuarie 2015 după ce a transmis o scrisoare Oficiului pentru Probleme Religioase din Sudan, în care solicita informații în legătură cu situația pastorului Michael Yat și în legătură cu arestarea acestuia;

C.  întrucât ambii pastori s-au aflat în detenție în regim de izolare până la data de 1 martie 2015, iar la 4 mai 2015aceștia au fost declarați vinovați de comiterea mai multor infracțiuni în conformitate cu Codul penal sudanez din 1991, printre care se numără: activități infracționale comune (articolul 21), subminarea sistemului constituțional (articolul 51), acte de agresiune împotriva statului (articolul 50), spionaj (articolul 53), obținerea sau dezvăluirea prin mijloace ilegitime a unor documente oficiale (articolul 55), instigarea la ură (articolul 64), perturbarea ordinii publice (articolul 69) și blasfemie (articolul 125);

D.  întrucât persoanele care sunt declarate vinovate de comiterea infracțiunilor prevăzute de articolele 50 și 53 din Codul penal sudanez prin pronunțarea unui verdict în acest sens sunt condamnate la moarte;

E.  întrucât, la 1 iulie 2015, autoritățile sudaneze au distrus o parte din clădirile care fac parte din complexul Bisericii Evanghelice Bahri; întrucât Mohamed Mustafa, avocatul celor doi pastori arestați, care reprezintă și interesele acestei biserici, precum și pastorul Hafez al Bisericii Evanghelice Bahri au reclamat faptul că funcționarul guvernamental a luat măsuri pentru distrugerea unei alte părți a complexului, care nu ar fi trebuit să fie distrusă; întrucât ambii au fost arestați pentru obstrucționarea misiunii unui funcționar public în exercitarea atribuțiilor sale; întrucât funcționarul guvernamental a continuat să distrugă acea parte a complexului;

F.  întrucât amenințările împotriva liderilor bisericii, intimidarea comunităților creștine, precum și actele de distrugere a proprietăților aparținând bisericii au continuat și au devenit tot mai frecvente după secesiunea Sudanului de Sud din 2011;

G.  întrucât 12 fete creștine din regiunea munților Nuba au fost arestate la 25 iunie 2015 la ieșirea dintr-o biserică baptistă fiind acuzate că sunt îmbrăcate indecent; întrucât două dintre fete au fost eliberate fără a fi puse sub acuzare în ziua următoare iar celelalte 10 au fost eliberate pe cauțiune;

H.  întrucât tinerele creștine vor trebui să compară în fața unei instanțe, fiind puse sub acuzare în temeiul articolului 152 din Codul Penal sudanez care sună așa: „Persoana care comite o faptă indecentă într-un loc public sau un act care contravine moralei publice sau care poartă o vestimentație obscenă sau care contravine moralei publice sau lezează sentimentele comunității primește ca pedeapsă până la 40 de lovituri de bici sau o amendă sau ambele”;

I.  întrucât Carta africană a drepturilor omului și popoarelor, ratificată de Sudan, include prevederi privind dreptul la viață și interzicerea torturii și a tratamentelor și pedepselor crude, inumane și degradante, dar întrucât pedeapsa cu moartea, precum și flagelarea, amputarea și alte forme ale pedepselor corporale încă se mai practică în această țară pentru mai multe infracțiuni penale;

J.  întrucât instituirea unui moratoriu universal privind aplicarea pedepsei cu moartea, în vederea abolirii complete a acesteia, trebuie să rămână unul dintre principalele obiective ale comunității internaționale, după cum a reamintit Adunarea Generală a ONU la 18 decembrie 2014,

1.  solicită autorităților sudaneze să revoce toate acuzațiile aduse pastorilor Michael Yat și Peter Yen Reith și să dispună eliberarea imediată și necondiționată a acestora; solicită guvernului sudanez să garanteze faptul că, până la eliberarea lor, cei doi pastori nu sunt supuși torturii sau altor rele tratamente și că integritatea lor fizică și psihică este protejată în mod corespunzător;

2.  solicită Delegației UE în Sudan să monitorizeze procedurile judiciare aflate în desfășurare în cazul celor doi pastori și să le ofere asistență acestora; invită UE să își asume o poziție de lider, acționând pentru a aduce la cunoștința publicului și a condamna încălcările grave și generalizate ale drepturilor omului și ale legislației umanitare internaționale din această țară;

3.  reamintește autorităților sudaneze faptul că le revine obligația de a proteja, la nivel național și internațional, libertatea religioasă și a convingerilor; reafirmă faptul că libertatea religioasă și libertatea de conștiință sau a convingerilor sunt un drept universal al omului, care trebuie protejat oriunde și pentru fiecare persoană; condamnă ferm toate formele de violență și de intimidare care împiedică dreptul de a avea sau de a nu avea o religie sau de a adopta o religie potrivit propriei alegeri, inclusiv folosirea amenințărilor, a forței fizice sau a sancțiunilor penale pentru a obliga credincioșii sau necredincioșii să renunțe la religia lor sau să se convertească;

4.  condamnă arestarea a celor 12 fete creștine; solicită guvernului Sudanului să înceteze acțiunile judiciare împotriva celor 10 fete și să retragă acuzațiile împotriva lor;

5.  invită guvernul sudanez să abroge toate actele legislative care impun diferite forme de discriminare pe criterii religioase și să asigure protejarea identității tuturor grupurilor minoritare, precum și a tuturor confesiunilor;

6.  condamnă hărțuirea creștinilor și imixtiunea în afacerile interne ale bisericii; îndeamnă guvernul sudanez să pună capăt acestor activități; invită autoritățile din Sudan să abroge legile referitoare la apostazie și să pună capăt acțiunilor de închidere a bisericilor și a altor lăcașe de cult;

7.  solicită guvernului sudanez să realizeze o reformă a sistemului juridic al țării, în conformitate cu standardele internaționale în domeniul drepturilor omului, cu scopul de a proteja drepturile și libertățile fundamentale ale omului și de a asigura, pentru fiecare persoană în parte, protecția drepturilor omului, acordând o atenție specială problemei discriminării împotriva femeilor, a minorităților religioase și a grupurilor dezavantajate;

8.  reiterează poziția sa de condamnare a pedepsei cu moartea în toate circumstanțele, reamintind faptul că este necesar să se introducă un moratoriu global în vederea abolirii acestei pedepse; invită guvernul sudanez, în concluzie, să abolească pedeapsa cu moartea, precum și practica flagelării, care este încă în vigoare, și să comute toate condamnările existente în ceea ce privește pedeapsa capitală;

9.  este profund îngrijorat de intensificarea reprimării membrilor opoziției; denunță cu fermitate decizia tribunalului din Oumdourman din 6 iulie 2015 privind condamnarea lui Mastour Ahmed Mohamed, vicepreședinte al Partidului Congresului și a altor doi conducători ai acestuia, Assem Omar și Ibrahim Mohamend, la flagelare cu executare imediată, prin aplicarea a 20 de lovituri de bici; își exprimă sprijinul pentru eforturile depuse de organizațiile internaționale, în special de ONU, UE, Uniunea Africană și de către troica (Norvegia, Marea Britanie și SUA) pentru a ajunge la o soluție negociată privind situația din Sudan și a acorda asistență societății civile și partidelor din opoziție în demersurile lor de promovare a unui proces de pace incluziv;

10.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, guvernului Republicii Sudan, Uniunii Africane, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, co-președinților Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE și Parlamentului Pan-African.

Notă juridică