Index 
Texte adoptate
Joi, 10 septembrie 2015 - StrasbourgEdiţie definitivă
Rusia, în special cazurile lui Eston Kohver, lui Oleg Sențov și al lui Alexander Colcenko
 Angola
 Azerbaidjan
 Migrația și refugiații în Europa
 Rolul UE în procesul de pace din Orientul Mijlociu
 Situația din Belarus
 Antreprenoriatul social și inovarea socială în combaterea șomajului
 Crearea unei piețe a muncii competitive în UE pentru secolul XXI
 Al 30-lea și al 31-lea raport anual privind monitorizarea aplicării dreptului UE (2012-2013)

Rusia, în special cazurile lui Eston Kohver, lui Oleg Sențov și al lui Alexander Colcenko
PDF 267kWORD 88k
Rezoluţia Parlamentului European din 10 septembrie 2015 referitoare la Rusia, îndeosebi la cazurile lui Eston Kohver, lui Oleg Sențov și al lui Alexander Colcenko (2015/2838(RSP))
P8_TA(2015)0314RC-B8-0845/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere Constituția Rusiei, în special articolul 118, care prevede că, în Federația Rusă, justiția poate fi administrată doar de către instanțe, și articolul 120, care prevede că judecătorii sunt independenți și subordonați doar Constituției Rusiei și legislației federale,

–  având în vedere rezoluția sa din 12 martie 2015 referitoare la uciderea liderului opoziției ruse, Boris Nemțov, și la starea democrației în Rusia(1) ; având în vedere rapoartele și rezoluțiile sale anterioare referitoare la Rusia, în special rezoluția sa din 15 ianuarie 2015 referitoare la Rusia, îndeosebi cazul Alexei Navalny(2), rezoluția sa din 30 aprilie 2015 referitoare la cazul Nadiei Savcenko(3) și rezoluția sa din 10 iunie 2015 referitoare la stadiul actual al relațiilor UE-Rusia(4),

–  având în vedere declarația din 19 august 2015 a Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), Federica Mogherini, privind verdictul pronunțat împotriva lui Eston Kohver, un ofițer de poliție din Estonia,

–  având în vedere declarația Vicepreședintei/Înaltei Reprezentante, Federica Mogherini, din 25 august 2015, privind condamnarea de către un tribunal din Rusia a cetățenilor ucraineni Oleg Sențov și Alexander Colcenko,

–  având în vedere rapoartele și rezoluțiile sale anterioare referitoare la Rusia, îndeosebi recomandarea sa din 23 octombrie 2012, adresată Consiliului, referitoare la stabilirea de restricții comune de acordare a vizelor pentru funcționari ruși implicați în cazul Serghei Magnitsky(5), rezoluția sa din 13 iunie 2013 referitoare la statul de drept în Rusia(6), din 13 martie 2014 referitoare la Rusia: condamnarea demonstranților care au participat la evenimentele din Piața Bolotnaia(7), și din 23 octombrie 2014 referitoare la dizolvarea ONG-ului „Memorial” (laureat al Premiului Saharov în 2009) din Rusia(8) și recomandarea sa din 2 aprilie 2014 adresată Consiliului referitoare la stabilirea unor restricții comune de acordare a vizelor pentru funcționarii ruși implicați în cazul Serghei Magnitsky(9),

–  având în vedere cel de-al șaptelea raport periodic al Federației Ruse(10), examinat de către Comitetul pentru Drepturile Omului al ONU în cadrul celei de-a 3136-a și 3137-a reuniuni(11), care au avut loc la 16 și 17 martie 2015,

–  având în vedere consultările dintre UE și Rusia privind drepturile omului, din 28 noiembrie 2013,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Federația Rusă, în calitate de membru cu drepturi depline al Consiliului Europei, al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) și al ONU, s-a angajat să respecte principiile democrației, ale statului de drept, precum și libertățile fundamentale și drepturile omului; întrucât, care urmare a numeroaselor încălcări ale principiilor statului de drept și a adoptării unor legi cu caracter restrictiv în ultimele luni, există temeri grave cu privire la respectarea de către Rusia a obligațiilor sale naționale și internaționale; întrucât Uniunea Europeană a oferit în mod repetat asistență suplimentară și experiență în domeniu pentru a ajuta Rusia să se modernizeze și să-și respecte ordinea constituțională și de drept, în concordanță cu standardele Consiliului Europei;

B.  întrucât ofițerul de poliție estonian Eston Kohver a fost răpit în luna septembrie 2014 de pe teritoriul estonian de către FSB și ulterior deținut ilegal în Rusia, o acțiune care constituie o încălcare clară și gravă a dreptului internațional;

C.  întrucât cineastul ucrainean Oleg Sențov și activistul civic Alexander Colcenko, care s-a opus anexării ilegale a peninsulei Crimeea de către Rusia, au fost arestați în mai 2014 în legătură cu presupusele activități desfășurate în Crimeea; întrucât aceștia au fost tratați ca cetățeni ruși, în ciuda faptului că sunt cetățeni ucraineni;

D.  întrucât atât în cazul lui Oleg Sențov, cât și în cazul lui Alexander Colcenko, au existat acuzații de tortură și de maltratare grave, conducând la extracția ilegală de mărturii cărora ulterior li s-a atribuit valoare juridică;

E.  întrucât Oleg Sențov și Alexander Colcenko au fost judecați de un tribunal militar pentru infracțiuni pentru care instanțele civile au competență deplină; întrucât procesul a fost marcat de numeroase vicii procedurale grave;

F.  întrucât Raportorul special al ONU privind independența judecătorilor și avocaților, Gabriela Knaul, în raportul său din aprilie 2014, după o vizită oficială în Federația Rusă, și-a exprimat profunda îngrijorare cu privire la acuzațiile de amenințări directe și indirecte, precum și cu privire la influența, interferența și presiunile necorespunzătoare exercitate asupra sistemului judiciar;

G.  întrucât există o nevoie tot mai mare de o politică fermă, coerentă și cuprinzătoare a UE față de Rusia, politică care să fie respectată de către toate statele membre;

H.  întrucât pachetul de măsuri pentru punerea în aplicare a acordurilor de la Minsk avea în vedere eliberarea și schimbul ostaticilor și al tuturor persoanelor deținute în mod ilegal, pe baza principiului „toți pentru toți”;

I.  întrucât, de-a lungul ultimilor ani, mai multe procese și acțiuni judiciare, ca, de exemplu, cauzele Navalnâi, Magnițky și Hodorkovski, au ridicat semne de întrebare cu privire la independența și imparțialitatea instituțiilor judiciare ale Federației Ruse;

J.  întrucât UE a oferit în mod repetat asistență și consultanță suplimentară, prin intermediul Parteneriatului pentru modernizare, pentru a sprijini eforturile Rusiei de democratizare și respectare a cerințelor constituționale și legale, în conformitate cu standardele Consiliului Europei;

1.  condamnă în mod ferm sentința pronunțată de Tribunalul regional Pskov, precum și întregul proces al ofițerului de poliție estonian Eston Kohver, care a fost condamnat la 15 ani de închisoare în urma răpirii sale în 2014 de pe teritoriul Estoniei, care face parte din UE; consideră că acest caz constituie o încălcare a dreptului internațional și a standardelor elementare de justiție;

2.  îndeamnă Federația Rusă să acționeze în conformitate cu obligațiile sale internaționale, să îl elibereze imediat pe Eston Kohver și să garanteze întoarcerea sa în condiții de siguranță în Estonia;

3.  își exprimă profunda convingere că, de la bun început, lui Eston Kohver nu I s-a acordat dreptul la un proces echitabil, dat fiind că nu a existat nicio audiere publică în acest caz, că consulului estonian nu i s-a permis să fie prezent la audieri, că Eston Kohver a fost privat de asistență juridică adecvată, că, în plus, acestuia i s-a refuzat vizitarea de către soție și familia sa și că a fost obligat să se supună unor examinări psihiatrice neîntemeiate, ale căror detalii rămân necunoscute;

4.  condamnă cu fermitate condamnarea ilegală și încarcerarea lui Oleg Sențov și a lui Alexander Colcenko; solicită Federației Ruse să îi elibereze imediat și să garanteze întoarcerea în condiții de siguranță a acestora în Ucraina; solicită autorităților ruse să ancheteze imediat în mod imparțial și eficient acuzațiile de tortură făcute de către acuzați și de către martorii din acest caz, care au fost respinse de procuror în timpul procesului; solicită ca această anchetă să fie deschisă, de asemenea, observatorilor internaționali;

5.  solicită eliberarea tuturor cetățenilor ucraineni deținuți în mod ilegal, inclusiv a Nadiei Savcenko, acest lucru fiind în conformitate cu pachetul de măsuri pentru punerea în aplicare a acordurilor de la Minsk și cu angajamentul privind eliberarea tuturor ostaticilor și a tuturor persoanelor deținute în legătură cu conflictul din Ucraina;

6.  regretă faptul că în Federația Rusă legea și justiția sunt utilizate ca instrumente politice, încălcând dreptul și standardele internaționale, permițând astfel condamnarea cineastului ucrainean Oleg Sențov și a lui Alexander Colcenko la 20 și, respectiv, 10 ani de închisoare, pentru a-și fi exprimat opiniile care reflectă o poziție clar pro-ucraineană, împotriva anexării ilegale a Crimeii de către Federația Rusă; subliniază, în orice caz, că aceștia nu ar fi trebuit să fie judecați de către un tribunal militar și că toate mărturiile obținute prin tortură sau prin alte metode ilegale ar trebuit să fie excluse;

7.  condamnă în mod ferm încălcarea flagrantă a integrității teritoriale a Ucrainei și a Estoniei prin răpirea ilegală a unor cetățeni din ambele țări pentru a-i aduce în fața unei instanțe din Rusia;

8.  subliniază faptul că instanțele din Rusia nu sunt competente să judece fapte comise în afara teritoriului Rusiei recunoscut la nivel internațional și subliniază faptul că procedurile judiciare în toate cele trei cazuri nu ar trebui să fie considerate legitime; invită Consiliul și Comisia să abordeze aceste cazuri în contactele cu autoritățile ruse și să informeze Parlamentul; invită statele membre să facă același lucru în reuniunile bilaterale;

9.  subliniază că autoritățile ruse și personalul judiciar poartă întreaga responsabilitate pentru siguranța și condițiile decente ale persoanelor aflate în detenție, că trebuie să fie respectate dreptul acestora de a fi vizitați de familii, de a intra în contact cu reprezentanții diplomatici ai acestora, la asistență medicală adecvată, la asistență juridică și consulară și la un acces cuprinzător, atât pentru acestea, cât și pentru reprezentanții lor legali, la toate documentele și probele referitoare la acuzațiile care le sunt aduse;

10.  reiterează condamnarea cu fermitate a represiunii continue a guvernului împotriva dizidenților, care vizează ONG-urile independente prin intermediul așa-numitei „legi privind agenții străini”, precum și represiunea persistentă și sub mai multe forme a activiștilor, a oponenților politici și a criticilor regimului;

11.  readuce în atenția Rusiei importanța respectării pe deplin a obligațiilor juridice internaționale pe care și le-a asumat, precum și faptul că hotărârile judecătorești trebuie să fie luate în mod eficace și imparțial, independent și în deplină conformitate cu legea și pe baza unor probe justificate și fără interferențe politice; consideră că, în calitatea sa de membră a Consiliului Europei și a Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa, Federația Rusă ar trebui să își onoreze obligațiile pe care și le-a asumat;

12.  invită Consiliul să stabilească o listă comună la nivelul UE a funcționarilor responsabili pentru răpirea, detenția ilegală și condamnarea lui Eston Kohver, a Nadiei Savcenko, a lui Oleg Sanțov și a lui Alexander Colcenko, să impună și să pună în practică o interdicție de acordare a vizelor în întreaga UE pentru acești funcționari și să înghețe toate activele financiare pe care aceștia sau rudele lor apropiate le dețin în Uniunea Europeană;

13.  solicită intensificarea monitorizării permanente a încălcărilor drepturilor omului în Rusia și în teritoriile anexate în prezent de către Rusia; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la înrăutățirea situației drepturilor omului și invită autoritățile ruse să respecte drepturile acestora, inclusiv dreptul la libertatea de exprimare, de asociere și de întrunire și statul de drept, în Rusia și în Crimeea, ca urmare a anexării ilegale a acesteia din urmă; ia act de faptul că Rusia continua să încalce Convenția europeană a drepturilor omului;

14.  îndeamnă Președintele Consiliului European și VP/ÎR să prezinte o strategie cuprinzătoare de politici care ar permite UE să recâștige inițiativa și să urmărească o politică mai clară față de Rusia;

15.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Consiliului Europei, Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa, precum și președintelui, Guvernului și Parlamentului Federației Ruse.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2015)0074.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2015)0006.
(3) Texte adoptate, P8_TA(2015)0186.
(4) Texte adoptate, P8_TA(2015)0225.
(5) JO C 68 E, 7.3.2014, p. 13.
(6) Texte adoptate, P7_TA(2013)0284.
(7) Texte adoptate, P7_TA(2014)0253.
(8) Texte adoptate, P8_TA(2014)0039.
(9) Texte adoptate, P7_TA(2014)0258.
(10) CCPR/C/SR.3136 și 3137.
(11) CCPR/C/RUS/7.


