Index 
Texte adoptate
Miercuri, 9 septembrie 2015 - StrasbourgEdiţie definitivă
Întrebări cu solicitare de răspuns scris (interpretare a articolului 130 alineatul (3) din Regulamentul de procedură)
 Suspendarea sau ridicarea ședinței (interpretare a articolului 191 din Regulamentul de procedură)
 Schimbarea numelui unei delegații interparlamentare
 Acordul de parteneriat în domeniul pescuitului cu Guineea-Bissau: posibilitățile de pescuit și contribuția financiară (aprobare) ***
 Acordul de parteneriat în domeniul pescuitului cu Guineea-Bissau: posibilitățile de pescuit și contribuția financiară (rezoluție)
 Acordul de parteneriat în sectorul pescuitului cu Capul Verde: posibilitățile de pescuit și contribuția financiară (aprobare) ***
 Acordul de parteneriat în sectorul pescuitului cu Capul Verde: posibilitățile de pescuit și contribuția financiară (rezoluție)
 Acordul de parteneriat în sectorul pescuitului cu Madagascar: posibilitățile de pescuit și contribuția financiară ***
 Protocolul de modificare a Acordului de la Marrakesh privind constituirea Organizației Mondiale a Comerțului (aprobare) ***
 Protocolul de modificare a Acordului de la Marrakesh privind constituirea Organizației Mondiale a Comerțului (rezoluție)
 Autorizarea Austriei, Belgiei și Poloniei să ratifice Convenția de la Budapesta privind contractul pentru transportul de mărfuri pe căile navigabile interioare (CMNI) sau să adere la aceasta ***
 Măsuri provizorii în domeniul protecției internaționale în beneficiul Italiei și al Greciei *
 Dimensiunea urbană a politicilor UE
 Investiții pentru locuri de muncă și creștere economică: promovarea coeziunii economice, sociale și teritoriale în UE
 Evaluarea Anului european 2012 al îmbătrânirii active și al solidarității între generații
 Punerea în aplicare a Cărţii albe din 2011 privind transporturile
 Carierele femeilor în mediul academic și științific
 Capacitarea fetelor prin educație în UE
 SEE-Elveția: obstacole în calea funcționării depline a pieței interne

Întrebări cu solicitare de răspuns scris (interpretare a articolului 130 alineatul (3) din Regulamentul de procedură)
PDF 232kWORD 61k
Decizia Parlamentului European din 9 septembrie 2015 referitoare la întrebările cu solicitare de răspuns scris (interpretare a articolului 130 alineatul (3) din Regulamentul de procedură) (2015/2152(REG))
P8_TA(2015)0295

Parlamentul European,

–  având în vedere scrisoarea din 4 septembrie 2015 a președintei Comisiei pentru afaceri constituționale,

–  având în vedere articolul 226 din Regulamentul său de procedură,

1.  decide să introducă următoarea interpretare la articolul 130 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură:

„Expresia «în mod excepțional» se interpretează în sensul că întrebarea suplimentară vizează o chestiune urgentă și că prezentarea întrebării nu poate fi amânată până luna următoare. În plus, numărul de întrebări depuse în temeiul alineatului (3) al doilea paragraf trebuie să fie mai mic decât limita de cinci întrebări pe lună. ”

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie, spre informare, Consiliului și Comisiei.


Suspendarea sau ridicarea ședinței (interpretare a articolului 191 din Regulamentul de procedură)
PDF 234kWORD 61k
Decizia Parlamentului European din 9 septembrie 2015 referitoare la suspendarea sau ridicarea ședinței (interpretare a articolului 191 din Regulamentul de procedură) (2015/2153(REG))
P8_TA(2015)0296

Parlamentul European,

–  având în vedere scrisoarea din 4 septembrie 2015 a președintei Comisiei pentru afaceri constituționale,

–  având în vedere articolul 226 din Regulamentul său de procedură,

1.  decide să introducă următoarea interpretare la articolul 191 din Regulamentul său de procedură:"„Atunci când se prezintă o cerere de suspendare sau de ridicare a ședinței, votul asupra cererii este inițiat fără întârziere nejustificată. Se utilizează mijloacele uzuale de anunțare a voturilor în plen și, conform practicilor curente, ar trebui să se prevadă suficient timp pentru ca deputații să ajungă în hemiciclu.Prin analogie cu articolul 152 alineatul (2) al doilea paragraf, în cazul în care se respinge o cerere de suspendare sau de ridicare a ședinței, nu se mai poate depune o cerere similară în cursul aceleași zile. Conform interpretării de la articolul 22 alineatul (1), Președintele are dreptul de a pune capăt unei utilizări excesive de cereri în temeiul prezentului articol.”"

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie, spre informare, Consiliului și Comisiei.


Schimbarea numelui unei delegații interparlamentare
PDF 229kWORD 61k
Decizia Parlamentului European din 9 septembrie 2015 privind schimbarea numelui unei delegații interparlamentare (2015/2842(RSO))
P8_TA(2015)0297

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Conferinței președinților,

–  având în vedere Decizia sa din 12 martie 2014 privind numărul delegațiilor interparlamentare, al delegațiilor la comisiile parlamentare mixte și al delegațiilor la comisiile de cooperare parlamentară și la adunările parlamentare multilaterale(1),

–  având în vedere articolul 212 din Regulamentul său de procedură,

1.  decide că Delegația sa pentru relațiile cu Consiliul Legislativ Palestinian se redenumește „Delegația pentru relațiile cu Palestina”;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie, spre informare, Consiliului și Comisiei.

(1) Texte adoptate la această dată, P7_TA(2014)0217.


Acordul de parteneriat în domeniul pescuitului cu Guineea-Bissau: posibilitățile de pescuit și contribuția financiară (aprobare) ***
PDF 243kWORD 62k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 9 septembrie 2015 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea Protocolului de stabilire a posibilităților de pescuit și a contribuției financiare prevăzute de Acordul de parteneriat în domeniul pescuitului între Comunitatea Europeană și Republica Guineea-Bissau (11667/2012 – C8-0278/2014 – 2012/0134(NLE))
P8_TA(2015)0298A8-0233/2015

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (11667/2012),

–  având în vedere proiectul de protocol de stabilire a posibilităților de pescuit și a contribuției financiare prevăzute de Acordul de parteneriat în domeniul pescuitului încheiat între Comunitatea Europeană și Republica Guineea-Bissau (11671/2012),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 43, articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) și articolul 218 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0278/2014),

–  având în vedere rezoluția sa nelegislativă din 9 septembrie 2015(1) referitoare la proiectul de decizie a Consiliului,

–  având în vedere articolul 99 alineatul (1) primul și al treilea paragraf, articolul 99 alineatul (2) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru pescuit și avizul Comisiei pentru dezvoltare, precum și cel al Comisiei pentru bugete (A8-0233/2015),

1.  aprobă încheierea protocolului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Republicii Guineea-Bissau.

(1) Texte adoptate la această dată, P8_TA(2015)0299.


Acordul de parteneriat în domeniul pescuitului cu Guineea-Bissau: posibilitățile de pescuit și contribuția financiară (rezoluție)
PDF 266kWORD 88k
Rezoluţia fără caracter legislativ a Parlamentului European din 9 septembrie 2015 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea Protocolului de stabilire a posibilităților de pescuit și a contribuției financiare prevăzute de Acordul de parteneriat în domeniul pescuitului între Comunitatea Europeană și Republica Guineea-Bissau (11667/2012 – C8-0278/2014 – 2012/0134(NLE)2015/2119(INI))
P8_TA(2015)0299A8-0236/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (11667/2012),

–  având în vedere proiectul de Protocol de stabilire a posibilităților de pescuit și a contribuției financiare prevăzute de Acordul de parteneriat în domeniul pescuitului încheiat între Comunitatea Europeană și Republica Guineea-Bissau (11671/2012),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 43, articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) și alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0278/2014),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2012 referitoare la raportul UE pentru 2011 privind coerența politicilor în favoarea dezvoltării(1),

–  având în vedere raportul de evaluare ex post a Protocolului de aplicare a Acordului de parteneriat în domeniul pescuitului încheiat între Comunitatea Europeană și Republica Guineea-Bissau (Contractul cadru FISH/2006/20, convenția specifică nr. 27, septembrie 2010),

–  având în vedere Rezoluția sa legislativă din 9 septembrie 2015(2) referitoare la proiectul de decizie a Consiliului,

–  având în vedere articolul 99 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit și avizul Comisiei pentru dezvoltare (A8-0236/2015),

A.  întrucât obiectivul general al protocolului este de a consolida cooperarea dintre UE și Republica Guineea-Bissau în domeniul pescuitului, în interesul ambelor părți, grație instituirii unui cadru de parteneriat care să permită dezvoltarea unei politici sustenabile în domeniul pescuitului și exploatarea sustenabilă a resurselor halieutice din zona economică exclusivă a Republicii Guineea-Bissau, precum și de a obține o cotă adecvată din stocurile excedentare de pește, corespunzătoare intereselor flotei UE;

B.  întrucât Uniunea Europeană ar trebui să depună toate eforturile pentru a garanta că acordurile privind pescuitul sustenabil încheiate cu țări terțe sunt în interesul reciproc al UE și al țării terțe în cauză, inclusiv al populației locale și al industriei sale de pescuit.

C.  întrucât primul acordul în domeniul pescuitului încheiat între CEE și Guineea-Bissau datează din 1980 și întrucât, de atunci și până la 15 iunie 2012, flotele statelor membre ale CEE/UE au avut acces la posibilitățile de pescuit din apele acestei țări datorită mai multor protocoale succesive de punere în aplicare a acordului aflat în vigoare;

D.  întrucât posibilitățile de pescuit atribuite flotelor Uniunii Europene în cadrul prezentului protocol sunt următoarele: 3 700 TRB (tonaj registru brut) pentru traulere frigorifice (crevete) și 3 500 TRB pentru traulere frigorifice (pește și cefalopode), 28 de toniere cu plasă pungă frigorifice și toniere cu paragate frigorifice, precum și 12 toniere cu platformă și paragate; întrucât Acordul în domeniul pescuitului între UE și Guineea-Bissau este de mare importanță, fiind unul dintre puținele acorduri UE în domeniul pescuitului care permite accesul la zone mixte de pescuit;

E.  întrucât sumele virate Republicii Guineea-Bissau în temeiul prezentului acord, adică contribuția financiară pentru accesul la resurse, reprezintă o parte importantă din bugetul țării; întrucât, de altfel, transferurile de fonduri efectuate în cadrul cooperării sectoriale au fost suspendate în trecut ca urmare a anumitor dificultăți de absorbție a ajutorului de către Republica Guineea-Bissau;

F.  întrucât Guineea-Bissau se confruntă cu neajunsuri în materie de dezvoltare socio-economică, în general, iar în sectorul pescuitului, în special, în domenii importante, inclusiv formarea profesională, structura sectorului și recunoașterea rolului jucat de femei în cadrul sectorului;

G.  întrucât rezultatele obținute până în prezent în domeniul cooperării sectoriale nu au fost satisfăcătoare per total; întrucât, cu toate acestea, s-au înregistrat progrese în materie de monitorizare, control și supraveghere a pescuitului, capacitate de realizare a inspecțiilor sanitare și participare a Republicii Guineea-Bissau la organele regionale de gestionare a pescuitului; întrucât mai pot fi realizate îmbunătățiri pentru a garanta că acordul contribuie mai mult la promovarea transparenței și a responsabilității în cooperarea sectorială și stimularea dezvoltării sustenabile a sectorului pescuitului din Guineea-Bissau, precum și a industriilor și activităților conexe, pentru a asigura creșterea proporției de valoare adăugată care rămâne în țară în urma exploatării resurselor sale naturale;

H.  întrucât armatorii industriali debarcă sau transbordă capturile în afara țării (în special la Dakar sau în Insulele Canare), reducând, astfel, beneficiile economice ale pescuitului industrial sau limitând crearea de locuri de muncă (148 de membrii locali ai echipajelor în temeiul protocolului anterior); întrucât, în 2010, exista o singură unitate operațională de prelucrare a peștelui în Guineea-Bissau;

I.  întrucât, în ciuda câtorva progrese observate recent în acest domeniu, incapacitatea de a respecta măsurile sanitare impuse de Uniune a contribuit la împiedicarea comerțului cu produse pescărești cu UE;

J.  întrucât pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat (INN) în apele Republicii Guineea-Bissau reprezintă o problemă de mult timp; întrucât, în 2008 și 2009, autoritățile naționale au înregistrat 58 de nave care au încălcat normele în materie, dintre care 11 pescuiau fără licență și șapte pescuiau în zone cu pescuit interzis; întrucât, în ciuda progreselor realizate și a mijloacelor folosite de Guineea-Bissau pentru a controla activitățile de pescuit, în special un grup de observatori și nave rapide de patrulare, persistă lacune în sistemul de supraveghere și control al pescuitului în apele teritoriale ale Republicii Guineea-Bissau;

K.  întrucât lipsa dovedită a datelor cu privire la consecințele prezentului acord asupra ecosistemului marin și asigurarea faptului că accesul la resurse este limitat la stocurile excedentare de pește care nu pot fi capturate de flota locală, precum și problemele legate de absența datelor biologice actualizate (în special după ieșirea flotelor Uniunii Europene din apele acestei țări în 2012) sunt motive de îngrijorare și trebuie soluționate cât mai curând posibil;

L.  întrucât Parlamentul trebuie să fie informat imediat și pe deplin, în toate etapele, cu privire la procedurile referitoare la protocol sau la reînnoirea sa,

1.  consideră că prezentul acord are o importanță considerabilă, atât pentru Guineea-Bissau, cât și pentru flotele europene care își desfășoară activitatea în apele acestei țări; consideră insuficiente rezultatele obținute până în prezent în domeniul cooperării sectoriale și invită Comisia Europeană să adopte măsurile necesare, prin crearea mecanismelor pentru îmbunătățirea transparenței, a responsabilității și a participării beneficiarilor, în special a comunităților de pescuit artizanal la scară redusă, inclusiv prin posibila revizuire și consolidare a componentei din acord referitoare la sprijinul sectorial, pe lângă crearea de noi condiții mai eficace în vederea măririi ratei de absorbție a acestui ajutor, pentru a garanta o inversare reală a tendinței observate în ultimele decenii;

2.  reamintește că acordul ar trebui să promoveze o dezvoltare sustenabilă reală a sectorului pescuitului din Guineea-Bissau, precum și a industriilor și activităților conexe, în special a activităților de pescuit la scară redusă, care contribuie la asigurarea securității alimentare și a traiului la nivel local, crescând valoarea adăugată care rămâne în țară în urma exploatării resurselor sale naturale; ia act de evoluțiile pozitive constatate în ultimii ani, dar consideră că sunt necesare eforturi susținute pe termen lung pentru a obține rezultate notabile; subliniază faptul că ar putea beneficia de sprijin, în special de asistență tehnică, următoarele domenii: consolidarea capacităților instituționale, formarea specialiștilor în domeniul pescuitului, parteneriatele cu pescuitul artizanal, precum și o atenție primordială pentru politicile în materie de egalitate între femei și bărbați, în special prin recunoașterea și punerea în valoare a rolului femeilor (distribuirea și comercializarea peștelui, conservarea, prima prelucrare, etc.);

3.  consideră că posibilitățile de angajare a navigatorilor locali la bordul navelor UE, prevăzute în protocol, ar trebui valorificate pe deplin;

4.  consideră că ar trebui consolidate măsurile de prevenire a pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat în zona economică exclusivă a Guineei-Bissau, inclusiv îmbunătățind monitorizarea, controlul și supravegherea prin utilizarea la scară largă a sistemului de monitorizare prin satelit a navelor de pescuit, prin utilizarea jurnalelor de bord și a inspectorilor și prin intermediul aplicării deciziilor organizațiilor regionale din domeniul pescuitului;

5.  subliniază că este nevoie de o mai bună corelare între sprijinul sectorial oferit în contextul acordului de pescuit și instrumentele disponibile în cadrul cooperării pentru dezvoltare, și anume Fondul european de dezvoltare (FED);

6.  invită Comisia, în ciuda eforturilor depuse, să continue să susțină autoritățile Republicii Guineea-Bissau în vederea consolidării sistemului de supraveghere și control al pescuitului în apele teritoriale ale Republicii Guineea-Bissau, astfel încât acestea să combată mai eficient pescuit INN;

7.  subliniază faptul că acest acord conține o clauză de nediscriminare; își exprimă satisfacția legată de faptul că, în contextul negocierilor, Guineea-Bissau a făcut publice acordurile pe care le-a încheiat cu părți terțe și acestea pot fi consultate; invită Comisia să urmărească atent evoluțiile în legătură cu aceste acorduri și activitățile din apele guineene;

8.  consideră că ar fi de dorit o creștere a volumului și fiabilității informațiilor privind toate capturile (atât cele vizate, cât și cele accidentale) și, în general, privind starea de conservare a resurselor piscicole, pentru a evalua mai bine impactul acordului asupra ecosistemului marin; de asemenea, consideră că trebuie susținută dezvoltarea capacităților proprii de obținere a acestor informații de către Guineei-Bissau; invită Comisia să asigure o monitorizare mai regulată și transparentă din partea organelor însărcinate cu supravegherea aplicării acordului, în special din partea Comitetului științific comun;

9.  solicită Comisiei să transmită Parlamentului procesele-verbale și concluziile reuniunilor comisiei mixte prevăzute la articolul 9 din acord, programul sectorial multianual menționat la articolul 3 din noul protocol și rezultatele evaluărilor anuale, precum și procesele-verbale și concluziile reuniunilor prevăzute la articolul 4 din noul protocol; de asemenea, solicită Comisiei să faciliteze participarea reprezentanților Parlamentului, în calitate de observatori, la reuniunile comisiei mixte și să promoveze participarea comunităților de pescuit din Guineea-Bissau; în cele din urmă, invită Comisia să prezinte Parlamentului și Consiliului, în cursul ultimului an de existență a noului protocol și înainte de inițierea negocierilor în vederea reînnoirii sale, un raport complet privind punerea sa în aplicare, fără restricții inutile în ceea ce privește accesul la acest document;

10.  consideră că Comisia ar trebui să depună eforturi pentru a include în programul sectorial multianual prevăzut la articolul 3 din protocol obiective care să ducă la o dezvoltare reală a activităților locale de pescuit, în special de pescuit artizanal și a industriei de prelucrare a peștelui, inclusiv prin intermediul mai multor debarcări în Guineea-Bissau și al altor activități și parteneriate economice în sectorul pescuitului;

11.  consideră că, având în vedere problema corupției, comisia mixtă prevăzută în acordul de parteneriat ar trebui să garanteze că este incontestabilă soliditatea tuturor mecanismelor prevăzute în prezentul protocol;

12.  invită Comisia și Consiliul, în cadrul competențelor lor respective, să informeze Parlamentul în mod prompt și complet pe parcursul tuturor etapelor procedurii referitoare la protocol și la reînnoirea sa, în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană și cu articolul 218 alineatul (10) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

13.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite această rezoluție Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Republicii Guineea-Bissau.

(1) JO C 72 E, 11.3.2014, p. 21.
(2) Texte adoptate la această dată, P8_TA(2015)0298.


Acordul de parteneriat în sectorul pescuitului cu Capul Verde: posibilitățile de pescuit și contribuția financiară (aprobare) ***
PDF 241kWORD 62k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 9 septembrie 2015 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea Protocolului dintre Uniunea Europeană și Republica Capului Verde de stabilire a posibilităților de pescuit și a contribuției financiare prevăzute prin Acordul de parteneriat în sectorul pescuitului dintre Comunitatea Europeană și Republica Capului Verde (15848/2014 – C8-0003/2015 – 2014/0329(NLE))
P8_TA(2015)0300A8-0201/2015

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (15848/2014),

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea Protocolului dintre Uniunea Europeană și Republica Capului Verde de stabilire a posibilităților de pescuit și a contribuției financiare prevăzute prin Acordul de parteneriat în sectorul pescuitului dintre Comunitatea Europeană și Republica Capului Verde (15849/2014),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 43, articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) și articolul 218 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0003/2015),

–  având în vedere rezoluția sa fără caracter legislativ din 9 septembrie 2015(1) referitoare la proiectul de decizie a Consiliului,

–  având în vedere articolul 99 alineatul (1) primul și al treilea paragraf, articolul 99 alineatul (2) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru pescuit și avizele Comisiei pentru dezvoltare și Comisiei pentru buget (A8-0201/2015),

1.  aprobă încheierea protocolului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Republicii Capului Verde.

(1) Texte adoptate la această dată, P8_TA(2015)0301.


Acordul de parteneriat în sectorul pescuitului cu Capul Verde: posibilitățile de pescuit și contribuția financiară (rezoluție)
PDF 253kWORD 73k
Rezoluţia fără caracter legislativ a Parlamentului European din 9 septembrie 2015 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea Protocolului dintre Uniunea Europeană și Republica Capului Verde de stabilire a posibilităților de pescuit și a contribuției financiare prevăzute prin Acordul de parteneriat în sectorul pescuitului dintre Comunitatea Europeană și Republica Capului Verde (15848/2014 – C8-0003/2015 – 2014/0329(NLE)2015/2100(INI))
P8_TA(2015)0301A8-0200/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (15848/2014),

–  având în vedere proiectul de protocol dintre Uniunea Europeană și Republica Capului Verde de stabilire a posibilităților de pescuit și a contribuției financiare prevăzute prin Acordul de parteneriat în sectorul pescuitului dintre Comunitatea Europeană și Republica Capului Verde (15849/2014),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 43, articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) și articolul 218 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0003/2015),

–  având în vedere Decizia 2014/948/UE a Consiliului din 15 decembrie 2014 privind semnarea, în numele Uniunii Europene, și aplicarea cu titlu provizoriu a Protocolului dintre Uniunea Europeană și Republica Capului Verde de stabilire a posibilităților de pescuit și a contribuției financiare prevăzute prin Acordul de parteneriat în sectorul pescuitului dintre Comunitatea Europeană și Republica Capului Verde(1),

–  având în vedere rezoluția sa legislativă din 9 septembrie 2015(2) referitoare la proiectul de decizie,

–  având în vedere evaluarea și analiza protocolului anterior,

–  având în vedere articolul 99 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit (A8-0200/2015),

A.  întrucât obiectivul general al protocolului este acela de a intensifica cooperarea dintre Uniunea Europeană și Republica Capului Verde în vederea instituirii unui cadru de parteneriat pentru dezvoltarea unei politici sustenabile în domeniul pescuitului și pentru exploatarea responsabilă a resurselor halieutice din zona de pescuit a Republicii Capului Verde, în interesul ambelor părți;

B.  întrucât, în cadrul protocolului, părțile au convenit să pună în aplicare un mecanism de monitorizare strictă care să asigure exploatarea sustenabilă a resurselor; întrucât acest mecanism se bazează în special pe un schimb trimestrial de date privind capturile de rechini;

C.  întrucât ambele părți s-au angajat să respecte integral toate recomandările elaborate de Comisia Internațională pentru Conservarea Tonului din Oceanul Atlantic (ICCAT);

D.  întrucât atât ICCAT, cât și Comitetul științific, tehnic și economic pentru pescuit (CSTEP) au caracterizat stocurile de specii de rechini ca fiind în stare bună, fapt confirmat de reuniunea științifică a ambelor părți la acest protocol;

E.  întrucât noul mecanism de monitorizare, care prevede praguri de 30 % și 40 % în cazul capturilor de rechini pentru declanșarea de măsuri suplimentare, este, în special, un pas în direcția bună;

F.  întrucât se înregistrează întârzieri la punerea în aplicare a sprijinului sectorial; întrucât nivelul realizărilor este satisfăcător, dar, în același timp, este dificil să se determine impactul sprijinului sectorial european în comparație cu alte acțiuni întreprinse în contextul programelor de sprijin inițiate de alți parteneri de dezvoltare;

G.  întrucât este necesar să se stabilească un cadru de intervenție logic care să permită o mai bună canalizare și standardizare a evaluărilor protocolului; întrucât acest lucru ar trebui realizat în special în privința sprijinului sectorial,

1.  salută încheierea acestui nou protocol în domeniul pescuitului între Uniunea Europeană și Republica Capului Verde, adoptat în conformitate cu măsurile privind sustenabilitatea prevăzute în noua politică comună în domeniul pescuitului (PCP), atât din perspectiva protejării mediului, cât și din punct de vedere socioeconomic;

2.  invită Comisia să transmită Parlamentului procesul-verbal și concluziile reuniunilor comisiei mixte prevăzute la articolul 9 din Acordul de parteneriat în sectorul pescuitului, precum și programul sectorial multianual menționat la articolul 3 din noul protocol;

3.  invită Comisia să prezinte Parlamentului și Consiliului, în cursul ultimului an de aplicare a protocolului și înainte de inițierea negocierilor în vederea reînnoirii acestuia, un raport complet privind punerea sa în aplicare;

4.  își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că, în ultimii ani ai protocolului anterior, s-a înregistrat o creștere semnificativă a capturilor deferitelor specii de rechini; invită Comisia să informeze Parlamentul cu privire la acțiunile întreprinse de către comisia mixtă în urma studiului bazat pe date științifice ce urmează a fi efectuat în temeiul articolului 4 alineatul (6) din anexa la protocol, pentru a avea garanții că această resursă de pescuit este exploatată într-un mod sustenabil și responsabil; subliniază că și Parlamentul ar trebui să fie informat cu privire la cifrele obținute în privința stocurilor de rechini;

5.  invită Comisia și Consiliul, în cadrul competențelor lor respective, să informeze Parlamentul prompt și complet pe parcursul tuturor etapelor procedurii referitoare la protocol și la reînnoirea sa, în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană și cu articolul 218 alineatul (10) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

6.  solicită Comisiei să evalueze dacă navele care își desfășoară activitatea în temeiul dispozițiilor prezentului protocol au respectat cerințele de raportare relevante;

7.  solicită Comisiei să informeze anual Parlamentul cu privire la acordurile internaționale suplimentare ale Capului Verde, astfel încât Parlamentul să poată supraveghea toate activitățile de pescuit din regiune, inclusiv cele care ar putea fi contrare politicii europene în domeniul pescuitului, cum ar fi practica de îndepărtare a înotătoarelor rechinilor;

8.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite această rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Republicii Capului Verde.

(1) JO L 369, 24.12.2014, p. 1.
(2) Texte adoptate la această dată, P8_TA(2015)0300.


Acordul de parteneriat în sectorul pescuitului cu Madagascar: posibilitățile de pescuit și contribuția financiară ***
PDF 238kWORD 61k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 9 septembrie 2015 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Protocolului de stabilire a posibilităților de pescuit și a contribuției financiare prevăzute de Acordul de parteneriat în sectorul pescuitului dintre Republica Madagascar și Comunitatea Europeană (15225/2014 – C8–0002/2015 – 2014/0319(NLE))
P8_TA(2015)0302A8-0196/2015

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (15225/2014),

–  având în vedere proiectul de protocol de stabilire a posibilităților de pescuit și a contribuției financiare prevăzute de Acordul de parteneriat în sectorul pescuitului dintre Republica Madagascar și Comunitatea Europeană (15226/2014),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 43, articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) și articolul 218 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0002/2015),

–  având în vedere articolul 99 alineatul (1) primul și al treilea paragraf, articolul 99 alineatul (2) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru pescuit și avizul Comisiei pentru dezvoltare, precum și cel al Comisiei pentru bugete (A8-0196/2015),

1.  aprobă încheierea protocolului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Republicii Madagascar.


Protocolul de modificare a Acordului de la Marrakesh privind constituirea Organizației Mondiale a Comerțului (aprobare) ***
PDF 242kWORD 62k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 9 septembrie 2015 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Protocolului de modificare a Acordului de la Marrakesh privind constituirea Organizației Mondiale a Comerțului (06040/2015 – C8-0077/2015 – 2015/0029(NLE))
P8_TA(2015)0303A8-0237/2015

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (06040/2015),

–  având în vedere protocolul de modificare a acordului de la Marrakesh privind constituirea Organizației Mondiale a Comerțului (06041/2015),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 207 alineatul (4) și cu articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0077/2015),

–  având în vedere rezoluția sa fără caracter legislativ din 9 septembrie 2015(1) referitoare la propunerea de decizie,

–  având în vedere articolul 99 alineatul (1) primul și al treilea paragraf, articolul 99 alineatul (2) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru comerț internațional și avizul Comisiei pentru dezvoltare (A8-0237/2015),

1.  aprobă încheierea protocolului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și Organizației Mondiale a Comerțului.

(1) Texte adoptate la această dată, P8_TA(2015)0304.


Protocolul de modificare a Acordului de la Marrakesh privind constituirea Organizației Mondiale a Comerțului (rezoluție)
PDF 270kWORD 87k
Rezoluţia fără caracter legislativ a Parlamentului European din 9 septembrie 2015 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Protocolului de modificare a Acordului de la Marrakesh privind constituirea Organizației Mondiale a Comerțului (06040/2015 – C8-0077/2015 – 2015/0029(NLE)2015/2067(INI))
P8_TA(2015)0304A8-0238/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (06040/2015),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 207 alineatul (4) și cu articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0077/2015),

–  având în vedere rezoluția sa din 21 noiembrie 2013 referitoare la situația actuală a Agendei de dezvoltare de la Doha (ADD) și a pregătirilor pentru cea de-a noua Conferință ministerială a OMC(1),

–  având în vedere rezoluția Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE referitoare la integrarea regională și modernizarea serviciilor vamale în scopul dezvoltării durabile în țările ACP, în cooperare cu UE(2),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Un parteneriat mondial pentru eradicarea sărăciei și dezvoltarea durabilă în perioada ulterioară anului 2015”(3),

–  având în vedere concluziile celei de a noua Conferințe ministeriale a OMC, organizată în luna decembrie 2013, în Indonezia, precum și acordul la care s-a ajuns acolo privind facilitarea comerțului(4),

–  având în vedere declarația Consiliului General al Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) din 27 noiembrie 2014(5),

–  având în vedere raportul OCDE din februarie 2014 intitulat „Acordul OMC privind facilitarea comerțului – impactul potențial asupra costurilor comerciale’,

–  având în vedere rezoluția sa legislativă din 9 septembrie 2015(6) referitoare la proiectul de decizie a Consiliului,

–  având în vedere articolul 99 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional și avizul Comisiei pentru dezvoltare (A8-0238/2015),

A.  întrucât facilitarea comerțului este o atribuție care le revine, în special, autorităților naționale, însă nu există niciun dubiu cu privire la faptul că, în multe domenii, cooperarea multilaterală poate mări câștigurile și reduce costurile;

B.  întrucât două treimi dintre membrii OMC trebuie să ratifice Acordul privind facilitarea comerțului (acordul AFC) pentru ca acesta să poată intra în vigoare; întrucât, în acest sens, solicită tuturor membrilor OMC să garanteze intrarea în vigoare a acordului cât mai curând posibil și în special înainte de cea de a zecea Conferință ministerială a OMC (MC10), care va avea loc la Nairobi în luna decembrie 2015;

C.  întrucât unele dintre marile economii emergente, cum ar fi China, Brazilia și India, nu vor solicita asistență tehnică; întrucât acest lucru trebuie salutat, deoarece indică faptul că asistența disponibilă ajunge la cei care au cea mai mare nevoie de ea;

D.  întrucât UE depune eforturi susținute pentru asigurarea coerenței între diferitele sale politici (comercială, de cooperare, privind ajutoarele umanitare etc.); întrucât aceste politici trebuie să fie transversale și să fie evaluate pe baza unor studii de impact;

E.  întrucât UE s-a angajat să promoveze comerțul liber, echitabil și deschis, care este echilibrat și spre beneficiul tuturor; întrucât OMC reprezintă cadrul natural pentru continuarea și reafirmarea acestor principii;

F.  întrucât UE și statele sale membre sunt principalii donatori de ajutoare din lume; întrucât asistența financiară pentru punerea în aplicare a AFC este o măsură din cadrul inițiativei ajutorului pentru comerț și nu ar trebui să aibă niciun impact asupra cotei din cadrul financiar multianual (CFM) dedicate ajutorului oficial pentru dezvoltare (AOD),

1.  salută concluziile celei de a noua Conferințe ministeriale a OMC, organizată în luna decembrie 2013, în cadrul căreia 160 de membri ai OMC au încheiat negocierile referitoare la AFC; consideră că AFC constituie o etapă importantă, deoarece este primul acord multilateral de la instituirea OMC în 1995 și va crea un proiect pentru modernizarea vămilor în rândul celor 161 de membri ai OMC;

2.  subliniază faptul că UE este în continuare în favoarea implementării integrale și cu fidelitate a deciziilor cuprinse în pachetul de la Bali de către toți membrii OMC, fapt ce ar permite îndreptarea atenției către încheierea cu succes a negocierilor în cadrul Agendei de dezvoltare de la Doha (ADD);

3.  recunoaște beneficiile pe care implementarea acestui acord le va aduce pentru țările în curs de dezvoltare, dată fiind contribuția pe care o va aduce la crearea unui mediu mai favorabil pentru întreprinderi, în special pentru IMM-uri; subliniază, în special, faptul că acordul, în cazul în care este implementat pe deplin, ar trebui să reducă incertitudinea în ce privește condițiile de intrare pe piață și costurile comerciale cu 12,5%-17,5 % (potrivit unor estimări cum ar fi cele ale OCDE), permițând, astfel, consumatorilor să aibă acces la o gamă mai largă și mai ieftină de produse și întreprinderilor să pătrundă pe noi piețe și să își îmbunătățească competitivitatea prin creșterea eficienței și prin reducerea birocrației inutile și a costurilor asociate;

4.  subliniază faptul că implementarea acestui acord, în special din partea țărilor în curs de dezvoltare, va duce la o armonizare și o simplificare a procedurilor legate de schimburile comerciale; evidențiază modalitatea în care acest acord ar putea crea noi oportunități pentru o utilizare extinsă a tehnologiilor inovatoare și a sistemelor electronice, printre care sisteme de plată electronică, portaluri comerciale naționale și ghișee unice;

5.  solicită tuturor membrilor OMC să încerce să găsească o soluție fără întârziere pentru implementarea pachetului de la Bali în toate aspectele sale, inclusiv reducerea subvențiilor care denaturează schimburile comerciale, astfel încât ADD să poată fi încheiată pentru cea de a zecea Conferință ministerială a OMC;

6.  subliniază importanța acestui acord din perspectiva dezvoltării, ținând cont de faptul că se aplică tratamentul special și diferențiat prin care țările în curs de dezvoltare și țările cel mai puțin dezvoltate pot decide momentul în care diferitele dispoziții vor fi aplicate și pentru care dintre acestea va fi necesară asistență tehnică;

7.  subliniază că beneficiile ce vor decurge din acord vor depinde de gradul și de perioada de implementare a acestuia; consideră că o implementare deplină și fidelă care reflectă prioritățile și preocupările țărilor în curs de dezvoltare în cadrul ADD va aduce beneficii maxime tuturor semnatarilor;

8.  subliniază că acordul prevede dispoziții obligatorii și dispoziții neobligatorii de orientare; solicită tuturor membrilor OMC să facă tot posibilul pentru a implementa ambele tipuri de dispoziții, pentru a obține o reducere mai mare a costurilor comerciale;

9.  subliniază că o serie de cerințe cuprinse în acord, mai ales cele privind transparența, automatizarea intrărilor și a plății drepturilor, pot constitui mijloace eficiente de combatere a corupției la frontiere; solicită o mai bună cooperare între autoritățile vamale și subliniază că mai multă transparență va duce la un nivel mai ridicat de securitate și va reprezenta un stimulent puternic pentru intensificarea comerțului și va garanta controale vamale mai eficiente;

10.  sprijină pe deplin inițiativa UE privind oferirea unei finanțări în valoare de 400 de milioane EUR pe o perioadă de cinci ani pentru a sprijini reforme pentru facilitarea schimburilor comerciale și proiecte cum ar fi îmbunătățirea sistemelor vamale ale țărilor în curs de dezvoltare și ale țărilor cel mai puțin dezvoltate; reamintește că această finanțare, care va fi în cea mai mare parte asigurată prin intermediul alocărilor din cadrul programelor indicative regionale destinate integrării economice regionale, face parte din mult mai vasta inițiativă a UE ajutorul pentru comerț (granturi UE în valoare de 3,5 miliarde de euro în 2013) și necesită în acest sens furnizarea periodică de informații către Parlamentul European și statele membre;

11.  subliniază, cu toate acestea, că această finanțare ar trebui să fie foarte bine coordonată cu finanțarea provenită de la alți donatori internaționali, cum ar fi UNCTAD, OMC și Banca Mondială; subliniază că ar trebui evitată duplicarea, ca și birocrația excesivă pentru țările solicitante, care ar putea avea un efect descurajator pentru cei care solicită asistență;

12.  solicită, de asemenea, o cooperare strânsă cu organizațiile specializate, cum ar fi Organizația Mondială a Vămilor (WCO), care pot furniza o expertiză practică și tehnică valoroasă de la caz la caz, favorizând dezvoltarea și consolidarea capacităților în acest domeniu de aplicare; subliniază că în special țările cel mai puțin dezvoltate pot valorifica la maximum oportunitățile comerciale create de AFC;

13.  subliniază rolul esențial pe care îl pot avea delegațiile UE din lumea întreagă, care pot coopera pe teren cu țările în curs de dezvoltare și cu țările cel mai puțin dezvoltate și solicită implicarea în cea mai mare măsură a acestor delegații în furnizarea asistenței tehnice;

14.  solicită Comisiei să depună toate eforturile pentru a sprijini țările în curs de dezvoltare și țările cel mai puțin dezvoltate în procesul de implementare a angajamentelor acestora, ținând cont de nevoia de flexibilitate pentru implementarea obligațiilor din cadrul acestui acord; subliniază că finanțarea pentru consolidarea capacităților ar trebui acordată în funcție de beneficiar și pe baza unei evaluări corecte a nevoilor;

15.  recomandă organizațiilor internaționale și partenerilor țărilor în curs de dezvoltare și țărilor cel mai puțin dezvoltate să colaboreze îndeaproape în cadrul procesului de implementare a dispozițiilor din categoriile C, pentru a le pune în aplicare în cel mai scurt timp posibil;

16.  recunoaște că există încă diferențe semnificative între procedurile la frontieră din țările dezvoltate și cele în curs de dezvoltare și că infrastructura inadecvată, managementul vamal ineficient, cazurile de corupție și birocrația excesivă încetinesc comerțul; recunoaște că AFC și procesul de liberalizare a comerțului au obiectivul comun de a reduce costurile de comercializare pentru a stimula activitatea economică;

17.  reamintește că pentru multe țări în curs de dezvoltare facilitarea schimburilor comerciale va fi principala sursă de câștiguri în cadrul ADD; salută gama largă de dispoziții privind tratamentul special și diferențiat pentru țările în curs de dezvoltare și țările cel mai puțin dezvoltate; sugerează că această nouă abordare, care constă în asumarea angajamentelor și planificarea acestora în funcție de capacitatea țărilor, ar trebui să servească drept model pentru viitoarele acorduri;

18.  recunoaște că experiența sectorului privat poate avea un rol central în promovarea măsurilor de facilitare a comerțului și în acordarea de asistență și de sprijin aplicării acordului în țările în curs de dezvoltare; ia act de o inițiativă planificată a USAID pentru o alianță între actori publici și privați în acest scop; invită Comisia să încurajeze implicarea sectorului privat și să exploreze posibilități de parteneriate cu industriile europene în sprijinul aplicării acordului;

19.  recunoaște că punerea în aplicare a reformelor de facilitare a comerțului aduce beneficii extinse în sensul dezvoltării; constată, în acest context, rolul esențial pe care îl pot avea vămile în facilitarea deplasării prompte a transporturilor de ajutoare în caz de dezastre; subliniază că asistența umanitară de urgență ar trebui să beneficieze de proceduri vamale simplificate pentru ca livrările de ajutoare să se facă mai rapid și, de asemenea, să fie scutite de taxe și impozite;

20.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și Organizației Mondiale a Comerțului.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2013)0511.
(2) JO C 345, 2.10.2014, p. 28.
(3) Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 5 februarie 2015 (COM(2015)0044).
(4) Declarația ministerială de la Bali (WT/MIN(13)/DEC); Decizia ministerială de la Bali referitoare la acordul privind facilitarea comerțului (WT/MIN(13)/36 sau WT/L/911 din 11 decembrie 2013). https://www.wto.org/english/thewto_e/minist_e/mc9_e/balipackage_e.htm
(5) Protocolul de modificare a Acordului de la Marrakesh privind constituirea Organizației Mondiale a Comerțului WT/L/940 din 28 noiembrie 2014.
(6) Texte adoptate la această dată, P8_TA(2015)0303.


Autorizarea Austriei, Belgiei și Poloniei să ratifice Convenția de la Budapesta privind contractul pentru transportul de mărfuri pe căile navigabile interioare (CMNI) sau să adere la aceasta ***
PDF 239kWORD 61k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 9 septembrie 2015 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului de autorizare a Regatului Belgiei și a Republicii Polone să ratifice Convenția de la Budapesta privind contractul pentru transportul de mărfuri pe căile navigabile interioare (CMNI) și, respectiv, a Republicii Austria să adere la aceasta (08223/2015 – C8-0173/2015 – 2014/0345(NLE))
P8_TA(2015)0305A8-0231/2015

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (08223/2015),

–  având în vedere Convenția de la Budapesta privind contractul pentru transportul de mărfuri pe căile navigabile interioare (08223/15/ADD1),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 81 alineatul (2) și cu articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0173/2015),

–  având în vedere articolul 99 alineatul (1) primul și al treilea paragraf, articolul 99 alineatul (2) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0231/2015),

1.  aprobă proiectul de decizie a Consiliului de autorizare a Regatului Belgiei și a Republicii Polone să ratifice Convenția de la Budapesta privind contractul pentru transportul de mărfuri pe căile navigabile interioare (CMNI) și, respectiv, a Republicii Austria să adere la aceasta;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.


Măsuri provizorii în domeniul protecției internaționale în beneficiul Italiei și al Greciei *
PDF 638kWORD 253k
Rezoluţie
Anexă
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 9 septembrie 2015 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului de instituire a unor măsuri provizorii în domeniul protecției internaționale în beneficiul Italiei și al Greciei (COM(2015)0286 – C8-0156/2015 – 2015/0125(NLE))
P8_TA(2015)0306A8-0245/2015

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2015)0286),

–  având în vedere articolul 78 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C8–0156/2015),

–  având în vedere scrisoarea Consiliului din 30 iulie 2015 de informare a Parlamentului cu privire la abordarea sa generală;

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru bugete,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0245/2015),

1.  aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.  aprobă declarația sa, anexată la prezenta rezoluție;

3.  invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 293 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

4.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

5.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

6.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei.

Textul propus de Comisie   Amendamentul
Amendamentul 1
Propunere de decizie
Referirea 3 a (nouă)
având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special capitolul I și articolele 18 și 19 din aceasta,
Amendamentul 2
Propunere de decizie
Considerentul 2 a (nou)
(2a)  În conformitate cu articolul 78 alineatul (3) și cu articolul 80 din tratat, măsurile de solidaritate preconizate în prezenta decizie sunt obligatorii.
Amendamentul 3
Propunere de decizie
Considerentul 4 a (nou)
(4a)  După cum se menționează în Comunicarea Comisiei din 13 mai 2015 intitulată „O agendă europeană privind migrația” și în raportul din proprie inițiativă al Parlamentului European care urmează să apară, măsurile temporare de relocare de urgență constituie doar o parte a abordării holistice a migrației. Parlamentul European subliniază că toate dimensiunile abordării holistice sunt importante și ar trebui parcurse în paralel. Având în vedere actuala situație de urgență și angajamentul de a consolida solidaritatea și răspunderea, în cadrul reuniunii sale din 25 și 26 iunie 2015, Consiliul European a căzut de acord, în special, asupra relocăriii temporare și excepționale, în decurs de doi ani, din Italia și Grecia în alte state membre, a 40 000 de persoane având în mod clar nevoie de protecție internațională. Statele membre ar trebui să cadă de acord cu privire la cota obligatorie pentru repartizarea acestor persoane.
Amendamentul 4
Propunere de decizie
Considerentul 5
(5)  În rezoluția sa din 29 aprilie 2015, Parlamentul European a reiterat necesitatea ca Uniunea să își întemeieze răspunsul la cele mai recente tragedii din Marea Mediterană pe acțiuni de solidaritate și de distribuire echitabilă a răspunderii și să își intensifice eforturile depuse în acest domeniu în beneficiul statelor membre care primesc cel mai mare număr de refugiați și de solicitanți de protecție internațională, în termeni absoluți sau în mod proporțional.
(5)  În rezoluția sa din 29 aprilie 2015, Parlamentul European a reiterat necesitatea ca Uniunea să își întemeieze răspunsul la cele mai recente tragedii din Marea Mediterană pe acțiuni de solidaritate și de distribuire echitabilă a răspunderii și să își intensifice eforturile depuse în acest domeniu în beneficiul statelor membre care primesc cel mai mare număr de refugiați și de solicitanți de protecție internațională, în termeni absoluți sau în mod proporțional, pe baza criteriilor de stabilire a statului membru competent să examineze o cerere de protecție internațională conform Regulamentului (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului1a. Parlamentul European a solicitat stabilirea unei cote obligatorii pentru repartizarea solicitanților de azil în toate statele membre.
______________
1aRegulamentul (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid (JO L 180, 29.6.2013, p. 31).
Amendamentul 5
Propunere de decizie
Considerentul 7
(7)  Dintre statele membre care se confruntă cu o situație de presiune deosebită și având în vedere recentele evenimente tragice survenite în Marea Mediterană, în special Italia și Grecia sunt nevoite să facă față unor fluxuri fără precedent de migranți, inclusiv de solicitanți de protecție internațională care au în mod clar nevoie de protecție internațională, care sosesc pe teritoriul lor, fapt care exercită o presiune semnificativă asupra sistemelor lor de migrație și de azil.
(7)  Dintre statele membre care se confruntă cu o situație de presiune deosebită și având în vedere recentele evenimente tragice survenite în Marea Mediterană, în special Italia și Grecia sunt nevoite să facă față unor fluxuri fără precedent de migranți, inclusiv de solicitanți de protecție internațională care au în mod clar nevoie de protecție internațională, care sosesc pe teritoriul lor, fapt care exercită o presiune semnificativă asupra sistemelor lor de migrație și de azil, ceea ce indică impactul negativ al Regulamentului (UE) nr. 604/2013 asupra primei țări de intrare în UE care, în mod regretabil, nu a condus încă la suspendarea respectivului regulament sau, cel puțin, la eliminarea referirii la prima țară de intrare în Uniune. Alte state membre din Uniune se confruntă, însă, și ele, cu creșterea semnificativă a numărului de solicitanți de azil pe care îi primesc.
Amendamentul 6
Propunere de decizie
Considerentul 7 a (nou)
(7a)  Previziunile experților indică o creștere pe termen scurt și mediu a presiunii migratoare la frontierele externe maritime și terestre ale Uniunii.
Amendamentul 7
Propunere de decizie
Considerentul 8
(8)  Conform datelor Agenției Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe (Frontex), rutele din centrul și estul Mării Mediterane au fost principalele zone de trecere neregulamentară a frontierei în Uniune în 2014. În 2014, numai în Italia au sosit peste 170 000 de migranți care au trecut neregulamentar frontiera, ceea ce reprezintă o creștere de 277 % comparativ cu anul 2013. Și Grecia sa confruntat cu o creștere constantă, numărul migranților care au trecut neregulamentar frontiera acestei țări fiind de peste 50 000, ceea ce reprezintă o creștere de 153 % comparativ cu anul 2013. Statisticile pentru primele luni din 2015 confirmă această tendință clară în cazul Italiei. În plus, în primele patru luni ale anului 2015, Grecia s-a confruntat cu o creștere bruscă a numărului de cazuri de trecere neregulamentară a frontierei, ceea ce reprezintă peste 50 % din numărul total al cazurilor de trecere neregulamentară a frontierei înregistrate în 2014 (aproape 28 000 în primele patru luni ale anului 2015, în comparație cu un număr total de aproape 55 000 în 2014). Din numărul total al migranților aflați în situație neregulamentară detectați în cele două zone menționate, un procent semnificativ îl reprezentau migranții proveniți din țări care, conform datelor furnizate de Eurostat, au o rată ridicată de recunoaștere a cererilor, la nivelul Uniunii (în 2014, migranții din Siria și Eritreea, țări cu o rată de recunoaștere a cererilor de peste 75 % la nivelul Uniunii, , au reprezentat mai mult de 40 % din numărul total al migranților aflați în situație de ședere neregulamentară în Italia, iar în Grecia procentul acestora a fost de peste 50 %). Conform datelor Eurostat, în 2014 , numărul resortisanților sirieni din Grecia aflați în situație de ședere neregulamentară a fost de 30 505, comparativ cu 8 220 în 2013.
(8)  Conform datelor Agenției Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe (Frontex), rutele din centrul și estul Mării Mediterane au fost principalele zone de trecere neregulamentară a frontierei în Uniune în 2014. În 2014, numai în Italia au sosit peste 170 000 de migranți care au trecut neregulamentar frontiera, ceea ce reprezintă o creștere de 277 % comparativ cu anul 2013; printre aceștia numărându-se peste 26 100 de copii; dintre care aproximativ 13 000 erau neînsoțiți, reprezentând 7,6 % din numărul total de migranți. Și Grecia sa confruntat cu o creștere constantă, numărul migranților care au trecut neregulamentar frontiera acestei țări fiind de peste 50 000, ceea ce reprezintă o creștere de 153 % comparativ cu anul 2013. Statisticile pentru primele luni din 2015 confirmă această tendință clară în cazul Italiei. Din ianuarie până în iunie 2015, Italia a înregistrat o creștere cu 5 % a cazurilor de trecere neregulamentară a frontierei în comparație cu aceeași perioadă din anul precedent. În plus, în primele patru luni ale anului 2015, Grecia s-a confruntat cu o creștere bruscă a numărului de cazuri de trecere neregulamentară a frontierei, ceea ce reprezintă o creștere de peste șase ori în comparație cu aceeași perioadă din anul precedent și o creștere de aproape 140 % față de tot anul precedent (76 293 în perioada ianuarie - iunie 2015, potrivit datelor Frontex, în comparație cu un număr total de aproximativ 55 000 în 2014). Din numărul total al migranților aflați în situație neregulamentară detectați în cele două zone menționate, un procent semnificativ îl reprezentau migranții proveniți din țări care, conform datelor furnizate de Eurostat, au o rată ridicată de recunoaștere a cererilor, la nivelul Uniunii (în 2014, migranții din Siria și Eritreea, țări cu o rată de recunoaștere a cererilor de peste 75 % la nivelul Uniunii, au reprezentat mai mult de 40 % din numărul total al migranților aflați în situație de ședere neregulamentară în Italia, iar în Grecia procentul acestora a fost de peste 50 %). Din ianuarie până în iunie 2015, sirienii și eritreenii au reprezentat 30 % dintre persoanele sosite în Italia și 60 % dintre cele sosite în Grecia. Conform datelor Eurostat, în 2014 , numărul resortisanților sirieni din Grecia aflați în situație de ședere neregulamentară a fost de 30 505, comparativ cu 8 220 în 2013.
Amendamentul 8
Propunere de decizie
Considerentul 10
(10)  Conform datelor Frontex, o altă rută importantă de imigrare în Uniune în 2014 a fost cea a Balcanilor de Vest, rută utilizată de 43 357 de migranți care au trecut neregulamentar frontiera. Cu toate acestea, majoritatea migranților care utilizează ruta Balcanilor nu au nevoie, prima facie, de protecție internațională, 51 % din numărul total al migranților care intră pe această rută în Uniune fiind resortisanți din Kosovo.
(10)  Conform datelor Frontex, o altă rută importantă de imigrare în Uniune în 2014 a fost cea a Balcanilor de Vest, rută utilizată de 43.357 de migranți care au trecut neregulamentar frontiera. În 2015, numărul de treceri neregulamentare ale frontierelor a crescut dramatic. Din ianuarie până în iunie 2015, 67 444 migranți și refugiați au folosit ruta care traversează frontiere Turciei cu Grecia și Bulgaria și frontierele terestre ale Ungariei. Acest număr echivalează cu o creștere de 962 % în comparație cu aceeași perioadă din anul precedent. În prezent, această rută este din ce în ce mai folosită și de persoane care fug din zone de război și în care se confruntă cu persecuții. Din ianuarie până în iunie 2015, în Uniune au intrat, folosind această rută, 17 955 de refugiați din Afganistan, 13 225 de refugiați din Siria, 3 021 de refugiați din Irak și 196 de refugiați din Eritreea.
Amendamentul 9
Propunere de decizie
Considerentul 13 a (nou)
(13a)  Ar fi necesară o transpunere rapidă și integrală și punerea efectivă în aplicare a sistemului european comun de azil de către toate statele membre participante, asigurându-se astfel standarde europene comune, inclusiv condiții de primire a solicitanților de azil și respectarea drepturilor fundamentale, conform prevederilor legislației existente a Uniunii.
Amendamentul 10
Propunere de decizie
Considerentul 15
(15)  În cazul în care un alt stat membru decât Italia sau Grecia se confruntă cu o situație de urgență similară, caracterizată printr-un aflux brusc de resortisanți din țări terțe, Consiliul, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European, poate adopta măsuri provizorii în beneficiul statului membru în cauză, în conformitate cu articolul 78 alineatul (3) din tratat. Aceste măsuri pot include, dacă este cazul, suspendarea obligațiilor statului membru respectiv prevăzute în prezenta decizie.
(15)  Ținând seama de instabilitatea și conflictele în curs de desfășurare în vecinătatea imediată a Uniunii, precum și de natura în schimbare a fluxurilor migratoare, în cazul în care un alt stat membru decât Italia sau Grecia se confruntă cu o situație de urgență similară, caracterizată printr-un aflux brusc de resortisanți din țări terțe, Consiliul, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European, poate adopta măsuri provizorii în beneficiul statului membru în cauză, în conformitate cu articolul 78 alineatul (3) din tratat. Aceste măsuri pot include, dacă este cazul, suspendarea obligațiilor statului membru respectiv prevăzute în prezenta decizie.
Amendamentul 11
Propunere de decizie
Considerentul 17
(17)  Măsurile prevăzute în prezenta decizie implică o derogare temporară de la criteriul prevăzut la articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului1 și de la etapele procedurale, inclusiv termenele-limită, prevăzute la articolele 21, 22 și 29 din respectivul regulament.
(17)  Măsurile prevăzute în prezenta decizie implică o derogare temporară de la criteriul prevăzut la articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 604/2013 și de la etapele procedurale, inclusiv termenele-limită, prevăzute la articolele 21, 22 și 29 din respectivul regulament. Măsurile de relocare nu ar trebui să împiedice statele membre să utilizeze pe de-a întregul Regulamentul (UE) nr. 604/2013, inclusiv folosind proactiv și eficient toate criteriile, precum reunificarea familiei, protecția specială a minorilor neînsoțiți și clauza discreționară din motive umanitare.
____________________
____________________
1 Regulamentul (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid (JO L 180, 29.6.2013, p. 31).
Amendamentul 12
Propunere de decizie
Considerentul 18
(18)  Pentru a decide care solicitanți și câți anume urmează să fie transferați din Italia și Grecia, a fost necesar să se aleagă criteriile care să fie aplicate. Se are în vedere instituirea unui sistem clar și operațional, bazat pe un prag al ratei medii la nivelul Uniunii a deciziilor de acordare a protecției internaționale în cadrul procedurilor în primă instanță, raportată la numărul total, la nivelul Uniunii, al deciziilor adoptate în primă instanță privind cererile de azil prin care se solicită protecție internațională, utilizându-se cele mai recente date statistice disponibile, furnizate de Eurostat. Pe de o parte, instituirea acestui prag ar trebui să asigure, în cea mai mare măsură posibilă, faptul că toți solicitanții care este cel mai probabil să aibă nevoie de protecție internațională vor fi în măsură să își exercite pe deplin și rapid dreptul la protecție în statul membru de transfer. Pe de altă parte, acesta ar împiedica, în cea mai mare măsură posibilă, situațiile în care solicitanții cu privire la care există probabilitatea să primească un răspuns negativ la cererea introdusă ar fi transferați către un alt stat membru, prelungind, astfel, în mod nejustificat, șederea acestora în Uniune. Pe baza datelor Eurostat privind hotărârile pronunțate în primă instanță, în 2014, în prezenta decizie ar trebui să se utilizeze un prag de 75 %, care corespunde deciziilor din anul respectiv privind cererile introduse de resortisanții sirieni și eritreeni.
(18)  Pentru a decide care solicitanți și câți anume urmează să fie relocați din Italia și Grecia, a fost necesar să se aleagă criteriile care să fie aplicate. Se are în vedere instituirea unui sistem clar și operațional, bazat pe un prag al ratei medii la nivelul Uniunii a deciziilor de acordare a protecției internaționale în cadrul procedurilor în primă instanță, raportată la numărul total, la nivelul Uniunii, al deciziilor adoptate în primă instanță privind cererile de azil prin care se solicită protecție internațională, utilizându-se cele mai recente date statistice disponibile, furnizate de Eurostat. Pe de o parte, instituirea acestui prag ar trebui să asigure, în cea mai mare măsură posibilă, faptul că toți solicitanții care este cel mai probabil să aibă nevoie de protecție internațională vor fi în măsură să își exercite pe deplin și rapid dreptul la protecție în statul membru de transfer. Pe de altă parte, acesta ar împiedica, în cea mai mare măsură posibilă, situațiile în care solicitanții cu privire la care există probabilitatea să primească un răspuns negativ la cererea introdusă ar fi relocați către un alt stat membru, prelungind, astfel, în mod nejustificat, șederea acestora în Uniune. Pe baza datelor Eurostat privind hotărârile pronunțate în primă instanță, în 2014, în prezenta decizie ar trebui să se utilizeze un prag de 75 %, care corespunde deciziilor din anul respectiv privind cererile introduse de resortisanții sirieni și eritreeni. Pentru a se ține cont de natura în schimbare a fluxurilor migratoare, grupul vizat de beneficiari ai relocării ar trebui evaluat trimestrial.
Amendamentul 13
Propunere de decizie
Considerentul 19
(19)  Măsurile provizorii vizează reducerea presiunii considerabile exercitate asupra Italiei și a Greciei de fluxurile de solicitanți de azil, în special prin transferul unui număr mare de solicitanți având în mod clar nevoie de protecție internațională care au ajuns pe teritoriul Italiei și al Greciei după data de la care prezenta decizie devine aplicabilă. Pe baza numărului total de resortisanți ai țărilor terțe care au intrat în mod neregulamentar în Italia și Grecia în 2014 și a numărului persoanelor care au în mod clar nevoie de protecție internațională, ar trebui să fie transferați în total din Grecia și Italia 40 000 de solicitanți care au în mod clar nevoie de protecție internațională. Această cifră reprezintă aproximativ 40 % din totalul resortisanților țărilor terțe având în mod clar nevoie de protecție internațională care au intrat în mod neregulamentar în Italia și Grecia în 2014. Astfel, măsura de transfer propusă în prezenta decizie reprezintă o repartizare echitabilă a poverii între Italia și Grecia, pe de o parte, și celelalte state membre, pe de altă parte. Pe baza cifrelor totale disponibile pentru 2014 și pentru primele patru luni din 2015, care permit o comparație între Italia și Grecia, 60 % din acești solicitanți ar trebui transferați din Italia, iar 40 % din Grecia.
(19)  Măsurile de urgență provizorii vizează instituirea unui mecanism corect și echitabil de relocare, reducerea presiunii considerabile exercitate asupra Italiei și a Greciei de fluxurile de solicitanți de azil, în special prin relocarea unui număr mare de solicitanți având în mod clar nevoie de protecție internațională care au ajuns pe teritoriul Italiei și al Greciei după data de la care prezenta decizie devine aplicabilă. Pe baza numărului total de resortisanți ai țărilor terțe care au intrat în mod neregulamentar în Italia și Grecia în 2014 și a numărului persoanelor care au în mod clar nevoie de protecție internațională, ar trebui să fie relocați în total din Grecia și Italia 40 000 de solicitanți care au în mod clar nevoie de protecție internațională. Această cifră reprezintă aproximativ 40 % din totalul resortisanților țărilor terțe având în mod clar nevoie de protecție internațională care au intrat în mod neregulamentar în Italia și Grecia în 2014. Astfel, măsura de relocare propusă în prezenta decizie reprezintă o repartizare echitabilă a răspunderii între Italia și Grecia, pe de o parte, și celelalte state membre, pe de altă parte. Pe baza cifrelor totale disponibile pentru 2014 și pentru primele patru luni din 2015, care permit o comparație între Italia și Grecia, 60 % din acești solicitanți ar trebui transferați din Italia, iar 40 % din Grecia. În termen de șase luni de la data intrării în vigoare a prezentei decizii, Comisia ar trebui să evalueze, pe baza celor mai recente date disponibile, numărul de persoane de relocat din Italia și Grecia, în vederea adaptării sale la fluxurile de refugiați în schimbare. Mecanismul de relocare de urgență nu constituie o soluție pentru provocarea pe termen lung pe care o reprezintă presiunea exercitată pentru azil la frontierele externe ale Uniunii ci, mai curând, un caz de referință în perspectiva propunerii legislative ce urmează a fi prezentată cu privire la mecanismul de relocare de urgență pe baza articolului 78 alineatul (2) din Tratat și, din această cauză, este limitat inițial la un număr total de 40 000 de solicitanți. Ar trebui însă avută în vedere, dacă este necesar, o majorare ulterioară a locurilor de relocare, în vederea adaptării la schimbările rapide ce survin la nivelul fluxurilor de refugiați și al tendințelor ce se manifestă în cursul punerii în aplicare a acestei decizii. Orice propunere de mecanism permanent de relocare de urgență trebuie să se bazeze pe o contribuție mai substanțială în termeni de solidaritate și responsabilitate împărtășită de statele membre, inclusiv o mărire semnificativă a numărului de locuri de relocare disponibile, în vederea adaptării la schimbările rapide ce survin la nivelul fluxurilor de refugiați și al tendințelor. Mecanismul ar trebui conceput pe criterii clar definite, inclusiv pe afluxuri bruște de resortisanți ai unor țări terțe și pe presiuni excepționale exercitate pentru azil, permițând declanșarea sa în funcție de anumiți indicatori transparenți și obiectivi.
Amendamentul 14
Propunere de decizie
Considerentul 20 a (nou)
(20a)  Atunci când întocmește proiectul mecanismului permanent de relocare în conformitate cu articolul 78 alineatul (2) din tratat, Comisia ar trebui să includă teritoriul unui stat membru ca criteriu pentru stabilirea cheii de repartizare a migranților.
Amendamentul 15
Propunere de decizie
Considerentul 21
(21)  Fondul pentru azil, migrație și integrare (AMIF), instituit prin Regulamentul (UE) nr. 516/2014 al Parlamentului European și al Consiliului1, oferă finanțare pentru operațiunile de repartizare a poverii care sunt convenite între statele membre și este deschis noilor evoluții ale politicii în acest domeniu. Articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 516/2014 prevede posibilitatea ca statele membre să realizeze acțiuni legate de transferul solicitanților de protecție internațională în cadrul programelor lor naționale, iar articolul 18 din Regulamentul (UE) nr. 516/2014 prevede posibilitatea alocării unei sume forfetare de 6 000 EUR pentru fiecare beneficiar de protecție internațională transferat din alt stat membru.
(21)  Fondul pentru azil, migrație și integrare (AMIF), instituit prin Regulamentul (UE) nr. 516/2014 al Parlamentului European și al Consiliului1, oferă finanțare pentru operațiunile de repartizare echitabilă a răspunderii care sunt convenite între statele membre și este deschis noilor evoluții ale politicii în acest domeniu. Articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 516/2014 prevede posibilitatea ca statele membre să realizeze acțiuni legate de transferul solicitanților de protecție internațională în cadrul programelor lor naționale, iar articolul 18 din Regulamentul (UE) nr. 516/2014 prevede posibilitatea alocării unei sume forfetare de 6 000 EUR pentru fiecare beneficiar de protecție internațională transferat din alt stat membru.
______________
___________________
1 Regulamentul (UE) nr. 516/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 de instituire a Fondului pentru azil, migrație și integrare, de modificare a Deciziei 2008/381/CE a Consiliului și de abrogare a Deciziilor nr. 573/2007/CE și nr. 575/2007/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Deciziei 2007/435/CE a Consiliului (JO L 150, 20.5.2014, p. 168).
1 Regulamentul (UE) nr. 516/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 de instituire a Fondului pentru azil, migrație și integrare, de modificare a Deciziei 2008/381/CE a Consiliului și de abrogare a Deciziilor nr. 573/2007/CE și nr. 575/2007/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Deciziei 2007/435/CE a Consiliului (JO L 150, 20.5.2014, p. 168).
Amendamentul 16
Propunere de decizie
Considerentul 21 a (nou)
(21a)  Comisia ar trebui să controleze modul în care se cheltuiește suma de 6 000 EUR pentru relocarea fiecărui solicitant.
Amendamentul 17
Propunere de decizie
Considerentul 25
(25)  Atunci când se decide care solicitanți având în mod clar nevoie de protecție internațională ar trebui transferați din Italia și Grecia, ar trebui să se acorde prioritate solicitanților vulnerabili în sensul articolului 22 din Directiva 2013/33/UE a Parlamentului European și a Consiliului10. În această privință, necesitățile speciale ale solicitanților, inclusiv în ceea ce privește sănătatea, ar trebui să reprezinte criteriul principal. Interesul copilului ar trebui să fie întotdeauna considerat primordial.
(25)  Atunci când se decide care dintre solicitanții având în mod clar nevoie de protecție internațională ar trebui relocați din Italia și Grecia, ar trebui să se acorde prioritate solicitanților vulnerabili și, dintre aceștia, o atenție deosebită ar trebui acordată copiilor neînsoțiți, în sensul articolelor 21 și 22 din Directiva 2013/33/UE a Parlamentului European și a Consiliului10. Pentru a lua în considerare situația specifică a persoanelor vulnerabile, statelor membre li se cere, în temeiul Directivei 2013/33/UE și al Directivei 2013/32/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului1a, să evalueze individual vulnerabilitățile persoanelor din perspectiva nevoilor lor speciale, procedurale și legate de primire. În consecință, statele membre trebuie să ia măsuri concrete pentru a evalua necesitățile individuale ale solicitanților de azil și nu se pot baza exclusiv pe auto-identificarea lor pentru a le garanta efectiv drepturile acordate de legislația Uniunii. În această privință, necesitățile speciale ale solicitanților, inclusiv în ceea ce privește sănătatea, ar trebui să reprezinte criteriul principal. Interesul superior al copilului ar trebui să fie întotdeauna considerat primordial în cadrul tuturor procedurilor instituite în urma acestei decizii, iar principiile de bază stabilite în hotărârea Curții de Justiție din 6 iunie 2013, pronunțată în cauza C-648/111b nu ar trebui puse niciodată în cauză.
______________
___________________
10 Directiva 2013/33/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a standardelor pentru primirea solicitanților de protecție internațională (reformare) (JO L 180, 29.6.2013, p. 96).
10 Directiva 2013/33/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a standardelor pentru primirea solicitanților de protecție internațională (reformare) (JO L 180, 29.6.2013, p. 96).
1a Directiva 2013/32/EU a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013, privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale (JO L 180, 29.6.2013, p. 60).
1b Hotărârea Curții de Justiție din 6 iunie 2013, C-648/11, ECLI:UE:C:2013:367.
Amendamentul 18
Propunere de decizie
Considerentul 26
(26)  În plus, pentru a decide care stat membru ar trebui să fie statul membru de transfer, ar trebui să se țină cont de calificările specifice ale solicitanților respectivi care ar putea facilita integrarea acestora în statul membru de transfer, cum ar fi competențele lor lingvistice. În cazul solicitanților deosebit de vulnerabili, ar trebui să se aibă în vedere capacitatea statului membru de transfer de a le oferi o asistență adecvată.
(26)  În plus, pentru a decide care stat membru ar trebui să fie statul membru de relocare, ar trebui să se țină cont de preferințele și calificările specifice ale solicitanților respectivi care ar putea facilita integrarea acestora în statul membru de relocare, cum ar fi competențele lor lingvistice, legăturile de rudenie înțelese în sens mai larg decât definiția „membrilor familiei” din Regulamentul (UE) nr. 604/2013, relațiile sociale, legăturile culturale, șederile anterioare într-un stat membru, studiile și experiența profesională anterioară într-o societate sau o organizație dintr-un anumit stat membru, precum și calificările specifice care ar putea fi relevante în ceea ce privește integrarea solicitantului pe piața muncii a statului membru de relocare.. În consecință, statele membre ar trebui să faciliteze recunoașterea efectivă a diplomelor, calificărilor și competențelor solicitanților. De asemenea, statele membre îi pot informa pe solicitanți cu privire la oportunitățile lor pe piața muncii. În cazul solicitanților deosebit de vulnerabili, ar trebui să se aibă în vedere capacitatea statului membru de relocare de a le oferi o asistență adecvată. Deși solicitanții nu au dreptul să aleagă statul membru de relocare, ar trebui ca, atât cât este posibil, să se țină seama de nevoile, preferințele și calificările specifice.
Amendamentul 19
Propunere de decizie
Considerentul 26 a (nou)
(26a)  Pe baza învățămintelor desprinse din proiectul-pilot privind relocarea din Malta (EUREMA), ar trebui ca, în măsura posibilului, să se țină seama de așteptările și preferințele specifice. Ca un prim pas, solicitanților ar trebui să li se ofere posibilitatea de a-și exprima preferințele. Aceștia ar trebui să indice cinci state membre în ordinea preferințelor și să-și susțină opțiunile cu elemente precum legăturile de familie, legăturile sociale și culturale, cum ar fi competențele lingvistice, șederile anterioare, studiile și experiența profesională anterioară. Acest lucru ar trebui să aibă loc în cursul prelucrării inițiale. Într-o a doua etapă, statele membre respective ar trebui să fie informate cu privire la preferințele solicitanților. Apoi, acestor state membre ar trebui să li se dea posibilitatea să indice pe care dintre solicitanții care și-au exprimat opțiunea pentru ele îi preferă. Statele membre ar trebui să-și susțină propriile preferințe cu argumente cum ar fi legăturile familiale, sociale și culturale. Procedura ar putea fi facilitată de funcționari de legătură desemnați de statele membre, prin realizarea unor interviuri cu solicitanții respectivi. Solicitanții ar trebui, de asemenea, să aibă posibilitatea de a se consulta cu alți actori, precum organizațiile neguvernamentale, Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (ICNUR) și Organizația Internațională pentru Migrație (OIM). În sfârșit, Italia și Grecia, cu asistență din partea EASO, ar trebui să ia o decizie cu privire la relocarea fiecărui solicitant într-un anumit stat membru ținând seama, pe cât posibil, de preferințe. ICNUR ar trebui să fie consultat cu privire la cele mai bune practici de relocare elaborate de această instituție, inclusiv privind gestionarea preferințelor și a calificărilor specifice.
Amendamentul 20
Propunere de decizie
Considerentul 26 b (nou)
(26b)  Principiul nediscriminării, stabilit la articolul 10 din tratat, ar trebui respectat pe toată durata procedurii de relocare. Discriminarea pe motive de sex, vârstă, etnie, dizabilități și religie constituie o încălcare vădită a normelor din tratat.
Amendamentul 21
Propunere de decizie
Considerentul 28
(28)   Garanțiile juridice și procedurale prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 604/2013 sunt în continuare aplicabile în ceea ce privește solicitanții care fac obiectul prezentei decizii. În plus, solicitanții ar trebui să fie informați în legătură cu procedura de transfer prevăzută de prezenta decizie, iar decizia de transfer ar trebui să le fie notificată. Având în vedere că, în temeiul dreptului UE, solicitanții nu au dreptul de a alege statul membru care să fie responsabil de cererea lor de azil, aceștia ar trebui să aibă dreptul la o cale de atac eficientă împotriva deciziei de transfer, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 604/2013, exclusiv în ceea ce privește asigurarea respectării drepturilor lor fundamentale.
(28)   Garanțiile juridice și procedurale prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 604/2013 sunt în continuare aplicabile în ceea ce privește solicitanții care fac obiectul prezentei decizii. În plus, solicitanții ar trebui să fie informați în legătură cu procedura de relocare prevăzută de prezenta decizie, iar decizia de relocare ar trebui să le fie notificată. Solicitantul ar trebui să aibă dreptul la o cale de atac efectivă împotriva deciziei de relocare, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 604/2013 și cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
Amendamentul 22
Propunere de decizie
Considerentul 30
(30)   Ar trebui luate măsuri pentru a se evita circulația secundară a persoanelor transferate, din statul membru de transfer către alte state membre. În special, solicitanții ar trebui să fie informați în legătură cu consecințele unei deplasări ulterioare în alt stat membru și cu faptul că, dacă statul membru de transfer le acordă protecție internațională, în principiu vor avea drepturile aferente protecției internaționale doar în statul membru respectiv.
(30)   Ar trebui luate măsuri pentru a se evita circulația secundară a persoanelor relocate, din statul membru de relocare către alte state membre. Luând pe cât posibil în considerare preferințele exprimate de solicitanți, inclusiv legăturile de familie înțelese într-un sens mai larg decât acela al dispozițiilor privind familia din Regulamentul (UE) nr. 604/2013, precum și legăturile sociale și culturale, este o modalitate directă pentru solicitanți de a dezvolta un sentiment de apartenență la statul membru de relocare. Solicitanților ar trebui să li se furnizeze toate informațiile necesare, într-o limbă pe care o înțeleg sau pe care se presupune în mod rezonabil că o înțeleg, privind destinația lor și, în cazul în care nu s-a putut ține seama pe de-a întregul de preferințele lor, să li se spună din ce motive. Pentru a evita și mai mult circulația secundară, în plus, solicitanții ar trebui să fie informați în legătură cu consecințele unei deplasări ulterioare în alt stat membru conform dispozițiilor articolului 4 din Regulamentul (UE) nr. 604/2013 și cu faptul că, dacă statul membru de relocare le acordă protecție internațională, în principiu vor avea drepturile aferente protecției internaționale doar în statul membru respectiv.
Amendamentul 23
Propunere de decizie
Considerentul 30 a (nou)
(30a)  Consimțământul solicitanților sau al beneficiarilor de protecție internațională privind relocarea constituie un principiu consacrat în legislația secundară a Uniunii, consfințit la articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 516/2014 și, prin analogie, la articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 439/2010 al Parlamentului European și al Consiliului și la articolul 17 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 604/2013, în timp ce, pe baza articolului 78 alineatul (3) din Tratat, derogările de la legislația Uniunii sunt posibile numai într-un număr foarte limitat de circumstanțe. Este necesar să se asigure implementarea efectivă a mecanismului de relocare de urgență, iar consimțământul are o importanță deosebită pentru a se preveni circulația secundară și, în principiu, ar trebui cerut înainte de relocare. În cazul în care o anumită persoană nu își dă consimțământul, ea nu ar trebui, în principiu, să fie relocată, însă această oportunitate ar trebui oferită altei persoane.
_________
1a Regulamentul (UE) nr. 439/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 mai 2010 privind înființarea unui Birou European de Sprijin pentru Azil (JO L 132, 29.5.2010, p. 11).
Amendamentul 24
Propunere de decizie
Articolul 1
Prezenta decizie instituie măsuri provizorii în domeniul protecției internaționale în beneficiul Italiei și a Greciei, pentru a permite acestora să facă față situației de urgență caracterizate de un aflux brusc de resortisanți ai țărilor terțe pe teritoriul lor.
Prezenta decizie instituie măsuri de urgență provizorii cu efecte juridice obligatorii în domeniul protecției internaționale în beneficiul Italiei și a Greciei, pentru a permite acestora să facă față situației de urgență caracterizate de un aflux brusc de resortisanți ai țărilor terțe sau apatrizi pe teritoriul lor.
Amendamentul 25
Propunere de decizie
Articolul 2 – paragraful 1 – litera b
(b)  „solicitant” înseamnă un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid care a prezentat o cerere de protecție internațională cu privire la care nu s-a luat încă o decizie definitivă;
(b)  „solicitant” înseamnă un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid care a prezentat o cerere de protecție internațională, cu privire la care nu s-a luat încă o decizie definitivă conform prevederilor articolului 2 litera (i) din Directiva 2011/95/UE;
Amendamentul 26
Propunere de decizie
Articolul 2 – paragraful 1 – litera d
(d)   „membri de familie” înseamnă membrii de familie definiți la articolul 2 litera (g) din Regulamentul (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului;
(d)   „rude apropiate” înseamnă soțul sau soția, copiii, părinții, persoanele care exercită autoritatea părintească, bunicii și nepoții;
(Amendament orizontal. Se aplică în întregul text al propunerii Comisiei.)
Amendamentul 27
Propunere de decizie
Articolul 2 – paragraful 1 – litera fa (nouă)
(fa)  „preferință” înseamnă preferința exprimată de un solicitant pentru un anumit stat membru sau preferința exprimată de un stat membru pentru un anumit solicitant, susținută cu argumente ca legăturile de familie, înțelese într-un sens mai larg decât cel al definiției membrilor de familie de la articolul 2 litera (g) din Regulamentul (UE) nr. 604/2013, legăturile sociale, cum ar fi cele cu anumite comunități etnice și culturale și legăturile culturale cu statul membru preferat, cum ar fi competențele lingvistice, șederile anterioare într-un stat membru sau studiile ori relațiile anterioare de muncă cu întreprinderi sau organizații din statul membru respectiv.
Amendamentul 28
Propunere de decizie
Articolul 3 – alineatul 2 a (nou)
2a.  Dată fiind natura în schimbare a fluxurilor migratoare, grupul vizat de beneficiari ai relocării ar trebui evaluat trimestrial.
Amendamentul 47
Propunere de decizie
Articolul 4
-1. Pentru a diminua presiunea semnificativă legată de azil exercitată asupra Italiei și Greciei, precum și pentru a funcționa drept caz de referință în perspectiva propunerii legislative ce urmează a fi prezentată cu privire la mecanismul permanent de mutare de urgență pe baza articolului 78 alineatul (2) din Tratat, din aceste țări sunt mutați inițial un număr total de 110 000 de solicitanți. Ar trebui avută în vedere, dacă este necesar, o majorare ulterioară, în vederea adaptării la schimbările rapide ce survin la nivelul fluxurilor de refugiați și al tendințelor ce se manifestă în cursul punerii în aplicare a prezentei decizii.
1.  24 000 de solicitanți se transferă din Italia către teritoriul celorlalte state membre, conform anexei I.
1.  Inițial, 40 000 de solicitanți se transferă din Italia către teritoriul celorlalte state membre.
2.   16 000 de solicitanți se transferă din Grecia către teritoriul celorlalte state membre, conform anexei II.
2.  Inițial, 70 000 de solicitanți se transferă din Grecia către teritoriul celorlalte state membre.
2a.  În termen de [șase luni de la data intrării în vigoare a prezentei decizii], Comisia evaluează, pe baza celor mai recente date disponibile de la Frontex, numărul de persoane de transferat din Italia și Grecia, în vederea adaptării acestuia la fluxurile de refugiați în schimbare.
Amendamentul 30
Propunere de decizie
Articolul 4 a (nou)
Articolul 4a
Consimțământul
În principiu, solicitantului ar trebui să i se ceară consimțământul cu privire la relocarea sa.
Amendamentul 31
Propunere de decizie
Articolul 5 – alineatul 2
2.  La intervale regulate în cursul perioadei de aplicare a prezentei decizii, Italia și Grecia, cu asistență din partea EASO și, după caz, a ofițerilor de legătură ai statelor membre menționați la alineatul (8), identifică solicitanții individuali care să fie transferați în alte state membre și comunică punctelor de contact ale statelor membre respective și EASO numărul de solicitanți care pot fi transferați. În ceea ce privește transferul, se acordă prioritate solicitanților vulnerabili în sensul articolului 22 din Directiva 2013/33/UE.
2.  La intervale regulate în cursul perioadei de aplicare a prezentei decizii, Italia și Grecia, cu asistență din partea EASO și a altor agenții pertinente, identifică solicitanții individuali care să fie relocați în alte state membre și comunică punctelor de contact ale statelor membre respective și EASO numărul de solicitanți care pot fi relocați. În acest scop, se acordă prioritate solicitanților vulnerabili în sensul articolelor 21 și 22 din Directiva 2013/33/UE și se acordă o atenție deosebită minorilor neînsoțiți.
Amendamentul 32
Propunere de decizie
Articolul 5 – alineatul 3
3.  Cât mai curând posibil după primirea informațiilor menționate la alineatul (2), statele membre indică numărul de solicitanți care pot fi transferați imediat pe teritoriul lor și orice alte informații relevante, respectându-se cifrele care figurează în anexa I și, respectiv, în anexa II.
3.  Cât mai curând posibil după primirea informațiilor menționate la alineatul (2), statele membre furnizează informații cu privire la capacitățile disponibile pentru primirea migranților și indică numărul de solicitanți care pot fi transferați imediat pe teritoriul lor și orice alte informații relevante, respectându-se cifrele care figurează în anexa I și, respectiv, în anexa II.
Amendamentul 33
Propunere de decizie
Articolul 5 – alineatul 3 a (nou)
3a.  Cu sprijinul EASO, Italia și Grecia pun la dispoziția solicitanților, într-o limbă pe care aceștia o înțeleg, sau despre care se presupune în mod rezonabil că o înțeleg, informații referitoare la statele membre implicate în relocarea de urgență. Solicitanții au acces, de asemenea, la informații furnizate de alți actori, cum ar fi ICNUR și OIM. În cursul prelucrării inițiale, solicitanților li se cere să enumere statele membre în ordinea preferințelor și să-și argumenteze alegerea.
Amendamentele 34 și 48
Propunere de decizie
Articolul 5 – alineatul 5
5.  Solicitanții cărora trebuie să li se ia amprentele digitale în temeiul obligațiilor prevăzute la articolul 9 din Regulamentul (UE) nr. 603/2013 pot fi transferați numai dacă li s-au luat amprentele.
5.  Solicitanții cărora trebuie să li se ia și să le fie transmise amprentele digitale în temeiul obligațiilor prevăzute la articolul 9 din Regulamentul (UE) nr. 603/2013 pot fi relocați numai dacă li s-au luat amprentele, cu respectarea deplină a drepturilor lor fundamentale, fără a se recurge la nicio constrângere sau la măsuri de detenție.
Amendamentul 35
Propunere de decizie
Articolul 5 – alineatul 8
8.  Pentru punerea în aplicare a tuturor aspectelor procedurii de transfer descrise la prezentul articol, statele membre pot decide să trimită ofițeri de legătură în Italia și în Grecia.
eliminat
Amendamentul 36
Propunere de decizie
Articolul 6 – alineatul 4
4.  După luarea deciziei de a transfera un solicitant și înainte de transferul efectiv, Italia și Grecia notifică în scris persoanei în cauză decizia privind transferul. Decizia respectivă indică statul membru de transfer.
4.  După luarea deciziei de a reloca un solicitant și înainte de relocarea sa efectivă, Italia și Grecia, cu sprijinul EASO și al altor actori, ca ofițerii de legătură, dacă sunt disponibili, informează pe larg persoana în cauză, într-o limbă pe care aceasta o înțelege sau se poate presupune în mod rezonabil că o înțelege, cu privire la statul membru de relocare sau, dacă preferințele solicitantului respective nu sunt luate în considerare, cu privire la motivele acestei decizii. De asemenea, Italia și Grecia notifică în scris persoanei în cauză decizia privind relocarea. Decizia respectivă indică statul membru de relocare.
Amendamentul 37
Propunere de decizie
Articolul 7 – paragraful 1 – litera b
(b)  prelucrarea inițială a cererilor;
(b)  prelucrarea inițială a cererilor, care include identificarea vulnerabilităților și preferințelor, în scopul identificării solicitanților potențiali pentru relocare și al selectării lor, inclusiv identificarea lor certă, amprentarea și înregistrarea cererilor de protecție internațională;
Amendamentul 38
Propunere de decizie
Articolul 7 – paragraful 1 – litera d
(d)  efectuarea transferului solicitanților în statul membru de transfer.
(d)  efectuarea transferului solicitanților în statul membru de transfer. Costurile transferării în statul membru de relocare nu ar trebui să constituie o povară suplimentară pentru Grecia și Italia.
Amendamentul 39
Propunere de decizie
Articolul 8 – alineatul 2
2.  În cazul în care Italia sau Grecia nu respectă obligația prevăzută la alineatul (1), Comisia poate decide să suspende prezenta decizie în ceea ce privește statul membru respectiv pentru o perioadă de până la trei luni. Comisia poate decide să prelungească această suspendare o dată, pentru o perioadă suplimentară de până la trei luni.
2.  În cazul în care Italia sau Grecia nu respectă obligația prevăzută la alineatul (1), Comisia poate decide, după ce i-a oferit statului membru în cauză oportunitatea de a-și prezenta opiniile, să suspende prezenta decizie în ceea ce privește statul membru respectiv pentru o perioadă de până la trei luni. Comisia poate decide să prelungească această suspendare o dată, pentru o perioadă suplimentară de până la trei luni.
Amendamentul 40
Propunere de decizie
Articolul 9
În cazul în care un stat membru de transfer se confruntă cu o situație de urgență caracterizată de un aflux brusc de resortisanți ai țărilor terțe, Consiliul, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European, poate adopta măsuri provizorii în beneficiul statului membru în cauză, în temeiul articolului 78 alineatul (3) din tratat. Aceste măsuri pot include, dacă este cazul, suspendarea obligațiilor statului membru respectiv prevăzute în prezenta decizie.
În cazul în care un stat membru de transfer se confruntă cu o situație de urgență caracterizată de un aflux brusc de resortisanți ai țărilor terțe, Consiliul, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European, poate adopta măsuri provizorii în beneficiul statului membru în cauză, în temeiul articolului 78 alineatul (3) din tratat. În plus, aceste măsuri pot include, dacă este cazul, suspendarea obligațiilor statului membru respectiv prevăzute în prezenta decizie.
Amendamentul 41
Propunere de decizie
Articolul 11
O dată la trei luni, Italia și Grecia informează Consiliul și Comisia cu privire la punerea în aplicare a prezentei decizii, inclusiv cu privire la foile de parcurs menționate la articolul 8.
O dată la trei luni, Italia și Grecia informează Consiliul și Comisia cu privire la punerea în aplicare a prezentei decizii și la utilizarea corespunzătoare a fondurilor primite în cadrul ei, inclusiv cu privire la foile de parcurs menționate la articolul 8.
Amendamentul 42
Propunere de decizie
Articolul 11 a (nou)
Articolul 11a
Evaluare
Până în iulie 2016, Comisia le prezintă Parlamentului European și Consiliului o evaluare la jumătatea perioadei a punerii în aplicare a prezentei decizii și, dacă este cazul, propune recomandările necesare pentru instituirea unui mecanism permanent de relocare, inclusiv în perspectiva verificării anunțate a adecvării sistemului de la Dublin.
Până la …,, Comisia le prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport final de evaluare a punerii în aplicare a prezentei decizii.
Statele membre îi prezintă Comisiei toate informațiile pertinente pentru întocmirea în timp util a respectivului raport.
____________
* JO: a se introduce data: 30 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei decizii.
Amendamentul 43
Propunere de decizie
Anexa II a (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Anexa IIa

Procedura de transfer

Procedura preconizată în propunerea Comisiei; pașii procedurali suplimentari introduși de Parlamentul European sunt subliniați

1 – Prelucrarea inițială a cererilor persoanelor care solicită protecție internațională

—  identificarea persoanelor în privința cărora, în temeiul Regulamentului Dublin, este (sau ar trebui să fie) responsabil un alt stat membru

→ transferuri Dublin

—  identificarea solicitanților vulnerabili

—  identificarea rudelor apropiate pentru o relocare comună

—  stabilirea preferințelor solicitanților pentru anumite state membre

2 - Selecția solicitanților în vederea transferului

—  Italia / Grecia stabilește care sunt solicitanții de relocat.

—  acestea informează statele membre cu privire la numărul de locuri de care este nevoie, precum și cu privire la preferințele solicitanților

3 - Implicarea statelor membre

—  statele membre informează Italia / Grecia cu privire la numărul de locuri disponibile pentru relocare

—  ofițerii de legătură pot organiza interviuri cu solicitanții care și-au exprimat preferința pentru statul membru pe care îl reprezintă

—  statele membre își exprimă preferințele privind solicitanții

4 - Decizia de transfer

—  Italia / Grecia hotărăște care solicitant trebuie relocat în care stat membru, ținând seama de preferințele solicitanților și de cele ale statelor membre

5 - Informarea și acordul

—  solicitanții sunt informați pe larg cu privire la statul membru de relocare

—  solicitanții își dau consimțământul pentru a fi relocați în statul membru respectiv

6 - Transferul

Transferul solicitanților în statul membru respectiv în termen de o lună

ANEXĂ LA REZOLUȚIA LEGISLATIVĂ

DECLARAȚIA PARLAMENTULUI EUROPEAN

Având în vedere necesitatea adoptării unor măsuri imediate în favoarea statelor membre care se confruntă cu o situație de criză datorată afluxului brusc de cetățeni din țări terțe, Parlamentul European a acceptat temeiul juridic propus de Comisie, și anume articolul 78 alineatul (3) din TFUE, pentru decizia Consiliului de instituire a unor măsuri provizorii în domeniul protecției internaționale în beneficiul Italiei și al Greciei. Cu toate acestea, Parlamentul European poate accepta acest temei juridic doar ca o măsură de urgență, care trebuie urmată de o adevărată propunere legislativă care să propună o abordare structurată a tuturor situațiilor de criză viitoare. Parlamentul insistă asupra faptului că temeiul juridic corect este articolul 78 alineatul (2) din TFUE, care prevede utilizarea procedurii legislative ordinare pentru măsurile de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională, coroborat cu articolul 80 a doua teză din TFUE, ale cărui dispoziții asigură aplicarea principiului solidarității exprimat la articolul 80 prima teză. Parlamentul European subliniază, de asemenea, faptul că adoptarea acestei decizii nu aduce în niciun caz atingere posibilității legislatorului de a utiliza în viitor setul de temeiuri juridice aflate la dispoziția sa, în special articolul 78 coroborat cu articolul 80 din TFUE. Parlamentul European cere Comisiei să prezinte până la sfârșitul anului 2015, astfel cum aceasta a anunțat în cadrul Agendei europene privind migrația, o propunere legislativă referitoare la un mecanism permanent de relocare, întemeiată pe articolul 78 alineatul (2) și pe articolul 80. Parlamentul European își rezervă dreptul de a pregăti un raport legislativ din proprie inițiativă în cazul în care Comisia nu prezintă această propunere legislativă în timp util.