Angola
PDF 269kWORD 90k
Rezoluţia Parlamentului European din 10 septembrie 2015 referitoare la Angola (2015/2839(RSP))
P8_TA(2015)0315RC-B8-0846/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Angola,

–  având în vedere declarația din 12 mai 2015 a purtătorului de cuvânt al Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului referitoare la Angola,

–  având în vedere declarația comună din 17 octombrie 2014 în urma primei reuniuni ministeriale Angola-Uniunea Europeană,

–  având în vedere documentul „Calea comună de urmat UE-Angola” din 23 iulie 2012,

–  având în vedere Orientările UE privind apărătorii drepturilor omului și libertatea de exprimare,

–  având în vedere concluziile Consiliului din iunie 2014 privind cea de a 10-a aniversare a Orientărilor UE,

–  având în vedere articolul 21 din TUE și Cadrul strategic al UE privind drepturile omului, în care UE se angajează să continue „să se implice total în susținerea apărării libertății, democrației și drepturilor omului în întreaga lume”;

–  având în vedere Acordul de parteneriat de la Cotonou semnat în iunie 2000,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948 și Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966,

–  având în vedere Carta africană a drepturilor omului și popoarelor,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, în ultimele luni, guvernul angolez a intensificat reprimarea oricăror acte pe care le-a perceput ca amenințări la adresa autorității sale, încălcând în acest fel drepturile omului astfel cum sunt consacrate în Constituția din Angola; întrucât libertatea de asociere și de întrunire în Angola continuă să fie îngrădită și se înregistrează o îngrijorare crescândă cu privire la faptul că forțele militare și serviciile secrete stau în spatele arestării și urmăririi în justiție a activiștilor pentru drepturile omului;

B.  întrucât, la 14 martie 2015, activistul pentru drepturile omului José Marcos Mavungo a fost arestat în absența unui mandat, iar la 28 august 2015 procurorul António Nito a solicitat instanței din provincia angoleză Cabinda să îl condamne pe Mavungo la 12 ani de închisoare sub acuzația de instigare la rebeliune, chiar dacă nu au fost prezentate dovezi că acesta ar fi comis vreo infracțiune;

C.  întrucât avocatul Arão Bula Tempo a fost arestat în aceeași zi pentru presupusa implicare în organizarea aceluiași protest; întrucât Arão Bula Tempo a fost eliberat ulterior pe 13 mai 2015 în așteptarea procesului intentat pentru acuzații de instigare la rebeliune;

D.  întrucât jurnalistul și activistul pentru drepturile omului Rafael Marques a fost condamnat la 28 mai 2015 la 6 luni de închisoare, cu suspendare pe o perioadă de doi ani, pentru publicarea în 2011 a cărții „Diamante însângerate: corupția și tortura în Angola”, care a prezentat în detaliu peste 100 de asasinate și sute de cazuri de tortură despre care se presupune că au fost comise de agenți de pază și soldați din zonele minelor de diamante din regiunea Lundas; întrucât plângerile transmise procurorului de către Marques cu privire la încălcări ale drepturilor omului în regiunea Lundas nu au făcut obiectul vreunei anchete;

E.  întrucât 15 tineri activiști au fost arestați între 20 și 24 iunie 2015 în legătură cu o discuție politică cu caracter privat; întrucât căpitanul Zenóbio Lázaro Muhondo Zumba a fost arestat ulterior la 30 iunie 2015 pe baza unor presupuse legături cu cei 15 activiști arestați;

F.  întrucât toate aceste arestări au fost ilegale și arbitrare, activiștii fiind acuzați că ar fi pregătit o rebeliune și o tentativă de lovitură de stat împotriva președintelui și a celorlalți membri ai guvernului;

G.  întrucât cei 15 activiști arestați se află în arest preventiv, nu au fost acuzați în mod oficial, nu au acces deplin la consiliere juridică și vizite din partea membrilor de familie care încearcă să le aducă alimente și, de asemenea, sunt deținuți în izolare;

H.  întrucât activiștii au fost arestați, iar casele lor percheziționate fără ca autoritățile să prezinte vreun mandat; întrucât s-a raportat că ei au fost supuși unor acte de tortură fizică și psihologică, precum și unor amenințări cu moartea;

I.  întrucât autoritățile proferează amenințări la adresa mamelor tinerilor prizonieri care se mobilizează, iar partidul de guvernământ MPLA a împiedicat susținătorii să demonstreze în sprijinul eliberării lor; întrucât o demonstrație pașnică a rudelor prizonierilor care a avut loc la Luanda pe 8 august 2015 a fost întâmpinată cu atacuri și reprimată violent de către forțele de securitate de la fața locului;

J.  întrucât, în iulie 2015, patru apărători ai drepturilor omului și un corespondent al postului de radio Deutsche Welle au fost deținuți temporar în timp ce vizitau alți activiști într-o închisoare din provincia Luanda, sub învinuirea de a fi avut intenția de a face politică în închisoare;

K.  întrucât dreptul la proteste pașnice și dreptul la libertatea de asociere și de exprimare sunt recunoscute în Constituția din Angola;

L.  întrucât au existat relatări privind un masacru comis în Huambo în aprilie 2015 de către forțele de poliție ale adepților sectei religioase Luz do Mundo; întrucât cifrele raportate de surse diferite variază de la câteva zeci la câteva mii de decese și multe persoane strămutate; întrucât timp de mai multe luni, guvernul nu a răspuns nevoii urgente de a desfășura o anchetă independentă, negând cu vehemență cifrele mari; întrucât ombudsmanul pregătește în prezent un raport privind aceste evenimente;

M.  întrucât Înaltul Comisar al ONU pentru drepturile omului a solicitat o anchetă internațională privind incidentul, fapt care a dus la deschiderea unei anchete judiciare de către guvern;

N.  întrucât guvernul din Angola a intensificat, de asemenea, evacuările forțate desfășurate atât la scară largă, cât și la scară mică în Luanda și în alte orașe pentru a îndepărta persoanele care trăiesc în așezări improvizate și a elimina comercianții stradali, inclusiv femeile însărcinate și femeile cu copii;

O.  întrucât a fost introdusă o nouă legislație în martie 2015, care prevede creșterea controlului asupra organizațiilor neguvernamentale;

P.  întrucât societatea civilă a denunțat în repetate rânduri legătura dintre corupție, epuizarea și deturnarea resurselor naturale de către clasa conducătoare și abuzurile în materie de drepturi ale omului comise împotriva persoanelor care reprezintă o amenințare la adresa statu-quoului și îl denunță;

Q.  întrucât, în ciuda angajamentelor asumate de guvernul angolez de a-și intensifica eforturile de îmbunătățire a măsurilor de combatere a spălării banilor/de combatere a finanțării terorismului (AML/CTF), precum și a unor progrese realizate, Grupul de Acțiune Financiară Internațională – o organizație interguvernamentală înființată în 1989 la inițiativa G7 cu scopul de a elabora politici de combatere a spălării banilor – continuă să identifice deficiențe strategice în cadrul sistemului AML/CTF angolez;

R.  întrucât rapoarte independente au stabilit că veniturile din petrol, principala resursă a guvernului, nu au fost direcționate către dezvoltarea sustenabilă sau comunitățile locale, în timp ce clasa conducătoare a devenit mai bogată;

S.  întrucât Angola dispune de rezerve vaste de petrol și minereuri și reprezintă una dintre economiile cu cea mai rapidă creștere din lume, în special de la sfârșitul războiului civil; întrucât creșterea sa economică este extrem de dezechilibrată, cea mai mare parte a avuției naționale concentrându-se într-un segment disproporționat de mic al populației;

T.  întrucât criza economică din țară produsă după scăderea bruscă a veniturilor din petrol poate să genereze noi tulburări sociale și proteste îndreptate împotriva guvernului;

U.  întrucât, în octombrie 2014, Angola și‑a reafirmat angajamentul față de dialogul politic și de cooperare asumat în documentul privind calea comună de urmat UE-Angola, în care buna guvernanță, democrația și drepturile omului sunt elemente esențiale;

V.  întrucât, în conformitate cu articolul 8 din Acordul de la Cotonou dintre UE și Angola, schimbul de informații privind buna guvernanță și drepturile omului se desfășoară sub forma unui dialog politic formal cel puțin o dată pe an, în cadrul oferit de documentul din 2012 privind calea comună de urmat UE-Angola;

1.  este profund îngrijorat din cauza situației care se deteriorează rapid în domeniul drepturilor omului, al libertăților fundamentale și al spațiului democratic în Angola, precum și din cauza abuzurilor grave săvârșite de forțele de securitate și a lipsei de independență a sistemului judiciar;

2.  invită autoritățile din Angola să elibereze de îndată și necondiționat toți apărătorii drepturilor omului, inclusiv pe Marcos Mavungo și pe cei 15+1 activiști arestați în iunie 2015, precum și să retragă toate acuzațiile împotriva acestora; solicită, de asemenea, eliberarea imediată și necondiționată a tuturor celorlalți activiști, deținuți politici sau oponenți politici arestați arbitrar și reținuți doar pentru opiniile lor politice, activitățile lor jurnalistice sau participarea lor la activități pașnice;

3.  îndeamnă autoritățile să se asigure că deținuții nu sunt supuși torturii sau unor rele tratamente și să garanteze protecția deplină și accesul familiilor și avocaților acestora;

4.  invită autoritățile din Angola să pună capăt de îndată arestărilor arbitrare, reținerilor ilegale și actelor de tortură săvârșite de poliție și de forțele de securitate; reiterează că trebuie efectuate anchete prompte, imparțiale și temeinice în ceea ce privește toate presupusele acuzații de încălcări ale drepturilor omului, printre care torturile, săvârșite de poliție și de forțele de securitate, iar făptașii trebuie aduși în fața justiției;

5.  este profund preocupat de încercările constante de limitare a libertății de exprimare și a libertății mass-media, a întrunirii și asocierii pașnice și de încălcările tot mai frecvente ale acestor libertăți de către autorități și invită autoritățile din Angola să asigure respectarea imediată și necondiționată a acestor libertăți; de asemenea, solicită acestora să pună în aplicare integral prevederile Declarației ONU privind drepturile omului, ale Cartei africane a drepturilor omului și popoarelor și ale altor instrumente internaționale și regionale privind drepturile omului ratificate de Angola;

6.  solicită delegației UE din Luanda să pună în practică angajamentele SEAE de a sprijini și proteja apărătorii drepturilor omului din toată lumea prin măsuri concrete, vizibile care să includă mai ales observarea proceselor, sprijin politic și material pentru apărătorii drepturilor omului, avocații și familiile acestora și dialogul sistematic al UE și al statelor sale membre cu autoritățile din Angola pe tema drepturilor omului la toate nivelurile relaționale, inclusiv la cel mai înalt nivel; de asemenea, solicită delegației să intensifice dialogul politic cu guvernul din Angola în toate relațiile politice, comerciale și de dezvoltare, pentru a se asigura că aceasta își respectă angajamentele asumate la nivel național și internațional în domeniul drepturilor omului, conform promisiunilor făcute în cadrul primei reuniuni ministeriale UE-Angola din octombrie 2014; îndeamnă aceasta să recurgă în acest scop la toate uneltele și instrumentele adecvate, inclusiv la Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului;

7.  invită UE și statele membre să recunoască nivelul ridicat de corupție al autorităților din Angola, care subminează în mod serios respectarea drepturilor omului și dezvoltarea, să pună în aplicare principiile instrumentarului de abordare a drepturilor omului înainte de a intra în orice tratative cu Angola și să revizuiască sectoarele principale ale programului indicativ național în cadrul celui de al 11-lea FED;

8.  regretă faptul că, în ciuda realizării unui studiu național în 2007 și a unui program de acțiune major de luptă împotriva minelor, amploarea amenințării APL/ERW nu este încă bine cunoscută; îndeamnă UE să monitorizeze, să controleze și să evalueze utilizarea efectivă a fondurilor și să se asigure că bugetul alocat este utilizat într-o manieră eficientă și focalizată, pentru ca terenurile să fie curățate de mine așa cum trebuie;

9.  îndeamnă autoritățile judiciare din Angola să-și exercite independența față de orice instrumentalizare politică și să asigure protecția drepturilor recunoscute de instrumentele legale, cum ar fi accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil;

10.  îndeamnă guvernul din Angola să efectueze de urgență o anchetă transparentă și credibilă în privința masacrului din Huambo și să ofere sprijin supraviețuitorilor care au fost strămutați; se alătură apelurilor ONU de efectuare a unei anchete suplimentare internaționale și independente;

11.  rămâne îngrijorat din cauza faptului că măsurile de combatere a violenței împotriva femeilor și copiilor nu au fost puse în aplicare; invită autoritățile să întețească lupta împotriva practicilor tradiționale vătămătoare precum stigmatizarea copiilor acuzați de vrăjitorie;

12.  amintește angajamentul asumat de Angola în temeiul Acordului de la Cotonou privind respectarea principiilor democrației, statului de drept și drepturilor omului, care includ libertatea de exprimare și libertatea mass-media, buna guvernanță și transparența în funcțiile politice; îndeamnă guvernul din Angola să respecte aceste dispoziții în conformitate cu articolul 11b și articolele 96 și 97 din Acordul de la Cotonou și, în caz contrar, solicită Comisiei Europene să demareze procedura aplicabilă în conformitate cu articolele 8, 9 și 96 din Acordul de la Cotonou;

13.  îndeamnă UE și statele membre să abordeze chestiunea transparenței comerțului cu toate resursele naturale, inclusiv petrolul, și mai ales să pună în aplicare integral și să monitorizeze legislația existentă privind raportarea pentru fiecare țară în parte; invită autoritățile din Angola și întreprinderile străine să sprijine consolidarea guvernanței în sectorul extractiv prin aplicarea Inițiativei privind transparența în industriile extractive și să revizuiască punerea în aplicare a Procesului Kimberley; de asemenea, invită guvernul din Angola să prezinte un plan de aderare la Parteneriatul pentru o guvernare deschisă și începând de acum să schițeze un plan concret de combatere a corupției, de sporire a transparenței și de consolidare a răspunderii publice;

14.  încurajează cooperarea și coordonarea între UE și SUA în ceea ce privește punerea în aplicare a articolului 1504 din Legea Dodd-Frank;

15.  invită administrațiile naționale și autoritățile de supraveghere din statele membre să fie mai vigilente în ceea ce privește respectarea legislației europene de combatere a spălării banilor, inclusiv a principiilor normative ale procesului de diligență și a efectuării unei analize corespunzătoare a riscurilor, în special în privința persoanelor expuse politic care provin din Angola;

16.  salută admiterea de către guvernul din Angola a problemelor legate de compensații în cazurile de acaparare a terenurilor și salută relatările din mass-media care sugerează că mecanismele de distribuție și de compensare cunosc îmbunătățiri; încurajează guvernul să își continue eforturile în această direcție;

17.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Uniunii Africane, Comisiei africane pentru drepturile omului și ale popoarelor, guvernelor țărilor din regiunea SADC, președintelui și parlamentului din Angola, guvernului SUA, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, Consiliului ONU pentru Drepturile Omului și APP ACP-UE.