Dimensiunea urbană a politicilor UE
PDF 371kWORD 126k
Rezoluţia Parlamentului European din 9 septembrie 2015 referitoare la dimensiunea urbană a politicilor UE (2014/2213(INI))
P8_TA(2015)0307A8-0218/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special titlul XVIII,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului(1),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1301/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de dezvoltare regională și dispozițiile specifice aplicabile obiectivului referitor la investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1080/2006(2),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1299/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind dispoziții specifice pentru sprijinul din partea Fondului european de dezvoltare regională pentru obiectivul de cooperare teritorială europeană(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 23 iunie 2011 referitoare la Agenda urbană europeană și viitorul acesteia în cadrul politicii de coeziune(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 21 februarie 2008 privind monitorizarea Agendei teritoriale și a Cartei de la Leipzig: spre un program european de acțiune pentru dezvoltare spațială și coeziune teritorială(5),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 18 iulie 2014 intitulată „Dimensiunea urbană a politicilor UE - Principalele caracteristici ale unei agende urbane a UE” (COM(2014)0490),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 18 iunie 2014 intitulată „Programul privind o reglementare adecvată și funcțională (REFIT) - Situația actuală și perspective” (COM(2014)0368),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „EUROPA 2020: O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 iulie 2012 intitulată „Parteneriatul european pentru inovare privind orașele și comunitățile inteligente” (C(2012)4701),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 octombrie 1998 privind dezvoltarea urbană durabilă în Uniunea Europeană: un cadru de acțiune (COM(1998)0605),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 mai 1997 intitulată „Către o agendă urbană în Uniunea Europeană” (COM(1997)0197),

–  având în vedere cel de al șaselea raport al Comisiei privind coeziunea economică, socială și teritorială, intitulat „Investiții pentru locuri de muncă și creștere: promovarea dezvoltării și a bunei guvernanțe în regiunile și orașele UE”, iulie 2014,

–  având în vedere raportul Comisiei intitulat „Orașele de mâine: investind în Europa”, Bruxelles, 17-18 februarie 2014,

–  având în vedere raportul Comisiei din 2014 intitulat „Viitorul digital – o călătorie către viziunile și provocările în materie de politică, orașele, satele și comunitățile din 2050”,

–  având în vedere raportul Comisiei publicat la Bruxelles, în octombrie 2011, intitulat „Orașele viitorului - provocări, perspective, căi de urmat”,

–  având în vedere declarația miniștrilor „Către o agendă urbană a UE”, adoptată în cadrul reuniunii informale a miniștrilor UE responsabili de coeziunea teritorială și aspectele urbane din 10 iunie 2015 de la Riga,

–  având în vedere concluziile Consiliului adoptate la Bruxelles la 19 noiembrie 2014 cu privire la cel de al șaselea raport privind coeziunea economică, socială și teritorială: investițiile pentru ocuparea forței de muncă și creștere economică,

–  având în vedere concluziile Președinției adoptate la reuniunea informală a miniștrilor responsabili de politica de coeziune care a avut loc la Atena în perioada 24-25 aprilie 2014,

–  având în vedere Concluziile Președinției poloneze privind dimensiunea teritorială a politicilor UE și viitoarea politică de coeziune, adoptate în cadrul reuniunii informale a miniștrilor responsabili de politica de coeziune și de dezvoltarea teritorială și urbană a UE, desfășurată la 24 și 25 noiembrie 2011 la Poznan,

–  având în vedere Agenda teritorială a UE 2020, convenită în cadrul reuniunii ministeriale informale a miniștrilor responsabili de amenajare spațială și dezvoltare teritorială desfășurată la 19 mai 2011 la Gödöllő,

–  având în vedere Declarația de la Toledo adoptată în cadrul reuniunii informale a Consiliului de miniștri privind dezvoltarea urbană, desfășurate la Toledo la 22 iunie 2010,

–  având în vedere Carta de la Leipzig pentru orașe europene durabile, adoptată în cadrul reuniunii informale a Consiliului de miniștri privind dezvoltarea urbană, desfășurate la Leipzig la 24 și 25 mai 2007,

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 25 iunie 2014 intitulat „Pentru o abordare integrată a politicii urbane în Uniunea Europeană ”,

–  având în vedere avizul din 23 aprilie 2015 al Comitetului Economic și Social European (CESE) privind Comunicarea Comisiei intitulată „Dimensiunea urbană a politicilor UE - Principalele caracteristici ale unei agende urbane a UE” (COM(2014)0490),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A8-0218/2015),

A.  întrucât, în 2014, jumătate din populația lumii(6) și 72 % din populația Europei trăiau în zone urbane(7) și întrucât, înainte de anul 2050, aproape 80 % din populația mondială va locui în zone urbane(8);

B.  întrucât „zonele urbane funcționale” din UE cuprind o structură policentrică unică clădită în jurul unor orașe și zone învecinate mari, mijlocii și mici, astfel încât depășesc frontierele administrative tradiționale, înglobând diferite teritorii legate între ele prin intermediul provocărilor economice, sociale, de mediu și demografice cu care se confruntă;

C.  întrucât orașele și zonele urbane funcționale, cum ar fi zonele metropolitane, nu numai că joacă un rol important în democrația participativă, dar reprezintă pilonii economici esențiali și motoarele creatoare de locuri de muncă ale UE, având în vedere faptul că inovarea și activitățile economice noi își au adeseori originea în orașe; întrucât acestea sunt un atu important al UE în relațiile sale cu alte părți ale lumii, dar reprezintă, de asemenea, zone-cheie în care trebuie depășite obstacolele din calea creșterii economice și a ocupării forței de muncă și în care trebuie combătute excluziunea socială (de exemplu problema integrării pe piața muncii a tinerilor slab calificați), lipsa accesibilității și degradarea mediului;

D.  întrucât orașele și zonele urbane funcționale și regiunile sunt răspunzătoare pentru cea mai mare parte din consumul de energie și din emisiile de gaze cu efect de seră în UE; întrucât, pe de altă parte, acestea joacă un rol-cheie în obținerea unei eficiențe și autosuficiențe energetice mai mari, precum și în dezvoltarea de noi inițiative (precum noile forme de activitate economică) care să favorizeze mobilitatea urbană și sistemele de transport competitive și ecologice, promovând astfel creșterea economică, ocuparea forței de muncă, coeziunea socială și teritorială, sănătatea, siguranța și securitatea;

E.  întrucât în unele orașe se constată o îmbătrânire și un declin al populației și apar probleme din cauza anvergurii facilităților și serviciilor publice oferite, în timp ce altele au o populație în creștere, lucru care mărește presiunea exercitată asupra facilităților existente și a serviciilor publice (de exemplu, în educație) și exacerbează alte probleme precum șomajul (în rândul tinerilor), excluziunea socială, aglomerarea traficului, expansiunea urbană și poluarea, ceea ce crește semnificativ timpul de deplasare și reduce calitatea vieții pentru numeroși europeni;

F.  întrucât unele dintre provocările principale cu care se confruntă orașele, legate de dezvoltarea economică și socială, schimbările climatice, transport și schimbările demografice pot fi abordate numai prin parteneriate între orașe și zonele din împrejurimi; întrucât expansiunea zonelor interconectate în ultimii ani, ca urmare a evoluțiilor în domeniul transportului și al comunicării în special, creează nevoia dezvoltării de instrumente pentru promovarea conectivității;

G.  întrucât inițiativele de politică ale UE au un impact direct sau indirect asupra dezvoltării sustenabile a orașelor și a politicii urbane;

H.  întrucât aproximativ 70 % din politicile și legislația UE sunt puse în aplicare la nivel local și regional;

I.  întrucât ar trebui asigurată o mai mare coerență între diferitele inițiative de politică și programele de subvenționare prin valorificarea deplină a cadrului strategic comun (titlul II capitolul I articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 - Regulamentul privind dispozițiile comune) și printr-o coordonare mai bună a politicilor la nivelul părților interesate și al diferitelor niveluri de guvernanță, deoarece abordarea sectorială în cadrul politicilor UE poate produce acte legislative și politici care nu sunt în favoarea zonelor urbane;

J.  întrucât în 1997 Comisia a publicat o comunicare privind agenda urbană a UE(9), însă rolul orașelor europene în cadrul procesului de elaborare a politicilor UE face încă obiectul discuțiilor;

K.  întrucât, în trecut, Parlamentul a sprijinit propunerea Comisiei de a prezenta o „agendă urbană” care să reprezinte cadrul viitoarei politici urbane la nivel european;

L.  întrucât subsidiaritatea, astfel cum este definită în TFUE, precum și guvernanța pe mai multe niveluri bazată pe acțiunea coordonată a UE, a statelor membre și a autorităților regionale și locale și principiul parteneriatului sunt elemente esențiale pentru punerea în aplicare corectă a tuturor politicilor UE și întrucât mobilizarea resurselor și competențelor autorităților locale și regionale ar trebui să fie consolidată în mod corespunzător;

M.  întrucât Regulamentul privind Fondul european de dezvoltare regională (FEDR) [Regulamentul (UE) nr. 1301/2013] consolidează dimensiunea urbană a fondurilor structurale și de investiții europene (FESI) prin alocarea a cel puțin 5 % din sprijinul financiar pentru acțiuni integrate vizând dezvoltarea urbană sustenabilă, prin delegarea de sarcini manageriale către autoritățile urbane, în special încredințându-le mai multe responsabilități cel puțin în selectarea operațiunilor, prin crearea unor instrumente precum investițiile teritoriale integrate (ITI), dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității (DLRC), prin alocarea unui buget specific pentru „acțiuni inovatoare” în scopul verificării unor noi soluții în legătură cu dezvoltarea urbană sustenabilă și prin crearea unei rețele de dezvoltare urbană;

N.  întrucât principiul parteneriatului stabilit în Regulamentul privind dispozițiile comune [Regulamentul (UE) nr. 1303/2013] și Codul de conduită european obligă statele membre să asigure implicarea timpurie a autorităților urbane în procesul UE de elaborare a politicilor;

Dimensiunea urbană a politicilor UE

1.  este de opinie că politicile UE ar trebui să vină în sprijinul orașelor și zonelor urbane funcționale pentru ca acestea să își exprime și să își valorifice potențialul lor deplin de motoare ale creșterii economice, ale ocupării forței de muncă, ale incluziunii sociale și ale dezvoltării sustenabile; consideră, prin urmare, că aceste orașe și zone urbane funcționale trebuie să fie asociate în mai mare măsură întregului ciclu de elaborare a politicilor la nivel european;

2.  solicită Comisiei și, după caz, statelor membre să propună modalități de introducere a unui mecanism de alertă timpurie, prin adaptarea instrumentelor disponibile, în conformitate cu articolul 6 din Protocolul privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, oferind administrației de nivel subnațional posibilitatea de a observa dacă s-a ținut seama de principiile subsidiarității și proporționalității, permițând o implicare timpurie a administrației de nivel subnațional în procesele politice, permițând strategii de dezvoltare teritorială bine informate și o punere în aplicare mai eficientă a legislației viitoare;

Spre o agendă urbană europeană integrată

3.  salută inițiativa Comisiei de a acționa în direcția unei Agende urbane europene; sprijină stabilirea acesteia ca un cadru coerent pentru politicile UE cu o dimensiune urbană, vizând o mai bună conectare a soluțiilor urbane la provocările UE, o mai bună adaptare a politicilor sectoriale și a nivelurilor de guvernanță, o mai bună orientare a finanțărilor UE către provocările urbane locale relevante și o mai bună evaluare a impactului teritorial al politicilor sectoriale; consideră că Agenda urbană europeană ar trebui să promoveze, în special, dezvoltarea de soluții de guvernare capabile să răspundă cel mai bine provocărilor și obiectivelor unei dezvoltări sustenabile și favorabile incluziunii economice și sociale a orașelor și zonelor urbane funcționale în Europa;

4.  recunoaște că, deși UE nu are competențe explicite în domeniul dezvoltării urbane, o gamă largă de inițiative UE au un impact direct sau indirect asupra orașelor și zonelor urbane funcționale; consideră, prin urmare, că politicile urbane naționale și regionale corect elaborate și puse în practică constituie o condiție prealabilă pentru o agendă urbană europeană; consideră că aceasta ar trebui să fie o strategie care vizează orașele și zonele urbane funcționale din UE și care s-ar transforma, pe termen lung, într-o politică urbană la nivel UE; subliniază, în acest context, că dezvoltarea teritorială urbană ar trebui să se bazeze pe o organizare teritorială echilibrată, cu o structură urbană policentrică, în conformitate cu Agenda teritorială UE 2020;

5.  își exprimă convingerea că agenda urbană europeană ar trebui să reprezinte un efort comun al Comisiei, al statelor membre, al autorităților locale și al părților interesate de a raționaliza, coordona și pune în aplicare politicile UE care au o dimensiune urbană prin intermediul unei abordări practice, integrate și coordonate, dar totodată flexibile, „în și cu” orașele și zonele urbane funcționale, ținând seama de specificul teritorial local și respectând arhitectura instituțională a fiecărui stat membru;

6.  consideră că o agendă urbană europeană ar trebui să fie în deplină concordanță cu obiectivele și strategia globală a UE, în special cu strategia Europa 2020 și cu obiectivele de coeziune teritorială; subliniază că frontierele administrative devin tot mai puțin pertinente în cadrul încercărilor de a aborda provocările în materie de dezvoltare la nivel regional și local; consideră, prin urmare, că agenda urbană europeană ar trebui să fie favorabilă incluziunii și să țină seama în mod clar de diversitatea entităților teritoriale din UE, de legăturile transfrontaliere și legăturile dintre mediul rural și cel urban, inclusiv de serviciile pe care zonele urbane funcționale le oferă zonelor rurale din împrejurimi;

7.  îndeamnă Comisia să prezinte o comunicare unde să fie prezentate aspectele viitoarei agende urbane europene, pe baza „acquis-ului urban” și a consultării ample a diferitelor părți interesate, inclusiv parteneri economici și sociali și organizații ale societății civile; solicită Comisiei să includă agenda urbană europeană în programul său de lucru anual;

Încorporarea sistematică a unei abordări bazate pe dezvoltarea teritorială integrată în procesul de elaborare a politicilor și în legislația UE

8.  invită Comisia să aplice o abordare teritorială integrată bazată mai mult pe locuri atunci când concepe noi inițiative de politică vizând zonele urbane, astfel încât să asigure coerența și să ofere orașelor și zonelor urbane funcționale posibilitatea de a îndeplini obiectivele strategiei Europa 2020 de creștere economică și socială inteligentă, sustenabilă și favorabilă incluziunii, prin punerea în aplicare a unei abordări UE integrate care să sprijine proiecte inteligente și sustenabile în orașe europene, contribuind la promovarea dezvoltării economice și sociale;

9.  solicită Comisiei să introducă, ca regulă generală, o evaluare a impactului teritorial asupra dimensiunii urbane pentru a asigura fezabilitatea practică a tuturor inițiativelor de politică relevante ale UE la nivel regional și local, să fie receptivă la contribuția autorităților de la nivel descentralizat în momentul elaborării evaluărilor de impact și a noilor politici („abordare ascendentă”) și să se asigure că în toate politicile sectoriale relevante ale UE se abordează în mod adecvat provocările cu care se confruntă orașele și zonele urbane funcționale; invită Comisia să axeze aceste evaluări ale impactului teritorial pe următoarele elemente: dezvoltare teritorială echilibrată, integrare teritorială, aspecte legate de guvernanță, reglementare, punerea în aplicare la nivel local, coerența cu alte obiective politice;

10.  îndeamnă Comisia să sistematizeze și să analizeze toate datele disponibile și cadrele conceptuale partajate („acquis-ul urban”) pentru a evita duplicările și incoerențele și a oferi o definiție clară a dezvoltării urbane sustenabile integrate și prin aceasta să identifice obiectivele comune coerente și transparente ale UE în acest domeniu;

11.  este convins că, în scopul evaluării mai exacte a zonelor urbane, nu doar în baza indicatorului PIB, este necesară punerea la dispoziție de date suficiente; consideră, prin urmare, că Eurostat ar trebui să ofere și să compileze date locale mai detaliate și că această activitate ar trebui continuată în auditul urban și în anchetele similare; invită, de asemenea, Comisia să elaboreze instrumente care ar putea măsura progresul și impactul unei agende urbane integrate la nivelul UE;

12.  încurajează Comisia să reducă birocrația legată de punerea în aplicare a legislației actuale a UE la nivel local și să se asigure că în toate reglementările viitoare se analizează atent consecințele punerii lor în aplicare la nivel local;

Dimensiunea urbană a instrumentelor de politică ale UE și finanțarea

13.  reamintește că politica de coeziune a UE și instrumentele sale financiare sunt mai potrivite pentru a sprijini strategii teritoriale integrate complexe pentru zonele urbane funcționale prin intermediul planificării și a regulilor strategice comune; încurajează statele membre să utilizeze din plin noile instrumente disponibile precum ITI și DLRC, precum și noile programe operaționale (PO) flexibile, cu scopul de a sprijini cu succes punerea în aplicare a planurilor de dezvoltare urbană integrate; încurajează statele membre și Comisia să elaboreze o serie coerentă de indicatori adecvați pentru o mai bună evaluare a dimensiunii urbane a operațiunilor și inițiativelor puse în aplicare, finanțate prin fondurile structurale și de investiții europene;

14.  evidențiază necesitatea exploatării la maximum a potențialului strategiilor macroregionale pentru o punere în aplicare cu succes a abordărilor urbane integrate pentru orașe; invită Comisia să includă și să integreze în mod adecvat aspecte ale Agendei urbane europene și să sublinieze dimensiunea urbană în cadrul strategiilor UE macro-regionale, care reprezintă un model pentru planificare și guvernanță pe mai multe niveluri;

15.  regretă faptul că, deși noua politică de coeziune conține aspecte legate de mediul urban care au un caracter juridic obligatoriu, în special în ceea ce privește implicarea orașelor în etapa de programare, participarea efectivă a reprezentanților orașelor și ai mediului urban la conturarea politicii este scăzută și consideră că aceasta poate fi îmbunătățită printr-o implicare timpurie în procesele de elaborare a politicii, de exemplu prin intermediul consultării, al evaluării și al schimbului de bune practici și experiențe; invită Comisia și statele membre să asigure aplicarea principiului parteneriatului [luând în considerare și Codul de conduită european în materie de parteneriat - articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 - Regulamentul privind dispozițiile comune], atunci când pun în aplicare programe și proiecte sprijinite din fonduri UE, acordând atenție mai ales implicării orașelor și zonelor urbane funcționale în pregătirea, gestionarea și guvernanța programelor, inclusiv la nivel transfrontalier;

16.  solicită o implicare mai mare a orașelor în programele fondurilor structurale și de investiții; consideră că învățămintele reținute pot fi utilizate într-o recomandare politică importantă pentru dezvoltarea politicii de coeziune după 2020; invită Comisia, în acest context, să testeze punerea în aplicare a agendei urbane europene în domenii tematice selectate care să reflecte provocările zonelor urbane („proiect pilot urban”), în special prin asigurarea unei coordonări transsectoriale a diferitelor politici UE, înlăturarea suprapunerilor existente, aplicarea modelului de guvernanță pe mai multe niveluri și prin realizarea de evaluări ale impactului teritorial; solicită Comisiei să prezinte în mod regulat Parlamentului un raport privind progresele și rezultatele în acest domeniu;

17.  solicită o mai bună coordonare și integrare a politicilor de investiții UE cu potențial în asigurarea dezvoltării urbane sustenabile, integrate și favorabile incluziunii sociale; îndeamnă Comisia și statele membre să utilizeze pe deplin cadrul de reglementare pentru a crea sinergii între Fondul european pentru investiții strategice (FEIS), programele subvenționate de UE (cum ar fi LIFE, Orizont 2020, Energie inteligentă - Europa etc.) și fondurile politicii de coeziune, precum și investițiile publice (adică naționale) și instrumentele financiare și de capital private, astfel încât să obțină un efect de pârghie maxim al fondurilor investite; subliniază necesitatea asigurării complementarității tuturor politicilor de investiții, a consolidării sinergiei și a evitării dublei finanțări și a suprapunerilor;

Un nou model de guvernanță pe mai multe niveluri

18.  reamintește că principalele provocări economice, sociale și de mediu din ziua de astăzi depășesc frontierele administrative tradiționale și că nepotrivirile tot mai mari dintre structurile administrative și cele teritoriale (cooperare urbană și periurbană, cooperarea dintre mediul urban și cel rural etc.) necesită noi forme de guvernanță flexibilă pentru a continua dezvoltarea teritorială integrată a zonelor funcționale;

19.  consideră că agenda urbană europeană ar trebui să fie bazată pe o metodă de guvernanță pe mai multe niveluri, care să implice mai mult nivelul local în toate etapele ciclului politic, aducând prin aceasta politicile mai aproape de realitate și făcându-le mai coerente și mai reactive la transformările constante din zonele urbane funcționale; consideră, în acest context, că Comitetul Regiunilor, în calitatea sa de instituție ce reprezintă autoritățile locale și regionale, ar trebui să joace un rol în acest proces;

20.  îndeamnă Comisia să sugereze elemente pentru un nou model de guvernanță pe mai multe niveluri, bazat pe parteneriate și colaborare veritabilă, mergând dincolo de simple consultări ale părților interesate, un model care să combine structurile guvernamentale formale cu structuri de guvernanță flexibile informale care corespund noilor realități ale societății „reticulare” digitalizate, și care să fie adaptat la nivelul la care sunt prezente provocările, un model care să îmbunătățească cooperarea pe mai multe niveluri, atât vertical, cât și orizontal, cu actori guvernamentali și neguvernamentali de la nivelul local, regional, național și european, prin aceasta aducând guvernul mai aproape de cetățeni și îmbunătățind legitimitatea democratică a proiectului european; recomandă ca un astfel de model „sui generis” adaptat să devină metoda de lucru a viitoarei agende urbane europene, după ce este acceptat de către parteneri și după ce sunt consultate toate părțile interesate relevante;

Gestionarea cunoștințelor și partajarea datelor

21.  este de opinie că rețelele și platformele urbane (cum ar fi URBACT, Rețeaua de dezvoltare urbană) și alte programe pentru partajarea cunoașterii între orașe (precum Civitas, Convenția Primarilor, Mayors Adapt, Inițiativa privind orașele și comunele inteligente, Referențialul pentru Orașe Europene Durabile, ManagEnergy) au reprezentat o ocazie excelentă pentru implicarea actorilor locali, regionali și transfrontalieri în dezvoltarea urbană și partajarea cunoștințelor între actori; îndeamnă Comisia să consolideze aceste platforme și să asigure o mai bună coordonare între ele pentru a le permite actorilor locali să le înțeleagă mai bine și să le folosească mai eficient;

22.  îndeamnă Comisia și statele membre să valorifice pe deplin activitățile de partajare a cunoștințelor și de consolidare a capacităților oferite de proiectele finanțate de UE și de alte activități de relaționare între orașe; încurajează Comisia să dezvolte mecanisme pentru o mai bună partajare a rezultatelor proiectelor în cadrul tuturor serviciilor sale și să se asigure că rezultatele sunt preluate în procesul de dezvoltare a politicilor atât la nivel național, cât și la nivelul UE;

23.  consideră că, pentru a îmbunătăți elaborarea de politici adaptate, este necesar ca baza de date a auditului urban să fie actualizată și îmbunătățită; încurajează Eurostat și Comisia să ofere și să compileze date mai detaliate, colectate acolo unde se pun în aplicare politicile – în multe cazuri la nivel local; subliniază că colectarea datelor de flux – care măsoară relațiile dintre orașe și zonele din împrejurimile acestora și cele din interiorul zonelor urbane funcționale – devine, de asemenea, tot mai importantă pentru ameliorarea înțelegerii acestor zone funcționale complexe și, prin urmare, îndeamnă Comisia să strângă și să analizeze aceste date, transformându-le în dovezi pentru dezvoltarea politicilor;

Implementarea viitoarei agende urbane europene

24.  consideră că pentru ca agenda urbană europeană să devină un instrument eficace, aceasta ar trebui să fie un cadru conceptual partajat și actualizat periodic, cu un accent tematic pe un număr limitat de provocări în contextul mai larg al obiectivelor Europa 2020 de creștere inteligentă, favorabilă incluziunii și sustenabilă;

25.  susține ferm că aceste provocări ar trebui să îndeplinească următoarele criterii: 1) corespund cadrului conceptual comun; 2) reprezintă provocări urbane majore cu un impact semnificativ asupra orașelor și zonelor urbane funcționale din și dintre statele membre; 3) nu pot fi soluționate de statele membre unilateral; 4) o abordare la nivelul UE are o valoare adăugată clară; solicită Comisiei să înceapă să identifice aceste provocări, dar să identifice și blocajele rămase, incoerențele politice sau lacunele în capacități și cunoaștere, în strânsă cooperare cu toate părțile interesate relevante, în special cele de la nivel local;

26.  îndeamnă Comisia și statele membre să asigure o mai mare coordonare între sectoare a politicilor cu o dimensiune urbană la toate nivelurile guvernamentale, pentru a permite o mai bună încorporare sistematică a dezvoltării urbane integrate; invită Direcția Generală Politică Regională și Urbană (DG REGIO), responsabilă de politicile urbane ale UE, în strânsă cooperare cu grupul interservicii pentru „dezvoltare urbană”, să promoveze acest proces și să se asigure că se ține seama de dimensiunea urbană în toate inițiativele relevante noi; solicită Președintelui Comisiei Europene să numească un responsabil politic în cadrul colegiului comisarilor pentru a oferi o direcție strategică agendei urbane a politicilor europene și pentru a prezenta anual Parlamentului un raport privind agenda urbană;

27.  solicită Comisiei să desemneze un coordonator special al UE pe probleme urbane, bazat pe serviciile sau organismele deja existente în cadrul Comisiei, care să monitorizeze și să evalueze punerea în aplicare practică a unei astfel de coordonări într-o manieră orizontală (cu implicarea tuturor sectoarelor de politică relevante) și verticală (cu implicarea tuturor nivelurilor guvernamentale); este de opinie că coordonatorul special al UE pe probleme urbane ar trebui, cu ajutorul Grupului interservicii pentru dezvoltare urbană din cadrul Comisiei, să creeze un „ghișeu unic” pe politici urbane în cadrul Comisiei și să asigure colectarea, gestionarea și diseminarea adecvată a datelor privind politicile urbane în cadrul și între serviciile Comisiei și la nivelul diverselor părți interesate, astfel încât să creeze un mecanism de sensibilizare pentru alertă timpurie și implicare timpurie a autorităților locale și regionale în procesele politice cu impact asupra orașelor și zonelor urbane funcționale;

28.  încurajează Comisia să dezvolte, folosind structurile existente și, de exemplu, ca parte a „proiectului pilot urban”, puncte de informare unice în statele membre pe tema dimensiunii urbane a politicilor UE (ghișee urbane unice), în scopul de a oferi informații complete, în special cu privire la diverse inițiative ale UE, orientări și posibilități financiare în legătură cu dezvoltarea urbană;

29.  invită Comisia să organizeze un summit urban periodic pornind de la forumul „Orașele de mâine", care să reunească părți interesate de la toate nivelurile de guvernanță și din diferite sectoare; consideră că astfel de summituri ar trebui să le ofere orașelor o bună ocazie de a intra într-un dialog constructiv cu factorii de decizie politici din domeniile de politică relevante și ar trebui să ajute la evaluarea impactului politicilor UE asupra orașelor și zonelor urbane funcționale și la determinarea modului în care acestea pot fi implicate cel mai bine în inițiativele viitoare;

30.  îndeamnă statele membre să asocieze complet orașele și zonele urbane funcționale și să le implice de manieră obligatorie în elaborarea și programarea politicilor strategice (cum ar fi programele de reformă naționale, acordurile de parteneriat și programele operaționale); invită statele membre să consolideze schimburile lor de experiență legate de programele naționale pentru dezvoltare urbană, care le oferă orașelor cadrul pentru realizarea obiectivelor Europa 2020, prin stabilirea de reuniuni informale periodice ale Consiliului de miniștri responsabili de dezvoltarea urbană;

Dimensiunea externă a agendei urbane europene

31.  îndeamnă Comisia și statele membre să țină seama pe deplin de lucrările pregătitoare în curs pentru agenda Habitat III și să se asigure că viitoarea agendă urbană europeană este complet compatibilă și coordonată cu țintele și obiectivele acestei agende urbane globale; solicită Comisiei să informeze în mod regulat Parlamentul cu privire la dimensiunea externă a agendei urbane europene și consideră că agenda urbană ar putea deveni contribuția UE la dezbaterea internațională privind „Noua agendă urbană” a ONU și la conferința Habitat III privind locuințele și dezvoltarea urbană sustenabilă care va avea loc în 2016;

32.  consideră că UE și statele membre ar trebui să-și asume un angajament clar, coerent și deschis, cu consultarea și contribuția autorităților locale și regionale, la Organizația Internațională de Standardizare (ISO) cu privire la elaborarea de noi standarde pentru dezvoltarea urbană sustenabilă, cu respectarea orientărilor universale ale ONU pentru amenajarea urbană și teritorială; subliniază că noile standarde ISO ar trebui văzute ca un instrument de sprijin și nu unul normativ;

o
o   o

33.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și parlamentelor naționale.

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 320.
(2) JO L 347, 20.12.2013, p. 289.
(3) JO L 347, 20.12.2013, p. 259.
(4) JO C 390 E, 18.12.2012, p. 10.
(5) JO C 184 E, 6.8.2009, p. 95.
(6) Parag Khanna, Beyond City Limits, Foreign Policy, 6 august 2010.
(7) Eurostat - Statistici orașe, 2014.
(8) The Vertical Farm, www.verticalfarm.com.
(9) Comunicarea Comisiei din 6 mai 1997, „Către o agendă urbană în Uniunea Europeană” (COM(1997)0197).


Investiții pentru locuri de muncă și creștere economică: promovarea coeziunii economice, sociale și teritoriale în UE
PDF 412kWORD 185k
Rezoluţia Parlamentului European din 9 septembrie 2015 referitoare la „Investițiile pentru ocuparea forței de muncă și creștere economică: promovarea coeziunii economice, sociale și teritoriale în Uniunea Europeană” (2014/2245(INI))
P8_TA(2015)0308A8-0173/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere cel de al șaselea raport al Comisiei privind coeziunea economică, socială și teritorială din 23 iulie 2014, intitulat „Investiții pentru locuri de muncă și creștere: promovarea dezvoltării și a bunei guvernanțe în regiunile și orașele UE” (în continuare, „al șaselea raport privind coeziunea”),

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolul 4, articolul 162, articolele 174-178 și articolul 349,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului (denumit în continuare „Regulamentul privind dispozițiile comune”)(1),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1301/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de dezvoltare regională și dispozițiile specifice aplicabile obiectivului referitor la investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1080/2006(2),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1304/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul Social European și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1081/2006(3),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1299/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind dispoziții specifice pentru sprijinul din partea Fondului european de dezvoltare regională pentru obiectivul de cooperare teritorială europeană(4),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1302/2013 Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1082/2006 privind o grupare europeană de cooperare teritorială (GECT) în ceea ce privește clarificarea, simplificarea și îmbunătățirea constituirii și funcționării unor astfel de grupări(5),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1300/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1084/2006(6),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020(7),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului(8),

–  având în vedere „Agenda teritorială a Uniunii Europene 2020: Spre o Europă inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, compusă din regiuni diverse”, adoptată la reuniunea informală a miniștrilor responsabili de amenajarea teritoriului și dezvoltarea teritorială, desfășurată la 19 mai 2011, la Gödöllő, Ungaria,

–  având în vedere al optulea raport privind progresele înregistrate în privința coeziunii economice, sociale și teritoriale întitulat „Dimensiunea urbană și regională a crizei” din 26 iunie 2013,

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 ianuarie 2014 referitoare la tema „specializarea inteligentă: crearea unei rețele a centrelor de excelență pentru o politică de coeziune eficientă(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 ianuarie 2014 referitoare la gradul de pregătire a statelor membre ale UE pentru începerea la timp și în mod eficace a noii perioade de programare pentru politica de coeziune(10),

–  având în vedere Rezoluția sa din 26 februarie 2014 referitoare la cel de al 7-lea și cel de al 8-lea raport intermediar al Comisiei privind politica de coeziune a UE și raportul strategic 2013 privind implementarea programului 2007-2013(11),

–  având în vedere Rezoluția sa din 26 februarie 2014 referitoare la dezvoltarea optimă a potențialului regiunilor ultraperiferice prin crearea de sinergii între fondurile structurale și alte programe ale Uniunii Europene(12),

–  având în vedere Rezoluția sa din 27 noiembrie 2014 referitoare la demararea cu întârziere a politicii de coeziune în perioada 2014-2020(13),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 19 octombrie 2011 întitulată „Un cadru pentru noua generație de instrumente financiare inovatoare - platformele de capital propriu și platformele de datorie ale UE (COM(2011)0662),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 noiembrie 2014 intitulată „Un Plan de investiții pentru Europa” (COM(2014)0903),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 ianuarie 2015 întitulată „Utilizarea optimă a flexibilității în cadrul normelor prevăzute de Pactul de stabilitate și de creștere” (COM(2015)0012),

–  având în vedere Raportul special al Curții de Conturi Europene întitulat „Instrumentele financiare cofinanțate din Fondul european de dezvoltare regională în vederea sprijinirii IMM-urilor” (Raportul special nr. 2/2012),

–  având în vedere concluziile Consiliului referitoare la cel de al șaselea raport privind coeziunea economică, socială și teritorială: investițiile pentru ocuparea forței de muncă și creștere economică, adoptat de Consiliul Afaceri Generale (Coeziune) la 19 noiembrie 2014,

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 3 decembrie 2014 referitor la al șaselea raport privind coeziunea economică, socială și teritorială(14),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 21 ianuarie 2015 privind „Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Al șaselea raport privind coeziunea economică, socială și teritorială: investițiile pentru ocuparea forței de muncă și creștere economică”(15),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 9 martie 2015 referitoare la tabloul de bord 2015 privind justiția în UE (COM(2015)0116),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 ianuarie 2015 intitulată „Proiectul de buget rectificativ nr. 2 la bugetul general 2015” (COM(2015)0016),

–  având în vedere Raportul anual pe 2013 privind protejarea intereselor financiare ale UE - combaterea fraudei,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională și avizele Comisiei pentru bugete, Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, Comisiei pentru cultură și educație și Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0173/2015),

A.  întrucât rolul determinant al politicii de coeziune a UE în ceea ce privește reducerea disparităților regionale, promovarea coeziunii economice, sociale și teritoriale între regiunile statelor membre și sprijinirea creării de locuri de muncă este incontestabil; întrucât politica de coeziune reprezintă principalul instrument de investiții în economia reală la nivelul întregii Uniuni și un instrument consacrat de creștere și de creare de locuri de muncă în UE, dispunând până în 2020 de un buget care depășește 350 de miliarde EUR; întrucât, în timpul crizei economice, politica de coeziune ar trebui să fie instrumentul fundamental pentru menținerea nivelului de investiții în diferitele state membre; întrucât, în unele state membre, această politică reprezintă sursa principală de investiții publice; întrucât natura concretă și vizibilă a politicii de coeziune a fost confirmată de multe metode de evaluare diferite;

B.  întrucât, conform celor mai recente cifre din 2013, șomajul pe termen lung în Uniune se situează la unul dintre cele mai ridicate niveluri din istorie, fiind de 5,1 % din forța de muncă; întrucât șomajul pe termen lung are consecințe majore pentru indivizi pe parcursul întregii vieți și se poate transforma în șomaj structural, mai ales în regiunile periferice;

C.  întrucât recent s-a înregistrat o reducere cu 15 % în termeni reali a investițiilor publice din Uniune și întrucât multe regiuni, în special cele care se confruntă cu dificultăți demografice, nu au putut să contribuie în mod adecvat la realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020, în special a obiectivului principal privind atingerea unei rate a ocupării forței de muncă de 75 % până în 2020, a obiectivului de eliminare a sărăciei pentru 20 de milioane de oameni și a obiectivului de limitare a abandonului școlar timpuriu;

D.  întrucât este justificabil că obiectivele politicii de coeziune au evoluat în timp, ca reacție la noile provocări cu care se confruntă Uniunea, iar politica însăși a căpătat o legătură mai strânsă cu agenda politică globală a UE; întrucât, cu toate acestea, rolul original al politicii de coeziune, și anume îmbunătățirea coeziunii economice, sociale și teritoriale în toate regiunile UE, în special în regiunile mai puțin dezvoltate și mai defavorizate, ar trebui consolidat; întrucât politica de coeziune nu ar trebui privită ca un simplu instrument pentru a atinge obiectivele Strategiei Europa 2020 și ale altor strategii ale UE în materie de dezvoltare, ci și ca o politică de investiții în teritoriu;

E.  întrucât, potrivit celui de-al șaselea raport privind coeziunea, criza economică a avut un efect negativ asupra tendinței pe termen lung de reducere a disparităților între regiuni și, în ciuda unor tendințe pozitive, la începutul noii perioade de programare diferențele între regiuni foarte felurite rămân mari;

F.  întrucât, printr-o concentrare tematică, resursele politicii de coeziune sunt orientate spre un număr limitat de obiective strategice ce au potențialul de a consolida creșterea economică, crearea de locuri de muncă, incluziunea socială, protecția mediului și atenuarea schimbărilor climatice;

G.  întrucât în lipsa unei bune guvernanțe nu se pot obține rate mari ale creșterii și convergenței economice regionale; întrucât este necesară o implicare mai bună a tuturor partenerilor de la nivel național, regional și local, respectând principiile guvernanței pe mai multe niveluri, cu participarea partenerilor sociali și a organizațiilor societății civile;

H.  întrucât acordurile de parteneriat și programele operaționale reprezintă instrumente strategice cu rolul de a orienta investițiile în statele membre și în regiuni, prevăzute la articolele 14, 16 și 29 din Regulamentul privind dispozițiile comune, împreună cu un calendar de propunere și adoptare, conform căruia acordurile de parteneriat ar fi trebuit adoptate până la sfârșitul lunii august 2014, iar programele operaționale până cel târziu la sfârșitul lunii ianuarie 2015;

I.  întrucât Consiliul informal care s-a reunit la Gödöllő în Ungaria în 2011 a solicitat președințiilor succesive ale Consiliului din 2015 și 2016 să evalueze și să analizeze dacă Agenda teritorială a Uniunii Europene 2020 ar trebui să fie revizuită, ținând seama de modalitatea în care funcționează în practică, iar apoi să realizeze eventual o asemenea revizuire;

J.  întrucât, potrivit articolului 175 din TFUE, statele membre își conduc politicile economice și le coordonează în vederea realizării obiectivelor de dezvoltare armonioasă și consolidare a coeziunii lor economice, sociale și teritoriale și întrucât, prin urmare, și Planul de investiții pentru Europa va contribui la atingerea acestor obiective,

Realizări și provocări ale politicii de coeziune în contextul crizei economice și financiare (perioada de programare 2007-2013)

1.  subliniază faptul că politica de coeziune este principalul instrument al Uniunii Europene, care vizează reducerea disparităților economice, sociale și teritoriale în regiunile europene, stimulând competitivitatea acestora, combătând schimbările climatice și dependența energetică, contribuind, în același timp, la atingerea obiectivelor strategiei Europa 2020; subliniază faptul că, în ciuda dificultăților întâmpinate de unele state membre și regiuni în a le cofinanța, investițiile din cadrul politicii de coeziune au atenuat în mod semnificativ efectele negative ale crizei economice și financiare și au contribuit la asigurarea stabilității în cadrul regiunilor prin asigurarea fluxurilor de finanțare într-o perioadă în care investițiile naționale și regionale publice și private au scăzut brusc; subliniază faptul că fondurile politicii de coeziune au echivalat cu 21 % din investițiile publice în întreaga Uniune și 57 % în țările beneficiare ale fondurilor de coeziune în ansamblu;

2.  subliniază că politica de coeziune și-a demonstrat capacitatea de a reacționa rapid, cu măsuri flexibile, pentru a contracara deficitul în materie de investiții în cazul statelor membre și al regiunilor, de exemplu prin reducerea cofinanțării naționale și furnizarea unor plăți în avans suplimentare, precum și prin redirecționarea a 13% din finanțările totale (45 de miliarde EUR) pentru sprijinirea activității economice și a ocupării forței de muncă cu efecte directe; prin urmare, consideră că este esențial să se efectueze o revizuire substanțială și aprofundată pe termen mediu a obiectivelor și a nivelurilor de finanțare în conformitate cu evoluția situației socio-economice din statele membre sau din anumite regiuni ale acestora;

3.  subliniază că Tratatul privind Uniunea Europeană include obiectivul de promovare a coeziunii economice, sociale și teritoriale, precum și a solidarității între statele membre (articolul 3 din TUE).

4.  salută reforma recentă a politicii de coeziune, care vizează soluționarea acestor provocări, pe baza unui cadru strategic coerent pentru 2014-2020, cu obiective și stimulente clare pentru toate programele operaționale; solicită tuturor actorilor, în special principalelor autorități implicate, să asigure eficacitatea și eficiența punerii în aplicare a noului cadrul legislativ pentru politica de coeziune prin accentul puternic pus pe obținerea de performanțe și rezultate mai bune; invită toți actorii implicați să creeze mecanisme funcționale de guvernanță pe mai multe niveluri și de coordonare pentru a asigura consecvența între programe, sprijinul pentru strategia 2020 și recomandările specifice fiecărei țări;

5.  subliniază că existența unui mediu fiscal și economic stabil (ca și a unui mediu instituțional, administrativ și de reglementare eficient) este de importanță crucială pentru eficacitatea politicii de coeziune, dar nu trebuie să submineze realizarea obiectivelor și țelurilor sale; reamintește, în această privință, că suspendarea plăților prevăzute la articolul 23 din Regulamentul privind dispozițiile comune ar putea submina capacitatea autorităților naționale, regionale și locale de a planifica în mod eficace și de a utiliza fondurile structurale și de investiții europene (FESI) pe perioada 2014-2020; subliniază că, pentru a atinge atât obiectivele politicii de coeziune, cât și obiectivele Strategiei Europa 2020, politica trebuie aliniată îndeaproape la politicile sectoriale și trebuie realizate sinergii cu alte mecanisme de investiții ale UE; totuși, reamintește că, în conformitate cu articolul 175 din TFUE, toate politicile economice urmăresc atingerea obiectivelor coeziunii economice, sociale și teritoriale;

6.  subliniază faptul că întărirea capacității administrative pentru programare, punere în aplicare și evaluare în statele membre este de importanță crucială pentru a obține performanțe bune și a realiza la timp obiectivele politicii de coeziune;

7.  subliniază că, deși politica de coeziune a atenuat impactul crizei, decalajele dintre regiuni rămân mari, iar obiectivul politicii de coeziune de a reduce disparitățile economice, sociale și teritoriale, oferind un sprijin special regiunilor mai puțin dezvoltate, încă nu a fost atins peste tot;

8.  subliniază faptul că, în pofida crizei și a faptului că fondurile locale au fost supuse unor mari presiuni, autoritățile locale și regionale au trebuit să continue să satisfacă cerințele cetățenilor referitoare la servicii publice mai accesibile și de calitate superioară;

9.  subliniază importanța reindustrializării Uniunii Europene pentru a garanta că producția industrială reprezintă o cotă de cel puțin 20% din PIB-ului statelor membre până în 2020; reamintește, prin urmare, cât este de important să se sprijine și să se consolideze proactiv principiile competitivității, sustenabilității și fiabilității în materie de reglementare pentru a promova locurile de muncă și creșterea economică în Europa;

Probleme legate de punerea în aplicare și de plăți

10.  își exprimă deosebita preocupare cu privire la întârzierile structurale semnificative înregistrate la începutul perioadelor de programare ale politicii de coeziune, care au rezultat în urma întârzierii adoptării programelor operaționale, inclusiv pentru procedura de reportare; ia act de faptul că această întârziere poate crește presiunea exercitată asupra plăților, în special în 2017 și 2018, lucru care va crea noi probleme în contextul situației regretabile a plăților restante, care se ridică la circa 25 de miliarde de EUR pentru perioada de programare 2007-2013; ia act de faptul că deși, atunci când e privită într-un context mai larg, situația din domeniul coeziunii este mai bună decât cea din domeniul dezvoltării rurale și al pescuitului, rămân preocupări legate de faptul că, în cazul mai multor state membre, un număr important de programe încă nu au fost adoptate; subliniază faptul că aceste întârzieri pot submina credibilitatea, eficacitatea și caracterul sustenabil al politicii de coeziune și al bugetului UE, amenințând capacitatea autorităților naționale, regionale și locale de a finaliza punerea în aplicare a perioadei de programare 2017-2013, precum și de a face planuri în mod eficace și de a pune în execuție FESI pe perioada 2014-2020; salută eforturile recente depuse de statele membre și de Comisie în acest sens, dar invită Comisia să-și folosească toate resursele pentru a se asigura că toate celelalte programe operaționale sunt adoptate fără alte întârzieri, dat fiind că revizuirea cadrului financiar multianual (CFM) care este necesară pentru utilizarea resurselor nealocate în 2014 și proiectul conex de buget rectificativ au fost deja aprobate de Parlament;

11.  reamintește că problema arieratelor constante de plăți apare mai frecvent în cazul politicii de coeziune decât în orice alt domeniu de politică al UE, cu facturi neplătite în valoare de 24,8 miliarde EUR la sfârșitul anului 2014 pentru programele finanțate în perioada 2007-2013 din Fondul social european (FSE), Fondul european de dezvoltare regională (FEDR) și Fondul de coeziune (FC), ceea ce reprezintă o creștere de 5,6 % în raport cu anul 2013; încurajează Comisia să facă uz de toate mijloacele disponibile pentru a acoperi aceste facturi neplătite; subliniază că această situație are un impact negativ în primul rând asupra beneficiarilor celor mai mici și mai vulnerabili ai politicii de coeziune, precum IMM-urile, ONG-urile și asociațiile, întrucât capacitatea acestora de a prefinanța cheltuielile este limitată;

12.  salută faptul că Consiliul, Comisia și Parlamentul au ajuns la un acord privind reducerea până la sfârșitul anului a facturilor neplătite până la nivelul structural al Cadrului financiar multianual actual, în special în domeniul politicii de coeziune, astfel cum se prevede în declarația comună care însoțește acordul bugetar în 2015, și ia act de documentul Comisiei intitulat „Elemente ale unui plan de plăți care să permită readucerea pe o traiectorie sustenabilă a bugetului UE”, primit la 23 martie 2015; reamintește Comisiei angajamentul asumat cu privire la prezentarea cât mai curând posibil a unui plan de plăți, în orice caz înainte de prezentarea proiectului de buget 2016; în plus, reamintește tuturor instituțiilor de angajamentul asumat cu privire la convenirea unui astfel de plan și punerea în aplicare a acestuia începând cu 2015 și înainte de revizuirea de la jumătatea perioadei a actualului CFM;

13.  subliniază faptul că revizuirea propusă a plafoanelor din cadrul CFM(16) prin care se transferă suma de 11,2 miliarde EUR în angajamente la subtotalul de la rubrica 1b de la articolul 19 alineatul (2) din Regulamentul privind CFM și de reportarea(17) din 2014 în 2015 a 8,5 miliarde EUR în angajamente în temeiul articolului 13 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul financiar determină evitarea anulării acestor credite la rubrica 1b, dar nu abordează efectiv problema subiacentă a întârzierilor legate de programare și nici nu schimbă faptul că întârzierile cronice în materie de execuție și întârzierile sistematice ale plăților pot prezenta provocări semnificative pentru beneficiarii finali;

14.  subliniază faptul că plățile restante menționate în cadrul rubricii 1b a bugetului UE reprezintă, de fapt, cel mai important factor direct ce pune în pericol punerea în aplicare a politicii de coeziune, atât în perioada de programare precedentă, cât și, probabil, în cea curentă 2014-2020; reiterează faptul că impactul acestor plăți restante este resimțit intens, uneori chiar extrem, de actorii din domeniul politicii de coeziune de pe teren; solicită, prin urmare, Comisiei să elaboreze o foaie de parcurs, prevăzând un calendar specific pentru luarea de măsuri de politică concrete, eșalonate și sprijinite de mijloace bugetare special concepute, pentru a reduce și, în cele din urmă, elimina această întârziere; își exprimă speranța că în cele din urmă Consiliul va înțelege că situația este gravă și nesustenabilă și va fi pregătit să contribuie în mod activ la găsirea unei soluții stabile la această problemă; este convins că primul obiectiv al acestor măsuri ar trebui să fie ca în anul 2015 să se poată simți în mod tangibil reducerea numărului acestor plăți restante;

15.  subliniază că este de importanță crucială să se înceapă punerea în aplicare a programelor operaționale imediat ce acestea sunt adoptate, pentru a maximiza rezultatele investițiilor, a potența crearea de locuri de muncă, a consolida creșterea productivității și a contribui la obiectivele Uniunii în materie de climă și energie, iar Comisia și statele membre ar trebui să depună toate eforturile pentru a urgenta adoptarea acestor programe, fără a afecta negativ calitatea lor; solicită Comisiei să analizeze, acordând în continuare mare atenție nevoii de a continua lupta împotriva fraudei, toate modalitățile posibile de eficientizare a procedurilor sale interne pentru a accelera procedurile pe baza celor două scenarii avute în vedere pentru adoptarea programelor operaționale, în vederea evitării întârzierilor suplimentare în demararea punerii în aplicare;

16.  solicită Comisiei, în lumina celor de mai sus: să prezinte Parlamentului măsurile pe care le propune pentru a facilita, cât de curând posibil, punerea în aplicare a programelor operaționale, în special pentru a evita dezangajarea fondurilor în 2017, împreună cu calendarul pe care îl prevede; să explice impactul întârzierii plăților asupra începerii punerii în aplicare a noilor programe operaționale; precum și să propună soluții pentru a limita efectele negative în măsura posibilului; solicită Comisiei, de asemenea, în contextul raportului referitor la rezultatul negocierilor prevăzut la articolul 16 alineatul (3) din Regulamentul privind dispozițiile comune, să analizeze posibilul impact al demarării cu întârziere a politicii de coeziune în perioada 2014-2020 asupra creșterii economice și a locurilor de muncă, precum și să prezinte recomandări pe baza învățămintelor trase;

17.  consideră că CFM 2014-2020 rezultat din modificarea propusă de Comisie a Regulamentului CFM în ceea ce privește reportarea numai pentru exercițiul 2015 a creditelor nealocate în 2014 crește semnificativ riscul de dezangajare a fondurilor în 2018 în privința programelor care nu au fost adoptate în 2014 și, prin urmare, acesta nu încurajează folosirea completă a resurselor UE sau sprijinul efectiv pentru investițiile UE în creșterea economică și crearea de locuri de muncă; invită Comisia să propună din timp, în cadrul elaborării raportului strategic pentru 2017 prevăzut la articolul 53 din Regulamentul privind dispozițiile comune, măsuri legislative adecvate și alte măsuri pentru a evita riscul de dezangajare;

18.  este îngrijorat de absorbția redusă a fondurilor în perioada de programare 2007-2013 în anumite state membre și avertizează că ar trebui abordate motivele subiacente pentru a evita reapariția acelorași probleme în următoarea perioadă; subliniază că existența unei capacități administrative suficiente este esențială pentru punerea în aplicare efectivă și eficientă a politicii de coeziune; subliniază faptul că instabilitatea funcției publice, împreună cu slaba coordonare a politicilor poate submina buna executare a FESI și poate reprezenta o amenințare pentru gestionarea eficientă a politicii la nivel global;

19.  sugerează că, pentru pregătirea următoarei perioade de programare, dispozițiile de reglementare referitoare la programare ar putea fi introduse separat și înaintea propunerilor bugetare, decuplând astfel dezbaterile pe tema conținutului și al fondurilor și acordând timp suficient pentru pregătirea riguroasă a programelor; reamintește că, în ciuda faptului că dispozițiile de reglementare sunt foarte detaliate, acestea nu reprezintă o garanție perfectă pentru statele membre și regiuni și pot fi o sursă de interpretări diferite; ia act că încă există posibilități de simplificare a dispozițiilor de reglementare;

20.  invită Comisia să analizeze atent, având în vedere posibilele repercusiuni asupra creșterii și locurilor de muncă, aplicarea corecțiilor financiare sau a suspendării plăților;

Politica de coeziune în centrul unor investiții inteligente, sustenabile și favorabile incluziunii 2014-2020

21.  reiterează rolul original al politicii de coeziune de a promova coeziunea economică, socială și teritorială și de a reduce disparitățile de ordin regional, acordând sprijin, în special, regiunilor mai puțin dezvoltate; subliniază că, prin natura sa și prin mandatul său original, stipulat de tratat, politica contribuie în mod inerent la realizarea obiectivelor Uniunii, în special la realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020 de creștere inteligentă, sustenabilă și favorabilă incluziunii, precum și a obiectivului fundamental stabilit în tratat de a consolida coeziunea teritorială;

22.  salută noul Fond european pentru investiții strategice (FEIS) și potențialul său efect de levier; remarcă faptul că principalul obiectiv la FEIS ar trebui să fie garantarea coeziunii economice, sociale și teritoriale și că, prin urmare, toate regiunile UE ar trebuie să fie beneficiare ale acestuia; subliniază necesitatea de a asigura adiționalitatea resurselor FEIS - și, prin urmare, complementaritatea și sinergiile dintre acesta și FESI, păstrându-le, în același timp, separate din punct de vedere financiar - și, în același context, sfătuiește părțile implicate să profite de experiența câștigată în urma punerii în aplicare a planului european de redresare economică în 2008, în special în ceea ce privește investițiile inteligente;

23.  solicită Comisiei și statelor membre să asigure o mai bună coordonare și coerență între toate politicile UE în materie de investiții și de dezvoltare, în special cu politica de coeziune, precum și între FESI, alte fonduri ale UE și instrumentele de finanțare naționale și regionale, pentru a asigura complementaritatea și o sinergie crescută, a evita suprapunerile și dublarea sprijinului și pentru a garanta valoarea adăugată înaltă a finanțării UE; invită Comisia să informeze cu privire la sinergii în următoarele rapoarte privind coeziunea; sugerează ca în cursul punerii în aplicare a acestui nou plan de investiții al UE să se profite de experiența celor trei inițiative comune JEREMIE, JESSICA și JASMINE, care au permis creșterea sumelor puse la dispoziție din fondurile structurale de la 1,2 miliarde EUR între 2000 și 2006 la 8,4 miliarde EUR între 2007 și 2012; solicită efectuarea unei analize detaliate și ample în consultare cu banca Europeană de Investiții (BEI) și Fondul european de investiții (FEI);

24.  subliniază că legislația din domeniul politicii de coeziune prevede utilizarea extensivă a instrumentelor financiare, în vederea dublării contribuției lor la aproximativ 25-30 de miliarde EUR în 2014-2020, prin extinderea domeniului lor de aplicare tematic și prin conferirea unei flexibilități mai mari statelor membre și regiunilor; evidențiază rolul instrumentelor financiare în mobilizarea unor investiții publice și private suplimentare pentru a remedia deficiențele de pe piață în conformitate cu strategia Europa 2020 și cu prioritățile politicii de coeziune; sprijină, în special, inițiativa de partajare a riscurilor privind IMM-urile și solicită Comisiei să depună toate eforturile pentru a asigura ușurința utilizării instrumentelor financiare și pentru a le face atrăgătoare pentru statele membre și pentru regiuni, asigurând, astfel, că dublarea contribuțiilor la instrumentele financiare se realizează pe baza meritelor proprii, iar responsabilitatea părților interesate pentru atingerea acestui obiectiv este delimitată cu claritate; subliniază nevoia de a asigura transparența, responsabilitatea și controlul instrumentelor financiare finanțate cu ajutorul fondurilor UE;

25.  atenționează, totuși, că FEIS nu ar trebui să submineze coerența strategică și perspectiva pe termen lung a programării în domeniul politicii de coeziune; subliniază că ar fi contraproductiv să se redirecționeze fondurile structurale și, prin urmare, această redirecționare nu poate fi acceptată, dat fiind că s-ar periclita atât eficacitatea lor, cât și dezvoltarea regiunilor; subliniază că alocările financiare către statele membre convenite în cadrul rubricii 1b din CFM 2014-2020 nu pot fi modificate în favoarea FEIS; subliniază că înlocuirea granturilor cu împrumuturi, capital propriu sau garanții, deși prezintă anumite avantaje, trebuie să se facă cu grijă, ținând seama de disparitățile regionale și de diversitatea practicilor și experiențelor regiunilor în ceea ce privește folosirea instrumentelor financiare; subliniază că regiunile care au cea mai mare nevoie de stimulente la investiții au, în multe cazuri, capacități administrative și de absorbție reduse;

26.  avertizează că flexibilitatea permisă la selectarea proiectelor pentru finanțarea din FEIS prezintă un risc de subminare a coeziunii economice, sociale și teritoriale prin canalizarea de investiții către state membre mai dezvoltate; solicită Comisiei să monitorizeze îndeaproape relația dintre FEIS și FESI;

Eficacitatea, eficiența și orientarea spre performanță a politicii de coeziune 2014-2020

27.  subliniază importanța tuturor măsurilor îndreptate spre creșterea eficacității, a simplificării, a eficienței și a orientării spre rezultate și performanțe a politicii de coeziune care ar trebui să asigure tranziția de la criteriile privind absorbția fondurilor la calitatea cheltuielilor și valoarea adăugată ridicată a operațiunilor cofinanțate; sugerează, în acest sens, să se prezinte ajustări tehnice ale regulamentelor în cauză privind fondurile ESI;

28.  salută concentrarea tematică în vederea susținerii investițiilor în creșterea inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii care are obiectivul de a genera creștere și locuri de muncă, de a oferii soluții la schimbările climatice și la dependența energetică și de a reduce sărăcia și excluziunea socială, precum și axarea în mai mare măsură pe rezultatele și pe caracterul măsurabil al programelor aferente perioadei 2014-2020, ceea ce ar trebui să contribuie la continuarea creșterii eficienței și eficacității politicii de coeziune; menține, în același timp, cerința ca regiunile să beneficieze de o mai mare flexibilitate, în funcție de specificul local și regional, în special în contextul crizei economice grave, pentru a reduce diferențele în materie de dezvoltare dintre diferitele regiuni din Uniune; solicită aplicarea unei abordări teritoriale cu adevărat integrate a programelor și proiectelor vizate, care să trateze nevoile de la nivel local;

29.  invită statele membre și Comisia să asigure coerența între programele naționale de reformă și programele operaționale în scopul de a aborda în mod adecvat recomandările specifice fiecărei țări și de a asigura alinierea la procedurile de guvernanță economică, limitând astfel riscul reprogramării timpurii;

30.  amintește, în acest context, faptul că, inițial, Parlamentul s-a opus și subliniază responsabilitatea acestuia de a fi pe deplin implicat, de a exercita control și de a monitoriza; solicită ca Comisia și Consiliul să furnizeze în timp util informații complete și transparente cu privire la criteriile referitoare la cazurile de reprogramare sau suspendare a angajamentelor sau a plăților din fondurile ESI, precum și la întreaga procedură care ar putea să declanșeze astfel de cazuri, în conformitate cu articolul 23 alineatul (15) din Regulamentul privind dispozițiile comune; subliniază că decizia de suspendare a angajamentelor sau a plăților ar trebui luată ca ultimă soluție, când toate celelalte opțiuni au fost epuizate și după evaluarea posibilelor repercusiuni asupra creșterii și locurilor de muncă, deoarece suspendarea angajamentelor sau a plăților ar putea avea consecințe grave pentru autoritățile naționale, regionale și locale, precum și pentru atingerea obiectivelor politicii de coeziune în ansamblu; consideră că obiectivul privind condiționalitatea macroeconomică ar trebui să fie realizarea unei politici de coeziune mai sustenabile și eficiente și respinge ideea ca regiunile, localitățile sau cetățenii să fie penalizați pentru decizii macroeconomice luate de guvernele naționale; atrage atenția asupra posibilității ca sarcina administrativă implicată de reprogramarea fondurilor să fie una majoră; reamintește că o propunere de reprogramare prezentată în conformitate cu articolul 23 alineatul (4) din respectivul regulament impune consultarea prealabilă a comitetului de monitorizare în cauză menționat la articolul 49 alineatul (3) din același regulament;

31.  subliniază că neregulile au, în mare măsură, la bază cerințe și reglementări complexe; subliniază că numărul neregulilor din punerea în aplicare a programelor de coeziune ar putea fi redus prin simplificarea gestionării și a procedurilor, prin transpunerea rapidă a ultimelor directive relevante adoptate și prin consolidarea capacității administrative, în special în regiunile mai puțin dezvoltate; subliniază, prin urmare, necesitatea de a reduce la minimum sarcina administrativă pentru beneficiari atunci când se asigură verificările necesare garantării utilizării corespunzătoare a creditelor ESI, precum și necesitatea de a întreprinde eforturi de optimizare și îmbunătățire a flexibilității sistemelor de gestionare și control, de creștere a atenției acordate evaluării riscurilor și de corectare a distribuirii responsabilităților între toate autoritățile, fără a submina însă procedurile de control consolidate tradiționale, pentru a preveni în mod mai eficient apariția neregulilor și, în consecință, pentru a evita corecțiile financiare, precum și întreruperile și suspendările plăților; este preocupat de nivelul scăzut de plată al instrumentelor financiare către beneficiari, în special având în vedere obiectivul ce prevede folosirea mai intensă a acestor instrumente; solicită, în această privință, statelor membre, autorităților de management și altor părți interesate relevante care lucrează cu aceste instrumente financiare să folosească integral asistența tehnică furnizată prin Platforma de consiliere tehnică - instrumente financiare (FI-TAP) și prin FI-compass;

Ocuparea forței de muncă, IMM-urile, tineretul și educația

32.  subliniază că fondurile ESI ar putea să aducă o contribuție semnificativă la contrabalansarea consecințelor sociale negative ale crizei, iar în vederea acestui fapt ar trebui facilitată și simplificată o abordare integratoare oferită de programele multifond, care presupune o coordonare mai eficientă a fondurilor și o mai mare flexibilitate a acestora, permițând o mai bună exploatare a sinergiilor dintre FSE și FEDR, în special; subliniază că investițiile finanțate de FSE nu pot produce rezultate optime dacă infrastructura relevantă și instituțiile corespunzătoare nu există; atrage atenția asupra faptului că fondurile ESI pot sprijini în mod eficace incluziunea socială și, prin urmare, ar trebui mobilizate pentru a ajuta la integrarea grupurilor dezavantajate și a celor vulnerabile, cum ar fi romii și persoanele cu dizabilități, precum și pentru a sprijini tranziția de la serviciile instituționale la serviciile prestate de comunități pentru copii și adulți;

33.  invită Comisia să acorde o atenție deosebită situației grupurilor minoritare din întreaga Uniune, întrucât acestea se confruntă cu diferite forme de excluziune socială și există, prin urmare, șanse mai mari ca ele să fie afectate de șomajul structural; consideră că în procesul de planificare a politicilor în vederea obținerii coeziunii sociale în Uniune trebuie să se țină întotdeauna seama de integrarea minorităților;

34.  subliniază rolul-cheie jucat de IMM-uri în contextul creării de locuri de muncă și evidențiază potențialul acestora de promovare a creșterii inteligente și a economiei digitale, cu emisii scăzute de dioxid de carbon; solicită crearea unui mediu de reglementare favorabil, care să ajute la crearea și funcționarea unor asemenea întreprinderi, mai ales a celor lansate de tineri și a celor din mediul rural; subliniază importanța reducerii sarcinilor birocratice impuse asupra IMM-urilor și a facilitării accesului lor la finanțare, precum și nevoia de a sprijini programele și formarea care promovează dezvoltarea abilităților antreprenoriale;

35.  subliniază că IMM-urile reprezintă 99 % din numărul total de întreprinderi din UE și asigură 80 % din locurile de muncă din Uniune;

36.  își exprimă îngrijorarea în legătură cu limita prea redusă stabilită de Comisie (5 milioane EUR) pentru sprijinul din FEDR acordat infrastructurilor de mici dimensiuni de turism sustenabil și cultural, care este definită, în plus, ca costuri totale și nu costuri eligibile și subliniază puternicul impact pozitiv pe care aceste proiecte îl pot avea asupra dezvoltării regionale în ceea ce privește impactul socio-economic, incluziunea socială și atractivitatea;

37.  este de acord cu analiza Comisiei conform căreia prioritățile economice și sociale, în special cele axate pe creșterea economică, pe de o parte, și pe incluziunea socială, educație și dezvoltarea durabilă, pe de altă parte, ar putea fi echilibrate mai bine în anumite state membre, fiind susținute printr-un dialog semnificativ cu partenerii și părțile interesate; subliniază că o strategie clară de îmbunătățire a cadrului instituțional al statelor membre în ceea ce privește capacitatea administrativă și calitatea justiției reprezintă un factor determinant pentru realizarea cu succes a acestor priorități;

38.  subliniază importanța FES, cu Garanția pentru tineret și Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, care trebuie să susțină cât mai multe proiecte viabile prin care se creează locuri de muncă, de exemplu sub forma unor inițiative de afaceri;

39.  atenționează asupra faptului că ratele alarmante ale șomajului în rândul tinerilor cresc riscul de a se pierde o întreagă generație, în special în regiunile cel mai puțin dezvoltate și în regiunile care au fost cel mai grav afectate de criză și șomaj; insistă asupra faptului că realizarea de progrese cu privire la integrarea tinerilor pe piața locurilor de muncă trebuie să rămână una dintre prioritățile principale, iar folosirea integrată a FSE, FEDR, a Fondului de coeziune și a Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor poate aduce o contribuție importantă în acest sens; consideră că în acest context ar trebui să se folosească o abordare mai bine orientată spre rezultate pentru a asigura folosirea resurselor disponibile de maniera cea mai eficace cu putință pentru a crește astfel gradul de ocupare a forței de muncă și competitivitatea, pentru a genera creșterea veniturilor și pentru a avea efecte benefice asupra întregii economii a UE; subliniază, în acest context, rolul esențial al Garanției pentru tineret în a ajuta tinerii sub 25 de ani fie să-și găsească un loc de muncă de calitate, fie să dobândească educația, competențele și experiența necesare pentru a găsi un loc de muncă; subliniază că toate resursele necesare pentru punerea în aplicare a Garanției pentru tineret și a celorlalte măsuri incluse în aceasta trebuie puse la dispoziție cât se poate de repede; consideră că ar trebui folosiți indicatori de impact clari și ușor de înțeles prin care contribuția fondurilor UE la creștere și ocuparea forței de muncă să poată fi evaluată în mod adecvat;

40.  afirmă că trebuie continuate eforturile de căutare a altor soluții pentru a îmbunătăți rezultatele obținute în ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, având în vedere că, în ciuda adoptării Regulamentului FSE și a Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, rezultatele nu au fost bune; subliniază angajamentul politic al UE privind acordarea unui ajutor imediat pentru integrarea tinerilor pe piața muncii;

41.  subliniază că, din cauza schimbărilor intervenite în practicile de producție și a îmbătrânirii populației, a crescut în mod semnificativ rolul FSE și al investițiilor în adaptarea competențelor lucrătorilor; consideră cu tărie că, în acest sens, FSE ar trebui să completeze abordările naționale din statele membre; invită statele membre și Comisia să asigure utilizarea cât mai eficientă și mai eficace cu putință a resurselor disponibile, pentru a garanta capacitatea de inserție profesională a lucrătorilor, incluziunea socială și egalitatea de gen; subliniază, totodată, că programele de formare finanțate prin FSE ar trebui să fie adaptate și la nevoile antreprenorilor și personalului de la nivel de conducere pentru a asigura dezvoltarea sustenabilă a societăților, în special a IMM-urilor, care generează majoritatea oportunităților de angajare din Uniune;

42.  invită statele membre și Comisia să continue, în special, să îmbunătățească și să extindă platforma EURES, ca instrument eficace de favorizare a mobilității lucrătorilor în Europa, în special a mobilității transfrontaliere, îmbunătățind cunoștințele lor privind piața muncii din Uniune, informându-i cu privire la oportunitățile de angajare și sprijinindu-i în ceea ce privește formalitățile; încurajează statele membre să dezvolte și să sprijine rețelele EURES, nu în ultimul rând deoarece lucrătorii frontalieri sunt primii expuși problemelor legate de adaptare și de recunoașterea calificărilor profesionale; ia act de faptul că, reunind serviciile publice de ocupare a forței de muncă, partenerii sociali, autoritățile locale și regionale și alte părți interesate private, aceste rețele favorizează și sprijină mobilitatea transfrontalieră;

43.  subliniază că este necesar ca generarea de locuri de muncă de calitate să fie direcționată cu ajutorul noilor tehnologii; consideră că Comisia ar trebui să asocieze reducerea șomajului cu instrumentele Agendei digitale și ale programului Orizont 2020;

44.  remarcă faptul că rata abandonului școlar timpuriu rămâne foarte ridicată în Uniune și afectează rata șomajului în rândul tinerilor; subliniază că această problemă trebuie soluționată prin modernizarea sistemelor de învățământ și a programelor școlare, recurgând la asistența FSE;

45.  subliniază faptul că, fără o bună cooperare între instituțiile de învățământ și actorii de pe piața muncii, va fi imposibilă reducerea nivelului ridicat al șomajului în rândul tinerilor absolvenți din UE; subliniază în special faptul că, prin predarea cunoștințelor și însușirea competențelor necesare pe piața muncii, rata de încadrare în muncă a tinerilor a crescut și diferențele sociale s-au redus;

46.  subliniază importanța dimensiunii de gen a creării de locuri de muncă; invită Comisia să aloce suficiente fonduri pentru a rezolva problema șomajului în rândul femeilor; consideră că femeile ar putea beneficia de pe urma progreselor tehnologice pentru a avea un program de lucru mai flexibil și invită Comisia să investească în acest domeniu;

47.  subliniază din nou necesitatea înființării unor structuri de îngrijire a copiilor mici, pentru a stimula prezența femeilor pe piața muncii și, prin urmare, invită Comisia să sprijine proiectele inovatoare în acest sens; subliniază că investițiile în infrastructura publică, precum structurile de îngrijire a copiilor, cresc șansele ca femeile să participe activ în cadrul economiei și pe piața muncii;

48.  invită instituțiile UE și statele membre ca, pentru atingerea obiectivelor legate de ocuparea forței de muncă și incluziunea socială, să țină seama de nevoile femeilor care revin după concediul de maternitate, să motiveze angajatorii să recruteze femei după concediul de maternitate, să faciliteze condițiile de lucru flexibile și să promoveze educația suplimentară (pe tot parcursul vieții) pentru a le permite să își reia activitățile profesionale în bune condiții;

Guvernanța politicii

49.  subliniază că politica de coeziune trebuie desfășurată în spiritul unei guvernanțe funcționale pe mai multe niveluri, ajutată de un angrenaj eficace pentru a răspunde cererilor publicului și ale întreprinderilor, caracterizată prin achiziții publice transparente și inovatoare, toate aceste aspecte fiind de importanță crucială pentru creșterea impactului politicii; subliniază în această privință că, în ciuda importanței deciziilor luate la nivelul UE și la nivelul statelor membre, autorităților locale și regionale le revine adesea responsabilitatea administrativă principală pentru investițiile publice, iar politica de coeziune este un instrument vital, care permite autorităților respective să joace un rol-cheie în UE; reiterează nevoia de punere în aplicare pe scară largă a principiului parteneriatului descris în Regulamentul privind dispozițiile comune și în Codul de conduită în materie de parteneriat;

50.  recomandă ca resursele și cunoștințele din domeniul politicii de coeziune să fie folosite pentru a întări capacitatea administrativă a autorităților publice de o manieră semnificativă, în special la nivel local și regional, inclusiv prin folosirea mai frecventă a noilor tehnologii și prin depunerea de eforturi pentru crearea unor proceduri mai integrate, în scopul îmbunătățirii capacității acestora de a oferi servicii de calitate pentru populație; invită Comisia să definească forme de asistență administrativă pe teme importante, cum ar fi stabilirea unor obiective pentru inițiative, evaluarea rezultatelor acestora prin folosirea unor indicatori potriviți și determinarea următorilor pași care ar trebui făcuți pentru a ajuta la instituirea unei culturi administrative bazate pe monitorizare și evaluare în întreaga UE; consideră că este important să se asigure asistență pentru autoritățile locale și regionale cu privire la instrumentele financiare inovatoare, care sunt de importanță crucială pentru creșterea resurselor și a investițiilor, precum și cu privire la achizițiile publice, care ar trebui să figureze din ce în ce mai mult drept un instrument al administrației publice pentru impulsionarea inovației și a creativității;

51.  regretă faptul că Al șaselea raport privind coeziunea nu include o evaluare detaliată a realizărilor instrumentului pentru asistență tehnică JASPERS, care a furnizat statelor membre în perioada 2007 - 2013 cunoștințele tehnice necesare pentru a pregăti proiecte importante de mare calitate pentru cofinanțarea din fonduri UE; salută lansarea, în 2013, a Platformei de relaționare JASPERS pentru activitățile de consolidare a capacității și crearea, în 2014, a Centrului de competențe și relaționare pentru furnizarea de cunoștințe de specialitate pentru pregătirea proiectelor pentru perioada de programare 2014-2020; salută crearea Centrului de competențe pentru dezvoltarea capacității administrative în domeniul fondurilor ESI care ar trebui să contribuie la consolidarea capacității tuturor autorităților din statele membre implicate în gestionarea și implementarea fondurilor ESI;

52.  salută faptul că Comisia acordă o atenție din ce în ce mai mare guvernanței și este de acord că buna guvernanță și serviciile publice de înaltă calitate, inclusiv lipsa corupției, sunt esențiale pentru un mediu investițional stabil; solicită stabilirea unor obiective ambițioase pentru ca fondurile cheltuite în cadrul politicii de coeziune să fie mai puțin vulnerabile la folosirea frauduloasă și aplicarea strictă a măsurilor de combatere a fraudei;

53.  este convins că Codul de conduită în materie de parteneriat va consolida, în formă și în conținut, participarea la nivelul regiunilor în toate etapele sale și că acesta trebuie pus în aplicare pe deplin, întrucât este esențial pentru amplificarea efectelor politicii de coeziune și pentru consolidarea impactului acesteia la nivel local; felicită statele membre și regiunile care au reușit să-și implice partenerii în pregătirea acordurilor de parteneriat și a programelor operaționale în conformitate cu Codul de conduită în materie de parteneriat; își exprimă însă preocuparea profundă în legătură cu numeroasele cazuri de slabă aplicare a principiului parteneriatului și invită Comisia să nu aprobe programe în care implicarea partenerilor a fost insuficientă; subliniază importanța diseminării exemplelor de bune practici în organizarea parteneriatelor, astfel cum sunt descrise în Codul de conduită; solicită, în plus, Comisiei să prezinte în mod regulat Parlamentului un raport de evaluare a situației punerii în aplicare a principiului parteneriatului;

Dimensiunea teritorială

54.  ia act cu preocupare de lipsa aproape completă a unor referiri la abordarea teritorială, în special la cooperarea transfrontalieră, în cel de-Al șaselea raport privind coeziunea, în ciuda faptului că aceasta este un instrument esențial pentru consolidarea coeziunii economice, sociale și teritoriale; subliniază că includerea tuturor aspectelor transfrontaliere și macro-regionale ar fi avut un efect potențator, de exemplu în privința infrastructurii, piețelor muncii și a mobilității din domeniu, mediului, inclusiv a unui plan de urgență, utilizării și tratării apei, gestionării deșeurilor, asistenței medicale, cercetării și dezvoltării, turismului, serviciilor publice și guvernanței, dat fiind că toate aceste domenii includ elemente transfrontaliere importante și au un mare potențial; este convins că în cursul perioadei de programare 2014-2020 se vor îmbunătăți considerabil performanțele regiunilor europene de frontieră sau transfrontaliere în ceea ce privește depășirea crizei - devenind mai inteligente, mai favorabile incluziunii și mai sustenabile;

55.  subliniază că abordarea integrată și teritorială este esențială, în special în domeniul mediului și al energiei;

56.  salută introducerea unor noi instrumente de coordonare a părților interesate și de integrare a politicilor UE și de focalizare a investițiilor asupra nevoilor reale de la nivel local, cum ar fi investițiile teritoriale integrate și instrumentele de dezvoltare locală plasată sub responsabilitatea comunității, care urmăresc dezvoltarea teritorială echilibrată; subliniază importanța adoptării unor instrumente de evaluare a impactului teritorial al politicilor, al căror obiectiv principal este de a evalua impactul teritorial al politicilor UE asupra autorităților locale și regionale și de a atrage o atenție mai mare asupra impactului respectiv în procesul legislativ, subliniind, totodată, provocările actuale legate de aplicarea unor abordări teritoriale integrate, având în vedere diferențele normative care există în continuare la nivelul fondurilor UE și gradul foarte variat de abilitare a comunităților regionale și locale care se înregistrează la nivelul statelor membre și al autorităților de management; solicită crearea unei strategii globale integrate a UE în domeniul investițiilor și consolidarea Agendei teritoriale a UE 2020, care a fost adoptată în timpul Președinției ungare în 2011 și a cărei evaluare este programată pentru președințiile din 2015 și care cuprinde și Agenda urbană a UE; consideră că ar trebui să se acorde o atenție deosebită consolidării rolului zonelor urbane de dimensiuni mici și medii;

57.  subliniază cu preocupare lipsa referirilor la modul în care principiile și prioritățile Agendei teritoriale a UE 2020 au fost avute în vedere în cadrul aplicării programelor politicii de coeziune pentru perioada 2007-2013; solicită crearea unor mecanisme de evaluare adecvate în perioada 2014-2020, astfel încât să se poată realiza o evaluare a dimensiunii teritoriale a politicii de coeziune;

58.  este, totuși, de acord cu faptul că raportul pune în evidență problemele din mediul urban, având în vedere importanța orașelor în economia globalizată și impactul lor potențial în contextul sustenabilității; ia act de angajamentul regiunilor și orașelor europene de a face tranziția spre o creștere economică mai favorabilă mediului, așa cum este evidențiat de Pactul primarilor; sugerează că ar trebui găsite soluțiile potrivite pentru decalajul grav în materie de dezvoltare dintre zonele rurale și cele urbane, precum și pentru problematica regiunilor metropolitane care manifestă rezistență, dar arată și vulnerabilități;

59.  regretă faptul că Al șaselea raport privind coeziunea nu se referă la dezvoltarea teritorială policentrică în calitate de element esențial al obținerii coeziunii teritoriale și a competitivității teritoriale în conformitate cu Agenda teritorială a UE 2020 și cu raportul ESPON intitulat „Making Europe Open and Polycentric” (Transformarea Europei într-o Uniune deschisă și policentrică) (2013); subliniază rolul orașelor mici și medii și importanța consolidării legăturilor funcționale între centrele urbane și zonele lor înconjurătoare pentru a obține o dezvoltare teritorială echilibrată;

60.  solicită să se respecte mai bine articolul 174 din TFUE privind coeziunea teritorială, în special în zonele rurale, acordând atenție așa cum se cuvine relației importante dintre politica de coeziune și dezvoltarea rurală, în special în ceea ce privește zonele afectate de tranziția industrială, precum și în regiunile care suferă de handicapuri naturale sau demografice grave și permanente, cum ar fi regiunile ultraperiferice, regiunile cele mai nordice, caracterizate printr-o densitate scăzută a populației, și regiunile insulare, transfrontaliere și muntoase; recomandă să se acorde atenție și altor provocări demografice care au un impact major asupra regiunilor, cum ar fi depopularea, îmbătrânirea populației și caracterul foarte dispersat al populațiilor; solicită Comisiei ca, în cadrul punerii în aplicare a politicii de coeziune, să acorde o atenție specială zonelor care sunt cele mai dezavantajate din punct de vedere geografic și demografic;

61.  consideră că Al șaselea raport privind coeziunea acordă o atenție insuficientă cooperării teritoriale europene (CTE), dat fiind că aceasta a constituit unul dintre obiectivele bine dezvoltate ale politicii de coeziune încă din perioada de programare 2007-2013; amintește potențialul grupării europene de cooperare teritorială (GECT), nu doar în calitate de instrument de gestionare a guvernanței transfrontaliere, ci și în calitate de metodă de contribuire la asigurarea unei dezvoltări teritoriale bine integrate;

62.  solicită atât o mai bună coordonare între politica de coeziune, Instrumentul de asistență pentru preaderare și politica de vecinătate a UE, cât și o mai bună evaluare și diseminare a rezultatelor proiectelor;

Politica de coeziune - perspectiva pe termen lung

63.  amintește, în vederea tuturor celor de mai sus, necesitatea de a crea o nouă dinamică în cadrul dezbaterii din cadrul UE privind politica de coeziune; declară că 2019, anul alegerilor pentru Parlamentul European, va fi decisiv, dat fiind că Parlamentul nou-ales de atunci, ca și noua Comisie, vor trebui să gestioneze încheierea Strategiei Europa 2020 și un nou CFM, precum și să asigure viitorul politicii de coeziune după 2020 cu un buget adecvat și să pregătească o nouă legislație în domeniul politicii de coeziune; ia act de faptul că dezbaterea privind politica de coeziune trebuie să țină seama de întârzierile și constrângerile temporale grave care au caracterizat începutul actualei perioade de programare;

64.  subliniază importanța crucială a capacităților administrative; solicită ca factorii de decizie de la toate nivelurile de guvernanță să favorizeze folosirea asistenței tehnice specifice pentru punerea în aplicare a politicilor de coeziune în general, precum și folosirea sporită a instrumentelor financiare în combinație cu fondurile ESI;

65.  consideră că măsurile din cadrul politicii de coeziune au un rol esențial în reducerea inegalităților interne în materie de competitivitate și a dezechilibrelor structurale în regiunile care au cea mai mare nevoie de ele; invită Comisia să aibă în vedere prefinanțarea pentru a facilita utilizarea la maximum a fondurilor de către statele membre în cauză în perioada 2014-2020, asigurându-se totodată întotdeauna că se respectă principiul responsabilității bugetare;

66.  invită statele membre să desfășoare în mod regulat dezbateri politice la nivel înalt în cadrul parlamentelor naționale cu privire la eficacitatea, eficiența și implementarea promptă a fondurilor ESI, precum și cu privire la contribuția politicii de coeziune la atingerea obiectivelor macroeconomice.

67.  solicită organizarea unor reuniuni periodice ale Consiliului cu miniștrii pentru politica de coeziune pentru a răspunde necesității de a aborda provocările constante cu care se confruntă coeziunea economică, socială și teritorială din UE și de a reacționa la aceste provocări;

o
o   o

68.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 320.
(2) JO L 347, 20.12.2013, p. 289.
(3) JO L 347, 20.12.2013, p. 470.
(4) JO L 347, 20.12.2013, p. 259.
(5) JO L 347, 20.12.2013, p. 303.
(6) JO L 347, 20.12.2013, p. 281.
(7) JO L 347, 20.12.2013, p. 884.
(8) JO L 298, 26.10.2012, p. 1.
(9) Texte adoptate, P7_TA(2014)0002.
(10) Texte adoptate, P7_TA(2014)0015.
(11) Texte adoptate, P7_TA(2014)0132.
(12) Texte adoptate, P7_TA(2014)0133.
(13) Texte adoptate, P8_TA(2014)0068.
(14) JO C 19, 21.1.2015, p. 9.
(15) JO C 242, 23.7.2015, p. 43.
(16) Propunere de regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 1311/2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020 (COM(2015)0015, 20.1.2015).
(17) Decizia Comisiei privind reportarea neautomată din 2014 în 2015 și creditele de angajament care trebuie puse din nou la dispoziție în 2015 (C(2015)0827, 11.2.2015).


Evaluarea Anului european 2012 al îmbătrânirii active și al solidarității între generații
PDF 306kWORD 143k
Rezoluţia Parlamentului European din 9 septembrie 2015 referitoare la Raportul privind punerea în aplicare, rezultatele și evaluarea globală a Anului european al îmbătrânirii active și solidarității între generații (2012) (2014/2255(INI))
P8_TA(2015)0309A8-0241/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere Decizia nr. 940/2011/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 septembrie 2011 referitoare la Anul european al îmbătrânirii active și solidarității între generații (2012)(1),

–  având în vedere Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă(2),

–  având în vedere Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, în special articolul 25 privind drepturile persoanelor în vârstă,

–  având în vedere raportul final al Comisiei referitor la Reuniunea europeană la nivel înalt privind inovarea pentru îmbătrânirea activă și în condiții bune de sănătate, din 9-10 martie 2015,

–  având în vedere documentul de bază al Comisiei din 23 februarie 2015, intitulat „Dezvoltarea economiei vârstei a treia în Europa”,

–  având în vedere Raportul Comisiei din 15 septembrie 2014 privind punerea în aplicare, rezultatele și evaluarea globală a Anului european al îmbătrânirii active și al solidarității între generații 2012 (COM(2014)0562),

–  având în vedere raportul Comisiei intitulat „Raport privind îmbătrânirea pe 2015. Proiecții economice și bugetare pentru statele membre ale UE-28 (2013-2060)” (European Economy nr. 3/2015),

–  având în vedere Raportul Comisiei din 17 ianuarie 2014 intitulat „Raport comun privind aplicarea Directivei 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică („Directiva privind egalitatea rasială”) și a Directivei 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă („Directiva privind egalitatea de tratament”) (COM(2014)0002),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 februarie 2013 intitulată „Către investiții sociale pentru promovarea creșterii și coeziunii - inclusiv implementarea Fondului social european pentru perioada 2014-2020” (COM(2013)0083),

–  având în vedere foaia de parcurs a Comisiei în materie de politici pentru punerea în aplicare în anul 2014 a pachetului privind investițiile sociale,

–  având în vedere Cartea albă a Comisiei din 16 februarie 2012 intitulată „O agendă pentru pensii adecvate, sigure și viabile” (COM(2012)0055),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 29 februarie 2012 intitulată „Concretizarea planului strategic de implementare a parteneriatului european pentru inovare privind îmbătrânirea activă și în condiții bune de sănătate” (COM(2012)0083),

–  având în vedere Declarația Consiliului din 7 decembrie 2012 referitoare la „Anul european al îmbătrânirii active și solidarității între generații (2012): calea de urmat”,

–  având în vedere raportul din 10 octombrie 2014, pregătit în comun de Comitetul pentru protecție socială și Comisia Europeană, intitulat „Protecție socială adecvată pentru nevoile de asistență pe termen lung într-o societate în curs de îmbătrânire”,

–  având în vedere raportul Fundației Europene pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă (Eurofound) din 31 octombrie 2014 referitor la asistența medicală pe timp de criză,

–  având în vedere activitățile actuale ale Grupului de lucru al ONU privind îmbătrânirea în vederea adoptării unei Convenții privind protecția drepturilor persoanelor în vârstă,

–  având în vedere constatările Fundației Eurofound, incluse în raportul intitulat „Preferințe de muncă după vârsta de 50 de ani” din 2014,

–  având în vedere documentul Fundației Eurofound intitulat „Munca durabilă: către o viață activă mai bună și mai lungă” din decembrie 2014,

–  având în vedere analiza aprofundată din martie 2015 a Serviciului de Cercetare al Parlamentului European intitulată „Anul european al îmbătrânirii active și solidarității între generații (2012)”,

–  având în vedere raportul final Ecorys din 15 aprilie 2014 intitulat „Evaluarea Anului european al îmbătrânirii active și al solidarității între generații”,

–  având în vedere „Foaia de parcurs către Anul european al îmbătrânirii active și solidarității între generații 2012 și dincolo de acesta (Anul european 2012 )” din 10 decembrie 2012 a Coaliției participanților la Anul european 2012 (EY2012),

–  având în vedere Eurobarometrul special 378 din ianuarie 2012 intitulat „Îmbătrânirea activă”,

–  având în vedere Rezoluția sa din 4 iulie 2013 referitoare la impactul crizei asupra accesului grupurilor vulnerabile la îngrijire(3),

–  având în vedere rezoluția sa din 21 mai 2013 referitoare la o agendă pentru pensii adecvate, sigure și viabile(4),

–  având în vedere rezoluția sa din 11 noiembrie 2010 referitoare la provocările demografice și solidaritatea între generații(5),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A8-0241/2015),

A.  întrucât obiectivul Anului european 2012 al îmbătrânirii active și solidarității între generații (EY 2012) a fost de a sensibiliza cetățenii cu privire la valoarea îmbătrânirii active, de a stimula schimbul de informații, a promova politicile referitoare la îmbătrânirea activă și a crea un cadru pentru acțiuni concrete ale Uniunii Europene, ale statelor membre ale acesteia, precum și ale tuturor părților interesate din sectorul public și din cel privat;

B.  întrucât se preconizează că, până în 2050, vârsta medie a persoanelor din UE va fi de peste 50 de ani;

C.  întrucât UE se confruntă cu schimbări demografice, sociale și structurale fără precedent, care trebuie să fie abordate fără întârziere; întrucât îmbătrânirea generală a populației este însoțită de o creștere a bunăstării sociale, nevoile legate de sănătate și de îngrijire pentru persoanele în vârstă și familiile lor, precum și calitatea pe termen lung și sustenabilitatea serviciilor publice din UE vor depinde în mare parte de măsurile adoptate în următorii câțiva ani;

D.  întrucât creșterea speranței medie de viață ar trebui considerată un beneficiu pentru civilizație și un factor de progres social;

E.  întrucât în 2006 a fost înființată Rețeaua regională a schimbărilor demografice, care include în jur de 40 de regiuni europene, și întrucât scopul rețelei este de a crește gradul de conștientizare cu privire la importanța unor provocări precum îmbătrânirea și scăderea populației pentru Uniunea Europeană și coeziunea sa economică și socială;

F.  întrucât numărul mediu de copii pe femeie în UE este mai mic decât pragul reînnoirii generațiilor, criza economică fiind un factor care a contribuit la scăderea ratei de natalitate, iar speranța de viață ar putea crește cu încă cinci ani până în 2050;

G.  întrucât îmbătrânirea activă este una dintre cele mai mari provocări ale secolului al XXI-lea;

H.  întrucât, pe lângă fenomenul de îmbătrânire, există un număr din ce în ce mai mare de regiuni europene care se confruntă cu un declin demografic din cauza scăderii ratelor de natalitate, combinate cu scăderea populației și cu rate ridicate de îmbătrânire, dependență și scădere a populației active; întrucât toate aceste fenomene sunt agravate în zonele rurale ale regiunilor în cauză, deoarece, în general, persoanele părăsesc zonele rurale și se mută în orașe mari sau mijlocii;

I.  întrucât îmbătrânirea activă și solidaritatea dintre generații reprezintă elemente cheie pentru realizarea obiectivelor și țintelor Strategiei Europa 2020 și ajungerea la o Europă competitivă, prosperă și integratoare;

J.  întrucât succesul politicilor de îmbătrânire activă este strâns legat de eficiența unei serii de politici de nediscriminare, de protecție socială, de incluziune socială și de sănătate publică aplicate pe parcursul vieții cetățenilor și lucrătorilor UE;

K.  întrucât, conform OMS, cuvântul „activ” se referă la participarea continuă la chestiunile sociale, economice, culturale, spirituale și civice, nu numai la capacitatea de a fi activ fizic sau de a participa la forța de muncă și întrucât, prin urmare, persoanele în vârstă care se pensionează și persoanele care se pensionează pe motiv de invaliditate sau de boală pot colabora în continuare în mod activ cu familiile, colegii, comunitățile și țările lor;

L.  întrucât se impune o abordare holistică, având în vedere diferitele elemente care contribuie la asigurarea durabilității muncii pe parcursul vieții pentru toate persoanele și pentru societate în ansamblu;

M.  întrucât diferite grupuri de lucrători își desfășoară activitatea în condiții de lucru diferite, ducând la inegalități în materie de securitate și sănătate în muncă;

N.  întrucât există discrepanțe vizibile imense între statele membre și autoritățile regionale și locale în ceea ce privește politicile în materie de îmbătrânire activă și privind protecția socială la o vârstă înaintată, infrastructura de sprijin și resursele bugetare;