Azerbaidjan
PDF 276kWORD 101k
Rezoluţia Parlamentului European din 10 septembrie 2015 referitoare la Azerbaidjan (2015/2840(RSP))
P8_TA(2015)0316RC-B8-0856/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Azerbaidjan, în special cele privind drepturile omului și statul de drept,

–  având în vedere relațiile dintre UE și Azerbaidjan, stabilite încă din 1999 prin punerea în aplicare a planului de acțiune din cadrul politicii europene de vecinătate (PEV), crearea Parteneriatului estic, negocierea unui acord de asociere UE-Azerbaidjan și participarea Republicii Azerbaidjan la Adunarea Parlamentară Euronest,

–  având în vedere Raportul din 25 martie 2015 privind progresele înregistrate de Republica Azerbaidjan în cadrul PEV în 2014 (SWD(2015)0064),

–  având în vedere Planul de acțiune UE-Azerbaidjan sub egida PEV,

–  având în vedere observațiile formulate la 22 iulie 2015 de către Președintele Consiliului European, Donald Tusk, în urma întâlnirii cu Președintele Azerbaidjanului, Ilham Aliyev,

–  având în vedere vizita efectuată la Baku, în perioada 23-26 februarie 2015, de către Reprezentantul Special al UE pentru drepturile omului, Stavros Lambrinidis,

–  având în vedere declarația din 8 septembrie 2015 a Înaltului Comisar al ONU pentru drepturile omului, Zeid Ra’ad Al Hussein, în care este condamnată campania în curs de pedepsire a societății civile și a vocilor independente din Azerbaidjan,

–  având în vedere declarațiile Vicepreședintelui Comisiei / Înaltului Reprezentant pentru afaceri externe și politica de securitate, Federica Mogherini, și ale comisarului Johannes Hahn privind recenta reținere, trimitere în închisoare, condamnare și asasinare a celor mai importanți jurnaliști și apărători ai drepturilor omului din Azerbaidjan,

–  având în vedere declarația UE din 19 august 2015 privind drepturile omului în Azerbaidjan, făcută în cadrul reuniunii speciale a Consiliului permanent al OSCE nr. 1064 din Viena,

–  având în vedere declarațiile recente ale Secretarului General al Consiliului Europei, Thorbjørn Jagland, privind cazul lui Khadija Ismayilova, cazurile Leylei Yunus, directoarea Institutului pentru Pace și Democrație din Azerbaidjan și al soțului acesteia, Arif Yunus, precum și asasinarea jurnalistului Rasim Aliyev din Azerbaidjan,

–  având în vedere Declarația de la Helsinki, adoptată de Adunarea Parlamentară a OSCE în cadrul sesiunii sale anuale din 5-9 iulie 2015, care este condamnată persecutarea neîncetată și trimiterea în închisoare, în urma unor acuzații motivate politic, a jurnaliștilor și a apărătorilor drepturilor omului în mai multe state participante la OSCE și este exprimată îngrijorarea pe care o provoacă recurgerea abuzivă la legislația fiscală și administrativă pentru justificarea acestor acțiuni,

–  având în vedere Rezoluția Adunării Parlamentare a Consiliului Europei din 23 iunie 2015 referitoare la funcționarea instituțiilor democratice în Azerbaidjan,

–  având în vedere avizul din 15 decembrie 2014 a Comisiei de la Veneția a Consiliului Europei, prin care aceasta afirmă că legea privind organizațiile neguvernamentale restricționează și mai mult funcționarea ONG-urilor în Azerbaidjan,

–  având în vedere Orientările UE cu privire la apărătorii drepturilor omului și Concluziile Consiliului din 23 iunie 2014 referitoare la cea de a zecea aniversare a acestor orientări,

–  având în vedere prevederile Declarației Organizației Națiunilor Unite privind apărătorii drepturilor omului, adoptată de Adunarea Generală a ONU la 9 decembrie 1998,

–  având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât situația drepturilor omului din Azerbaidjan s-a deteriorat neîncetat, în ansamblul ei, în ultimii câțiva ani, odată cu intimidarea și reprimarea din ce în ce mai intense, precum și cu intensificarea practicii de urmărire penală a liderilor ONG-urilor, a apărătorilor drepturilor omului, a jurnaliștilor și a altor reprezentanți ai societății civile;

B.  întrucât jurnalista de investigație a RFE/RL, Khadija Ismayilova, care a fost premiată pentru activitatea sa, a fost condamnată la șapte ani și jumătate pentru presupuse acuzații de deturnare de fonduri, delapidare și evaziunea fiscală, în urma publicării mai multor relatări privind corupția în sânul familiei prezidențiale; întrucât apărătorii drepturilor omului Leyla și Arif Yunus au fost condamnați la opt ani și jumătate și, respectiv, la șapte ani de închisoare, pentru acuzații incluzând fraude și evaziunea fiscală, în cadrul unui proces desfășurat în condiții aflate departe de standardele internaționale; întrucât bine-cunoscutul activist pentru drepturile omului, Rasul Jafarov, și foarte respectatul avocat pledant pentru drepturile omului, Intigam Aliyev, au fost condamnați pe baza unor acuzații similare, în urma unor procese viciate de încălcări și ispășesc în prezent pedepse cu închisoarea de șase ani și trei luni și, respectiv, șapte ani și jumătate; întrucât numeroase alte personalități proeminente ale societății civile din Azerbaidjan continuă să se afle în închisoare, printre aceștia numărându-se Anar Mammadli, Rauf Mirkadirov, Ömar Mammadov, Tofiq Yaqublu, Ilgar Mammadov, Nijat Aliyev, Araz Guliyev, Parviz Hashimli, Seymur Hezi, Hilal Mammadov și Taleh Khasmammadov, iar starea de sănătate a unora dintre aceștia se deteriorează constant;

C.  întrucât Leyla Yunus și Rasul Jafarov, înainte de a fi ei înșiși arestați, au condus un grup de apărători proeminenți ai drepturilor omului și de experți din Azerbaidjan, care au întocmit o listă de aproape o sută de persoane care pot fi considerate prizonieri politici conform definiției adoptate de Consiliul Europei în 2012;

D.  întrucât jurnaliștii și liderii societății civile sunt supuși unei intimidări și hărțuiri neîncetate, prin aceștia numărându-se Emin Milli, directorul postului Meydan TV, care a primit amenințări cu moartea și ale cărei rude au fost arestate î baza unor acuzații închipuite, ca și jurnaliști care lucrează la postul Meydan TV din Azerbaidjan; întrucât fondatorul Institutului pentru Libertatea și Siguranța Reporterilor (IRSF) și apărător al drepturilor omului, Emin Huseynov, s-a refugiat în Elveția, după ce s-a confruntat cu acuzații închipuite și i-a fost retrasă cetățenia azeră;

E.  întrucât un număr mult mai mare de jurnaliști și activiști din cadrul societății civile se confruntă cu trimiterea în judecată, interdicții de călătorie și restrângerea libertății lor de mișcare în raport cu activitățile lor legate de drepturile omului; întrucât guvernul azer reduce la tăcere grupările independente prin noi legi restrictive care reglementează ONG-urile; întrucât, din cauza acestor legi, numeroase grupări au fost efectiv forțate să-și înceteze activitatea după ce conturile lor bancare au fost înghețate sau după ce sursele lor de finanțare au fost blocate, în urma refuzului guvernului de a autoriza noi granturi din partea organizatorilor donatoare străine;

F.  întrucât protestele pașnice au fost efectiv interzise în centrul orașului Baku încă din 2006, iar recent au fost introduse amenzi usturătoare sau detenția administrativă pentru cei ce organizează sau participă la adunări publice neautorizate;

G.  întrucât președintele IRFS, jurnalistul Rasim Aliyev, a murit într-un spital din Baku după ce a fost bătut cu sălbăticie, în urma unor amenințări și intimidări neîncetate la care a fost supus ulterior criticilor la adresa Președintelui Aliyev, exprimate în rețelele de socializare;

H.  întrucât Azerbaidjanul este unul dintre membrii fondatori ai Parteneriatului estic; întrucât liderii UE și ai Parteneriatului estic au afirmat în numeroase rânduri că Parteneriatul estic se bazează pe o comunitate de valori și pe principii cum ar fi libertatea, democrația, respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și statul de drept; întrucât Azerbaidjanul aspiră la intensificarea și aprofundarea relațiilor sale cu UE, urmărind un parteneriat strategic;

I.  întrucât, în 2014, UE nu a fost în măsură să acorde 11 dintre cele 13 granturi ale sale destinate ONG-urilor, din cauza legislației restrictive și continuă să întâmpine limitări grave ale capacității sale de a finanța grupările independente din cadrul societății civile și activiștii din Azerbaidjan; întrucât numeroși beneficiari ai granturilor UE se află fie în închisoare – de exemplu, avocatul pledant pentru drepturile omului Intigam Aliyev – fie au părăsit țara și și-au încetat activitatea;

J.  întrucât biroul OSCE de la Baku a fost închis la 4 iulie 2015, în urma deciziei autorităților azere de a înceta memorandumul de înțelegere dintre guvernul azer și OSCE;

K.  întrucât Freedom House consideră că Azerbaidjanul nu este liber, apreciază că presa din această țară nu este liberă și că internetul este parțial liber; întrucât, în ultimii zece ani, Azerbaidjanul a suferit cel mai drastic declin în ceea ce privește guvernanța democratică din întreaga Eurasie;

L.  întrucât, în noiembrie 2015, Azerbaidjanul nu va organiza alegeri parlamentare; întrucât Parlamentul European a refuzat să trimită o misiune de observare a alegerilor, deoarece s-a considerat că nu sunt întrunite condițiile de bază pentru organizarea unor alegeri libere și echitabile și că restricțiile impuse în ceea ce privește libertatea de exprimare, de întrunire și de asociere din țară împiedică instituirea unor circumstanțe echitabile pentru candidați și organizarea unui vot cu adevărat competitiv;

M.  întrucât cooperarea sectorială este reciproc avantajoasă, în special în sectorul energetic; întrucât Azerbaidjanul dispune de potențialul necesar pentru a deveni unul dintre partenerii comerciali majori ai UE;

1.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la deteriorarea în continuare a situației drepturilor omului din această țară și reamintește că UE acordă o importanță deosebită drepturilor omului și libertăților fundamentale în contextul cooperării bilaterale, acestea fiind elemente esențiale ale Parteneriatului estic și pilonii de temelie ai unor organizații internaționale, precum Consiliul Europei și OSCE, Azerbaidjanul fiind membru al ambelor organizații;

2.  solicită eliberarea imediată și necondiționată din închisoare a tuturor deținuților politici, apărătorilor drepturilor omului, jurnaliștilor și altor activiști ai societății civile, inclusiv a lui Khadija Ismayilova, Leyla Yunus și Arif Yunus, Anar Mammadli, Rasul Jafarov, Intigam Aliyev, Rauf Mirkadirov, Ömar Mammadov, Tofiq Yaqublu, Nijat Aliyev, Araz Guliyev, Parviz Hashimli, Seymur Hezi, Hilal Mammadov, Taleh Khasmammadov și Ilgar Mammadov, în conformitate cu hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO), și solicită anularea tuturor acuzațiilor aduse acestor persoane și restabilirea integrală a drepturilor lor politice și civile, precum și reabilitarea imaginii lor publice;

3.  condamnă ferm represiunea fără precedent a societății civile din Azerbaidjan; își repetă profunda îngrijorare cu privire la soarta colegilor persoanelor încarcerate, care se află încă în libertate dar fac obiectul unor anchete penale, având în vedere informațiile parvenite de la apărători ai drepturilor omului și ONG-uri interne și internaționale cu privire la presupusa utilizare a unor acuzații fabricate împotriva personalităților politice, a activiștilor și a jurnaliștilor; îndeamnă autoritățile din Azerbaidjan să pună capăt practicii de urmărire penală și încarcerare selectivă a jurnaliștilor, apărătorilor drepturilor omului și a altor persoane care critică guvernul și să le asigure tuturor persoanelor deținute, inclusiv jurnaliștilor, activiștilor politici și ai societății civile, toate drepturile legate de respectarea garanțiilor procedurale, în special accesul la un avocat ales de acestea și accesul la familiile lor, și respectarea tuturor celorlalte norme legate de dreptul la un proces echitabil;

4.  salută posibilitatea acordată de autoritățile din Azerbaidjan unei echipe europene de medici de a-i vizita pe Leyla și Arif Yunus și solicită eliberarea acestora, inclusiv din motive umanitare; atrage atenția asupra condițiilor de detenție a lui Leyla și Arif Yunus și a lui Intigam Aliyev, care au condus la deteriorarea gravă a stării sănătății acestor persoane, ceea ce le poate pune în pericol viața însăși; solicită autorităților din Azerbaidjan să permită unei echipe europene de medici să-l examineze pe Intigam Aliyev și să le asigure tuturor deținuților îngrijiri medicale adecvate atunci când este cazul;

5.  solicită să fie organizată de urgență o anchetă cu privire la decesul jurnalistului și președintelui IRFS Rasim Aliyev; ia act cu îngrijorare de acuzațiile formulate de un grup de jurnaliști privind faptul că dl. Aliyev ar fi decedat din cauză că medicii în a căror responsabilitate se afla în spital nu i-au acordat asistența medicală necesară;

6.  reamintește autorităților din Azerbaidjan că bunăstarea populației, care presupune respectarea drepturilor și a libertăților, reprezintă o componentă esențială a creșterii economice sustenabile;

7.  invită Azerbaidjanul să-și respecte și să pună în practică angajamentele pe care și le-a asumat atunci când a aderat la Consiliul Europei; își repetă apelul adresat autorităților din Azerbaidjan de a respecta toate hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) care se referă la Azerbaidjan; solicită ca hotărârea din 16 iunie 2015 și toate celelalte hotărâri ale CEDO să fie respectate;

8.  îndeamnă guvernul Azerbaidjanului să coopereze pe deplin cu Comisia de la Veneția a Consiliului Europei și cu comisarul pentru drepturile omului și să pună în aplicare recomandările acestora, precum și procedurile speciale ale ONU cu privire la apărătorii drepturilor omului, dreptul la libertatea de asociere și de întrunire pașnică, libertatea de exprimare și detenția arbitrară, cu scopul de a-și modifica legislația și de a-și adapta pe deplin practicile în conformitate cu concluziile experților;

9.  solicită guvernului Azerbaidjanului să pună capăt imediat represaliilor îndreptate împotriva societății civile și a activităților legate de drepturile omului și să le garanteze grupurilor și activiștilor independenți din societatea civilă posibilitatea de a-și desfășura activitățile fără obstacole nejustificate și fără teama de a fi persecutați, inclusiv prin abrogarea legilor care limitează puternic activitatea societății civile, deblocarea conturilor bancare ale grupurilor neguvernamentale și ale liderilor acestora și prin autorizarea accesului la finanțare externă;

10.  regretă măsurile întreprinse permanent de guvernul azer pentru a pune capăt contactelor dintre grupurile societății civile, tinerii activiști și intelectualii din Armenia și Azerbaidjan, aceste contacte fiind de o importanță determinantă pentru eliminarea ostilității de lungă durată dintre cele două țări; în acest sens, reamintește activitatea importantă desfășurată în acest domeniu de Leyla și Arif Yunus;

11.  solicită autorităților azere să respecte libertatea presei și a mass-mediei, atât în legislație, cât și în practică, și atât online, cât și în alte mijloace de comunicare, să garanteze libertatea de exprimare în conformitate cu standardele internaționale și să pună capăt cenzurii aplicate criticilor exprimate în mass-media la adresa guvernului;

12.  este extrem de îngrijorat cu privire la situația persoanelor LGBTI din Azerbaidjan; condamnă ferm discursurile politice de incitare la ură îndreptate împotriva persoanelor LGBTI de la cele mai înalte niveluri; solicită guvernului din Azerbaidjan să înceteze blocarea și intimidarea apărătorilor drepturilor omului care apără drepturile persoanelor LGBTI;

13.  subliniază importanța unui dialog serios și bazat pe respect reciproc între UE și guvernul din Azerbaidjan, forțele de opoziție și societatea civilă;

14.  repetă că negocierile cu privire la un acord de parteneriat strategic cu Azerbaidjanul ar trebui suspendate imediat, atât timp cât guvernul nu adoptă măsuri concrete în vederea realizării de progrese în ceea ce privește respectarea drepturilor omului universale;

15.  invită Consiliul, Comisia și Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) să aplice cu strictețe principiul „mai mult pentru mai mult”, axându-se în mod special pe situația apărătorilor drepturilor omului, în conformitate cu Orientările UE cu privire la apărătorii drepturilor omului, pe independența puterii judecătorești, pe reformele democratice și pe drepturile și libertățile fundamentale și să prezinte clar consecințele întârzierilor în realizarea reformelor; invită Comisia să examineze și să suspende temporar, dacă este cazul, toate finanțările care nu au legătură cu drepturile omului, societatea civilă și cooperarea la nivel individual între cetățeni, care au fost acordate Azerbaidjanului prin intermediul Instrumentului european de vecinătate, având în vedere incidentele menționate mai sus în care apărători ai drepturilor omului sunt vizați pentru că documentează încălcări ale drepturilor omului comise în Azerbaidjan; invită Comisia și statele membre să mențină finanțarea destinată contactelor dintre cetățeni și cooperării din domenii precum societatea civilă, educația și cercetarea științifică, precum și schimburilor de tineri și studenți;

16.  invită Consiliul, Comisia și VP/ÎR să opună o reacție puternică și unită represaliilor ce au loc în prezent în Azerbaidjan, pentru a demonstra clar că situația actuală este total inacceptabilă și că relațiile cu Azerbaidjanul nu vor reveni la normalitate atât timp cât guvernul nu-i eliberează pe toți cei deținuți în baza unor acuzații motivate politic și nu pune capăt represaliilor în curs împotriva grupurilor independente din societatea civilă;

17.  îndeamnă întreprinderile europene care au activități în Azerbaidjan să ceară insistent și deschis standarde înalte în domeniul drepturilor omului și să adopte standarde înalte în materie de răspundere socială a întreprinderilor, ținând seama de impactul acțiunilor lor asupra situației drepturilor omului din această țară;

18.  regretă faptul că dialogul dintre UE și Azerbaidjan privind drepturile omului nu a înregistrat progrese semnificative în ceea ce privește situația drepturilor omului din această țară; invită SEAE să intensifice acest dialog pentru a-i spori eficiența și a-l orienta către rezultate și să informeze Parlamentul cu regularitate în acest sens;

19.  invită autoritățile din UE să desfășoară o anchetă aprofundată cu privire la acuzațiile de corupție aduse președintelui Aliyev și membrilor familiei sale în urma activității jurnalistului de investigație Khadija Ismaylova;

20.  invită Consiliul să evite aplicarea unor standarde duble țărilor din Parteneriatul estic și să aibă în vedere, în acest sens, aplicarea unor sancțiuni specifice și a unor interdicții de emitere a vizelor tuturor politicienilor, oficialităților și judecătorilor implicați în persecuții politice;

21.  invită autoritățile din Azerbaidjan să coopereze cu organizații regionale, precum Consiliul Europei și OSCE, și să faciliteze organizarea unor vizite din partea reprezentanților acestor organizații; regretă profund decizia autorităților din Azerbaidjan de a închide sediul OSCE din Baku;

22.  constată că observatori independenți ai alegerilor, inclusiv misiunea pe termen lung a OSCE de observare a alegerilor și observatori interni, au documentat încălcări grave ale standardelor electorale în Azerbaidjan în cazul tuturor alegerilor prezidențiale și parlamentare din octombrie 2003 încoace, inclusiv în cazul alegerilor prezidențiale din acel an; își exprimă profunda preocupare cu privire la faptul dacă există sau nu condițiile necesare pentru organizarea unui vot liber și echitabil la 1 noiembrie 2015, având în vedere faptul că liderii partidelor de opoziție au fost încarcerați, mass-media și jurnaliștii nu au dreptul să-și desfășoare activitatea liber și fără a fi intimidați, iar în țară domină un climat al fricii;

23.  invită SEAE și statele membre să se abțină, deocamdată, de la activități de observare a alegerilor; constată că o misiune ODIHR se află acum la fața locului și ar fi extrem de important de aflat analiza acesteia asupra situației țării respective;

24.  își reamintește decizia de a trimite în Azerbaidjan o delegație a Parlamentului European și subliniază importanța trimiterii acestei delegații cât mai curând posibil, pentru a discuta cu autoritățile azere problemele stringente, precum drepturile omului și conflictul din Karabahul de Munte;

25.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Serviciului European de Acțiune Externă, Consiliului European, Comisiei, guvernului și parlamentului Republicii Azerbaidjan, Consiliului Europei, OSCE și Consiliului pentru Drepturile Omului al Organizației Națiunilor Unite.


Migrația și refugiații în Europa
PDF 270kWORD 96k
Rezoluţia Parlamentului European din 10 septembrie 2015 referitoare la migrație și refugiați în Europa (2015/2833(RSP))
P8_TA(2015)0317RC-B8-0832/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948,

–  având în vedere Convenția privind statutul refugiaților din 1951 și protocolul adițional la aceasta,

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 octombrie 2013 referitoare la măsurile UE și ale statelor membre pentru a face față fluxului de refugiați ca urmare a conflictului din Siria(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 23 octombrie 2013 referitoare la fluxurile migratorii din Mediterana, cu o atenție specială acordată evenimentelor tragice petrecute în largul coastelor insulei Lampedusa(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 decembrie 2014 referitoare la situația din Mediterana și la necesitatea unei abordări globale a migrației de către UE(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 29 aprilie 2015 referitoare la cele mai recente tragedii din Mediterana și politicile UE în materie de migrație și azil(4),

–  având în vedere Agenda europeană privind migrația a Comisiei din 13 mai 2015 (COM(2015)0240),

–  având în vedere planul de acțiune în zece puncte privind migrația adoptat la 20 aprilie 2015 de către Consiliul mixt Afaceri Externe și Afaceri Interne,

–  având în vedere concluziile summitului special din 23 aprilie 2015 al Consiliului European privind criza refugiaților din Mediterana,

–  având în vedere raportul din aprilie 2012 al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE) intitulat: „Pierderile de vieți omenești din Marea Mediterană”,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 20 iulie 2015,

–  având în vedere Inițiativa privind ruta de migrație UE-Cornul Africii („Procesul de la Khartoum), adoptată la 28 noiembrie 2014 de către Uniunea Africană și statele membre și instituțiile UE,

–  având în vedere rapoartele raportorului special al ONU pentru drepturile omului în cazul migranților, în special cel intitulat „Să mizăm pe mobilitate de-a lungul unei generații: urmare a studiului regional privind gestionarea frontierelor externe ale Uniunii Europene și impactul acesteia asupra drepturilor omului în cazul migranților”, publicat în mai 2015,

–  având în vedere raportul anual pe 2014 al Biroului European de Sprijin pentru Azil (EASO) privind situația azilului în Uniunea Europeană,

–  având în vedere dezbaterea privind migrația și refugiații în Europa care a avut loc în Parlament la 9 septembrie 2015,

–  având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, ca urmare a conflictelor persistente, instabilității regionale și încălcărilor drepturilor omului, un număr fără precedent de persoane doresc să obțină protecție în UE; întrucât numărul cererilor de azil pentru copii a crescut cu 75% față de anul trecut; întrucât perioada de vară a demonstrat din nou că migrația nu reprezintă o problemă temporară iar creșterea semnificativă a numărului refugiaților va continua, fapt care pune în lumină încă o dată nevoia urgentă de a face tot posibilul pentru a salva viețile persoanelor care își părăsesc țara și se află în pericol și faptul că statele membre ar trebui să își respecte obligațiile internaționale, inclusiv pe cele privind salvarea pe mare;

B.  întrucât, potrivit datelor ICNUR, 2 800 de femei, bărbați și copii au fost declarați decedați sau dispăruți în 2015 în încercarea lor de a ajunge într-un loc sigur în Europa; întrucât refugiații și migranții își pierd viața și traversând Europa;

C.  întrucât traficanții de persoane și membrii filierelor de migrație clandestină exploatează migrația ilegală și pun în pericol viețile migranților pentru a obține profituri pentru propriile afaceri, poartă responsabilitatea pentru moartea a mii de persoane și reprezintă o problemă gravă pentru UE și statele membre; întrucât traficanții de persoane generează profituri de 20 de miliarde de EUR pe an din activitățile lor infracționale; întrucât, conform Europol, grupurile infracționale organizate care facilitează activ transportul de migranți ilegali prin Marea Mediterană au avut legături directe cu traficul de persoane, drogurile, armele de foc și terorismul;

D.  întrucât, potrivit datelor FRONTEX, în 2015 principalele țări de origine ale solicitanților de azil sunt Siria, Afganistan, Eritreea și Irak; întrucât, potrivit Eurostat, marea majoritate a persoanelor care fug din aceste țări în Europa primesc protecție;

E.  întrucât instabilitatea și conflictele din regiune, precum și prezența în creștere a SI/Da’esh în zonele de conflict învecinate au impact asupra afluxului masiv de imigranți și a fluxurilor de persoane strămutate și, prin urmare, asupra numărului de persoane care încearcă să ajungă în UE,

F.  întrucât în cadrul ultimei reuniuni a Consiliului European din 25-26 iunie 2015 și al reuniunii Consiliului Afaceri Interne, care a urmat pe 20 iulie 2015, nu s-a ajuns la un acord privind un mecanism obligatoriu de redistribuire pentru transferul și relocarea persoanelor și s-a convenit în schimb asupra unui mecanism voluntar; întrucât statele membre nu au ajuns la un acord referitor la punerea la dispoziție a 40 000 de locuri pentru transferul refugiaților din Grecia și Italia, ci s-au angajat să ofere doar 32 256 de locuri;

G.  întrucât la 3 septembrie 2015, președintele Consiliului European, Donald Tusk, a solicitat redistribuirea a cel puțin 100 000 de refugiați;

H.  întrucât, în locul actualului proces ad hoc de luare a deciziilor, este necesar să se dezvolte o abordare pe termen mai lung privind azilul și migrația;

I.  întrucât un mare număr de cetățeni dau dovadă de o solidaritate fără precedent cu refugiații, primindu-i cu căldură și oferindu-le un sprijin impresionant; întrucât cetățenii europeni demonstrează astfel că protejarea celor care au nevoie de ajutor și compasiunea sunt în continuare valori cu adevărat europene;

J.  întrucât actuala situație a evidențiat o lipsă regretabilă de solidaritate din partea guvernelor față de solicitanții de azil și acțiuni insuficient coordonate și coerente; întrucât acest lucru are ca rezultat o situație haotică și încălcări ale drepturilor omului; întrucât pozițiile diverse adoptate de diferitele state membre subliniază în continuare faptul că UE are 28 de politici fragmentate în domeniul migrației; întrucât lipsa unor proceduri și standarde unitare privind azilul în statele membre duce la niveluri diferite de protecție și, în unele cazuri, chiar la garanții inadecvate pentru solicitanții de azil;