O.  întrucât îmbătrânirea activă și sănătoasă creează nevoi sociale noi, impunând efectuarea unor investiții în servicii publice diversificate, atât în serviciile existente, cât și în cele noi care urmează să fie create și, bineînțeles, în domeniul sănătății și al îngrijirii geriatrice și întrucât deblochează posibilități noi cu privire la fructificarea și prelungirea timpului liber și de repaus;

P.  întrucât criza financiară și economică a afectat creșterea nivelurilor de sărăcie în rândul persoanelor în vârstă și întrucât sărăcia sau expunerea la riscul de sărăcie și de excluziune socială nu prezintă numai un risc la adresa sănătății, ci împiedică și orice posibilitate de îmbătrânire activă;

Q.  întrucât există în jur de 125 000 de fonduri de pensii ocupaționale la nivelul UE, care dețin active în valoare de 2 500 de miliarde EUR în numele a aproximativ 75 de milioane de cetățeni europeni, reprezentând 20 % din populația de vârstă activă;

R.  întrucât unul dintre principiile de bază ale unei societăți umane este solidaritatea între generații; întrucât, în medie, speranța de viață crește din ce în ce mai mult, iar relațiile dintre generații devin din ce în ce mai importante; întrucât economia și societatea au nevoie de experiența de viață, angajamentul și ideile tuturor generațiilor pentru a-și atinge obiectivele;

S.  întrucât participarea activă la învățarea pe tot parcursul vieții și la programele sportive contribuie în mod semnificativ la crearea unei culturi autentice a îmbătrânirii active, care îi permite populației atât să își adapteze competențele pe parcursul vieții la cerințele în schimbare ale pieței muncii, cât și să rămână sănătoasă, activă și să participe în societate în sens mai general;

T.  întrucât femeile în vârstă reprezintă 20 % din populația Uniunii și întrucât, conform tendințelor demografice actuale, acest procentaj va crește în continuare; întrucât în majoritatea statelor membre ale UE femeile în vârstă înregistrează o rată a riscului de sărăcie mai ridicată decât bărbații în vârstă, în medie 21 % pentru femei și 16 % pentru bărbați; întrucât decalajul de gen în materie de pensii la nivelul UE este de 39 %;

U.  întrucât tehnologii accesibile pot promova și facilita accesul la piața muncii, o viață independentă și participarea la toate aspectele societății; întrucât în prezent, totuși, peste 69 % dintre persoanele care nu dețin competențe digitale de bază au peste 55 de ani; întrucât, din cauza lipsei de accesibilitate, a evoluției rapide a TIC și a competențelor digitale slab dezvoltate, multe persoane în vârstă și persoane cu handicap sunt expuse unui risc ridicat de nefructificare a oportunităților oferite de piața unică digitală viitoare;

1.  recunoaște că Anul european 2012 a oferit un impuls politic important, care a contribuit la inițierea unei dezbateri cu privire la provocările îmbătrânirii active și solidaritatea dintre generații în Europa;

2.  definește justiția dintre generații drept distribuirea egală între generații a beneficiilor și a sarcinilor; consideră că cooperarea funcțională dintre generații se bazează pe solidaritate și trebuie să se caracterizeze prin respect reciproc, responsabilitate și altruism;

3.  ia act de faptul că obiectivele specifice ale Anului european 2012 au fost realizate parțial, cele mai bune rezultate fiind în domeniul inițiativelor și evenimentelor legate de sensibilizare;

4.  observă și salută faptul că, în cadrul evenimentelor și al inițiativelor din cadrul Anului european 2012, a devenit clar că persoanele în vârstă nu reprezintă o povară pentru economie și societate, ci mai degrabă un avantaj datorită experienței, realizărilor și cunoștințelor lor;

5.  subliniază că Anul european 2012 și-a atins cu succes obiectivul de a mobiliza actorii relevanți în ceea ce privește îmbătrânirea activă și solidaritatea între generații; totuși, consideră regretabil faptul că obiectivul creării de noi rețele pentru partajarea resurselor, proiectelor și ideilor la nivelul sectorului public, sectorului privat și societății civile a fost rareori realizat; regretă faptul că implicarea partenerilor sociali a fost variabilă și că întreprinderile private nu au fost implicate într-o măsură semnificativă; subliniază necesitatea de a îmbunătăți consolidarea capacităților pentru a promova participarea activă a cetățenilor în vârstă în societate;

6.  salută faptul că Anul european 2012 a contribuit la îmbunătățirea programelor naționale de politici privind îmbătrânirea activă, a stimulat schimbul de bune practici între statele membre, a mărit numărul de inițiative pentru promovarea îmbătrânirii active și a consolidat cunoștințele și competențele părților interesate;

7.  subliniază faptul că sunt necesare statistici de încredere referitoare la situația persoanelor în vârstă și la schimbările demografice, pentru a se elabora strategii de îmbătrânire activă mai bine orientate și eficace; solicită Comisiei să asigure o colectare cuprinzătoare de date de înaltă calitate privind statutul social al persoanelor în vârstă, sănătatea acestora, precum și drepturile și nivelul de trai;

8.  consideră că este foarte important ca inițiativele lansate în cadrul Anului european 2012 să fie urmărite și transformate într-un angajament politic puternic, urmat de acțiuni concrete pentru a se asigura includerea socială, participarea activă și bunăstarea tuturor generațiilor, cu respectarea principiilor subsidiarității și proporționalității; reamintește că legislația UE privind politicile în domeniul îmbătrânirii trebuie aplicată în mod eficace, pentru a combate și preveni discriminarea, atât a tinerilor, cât și a persoanelor în vârstă, în toate aspectele vieții;

9.  evidențiază necesitatea de a consolida triunghiul coordonator alcătuit din factorii de decizie (inclusiv la nivelul UE, la nivel național, regional și local), societatea civilă și sectorul privat, inclusiv sectoarele care oferă bunuri și servicii inovatoare pentru a sprijini viața independentă;

10.  invită Comisia să efectueze un studiu privind declinul demografic, care afectează un număr din ce în ce mai mare de regiuni din diferite state ale UE, precum și să elaboreze o comunicare privind această problemă și măsurile care ar putea fi adoptate la nivel european, la nivelul statelor membre și al regiunilor afectate, pentru a răspunde provocării declinului demografic;

11.  subliniază faptul că regiunile puternic dezavantajate din punct de vedere natural sau demografic, cum ar fi, de exemplu, regiunile slab populate, insulele și regiunile montane, sunt în special grav afectate de problemele asociate îmbătrânirii și dispun de mai puține resurse și de o infrastructură mai slabă pentru a promova îmbătrânirea activă; solicită să se examineze utilitatea planurilor de stimulare ca răspuns la problema îmbătrânirii, în general agravată de procese paralele de depopulare, care afectează mare parte din regiunile în cauză și care poate pune în pericol supraviețuirea regiunilor respective;

12.  consideră regretabil faptul că aprobarea relativ tardivă a Anului european 2012 a avut ca rezultat întârzieri în activitățile de contractare și implementare, și prin urmare anumite evenimente, cum ar fi inițiativa Ziua implicării persoanelor vârstnice (Seniorforce Day), nu și-au realizat pe deplin potențialul; ia act de faptul că bugetul alocat Anului european 2012 a fost mai mic decât cel alocat anilor europeni precedenți și, prin urmare, că resursele pentru punerea în aplicare a obiectivelor Anului european 2012 au fost mai limitate;

13.  reamintește că îmbătrânirea activă este, printre altele, procesul de optimizare a posibilităților în ceea ce privește sănătatea și participarea în societate în vederea garantării faptului că persoanele își pot păstra un standard de viață adecvat și calitatea vieții în cursul procesului de îmbătrânire; consideră că politicile privind îmbătrânirea activă ar trebui să crească potențialul de bunăstare fizică, socială și mentală a persoanelor de-a lungul vieții lor, astfel încât să permită o mai bună includere socială și o mai mare participare în societate; subliniază faptul că îmbătrânirea activă înseamnă și un acces mai bun la serviciile sociale și de îngrijire pe termen lung, care, în unele cazuri, au fost supuse unor presiuni în timpul crizei, și la învățarea pe tot parcursul vieții, participarea la activități sociale și culturale, consolidarea infrastructurii sociale existente, cum ar fi unitățile de îngrijire și centrele de zi, eliminarea discriminării pe criterii de vârstă și a stereotipurilor, combaterea sărăciei și a excluziunii sociale și creșterea gradului de sensibilizare cu privire la importanța îmbătrânirii active și sănătoase;

14.  recomandă tuturor statelor membre să promoveze și să consolideze, prin intermediul sistemelor de securitate socială, infrastructura publică pentru persoanele în vârstă (unități de îngrijire, centre de zi și asistență la domiciliu), acolo unde persoanele în vârstă sunt considerate participanți mai degrabă activi decât pasivi la inițiativele la care participă;

15.  consideră că trebuie elaborată o strategie europeană privind demența, care ar trebui să includă măsuri pentru asistența acordată familiilor pacienților, campanii de informare, programe de sensibilizare și un schimb de bune practici între statele membre;

16.  invită Comisia să studieze problema îngrijorătoare a șomajului în rândul persoanelor cu vârsta de peste 50 de ani și nivelul tot mai ridicat al șomajului de lungă durată și, împreună cu statele membre, autoritățile locale și regionale și parteneri sociali, să analizeze contextul și situația personală a persoanelor în vârstă aflate în șomaj și să elaboreze instrumente eficace pentru păstrarea lucrătorilor care aparțin acestei categorii vulnerabile în piața muncii, oferind oportunități de învățare pe tot parcursul vieții și actualizarea competențelor, în programe de formare la locul de muncă, accesibile și abordabile și promovând formarea dintre generații și transferul de cunoștințe la locul de muncă pentru toți;

17.  subliniază că ar trebui să se ia în considerare, în acest context, în special programe precum „mentoratul generațional”, prin care sunt încurajate schimburile dintre experții în vârstă și generația tânără în activitate sau în formare; precizează că echipele care reunesc persoane de vârste diferite ar trebui să fie susținute la locul de muncă, iar proiectele deosebite ar trebui recompensate; consideră că statele membre ar putea să ofere stimulente angajatorilor pentru recrutarea de lucrători în vârstă și că, în principiu, lucrătorii în vârstă ar trebui să nu fie tratați mai puțin favorabil decât cei tineri în ceea ce privește formarea profesională și continuă; subliniază în special importanța adaptării locurilor de muncă la nevoile lucrătorilor în vârstă și a oportunităților pentru lucrătorii în vârstă de a lucra cu fracțiune de normă, după preferință, precum și a facilitării unei vieți active profesionale mai lungi pentru persoanele care doresc să lucreze mai mult și sunt capabile să facă acest lucru; consideră că ar trebui elaborate planuri speciale de pensionare pentru persoanele în vârstă care sunt șomere pe termen lung, stabilind un echilibru între nevoia de stabilitate socială a acestor persoane și cea a sistemelor de securitate socială;

18.  consideră regretabil faptul că persoanele în vârstă sunt încă adesea expuse discriminării pe motive de vârstă, stereotipurilor și obstacolelor; invită, prin urmare, statele membre să pună în aplicare fără întârziere și în mod corect Directiva 2000/78/CE a Consiliului privind egalitatea de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă; ia act de faptul că propunerea de Directivă(6) privind tratamentul egal orizontal a fost blocată în Consiliu din anul 2008 și invită statele membre să găsească o soluție cât de curând posibil;

19.  respinge cu fermitate, totuși, luarea în considerare a politicilor de îmbătrânire activă numai ca un instrument pentru a menține capacitatea de inserție profesională a lucrătorilor în vârstă și invită statele membre să facă toate evaluările și eforturile necesare pentru a trece la o abordare bazată pe ciclul de viață și, unde este necesar, să modifice sistemul de pensii, depunând toate eforturile pentru a stabiliza normele privind pensionarea, ținând cont de ratele actuale ale șomajului în rândul persoanelor în vârstă de peste 50 de ani, înainte de a schimba vârsta de pensionare obligatorie; consideră că, legând vârsta de pensionare numai cu speranța de viață, nu se ține seama de importanța evoluției pieței muncii și, prin urmare, acesta nu ar trebui să fie singurul instrument de abordare a provocării reprezentate de îmbătrânirea populației; consideră că, în schimb, prin legislația de protecție a ocupării și prin sistemele de formare a salariilor, statele membre ar trebui să sprijine recrutarea lucrătorilor în vârstă, în special înaintea vârstei pensionării, având în vedere că șomajul ar avea efecte negative asupra venitului lor din pensii, iar statele membre ar trebui să asigure sisteme de protecție socială durabile;

20.  invită statele membre să asigure durabilitatea sistemelor publice de pensii și să garanteze venituri și drepturi la pensii individuale și adecvate pentru toți, pentru a se asigura o viață decentă la vârstă înaintată, inclusiv pentru persoanele care și-au întrerupt cariera în mod justificat, în special pentru femei; subliniază importanța monitorizării adecvate și a auditărilor independente ale fondurilor de pensii ocupaționale pentru pensii sigure și durabile;

21.  subliniază faptul că persoanelor în vârstă trebuie să li se ofere ocazia de a juca un rol esențial în ceea ce privește ajutorarea familiilor lor și atrage atenția asupra muncii voluntare valoroase efectuată de persoanele în vârstă;

22.  subliniază importanța unor tehnologii accesibile pentru îmbătrânirea societăților europene și solicită Comisiei să elaboreze o strategie privind piața unică digitală favorabilă incluziunii, asigurându-se că accesibilitatea este integrată la nivelul întregii strategii și că aceasta este conectată la promovarea „economiei vârstei a treia” în Europa;

23.  salută faptul că îmbătrânirea activă și în condiții bune de sănătate reprezintă una dintre prioritățile de investiții ale Fondului social european pentru perioada de programare 2014-2020, după cum se menționează în Regulamentul (UE) nr. 1304/2013; invită statele membre să utilizeze în mod eficient resursele alocate; reamintește că finanțarea pentru proiecte care promovează îmbătrânirea activă este disponibilă, de asemenea, în cadrul unor programe precum fondurile structurale și de investiții europene (fondurile ESI), Orizont 2020, Ocuparea forței de muncă și inovarea socială (EaSI) și Programul în domeniul sănătății; solicită o mai bună coordonare între programe și diversele instrumente disponibile la nivel UE pentru promovarea îmbătrânirii active și a solidarității între generații și solicită, în concordanță cu prioritățile programului Orizont 2020, crearea unei priorități de cercetare europeană numită „Științe aplicate în materie de sănătate și îmbătrânire activă”;

24.  solicită statelor membre să folosească Fondul social european (FSE), fondurile ESI și EaSI pentru a acorda asistență financiară programelor de autoajutorare ale organizațiilor pentru persoanele în vârstă care își împărtășesc energia, cunoștințele, experiența și înțelepciunea și ajută persoanele aflate în dificultate, contribuind astfel la îmbătrânirea activă și în condiții bune de sănătate și o viață independentă pe o perioadă mai lungă de timp;

25.  reamintește revizuirea bugetară a Comisiei pe 2010, care a identificat „valoarea adăugată europeană” drept unul dintre principiile sale fundamentale; insistă asupra faptului că acest principiu trebuie să reprezinte piatra de temelie a tuturor cheltuielilor și că finanțarea din partea UE, în special cea acordată în cadrul FSE, nu ar trebui folosită pentru a subvenționa strategiile naționale, ci pentru a acorda sprijin suplimentar programelor de îmbătrânire activă din statele membre;

26.  invită Comisia și statele membre să îmbunătățească direcționarea fondurilor pentru îmbătrânirea activă, împreună cu eficiența absorbției fondurilor; îndeamnă, de asemenea, Comisia să analizeze fezabilitatea și valoarea adăugată a unui nou instrument financiar european pentru a aborda problema reintegrării lucrătorilor de vârstă medie concediați;

27.  invită Comisia Europeană și statele membre să colecteze date complete și fiabile, care să permită evaluarea eficacității cheltuielilor FSE în ceea ce privește lucrătorii în vârstă;

28.  invită Comisia să evalueze fezabilitatea și valoarea adăugată a unui nou instrument financiar al UE prin care să se asigure un venit minim tuturor cetățenilor Uniunii care trăiesc sub pragul sărăciei;

29.  recomandă statelor membre să elaboreze și să pună în aplicare politici și programe publice care nu numai că vor îmbunătăți sănătatea fizică, ci vor și promova sănătatea mentală și legăturile sociale;

30.  consideră că este esențial să se acorde sprijin persoanelor în vârstă pentru a duce o viață independentă cât mai mult timp posibil, după cum se prevede în articolul 25 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin dezvoltarea și menținerea unui sprijin public, a unor servicii de asistență și îngrijire orientate către oameni și bazate pe cerere, prin îmbunătățirea conexiunii între aceste servicii; solicită, prin urmare, statelor membre să asigure asistență medicală abordabilă, accesibilă și nediscriminatorie și să acorde prioritate aspectului preventiv în politicile lor de asistență medicală; invită, așadar, Comisia să pună în aplicare Pachetul privind investițiile sociale, să mențină prioritare pe agenda politică îmbătrânirea în condiții bune de sănătate și îngrijirea pe termen lung adecvată și de calitate și să analizeze măsura în care îngrijirea medicală este accesibilă pentru persoanele în vârstă, să colecteze date cu privire la timpul de așteptare în sistemele de asistență medicală în întreaga UE și să propună orientări privind timpul maxim de așteptare; consideră că este esențial să se promoveze responsabilitatea personală și individuală pentru propria sănătate, printr-o creștere semnificativă a nivelului de informare privind asistența medicală și prin campanii naționale de motivare, precum și să se încurajeze cooperarea în domeniul cunoștințelor în materie de sănătate, pentru a permite persoanelor în vârstă să aibă grijă de propria sănătate; reamintește că ar trebui să acordăm mai multă atenție soluțiilor și instrumentelor tehnologice inovatoare; în fine, recunoaște importanța difuzării eficace de informații referitoare la serviciile locale și la drepturile aferente în atingerea acestui obiectiv;

31.  solicită Comisiei să urmărească concluziile raportului comun intitulat „Protecție socială adecvată pentru nevoile în materie de asistență pe termen lung într-o societate în curs de îmbătrânire”, precum și să prezinte propuneri concrete fără întârziere;

32.  consideră că ar trebui să se acorde prioritate integrării persoanelor în vârstă în familiile lor; sugerează Comisiei să exploreze potențialul oferit de întreprinderile familiale și de munca corespunzătoare în domeniul îngrijirii persoanelor în vârstă;

33.  subliniază faptul că creșterea gradului de eficacitate al transportului în comun reprezintă o prioritate pentru persoanele în vârstă pentru a crea un mediu favorabil persoanelor în vârstă(7), sprijinind o viață independentă și accesul la serviciile de bază; invită Comisia și statele membre să îmbunătățească accesibilitatea și interoperabilitatea sistemelor de transport;

34.  salută documentul de bază al Comisiei intitulat „Dezvoltarea economiei vârstei a treia în Europa”și reiterează necesitatea de a dezvolta în continuare „economia vârstei a treia”, care să răspundă preferințelor și necesităților persoanelor în vârstă, pe baza posibilităților economice generate de cheltuielile din sectorul public și cele ale consumatorilor legate de îmbătrânirea populației și de produse, servicii, nevoi și soluții inovatoare, creând noi locuri de muncă și creștere economică, luând în considerare nevoile grupurilor celor mai vulnerabile din punct de vedere socio-economic;

35.  ia act de faptul că o reîntinerire unilaterală a forțelor de muncă nu conduce la un grad mai ridicat de inovare, ci reprezintă o risipă de experiență, cunoștințe și competențe;

36.  consideră că persoanele în vârstă ar trebui să fie o parte integrantă, cu drepturi depline, a societății și că participarea acestora în viața de zi cu zi, inclusiv cea publică, ar trebui susținută; consideră, în plus, că ar trebui încurajat un dialog activ și un schimb de experiență între tineri și persoanele în vârstă; subliniază rolul pe care îl joacă proiectele intergeneraționale în acest context; sprijină, în continuare, dreptul persoanelor în vârstă de a duce o viață demnă și independentă, astfel cum este prevăzut la articolul 25 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene; consideră, de asemenea, că ar trebui garantată participarea politică activă a reprezentanților generațiilor tinere și ai celor mai în vârstă la toate nivelurile UE, ori de câte ori ar putea fi afectate interesele generațiilor;

37.  atrage, de asemenea, atenția asupra rolului social important pe care îl joacă persoanele în vârstă prin partajarea valorilor și a experienței și prin oferirea de puncte de reper privind modul de abordare a vieții comunitare;

38.  invită Comisia, Consiliul și statele membre să adopte o atitudine pozitivă în cadrul Grupului de lucru deschis al ONU cu privire la îmbătrânire pentru a se asigura că cetățenii în vârstă se bucură pe deplin de drepturile omului; invită Comisia că coopereze îndeaproape cu Expertul independent al ONU pentru drepturile persoanelor în vârstă, precum și cu organizațiile reprezentative ale persoanelor în vârstă de la nivelul UE;

39.  regretă faptul că unele parcursuri profesionale devin tot mai instabile și mai nesigure din cauza muncii temporare, a creșterii contractelor pe perioade determinate, a locurilor de muncă marginale și a șomajului;

40.  salută viitorul Pact asupra schimbărilor demografice ca un rezultat deosebit de important al Anului european 2012 și al Parteneriatului european pentru inovare privind îmbătrânirea activă și în condiții bune de sănătate; solicită Comisiei să identifice sectoare din bugetul UE în care se pot realiza economisiri și se poate crește eficiența pentru a se asigura fonduri pentru pact, care este o rețea deschisă, amplă și independentă, care reunește părțile interesate la nivel local și regional care s-au angajat să contracareze schimbările demografice europene prin promovarea unor medii adecvate persoanelor în vârstă, în strânsă cooperare cu Organizația Mondială a Sănătății (OMS);

41.  solicită Comisiei să adopte o strategie europeană privind schimbările demografice pentru a coordona acțiunea UE în diferite domenii, pentru a asigura sinergiile și a maximiza impactul lor pozitiv asupra cetățenilor europeni, a economiei și a creării de locuri de muncă, precum și pentru a proteja drepturile omului ale persoanelor în vârstă în toate domeniile de politică ale UE;

42.  consideră că provocările demografice nu sunt abordate în mod adecvat la nivel european; prin urmare, invită președințiile viitoare ale Consiliului UE să reintroducă acest element în agenda UE și să elaboreze răspunsuri politice puternice;

43.  subliniază faptul că schimbările demografice nu ar trebui invocate ca justificare pentru desființarea drepturilor și serviciilor sociale;

44.  salută principiile directoare pentru îmbătrânirea activă și solidaritatea între generații, elaborate în comun de către Comitetul pentru protecție socială și de către Comitetul pentru ocuparea forței de muncă; salută în special rolul Comitetului pentru protecție socială facilitarea unui schimb direct de experiență între statele membre, inclusiv în ceea ce privește îngrijirile pe termen lung și pensiile;

45.  salută Indicele de îmbătrânire activă, care are drept obiectiv valorificarea potențialului neexploatat al persoanelor în vârstă de a participa mai activ la piața muncii și la viața socială și de a duce o viață independentă, împreună cu proiectul în curs de monitorizare desfășurat de Comisie în colaborare cu Comisia Economică a Organizației Națiunilor Unite pentru Europa; încurajează statele membre să stabilească obiective bazate pe indicele îmbătrânirii active care urmează să fie realizate cu ajutorul unor strategii cuprinzătoare privind îmbătrânirea activă și să monitorizeze progresele în direcția atingerii acestor obiective;

46.  subliniază faptul că promovarea unor medii favorabile persoanelor în vârstă este un instrument esențial de sprijin pentru lucrătorii mai în vârstă și persoanele ce se află în căutarea unui loc de muncă și pentru promovarea unor societăți favorabile incluziunii, care oferă șanse egale tuturor; salută, în acest context, proiectul de gestionare al Comisiei comun cu OMS vizând adaptarea ghidului OMS Global Age-friendly Cities (Orașe pe măsura vârstei a treia) la contextul european;

47.  consideră că o convenție a ONU privind protejarea drepturilor persoanelor în vârstă va îmbunătăți viețile persoanelor în vârstă prin garantarea accesului egal la drepturile politice, economice, culturale și de asistență medicală și că aceasta ar reprezenta o platformă importantă de trecere către îmbătrânire la scară mondială;

48.  invită Comisia să adopte un plan de acțiune privind abuzul persoanelor în vârstă, ținând seama de Cadrul european de calitate pentru îngrijirea pe termen lung elaborat de parteneriatul WeDO și abordând chestiunea drepturilor persoanelor în vârstă aflate în dificultate și care au nevoie de îngrijire și asistență;

49.  regretă faptul că Comisia Europeană nu a abordat încă inegalitățile de vârstă referitoare la punerea în aplicare a Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap și a Strategiei pentru persoanele cu handicap; invită, prin urmare, Comisia să crească gradul de conștientizare și să abordeze drepturile persoanelor în vârstă cu handicap și discriminarea bazată pe vârstă la care acestea sunt supuse și să se asigure că punerea în aplicare a Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap nu exclude persoanele în vârstă;

50.  invită Comisia să prezinte mult-așteptatul act european privind accesibilitatea pentru a se asigura că transportul, locuințele, precum și produsele și serviciile bazate pe TIC, inclusiv cele oferite în cadrul economiei vârstei a treia, sunt accesibile persoanelor în vârstă;

51.  invită Comisia să elaboreze recomandări specifice fiecărei țări care să abordeze gradul de adecvare, durabilitatea și corectitudinea reformelor economice în domeniul ocupării forței de muncă, al pensiilor, al incluziunii sociale și al îngrijirii pe termen lung în cadrul semestrului european; invită Comisia să evalueze mai bine impactul social al reformelor economice, în special în contextul îmbătrânirii populației;

52.  subliniază importanța voluntariatului, care nu poate fi considerat de la sine înțeles și a cărui valoare socială adăugată ar trebui, prin urmare, apreciată mai mult, și care promovează învățarea interculturală și solidaritatea între generații, încurajează îmbătrânirea activă și participarea civică pe tot parcursul vieții și permite persoanelor în vârstă să dea dovadă de angajament față de societate, îmbunătățindu-le astfel calitatea vieții, bunăstarea și starea generală de sănătate; încurajează elaborarea unor abordări mai flexibile și favorabile incluziunii pentru participarea la programele de voluntariat; în acest context, regretă întreruperea programului Grundtvig, care a sprijinit voluntarii în vârstă; reamintește importanța rețelelor europene și transnaționale ale asociațiilor și ale organismelor publice și private care asigură promovarea integrării persoanelor în vârstă, care ar trebui să beneficieze de sprijin special și îndeamnă Comisia să recunoască valoarea programelor europene de succes, care au combinat participarea civică cu schimburile de grup la nivelul UE cu implicarea persoanelor în vârstă;

53.  subliniază faptul că o politică pentru echitate între generații trebuie să se concentreze pe crearea instrumentelor necesare pentru promovarea unui dialog deschis și sincer între generații, în beneficiul tuturor participanților; invită Comisia și statele membre să lucreze intensiv la aceste instrumente pentru a crea solidaritate;

54.  subliniază importanța întreprinderilor sociale, care contribuie la furnizarea de servicii pentru persoanele în vârstă, au grijă de sănătatea lor și se asigură că participă la societate;

55.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și statelor membre.

(1) JO L 246, 23.9.2011, p. 5.
(2) JO L 303, 2.12.2000, p. 16.
(3) Texte adoptate, P7_TA(2013)0328.
(4) Texte adoptate, P7_TA(2013)0204.
(5) JO C 74 E, 13.3.2012, p. 19.
(6) Propunere de Directivă a Consiliului cu privire la punerea în aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor indiferent de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală (COM(2008)0426).
(7) Comisia Europeană (2012). Eurobarometrul special 378: Îmbătrânire activă.


Punerea în aplicare a Cărţii albe din 2011 privind transporturile
PDF 451kWORD 216k
Rezoluţia Parlamentului European din 9 septembrie 2015 referitoare la implementarea Cărții albe privind transporturile 2011: evaluarea situației actuale și calea de urmat pentru realizarea unei mobilități sustenabile (2015/2005(INI))
P8_TA(2015)0310A8-0246/2015

Parlamentul European

–  având în vedere Cartea albă a Comisiei intitulată „Foaie de parcurs pentru un spațiu european unic al transporturilor  Către un sistem de transport competitiv și eficient din punct de vedere al resurselor” (COM(2011)0144),

–  având în vedere audierea publică intitulată „Cartea albă privind transporturile: evaluarea situației actuale și calea de urmat către realizarea unei mobilități sustenabile”, organizată de Comisia pentru transport și turism la 17 martie 2015,

–  având în vedere avizul din 22 aprilie 2015 al Comitetului Economic și Social European, intitulat „Foaie de parcurs pentru un spațiu european unic al transporturilor - progrese și provocări”,

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 decembrie 2011 referitoare la Foaia de parcurs pentru un spațiu european unic al transporturilor - Către un sistem de transport competitiv și eficient din punctul de vedere al resurselor(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2010 referitoare la un viitor sustenabil pentru transporturi(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 iulie 2007 privind „Pentru o Europă în mișcare - Mobilitate durabilă pentru continentul nostru”(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 februarie 2003 privind Cartea albă a Comisiei, intitulată „Politica europeană în domeniul transporturilor pentru anul 2010: momentul deciziilor”(4),

–  având în vedere Cartea albă a Comisiei intitulată „Politica europeană în domeniul transporturilor pentru anul 2010: momentul deciziilor” (COM(2001)0370),

–  având în vedere viitoarea Conferință COP21 privind schimbările climatice din decembrie 2015 de la Paris,

–  având în vedere pachetul privind uniunea energetică și comunicarea sa intitulată „O strategie-cadru pentru o uniune energetică rezilientă cu o politică prospectivă în domeniul schimbărilor climatice” (COM(2015)0080),

–  având în vedere Concluziile Consiliului European din 23 și 24 octombrie 2014 referitoare la cadrul de politici privind clima și energia pentru 2030,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „O strategie privind piața unică digitală pentru Europa” (COM(2015)0192),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Împreună pentru o mobilitate urbană competitivă care utilizează eficient resursele” (COM(2013)0913),

–  având în vedere Rezoluția sa din 27 septembrie 2011 referitoare la siguranța rutieră în Europa 2011-2020(5),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru transport și turism (A8-0246/2015),

A.  întrucât Cartea albă privind transporturile a stabilit o agendă ambițioasă pentru transformarea sistemului de transport european și crearea unui veritabil Spațiu european unic al transporturilor;

B.  întrucât sectorul transporturilor reprezintă o forță motrice a economiei UE, angajând aproximativ 10 milioane de persoane și reprezentând aproximativ 5 % din PIB, și ar trebui să rămână un lider în generarea de creștere economică și crearea de locuri de muncă și în promovarea competitivității, a dezvoltării sustenabile și a coeziunii teritoriale;

C.  întrucât transportul este un sector în care Europa este lider mondial, atât în operațiunile de producție, cât și în cele de transport, și este esențial ca transporturile europene să continue să se dezvolte, să investească și să se reînnoiască în mod sustenabil, pentru a-și menține statutul de lider tehnologic la nivel mondial, pentru a continua să-și exporte standardele în toată lumea și pentru a-și menține poziția competitivă în toate modurile de transport, într-o economie globală caracterizată din ce în ce mai mult de apariția unor noi actori puternici și a unor noi modele de afaceri;

D.  întrucât bazele societății noastre se schimbă ca urmare a digitalizării, a urbanizării, a globalizării și a schimbărilor demografice și avem nevoie de o schimbare a paradigmelor existente ale politicii de transport, care să poată face față provocărilor viitorului;

E.  întrucât transportul este fundamental pentru libera circulație a persoanelor, bunurilor și serviciilor, pe care se bazează piața unică, iar libera circulație este atât o puternică forță motrice pentru integrare în cadrul Uniunii, cât și un factor-cheie pentru performanța comerțului și industriei europene;

F.  întrucât sectorul transporturilor continuă să fie aproape complet dependent de combustibilii fosili, fiind singurul sector în care emisiile de gaze cu efect de seră au crescut în ultimii 25 de ani și, dacă nu ar fi intervenit recenta recesiune economică, creșterea emisiilor ar fi putut fi chiar mai mare;

G.  întrucât este imperios necesar să se îmbunătățească eficiența energetică și sustenabilitatea sistemului de transport și să se reducă dependența acestuia de petrol și de resursele de energie fosile într-un mod rentabil și fără a-i sacrifica eficiența și a-i reduce mobilitatea, în conformitate cu obiectivele stabilite de Cartea albă;

H.  întrucât biocombustibilii avansați sustenabili, în special cei produși prin procesarea deșeurilor și a reziduurilor în conformitate cu ierarhia de gestionare a deșeurilor(6), reprezintă un potențial neexploatat de reducere a dependenței de petrol a sistemului european de transport și de diminuare a emisiilor de gaze cu efect de seră rezultate din sectorul transporturilor;

I.  întrucât sunt esențiale asigurarea dezvoltării cu succes a rețelei transeuropene de transport (TEN-T) respectând calendarele convenite, stabilirea unei legături efective între rețelele de transport din toate regiunile UE, conectarea regiunilor periferice din punct de vedere geografic cu centrul UE și eliminarea disparităților dintre nivelurile de dezvoltare și întreținere a infrastructurii, mai ales dintre partea estică și cea vestică ale Uniunii;

J.  întrucât investițiile în infrastructura de transport au un impact pozitiv asupra creșterii economice, creării de locuri de muncă și comerțului și, prin urmare, este necesar să se elimine obstacolele care stau în calea investițiilor private în infrastructura de transport;

K.  întrucât infrastructurile de transport necesită în general o finanțare pe termen lung, iar nivelul investițiilor a scăzut în ultimul timp din cauza lipsei de încredere a legiuitorilor, a promotorilor de proiecte și a sectorului financiar;

L.  întrucât, timp de mulți ani, infrastructurile de transport public din întreaga UE s-au confruntat cu o gravă insuficiență a investițiilor și întrucât îmbunătățirea facilităților pentru pietoni, persoane vârstnice și pasageri cu mobilitate redusă este unul dintre obiectivele Uniunii și necesită fonduri suplimentare;

M.  întrucât unul dintre obiectivele principale ale Cărții albe ar trebui să fie situarea oamenilor și a drepturilor lor în calitate de pasageri în centrul politicii transporturilor;

N.  întrucât inovarea și sistemele de transport inteligente ar trebui să joace un rol major în dezvoltarea unui sistem european de transport modern, eficient, sustenabil și interoperabil, accesibil tuturor;

O.  întrucât rețelele multimodale și integrarea diferitelor moduri și servicii de transport pot fi benefice pentru îmbunătățirea legăturilor de transport și a eficienței în ceea ce privește transportul de marfă și de călători, contribuind astfel la reducerea emisiilor de carbon și a altor emisii nocive;

P.  întrucât crearea unui veritabil spațiu european unic al transporturilor nu va fi posibilă fără o punere efectivă în aplicare a legislației UE de către statele membre și, după caz, fără o simplificare a cadrului de reglementare existent în vederea asigurării clarității juridice și a unei mai bune puneri în aplicare;

Q.  întrucât este necesară eliminarea tuturor barierelor reziduale, incompatibilităților tehnice și procedurilor administrative greoaie care împiedică realizarea unui sistem de transport pe deplin integrat, precum și combaterea oricărei noi măsuri introduse de statele membre care creează obstacole în calea liberei circulații a bunurilor și serviciilor;

R.  întrucât o mai mare deschidere a pieței trebuie să fie însoțită de locuri de muncă de calitate și de condiții de lucru decente, precum și de servicii la standarde ridicate și de concurență loială în toate statele membre;

S.  întrucât ultimul raport al Comisiei privind siguranța rutieră în Uniunea Europeană(7) a arătat că numărul deceselor cauzate de accidente rutiere din Europa a scăzut cu 1 % în 2014, o cifră considerabil mai mică decât scăderea de 8 % înregistrată în 2012 și în 2013,

Punerea în aplicare și revizuirea la jumătatea perioadei a Cărții albe

1.  salută intenția Comisiei de a realiza o revizuire la jumătatea perioadei a Cărții albe, pentru a evalua progresele realizate și a propune noi măsuri pentru a-și atinge obiectivele; consideră că, deși este prea devreme pentru a evalua în totalitate impactul mai multor măsuri de politică luate de la adoptarea Cărții albe, este necesară o evaluare a situației pentru a obține o imagine de ansamblu asupra stadiului implementării celor 40 de inițiative și 131 de puncte de acțiune enumerate în anexa Cărții;

2.  își reafirmă sprijinul pentru obiectivele stabilite în Cartea albă și pentru cele zece obiective în vederea unui sistem de transport competitiv și eficient din punctul de vedere al utilizării resurselor: puncte de reper pentru atingerea obiectivului de reducere a gazelor cu efect de seră cu 60 %; subliniază că revizuirea la jumătatea perioadei ar trebui să mențină cel puțin nivelul de ambiție al obiectivelor stabilite în 2011 și să propună măsuri și inițiative concrete, realiste și bazate pe date concrete pentru a spori, a accelera și a raționaliza eforturile în vederea îndeplinirii acestor obiective; invită Comisia să evalueze măsura în care lista acțiunilor prezentate în Cartea albă este suficientă pentru a îndeplini obiectivele majore ale acesteia și să propună măsurile legislative suplimentare;

3.  invită Comisia să actualizeze obiectivele în materie de reducere a emisiilor stabilite în Cartea albă, în conformitate cu Rezoluția Parlamentului din 5 februarie 2014 referitoare la un cadru pentru 2030 pentru politici în domeniul climei și al energiei(8) și cu Concluziile Consiliului European din 23 și 24 octombrie 2014 referitoare la cadrul de politici privind clima și energia pentru 2030, și să propună măsuri care vizează o reducere și mai mare a emisiilor generate de transporturi, pentru a ajuta statele membre să îndeplinească obiectivul global „obligatoriu al UE de reducere până în 2030 a emisiilor interne de gaze cu efect de seră cu cel puțin 40 % față de 1990” („cu reduceri în sectoarele ETS și non-ETS care să ajungă până în 2030 la 43 % și, respectiv, la 30 % față de 2005”);

4.  subliniază că nivelul obiectivului de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră generate de transporturi pentru anul 2030 ar trebui stabilit astfel încât să permită îndeplinirea obiectivului pe termen lung de reducere cu cel puțin 60 % până în 2050 a emisiilor de gaze cu efect de seră generate de transporturi stabilit în Cartea albă; invită, în acest context, Comisia să propună o strategie cuprinzătoare pentru decarbonizarea sectorului transporturilor;

Principii generale: transferul modal și co-modalitatea

5.  subliniază că o politică europeană în materie de mobilitate sustenabilă trebuie să se bazeze pe o gamă largă de instrumente de politică pentru a se trece în mod rentabil la moduri de transport care generează o poluare minimă și au o eficiență energetică maximă; subliniază faptul că modificarea echilibrului dintre diferitele moduri de transport nu este un scop în sine, însă mobilitatea trebuie disociată de efectele negative ale sistemului actual de transport, precum aglomerația, poluarea atmosferică și fonică, accidentele și schimbările climatice; recunoaște faptul că politica transferului modal nu a produs până în prezent rezultate satisfăcătoare; subliniază, prin urmare, faptul că toate modurile de transport trebuie optimizate și trebuie să devină mai ecologice, mai sigure și mai eficiente din punct de vedere energetic, pentru a asigura un nivel ridicat al mobilității, dar și al protecției mediului;

6.  consideră că dezvoltarea transporturilor de persoane și de mărfuri depinde în mare măsură de utilizarea eficientă a diferitelor moduri de transport și că politica europeană a transporturilor ar trebui, prin urmare, să se bazeze pe o co-modalitate eficientă, în care ar trebui acordată prioritate pe cât posibil utilizării celor mai sustenabile și eficiente din punct de vedere energetic moduri de transport; consideră că aceasta va conduce la o reechilibrare optimă între diferitele moduri de transport și va asigura interoperabilitatea în cadrul modurilor de transport și între acestea, va promova lanțuri logistice și de transport mai sustenabile și va crește fluxul de trafic continuu la nivelul modurilor și nodurilor;

Infrastructuri moderne și o finanțare inteligentă

7.  invită Comisia să prezinte propuneri care să prevadă internalizarea costurilor externe ale tuturor modurilor de transport de mărfuri și de pasageri, aplicând o metodologie a UE comună, coerentă și transparentă și luând în considerare caracterul specific al fiecărui mod de transport, inclusiv o analiză coerentă a externalităților care au fost deja internalizate în vederea evitării dublei impozitări; solicită măsuri concrete în vederea asigurării unei aplicări pe scară mai largă a principiilor „utilizatorul plătește” și „poluatorul plătește”, inclusiv orientări și bune practici, precum și asigurarea unor condiții echitabile de concurență între modurile de transport, eliminând, după caz, subvențiile fiscale dăunătoare mediului și menținând totodată competitivitatea tuturor regiunilor din UE;

8.  invită Comisia să propună un cadru general pentru sistemele naționale de taxare rutieră pentru autoturisme și vehicule utilitare ușoare, care ar trebui să nu discrimineze rezidenții provenind din țări terțe și să acorde prioritate taxării în funcție de distanță; invită statele membre să aloce veniturile provenite din taxele pe infrastructură construirii și întreținerii unei infrastructuri de transport sigure și atenuării problemelor ecologice legate de transport;

9.  subliniază că finalizarea rețelei transeuropene de transport rămâne una dintre condițiile prealabile pentru un sistem de transport multimodal mai sustenabil, mai eficient și caracterizat de continuitate, precum și pentru o distribuție mai echilibrată a mărfurilor și pasagerilor între modurile de transport; subliniază că selectarea proiectelor eligibile pentru finanțare din partea UE trebuie să se concentreze asupra celor nouă coridoare ale rețelei centrale, asupra creării conexiunilor care lipsesc, îndeosebi în ceea ce privește segmentele transfrontaliere, asupra eliminării blocajelor, asupra modernizării infrastructurii existente, asupra soluțiilor inovatoare de transport, asupra interoperabilității și asupra creării unor terminale și noduri urbane multimodale; de asemenea, ar trebui să se pună un accent mai puternic pe valoarea adăugată europeană, pe dezvoltarea infrastructurilor pentru conectivitatea regiunilor periferice, insulare, montane și ultraperiferice, precum și pe sprijinirea proiectelor care conectează rețeaua transeuropeană de transport cu rețelele de infrastructură ale țărilor învecinate și ale țărilor candidate;

10.  consideră că finanțarea UE trebuie să reflecte nevoile reale în materie de investiții pentru finalizarea rețelei centrale TEN-T până în 2030 și că Mecanismul pentru interconectarea Europei (MIE) și alte mijloace de finanțare ar trebui să stimuleze investițiile în infrastructura de transport în conformitate cu criteriile stabilite în cadrul orientărilor privind TEN-T și al MIE, acordând prioritate mijloacelor sustenabile de transport, precum transportul feroviar, căile navigabile interioare și transportul maritim pe distanțe scurte; subliniază faptul că proiectele cofinanțate ar trebui să reflecte necesitatea unei infrastructuri care să aducă beneficii Uniunii în ceea ce privește competitivitatea și coeziunea economică, socială și teritorială și care să reducă la minimum impactul asupra mediului, să reziste la posibilul impact al schimbărilor climatice și să garanteze sănătatea și siguranța utilizatorilor;

11.  solicită o majorare considerabilă a fondurilor alocate Mecanismul pentru interconectarea Europei și sporirea competențelor europene în ceea ce privește pregătirea, implementarea și finanțarea planurilor de transport transnaționale și a infrastructurii;

12.  subliniază faptul că, la nivelul UE, calitatea infrastructurii rutiere, care are un impact direct asupra siguranței rutiere, diferă semnificativ și că peste 90 % din decesele survenite în urma accidentelor rutiere în statele membre au loc pe drumuri urbane și rurale; subliniază faptul că trebuie promovată în continuare, prin diferite politici și instrumente ale UE, o finanțare eficientă a acestui tip de infrastructură, în special în țările vizate de politica de coeziune; subliniază, de asemenea, necesitatea unei întrețineri adecvate a infrastructurii existente, inclusiv a rețelei de drumuri secundare;

13.  subliniază că Fondul european pentru investiții strategice (FEIS), propus de Comisie ca parte a Planului Juncker de investiții pentru Europa, ar trebui să acorde prioritate transportului sustenabil și proiectelor de infrastructură de importanță majoră care generează o valoare societală, economică și ecologică ridicată și ar trebui să vizeze proiectele care promovează crearea de locuri de muncă de înaltă calitate, creșterea economică pe termen lung, competitivitatea, inovarea și coeziunea teritorială, inclusiv proiectele urbane sustenabile și proiectele din domeniul feroviar, în conformitate cu obiectivele politicii UE din domeniul transporturilor și cu legislația din acest domeniu (orientările TEN-T, MIE); în acest context, noile modalități de finanțare, precum parteneriatele public-privat și concesiunile, merită un grad mai ridicat de atenție și de aplicare; subliniază că procesul de selecție a proiectelor care urmează a fi finanțate de FEIS ar trebui să fie transparent și să implice părțile interesate relevante din sectorul public și privat;

14.  consideră că FEIS ar trebui finanțat în mod prioritar din resurse nealocate din bugetul UE și doar în ultimă instanță din fondurile neutilizate ale programelor de la rubrica 1A din cadrul financiar multianual (CFM) pentru perioada 2014 - 2020; subliniază faptul că finanțarea fondului de garantare ar trebui revizuită în cadrul revizuirii la jumătatea perioadei a CFM, care va avea loc în 2016, și, pe baza analizei performanțelor și a ratelor de execuție ale diferitelor programe, ar trebui identificate opțiuni de finanțare alternative pentru a reduce la minimum redistribuirea de fonduri de la rubrica 1A pentru perioada 2016-2020; subliniază faptul că Parlamentul European și Consiliul ar trebui, de asemenea, să analizeze modalități de a compensa într-o măsură cât mai mare redistribuirile din cadrul programelor UE convenite în cadrul procedurii bugetare anuale ca sursă de finanțare pentru FEIS în anii care preced revizuirea la jumătatea perioadei a CFM;