K.  întrucât unele state membre și conducătorii lor au abordat situația în mod proactiv și s-au arătat pregătiți și dispuși să primească refugiați și să instituie un mecanism permanent și obligatoriu de distribuire a refugiaților între toate statele membre; întrucât alte state membre ar trebui să le urmeze exemplul;

L.  întrucât raportul strategic privind o abordare globală în materie de migrație al Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne va aborda politica UE în domeniul azilului și migrației în ansamblul său;

M.  întrucât, în temeiul Convenției de la Geneva din 1951 privind statutul refugiaților (Convenția de la Geneva), cetățenii pot solicita azil într-o altă țară, indiferent de țara lor de origine, atât timp cât teama lor de a fi persecutați din cauza rasei, religiei, naționalității, apartenenței la un anumit grup social sau din cauza opiniei politice este întemeiată;

1.  își exprimă regretul și tristețea profunde pentru pierderile tragice de vieți omenești în rândul persoanelor care au solicitat azil în UE; îndeamnă UE și statele sale membre să facă tot posibilul pentru a preveni alte pierderi de vieți omenești pe mare sau pe uscat;

2.  își exprimă solidaritatea față de numărul mare de refugiați și de migranți care sunt victimele unui conflictelor, ale unor încălcări grave ale drepturilor omului, ale unor greșeli palpabile comise în actul de guvernare și ale represiunii severe;

3.  salută eforturile societății civile și ale persoanelor fizice din întreaga Europă care se mobilizează în număr mare pentru a îi primi pe refugiați și migranți și pentru a le oferi ajutor; îi încurajează pe cetățenii europeni să își mențină sprijinul și angajamentul în favoarea unui răspuns umanitar la criza refugiaților; consideră că astfel de acțiuni fac dovada unei veritabile adeziuni la valorile europene și sunt un semn de speranță pentru viitorul Europei;

4.  își reafirmă sprijinul pentru Rezoluția sa din 29 aprilie 2015 referitoare la cele mai recente tragedii din Mediterana și politicile UE în materie de migrație și azil; reamintește necesitatea ca UE să își fondeze măsurile imediate pentru a răspunde situației actuale a refugiaților pe solidaritate și partajarea echitabilă a responsabilității, astfel cum este prevăzut la articolul 80 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), precum și să adopte o abordare europeană globală care ține seama de migrația legală și în condiții de siguranță și respectarea deplină a drepturilor și valorilor fundamentale;

5.  își reiterează angajamentul de a deschide frontierele în spațiul Schengen, asigurând totodată gestionare eficientă a frontierelor externe; subliniază că libera circulație a persoanelor în spațiul Schengen este una dintre cele mai mari realizări ale integrării europene;

6.  salută inițiativele Comisiei privind transferul și relocarea, inclusiv noua inițiativă privind transferul de urgență a unui număr în creștere de solicitanți de azil care au nevoie de protecție internațională, care acoperă Grecia, Italia și Ungaria; sprijină anunțul Comisiei referitor la mecanismul permanent de transfer care să fie activat în situații de urgență, luând în considerare numărul de refugiați prezenți în statul membre, care își are temeiul în articolul 78 alineatul (2) din TFUE; este pregătit să abordeze noul regim de transferuri de urgență în cadrul unei proceduri accelerate și își declară intenția de a promova toate celelalte măsuri propuse de Comisie în paralel pentru a garanta că statele membre nu amână regimul permanent de transferuri; îi reamintește Consiliului faptul că Parlamentul este ferm în favoarea unui mecanism obligatoriu de transfer, care, pe cât posibil, să țină seama de preferințele refugiaților;

7.  salută sprijinul operațional pe care îl va acorda Comisia statelor membre din prima linie, precum Grecia, Italia și Ungaria, prin intermediul abordării de tip „focar”, folosind experiența din cadrul agențiilor UE, cum ar fi FRONTEX, EASO și Oficiul European de Poliție (Europol), pentru a ajuta statele membre în procesul de înregistrare a persoanelor care ajung în Europa; le reamintește statelor membre că succesul unor astfel de centre de înregistrare depinde de disponibilitatea lor de a transfera refugiați din aceste „focare” către teritoriile lor; consideră că o astfel de abordare ar trebui în mod clar să asigure mecanisme eficiente de identificare a persoanelor cu nevoi specifice și de orientare a lor către serviciile competente;

8.  ia act de propunerea Comisiei de consolidare a dispoziției privind „țara de origine sigură” din Directiva privind procedurile de azil prin stabilirea unei liste comune a UE cu țările de origine sigure; înțelege că această abordare ar putea limita drepturile procedurale ale cetățenilor din țările respective; reamintește că rata de acceptare a cererilor de azil variază mult de la un stat membru la altul, inclusiv în ceea ce privește anumite țări de origine; solicită să se ia măsuri pentru a se garanta faptul că această abordare nu subminează principiul nereturnării și dreptul individual la azil, în special al persoanelor care aparțin grupurilor vulnerabile;

9.  își reiterează solicitarea adresată Comisiei de a modifica Regulamentul Dublin în vigoare pentru a include dispoziții referitoare la un sistem permanent și obligatoriu de distribuție a solicitanților de azil între cele 28 de state membre, utilizând o cheie de alocare obligatorie și echitabilă, ținând seama de perspectivele de integrare și de nevoile și circumstanțele specifice ale solicitanților de azil;

10.  invită Comisia și statele membre să asigure o marjă de manevră semnificativă și disponibilitate în cadrul bugetului pe 2016 și al prevederilor cadrului financiar multianual (CFM), permițând acordarea unui sprijin mai rapid și mai substanțial EASO și statelor membre în ceea ce privește acțiunile de primire și integrare a refugiaților, inclusiv în cadrul sistemelor de transfer și relocare;

11.  solicită transpunerea rapidă și integrală a Sistemului european comun de azil și punerea în aplicare efectivă a acestuia de către toate statele membre participante; îndeamnă Comisia să se asigure că toate statele membre pun în aplicare în mod adecvat legislația UE pentru a garanta aplicarea unor standarde eficiente, consecvente și umane pe tot teritoriul UE, luând în considerare interesul superior al copilului;

12.  consideră că punerea în aplicare a Directivei privind returnarea ar trebui să fie însoțită de respectarea procedurilor și standardelor care permit Europei să asigure tratamentul uman și demn al persoanelor repatriate, în conformitate cu principiul nereturnării; reamintește că returnările voluntare ar trebui să aibă prioritate în raport cu returnările forțate;

13.  reamintește faptul că posibilitățile de intrare în mod legal în UE ale persoanelor care au nevoie de protecție sunt foarte reduse și deplânge faptul că acestea nu au altă opțiune decât să recurgă la persoane care să le introducă ilegal și la rute periculoase pentru a obține protecție în Europa, ca urmare, printre alți factori, a construirii de garduri și a securizării frontierelor externe; consideră, prin urmare, o prioritate de prim rang punerea la dispoziția refugiaților de către UE și statele sale membre a unor căi sigure și legale, cum ar fi coridoarele umanitare și vizele umanitare; subliniază faptul că, pe lângă un program de relocare obligatoriu, statele membre ar trebui să convină să asigure alte instrumente, cum ar fi reîntregirea familiei îmbunătățită, sistemele de sponsorizare private, regimurile de vize flexibile, inclusiv pentru studii sau muncă; consideră că este necesară modificarea Codului de vize pentru a include dispoziții comune mai specifice privind vizele umanitare; solicită statelor membre să ofere posibilitatea de solicitare a azilului la ambasadele și birourile lor consulare;

14.  reamintește că statele membre ar trebui să instituie sancțiuni penale severe împotriva traficului de persoane și a imigrației clandestine atât la intrarea în UE, cât și în interiorul acesteia; invită statele membre să combată rețelele criminale de imigrație clandestină, dar în același timp să nu îi penalizeze pe cei care îi ajută în mod voluntar pe migranți din motive umanitare, inclusiv transportatori, solicitând Comisiei să ia în considerare revizuirea Directivei Consiliului nr. 2001/51/CE; ia act de operațiunea EUNAVFOR Med împotriva persoanelor care introduc ilegal migranți și a traficanților de persoane din Mediterana;

15.  regretă faptul că liderii unor state membre și partidele de extremă dreapta folosesc situația actuală pentru a alimenta sentimentele anti-migrație, dând totodată vina pe UE pentru criză, ceea ce contribuie la creșterea numărului de acte de violență împotriva migranților; invită Comisia și statele membre să ia măsuri urgente împotriva acțiunilor violente și a discursurilor de incitare la ură la adresa migranților; de asemenea, invită liderii UE și statele membre să ia o poziție fermă în favoarea solidarității europene și a respectului pentru demnitatea umană;

16.  reamintește faptul că migrația este un fenomen global și complex care cere, de asemenea, o strategie pe termen lung care să abordeze cauzele sale profunde, precum sărăcia, inegalitățile, injustiția, schimbările climatice, corupția, proasta guvernare și conflictele armate; îndeamnă Comisia și Consiliul să orienteze reuniunea la nivel înalt de la Valletta din noiembrie 2015 spre astfel de cauze profunde; subliniază necesitatea unei abordări globale a UE, a consolidării coerenței dintre politicile sale interne și externe, în special în ceea ce privește politica externă și de securitate comună, politica de dezvoltare și politica privind migrația; pune sub semnul întrebării planurile de condiționare a ajutorului pentru dezvoltare de controale mai numeroase la frontieră sau acorduri de readmisie cu țări terțe;

17.  îndeamnă UE, statele membre și ceilalți donatori internaționali să respecte de urgență angajamentele luate la Conferința privind finanțarea pentru dezvoltare din iulie 2015 de la Addis Abeba și subliniază necesitatea de a reorienta politica de dezvoltare pe crearea de societăți pașnice, combaterea corupției și promovarea bunei guvernanțe, așa cum se specifică în obiectivul de dezvoltare durabilă 16 din cadrul de dezvoltare globală post-2015;

18.  îndeamnă UE, statele membre și comunitatea internațională să își consolideze rolul în soluționarea conflictelor și, în special, în găsirea de soluții politice durabile în regiunile aflate în conflict, precum Irak, Siria, Libia și Orientul Mijlociu și în consolidarea dialogului politic, inclusiv cu organizații regionale, incluzând toate elementele legate de drepturile omului, pentru a sprijini instituțiile favorabile incluziunii și democratice, precum și statul de drept, pentru a construi reziliența comunităților locale și a promova dezvoltarea socială și democratică în țările de origine și în rândul populației lor; solicită, în această privință, o colaborare sporită cu țările din regiune care fac parte din Liga Arabă și din Uniunea Africană, în scopul gestionării, relocării și acordării de azil persoanelor care au nevoie de protecție;

19.  invită Comisia și Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate să convoace o conferință internațională pe tema crizei refugiaților, cu participarea UE, a statelor membre, a agențiilor ONU, a SUA, a ONG-urilor internaționale relevante și a statelor arabe, printre alții, în scopul instituirii unei strategii globale comune de ajutor umanitar;

20.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2013)0414.
(2) Texte adoptate, P7_TA(2013)0448.
(3) Texte adoptate, P8_TA(2014)0105.
(4) Texte adoptate, P8_TA(2015)0176.


Rolul UE în procesul de pace din Orientul Mijlociu
PDF 265kWORD 90k
Rezoluţia Parlamentului European din 10 septembrie 2015 referitoare la rolul UE în procesul de pace din Orientul Mijlociu (2015/2685(RSP))
P8_TA(2015)0318RC-B8-0836/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la procesul de pace din Orientul Mijlociu,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 20 iulie 2015 privind procesul de pace din Orientul Mijlociu,

–  având în vedere recentele declarații ale Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), Federica Mogherini, și ale purtătorului său de cuvânt referitoare la Israel, teritoriile palestiniene ocupate, procesul de pace din Orientul Mijlociu și sprijinul acordat de UE Agenției Organizației Națiunilor Unite de Ajutorare și Lucrări pentru Refugiații Palestinieni din Orientul Apropiat,

–  având în vedere Acordul euro-mediteranean de instituire a unei asocieri între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Statul Israel, pe de altă parte,

–  având în vedere Acordul de asociere euro-mediteranean interimar privind schimburile comerciale și cooperarea dintre Comunitatea Europeană, pe de o parte, și Organizația pentru Eliberarea Palestinei (OLP), care acționează în numele Autorității Palestiniene din Cisiordania și Fâșia Gaza, pe de altă parte,

–  având în vedere rezoluțiile aplicabile ale Adunării Generale a ONU și ale Consiliului de Securitate al ONU,

–  având în vedere cea de a patra Convenție de la Geneva din 1949 privind protecția civililor în timp de război,

–  având în vedere Orientările UE privind promovarea respectării dreptului internațional umanitar,

–  având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât instaurarea păcii în Orientul Mijlociu rămâne o prioritate majoră pentru comunitatea internațională și un element indispensabil pentru stabilitatea și securitatea regională; întrucât, în cadrul Consiliului de Securitate al ONU, se depun eforturi în vederea reluării procesului de pace;

B.  întrucât conflictul israeliano-palestinian trebuie considerat în contextul mai larg al conflictului israeliano-arab; întrucât UE consideră că pacea în Orientul Mijlociu necesită o soluție regională cuprinzătoare; întrucât criza violentă din Siria, ascensiunea Da’esh, creșterea radicalismului și răspândirea terorismului în Orientul Mijlociu generează amenințări semnificative la adresa securității Israelului și a întregii regiuni și agravează și mai mult suferințele palestinienilor, dar creează totodată interese comune între statele arabe și Israel, iar acordul nuclear cu Iranul, la încheierea căruia UE a jucat un rol semnificativ, oferă un impuls unic procesului de pace, care nu ar trebui ratat;

C.  întrucât UE și-a confirmat în mod repetat sprijinul pentru soluția bazată pe coexistența a două state, pe baza frontierelor din 1967, cu Ierusalimul servind drept capitală pentru ambele state și cu un stat Israel sigur și un stat palestinian independent, democratic, contiguu și viabil care să conviețuiască în pace și securitate, și a solicitat reluarea tratativelor de pace directe dintre Israel și Autoritatea Palestiniană;

D.  întrucât UE este cel mai important partener comercial al Israelului și principalul furnizor de ajutoare către palestinieni; întrucât Vicepreședinta Comisiei/Înalta Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), Federica Mogherini, și-a exprimat în mai multe rânduri angajamentul pentru reînnoirea și intensificarea rolului UE în procesul de pace din Orientul Mijlociu; întrucât Fernando Gentilini a fost numit în aprilie 2015 noul Reprezentant Special al Uniunii Europene pentru procesul de pace din Orientul Mijlociu; întrucât UE, în pofida ambiției sale și a angajamentului de a juca un rol efectiv în acest domeniu, nu a dezvoltat încă o viziune cuprinzătoare și coerentă a angajamentului său în procesul de pace din Orientul Mijlociu, care ar trebui să reflecte contextul regional în rapidă schimbare,

1.  este profund preocupat de impasul persistent în care se află procesul de pace din Orientul Mijlociu și solicită reluarea fără întârziere a eforturilor credibile pentru pace; invită atât israelienii, cât și palestinienii să evite măsurile care ar putea declanșa o nouă escaladare, inclusiv discursurile de incitare la ură și incitările în spațiul public, precum și măsurile unilaterale care ar putea prejudicia rezultatul negocierilor și amenința viabilitatea soluției bazate pe coexistența a două state; subliniază faptul că orice soluționare durabilă a conflictului poate fi obținută doar în context regional cu implicarea tuturor părților interesate pertinente din regiune și cu sprijinul comunității internaționale;

2.  își reafirmă sprijinul ferm în favoarea unei soluții bazate pe coexistența a două state, pe baza frontierelor din 1967, cu Ierusalimul servind drept capitală pentru ambele state, cu un stat Israel sigur și un stat palestinian independent, democratic, contiguu și viabil care să conviețuiască în pace, securitate și recunoaștere reciprocă, pe baza dreptului la autodeterminare și a respectului deplin al dreptului internațional; subliniază că mijloacele non-violente și respectarea drepturilor omului și a dreptului umanitar reprezintă singura modalitate de a instaura o pace justă și de durată între israelieni și palestinieni;

3.  subliniază că prezervarea viabilității soluției bazate pe coexistența a două state prin acțiuni concrete și asigurarea respectării depline a drepturilor civililor din ambele părți trebuie să reprezinte o prioritate imediată pentru UE și comunitatea internațională; așteaptă cu interes lansarea dialogului structurat al UE cu Israelul pe tema situației din Cisiordania și a prezervării soluției bazate pe coexistența a două state, care ar trebui să vizeze și problema coloniilor;

4.  salută rolul pozitiv și susținerea necesară pe care UE dorește să o ofere în facilitarea soluționării conflictului israeliano-palestinian și a conflictului mai extins israeliano-arab prin mijloace pașnice și constructive, care să servească interesul UE de a vedea instaurată securitatea, stabilitatea și prosperitatea în Orientul Mijlociu; solicită însă adoptarea unei noi abordări la nivelul UE, care să fie cu adevărat în interesul păcii și al securității, atât pentru poporul palestinian, cât și pentru cel israelian; salută angajamentul personal al VP/ÎR și numirea noului Reprezentant Special al UE pentru procesul de pace din Orientul Mijlociu și sprijină eforturile lor în acest sens;

5.  salută angajamentul UE de a lucra în mod activ la o abordare multilaterală reînnoită a procesului de pace, cu consultarea tuturor părților interesate pertinente, și de a sprijini în mod activ părțile pentru a restabili încrederea și a crea climatul de încredere necesar pentru angajarea în cât mai scurt timp în negocieri de substanță; observă că UE consideră că înființarea unui grup de sprijin internațional poate reprezenta o modalitate de a contribui la realizarea acestui obiectiv; subliniază că UE este pregătită să se angajeze într-un efort comun cu partenerii săi regionali, pe baza Inițiativei arabe pentru pace;

6.  îndeamnă VP/ÎR și Reprezentantul Special al UE să fructifice în mai mare măsură relațiile politice și expertiza instituțională a UE și a statelor sale membre, bazate pe proximitatea geografică a Europei, pe legăturile istorice și pe schimburile economice intense cu regiunea Orientului Mijlociu, pentru a juca un rol politic veritabil în cadrul procesului de pace dintre israelieni și palestinieni, precum și, într-un context mai larg, dintre statele arabe și Israel; reamintește statelor membre că au datoria de a contribui în mod activ la creionarea unei poziții comune a UE privind soluționarea procesului de pace din Orientul Mijlociu și de a nu se lansa în inițiative unilaterale care slăbesc acțiunile UE;

7.  sprijină eforturile depuse în cadrul Consiliului de Securitate al ONU pentru reluarea negocierilor de pace dintre israelieni și palestinieni; cu toate acestea, îndeamnă UE să își îndeplinească responsabilitățile în calitate de actor influent și să lanseze o inițiativă ambițioasă și cuprinzătoare pentru pace în regiune; consideră că UE ar trebui să joace un rol-cheie în redefinirea obiectivelor Cvartetului – care ar trebui redirecționate înspre găsirea unei soluții politice la conflict – și a formatului acestuia;

8.  condamnă extinderea continuă a coloniilor israeliene, care încalcă dreptul umanitar internațional, alimentează resentimentele palestiniene și subminează viabilitatea și perspectivele soluției coexistenței a două state, și invită autoritățile israeliene să înceteze imediat și să inverseze sensul politicii lor de colonizare;

9.  salută angajamentul UE - în spiritul diferențierii între Israel și activitățile sale în Teritoriile Palestiniene ocupate - de a se asigura că toate acordurile dintre UE și Israel specifică în mod explicit și neechivoc că nu sunt aplicabile în cazul teritoriilor ocupate de Israel în 1967, după cum se reafirmă în concluziile Consiliului Afaceri Externe din 20 iulie 2015; ia act de orientările Comisiei din 19 iulie 2013 privind eligibilitatea entităților israeliene și a activităților acestora în teritoriile ocupate de Israel începând cu iunie 1967 pentru granturi, premii și instrumente financiare finanțate de UE începând cu anul 2014, precum și de scrisoarea adresată VP/ÎR de către 16 de miniștri de externe ai UE, la 13 aprilie 2015, în care este încurajată să preia inițiativa, în cadrul Comisiei, în vederea finalizării lucrărilor pentru elaborarea unor orientări la nivelul UE privind etichetarea produselor provenite din coloniile israeliene;

10.  subliniază că autoritățile relevante ale UE au responsabilitatea de a se asigura în continuare că nicio finanțare acordată de UE nu poate fi deturnată în mod direct sau indirect către organizații sau activități teroriste;

11.  subliniază că atacul cu rachetă al unor grupări militante pe teritoriul israelian este inacceptabil și atrage atenția asupra pericolului escaladării; subliniază că este imperios necesar ca UE să acționeze în parteneriat cu Israelul, Autoritatea Palestiniană, Egiptul și Iordania pentru împiedicarea reînarmării grupurilor teroriste din Fâșia Gaza și Cisiordania, a contrabandei lor cu arme, a fabricării de rachete și a construirii de tuneluri; subliniază încă o dată necesitatea absolută a dezarmării tuturor grupărilor teroriste din Gaza, în conformitate cu concluziile Consiliului Afaceri Externe din iulie 2014;

12.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la creșterea violenței colonilor în Cisiordania; salută condamnarea generalizată de către conducerea israeliană a recentului atac prin incendiere împotriva familiei Dawabshah în satul Duma, însă reamintește Israelului responsabilitatea sa totală pentru protejarea populației palestiniene și aducerea în fața justiției a tuturor colonilor vinovați de acte de violență;

13.  salută activitatea desfășurată de misiunile de poliție și susținere a statului de drept (EUPOL COPPS) în Teritoriile Palestiniene ocupate, în cadrul politicii de securitate și apărare comune (PSAC), pentru a asista AP la edificarea instituțiilor viitorului stat Palestina în domeniile poliției și justiției penale; solicită reactivarea misiunii de asistență frontalieră (EUBAM Rafah) din cadrul PSAC, cu un mandat mai ambițios, cu mijloace și personal adecvat, astfel încât să joace un rol concret în controlul frontierelor Fâșiei Gaza cu Egiptul și Israelul;

14.  solicită Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) și Comisiei să raporteze Parlamentului cu privire la distrugerea și daunele provocate structurilor și proiectelor finanțate de UE în Teritoriile Palestiniene ocupate;

15.  invită Comisia și Serviciul European de Acțiune Externă să acorde finanțare și protecție ONG-urilor din regiune ale căror obiective politice sunt în conformitate cu obiectivele generale ale procesului de pace din Orientul Mijlociu și solicită insistent autorităților UE să se implice, alături de autoritățile similare ale celorlalte părți, în această chestiune;

16.  își reiterează apelul pentru încheierea blocadei în Fâșia Gaza și pentru reconstrucția și reabilitarea urgentă a acestei zone după războiul din vara anului 2014, care trebuie să fie o prioritate în materie de ajutor umanitar pentru UE și pentru comunitatea internațională; salută acțiunile eroice ale Agenției ONU de Ajutorare și Lucrări (UNRWA) în această privință; invită insistent donatorii să-și materializeze cât mai curând angajamentele financiare asumate în cadrul Conferinței internaționale de la Cairo privind Palestina („Reconstrucția Fâșiei Gaza”) din 12 octombrie 2014;

17.  salută măsurile recente luate de Israel pentru a diminua restricțiile impuse în Gaza, însă regretă menținerea restricțiilor pentru introducerea materialelor de construcții; subliniază importanța luării unor măsuri pozitive suplimentare - luând totodată în considerare preocupările legitime ale Israelului privind securitatea - pentru a permite livrarea integrală a ajutorului umanitar, reconstrucția și redresarea economică; invită insistent statele membre să își îndeplinească angajamentul de a susține mecanismul trilateral pentru monitorizarea și verificarea materialelor destinate reconstrucției;

18.  solicită insistent VP/ÎR să acționeze în vederea implementării totale a recomandărilor formulate în raportul Comisiei independente de anchetă a ONU pentru conflictul din Gaza din 2014, inclusiv recomandarea de a susține activ demersurile Curții Penale Internaționale; salută votul unanim al statelor membre ale UE care fac parte din Consiliul pentru Drepturile Omului al ONU în favoarea rezoluției acestuia din 3 iulie 2015 privind „Asumarea răspunderii și justiție pentru toate încălcările dreptului internațional în Teritoriile Palestiniene ocupate, inclusiv în Ierusalimul de Est”;

19.  subliniază că reconcilierea intra-palestiniană reprezintă un element important pentru realizarea soluției coexistenței a două state și regretă că palestinienii sunt în continuare dezuniți; susține apelul UE adresat facțiunilor palestiniene de a acorda o prioritate absolută reconcilierii și revenirii Autorității Palestiniene în Fâșia Gaza; solicită insistent forțelor palestiniene să reia fără întârziere eforturile de reconciliere, în special prin desfășurarea îndelung așteptatelor alegeri prezidențiale și legislative; subliniază că Autoritatea Palestiniană trebuie să dea dovadă de o mai mare responsabilitate în această privință și să își asume funcția de guvernare în Fâșia Gaza, inclusiv în domeniul securității și al administrației civile, dar și prin prezența sa la punctele de trecere din Gaza;

20.  invită toate părțile implicate în conflict să respecte în totalitate drepturile deținuților și ale prizonierilor, inclusiv ale celor aflați în greva foamei;

21.  se arată profund îngrijorat de criza serioasă de fonduri cu care se confruntă UNRWA; solicită creșterea sprijinului financiar al UE pentru UNRWA și invită insistent toți ceilalți donatori să își respecte promisiunile față de agenție, iar UNRWA să continue să își îmbunătățească managementul, dar solicită, de asemenea, și soluționarea problemei subiacente de fond a refugiaților palestinieni; felicită UNRWA pentru eforturile sale extraordinare, care au făcut posibilă declararea deschiderii anului școlar 2015/2016 elevilor refugiați din Palestina;

22.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintei Comisiei/Înaltă Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Reprezentantului Special al UE pentru procesul de pace din Orientul Mijlociu, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, Knessetului și Guvernului Israelului, Consiliului Legislativ Palestinian și Autorității Palestiniene, Secretarului General al Ligii Statelor Arabe, parlamentelor și guvernelor Egiptului, Iordaniei și Libanului, precum și Comisarului General al Agenției ONU de Ajutorare și Lucrări.