15.  își reafirmă sprijinul pentru instrumentele financiare inovatoare care permit o optimizare a cheltuielilor publice prin intermediul unei mai bune mobilizări de fonduri private, însă amintește că numeroase proiecte din sectorul transporturilor nu generează suficiente venituri pentru a se baza exclusiv pe aceste tipuri de instrumente, necesitând așadar un sprijin sub formă de subvenții;

16.  subliniază că sunt necesare implementarea și punerea în aplicare rapide a unor sisteme de transport inteligente, pentru a permite o utilizare mai eficientă, mai sustenabilă și mai sigură a autovehiculelor și a infrastructurii existente și pentru a oferi capacități suplimentare, fără timpul, costurile și achiziționarea de terenuri necesare pentru construirea unor noi infrastructuri; subliniază importanța utilizării eficiente a frecvențelor și interoperabilității dintre sistemele inteligente de transport pentru a permite fluxuri de trafic continuu între moduri și noduri de transport; solicită realizarea la timp a etapelor de desfășurare și de operare ale programelor de navigație prin satelit ale UE și dezvoltarea eficientă a aplicațiilor din domeniul transporturilor în cadrul sistemelor Galileo și EGNOS;

Transportul sustenabil și mobilitatea urbană

17.  subliniază că sporirea eficienței energetice ar trebui să fie una dintre prioritățile principale ale politicii europene în domeniul transporturilor; afirmă că există o nevoie acută de îmbunătățire a eficienței utilizării resurselor în sistemul de transport în ansamblul său, în vederea unei exploatări mai eficiente a capacităților existente, a unei îmbunătățiri a ratei de utilizare a vehiculelor și a asigurării alocării fondurilor publice la nivel național și la nivelul UE către măsuri cu impact maxim;

18.  evidențiază importanța promovării electromobilității și a sistemelor electrice de transport public, alături de introducerea surselor regenerabile de energie în sectorul energiei electrice, acordând prioritate electrificării în continuare a rețelei feroviare și promovării tramvaielor, autobuzelor electrice (troleibuzelor), automobilelor electrice, vehiculelor electrice cu două/trei/patru roți, bicicletelor electrice și ambarcațiunilor electrice de mici dimensiuni; subliniază potențialul telecabinelor moderne („tramvaie aeriene”) ca mijloc de transport ieftin și ușor de construit, pentru a extinde capacitatea sistemelor de transport public urban;

19.  subliniază importanța promovării introducerii combustibililor alternativi și a sistemelor de propulsie alternative, în special a celor în cazul cărora Europa are un avantaj tehnologic major, pentru a reduce dependența transportului de combustibilii fosili, a îmbunătăți calitatea aerului și a reduce emisiile de gaze cu efect de seră; regretă faptul că aceste tehnologii nu au fost încă suficient implementate, mai ales în transportul public;

20.  ia act de faptul că utilizarea transportului public în zonele urbane nu este clar precizată printre cele zece obiective ale Cărții albe; consideră că ar trebui stabilit un nou obiectiv de dublare a utilizării transportului public în zonele urbane până în 2030; subliniază, în această privință, faptul că ar trebui luate măsuri pentru a asigura instalații și infrastructuri în vederea facilitării mobilității „din poartă în poartă” în condiții de siguranță pentru utilizatorii transportului public, inclusiv pentru persoanele în vârstă sau cu dizabilități și pentru bicicliștii care folosesc transportul public pentru o parte a călătoriei; subliniază că realizarea acestui obiectiv necesită investiții adecvate, în special pentru a asigura întreținerea constantă și extinderea infrastructurii de transport public; îndeamnă, prin urmare, statele membre să ofere finanțare adecvată, fiabilă și pe termen lung pentru proiectele de infrastructură de transport public urban;

21.  invită Comisia să ofere asistență autorităților locale, regionale și naționale și părților interesate pentru a examina oportunități existente și noi de finanțare din partea UE pentru transportul public și pentru a institui sisteme inovatoare de parteneriat public-privat; atrage atenția asupra învățămintelor care trebuie trase din raportul special al Curții de Conturi Europene (nr. 1/2014) intitulat „Eficacitatea proiectelor de transport public urban cofinanțate de UE”, în care se evaluează punerea în aplicare și eficacitatea proiectelor de transport public urban cofinanțate de fondurile structurale ale UE și măsura în care acestea satisfac nevoile utilizatorilor și își îndeplinesc obiectivele în ceea ce privește utilizarea;

22.  subliniază importanța planurilor de mobilitate urbană sustenabilă (SUMP) ca instrument care să ajute orașele să folosească mai eficient infrastructura și serviciile de transport și să integreze mai bine diferitele moduri de transport în zona urbană într-o manieră sustenabilă, contribuind astfel la reducerea poluării atmosferice și fonice, a emisiilor de CO2, a congestionării traficului și a accidentelor rutiere; invită Comisia să sprijine în continuare dezvoltarea și promovarea SUMP; subliniază faptul că fondurile structurale și de investiții europene ar trebui utilizate mai sistematic pentru orașele care au elaborat un plan de transport local integrat, de exemplu un SUMP, și au identificat măsurile adecvate în conformitate cu criteriile stabilite în legislația relevantă;

23.  invită Comisia să colaboreze cu operatorii de transport public și cu autoritățile în scopul de a furniza utilizatorilor informații legate de călătorie prin diferite mijloace, inclusiv informații care răspund nevoilor persoanelor cu dizabilități, și să joace un rol mai important în identificarea la nivelul UE a celor mai bune practici și condiții pentru îmbunătățirea sistemelor de transport public urban; de asemenea, invită Comisia și statele membre să garanteze obligația sistemelor de transport urban de a conecta centrele orașelor cu zonele periferice ale acestora;

24.  subliniază faptul că zonele urbane necesită un anumit grad de flexibilitate care să le permită să își îndeplinească obligațiile prevăzute de legislația UE respectând pe deplin principiul subsidiarității și să se asigure că soluțiile în materie de mobilitate sunt adaptate la circumstanțele lor specifice;

25.  subliniază că comportamentul utilizatorilor mijloacelor de transport este esențial pentru dezvoltarea unui sistem de transport mai sustenabil; solicită inițiative care să motiveze utilizatorii, în special tinerii, și să le permită acestora, să folosească mijloace de transport mai sigure și mai sustenabile (mersul pe jos, mersul cu bicicleta, inclusiv folosirea în comun și închiriatul de biciclete, transportul public, folosirea în comun sau în codiviziune a autoturismelor), care ar trebui să aibă loc utilizând infrastructuri sigure, și solicită punerea la dispoziție a informațiilor privind planificarea călătoriei și a informațiilor în timp real, pentru a facilita utilizarea intermodală a diferitelor moduri de transport prin intermediul unor sisteme de transport inteligente; invită Comisia să identifice exemple de bune practici de combinare a mai multor moduri de transport care ar putea fi implementate și în alte aglomerări urbane;

26.  subliniază necesitatea existenței, la nivel național și la nivelul UE, a unor date mai fiabile referitoare la transport în ceea ce privește comportamentul utilizatorilor mijloacelor de transport, în special cu privire la mersul pe jos, mersul cu bicicleta și tiparele de călătorie diferențiate în funcție de gen, pentru a fi folosite de autoritățile locale atunci când își elaborează politicile de mobilitate urbană;

27.  subliniază importanța luării de măsuri în favoarea programelor regionale pentru crearea și extinderea rețelelor de piste de biciclete în regiuni europene extinse, pentru a încuraja cetățenii să-și asume o responsabilitate mai mare în ceea ce privește problemele de mediu, pentru a oferi tuturor posibilitatea de a merge cu bicicleta și pentru a reduce poluarea fonică, congestionarea traficului și poluarea urbană;

28.  subliniază importanța analizării efectelor pozitive asupra societății ale noilor forme de mobilitate promovate de modelul economiei colaborative, inclusiv utilizarea în comun a autovehiculelor (ride-sharing); consideră că este important să existe un schimb de bune practici între statele membre, astfel încât să aibă loc ajustări în materie de reglementare pentru a se ține seama de aceste platforme de inovare pentru mobilitatea „din poartă în poartă”;

29.  invită Comisia să monitorizeze situația din diferitele state membre în ceea ce privește funcționarea societăților de transport în rețea, care pun în legătură șoferii cu pasagerii (Uber este cel mai cunoscut exemplu) și să efectueze o evaluare a consecințelor juridice, sociale, economice și de mediu care decurg din activitățile acestor societăți, însoțită, dacă este cazul, de măsuri sau recomandări relevante în vederea dezvoltării de noi servicii inovatoare în Europa, ținând seama de serviciile de taxi existente;

30.  invită Comisia să solicite statelor membre să asigure condiții de concurență loială între întreprinderile de transport partajat și întreprinderile tradiționale de taxi și de transport interurban în ceea ce privește respectarea legislației fiscale, a siguranței, a obligațiilor de serviciu public și a condițiilor de muncă;

31.  subliniază că vehiculele motorizate pe două roți (motociclete, scutere și biciclete cu motor) și, din ce în ce mai frecvent, vehiculele electrice cu două sau trei roți joacă un rol important pentru mobilitatea sustenabilă, în special în zonele urbane, unde acestea contribuie la diminuarea problemelor de congestie a traficului și de staționare, precum și la oferirea de soluții pentru logistica la scară redusă; insistă, prin urmare, asupra faptului că designul specific și beneficiile aferente ale acestor vehicule ar trebui luate în considerare în mod adecvat și reflectate în legislația și orientările UE din domeniul transporturilor;

32.  solicită optimizarea lanțului de aprovizionare în zonele urbane; vehiculele de transport de marfă urbane contribuie în mod disproporționat la poluarea atmosferică și fonică și au un impact negativ asupra congestionării traficului; logistica urbană ar trebui să încurajeze optimizarea transportului și introducerea în mod rentabil a unor noi tipuri de operațiuni, tehnologii și modele de afaceri; o mai bună selecție a modurilor și a vehiculelor poate garanta că o soluție de transport se armonizează perfect cu cerințele specifice ale bunurilor care trebuie transportate și ale orașului în cauză;

33.  subliniază importanța depozitelor logistice situate la marginea zonelor urbane, care permit transportul coordonat al mărfurilor la destinație folosind modurile de transport cele mai eficiente din punct de vedere energetic;

Oamenii în centrul politicii de transport

34.  solicită, în privința siguranței rutiere:

   adoptarea rapidă a unui obiectiv pentru 2020 de reducere cu 40 % a numărului de persoane grav rănite, însoțit de o veritabilă strategie a UE; invită statele membre să furnizeze în cel mai scurt timp toate datele statistice relevante pentru a-i permite Comisiei să stabilească obiectivul și să adopte strategia respectivă;
   consolidarea acțiunilor destinate reducerii numărului de decese și de răniți pe șosele, acordându-se o atenție deosebită cauzelor principale, inclusiv conducerii sub influența alcoolului și drogurilor, depășirii vitezei autorizate și nepurtării centurii de siguranță;
   măsuri în vederea atingerii obiectivului pentru 2020 în ceea ce privește siguranța rutieră, și anume înregistrarea a mai puțin de 15 000 de decese, prin introducerea și punerea în aplicare la nivel european și național a unor măsuri de siguranță rutieră rentabile;
   acțiuni destinate reducerii numărului de accidente în rândul utilizatorilor vulnerabili, mai ales al utilizatorilor de vehicule cu două roți, al pietonilor din mediul urban și al șoferilor în vârstă;
   măsuri de siguranță rutieră în cadrul viitorului pachet rutier și o evaluare la jumătatea perioadei a programului privind siguranța rutieră pentru perioada 2011-2020 al Comisiei;
   o revizuire a Directivei (UE) 2015/413, care să faciliteze schimbul transfrontalier de informații referitoare la încălcări ale normelor de circulație care afectează siguranța rutieră și eforturi în vederea extinderii aplicării sale în țările învecinate cu UE;
   extinderea, în cadrul revizuirii Directivei 2008/96/CE privind gestionarea siguranței infrastructurii rutiere, a celor patru măsuri principale la alte părți ale rețelei rutiere, incluzând toate tronsoanele autostrăzilor și ale drumurilor rurale și urbane;
   acțiunile cărora trebuie să li se acorde prioritate, după cum se sugerează în planul de acțiune și se definește în Directiva privind sistemele de transport inteligente (STI) (2010/40/UE), în ceea ce privește participanții la trafic vulnerabili;
   o revizuire a Directivei privind formarea și calificările șoferilor profesioniști, în vederea clarificării prevederilor acesteia, precum și promovarea și elaborarea de programe de formare după obținerea permisului pentru toți utilizatorii de vehicule;
   o propunere, până în anul 2016, de revizuire a Regulamentului privind siguranța generală ((CE) nr. 661/2009) și a Regulamentului privind protecția pietonilor ((CE) nr. 78/2009), pentru a stabili norme obligatorii privind proiectarea și siguranța cabinelor vehiculelor de mare tonaj, vizibilitatea directă, performanța la coliziune a acestora și protecția pietonilor, punând în centrul atenției participanții vulnerabili la trafic;
   aplicarea în mai mare măsură la noile autoturisme și vehicule utilitare a sistemelor de asistență pentru siguranță la condus, cum ar fi frânarea de urgență automată (AEA), avertizarea de apropiere, avertizare la trecerea involuntară peste liniile de separare a benzilor de circulație (LDW), indicatori de uzură a pneurilor, adaptarea inteligentă a vitezei (ISA) cu posibilitatea de ajustare manuală și sistemul eCall, alături de sisteme de transport inteligente cooperative;
   o revizuire a celei de-a treia Directive privind permisul de conducere, pentru a introduce:
   o formare obligatorie pentru șoferi în ceea ce privește noile funcții ale vehiculelor (sistemele de asistență la condus),
   o fază secundară pentru obținerea permisului de conducere,
   educația pe întreg parcursul vieții cu privire la siguranța rutieră,
   un test care să ateste că șoferul este apt pentru a conduce și
   o examinare medicală/psihologică pentru toți contravenienții din trafic, în ceea ce privește, de exemplu, consumul de alcool sau de droguri sau agresiunile;
   o limită armonizată la nivelul UE a concentrației de alcool în sânge de 0,0 pentru șoferii noi în primi doi ani și pentru șoferii profesioniști;

35.  subliniază faptul că, deși au fost realizate îmbunătățiri semnificative în ceea ce privește siguranța rutieră în ultimii ani, există încă diferențe între statele membre și sunt necesare măsuri suplimentare pentru a se îndeplini obiectivul pe termen lung „viziunea zero”; constată că siguranța rutieră este strâns legată de comportamentul respectuos al tuturor participanților la trafic și că educația în familie și în școală ar trebui să joace un rol mai important în realizarea acestui obiectiv;

36.  subliniază necesitatea completării cadrului legislativ existent privind drepturile pasagerilor cu măsuri menite să elimine toate lacunele posibile din legislație, să vizeze pasagerii care efectuează călătorii multimodale și să asigure o concurență intermodală echitabilă, ținând totodată seama de diferențele specifice dintre modurile de transport, de responsabilitatea juridică pentru secțiunile individuale ale călătoriei și de interacțiunea dintre diferitele moduri de transport; își reia apelul privind o cartă a drepturilor pasagerilor, care să stabilească drepturile fundamentale ale pasagerilor aplicabile tuturor modurilor de transport, ținând seama de caracterul specific al fiecărui mod de transport și incluzând o secțiune separată privind călătoriile multimodale, în vederea unei mai bune vizibilități a normelor UE și a asigurării unei mai bune puneri în aplicare; solicită inițiative de promovare și punere la dispoziția pasagerilor a serviciilor de informare, planificare și emitere a biletelor pentru călătoriile multimodale; solicită, de asemenea, măsuri în vederea îmbunătățirii calității transportului și a facilitării accesului nerestricționat pentru persoanele în vârstă, pasagerii cu mobilitate redusă și pasagerii cu dizabilități, precum și acordarea unei atenții sporite nevoilor speciale ale pasagerilor, cum ar fi cele ale bicicliștilor care își transportă bicicletele cu trenul;

37.  solicită, în legătură cu dreptul fundamental al fiecărei persoane la mobilitate individuală, în special al persoanelor cu dizabilități și al persoanelor în vârstă, intensificarea investițiilor în cercetarea și dezvoltarea de sisteme adecvate de asistență la condus;

38.  observă că o creștere a disponibilității rețelelor în bandă largă, celulare, wi-fi și a altor servicii digitale gratuite sau ieftine în transportul public sau în stații ar îmbunătăți mobilitatea individuală;

39.  solicită o foaie de parcurs a UE care să vizeze stabilirea cadrului pentru un sistem european multimodal de transport de pasageri fără întreruperi; această foaie de parcurs ar trebui să identifice principalele coridoare multimodale europene pentru pasageri în cadrul actualei rețele TEN-T, să reunească resurse publice și private, să alinieze inițiativele existente și să concentreze sprijinul financiar al UE;

40.  invită Comisia și statele membre să se ocupe de problema calității muncii în cadrul tuturor modurilor de transport, în special în ceea ce privește formarea, certificarea, condițiile de muncă și evoluția carierei, în vederea creării unor locuri de muncă de calitate, a dezvoltării aptitudinilor necesare și a consolidării competitivității și mobilității operatorilor de transport din UE; subliniază importanța rezolvării problemei rotației forței de muncă și a îmbătrânirii forței de muncă în sectorul transporturilor, precum și nevoia stringentă de a atrage noile generații către acest sector;

41.  subliniază importanța majoră a asigurării unui tratament egal și echitabil, a unor termeni și condiții bune de muncă și a unui mediu de lucru sigur pentru lucrătorii din domeniul transporturilor; invită Comisia, prin urmare, să prezintă măsuri sau inițiative concrete și imediate pentru a aborda aspectele sociale aferente diferitelor moduri de transport, în vederea promovării locurilor de muncă și condițiilor de lucru de înaltă calitate pentru lucrătorii din domeniul transporturilor și a asigurării unei concurențe echitabile și nedenaturate între operatorii de transport; îndeamnă Comisia să monitorizeze îndeaproape punerea în aplicare și asigurarea respectării legislației sociale a UE de către statele membre în cazul tuturor modurilor de transport;

42.  subliniază faptul că sunt, de asemenea, necesare măsuri pentru sporirea participării femeilor pe piața muncii în domeniul transporturilor, pentru eliminarea potențialelor bariere existente și pentru asigurarea egalității de tratament între femei și bărbați prin aplecarea asupra problemei diferențelor existente în ceea ce privește remunerarea și promovările;

43.  îndeamnă Comisia să se asigure că propunerile privind deschiderea serviciilor pe toate piețele de transport sunt însoțite de aplicarea adecvată a legislației sociale a UE și, după caz, de măsuri de sprijin în vederea evitării disparităților dintre condițiile sociale din diferitele state membre; subliniază faptul că deschiderea piețelor de transport nu ar trebui să aibă ca efect dumpingul social, servicii de proastă calitate, mai puține servicii publice, sarcini administrative inutile, practici comerciale neloiale sau denaturarea concurenței loiale; de asemenea, această deschidere ar trebui să pună capăt fragmentării pieței interne și să prevină crearea de monopoluri sau uniformizarea la nivel inferior în ceea ce privește protecția socială a lucrătorilor din domeniul transporturilor;

Un sistem de transport competitiv, eficient, sigur, integrat și interoperabil

44.  subliniază faptul că digitalizarea este esențială pentru creșterea eficienței și productivității sectorului transporturilor; subliniază nevoia de a valorifica mai bine oportunitățile oferite de tehnologiile digitale și de a promova noi servicii de transport, precum și noi modele de afaceri și distribuție, pentru a stimula creșterea economică, competitivitatea și crearea de locuri de muncă; subliniază, de asemenea, necesitatea instituirii unui cadru de reglementare favorabil proiectelor-pilot vizând utilizarea unui transport inteligent automatizat în Europa; observă, în această privință, rolul esențial al IMM-urilor și al întreprinderilor nou-înființate în stimularea inovării în sectorului transporturilor;

45.  invită Comisia să pună abordarea integrată (interoperabilitate, interconectivitate și intermodalitate), incluzând sistemele TIC, în centrul procesului de revizuire a Cărții albe; reamintește, în plus, Comisiei să combine progresele tehnologice cu modificările comportamentale, astfel încât să asigure un transfer modal ambițios și limitarea volumului de trafic cu ajutorul logisticii ecologice, al instrumentelor adecvate de gestionare a mobilității și al aplicării digitalizării;

46.  subliniază că o politică europeană de mobilitate sustenabilă trebuie să aibă în vedere sinergii între toate modurile de transport, coridoare și rețele și trebuie să se axeze pe nevoile aferente principalelor noduri, zone urbane, puncte de interconectivitate, platforme de transbordare și porturi; mobilitatea ar trebui considerată un sistem, mai degrabă decât o colecție de moduri individuale;

47.  solicită standardizarea unităților de încărcare intermodale, ținând seama de unitățile de încărcare folosite în transportul mondial și de dimensiunile vehiculelor de transport, precum și dispoziții uniforme privind siguranța încărcărilor în vederea optimizării transporturilor multimodale și a creșterii siguranței;

48.  insistă asupra faptului că ar trebui reduse obstacolele birocratice pentru toate tipurile de transport; solicită o mai mare simplificare și armonizare a documentelor și a procedurilor administrative și vamale, care ar trebui să fie practice, eficiente și viabile pentru toate părțile din lanțul logistic; invită Comisia să prezinte o propunere pentru crearea unui cadru informatizat pentru transportul multimodal de mărfuri (e-Freight), realizând fluxuri de informații fără suport de hârtie și fără întreruperi de-a lungul întregului lanț logistic de transport și luând în considerare actualele instrumente și sinergii funcționale și evoluțiile la nivel mondial și cele mai bune practici;

49.  solicită introducerea unui nou obiectiv, însoțit de măsurile necesare, de transfer până în 2030 a 50 % din actualul transport de mărfuri periculoase în UE către moduri de transport mai sustenabile, cum ar fi transportul feroviar și căile navigabile interioare, în deplină conformitate cu Directiva 2008/68/CE privind transportul interior de mărfuri periculoase;

50.  invită Comisia să raționalizeze normele pentru transportul intermodal de mărfuri periculoase, astfel încât să asigure interoperabilitatea între diferitele moduri de transport;

51.  îndeamnă Comisia și statele membre să exploreze potențialul transportului subteran de mărfuri și a logisticii ciclice și să susțină utilizarea acestora, fiind concepte promițătoare pentru un sistem de transport sustenabil;

52.  subliniază rolul central jucat de sectorul transporturilor în dezvoltarea turismului, în special în regiunile mai îndepărtate și greu accesibile în prezent ale Uniunii;

53.  subliniază că există noduri europene care conectează Europa cu restul lumii și că Europa trebuie să își mențină conectivitatea directă cu toate părțile lumii, oferind zboruri directe operate de transportatori europeni din nodurile respective către destinații de peste mări și menținând locurile de muncă și creșterea economică în sectorul aviației europene; subliniază faptul că zborurile în interiorul UE oferă nu numai mobilitate pe piața internă, ci joacă totodată un rol vital în calitate de zboruri secundare pentru a menține conectivitatea la nivelul nodurilor UE; politica UE trebuie să asigure o rețea de zboruri secundare eficientă și competitivă pentru a consolida nodurile europene reducând costurile la niveluri competitive pe plan mondial și asigurând o concurență loială cu transportatorii din țări terțe; statele membre ale UE au nevoie de o politică coerentă și comună pentru a nu ceda și mai mult conectivitatea directă între Europa, Asia și Africa către noduri din Golf și Turcia; prin urmare, solicită Comisiei să implementeze aceste obiective, în toată legislația UE din domeniul aviației, și să le aplice în cadrul negocierilor cu țările terțe;

54.  solicită o politică consolidată în domeniul cercetării și tehnologiei în vederea promovării inovării în sectorul transporturilor; consideră că această politică, care trebuie însoțită de o finanțare corespunzătoare, ar trebui elaborată în colaborare cu toate părțile interesate relevante, inclusiv cu cetățenii și reprezentanți ai utilizatorilor, pentru a înțelege nevoile sectorului și a aloca astfel mai bine fondurile UE, în special prin intermediul programului Orizont 2020; consideră că ar trebui să se acorde prioritate proiectelor cu o valoare adăugată europeană clară care vizează decarbonizarea sectorului transporturilor și promovarea modurilor de transport eficiente din punct de vedere energetic (inclusiv a mersului pe jos și a mersului cu bicicleta), creșterea eficienței și transparenței lanțului de aprovizionare, creșterea accesibilității, siguranței și securității transportului, îmbunătățirea gestionării traficului și reducerea sarcinilor administrative; consideră că ar trebui, de asemenea, să se acorde o atenție deosebită tehnologiilor disruptive din sectorul transporturilor, de exemplu vehiculelor comandate de la distanță, cum ar fi dronele sau vehiculele fără șoferi;

55.  solicită eforturi similare în domeniul educației, pentru a încuraja apariția de noi studii și procese de formare, în special la nivelul profesional și superior, axate pe noile competențe și profesii care se vor dezvolta ca urmare a mobilității inteligente;

56.  subliniază că este important să se sprijine programele-cadru ale UE pentru cercetare, dezvoltare și inovare în vederea realizării de combustibili mai curați și a unui grad ridicat de progrese tehnologice, de exemplu în ceea ce privește biocombustibilii rafinați;

57.  solicită, în cadrul programului REFIT și al evaluărilor ulterioare ale legislației europene, realizarea unei revizuiri generale a cerințelor europene în materie de permise de conducere și de siguranță, precum și a obligațiilor de raportare în materie de transporturi, în scopul unei reduceri semnificative a sarcinilor birocratice;

58.  recunoaște importanța frecvențelor radio fără interferențe, în special în ceea ce privește asigurarea respectării perioadelor de condus și de odihnă de către lucrătorii din domeniul transportului rutier și utilizarea sistemelor inteligente de transport; invită Comisia să elaboreze, după caz, cadrul de reglementare relevant;

Dimensiunea globală a transportului

59.  subliniază că crearea unui spațiu european al transporturilor reprezintă o prioritate importantă, care depinde în mare măsură de o acceptare internațională în cadrul acordurilor negociate la nivel global cu partenerii noștri comerciali pentru toate modurile de transport, în special în ceea ce privește transportul aerian și cel maritim, precum și că UE ar trebui să joace un rol formator din ce în ce mai accentuat în cadrul organismelor internaționale relevante;

60.  consideră că UE trebuie să își mențină rolul de lider în contextul eforturilor globale de a reduce emisiile generate de transporturi în cadrul Conferinței de la Paris privind schimbările climatice din 2015 (COP 21), promovând la nivel mondial decarbonizarea sectorului transporturilor și dezvoltarea unor moduri sustenabile de transport, contribuind astfel la atingerea obiectivului convenit la nivel internațional de a limita creșterea temperaturii globale la maximum 2°C;

61.  solicită o abordare mai integrată între statele membre cu privire la posibilitatea de a aplica principiul reciprocității în relațiile comerciale cu țările terțe, precum și analizarea, în cadrul politicii UE de finanțare a transporturilor, a oportunității finanțării suplimentare din țări terțe;

62.  subliniază că exploatarea resurselor internaționale pentru dezvoltarea sistemului european de transport (petrol, litiu, metale prețioase, biocombustibili) ar trebui să respecte interesele legitime ale populațiilor care trăiesc în zonele unde sunt comercializate aceste resurse și din care acestea se importă;

Integrarea tuturor modurilor de transport în perspectiva unui sistem de transport mai eficient, mai sustenabil, mai competitiv, mai accesibil, mai ușor de utilizat și mai adecvat cetățenilor

63.  solicită, în privința transportului aerian:

   abordarea principalelor provocări în ceea ce privește concurența în sectorul aerian european, pe care le implică diminuarea conectivității directe dintre Europa și restul lumii, capacitatea limitată a aeroporturilor, având în vedere creșterea în viitor a traficului aerian, și extinderea gamei de servicii aeriene oferite de întreprinderi din afara UE;
   revizuirea Regulamentului (CE) nr. 868/2004 pentru a proteja concurența loială în relațiile externe ale UE în domeniul aviației și a consolida poziția concurențială a industriei aviatice a UE, a asigura reciprocitatea și a elimina practicile neloiale, inclusiv subvențiile care denaturează piața;
   un dialog pe tema aviației cu statele din Golf și Turcia, în vederea creșterii transparenței financiare și a protejării concurenței loiale; includerea unor „clauze de concurență loială” în acordurile privind transportul aerian, dispoziții detaliate privind subvențiile, practicile neloiale și concurența, precum și mijloace eficiente de acțiune în caz de nerespectare a acestor dispoziții;
   accelerarea procesului de încheiere, după caz, a unor noi acorduri în domeniul aviației cu principalii parteneri comerciali ai UE, cum ar fi țările învecinate, țările BRIC, țările ASEAN și Mexic, incluzând prevederi privind un mai bun acces pe piață pentru serviciile de transport aerian de mărfuri;
   o revizuire a politicilor de reglementare și fiscale ale UE și ale statelor membre pentru a consolida competitivitatea industriei aviatice europene și a asigura concurența loială cu transportatorii aerieni din țări terțe; invită, prin urmare, Comisia să revizuiască și să elimine toate dispozițiile unilaterale ale UE care denaturează concurența și să îndemne statele membre să acționeze în consecință în ceea ce privește dispozițiile naționale similare;
   finalizarea pieței interne a aviației prin eliminarea barierelor introduse de statele membre în cazul transportatorilor din UE care doresc să opereze zboruri din statul membru de înregistrare către o țară terță prin tranzitarea altui stat membru;
   dezvoltarea coerentă și eficientă a unei rețele europene de aeroporturi, care trebuie să includă în primul rând aeroporturi principale („noduri”) și în al doilea rând o rețea de aeroporturi locale, provinciale și regionale bine deservite, viabile și bine susținute, acestea fiind esențiale pentru creșterea și dezvoltarea teritoriilor în cauză, în special a regiunilor îndepărtate și ultraperiferice, care deseori sunt accesibile numai pe cale aeriană; elaborarea unui cadru legislativ pentru dezvoltarea și valorificarea la maximum a potențialului neexploatat al aeroporturilor regionale și al noilor infrastructuri în aeroporturile aglomerate;
   aprobarea cu prioritate a proiectelor finanțate din fonduri europene incluse în rețeaua centrală TEN-T;
   o pregătire temeinică și adoptarea rapidă a unui pachet cuprinzător în domeniul aviației, care să includă: un nou cadru de reglementare privind dronele civile, care să garanteze siguranța, securitatea și drepturile fundamentale, stimulând totodată potențialul economic pe care îl oferă dronele civile întreprinderilor europene, în special IMM-urilor și întreprinderilor nou-înființate; revizuirea Regulamentului privind AESA pentru a clarifica rolul acesteia în raport cu autoritățile naționale din domeniul aviației, pentru a-i consolida capacitatea de supraveghere a siguranței aviației în toate statele membre, inclusiv în regiunile îndepărtate ale acestora, și pentru a promova la nivel mondial normele și standardele UE;
   toate măsurile necesare din partea statelor membre pentru accelerarea implementării cerului unic european, prin adoptarea pachetului SES2+, punerea în aplicare și funcționarea în totalitate a blocurilor funcționale de spațiu aerian (FAB) și lansarea viitorului sistem european pentru gestionarea traficului aerian (SESAR), în vederea defragmentării spațiului aerian al UE pentru a reduce întârzierile zborurilor, a crește siguranța și a atenua efectele transportului aerian asupra mediului;
   adoptarea rapidă de către Consiliu a poziției sale referitoare la revizuirea Regulamentului (CE) nr. 261/2004 și a Regulamentului (CE) nr. 2027/97 privind drepturile pasagerilor aerieni, precum și la revizuirea Regulamentului (CE) nr. 95/93 privind alocarea sloturilor;
   consolidarea negocierilor în cadrul Organizației Aviației Civile Internaționale (OACI) cu privire la dezvoltarea unui mecanism global de piață pentru problema emisiilor generate de aviația internațională;
   introducerea de criterii internaționale de sustenabilitate pentru combustibili din surse regenerabile pentru avioane;
   susținerea cercetării și dezvoltării în domeniul aeronautic prin intermediul programelor Orizont 2020 și Clean Sky, pentru a crea noi tehnologii, mai ecologice, cu ajutorul cărora să poată fi produse aeronave mai puțin zgomotoase și mai eficiente din punctul de vedere al consumului de combustibil, pentru a promova noi tipuri de aeronave, precum dronele, și pentru a crea creștere economică și locuri de muncă în industria aviatică europeană;
   o revizuire riguroasă efectuată de Comisie și de statele membre a strategiei și politicilor acestora privind siguranța și securitatea aviației în vederea evoluției treptate către o abordare bazată pe riscuri în beneficiul pasagerilor;
   consolidarea performanței în materie de siguranță a aviației la nivelul UE în ceea ce privește fabricarea aeronavelor, formarea și atestarea echipajelor, operațiunile de zbor, gestionarea traficului aerian și serviciile de navigație aeriană;
   o evaluare a posibilelor măsuri de siguranță necesare pentru a evita accidente aviatice precum cel al zborului 9525 al companiei Germanwings petrecut în Alpi în martie 2015;
   o propunere a Comisiei care să includă măsuri de consolidare a normelor de siguranță și a normelor sociale, în special în ceea ce privește perioadele de zbor și timpul de odihnă, pentru a se evita oboseala și a se îmbunătăți calitatea aerului din cabină;
   elaborarea unui set de norme coordonate care să reglementeze activitatea școlilor de zbor și înregistrarea orelor de zbor ale piloților care activează în UE, asigurând-se un control și o evaluare mai eficiente ale condițiilor de muncă în industria aeronautică;
   comunicarea de către statele membre a datelor generale legate de aviație către Eurostat, în special în ceea ce privește numărul de avioane, piloți și ore de zbor pentru a îmbunătăți reglementările în vigoare, vizând în special siguranța aeriană;
   un dialog social constructiv între părțile interesate din domeniul aviației, pentru a aborda noile provocări care decurg din introducerea de noi tehnologii, care vor implica adaptarea în consecință a locurilor de muncă în sectorul aviației;
   adoptarea de măsuri împotriva răspândirii practicilor de afaceri problematice din punct de vedere social, cum ar fi „pavilioanele de complezență”, și a diferitelor forme atipice de ocupare a forței de muncă și de externalizare; revizuirea Regulamentului (CE) nr. 1008/2008 pentru a asigura respectarea și aplicarea corespunzătoare a legislației sociale naționale și a contractelor colective în cazul companiilor aeriene care au baze operaționale pe teritoriul UE; o definiție revizuită a sediului principal al activității unei întreprinderi, astfel încât să se impună companiilor aeriene să facă dovada unei activități aeriene semnificative în țara respectivă; recomandări AESA care să prevadă ca cel puțin 50 % din personalul tehnic de întreținere să fie angajat direct și să acopere toate categoriile de personal de la sol, piloți și echipaj de cabină;

64.  solicită, în privința transportului rutier:

   cadre de politică naționale eficiente în vederea dezvoltării pieței în ceea ce privește utilizarea vehiculelor electrice și a combustibililor alternativi [energie electrică, hidrogen, gaze naturale (gaz natural comprimat - GNC și gaz natural lichefiat - GNL), gaz petrolier lichefiat - GPL, combustibili sintetici și parafinici și biocombustibili sustenabili, în special cei produși prin procesarea deșeurilor și reziduurilor, inclusiv etanolul pe bază de melasă] și în vederea construirii rapide a infrastructurii necesare pentru alimentare/încărcare; schimbul de bune practici între proiectele existente din diferitele state membre în ceea ce privește piața combustibililor alternativi și distribuția în orașe; un plan de acțiune al UE pentru punerea în aplicare a strategiei stabilite în Comunicarea Comisiei intitulată „Energie curată pentru transporturi: o strategie europeană privind combustibilii alternativi”, pentru a se ajunge la cea mai extinsă utilizare posibilă a combustibililor alternativi în sectorul transporturilor și pentru a promova mobilitatea electrică sustenabilă în întreaga Uniune;
   o creștere globală cu 40 % până în 2020 față de nivelul din 2010 a numărului de locuri de parcare sigure pentru vehiculele grele în rețeaua transeuropeană de transport și îmbunătățirea standardelor de calitate și igienă ale acestora;
   inițiative pentru a asigura interoperabilitatea sistemelor de taxare rutieră electronică;
   o evaluare de către Comisie a diferitelor sisteme de taxare rutieră a autoturismelor și a compatibilității acestora cu tratatele UE, în special cu principiul nediscriminării în funcție de reședință;
   aprobarea cu prioritate a proiectelor de infrastructură finanțate de UE care completează rețeaua rutieră care face parte din rețeaua centrală TEN-T;
   includerea unei foi de parcurs a UE pentru ciclism în programul de lucru al Comisiei pentru 2016;
   o propunere legislativă care să stabilească limite obligatorii pentru emisiile medii de CO2 generate de noile autoturisme și camionete pentru perioada de după 2020, menținând o direcție clară pe termen lung pentru reducerea emisiilor;
   finalizarea la timp a unui instrument de simulare care să măsoare cu precizie și fiabilitate și în mod rentabil consumul de combustibil și emisiile de CO2 generate de vehiculele grele (camioane, autobuze și autocare), urmată, după caz, de o propunere legislativă care să stabilească limite obligatorii pentru emisiile medii de CO2 generate de vehiculele grele nou-înmatriculate, la fel ca în cazul autoturismelor și camionetelor; măsuri suplimentare pentru a stimula adoptarea pe piață a celor mai eficiente vehicule și pentru a promova cele mai bune practici de reducere a consumului de combustibil;
   măsuri menite să crească eficiența consumului de combustibil al vehiculelor grele și să reducă emisiile de CO2 generate de acestea, inclusiv utilizarea în continuare a formării în domeniul condusului ecologic, o logistică de transport îmbunătățită, infrastructuri inteligente și utilizarea mai extinsă a combustibililor alternativi;
   un ciclu de încercare revizuit, cu cerințe mai stricte privind testarea conformității, pentru măsurarea emisiilor de CO2 și a altor emisii poluante generate de vehicule, care să înlocuiască „noul ciclu de conducere european” utilizat în prezent, pentru a asigura măsurarea emisiilor și a consumului de combustibil ale autovehiculelor prin intermediul unei proceduri de încercare care reflectă condițiile reale de condus;
   începerea de către Comisie, fără întârzieri nejustificate, a lucrărilor pentru revizuirea Directivei (UE) 2015/719 privind dimensiunile și greutățile maxime autorizate, astfel încât până cel târziu în 2020 să poată fi înaintat Parlamentului European și Consiliului un raport care să țină seama de caracteristicile specifice ale anumitor segmente de piață, cum ar fi transportatoarele specializate de autoturisme utilizate în sectorul logisticii pentru vehiculele finite;
   adoptarea unui cod social pentru lucrătorii mobili din sectorul transportului rutier, care să abordeze și problema activității independente mascate, pentru a ține mai bine seama de caracteristicile specific ale lucrătorilor din domeniul transportului rutier internațional și a asigura o concurență loială;
   o mai bună asigurare a respectării, evaluarea și, dup caz, clarificarea sau revizuirea, normelor comune pentru accesul la piața transportului rutier internațional de mărfuri (Regulamentul (CE) nr. 1072/2009);
   măsuri menite să asigure conformitatea prevederilor naționale cu legislația UE în domeniul transportului transfrontalier;
   analizarea posibilității înființării unei agenții europene pentru transportul rutier pentru a asigura punerea corespunzătoare în aplicare a legislației UE și a promova standardizarea în toate statele membre;
   măsuri în vederea asigurării clarități juridice și a unei mai bune puneri în aplicare a normelor privind condițiile de lucru, drepturile sociale, salariile și responsabilitatea socială, pentru a garanta standarde sociale ridicate în domeniul transportului rutier de mărfuri în întreaga UE; măsuri din partea Comisiei pentru combaterea practicilor ilegale care conduc la o concurență neloială și favorizează dumpingul social; sectorul transportului rutier de mărfuri ar trebui considerat un sector special, având în vedere mobilitatea sporită a lucrătorilor și necesitatea ca șoferii să petreacă perioade săptămânale de odihnă acasă;
   o ajustare a aplicării principiilor pieței interne, care să delimiteze efectiv libertatea de a presta servicii de libertatea de stabilire, cu scopul de a marca în mod clar caracterul temporar al activităților pe care o întreprindere le efectuează într-un stat membru în care nu este stabilită;

65.  solicită, în privința transportului feroviar:

   finalizarea spațiului feroviar unic european prin intermediul adoptării rapide a celui de-al patrulea pachet feroviar, asigurând o deschidere echilibrată a pieței interne a transportului feroviar de călători, independența administratorilor infrastructurilor, proceduri competitive de licitație pentru contractele de servicii publice, cel mai înalt nivel de siguranță feroviară și interoperabilitate, precum și resurse umane și financiare suficiente pentru Agenția Europeană a Căilor Ferate pentru ca aceasta să fie pe deplin funcțională și să își poată îndeplini misiunea de ghișeu unic pentru autorizarea vehiculelor și certificarea siguranței; cel de-al patrulea pachet feroviar ar trebui să asigure un înalt nivel de calitate și eficiență a serviciilor feroviare, să garanteze echilibrul economic al obligațiilor de serviciu public și să promoveze standarde ridicate în ceea ce privește condițiile de muncă și coeziunea teritorială; adoptarea sa ar trebui urmată de transpunerea și punerea în aplicare rapide de către statele membre;
   adoptarea de către Comisie a unei strategii feroviare care să propună noi măsuri pentru îndeplinirea obiectivelor pentru 2030 și 2050 privind transferul modal stabilite în partea intitulată „Zece obiective în vederea unui sistem de transport competitiv și eficient din punctul de vedere al utilizării resurselor” din Cartea albă;
   finanțare solidă, suficientă, transparentă și previzibilă pe termen lung, cu norme și proceduri simplificate pentru accesarea fondurilor UE, pentru a îmbunătăți calitatea și capacitatea infrastructurii feroviare naționale și transfrontaliere, tratând cu prioritate întreținerea și modernizarea infrastructurii existente și permițând furnizarea unor servicii fiabile, sigure, accesibile și sustenabile de către operatorii de transport feroviar de marfă și de călători;
   o analiză detaliată a motivelor pentru care spațiul feroviar european este caracterizat de lipsa a numeroase conexiuni pe tronsoanele transfrontaliere din statele membre; măsuri și stimulente din partea Comisiei în vederea revitalizării cu maximă urgență a conexiunilor feroviare transfrontaliere locale, regionale și naționale care au fost dezafectate sau abandonate în timpul celui de Al Doilea Război Mondial sau în perioada de după război, în pofida importanței lor economice sau a utilității publice, precum și construirea de urgență a celor care au fost planificate, dar nu au fost finalizate, pentru a elimina blocajele existente și lipsa conexiunilor din regiunile transfrontaliere; revitalizare și întreținerea liniilor de cale ferată secundare care se desprind din magistralele naționale principale și coridoarele europene; inițiative pentru a identifica funcții noi pentru rețelele abandonate, cum ar fi transportul mărfurilor sau furnizarea de noi servicii pentru turiști;
   aprobarea cu prioritate a proiectelor de infrastructură finanțate de UE care completează rețeaua feroviară care face parte din rețeaua principală TEN-T și a proiectelor aprobate în temeiul MIE;
   extinderea rolului Comisiei în vederea finalizării eficiente și rapide a coridoarelor feroviare TEN-T, care au fost planificate, dar amânate de statele membre, în ciuda utilității lor din punct de vedere social și economic;
   un studiu de documentare privind beneficiile sociale, economice și de mediu ale sprijinirii în continuare a serviciilor feroviare de noapte naționale și internaționale și, după caz, revitalizarea acestor servicii, precum și a serviciilor interurbane transfrontaliere, de exemplu în contextul obligațiilor de serviciu public și al procedurilor de licitație;
   adoptarea de către statele membre, Comisie și părțile interesate din sectorul feroviar a tuturor măsurilor necesare pentru implementarea întreprinderii comune Shift2Rail pentru a accelera integrarea tehnologiilor avansate în soluțiile feroviare inovatoare, a crește atractivitatea transportului feroviar și a consolida poziția industriei feroviare europene;
   acțiuni menite să asigure interoperabilitatea reală a rețelei feroviare europene, să reducă barierele tehnice persistente, să promoveze soluțiile tehnice care să permită circulația trenurilor pe diferite ecartamente și să asigure faptul că restricțiile diferite de înălțime din UE nu reprezintă un obstacol suplimentar;
   implementarea prioritară a Sistemului european de management al traficului feroviar (ERTMS) pe toate coridoarele centrale ale rețelei TEN-T, inclusiv a echipamentelor de bord corespunzătoare pe locomotive;
   punerea rapidă în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 913/2010 privind crearea de coridoare feroviare internaționale pentru un transport de marfă competitiv și dezvoltarea sau îmbunătățirea ghișeelor unice pentru coordonarea acestor coridoare;
   reducerea zgomotului generat de transportul feroviar de marfă prin modernizarea vagoanelor de marfă și îmbunătățirea infrastructurii feroviare prin intermediul finanțării publice specifice; prezentarea de către Comisie a unei propuneri care să prevadă o interdicție la nivelul UE privind vagoanele de marfă excesiv de zgomotoase până în 2020;
   dezvoltarea și implementarea unor sisteme integrate de emitere a biletelor pentru transportul feroviar național și internațional și eliminarea taxelor suplimentare aplicabile pasagerilor care utilizează transportul feroviar transfrontalier;
   eliminarea obstacolelor care împiedică industria feroviară europeană (fabricanții de material rulant, infrastructură feroviară și sisteme de semnalizare) să participe la licitații pentru contractele de achiziții publice în țările din afara UE;