Situația din Belarus
PDF 257kWORD 83k
Rezoluţia Parlamentului European din 10 septembrie 2015 referitoare la situația din Belarus (2015/2834(RSP))
P8_TA(2015)0319RC-B8-0866/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere rezoluțiile și recomandările sale anterioare referitoare la Belarus,

–  având în vedere Summitul Parteneriatului estic organizat la Riga în mai 2015 și declarația elaborată cu ocazia acestui summit,

–  având în vedere dialogul dintre Uniunea Europeană și Belarus privind drepturile omului, care a avut loc la 28 iulie 2015,

–  având în vedere eliberarea a șase deținuți politici de către autoritățile din Belarus la 22 august 2015 și, ca urmare a acestui fapt, declarația Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant, Federica Mogherini, și a comisarului pentru politica europeană de vecinătate și negocierile privind extinderea, Johannes Hahn, referitoare la eliberarea deținuților politici din Belarus la 22 august 2015;

–  având în vedere viitoarele alegeri prezidențiale din Belarus, planificate a se desfășura la 11 octombrie 2015,

–  având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât, în pofida intensificării contactelor dintre Belarus, UE și SUA, în Belarus continuă să existe încălcări ale drepturilor omului, inclusiv cazuri de intimidare a apărătorilor drepturilor omului, de razii ale poliției asupra organizațiilor de promovare a drepturilor omului și de confiscare a echipamentelor acestora, precum și de îndepărtare forțată a activiștilor din Belarus, astfel cum se confirmă în raportul Raportorului Special al ONU referitor la situația drepturilor omului din Belarus;

B.  întrucât, la 18 și 19 iunie 2015, a avut loc la Minsk prima vizită oficială după 2002 a Delegației Parlamentului pentru relațiile cu Belarus; întrucât, în prezent, Parlamentul European nu întreține relații oficiale cu parlamentul din Belarus;

C.  întrucât o creștere semnificativă a libertății de exprimare și a libertății mass-mediei, respectarea drepturilor politice ale cetățenilor de rând și ale activiștilor din opoziție, precum și respectarea deplină a statului de drept și a drepturilor fundamentale reprezintă toate premise ale unor relații mai bune între UE și Belarus; întrucât Uniunea Europeană este în continuare hotărâtă să apere drepturile omului în Belarus, incluzând libertatea de exprimare și libertatea mass-mediei;

D.  întrucât s-au înregistrat progrese în cooperarea cu privire la anumite politici sectoriale, cum ar fi învățământul superior, formarea profesională, piața digitală, sectorul energetic, siguranța alimentară și cultura, fapt care a avut un impact pozitiv asupra inițierii unei dezbateri constructive în cadrul societății belaruse cu privire la reformele necesare în această țară și la măsurile de sensibilizare în legătură cu UE; întrucât, cu toate acestea, UE trebuie să se asigure că resursele sale nu sunt folosite pentru eliminarea organizațiilor societății civile, a apărătorilor drepturilor omului, a jurnaliștilor independenți și a liderilor opoziției;

E.  întrucât din 1994 în Belarus nu au mai avut loc alegeri libere și echitabile conform unei legislații electorale care să respecte standardele internaționale și întrucât legislația actuală îi asigură președintelui actual un avantaj enorm; întrucât OSCE/ODIHR a trimis o misiune pe termen lung pentru observarea alegerilor din Belarus și va coordona activitatea observatorilor prezenți pe termen scurt;

F.  întrucât Președintele Lukașenko a semnat, la 2 aprilie 2015, Decretul nr. 3 privind „prevenirea dependenței sociale”, care prevede încadrarea obligatorie în muncă a șomerilor, sub amenințarea plății unei taxe speciale la bugetul de stat sau a răspunderii administrative sub formă de amendă sau arest administrativ;

G.  întrucât la 1 ianuarie 2015 a fost introdusă o nouă lege care reglementează toate mijloacele de comunicare în masă; întrucât această lege permite guvernului să închidă orice canal de media, aparținând inclusiv mass-mediei online, în cazul în care acesta publică un conținut pe care îl consideră „inadecvat”;

H.  întrucât autoritățile din Belarus i-au eliberat, în sfârșit, pe toți cei șase deținuți politici, printre care se află și foști candidați la președinție, după ani de negare a existenței lor;

I.  întrucât, la 13 iulie și 31 iulie 2015, Consiliul a revizuit măsurile restrictive aplicate Belarusului și a modificat lista persoanelor care fac obiectul unei interdicții de a obține vize și al unor măsuri de înghețare a bunurilor, ștergând de pe această listă unele oficialități și întreprinderi; întrucât 175 de persoane, inclusiv Alexander Lukașenko, fac în prezent obiectul unei interdicții de intrare în UE, iar toate aceste persoane și 18 agenți economici fac obiectul unor măsuri de indisponibilizare a bunurilor lor aflate pe teritoriul UE; întrucât în următoarele luni va avea loc o evaluare a măsurilor restrictive aplicate de UE, iar în cadrul acestei evaluări se va ține seama de cele mai recente evoluții și de toți ceilalți factori pe baza cărora s-au adoptat măsurile restrictive în cauză;

J.  întrucât la 28 iulie 2015 UE și Republica Belarus au susținut la Bruxelles un dialog cu privire la drepturile omului, care s-a axat pe o serie de subiecte, inclusiv pe înființarea unei instituții naționale pentru drepturile omului, pe libertatea de exprimare, întrunire și asociere, pe pedeapsa cu moartea, pe combaterea torturii și a maltratării și pe drepturile copiilor;

K.  întrucât Belarus a jucat un rol constructiv în facilitarea unui acord cu privire la încetarea focului în Ucraina;

L.  întrucât conflictul din Ucraina a sporit temerile din societatea belarusă cu privire la o eventuală destabilizare a situației interne în urma unei schimbări a puterii;

M.  întrucât Belarus rămâne singura țară din Europa în care se mai aplică pedeapsa capitală,

1.  rămâne profund preocupat de situația drepturilor omului și a libertăților fundamentale din Belarus, precum și de deficiențele constatate în timpul alegerilor anterioare de către observatori internaționali independenți și de persecutarea activă a liderilor opoziției în urma alegerilor;

2.  salută eliberarea recentă a deținuților politici rămași; invită guvernul din Belarus să-i reabiliteze pe deținuții politici eliberați și să le restabilească pe deplin drepturile civile și politice; accentuează faptul că acest lucru ar putea reprezenta un prim pas potențial în direcția îmbunătățirii relațiilor dintre Uniunea Europeană și Belarus; subliniază totuși că astfel de demersuri întreprinse în trecut au reprezentat mai curând gesturi simbolice și nici nu au contribuit la îmbunătățirea situației societății din Belarus, nici nu au îmbunătățit relațiile cu UE;

3.  invită Belarus să organizeze viitoarele alegeri prezidențiale în conformitate cu standardele recunoscute internațional, să ofere opoziției acces neîngrădit la toate mijloacele de comunicare controlate de guvern și să îi permită să participe la alegeri de pe o poziție de egalitate, în special prin înființarea de comisii electorale independente și prin oferirea posibilității de a fi reprezentată adecvat în cadrul acestora, la toate nivelurile, și de numărare transparentă a voturilor;

4.  așteaptă din partea autorităților să înceteze hărțuirea presei independente din motive politice; solicită insistent să fie încetată practica urmăririi administrative și a utilizării arbitrare a articolului 22 alineatul (9) din partea a II-a a Codului Administrativ împotriva jurnaliștilor independenți, pe motivul colaborării acestora cu organe de presă străine fără acreditare, restricționând astfel dreptul la liberă exprimare și difuzarea informației;

5.  își exprimă preocuparea cu privire la recenta încarcerare și trimitere în judecată a tinerilor activiști Maksim Piakarski, Vadzim Jaromski și Viaceaslau Kasinerau, acuzați de „huliganism răuvoitor”, considerându-le disproporționate, și condamnă cu fermitate violențele la care au fost supuși aceștia;

6.  reamintește că în Belarus au fost executate, din 2010 și până în prezent, zece persoane, numai în 2014 având loc trei execuții și o nouă condamnare la moarte fiind pronunțată la 18 martie 2015; în acest context, îndeamnă Belarus, singura țară din Europa care încă mai aplică pedeapsa cu moartea, să se alăture unui moratoriu global asupra pedepsei cu moartea, ca un prim pas în direcția abolirii definitive a acesteia;

7.  invită guvernul Republicii Belarus să respecte recomandările Comitetului ONU pentru drepturile economice, sociale și culturale cu privire la abolirea elementelor de muncă forțată în această țară;

8.  atrage atenția asupra situației minorităților naționale din această țară și a organizațiilor culturale ale acestora, ai căror lideri au fost înlocuiți în unele cazuri de lideri susținuți de autoritățile statului, încălcându-se astfel una dintre libertățile fundamentale ale omului: libertatea de asociere;

9.  își repetă apelul către autoritățile belaruse de a asigura, în toate circumstanțele, respectarea principiilor democratice, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în conformitate cu Declarația Universală a Drepturilor Omului și cu instrumentele internaționale și regionale din domeniul drepturilor omului ratificate de Belarus;

10.  ia act de organizarea la Bruxelles, la 3 septembrie 2015, a celei de a șasea runde de consultări dintre UE și Belarus cu privire la problemele modernizării, în cadrul căreia delegațiile au discutat perspectivele cooperării în domenii esențiale în baza acordurilor convenite în 2014 și 2015; îndeamnă SEAE și Consiliul să garanteze că orice participare a autorităților la dialogul privind modernizarea, împreună și pe baze egale cu opoziția democratică și societatea civilă, se desfășoară cu respectarea deplină a principiilor democratice, având ca obiectiv dezvoltarea unei economii durabile și competitive și încurajarea reformelor democratice, precum și promovarea unei societăți pluraliste și a statului de drept;

11.  sprijină politica Comisiei de „implicare cu menținerea unui punct de vedere criticˮ față de autoritățile din Belarus și își exprimă disponibilitatea de a contribui la aceasta, inclusiv prin intermediul Delegației pentru relațiile cu Belarus; reamintește totuși că UE trebuie să rămână atentă la scopurile pentru care sunt alocate resursele sale și să se asigure că acestea nu contribuie la înrăutățirea situației opoziției și a societății civile;

12.  își repetă apelul adresat Comisiei de a sprijini, prin mijloace financiare și politice, eforturile depuse de societatea civilă belarusă, de presa independentă și de organizațiile neguvernamentale din Belarus pentru a susține aspirațiile democratice ale poporului belarus;

13.  salută progresele constatate în cooperarea sectorială cu Belarusul în domenii precum învățământul superior, formarea profesională, piața digitală, sectorul energetic, siguranța alimentară și cultura, printre altele;

14.  ia act de inițierea, în ianuarie 2014, a negocierilor privind facilitarea obținerii vizelor, cu scopul de a îmbunătăți contactele interpersonale și de a încuraja societatea civilă; subliniază necesitatea de a accelera realizarea de progrese în această direcție;

15.  recunoaște utilizarea în măsură mai mare a limbii belaruse în viața publică; ia act de faptul că ministerul educației intenționează să încurajeze utilizarea limbii belaruse în educație, precum și publicarea de acte legislative de către Curtea Constituțională atât în limba rusă, cât și în limba belarusă;

16.  invită Serviciul European de Acțiune Externă și Comisia Europeană să găsească noi modalități de a sprijini organizațiile societății civile din Belarus; subliniază în acest sens că este necesar să fie sprijinite toate sursele independente de informare a societății din Belarus, inclusiv difuzarea din străinătate de emisiuni în limba belarusă;

17.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), Serviciului European de Acțiune Externă, Consiliului, Comisiei, precum și statelor membre.


Antreprenoriatul social și inovarea socială în combaterea șomajului
PDF 455kWORD 135k
Rezoluţia Parlamentului European din 10 septembrie 2015 referitoare la antreprenoriatul social și inovarea socială în combaterea șomajului (2014/2236(INI))
P8_TA(2015)0320A8-0247/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010, intitulată „Europa 2020 - O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 februarie 2013 intitulată „Responsabilitatea socială a întreprinderilor: un comportament responsabil și transparent al întreprinderilor și o creștere economică durabilă”(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 19 februarie 2009 referitoare la economia socială(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 2 iulie 2013 referitoare la contribuția cooperativelor la depășirea crizei,(3)

–  având în vedere articolul 184 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 346/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2013 privind fondurile europene de antreprenoriat social,

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 noiembrie 2012 referitoare la inițiativa pentru antreprenoriatul social - Construirea unui ecosistem pentru promovarea întreprinderilor sociale în cadrul economiei și al inovării sociale(4),

–  având în vedere Declarația sa din 10 martie 2011(5),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 20 mai 2014 privind promovarea antreprenoriatului în rândul generației tinere în vederea sprijinirii incluziunii sociale a tinerilor(6),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1296/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind Programul Uniunii Europene pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială („EaSI”), care introduce componenta referitoare la microfinanțare și antreprenoriat social,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 25 octombrie 2011 către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, intitulată „Inițiativă pentru antreprenoriatul social” (COM(2011)0682),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 mai 2015 intitulată „O strategie privind piața unică digitală pentru Europa” (COM(2015)0192),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 februarie 2013 intitulată „Către investiții sociale pentru promovarea creșterii și coeziunii – inclusiv implementarea Fondului social european pentru perioada 2014-2020” (COM(2013)0083),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A8-0247/2015),

A.  întrucât economia socială și solidară este o sursă de locuri de muncă pentru mai mult de 14 milioane de persoane, ceea ce reprezintă aproximativ 6,5 % din lucrătorii din UE; întrucât există două milioane de întreprinderi în domeniul economiei sociale și solidare în UE, acestea reprezentând 10 % din întreprinderile din Uniune;

B.  întrucât, ca urmare a crizei economice și financiare, nivelul sărăciei și al excluziunii sociale a crescut, precum și șomajul pe termen lung și inegalitățile sociale;

C.  întrucât printre cei mai afectați de criza economică și financiară au fost grupurile cele mai excluse și mai dezavantajate de pe piața muncii, cum ar fi persoanele cu dizabilități, tinerii, persoanele în vârstă, femeile, șomerii de lungă durată și lucrătorii defavorizați;

D.  întrucât criza economică și financiară ar trebuie să fie o oportunitate de a acționa în direcția unui model economic mai durabil al Uniunii Europene, acordând o mai mare atenție coeziunii sociale și teritoriale și durabilității mediului; întrucât orice îmbunătățire a situației economice și financiare ar trebui completată de un sprijin puternic pentru locuri de muncă incluzive, durabile și de calitate; întrucât economia socială și solidară poate contribui la atingerea acestui obiectiv și ar trebui, de asemenea, considerată ca un motor în această tranziție, capabilă să contribuie la echilibrarea aspectelor sociale, de mediu și economice;