66.  solicită, în privința transportului maritim:

   măsuri de facilitare a formalităților pentru navele care operează între porturile din UE în vederea creării unui real spațiu european al transportului maritim fără frontiere („Centura albastră”);
   o mai bună coordonare între autoritățile maritime și cele vamale, la toate nivelurile, pentru a raționaliza fluxurile de informații și a limita sarcinile administrative și formalitățile vamale inutile;
   măsuri în vederea dezvoltării potențialului autostrăzilor maritime ca parte a rețelei transeuropene de transport;
   măsuri suplimentare pentru menținerea și dezvoltarea în continuare a unui transport maritim de calitate atractiv, sigur și sustenabil și pentru a asigura piețe maritime deschise și acces fără restricții la mărfuri;
   măsuri pentru a sprijini și a coordona adaptarea căilor de acces portuare și a sistemelor de logistică pentru navele mai mari și a promova conexiunile portuare mai bune, în special cu căile ferate și căile navigabile interioare; facilitarea investițiilor portuare prin mobilizarea diferitelor surse de finanțare din partea UE, pentru a crește capacitatea porturilor UE, a moderniza infrastructura existentă, a crea terminale multimodale și a promova crearea de porturi inteligente care folosesc sisteme de transport inteligente și de orașe-port inteligente; măsuri în vederea îmbunătățirii infrastructurii portuare maritime, în special în Marea Mediterană și Marea Neagră, pentru a trece de la transportul rutier de mărfuri la cel maritim în aceste zone;
   o garanție că porturile maritime ale rețelei centrale vor fi conectate, până în 2030, la infrastructura de transport feroviar și rutier și, acolo unde este posibil, la infrastructura de transport pe căi navigabile interioare, care fac parte din rețeaua transeuropeană de transport, cu excepția cazurilor în care constrângeri de natură fizică împiedică asemenea conexiuni;
   o mai mare claritate și coerență în aplicarea normelor privind ajutorul de stat pentru porturi, în vederea creării unui mediu pragmatic, previzibil și stabil, care să permită dezvoltarea de strategii de investiții portuare pe termen lung, să reducă sarcinile administrative și să reducă la minimum durata procedurilor;
   progrese în ceea ce privește propunerea Comisiei de regulament de stabilire a unui cadru privind accesul la piața serviciilor portuare și transparența financiară a porturilor, în vederea modernizării și îmbunătățirii calității și eficienței serviciilor portuare, a consolidării concurenței și a creării de condiții-cadru pentru atragerea investițiilor în porturi;
   stabilirea unui obiectiv obligatoriu la nivel mondial în cadrul Organizației Maritime Internaționale (OMI) pentru a atinge obiectivul stabilit în Cartea albă de reducere, până în 2050, cu cel puțin 40 % a emisiilor de CO2 provenite de la combustibilii pentru transportul maritim, care să fie sprijinit un obiectiv intermediar al UE pentru anul 2030; intensificarea negocierilor în cadrul OMI cu privire la dezvoltarea unui mecanism global de piață pentru problema emisiilor generate de transportul maritim internațional, cum ar fi un mecanism de taxare a emisiilor; în cazul în care se ajunge la un acord internațional privind un sistem global de monitorizare, raportare și verificare (MRV) în ceea ce privește emisiile de gaze cu efect de seră sau privind adoptarea unor măsuri la nivel mondial pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră generate de transportul maritim, revizuirea de către Comisie a Regulamentului (UE) 2015/757 și, după caz, propuneri de modificare a prezentului regulament pentru a asigura alinierea cu acordul internațional;
   analizarea posibilității extinderii la întregul spațiu maritim european a limitelor conținutului de sulf pentru combustibilul marin aplicabile zonelor de control al emisiilor de SOx (SECA) și a normelor OMI relevante;
   promovarea tehnologiilor de reducere a emisiilor și a măsurilor de eficiență energetică prin intermediul stimulentelor financiare și al măsurilor de sprijin specifice, acordându-se o atenție deosebită utilizării combustibililor alternativi, precum și promovarea măsurilor de navigare cu viteză redusă, care se pare că au un mare potențial de reducere a consumului de combustibil și a emisiilor de gaze cu efect de seră;
   acțiuni în favoarea instalării unor infrastructuri pentru combustibili alternativi în porturi maritime și interioare, inclusiv asigurarea de instalații de buncherare cu GNL și a energiei electrice din rețeaua de pe țărm;
   o propunere legislativă pentru modernizarea legislației privind siguranța navelor de pasageri; o mai bună punere în aplicare și, după caz, revizuirea celui de-al treilea pachet privind siguranța maritimă în vederea adoptării de măsuri consolidate pentru prevenirea accidentelor pe mare și pentru gestionarea consecințelor acestora;
   o propunere legislativă vizând clarificarea regimului de responsabilitate și compensare în contextul intensificării fenomenului de pierdere a containerelor pe mare, pe baza unui sistem care să permită identificarea proprietarilor acestor containere;

67.  solicită, în privința transportului pe căile navigabile interioare:

   instituirea unui cadru adecvat pentru optimizarea pieței interne a transportului pe căile navigabile interioare și pentru eliminarea obstacolelor care împiedică utilizarea mai intensivă a acestuia;
   implementarea integrală a programului de acțiune Naiades II, acordându-se o atenție deosebită infrastructurii, lansării serviciilor de informații fluviale și inovării; o evaluare a programului până în 2017 și, dacă este cazul, adaptarea măsurilor propuse pentru a asigura realizarea obiectivelor programului;
   aprobarea proiectelor finanțate de UE care privesc căile navigabile interioare incluse în rețeaua centrală TEN-T;
   modernizarea corespunzătoare și întreținerea pe tot parcursul anului a căilor navigabile interioare care fac parte din coridoarele rețelei centrale TEN-T și eliminarea blocajelor de-a lungul acestora, până în 2025, cu respectarea legislației UE din domeniul mediului, pentru a garanta niveluri adecvate ale serviciilor;
   un sprijin sporit din partea Comisiei și a statelor membre pentru promovarea inovării în domeniul transportului pe căile navigabile interioare, în cadrul programului Orizont 2020 și al Mecanismului pentru interconectarea Europei, utilizarea combustibililor alternativi și adaptarea flotei din punct de vedere tehnic și din punctul de vedere al mediului în vederea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră;
   integrarea transportului pe căile navigabile interioare în transportul și logistica multimodale, precum și în planurile și politicile de mobilitate urbană sustenabilă din orașele europene traversate de căi navigabile și consolidarea rolului porturilor interioare în repartizarea transportului urban de marfă;
   o revizuire rapidă a Directivei 2005/44/CE privind serviciile de informații fluviale (RIS) armonizate, care să asigure punerea completă în funcțiune a RIS până în 2020 și conectarea la alte sisteme de transport inteligente cooperative;
   convergența, după caz, a sistemelor de administrare și reglementare de pe râurile Rin și Dunăre, pentru dezvoltarea unui sistem de transport eficient, multimodal și sustenabil pe principalele căi navigabile interioare ale Europei;
   implicarea Comisiei în alocarea fondurilor UE și în coordonarea punerii în aplicare a proiectelor incluse în Strategia Uniunii Europene pentru regiunea Dunării;
   o propunere legislativă privind recunoașterea și modernizarea calificărilor profesionale în domeniul navigației interioare și o analiză a măsurilor prin care poate fi atras un număr mai mare de tineri către acest sector;

o
o   o

68.  invită Comisia să țină seama de propunerile incluse în prezenta rezoluție în cadrul evaluării intermediare a Cărții albe și al inițiativelor viitoare din domeniul transporturilor;

69.  îndeamnă Comisia să monitorizeze progresele realizate în vederea atingerii obiectivelor Cărții albe și să raporteze o dată la cinci ani cu privire la punerea sa în aplicare;

70.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 168 E, 14.6.2013, p. 72.
(2) JO C 351 E, 2.12.2011, p. 13.
(3) JO C 175 E, 10.7.2008, p. 556.
(4) JO C 43 E, 19.2.2004, p. 250.
(5) JO C 56 E, 26.2.2013, p. 54.
(6) Astfel cum este definită la articolul 4 din Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive.
(7) Siguranța rutieră în Uniunea Europeană, Comisia Europeană, martie 2015.
(8) Texte adoptate, P7_TA(2014)0094.


Carierele femeilor în mediul academic și științific
PDF 368kWORD 126k
Rezoluţia Parlamentului European din 9 septembrie 2015 referitoare la carierele femeilor în mediul științific și universitar și „plafoanele de sticlă” întâlnite (2014/2251(INI))
P8_TA(2015)0311A8-0235/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 2 și 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolele 8, 10, 19 și 157 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite din 1979 privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW),

–  având în vedere Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă(1),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 21 septembrie 2010 intitulată „Strategia pentru egalitatea între femei și bărbați 2010-2015ˮ (COM(2010)0491),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 5 martie 2010 intitulată „Un angajament consolidat în favoarea egalității între femei și bărbați: o cartă a femeilorˮ (COM(2010)0078),

–  având în vedere Pactul european pentru egalitatea de gen (2011-2020), adoptat de Consiliu la 7 martie 2011,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 15 septembrie 2014, intitulată ,,Spațiul european de cercetare - Raport intermediar de activitate 2014ˮ (COM(2014)0575),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 17 februarie 1999 intitulată „Femeile și știința: mobilizarea femeilor pentru a îmbogăți cercetarea europeanăˮ (COM(1999)0076),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 17 iulie 2012, intitulată „Un parteneriat consolidat al Spațiului european de cercetare pentru excelență și creștereˮ (COM(2012)0392),

–  având în vedere raportul Comisiei din 3 septembrie 2014 intitulat ,,Politici vizând egalitatea de gen în cercetarea publicăˮ, care are la bază un studiu al membrilor Grupului Helsinki (grupul consultativ al Comisiei pe probleme de gen, cercetare și inovare),

–  având în vedere studiul She Figures 2012- Gender in Research and Innovation Statistics and Indicators (Cifre despre femei - Genul în statistici și indicatori din domeniul cercetării și inovării), publicat de Comisie în 2013,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 5 decembrie 2014 privind Spațiul european de cercetare - Raport intermediar de activitate 2014,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 29 mai 2015 privind Foaia de parcurs a Spațiului european de cercetare pentru 2015-2020,

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 martie 2015 referitoare la egalitatea între femei și bărbați în Uniunea Europeană în 2013(2),

–  având în vedere articolul 40 din Convenția de la Istanbul privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor,

–  având în vedere poziția sa din 21 noiembrie 2013 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Programului-cadru pentru cercetare și inovare - Orizont 2020 (2014-2020)(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 21 mai 2008 privind femeile și știința(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 3 februarie 2000 privind Comunicarea Comisiei intitulată „Femeile și știința - mobilizarea femeilor pentru a îmbogăți cercetarea europeanăˮ(5),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0235/2015),

A.  întrucât egalitatea de gen este un principiu fundamental al Uniunii Europene, consacrat în Tratatul privind Uniunea Europeană și unul dintre obiectivele și sarcinile sale;

B.  întrucât egalitatea de gen este o condiție necesară pentru ca femeile și fetele să beneficieze pe deplin de drepturile omului și este esențială pentru capacitarea lor și realizarea unei societăți sustenabile și incluzive; întrucât utilizarea insuficientă a capitalului uman reduce posibilele avantaje pentru întreprinderile care au activități legate de cercetare și inovare și pentru dezvoltarea economică generală, având, de asemenea, consecințe sociale devastatoare;

C.  întrucât este extrem de important să se asigure că femeile și bărbații sunt parteneri egali, au aceleași drepturi și responsabilități și aceleași oportunități de muncă, iar contribuția lor în cadrul societății este apreciată și respectată în egală măsură;

D.  întrucât, conform statisticilor și anchetelor sociologice disponibile, femeile sunt subreprezentate în majoritatea posturilor din știință, inginerie și management și la nivelurile ierarhice superioare, chiar și în sectoarele în care sunt majoritare, cum ar fi educația; întrucât femeile sunt extrem de subreprezentate în sectoarele educaționale și în carierele din domeniile STIM, reprezentând doar 24 % din profesioniștii din știință și inginerie; întrucât reprezentarea femeilor variază și depinde de specializările din STIM, de exemplu, specializarea în domeniul chimiei se confruntă cu o problemă de păstrare a angajaților, în timp ce ingineria și fizica se confruntă cu o problemă de recrutare;

E.  întrucât știința joacă un rol fundamental în economia europeană și are nevoie de un număr în constantă creștere de profesioniști capabili, printre altele, de activități de cercetare revoluționare, acestea fiind indispensabile pentru creșterea productivității și a competitivității, iar existența unui număr suficient de persoane competente în domeniile STIM este o condiție necesară pentru implementarea Agendei europene pentru creștere și locuri de muncă și pentru realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020; întrucât se așteaptă ca cererea de profesioniști STIM să crească până în 2025, iar ultimele statistici relevă o îmbătrânire a sectorului de cercetare; întrucât interacțiunea pozitivă dintre domeniile STIM și cele artistice și umaniste (STIAM) deține un enorm potențial economic, social și cultural, iar femeile din cercetare și inovare sunt bine plasate pentru a face legături între STIM și STIAM; întrucât cercetătoarele sunt o resursă valoroasă pentru Uniunea Europeană, care are nevoie de toate resursele disponibile pentru a se redresa definitiv în urma crizei economice și financiare și pentru a putea face față schimbărilor din întreaga societate; întrucât este necesar să se promoveze și faciliteze dezvoltarea carierelor femeilor și o mai mare prezență a tinerilor, mai ales a studentelor și femeilor din mediul academic, în domeniile STIM;

F.  întrucât au existat unele evoluții pozitive pentru cercetătoare și participarea lor a crescut mai rapid decât cea a bărbaților în ultimii ani, dar numărul cercetătoarelor este încă semnificativ mai mic decât al cercetătorilor, cel mai mare decalaj fiind în sectorul întreprinderilor;

G.  întrucât carierele academice ale femeilor sunt în continuare marcate semnificativ de o puternică segregare verticală, numai un procent foarte mic de femei ocupând cele mai înalte poziții academice; întrucât, conform studiului She Figures din 2012, femeile reprezintă doar 10% din rectorii universitari;

H.  întrucât puține state membre par să dispună de prevederi referitoare la egalitatea de gen în cadrul lor juridic din domeniul cercetării și se acordă puțină atenție integrării dimensiunii de gen în programele de cercetare naționale;

I.  întrucât femeile încă întâmpină obstacole în înființarea propriei afaceri datorită prejudecăților și stereotipurilor persistente; întrucât trebuie promovat și sprijinit un mai puternic spirit antreprenorial în rândul femeilor și trebuie creat un mediu în care femeile antreprenoare și întreprinderile familiale să poată prospera și în care inițiativa este recompensată prin adoptarea măsurilor necesare pe baza schimbului de bune practici și prin acordarea unei atenții deosebite pentru mame;

J.  întrucât motivele pentru această situație sunt numeroase și complexe, inclusiv stereotipuri negative, prejudecăți și atitudini părtinitoare, conștiente sau nu;

K.  întrucât statisticile arată în mod constant că fetele devin mai puțin interesate de materiile din școli din domeniile STIM și e puțin probabil ca ele să urmeze o specializare în domeniul științific în învățământul superior; întrucât nu există o singură explicație pentru nivelul scăzut al femeilor în STIM, printre motive numărându-se: o necunoaștere de către profesorii din școli a carierelor în domeniile STIM, o lipsă a modelelor feminine, un număr mare de contracte precare pe termen scurt, prejudecăți inconștiente la interviurile de angajare, faptul că femeile sunt mai puțin înclinate să candideze pentru posturile de conducere în comparație cu bărbații și tendința de a direcționa femeile spre învățământ și tutorat, mai degrabă decât spre de cercetare și mediul academic;

L.  întrucât femeile care lucrează în cercetare, ca și în toate celelalte domenii, sunt obligate să își asume o parte mai mare a obligațiilor de creștere a copiilor sau de familie decât colegii lor bărbați și, prin urmare, toate măsurile propuse trebuie să ia în considerare posibilitatea pentru femei de echilibra viața profesională și cea de familie, astfel încât să includă bărbații în aceste sfere;

M.  întrucât, în pofida eforturilor existente de a promova egalitatea de gen și șansele egale, femeile încă se confruntă cu un acces inegal la posturile de cercetare, finanțare, publicare și la premii academice, fiind totodată afectate de criterii rigide de promovare și recunoaștere și de lipsa finanțărilor și a unor politici adecvate de sprijin, iar perspectivele tinerelor femei de știință sunt deosebit de sumbre; întrucât toți acești factori contribuie la „exodul creierelor”, situație ce impune măsuri mai degrabă radicale decât simple; întrucât, în plus, cooperarea la nivel colectiv este de o importanță majoră și ar trebui realizată și stimulată atât la nivel personal, cât și în cadrul societății;

N.  întrucât poziția de facto inferioară a femeilor în domeniul științific, în societate, fără ca acest lucru să fie neapărat justificat de vreun criteriu obiectiv, precum și relațiile de gen și stereotipurile de gen trebuie să fie revizuite și revalorizate; întrucât, dacă li se oferă femeilor perspective de carieră mai ample și dacă se modifică modelele educaționale, aceste elemente ar putea avea o contribuție substanțială la eliminarea diferențelor de remunerare între femei și bărbați, de exemplu prin creșterea numărului de femei în domenii ca științele și ingineria;

O.  întrucât Comisia s-a angajat deja să asigure o reprezentare de 40% a sexului subreprezentat în componența tuturor grupurilor sale de experți, a atelierelor și comitetelor și, în special, să aplice această cotă în programul specific Orizont 2020;

P.  întrucât cele mai recente concluzii ale Consiliului privind consolidarea resurselor umane în știință și tehnologie în Spațiul European de Cercetare au recunoscut importanța promovării egalității de gen în cercetare și includerea femeilor în posturi de răspundere, acest lucru întâmplându-se începând cu 2005, dar întrucât Consiliul nu a făcut nicio altă declarație în această privință;

Q.  întrucât, în Foaia de parcurs a Spațiului european de cercetare pentru 2015-2020, se solicită Comisiei și statelor membre să înceapă transpunerea efectivă a legislației naționale privind egalitatea în acțiuni practice, pentru a rezolva dezechilibrele de gen din instituțiile de cercetare și de la nivelul organismelor decizionale și a integra mai bine dimensiunea de gen în politici, programe și proiecte de cercetare și dezvoltare;

R.  întrucât Convenția de la Istanbul cuprinde un angajament de a trata cauzele profunde ale violenței și de a promova o mai mare egalitate între femei și bărbați, prin schimbarea atitudinilor și eliminarea stereotipurilor nu numai la nivel individual, ci și la nivelul instituțiilor de învățământ superior, precum și în universități și în campusurile universitare, care nu sunt imune la violența de gen, astfel încât femeile să nu mai fie amenințate de violență și de teama pe care aceasta o generează, care de multe ori le împiedică să participe plenar la viața academică și socială:

S.  întrucât Institutul European pentru Egalitatea de Gen poate juca un rol fundamental în monitorizarea evoluției diferenței de remunerare dintre femei și bărbați în domeniul științei și cercetării, analizând cauzele acesteia și evaluând impactul legislației;

Egalitatea de gen în pozițiile academice

1.  constată că, în pofida schimbărilor pozitive din ultimii ani, egalitatea de gen nu s-a realizat încă în mediul științific și academic, situația variind în funcție de statele membre, domeniile de cercetare și gradul academic; subliniază prezența surprinzător de scăzută a femeilor în cele mai înalte poziții academice și decizionale din institutele științifice și în universități, ceea ce indică existența unui plafon de sticlă, adică a unor bariere invizibile bazate pe prejudecăți, care împiedică femeile să acceadă la posturi de răspundere;

2.  deplânge faptul că există dovezi de segregare de gen în conducerile din universitățile și școlile din Europa și în alte economii avansate, segregare orizontală, dar și verticală, și că, deși 59 % din absolvenții de studii superioare din UE-28 sunt femei, ele reprezintă doar 18 % din numărul profesorilor universitari plini;

3.  reiterează că egalitatea de gen este unul dintre principiile pe care se întemeiază UE și trebuie respectată și în mediul științific și academic din UE; subliniază că trebuie eliminate toate formele de discriminare directă sau indirectă a femeilor;

4.  remarcă faptul că lipsa femeilor din domeniul științific și cercetare a dus la o perspectivă androcentrică în C&D și că mai ales: a) manechinele folosite în testările de automobile sunt manechine de bărbați; b) cercetarea în domeniul medical este efectuată de obicei pe subiecți bărbați; c) calcularea dozelor de radiație se bazează pe rata de absorbție a unui bărbat de vârstă mijlocie; și d) în majoritatea manualelor de anatomie, imaginile reprezintă corpul unui bărbat;

5.  regretă că femeile în continuare nu au un acces egal la posturile de cercetare, la finanțare și la publicare și că există încă o diferență de remunerare între femei și bărbați în mediul științific și academic, în pofida prevederilor legale privind egalitatea de tratament și nediscriminarea pe piața forței de muncă, inclusiv prevederi privind plata egală, în vigoare în UE și în statele membre;

Măsuri pozitive

6.  îndeamnă Comisia și statele membre să analizeze prevederile legale existente pentru a le implementa în mod corespunzător și, dacă este necesar, să le revizuiască pentru a asigura respectarea egalității de tratament între femei și bărbați; îndeamnă Comisia și statele membre să asigure conformitatea cu principiul nediscriminării - considerat în Tratatul de la Lisabona drept obiectiv al Uniunii Europene - în toate tipurile de contracte de muncă sau de finanțare, precum și dreptul legal la remunerare egală pentru muncă egală, pentru toate componentele remunerației acordate bărbaților și femeilor, inclusiv pentru granturi și burse, prin asigurarea, de exemplu, a transparenței salariilor;

7.  constată că, pe lângă aplicarea dispozițiilor legale, pentru a realiza egalitatea de gen trebuie îndepărtate barierele culturale și instituționale ce generează discriminarea directă sau indirectă a femeilor în carierele științifice și în procesul decizional; consideră că aceste forme de discriminare, prejudecăți negative și stereotipuri conștiente sau inconștiente au la bază atitudini și standarde care sunt reproduse continuu și că schimbările instituționale pot contribui la eliminarea acestora; invită Comisia să introducă și să sprijine campanii de sensibilizare și programe și inițiative pentru a reduce aceste bariere, atât în mediul academic, cât și în societate în general;

8.  critică din nou faptul că femeile sunt încă remunerate mai puțin decât bărbații pentru aceeași muncă și în domeniul cercetării și al științei, ca urmare a reprezentării lor inegale;

9.  solicită Comisiei și statelor membre să includă sprijinirea și promovarea rețelelor de sprijin reciproc și partajarea celor mai bune practici pe întreg teritoriul Europei și în afara lui;

10.  subliniază faptul că campaniile de sensibilizare ar trebui să vizeze atât bărbații cât și femeile, deoarece aceștia (conștient sau inconștient) reproduc stereotipurile de gen care pot duce la internalizarea barierelor culturale și instituționale în evoluția carierei femeilor în domeniul științific;

11.  îndeamnă Comisia să aibă ca punct de plecare programele și inițiativele existente și să intensifice campaniile pozitive ce vizează fetele și femeile, încurajându-le să opteze pentru cariere în mediul academic și în cercetare în toate domeniile științifice, cu un accent special pe inginerie și sectorul tehnologic, unde, deși s-au înregistrat recent evoluții pozitive, participarea femeilor rămâne sub medie;

12.  solicită Comisiei și statelor membre să promoveze programe educaționale care să încurajeze sinergiile și legăturile pozitive dintre domeniile STIM, arte și disciplinele umaniste, precum și să promoveze o perspectivă de gen, facilitând rolul pe care femeile îl pot juca în realizarea acestor legături;

13.  invită Comisia și statele membre să promoveze modele pozitive de femei, la toate nivelurile de învățământ, începând cu învățământul obligatoriu și până la cel superior, postuniversitar, precum și în învățământul informal și în organizațiile de tineret; recunoaște că promovarea unor modele feminine pozitive include adoptarea de măsuri pentru a sublinia realizările istorice și contemporane ale femeilor în domeniul științei, tehnologiei, al antreprenoriatului, precum și în pozițiile decizionale; remarcă faptul că astfel de măsuri pot include activități specifice legate de Ziua internațională a femeilor, săptămânile științei și utilizarea celor mai bune practici din statele membre și din alte țări;

14.  invită Comisia, statele membre și actorii relevanți să consolideze inițiativele și programele care încurajează femeile să-și continue cariera științifică sau academică, cum ar fi programele de tutorat și de creare a unor rețele care sprijină femeile din mediul științific – în special tinerele – care participă la programele de cercetare și la cererile de finanțare, precum și cele care sprijină carierele individuale ale cercetătoarelor și avansarea lor în carieră până la cele mai înalte poziții; consideră că femeile ar trebui, de asemenea, încurajate să-și depună candidatura pentru pozițiile decizionale, iar concomitent trebuie luate măsuri pentru a combate orice fel de bariere care îngreunează sau fac imposibilă candidaturile lor;

15.  îndeamnă Comisia și statele membre ca, în momentul proiectării oricărei strategii vizând egalitatea de gen în învățământul superior, să acorde o atenție specială femeilor care se confruntă cu discriminări multiple, precum femeile LGBTI, femeile cu dizabilități, femeile care provin din mediul minorităților sau migranților, femeilor refugiate sau femeile care au în îngrijire persoane dependente;

16.  îndeamnă statele membre să elaboreze programe și metode eficiente și atractive de predare a disciplinelor STIM, care să atragă fetele spre științe, precum și să recunoască și să investească în profesori ca motoare ale schimbărilor culturale, cu potențialul lor de a impulsiona participarea continuă a fetelor la disciplinele științifice la școală;

17.  îndeamnă statele membre să recunoască potențialul consilierii profesionale de calitate și al formării pentru a încuraja fetele să continue studierea în facultate a disciplinelor STIM;

Echilibrul între viața profesională și cea de familie

18.  subliniază că necesitatea de a reconcilia cât mai bine obligațiile profesionale și familiale reprezintă adesea un obstacol major, care afectează în mod particular evoluția femeilor în cariera științifică sau academică și reprezintă una dintre cele mai importante cauze ale renunțării la aceste cariere;

19.  solicită o mai mare flexibilitate în ceea ce privește condițiile de muncă, atât pentru femeile, cât și pentru bărbații din cercetare, permițându-le să-și concilieze viața profesională cu cea de familie, precum și eliminarea diferențelor de gen în remunerarea cercetătorilor în vederea egalității de gen;

20.  invită Comisia, statele membre, organizațiile de finanțare a cercetării și alte părți interesate să conceapă programe care încurajează activ femeile să-și continue cariera după concediul de maternitate sau de creștere a copilului și să ofere finanțare pentru programele de reinserție, care ar trebui ajustate nevoilor fiecărei instituții și ar trebui să cuprindă formarea necesară pentru a ține pasul cu dezvoltarea științifică, permițând totodată o mai mare flexibilitate în ceea ce privește rezultatele științifice după nașterea sau adopția unui copil și oferind servicii adecvate de îngrijire a copiilor, încurajând integrarea bărbaților în viața de familie; aceste măsuri ar trebui, de asemenea, aplicate și cercetătorilor care au contracte individuale și personalului din proiectele de cercetare cu finanțare externă;

21.  încurajează statele membre și regiunile să promoveze dezvoltarea unor universități și institute de cercetare adecvate exigențelor pe care le presupune familia;

22.  îndeamnă Comisia să recunoască necesitatea unui concediu de paternitate corespunzător, împreună cu o indemnizație adecvată, astfel încât bărbații să poată să-și permită să acorde timp îngrijirii copiilor și să fie combătută norma că femeile trebuie să își întrerupă cariera, pentru a depăși principala barieră în avansarea în carieră a femeilor din știință și mediul academic;

Schimbări și proiecte instituționale

23.  ia act de faptul că, pe lângă încurajarea carierei femeilor, sunt necesare schimbări instituționale pentru a depăși barierele din calea egalității de gen, în special în ceea ce privește segregarea verticală și participarea femeilor la structurile decizionale;

24.  atrage atenția supra implicării instituțiilor în sprijinirea și încurajarea acestor schimbări, prin stabilirea de noi standarde, adresând problemele care apar și monitorizând progresele, astfel încât să se permită femeilor din domeniile științifice să profite de informațiile existente și, în același timp, să își aducă activ contribuția la Spațiul de cercetare European;

25.  îndeamnă Comisia să propună o recomandare adresată statelor membre care să conțină orientări comune cu privire la schimbările instituționale necesare pentru a promova egalitatea de gen în universități și în institutele de cercetare;

26.  consideră că este necesară o sistematizare a datelor disponibile referitoare la repartiția pe sexe și la monitorizarea poziției femeilor de știință la nivelul statelor membre, pentru a promova egalitatea de gen în toate instituțiile de cercetare din domeniul public sau privat; consideră că este nevoie de un consens pentru desfășurarea unor acțiuni suplimentare de încurajare a proiectelor privind femeile de știință;

27.  îndeamnă Comisia să își intensifice rolul de coordonare pentru inițiativele de integrare a aspectelor de gen în Spațiul european de cercetare, să le facă mai bine cunoscute și să ofere părților interesate cursuri de pregătire care să sublinieze importanța integrării perspectivei de gen în mediul științific și academic; insistă asupra necesității adoptării unor măsuri care să stimuleze dezvoltarea profesională și a carierei în mediul academic și științific în condiții de egalitate reală între femei și bărbați;

28.  salută finanțarea de către Comisie a creării unor planuri pentru egalitatea de gen prin proiecte în cadrul celui de al 7-lea Program-cadru și Orizont 2020 și, de asemenea, salută proiectul comun al Comisiei și al Institutului European pentru Egalitatea de Gen de creare a unui instrument online pentru planurile vizând egalitatea de gen, ca mijloc de identificare și de schimb de bune practici cu părțile interesate relevante; subliniază că cele mai bune practici propuse ar trebui să ia în considerare independența universităților și organizațiilor de cercetare, precum și varietatea structurilor organizatorice din statele membre;

29.  invită statele membre să se implice în parteneriate cu organizații de cercetare și universități, pentru a promova schimbările culturale și instituționale în ceea ce privește genul;

30.  solicită statelor membre să colaboreze cu instituțiile academice pentru a oferi sprijin și mai multe oportunități pentru avansare în carieră în momentele principale de tranziție, precum tranziția de la doctorat la posturi postdoctorale și posturi de predare în mediul academic;

31.  subliniază necesitatea integrării în totalitate a dimensiunii de gen în cercetare, precum și a echilibrului de gen în programul Orizont 2020; consideră că acest lucru va necesita eforturi reînnoite pentru a integra dimensiunea de gen în formularea și punerea în aplicare a următorului program de lucru; salută crearea Grupului consultativ privind genul pentru programul Orizont 2020 (AGG); consideră cu tărie că obiectivele programului Orizont 2020 vor putea fi atinse doar cu participarea deplină a femeilor de știință;

32.  solicită statelor membre să lucreze cu instituțiile academice pentru a încuraja în mod proactiv femeile să candideze pentru posturi și să asigure reprezentarea femeilor în comisiile de interviu, atunci când este posibil;

33.  este ferm convins că dimensiunea de gen este o sursă de valoare adăugată pentru cercetare și aduce un profit în urma investițiilor; subliniază că analiza de gen poate stimula inovarea și cooperarea multidisciplinară în domeniul științei și al tehnologiei;

Etapele următoare

34.  invită statele membre să ofere institutelor de cercetare și universităților stimulente pentru a introduce și aplica planuri de promovare a egalității de gen, pentru a introduce o dimensiune de gen în programele naționale de cercetare, pentru a elimina barierele juridice și alte bariere în recrutarea, păstrarea și evoluția în carieră a cercetătoarelor, precum și să transpună în practică strategii globale vizând schimbări structurale, cu scopul de elimina inegalitățile existente în institutele și programele de cercetare;

35.  invită Comisia și statele membre să se ocupe de dezechilibrul de gen în procesul decizional și în organismele responsabile de angajarea și promovarea cercetătorilor, precum și să analizeze posibilitatea de a elabora planuri vizând egalitatea de gen ca o condiție prealabilă pentru accesul la finanțarea publică în cercetare, știință și mediul academic, în special prin încurajarea institutelor de cercetare și științifice de a întocmi rapoarte privind eforturile lor de integrare a femeilor din mediul științific și prin asigurarea unui proces de selecție și promovare deschis și transparent;

36.  recunoaște că strategiile privind egalitatea de gen din învățământul superior trebuie să abordeze, de asemenea, și fenomenele de violență de gen; invită Comisia și statele membre să elaboreze strategii de contracarare a violenței de gen în campusurile universităților și colegiilor, inclusiv campanii de conștientizare, facilitând accesul la justiție pentru femeile afectate și implicând studenții, cadrele universitare și personalul în combaterea violenței;

37.  invită statele membre să încurajeze angajatorii să ia măsuri de combatere a tuturor formelor de hărțuire a femeilor la locul de muncă, care ar putea produce descurajarea victimelor și în cele din urmă la demisie;

38.  încurajează statele membre să faciliteze comunicarea regulată între miniștrii la nivel național care răspund de universități și de activitatea științifică și miniștrii pentru egalitate sau echivalentul lor corespunzător, pentru a elabora politici naționale care să încurajeze și să sprijine femeile din mediul științific și academic;

39.  invită statele membre să implice media și sectorul privat în eradicarea stereotipurilor de gen și în promovarea respectului reciproc; subliniază rolul mediei în perpetuarea sau lupta pentru eradicarea stereotipurilor de gen, precum și potențialul acesteia în promovarea proactivă a modelelor pozitive pentru femei și fete, care ar trebui încurajate;

40.  invită Comisia și Institutul European pentru Egalitatea de Gen să dezvolte mai mult metodologia existentă pentru a avea statistici diferențiate pe gen pentru întreaga activitate academică și științifică, în afara statisticilor privind resursele umane, precum și să elaboreze indicatori credibili pentru măsurarea proceselor de schimbare instituțională la nivel național și în Spațiul european de cercetare;

41.  invită statele membre, mediul academic și toate părțile interesate relevante să introducă programe specializate în învățământ, în special în învățământul terțiar, pentru a sublinia importanța egalității de gen;

42.  invită Comisia și statele membre să aplice în mod consecvent bugetarea de gen tuturor programelor și măsurilor care oferă finanțări în domeniul științei, mediul academic și în cercetare și să elaboreze ghiduri și metode pentru monitorizarea și evaluarea includerii dimensiunii de gen în aceste domenii;

43.  invită statele membre să elaboreze măsuri statistice pentru a monitoriza destinațiile femeilor care părăsesc mediul academic, cu scopul de a îmbunătăți politicile elaborate de instituțiile academice și de guverne în domeniile vizate;

44.  încurajează statele membre să ia în considerare recunoașterea pozitivă a instituțiilor academice care au luat măsuri ce vizează inegalitatea de gen;

45.  solicită Comisiei să integreze dimensiunea de gen în conținutul științific și tehnologic, pentru a pune capăt formelor subtile de discriminare prin intermediul unor stimulente care iau în considerare sexul și de genul în dezvoltarea cercetării;

Mobilizarea

46.  invită Comisia și statele membre să consolideze mai mult rețele de femei din mediul științific la nivel național, regional și european;

47.  încurajează statele membre să ia în considerare introducerea unor programe de mentorat care să pună un accent specific pe încurajarea femeilor de a depune cereri pentru finanțări, promovări sau alte oportunități, precum și sprijinirea lor în acest proces;

48.  reiterează că trebuie asigurate o participare mai mare a femeilor în procesul decizional și echilibrul de gen în comisiile de evaluare, comisiile de selecție și în toate celelalte comisii, precum și în grupurile și comisiile care iau decizii referitoare la recrutare, finanțare, programe de cercetare și publicare; consideră că institutele de cercetare și universitățile ar trebui încurajate să introducă obiective pentru participarea femeilor în astfel de organisme; invită în acest sens Comisia și statele membre să se bazeze pe propunerea de directivă a Comisiei privind îmbunătățirea echilibrului de gen în rândul directorilor neexecutivi ai societăților cotate la bursele de valori și pe măsurile corespunzătoare(6), pentru propunerea de măsuri legislative similare privind poziții de conducere pentru femei în mediul științific și academic;

49.  invită Consiliul să adopte, în timpul Președinției Luxemburgului, concluzii referitoare la egalitatea de gen în cercetare, cu scopul de a asigura o reprezentare și o participare mai mare a femeilor în procesul decizional din cercetare;

50.  invită Parlamentul să instituie premiul „Femeile și știința în Europa", care să fie acordat angajatorilor (întreprinderi, instituții și autorități) care promovează în mod exemplar femeile în mediul academic și științific, sprijină femeile care ocupă posturi de conducere și asigură remunerare egală;

51.  invită Comisia să promoveze, prin intermediul campaniilor de informare, scheme și programe care au ca scop creșterea participării femeilor în cercetarea științifică;

o
o   o

52.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor statelor membre.

(1) JO L 204, 26.7.2006, p. 23.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2015)0050.
(3) Texte adoptate, P7_TA(2013)0499.
(4) JO C 279 E, 19.11.2009, p. 40.
(5) JO C 309, 27.10.2000, p. 57.
(6) COM(2012)0614.


Capacitarea fetelor prin educație în UE
PDF 377kWORD 141k
Rezoluţia Parlamentului European din 9 septembrie 2015 referitoare la capacitarea fetelor prin educație în Uniunea Europeană (2014/2250(INI))
P8_TA(2015)0312A8-0206/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948,

–  având în vedere Convenția ONU cu privire la drepturile copilului,

–  având în vedere articolul 2 și articolul 3 alineatul (3) al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolul 8 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO),

–  având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW) din 18 decembrie 1979,

–  având în vedere articolul 23 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Declarația de la Beijing și Platforma de acțiune adoptate în cadrul celei de a patra Conferințe mondiale a ONU privind femeile, la 15 septembrie 1995, precum și documentele finale rezultate în urma acesteia, adoptate cu ocazia sesiunilor speciale ale Organizației Națiunilor Unite Beijing +5 (2005), Beijing +15 (2010) și Beijing +20 (2015),

–  având în vedere Pactul european pentru egalitatea de gen (2011-2020), adoptat de Consiliul European în martie 2011,

–  având în vedere Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul), din mai 2011,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 21 septembrie 2010 intitulată „ Strategie pentru egalitatea între femei și bărbați 2010-2015” (COM(2010)0491),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 martie 2013 referitoare la eliminarea stereotipurilor de gen în UE(1),

–  având în vedere Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă și Directiva 2004/113/CE a Consiliului din 13 decembrie 2004 de aplicare a principiului egalității de tratament între femei și bărbați privind accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii,

–  având în vedere Directiva 2002/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 septembrie 2002 de modificare a Directivei 76/207/CEE a Consiliului privind punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește accesul la încadrarea în muncă, la formarea și la promovarea profesională, precum și condițiile de muncă,

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 martie 2015 referitoare la egalitatea între femei și bărbați în Uniunea Europeană în 2013(2),

–  având în vedere raportul independent din 2009 comandat de Direcția Generală Educație și Cultură a Comisiei (DG EAC),

–  având în vedere Recomandarea CM/Rec(2007)13 din 10 octombrie 2007 a Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei adresată statelor membre, referitoare la integrarea dimensiunii de gen în educație,

–  având în vedere „Culegerea de bune practici privind promovarea unei educații fără stereotipuri de gen și identificarea metodelor de punere în aplicare a măsurilor cuprinse în Recomandarea Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei referitoare la integrarea perspectivei de gen în educație” (revizuită la 12 martie 2015), promovată de Consiliul Europei,

–  având în vedere Recomandarea Rec(2003)3 a Consiliului de Miniștri adresată statelor membre referitoare la participarea echilibrată a femeilor și a bărbaților la luarea deciziilor politice și publice, adoptată la 12 martie 2003,

–  având în vedere comunicarea Organizației Internaționale a Muncii (OIM) intitulată „Femeile și lumea muncii”, adoptată în 2015, de Ziua internațională a femeii,

–  având în vedere „Sondajul privind persoanele lesbiene, homosexuale, bisexuale și transsexuale din Uniunea Europeană”, publicat de Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) în 2013,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen și avizul Comisiei pentru cultură și educație (A8-0206/2015),

A.  întrucât educația reprezintă fundamentul cetățeniei responsabile, este esențială pentru realizarea egalității de gen și a capacitării fetelor prin educație și este un drept fundamental al omului, precum și un drept al fiecărui copil;

B.  întrucât educația și formarea fetelor și a femeilor constituite o valoare europeană importantă, un drept fundamental al omului și un element esențial pentru capacitarea fetelor și femeilor la nivel social, cultural și profesional, precum și pentru exercitarea deplină a tuturor celorlalte drepturi sociale, economice, culturale și politice și, implicit, pentru prevenirea violenței împotriva femeilor și fetelor;

C.  întrucât educația poate transforma o societate și poate contribui la egalitatea socială, economică, politică și de gen;

D.  întrucât, conform unui studiu realizat de Direcția Generală Politici Interne a Parlamentului, la nivel mondial 30 de milioane de fete de vârsta școlii primare sunt excluse din sistemul de învățământ;

E.  întrucât sărăcia, excluziunea socială și caracterul inadecvat sau insuficiența disponibilității rețelelor preșcolare, școlare și extrașcolare constituie obstacole majore în calea accesului fetelor la educație;

F.  întrucât numai statele sunt în măsură să ofere educație universală obligatorie gratuită, o condiție sine qua non pentru a garanta oportunități egale pentru ambele sexe;

G.  întrucât reducerile bugetare în domeniul educației, care provin în mare măsură din politicile de austeritate promovate de UE, pun în pericol învățământul public gratuit de înaltă calitate și, astfel, contribuie la exacerbarea inegalităților;

H.  întrucât o educație publică de bună calitate ar trebui să fie gratuită și disponibilă pentru toți copiii, fără discriminare și indiferent de statutul de rezident al acestora;

I.  întrucât sărăcia are o influență puternică asupra accesului egal la educație din cauza costurilor directe și indirecte ale trimiterii copiilor la școală, iar accesul la educație, în special la învățământul superior, este deosebit de dificil pentru tinerii care provin din familii cu venituri reduse, ceea ce conduce la o accentuare a preferinței tradiționale pentru educația băieților;

J.  întrucât stereotipurile de gen atribuie roluri diferite, prestabilite și limitate femeilor și bărbaților, aceste roluri fiind modelate printr-o multitudine de variabile sociale și diseminate sau reproduse de părinți, învățământ și mass-media; întrucât respectivele roluri de gen sunt însușite în cursul etapelor de socializare din copilărie și din adolescență și, prin urmare, influențează viața și pot limita dezvoltarea personală a femeilor și a bărbaților;

K.  întrucât impactul stereotipurilor de gen asupra educației și formării, precum și asupra deciziilor educaționale ale elevilor la școală , le poate influența alegerile de-a lungul vieții și are, în consecință, implicații majore asupra pieței muncii, unde femeile continuă să se confrunte atât cu segregarea orizontală, cât și cu cea verticală, întrucât acest fapt contribuie la considerarea unor sectoare ca fiind „masculine”, cu niveluri de remunerare mai mari decât cele din sectoarele considerate „feminine”;

L.  întrucât mediul social, atitudinea familiei, a colegilor, a modelelor exemplare, a profesorilor și a centrelor de orientare și de consiliere educațională au o influență semnificativă asupra alegerii domeniilor de studiu ale studenților și asupra modificării stereotipurilor de gen, și întrucât profesorii, ca agenți ai schimbării sociale prin atitudinea și metodele lor pedagogice, reprezintă un element esențial pentru promovarea egalității de gen, a diversității și a înțelegerii și respectului reciproc; întrucât, de asemenea, profesorii din școală pot comunica cu părinții și le pot ridica nivelul de conștientizare cu privire la egalitatea de gen și la potențialul copiilor;

M.  întrucât egalitatea de gen ar trebui integrată în toate nivelurile și aspectele sistemului de învățământ, pentru a se promova, în rândul fetelor și băieților și al femeilor și bărbaților, valorile justiției și cetățeniei democratice și pentru a construi un adevărat parteneriat între genuri în ceea ce privește domeniul public și privat;

N.  întrucât este nevoie de mai multe modele pozitive feminine în domenii dominate de bărbați, cum ar fi știința, ingineria, tehnologia, matematica și antreprenoriatul, și întrucât rețelele de mentorat și învățarea inter pares sunt eficiente în capacitarea fetelor în aceste domenii;

O.  întrucât datele disponibile confirmă că femeile primesc o remunerație mai mică decât bărbații pentru calificările și experiența lor și că acestea se ocupă în continuare de majoritatea activităților de îngrijire a familiei și a altor persoane dependente, fapt care le limitează accesul la un loc de muncă remunerat cu normă întreagă; întrucât egalitatea de gen ar trebui să implice recunoașterea întregii munci desfășurate de femei, precum și educarea băieților și a bărbaților pentru a îndeplini sarcini în mod tradițional feminizate; întrucât progresele înregistrate în întreaga Europă în domeniul asistenței pentru îngrijirea copiilor și al politicilor privind concediul de maternitate și de paternitate vor contribui la îmbunătățirea perspectivelor de angajare a femeilor, la capacitarea lor economică și la combaterea stereotipurilor de gen, asigurând astfel capacitarea fetelor la toate nivelurile de educație;

P.  întrucât, deși din ce în ce mai multe femei sunt absolvente ale unei forme de învățământ mediu sau universitar, atât domeniile lor de formare, cât și activitățile lor profesionale sunt legate în primul rând de sarcini care vizează reproducerea și perpetuarea structurilor sociale și economice tradiționale și întrucât este necesară creșterea prezenței femeilor atât în cadrul formelor de învățământ profesional, cât și în domeniile STIM (științe, tehnologie, inginerie și matematică);

Q.  întrucât o alocare mai echitabilă a resurselor educaționale ar conduce la un acces mai mare al fetelor pe piața muncii, iar o participare echilibrată a femeilor și bărbaților pe piața muncii ar putea îmbunătăți perspectivele economice ale UE;

R.  întrucât autoritățile europene și naționale ar trebui să încurajeze egalitatea de gen în instituțiile de învățământ prin toate mijloacele, iar educația privind problematica genului ar trebui să fie un element esențial al programelor școlare; întrucât autoritățile europene și naționale trebuie să se asigure că materialele didactice nu au un conținut discriminatoriu;

S.  întrucât programa școlară oficială reflectă perspectiva culturală și socială a fiecărui stat membru și influențează construcția identității fetelor și băieților; întrucât programa neoficială completează programa oficială, iar curriculumul implicit este prezent în toate definițiile situaționale ale programei; întrucât toate aceste tipuri de programe sunt importante pentru construcția identității fetelor și băieților, iar autoritățile locale, prin apropierea lor de instituțiile de învățământ, au un rol esențial în ceea ce privește educația informală;

T.  întrucât, pentru a combate inegalitatea de gen, este esențială o supervizare pedagogică constantă a programelor școlare, a obiectivelor de dezvoltare și a rezultatelor învățării, a conținuturilor, a strategiilor, a materialelor, a evaluărilor, a programelor disciplinare și a planificărilor, precum și monitorizarea și evaluarea acestora, care să fie efectuate de centre de cercetare din domeniul educației și de specialiști în egalitatea de gen;

U.  întrucât violența împotriva femeilor reprezintă principalul impediment în calea egalității dintre bărbați și femei și poate fi combătută prin educație; întrucât nu toate statele membre au ratificat Convenția de la Istanbul și întrucât UE are responsabilități în ceea ce privește inițierea și finanțarea unor proiecte care promovează egalitatea de gen,

V.  întrucât violența de gen în context școlar include acte de violență sexuală, fizică și/sau psihologică asupra copiilor din cauza stereotipurilor de gen și a normelor sociale; întrucât violența de gen în context școlar este un obstacol major în calea accesului, a participării și a instruirii;

W.  întrucât femeile și fetele cu dizabilități și/sau cu nevoi educaționale speciale sunt expuse unei discriminări multiple, întrucât situația fetelor poate fi îmbunătățită doar printr-un acces egal la o educație și o formare de înaltă calitate, acces care să nu fie fondat sau influențat de acest tip de discriminare și să respecte întru totul principiile incluziunii;

X.  întrucât există disproporționalități semnificative în ceea ce privește identificarea nevoilor educaționale speciale (NES); întrucât, în general, este mai probabil ca băieții să fie identificați ca având nevoi speciale, în special dificultăți „non-normative” precum sindromul deficitului de atenție (SDA) sau dislexia, atunci când diagnosticarea se bazează într-o măsură mai mare pe o evaluare de specialitate;

Y.  întrucât la nivel mondial 17 % dintre adulți nu sunt în măsură să citească sau să scrie, iar două treimi dintre aceștia (493 de milioane) sunt femei(3);

Recomandări generale

1.  solicită statelor membre să ia măsuri pentru realizarea egalității de gen la toate nivelurile sistemelor de învățământ și să îmbunătățească măsurile existente, să integreze o mai bună conștientizare a problemelor de gen în formarea profesorilor, dar și a tuturor categoriilor de personal școlar, de exemplu medici, asistente medicale, psihologi, asistenți sociali și pedagogi, precum și să creeze, în întregul sistem de învățământ, mecanisme care să faciliteze promovarea, realizarea, monitorizarea și evaluarea egalității de gen în instituțiile de învățământ;

2.  invită statele membre să promoveze democratizarea educației și celelalte condiții necesare pentru ca educația, atât cea din școli, cât și cea oferită prin alte mijloace de instruire, să contribuie la crearea egalității de gen și a egalității de șanse, la depășirea inegalităților economice, sociale și culturale, la stimularea dezvoltării personale și a unui spirit de toleranță, solidaritate și responsabilitate, facilitând progresul social și participarea democratică la viața comunității;

3.  solicită statelor membre să se asigure că printre obiectivele sistemelor lor de învățământ se numără și educația în spiritul drepturilor și libertăților fundamentale și al drepturilor și șanselor egale pentru femei și bărbați; solicită, de asemenea, ca principiile de calitate ale acestor sisteme să includă înlăturarea obstacolelor pentru o egalitate reală între femei și bărbați și promovarea egalității depline;

4.  solicită promovarea unei abordări holiste asupra educației formale și informale în școli, precum și a unei abordări deschise către integrarea drepturilor omului, a demnității umane, a egalității de gen și a dezvoltării respectului de sine și a autoafirmării, care să încurajeze luarea unor decizii autonome și în cunoștință de cauză de către fete și femei, atât la nivel personal, cât și la nivel profesional; recunoaște că educația privind egalitatea de gen trebuie să completeze educația civică cu privire la valorile democratice și să fie integrată într-un mediu de învățare bazat pe drepturi și sensibil la problemele de gen, în care fetele și băieții să fie educați cu privire la drepturile lor și să facă experiența procesului democratic în școli și în mediile pedagogice informale, de exemplu prin participarea la conducerea democratică a școlilor lor;

5.  solicită celor responsabili de politicile educaționale din cadrul Comisiei și din statele membre să se asigure că angajamentul pentru egalitatea de gen nu se limitează la nivelul declarațiilor de principiu și al intențiilor politice, ci se manifestă printr-o intensificare substanțială a eforturilor și o multiplicare a resurselor investite în acest sens, evidențiind importanța capitală a educației în producerea schimbărilor culturale;

6.  subliniază faptul că, deși femeile reprezintă majoritatea (60 %) absolvenților de studii superioare din UE, ratele lor de angajare și parcursul de promovare nu le reflectă în întregime potențialul; subliniază faptul că realizarea unei creșteri economice incluzive și pe termen lung depinde de reducerea decalajului dintre nivelul de studii al femeilor și poziția lor pe piața muncii, în primul rând prin depășirea segregării orizontale și verticale;

7.  subliniază că educația este un instrument important pentru ca femeile să aibă posibilitatea de a participa pe deplin la dezvoltarea socială și economică; subliniază că măsurile vizând învățarea pe tot parcursul vieții sunt esențiale pentru a oferi femeilor abilități care să le permită revenirea pe piața muncii sau găsirea unui loc de muncă mai bun, cu venituri și condiții de muncă mai bune;

8.  invită statele membre să crească investițiile esențiale în educație, pentru ca toată populația să poată beneficia de o educație publică gratuită de înaltă calitate;

9.  solicită statelor membre ca autoritățile din domeniul învățământului să garanteze drepturi egale de acces la educație pentru femei și bărbați, printr-o integrare activă a principiului egalității de tratament în obiectivele și acțiunile educaționale, evitând astfel apariția inegalităților între femei și bărbați cauzată de comportamente sexiste și de stereotipurile sociale conexe;

10.  solicită Comisiei să ia măsuri pentru ca această recomandare să fie transmisă instituțiilor naționale responsabile de implementarea politicilor educaționale la nivel central, regional și local, precum și organismelor de conducere a instituțiilor de învățământ și autorităților regionale și locale;

11.  insistă asupra necesității de a promova o reprezentare egală de gen în conducerea organismelor responsabile de supervizarea și administrarea instituțiilor de învățământ, în special în rândul administratorilor și al directorilor școlilor, precum și în domeniile unde există o subreprezentare, cum este în cazul disciplinelor STIM, deoarece acest lucru va oferi fetelor modele pozitive;

12.  subliniază că fetele cărora le este interzis să meargă la școală sunt mai expuse la violența domestică;

13.  solicită insistent Comisiei să inițieze cât mai curând procedura de aderare a UE la Convenția de la Istanbul; solicită statelor membre să ratifice această convenție și solicită UE și statelor membre să conlucreze în privința egalității de gen în relațiile externe ale UE; subliniază legăturile strânse dintre stereotipurile de gen și hărțuire, comportamentul agresiv pe internet și violența împotriva femeilor, precum și necesitatea de a le combate încă din copilărie; subliniază faptul că în Convenția de la Istanbul se solicită semnatarilor să includă, în programa formală și la toate nivelurile de educație, materiale didactice pe teme cum ar fi rolurile de gen lipsite de stereotipuri, respectul reciproc, rezolvarea pașnică a conflictelor în relațiile interpersonale, violența bazată pe gen și dreptul la integritate personală, adaptate în funcție de evoluția capacităților cursanților;

14.  încurajează statele membre să investească substanțial în campanii de informare, conștientizare și educare și să îmbunătățească oferta de orientare profesională pentru fete și băieți, contracarând percepțiile stereotipe asupra rolurilor de gen și stereotipurile de gen din orientarea profesională, în special în științe și noile tehnologii; reamintește că aceasta ar reduce segregarea de gen de pe piața muncii și ar consolida poziția femeilor, permițându-le totodată să beneficieze în totalitate de capitalul uman reprezentat de fetele și femeile din UE și promovând discutarea opțiunilor de educație și carieră în școli și în sălile de clasă;

15.  reamintește rolul echipelor educaționale în sprijinirea și consilierea familiilor în legătură cu alegerea școlilor pentru copiii lor, urmărind orientarea lor către parcursuri care corespund aptitudinilor, talentelor și gusturilor lor; subliniază că etapa în care se face consilierea școlară este decisivă, având loc într-un moment în care se pot manifesta stereotipurile de gen, fapt care poate afecta pe termen lung capacitatea fetelor de a urma o carieră profesională care să le faciliteze dezvoltarea personală și emanciparea;

16.  solicită Comisiei să organizeze, prin intermediul statelor membre, programe specifice de ridicare a nivelului de conștientizare destinate fetelor, legate de integrarea lor în învățământul superior și de posibilele parcursuri de studiu, cu oportunități profesionale care să corespundă aptitudinilor lor, pentru a le încuraja să urmeze cariere care au fost tradițional dominant masculine și să crească încrederea în sine a noii generații de femei; subliniază că, pentru fete și femeile tinere, educația informală joacă un rol esențial în construirea încrederii;

17.  invită statele membre să se bazeze pe fondurile structurale și de investiții europene pentru a sprijini programele în care se lucrează în mod activ cu părinții copiilor din comunități excluse și să încurajeze activitățile inteligente și stimulatoare în afara orelor de școală și în timpul vacanțelor școlare;

18.  invită statele membre să încurajeze promovarea rețelelor publice de grădinițe și creșe, a sistemului de învățământ preșcolar, precum și a serviciilor de recreere publice pentru copii;

19.  solicită statelor membre să îmbunătățească calitatea educației și a formării profesionale pentru persoanele cu dizabilități și/sau cu nevoi educaționale speciale și să reducă rata ridicată a abandonului școlar în rândul acestora, precum și să respecte principiile educației incluzive, punând accent pe participarea activă a acestei categorii de elevi, și să îmbunătățească integrarea lor în societate și în sistemele generale de educație atunci când acest lucru este posibil; solicită îmbunătățirea imediată a formării profesorilor în acest scop și integrarea perspectivei de gen în acest tip de formare, precum și în privința identificării dificultăților de învățare, inclusiv crearea unor instrumente de monitorizare care includ dimensiunea de gen și a unor programe de educație de gen specifice, pentru a oferi femeilor și fetelor în cauză oportunități mai bune în căutarea unui loc de muncă și pentru a le da posibilitatea de a depăși discriminarea multiplă;

20.  solicită statelor membre să asigure un acces egal la educație pentru fete și băieți, indiferent de vârstă, gen, statut socioeconomic, mediu cultural sau religie și subliniază necesitatea ca instituțiile europene, naționale și locale să promoveze programe specifice de integrare a comunităților marginalizate în general în scoli - și în special a fetelor din aceste comunități, întrucât ele se confruntă adesea cu o discriminare multiplă - precum și a tuturor minorităților în societatea europeană; subliniază că este important ca fetele să absolve ciclul secundar de învățământ, precum și necesitatea unor programe de asistență financiară pentru familiile economic dezavantajate, astfel încât să se evite abandonul școlar în rândul elevilor și în special în rândul fetelor;

21.  invită statele membre să ofere sprijinul activ necesar pentru a se asigura că femeile migrante și familiile lor pot învăța limba țării gazdă în instituțiile de învățământ public gratuit de la nivel local;

22.  solicită statelor membre să elaboreze programe concrete pentru ca fetele și tinerele de etnie romă să urmeze școala primară, secundară și învățământul superior și, de asemenea, să adopte măsuri speciale pentru mamele adolescente și pentru fetele care abandonează timpuriu școala, în special pentru a încuraja o educație fără întreruperi, și să ofere formare la locul de muncă; solicită, totodată, statelor membre și Comisiei să ia în considerare aceste măsuri în cadrul coordonării și evaluării strategiilor naționale de integrare a romilor;

23.  subliniază importanța includerii în proiectele de cooperare pentru dezvoltare a unor măsuri referitoare la educația fetelor și femeilor;

24.  subliniază că este important să se acorde o atenție deosebită principiului egalității între femei și bărbați în programele de învățământ din toate etapele educației;

Programa școlară și formarea

25.  insistă că trebuie acordată o atenție adecvată egalității de gen, în toate formele sale, programele, obiectivele de dezvoltare și rezultatele învățării, conținuturile, programele și planificările școlare; insistă, de asemenea asupra necesității evaluării locului femeii în programele școlare pentru diferite materii, subliniindu-se rolul lor în conținutul predat; consideră că egalitatea de gen în educație trebuie să evidențieze explicit principiul egalității și să includă o serie de aspecte, precum alfabetizarea, hărțuirea, violența, instigarea la ură, drepturile omului și educația civică;

26.  subliniază că educația trebuie să ajute fetele și băieții să devină persoane conștiente, echilibrate, respectuoase cu alții și capabile de empatie și respect reciproc, pentru a preveni discriminarea, agresiunea și intimidarea;

27.  subliniază că școala ar trebui să contribuie la dezvoltarea unei perspective interculturale asupra educației, pentru a promova deschiderea, respectul reciproc și dialogul intercultural și interreligios;

28.  încurajează autoritățile competente din statele membre să promoveze egalitatea de gen în cadrul programelor lor generale de educație sexuală și relațională, explicându-le, printre altele, fetelor și băieților ce înseamnă o relație consensuală, precum și în cadrul sportului și al activităților recreative, unde stereotipurile și așteptările de gen pot afecta imaginea de sine, sănătatea, dobândirea de competențe, dezvoltarea intelectuală, integrarea socială și construcția identitară a fetelor;

29.  recunoaște că o educație sensibilă, corespunzătoare vârstei și corectă din punct de vedere științific privind sexul și relațiile reprezintă un instrument esențial în capacitarea fetelor și băieților, ajutându-i să facă alegeri bine informate și contribuind la stabilirea unor priorități mai extinse de sănătate publică, cum ar fi reducerea numărului de sarcini nedorite, reducerea mortalității materne și infantile, prevenirea și tratamentul timpuriu al infecțiilor cu transmitere sexuală și reducerea decalajelor în ceea ce privește inegalitățile în materie de sănătate; încurajează statele membre să ia în considerare ideea de a face obligatorie, în toate programele școlare pentru învățământul primar și secundar, o educație sexuală și relațională adaptată vârstei elevilor, și subliniază importanța punerii unui accent special, în formarea profesorilor, asupra respectului pentru fete și femei și asupra egalității de gen;

30.  solicită includerea educației sexuale și relaționale în programele școlare, pentru a capacita fetele prin cunoașterea și controlul asupra propriului corp și, în același timp, solicită ca toate celelalte discipline școlare să fie coerente cu aceste principii;

31.  invită Comisia să combată discriminarea pe motive de orientare sexuală și identitate de gen în instituțiile de învățământ; îndeamnă Comisia să susțină includerea în programele școlare a unor informații obiective privind chestiunile legate de persoanele LGBTI; solicită insistent Comisiei să faciliteze schimbul de experiență între statele membre în privința combaterii intimidărilor și hărțuirilor cu caracter homofob și transfob;

32.  încurajează fetele și băieții care urmează o formă de învățământ să manifeste un interes egal pentru toate disciplinele, dincolo de stereotipurile de gen, în special în privința disciplinelor științifice și tehnice, și încurajează băieții să se informeze cu privire la activitățile considerate feminine, în domenii cum ar fi munca casnică și îngrijirea familiei, încurajând, totodată, o participare și o reprezentare egală a acestora în procesul decizional colectiv și managementul școlar, precum și în toate activitățile extrașcolare; solicită celor implicați să asigure protecția finanțărilor pentru aceste activități eficiente;

33.  semnalează că este necesar să se adopte măsuri pentru a încuraja promovarea specifică a femeilor în domeniul culturii și al producției și difuzării de opere artistice și culturale, care să combată discriminarea structurală la scară largă cu care se confruntă femeile în acest domeniu, să promoveze reprezentarea echilibrată a femeilor și a bărbaților în activitățile artistice și culturale publice și să prevadă un sprijin financiar și acțiuni pozitive pentru remedierea inegalităților în acest domeniu;

34.  solicită asigurarea accesului egal la tehnologiile informației și comunicațiilor, a utilizării acestora și a educației în acest domeniu în condiții de egalitate pentru fete și băieți începând cu educația preșcolară, acordându-se o atenție deosebită copiilor și tinerilor din zonele rurale, comunități marginalizate sau celor cu nevoi speciale, în vederea îmbunătățirii competențelor digitale, a diseminării unor instrumente eficiente de politică educațională și a îmbunătățirii formării profesorilor, astfel încât să crească numărul studentelor și al absolventelor în domenii precum științele, tehnologia, ingineria și matematica; salută, în acest context, toate inițiativele și programele vizând atragerea fetelor spre aceste domenii de studiu și spre carierele de cercetare corespunzătoare;

35.  subliniază importanța adoptării unor măsuri educative pentru recunoașterea rolului femeilor în istorie, știință, politică, literatură, artă, educație etc. și pentru a transmite cunoștințe cu privire la rolul lor în aceste domenii;

36.  solicită să se depună toate eforturile pentru ca munca în învățământul preșcolar și primar și în domeniul îngrijirii copiilor să fie recunoscută ca o activitate valoroasă atât pentru femei, cât și pentru bărbați;

37.  invită statele membre să elaboreze sau să consolideze reglementările naționale, pentru a contracara influența negativă a rolurilor stereotipe de gen, care provine din valorile vehiculate de media și publicitate, sectoare care subminează de prea multe ori activitățile din școli centrate pe aceste aspecte;

38.  solicită dezvoltarea unor activități complementare care să consolideze programa școlară oficială în ceea ce privește egalitatea de gen și formarea în domeniul antreprenoriatului, precum și implementarea unor programe de educație informală privind educația pe probleme de gen în cadrul comunităților, prin intermediul autorităților locale;

39.  solicită un nou impuls pentru acreditarea educației informale printr-un certificat de competență și conferirea unui certificat care corespunde unor standarde ridicate pentru formarea la locul de muncă în învățământul profesional, deoarece acest lucru va ajuta fetele și femeile să găsească locuri de muncă mai bune și să se reintegreze sau să revină pe piața forței de muncă, asigurându-se totodată că femeile sunt tratate egal cu bărbații în ceea ce privește demnitatea și competența;

40.  solicită autorilor și editorilor de materiale didactice să fie conștienți de necesitatea de a include egalitatea de gen printre criteriile legate de producerea de astfel de materiale, recomandând să se recurgă la echipe formate din profesori și elevi atunci când se elaborează materiale didactice referitoare la egalitatea de gen, și să consulte experți în domeniul egalității de gen și al educaţiei privind conștientizarea dimensiunii de gen;

41.  invită statele membre să elaboreze și să disemineze orientări pentru școli, profesori și responsabilii de elaborarea programelor, în sensul integrării perspectivei de gen și a egalității de gen, precum și al eliminării stereotipurilor și distorsiunilor sexiste care pot exista în conținutul, limbajul și ilustrațiile manualelor și materialelor didactice, încurajându-i totodată să combată sexismul prezent în literatură, cinematografie, muzică, jocuri, media și publicitate și în alte domenii care pot contribui decisiv la schimbarea atitudinilor, a comportamentelor și a identității băieților și fetelor;

42.  recunoaște că profesorii joacă un rol important în formarea identităților educaționale și au un impact semnificativ asupra unor aspecte care țin de comportamentele de gen în școală; reamintește că mai sunt multe lucruri de făcut ca profesorii să poată promova în mod optim egalitatea de gen; insistă, prin urmare, asupra necesității de a asigura profesorilor o formare inițială și continuă solidă în problema egalității, la toate nivelurile de educație formală și informală, inclusiv învățarea între colegi și cooperarea cu organizațiile și agențiile externe, pentru a-i face conștienți de impactul rolurilor de gen și al stereotipurilor asupra încrederii în sine a elevilor lor și asupra materiilor pe care le aleg în timpul studiilor; subliniază că fetele au nevoie de modele pozitive, feminine și masculine, în școli și universități, cu care să se identifice și prin care să-și valorifice optim potențialul, fără a se teme de discriminare sau ambiguitate pe motive de gen;

43.  subliniază necesitatea de a include, atât în cadrul formării inițiale a profesorilor, cât și în formarea continuă, studierea și aplicarea principiului egalității între femei și bărbați, astfel încât să elimine toate obstacolele din calea valorificării depline a potențialului studenților, indiferent de gen;

44.  crede cu tărie în potențialul transformator al educației în realizarea egalității de gen; recunoaște că programele oficiale și neoficiale din educație trebuie să trateze și să combată violența de gen, discriminarea de gen, hărțuirea, homofobia și transfobia sub toate formele lor, inclusiv comportamentul agresiv și hărțuirea pe internet; recunoaște că educația privind egalitatea de gen și eliminarea violenței de gen depinde de existența unor medii școlare sigure și lipsite de violență;

45.  subliniază necesitatea de a organiza campanii de conștientizare și formare și de integrare a perspectivei de gen pentru toți cei implicați în politicile din domeniul educației, precum și pentru părinți și angajatori;

46.  invită statele membre să adopte o perspectivă intergenerațională asupra educației și să asigure un acces egal la educația formală și informală, prin integrarea unei oferte de servicii abordabile și de calitate de îngrijire a copiilor în sistemele de învățământ, precum și a unor servicii de îngrijire a persoanelor în vârstă și a altor persoane dependente; solicită statelor membre să lanseze inițiative care să reducă costurile educaționale directe și indirecte și să crească capacitățile tuturor rețelelor de creșe, grădinițe, școli și activități extrașcolare, respectând principiile incluziunii în cazul copiilor săraci sau expuși riscului de sărăcie; subliniază importanța acestui lucru pentru a ajuta toate femeile și toți bărbații, inclusiv părinții singuri, să echilibreze viața de familie în raport cu cea profesională, precum și pentru a garanta participarea femeilor la învățarea pe tot parcursul vieții și la formarea profesională, creând prin aceasta modele de urmat pentru capacitarea fetelor;

47.  subliniază că orice strategie de promovare a egalității de gen și de capacitare a fetelor și femeilor trebuie să implice în mod activ băieții și bărbații;

48.  subliniază importanța promovării de către autoritățile publice, în domeniul învățământului superior, a cursurilor despre semnificația și sfera egalității de gen, în special prin includerea în programele de învățământ a unor materii legate de egalitatea de gen, introducând cursuri postuniversitare specifice și alte programe specializate de studii și cercetare în acest domeniu;

49.  solicită instituțiilor europene și statelor membre să progreseze în direcția recunoașterii reciproce a diplomelor, certificatelor și a altor titluri oficiale care dovedesc calificările profesionale acordate în diferitele state membre, precum și în direcția coordonării și armonizării normelor naționale ce reglementează accesul la diferite profesii, astfel încât femeile migrante, din interiorul și din afara Uniunii Europene, să poată avea acces la locuri de muncă corespunzătoare formării și calificărilor de care dispun;

Investiții, monitorizare și evaluare

50.  semnalează necesitatea monitorizării și evaluării de către organisme independente a progreselor rezultate în urma adoptării politicilor privind egalitatea de gen în instituțiile de învățământ, precum și necesitatea unei comunicări permanente între factori decizionali politici de la nivel local, regional, național și european cu privire la toate măsurile luate și la progresele înregistrate în acest domeniu; evidențiază necesitatea imperioasă a transformării perspectivei de gen într-un criteriu de evaluare internă și externă a instituțiilor de învățământ;

51.  subliniază importanța cooperării între diferitele autorități educaționale și a schimbului de bune practici în materie de dezvoltare a unor proiecte și programe pentru promovarea conștientizării principiilor coeducației și a unei egalități reale între bărbați și femei, și pentru diseminarea acestora în rândul actorilor din comunitatea educațională;

52.  invită Institutul European pentru Egalitatea de Gen (IEEG) să își continue activitatea de compilare a unor date și tabele comparabile defalcate pe gen în toate domeniile de politică, inclusiv educația, și reafirmă importanța realizării unor studii privind impactul politicilor educaționale în privința remedierii inegalităților de gen, furnizând instrumente calitative și cantitative pentru evaluarea acestui impact și folosind, de asemenea, o strategie bugetară care ţine seama de aspectele de gen pentru a promova atât accesul, cât și dreptul la resurse educative;

53.  recunoaște că evaluarea impactului legislației viitoare din domeniul educației asupra egalității de gen este esențială, precum și, dacă este necesar, revizuirea legislației existente în conformitate cu acest principiu;

54.  subliniază faptul că monitorizarea procedurilor de implementare a programelor privind egalitatea de gen și evaluarea acestora trebuie realizate de centre de cercetare din domeniul educației, în strânsă colaborare cu specialiști pe probleme de gen, cu organismele create de UE și cu autoritățile locale; solicită colectarea de către statele membre și Comisie a unor date cantitative și calitative defalcate pe genuri;

55.  recomandă instituirea unui Premiu anual european pentru egalitatea de gen, care să fie acordat instituțiilor de învățământ care au excelat în atingerea acestui obiectiv, și încurajează statele membre să facă același lucru la nivel național;

56.  subliniază necesitatea de a elabora planuri de acțiune și de a aloca resurse pentru realizarea unor proiecte educaționale privind egalitatea de gen și a unor structuri de învățământ sensibile la aspectele de gen, recomandând să se recurgă la instrumentele europene disponibile în acest sens, în special la Planul de investiții, la programul Orizont 2020 și la fondurile structurale al UE, inclusiv la Fondul social european;

o
o   o

57.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și guvernelor statelor membre.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2013)0074.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2015)0050.
(3) https://europa.eu/eyd2015/en/eu-european-parliament/posts/every-girl-and-woman-has-right-education


SEE-Elveția: obstacole în calea funcționării depline a pieței interne
PDF 421kWORD 102k
Rezoluţia Parlamentului European din 9 septembrie 2015 referitoare la SEE-Elveția: obstacole în calea funcționării depline a pieței interne (2015/2061(INI))
P8_TA(2015)0313A8-0244/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere Acordul de liber schimb din 22 iulie 1972 dintre Comunitatea Economică Europeană și Confederația Elvețiană,

–  având în vedere Acordul din 21 iunie 1999 dintre Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Confederația Elvețiană, pe de altă parte, privind libera circulație a persoanelor, și îndeosebi anexa I privind libera circulație a persoanelor și anexa III privind recunoașterea calificărilor profesionale,

–  având în vedere Acordul din 25 iunie 2009 dintre Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind simplificarea controalelor și formalităților în ceea ce privește transportul mărfurilor și privind măsurile vamale de securitate,

–  având în vedere Acordul din 21 iunie 1999 dintre Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind recunoașterea reciprocă în materie de evaluare a conformității,

–  având în vedere Acordul din 21 iunie 1999 dintre Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind anumite aspecte ale contractelor de achiziții publice,

–  având în vedere Protocolul din 27 mai 2008 la Acordul dintre Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Confederația Elvețiană, pe de altă parte, privind libera circulație a persoanelor, în ceea ce privește participarea, în calitate de părți contractante, a Republicii Bulgaria și a României ca urmare a aderării acestora la Uniunea Europeană,

–  având în vedere Protocolul din 26 octombrie 2004 la Acordul dintre Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Confederația Elvețiană, pe de altă parte, privind libera circulație a persoanelor, în ceea ce privește participarea, în calitate de părți contractante, a Republicii Cehe, a Republicii Estonia, a Republicii Cipru, a Republicii Letonia, a Republicii Lituania, a Republicii Ungare, a Republicii Malta, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia și a Republicii Slovace, ca urmare a aderării acestora la Uniunea Europeană,

–  având în vedere Acordul privind Spațiul Economic European,

–  având în vedere Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne (Directiva privind serviciile)(1),

–  având în vedere Directiva 2013/55/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 noiembrie 2013 privind recunoașterea calificărilor profesionale(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 septembrie 2010 referitoare la SEE-Elveția: obstacole în calea funcționării depline a pieței interne(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 ianuarie 2014 referitoare la raportul de țară pentru 2012 privind Islanda și perspectivele postelectorale(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 martie 2015 referitoare la guvernarea pieței unice în cadrul semestrului european din 2015(5),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 21 martie 2014,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 16 decembrie 2014 privind o piață unică extinsă omogenă și relațiile UE cu țările vest-europene care nu sunt membre ale UE,

–  având în vedere concluziile adoptate de Consiliul SEE cu ocazia celei de-a 42-a reuniuni, care a avut loc la 19 noiembrie 2014,

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 7 decembrie 2012 privind o evaluare a funcționării Spațiului Economic European (SWD(2012)0425),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 noiembrie 2012 intitulată „Relațiile UE cu Principatul Andorra, Principatul Monaco și Republica San Marino – Opțiuni pentru o integrare mai strânsă cu UE“ (COM(2012)0680),

–  având în vedere Raportul Comisiei din 18 noiembrie 2013 privind relațiile UE cu Principatul Andorra, Principatul Monaco și Republica San Marino: opțiuni pentru participarea acestora la piața internă,

–  având în vedere Raportul Comisiei parlamentare mixte a Spațiului Economic European privind Raportul anual referitor la funcționarea Acordului privind SEE în 2013,

–  având în vedere Rezoluția Comisiei parlamentare mixte a Spațiului Economic European din 30 mai 2013 referitoare la viitorul SEE și relațiile UE cu țările de mici dimensiuni și cu Elveția,

–  având în vedere Rezoluția Comisiei parlamentare mixte a Spațiului Economic European din 26 martie 2014 privind guvernanța pieței unice,

–  având în vedere Rezoluția Comisiei parlamentare mixte a Spațiului Economic European din 17 martie 2015 referitoare la politica industrială în Europa,

–  având în vedere Rezoluția Comisiei parlamentare mixte a Spațiului Economic European din 17 martie 2015 referitoare la Parteneriatul transatlantic pentru comerț și investiții și posibilele efecte ale acestuia asupra statelor SEE-AELS;

–  având în vedere Raportul din 14 ianuarie 2015 privind politica externă elvețiană,

–  având în vedere cel de-al 35-lea Tablou de bord al pieței interne a statelor SEE-AELS,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 217 care abilitează Uniunea să încheie acorduri internaționale,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorului și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A8-0244/2015),

A.  întrucât cele patru state membre ale Asociației Europene a Liberului Schimb (AELS), și anume Islanda, Liechtenstein, Norvegia și Elveția, reprezintă parteneri comerciali importanți ai Uniunii Europene (UE), Elveția și Norvegia fiind cel de-al patrulea și, respectiv, cel de-al cincilea partener comercial al UE, în ordinea importanței volumului de schimburi;

B.  întrucât relațiile dintre UE și trei state membre ale AELS (Islanda, Liechtenstein și Norvegia) sunt întemeiate pe Spațiul Economic European (SEE), ceea ce prevede participarea la piața internă, Acordul SEE fiind gestionat și monitorizat într-un cadru extrem de instituționalizat;

C.  întrucât participarea Elveției la Acordul privind SEE a fost respinsă prin referendum în 1992 și, prin urmare, relațiile dintre Elveția și UE se întemeiază în prezent pe mai bine de 100 de acorduri sectoriale care permit un grad ridicat de integrare;

D.  întrucât pentru stimularea creșterii economice și a competitivității și pentru crearea de locuri de muncă în vederea revitalizării economiei europene este necesară o piață unică funcțională și eficace, bazată pe conceptul unei economii sociale de piață foarte competitive, însă legislația privind piața unică trebuie să fie transpusă, pusă în aplicare și controlată în mod corespunzător pentru ca statele membre și statele SEE-AELS să beneficieze pe deplin de avantajele acesteia,

Introducere

1.  consideră Acordul privind SEE drept element-cheie al creșterii economice și drept instrumentul cel mai amplu, cel mai cuprinzător, de extindere a pieței unice la țări terțe; consideră că, luând în considerare evoluțiile interne din UE, acesta s-a dovedit a fi un acord trainic, eficient și funcțional, care asigură integritatea pieței unice inclusiv pe termen lung;

2.  recunoaște că relațiile strânse dintre UE, țările SEE-AELS și Elveția merg dincolo de integrarea economică și de extinderea pieței unice și contribuie la stabilitate și la prosperitate, în beneficiul tuturor cetățenilor și întreprinderilor, inclusiv al IMM-urilor; subliniază importanța asigurării funcționării în mod corespunzător a pieței unice, cu scopul de a crea condiții de concurență echitabile și de a crea noi locuri de muncă;

Punerea în aplicare a legislației privind piața unică: țările SEE-AELS

3.  constată cu îngrijorare că, potrivit Tabloului de bord al pieței interne a statelor SEE-AELS, deficitul actual mediu în materie de transpunere al celor trei state AELS a crescut la 2,0% de la 1,9 % (iulie 2014);

4.  salută eforturile considerabile întreprinse în ceea ce privește îmbunătățirea integrării rapide în Acordul privind SEE a porțiunii relevante din acquis-ul UE, precum și acordul recent încheiat referitor la principiile de integrare în Acordul privind SEE a regulamentelor UE privind instituirea autorităților europene de supraveghere în domeniul serviciilor financiare;

5.  amintește că statele SEE-AELS sunt implicate în numeroase programe și agenții ale UE, precum și în acțiuni practice de cooperarea, cum ar fi, de exemplu, Sistemul de informare al pieței interne sau rețeaua de soluționare a problemelor intervenite pe piața internă (SOLVIT), și contribuie la coeziunea UE prin mecanismele de finanțare ale SEE și Norvegiei; consideră că această cooperare contribuie la funcționarea eficace a unei piețe unice extinse; încurajează UE și statele SEE-AELS să continue să elaboreze instrumente de prevenire și răspunsuri la potențiale amenințări pentru a asigura funcționarea pieței interne a energiei;

6.  consideră că punerea în aplicare în timp util și cu cea mai mare simultaneitate posibilă a legislației relevante privind piața unică de către statele AELS-SEE este esențială și că acest proces ar putea fi și mai mult îmbunătățit și accelerat;

7.  evidențiază faptul că întârzierile în materie de încorporare a actelor legislative rămân o preocupare, prin urmare, îndeamnă statele SEE-AELS ca, în strânsă cooperare cu UE, să-și intensifice eforturile pentru a susține integritatea pieței unice;

8.  recunoaște că în ceea ce privește determinarea relevanței pentru SEE este necesar acordul prealabil al tuturor statelor SEE-AELS și că ar putea fi nevoie de adaptări cu caracter tehnic înaintea încorporării; este preocupat totuși de faptul că numeroasele cereri de adaptare și de exceptare duc la întârzieri inutile și sunt susceptibile de a fragmenta piața unică; solicită ferm statelor respective să redreseze această situație și să colaboreze îndeaproape cu UE pentru a asigura condiții de concurență echitabile pe piața unică extinsă;

9.  subliniază că de la semnarea Acordului privind SEE, UE a recurs tot mai mult la agenții; salută participarea statelor SEE-AELS la operațiunile acestor agenții; invită statele SEE-AELS și Comisia să îmbunătățească în continuare această cooperare și gradul de participare;

10.  amintește că în prezent UE și SUA negociază un acord cuprinzător de liber schimb și investiții; subliniază că, în temeiul Acordului SEE, statele SEE-AELS aplică normele pieței unice și că impactul unui parteneriat reușit pentru comerț și investiții se va răsfrânge probabil și asupra statelor SEE-AELS; subliniază, de asemenea, că TTIP nu poate conduce la noi bariere comerciale între UE și statele SEE-AELS;

Principatul Liechtenstein

11.  este îngrijorat că deficitul în materie de transpunere al statului Liechtenstein a crescut de la 0,7% la 1,2%; este, de asemenea, preocupat de faptul că legislația statului Liechtenstein referitoare la drepturile de intrare și de ședere ale unor membri de familie ai cetățenilor SEE și la restricțiile impuse cetățenilor SEE având domiciliul în Liechtenstein cu privire la angajarea într-un alt stat al SEE, reglementare care, din punctul de vedere al statului Liechtenstein, se bazează pe un sistem special de cote prevăzut în Acordul SEE, nu pare a fi pe deplin în conformitate cu legislația SEE;

Republica Islanda

12.  ia act de scrisoarea din 12 martie 2015 trimisă de guvernul islandez privind poziția Islandei în calitate de țară candidată; îndeamnă cu fermitate Islanda să își intensifice eforturile pentru a-și îndeplini obligațiile care îi revin în temeiul Acordului privind SEE, având în vedere că are un deficit de 2,8% în materie de transpunere, cel mai ridicat dintre deficitele tuturor statelor interesate; încurajează UE și Islanda să consolideze în continuare cooperarea, între altele, în ceea ce privește pregătirea pentru dezastre în zona Atlanticului de Nord și să aloce resurse pentru a face față provocărilor legate de acest lucru;

Regatul Norvegiei

13.  salută faptul că Norvegia, cu care s-au consolidat relațiile în ultimii ani, participă la Inițiativa de avangardă, care urmărește îmbunătățirea pieței unice; observă totuși că deficitul în materie de transpunere a crescut la 2% și îndeamnă Norvegia să își intensifice eforturile în acest sens, în special în vederea finalizării pieței interne a energiei; încurajează intensificarea cooperării, între altele, în domeniul politicii energetice; subliniază, însă, că există încă unele aspecte legate de majorarea taxelor de import pentru unele produse care trebuie tratate;

Principatul Andorra, Principatul Monaco și Republica San Marino

14.  recunoaște că strângerea relațiilor ar putea aduce avantaje reciproce, în special la nivel regional și local, în regiunile învecinate din UE și, prin urmare, salută inițierea negocierilor privind acordurile de asociere ca fiind un important pas înainte în ceea ce privește participarea acestor state la piața unică și eventual la domenii care depășesc piața unică, ținând totodată seama de caracterul particular al acestor țări;

Punerea în aplicare a legislației privind piața unică: Confederația Elvețiană

15.  elogiază relațiile trainice, mereu prospere și de lungă durată dintre UE și Elveția, care au contribuit la pacea, prosperitatea și creșterea în Europa în ultimele decenii; este convins că se pot intensifica aceste relații, în avantajul ambelor părți, prin revizuirea amănunțită a acordurilor sectoriale, în deplină conformitate cu principiile fundamentale ale UE și se pot dezvolta numeroasele puncte și interese comune;

16.  salută în acest context inițierea, în mai 2014, a negocierilor privind cadrul instituțional, ca o condiție prealabilă a dezvoltării în continuare a unei abordări bilaterale; subliniază că, în lipsa unui asemenea acord-cadru, nu va fi încheiat niciun alt acord privind participarea Elveției la piața internă; îndeamnă guvernul elvețian să-și intensifice eforturile pentru a avansa în ceea ce privește negocierile referitoare la chestiunile nesoluționate;

17.  ia notă de rezultatul inițiativei populare din 9 februarie 2014 intitulată „Împotriva imigrației în masă” și de deciziile adoptate la 11 februarie 2015 de către Consiliul Federal Elvețian cu privire la transpunerea acestuia, și anume elaborarea unui proiect de act legislativ de transpunere și a unor noi măsuri de însoțire; subliniază că acest lucru încalcă obligațiile care decurg din Acordul privind libera circulație a persoanelor și se așteaptă ca Elveția să respecte aceste obligații; subliniază că problema migrației cetățenilor din țări terțe nu trebuie confundată cu libera circulație a persoanelor, așa cum este consacrată în tratate; subliniază în această privință că măsurile unilaterale introduse de Elveția în scopul de a evita discriminarea cetățenilor croați nu pot înlocui ratificarea Protocolului de extindere a Acordului de liberă circulație a persoanelor pentru a include Croația și că ratificarea acestui protocol ar permite continuarea și prelungirea după 2016 a participării Elveției la programul Orizont 2020, pentru a încuraja accesul cercetătorilor la finanțarea din cadrul Orizont 2020; solicită Comisiei să colaboreze cu Elveția și cu statele membre pentru a găsi o soluție satisfăcătoare, care să respecte dispozițiile acordurilor în cauză și statul de drept;

18.  reiterează faptul că libera circulație a persoanelor este una dintre libertățile fundamentale și unul dintre pilonii pieței unice și că a fost dintotdeauna parte integrantă și condiție prealabilă a abordării bilaterale UE-Elveția; prin urmare, sprijină pe deplin refuzul formulat de UE în iulie 2014 la solicitarea autorităților elvețiene de a renegocia Acordul privind libera circulație a persoanelor în vederea introducerii unui regim de cote sau a unui regim preferențial național; ia act cu îngrijorare de rapoartele privind practica anumitor întreprinderi și cantoane de a aplica principiul priorității acordate resortisanților naționali și amintește că o astfel de practică nu este conformă cu Acordul privind libera circulație;

19.  remarcă faptul că limitarea liberei circulații a persoanelor adoptată prin referendum de Elveția riscă să creeze un dezechilibru și să diminueze efectele pozitive ale acordurilor pentru țările membre UE;

20.  remarcă faptul că Elveția a introdus măsuri tranzitorii în urma suspendării negocierilor privind participarea sa la programul Erasmus+; este preocupat de faptul că aceste măsuri vor afecta, cel mai probabil, libera circulație a studenților din învățământul superior între UE și Elveția; invită Elveția și UE să depună toate eforturile pentru a se conforma cerințelor convenite cu privire la participarea lor la programul Erasmus+, pentru a garanta reciprocitatea schimburilor și pentru a nu penaliza tinerii;

21.  încurajează continuarea practicii actuale, prin care companiile de taximetrie din statele membre ale UE pot presta servicii fără restricții, fiind o practică care contribuie de vreme îndelungată la dezvoltarea economică în regiunile de frontieră elvețiene și care este reciproc avantajoasă;

22.  solicită Comisiei să analizeze mai riguros impactul achizițiilor și arendărilor de terenuri de către agricultorii elvețieni în regiunile de frontieră ale UE;

23.  regretă introducerea și consolidarea ulterioară de către Elveția a măsurilor complementare unilaterale în contextul Acordului privind libera circulație a persoanelor, printre care se numără impunerea de taxe pentru a acoperi costurile administrative, obligația de a prezenta garanții bancare sau o îmbinare a acestor măsuri, întrucât acestea ridică obstacole majore în calea prestării de servicii în Elveția în cadrul acordului, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii; în consecință, solicită Elveției să revizuiască aceste măsuri pentru a asigura conformitatea lor cu Acordul privind libera circulație;

24.  este de opinie că aplicarea în 2013 a Directivei 2005/36/CE privind recunoașterea calificărilor profesionale a fost prea îndelung așteptată și solicită includerea rapidă a Directivei revizuite 2013/55/UE în anexa la Acordul privind libera circulație, în speranța că Elveția va găsi modalitatea de a asigura continuitatea acordului; constată că anexa II la Acordul privind libera circulație a persoanelor a fost recent actualizată, pentru a asigura o coordonare mai eficace a sistemelor de securitate socială ale UE și ale Elveției; invită Elveția să își continue eforturile de punere în aplicare a legislației UE, conform obligațiilor sale;

25.  este de părere că ar trebui să existe reciprocitate și echitate între SEE și Elveția în utilizarea pieței unice;

26.  solicită Comisiei ca, în viitor, orice introducere a unor noi reglementări să fie precedată de o analiză completă de impact asupra regiunilor UE de la frontiera cu Elveția, un exemplu în acest sens fiind recenta modificare a articolului 561 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar, prin care se urmărește să se impună condiții stricte pentru utilizarea în scop privat a unui autovehicul de serviciu înmatriculat într-o țară terță de către angajații care își au reședința pe teritoriul vamal al UE;

27.  constată că, în general, cooperarea în cadrul Acordului privind recunoașterea reciprocă în materie de evaluare a conformității este satisfăcătoare, însă consideră că funcționarea acestuia ar putea fi îmbunătățită considerabil prin angajamentul Elveției de adaptare dinamică a acordului la evoluția acquis-ului UE;

28.  solicită eliminarea obstacolelor ce afectează mobilitatea profesională transfrontalieră pentru a consolida piața internă; insistă, în acest scop, asupra importanței de a încuraja învățarea limbilor străine și de a furniza informații mai adecvate și asistență practică lucrătorilor în găsirea unui loc de muncă, în special prin rețeaua EURES, în Elveția și în toate țările membre ale SEE; salută, prin urmare, implicarea activă a Elveției în activitățile desfășurate de rețeaua EURES, în special în cele care vizează regiunile transfrontaliere; invită Elveția să dezvolte în continuare serviciile sale transnaționale și transfrontaliere furnizate în cadrul rețelei EURES, în conformitate cu Regulamentul în vigoare privind EURES, cu scopul de a crește mobilitatea lucrătorilor și de a institui o piață pe deplin integrată a forței de muncă între UE și Elveția; încurajează, de asemenea, în vederea creșterii mobilității lucrătorilor, eforturile de a identifica o gamă largă de industrii emergente și sectoare-cheie de creștere pe care ar trebui să se concentreze dezvoltarea bazei de competențe a țărilor din SEE, a Elveției și a statelor membre, astfel încât competențele și calificările să corespundă în mai mare măsură cererii și ofertei.

o
o   o

29.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 376, 27.12.2006, p. 36.
(2) JO L 354, 28.12.2013, p. 132.
(3) JO C 308 E, 20.10.2011, p. 18.
(4) Texte adoptate, P7_TA(2014)0041.
(5) Texte adoptate, P8_TA(2015)0069.

Notă juridică