E.  întrucât furnizorii de sprijin social și servicii de sănătate, mulți dintre aceștia fiind întreprinderi sociale, reprezintă unul dintre sectoarele esențiale pentru creșterea numărului de locuri de muncă în UE, creând 1,3 milioane de locuri de muncă între 2009 și 2013; întrucât acest lucru demonstrează capacitatea duală a sectorului de a crea noi locuri de muncă, chiar și pe timp de criză și, în același timp, de a consolida coeziunea socială și teritorială în Europa, în special ajutând utilizatorii de servicii să reintegreze piața muncii;

F.  întrucât conferința „Deblocarea potențialului economiei sociale pentru creștere economică în UE”, desfășurată la Roma între 17 și 18 noiembrie 2014, a recunoscut că economia socială și solidară are un rol cheie în țările europene și contribuie la atingerea unui număr de obiective esențiale ale UE, precum crearea și păstrarea locurilor de muncă, coeziunea socială, inovarea socială, dezvoltarea rurală și regională sau protecția mediului înconjurător;

G.  întrucât creșterea ratei de ocupare a forței de muncă a persoanelor între 20 și 64 de ani de la 69 % la cel puțin 75 % și reducerea cu cel puțin 25 % a numărului europenilor care trăiesc sub pragul național de sărăcie, scoțând peste 20 de milioane de persoane din sărăcie, sunt obiective ale strategiei Europa 2020 care încă nu au fost atinse;

H.  întrucât Declarația de la Strasbourg din ianuarie 2014 afirmă că întreprinderile economiei sociale trebuie să aibă un rol mai important în viitorul Europei;

I.  întrucât Europa este regiunea cu numărul cel mai mare de persoane în vârstă și cu cea mai scăzută creștere a populației din lume; întrucât, potrivit previziunilor, în 2050 vârsta medie cetățenilor UE va depăși 50 de ani; întrucât îmbătrânirea populației și schimbările demografice reprezintă provocări pentru sistemele de protecție socială;

J.  întrucât întreprinderile din economia socială și solidară, pe lângă faptul că au ca obiectiv îmbunătățirea condițiilor economice și sociale, pot oferi, de asemenea, condiții de muncă flexibile și inovatoare și se pot adapta mai bine la circumstanțele economice și sociale;

K.  întrucât întreprinderile din economia socială și solidară se caracterizează prin guvernanța lor democratică, printr-o puternică implicare a membrilor sau a acționarilor lor în administrarea societății și un nivel înalt de transparență a operațiunilor lor și răspund cerințelor adresate tot mai frecvent de cetățeni cu privire la un comportament al întreprinderilor etic, social și respectuos față de mediu;

L.  întrucât întreprinderile din economia socială și solidară cuprind o gamă largă de întreprinderi, iar majoritatea acestora nu sunt recunoscute printr-un cadru juridic la nivel european, ci numai la nivel național în unele state membre ale UE, sub diferite forme juridice;

M.  întrucât societățile cooperative oferă locuri de muncă de calitate care nu sunt vulnerabile la delocalizare, sunt deschise tuturor și rezistente la criză; întrucât, mulțumită modelului de societate cooperativă aplicat de acestea, cifra de afaceri și creșterea societăților cooperative s-au majorat pe durata crizei, fiind afectate în mai mică măsură de faliment și de disponibilizări;

N.  întrucât Regulamentul (UE) nr. 1296/2013 privind Programul Uniunii Europene pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială (EaSI) definește „întreprinderile sociale” și „inovările sociale” la articolul 2 alineatul (1) și articolul 2 alineatul (5);

O.  întrucât inovarea socială are în vedere dezvoltarea și implementarea de noi idei de produse, servicii sau modele de organizare socială, menite să răspundă noilor cerințe și provocări sociale, teritoriale și de mediu, cum ar fi îmbătrânirea populației, depopularea, concilierea vieții profesionale cu viața familială, gestionarea diversității, combaterea șomajului în rândul tinerilor, integrarea celor mai excluși de pe piața muncii și combaterea schimbărilor climatice;

P.  întrucât investițiile sociale sunt investiții în oameni menite să le amelioreze competențele și capacitățile și să-i ajute să participe pe deplin la viața profesională și socială; întrucât investițiile sociale se referă în general la politici în domeniile educației, îngrijirii copiilor, sănătății, formării, asistenței în căutarea unui loc de muncă și reabilitării;

Q.  întrucât lipsa de recunoaștere cu care se confruntă întreprinderile din economia socială și solidară, care uneori nu sunt recunoscute nici măcar ca actori economici, le îngreunează accesul la finanțare atât publică, cât și privată; întrucât fondurile structurale și programele europene ar trebui să contribuie la modernizarea structurilor economice, inclusiv la economia socială și solidară, care acoperă o varietate de tipuri de societăți de diferite dimensiuni (cooperative, societăți mutuale, fundații, asociații sau forme noi ale economiei sociale și solidare), majoritatea lor fiind IMM-uri și microîntreprinderi;

R.  întrucât educația și formarea trebuie să fie domenii prioritare în ceea ce privește promovarea culturii antreprenoriale în rândul tinerilor;

S.  întrucât diferențele de gen în antreprenoriatul social sunt mai reduse decât în formele tradiționale de antreprenoriat; întrucât femeile care activează ca antreprenori sociali contribuie semnificativ la reducerea excluderii sociale și la crearea de noi oportunități de dezvoltare;

T.  întrucât trebuie să se ofere formare și recalificare în sectorul social șomerilor pe termen lung pentru a le oferi noi șanse într-un cadru inovator, precum cel al economiei sociale și solidare;

U.  întrucât economia socială și, în special, întreprinderile de inserție, oferă oportunități de angajare în special persoanelor cele mai excluse de piața forței de muncă, pentru care șomajul adesea este un șomaj pe termen lung; întrucât statele membre ar putea lua în considerare modalități de sprijinire a întreprinderilor din economia socială și solidară care recrutează șomeri sau beneficiari de alocații sociale, inclusiv, dacă este cazul, reduceri de taxe și prime sociale;

V.  întrucât efectul complementar și suplimentar al economiei sociale și solidare este, de asemenea, important alături de alte măsuri de promovare a ocupării forței de muncă; întrucât trebuie acordată o mai mare atenție soluțiilor de promovare a reintegrării pe piața muncii a persoanelor care nu dispun de capacitățile de bază și de mijloacele competitive pentru a beneficia de avantajele oferite de soluțiile mai inovatoare ale economiei sociale și solidare;

W.  întrucât dialogul social este esențial pentru funcționarea economiei sociale de piață a UE și crucial pentru promovarea competitivității și a echității; întrucât dialogul social și consultarea partenerilor sociali în elaborarea politicilor UE reprezintă o inovare socială majoră;

X.  întrucât adeseori achizițiile publice iau forma unor oferte unice mari de servicii sau bunuri, ceea ce poate exclude actorii de dimensiuni mai mici;

Introducere

1.  afirmă că întreprinderile din economia socială și solidară, care nu trebuie să fie neapărat organizații fără scop lucrativ, sunt acele întreprinderi al căror scop constă în realizarea obiectivului lor social, care poate fi crearea de locuri de muncă pentru grupurile vulnerabile, furnizarea de servicii membrilor lor sau, în general, generarea unui impact social și de mediu pozitiv, și care își reinvestesc profiturile în principal în scopul atingerii acestor obiective; subliniază că întreprinderile din economia socială și solidară sunt caracterizate de angajamentul lor de a respecta următoarele valori:

   prioritatea persoanei și a obiectivelor sociale asupra intereselor capitalului;
   guvernanța democratică efectuată de către membri;
   îmbinarea intereselor membrilor și utilizatorilor cu interesul general;
   apărarea și aplicarea principiilor de solidaritate și responsabilitate;
   reinvestirea surplusului de finanțare în obiective de dezvoltare pe termen lung sau în prestarea de servicii de interes pentru membri sau servicii de interes general;
   adeziunea voluntară și deschisă;
   gestionarea autonomă și independentă de autoritățile publice;

2.  consideră că Comisia ar trebui să recunoască diversitatea întreprinderilor sociale și să se asigure că se adoptă măsuri la nivelul UE pentru a sprijini toate tipurile de întreprinderi sociale și solidare;

3.  invită Comisia și statele membre să implementeze în mod consecvent și fără întârziere toate măsurile stabilite în inițiativa pentru antreprenoriatul social din 2012; invită Comisia să prezinte a doua etapă a inițiativei cât mai curând posibil, în parteneriat cu statele membre și autoritățile locale și regionale, organizațiile societății civile și actorii cheie din economia socială și solidară, care ar lărgi și ar adânci domeniul de aplicare al respectivei inițiative;

4.  constată că economia socială și solidară nu poate să înlocuiască statul social și serviciile publice;

5.  observă faptul că modelul antreprenoriatului social atrage adeseori tinerii și le oferă o oportunitate de a găsi soluții inovatoare la actualele provocări economice, sociale și ecologice;

6.  subliniază faptul că întreprinderile sociale și solidare se caracterizează printr-o puternică ancorare locală și regională, care le asigură avantajul de a înțelege mai bine nevoile specifice și de a oferi produse și servicii, majoritatea de proximitate, în conformitate cu acestea, precum și de a îmbunătăți coeziunea socială și teritorială; consideră că trebuie promovată cooperarea între întreprinderile sociale și solidare din țări și sectoare diferite pentru a permite schimbul de cunoștințe și practici astfel încât să poată fi sprijinită în special creșterea acestor întreprinderi;

7.  solicită Comisiei și statelor membre să propună planuri și măsuri pentru a îmbunătăți organizarea teritorială, în special în zone cu dezavantaje naturale sau demografice permanente, ceea ce va contribui la crearea și dezvoltarea întreprinderilor din economia socială și solidară și la promovarea inovării și a antreprenoriatului social și va permite consolidarea coeziunii sociale și teritoriale în UE și va facilita abordarea cu succes a provocărilor demografice cu care se confruntă UE;

8.  salută călduros creșterea numărului de întreprinderi tradiționale care pun în aplicare strategii de responsabilitate socială a întreprinderilor în cadrul programele lor comerciale; subliniază totuși că punerea în aplicare a acestor strategii nu este o condiție suficientă pentru ca o societate să fie considerată întreprindere din economia socială și solidară;

9.  consideră că este important să se stabilească originea disparității de gen mai reduse în antreprenoriatul social pentru ca acești factori să poată fi avuți în vedere de actorii care elaborează politici, promovând, în același timp, antreprenoriatul social și tradițional;

10.  consideră că inovarea socială contribuie în mod semnificativ la stabilirea bazelor unei creșteri economice în serviciul unei societăți mai sustenabile, bazate pe incluziune și generatoare de coeziune economică, socială și teritorială; observă faptul că inovarea socială trebuie să vizeze îmbunătățirea calității serviciilor într-o manieră mai eficientă, în loc de a reduce pur și simplu costurile;

11.  salută faptul că patru state membre ale UE (Spania, Franța, Portugalia și Belgia) dispun de legislație națională privind economia socială, în timp ce Polonia a lansat o strategie pentru dezvoltarea economiei sociale și solidare, iar în România se dezbate adoptarea unei normative de reglementare a economiei sociale și solidare;

12.  consideră că Comisia ar trebui să recunoască și să sprijine, din punct de vedere politic și financiar, rolul furnizorilor de servicii sociale fără scop lucrativ;

13.  subliniază nevoia de a promova schimburile de practici între întreprinderile sociale și solidare inovatoare, școli, mediul academic și părțile interesate din domeniul investițiilor sociale, ținând seama de nevoile societale, pentru a stimula competențele antreprenoriale și consolida condițiile care să permită întreprinderilor din economia socială și solidară să se dezvolte și să crească, precum și să creeze poluri de inovare socială; consideră important să se ia în considerare opiniile părților interesate, inclusiv partenerii sociali și organizațiile de consumatori; invită statele membre să promoveze modelul de întreprindere cooperativă;

14.  subliniază necesitatea cooperării între toate statele membre pentru a crea condițiile-cadru necesare pentru un sistem de inovare socială în toate statele membre, deoarece economia socială și solidară nu poate combate singură simptomele și cauzele celor mai presante probleme sociale;

Strategia Europa 2020

15.  recunoaște că UE este departe de atingerea obiectivelor stabilite în Strategia Europa 2020, în special a celor referitoare la locuri de muncă, inovare și reducerea sărăciei și a excluziunii sociale; remarcă faptul că economia sociala și solidară contribuie nu numai la un model economic mai durabil, mai inteligent și mai bazat pe incluziune, dar și la modelul social european, fiind o parte a pieței unice și, prin urmare, merită o recunoaștere deplină și un sprijin total din partea UE și a statelor membre, astfel cum prevăd constituțiile unora dintre statele membre și diferite documente fundamentale ale UE; solicită, prin urmare, să se ia în considerare economia socială și solidară la revizuirea Strategiei Europa 2020, dată fiind contribuția semnificativă pe care o poate avea în atingerea obiectivelor strategiei;

16.  subliniază că tendințele demografice sunt legate de noile modele de consum și că îmbătrânirea populației în țările dezvoltate conduce la creșterea cererilor pentru servicii sociale, însă va oferi, de asemenea, oportunități pentru crearea de întreprinderi responsabile din punct de vedere social;

17.  subliniază faptul că economia socială și solidară, având în vedere caracterul său social și favorabil incluziunii, oferă locuri de muncă grupurilor cel mai adesea excluse de pe piața deschisă a forței de muncă, contribuind astfel la solidaritate, coeziunea socială, precum și la creșterea economică;

18.  consideră că întreprinderile din sectorul economiei sociale și solidare pot dezvolta procese care să permită o gestionare mai eficientă, responsabilă și transparentă a resurselor aflate în scădere și pot intensifica punerea în aplicare a unor măsuri de responsabilitate socială;

19.  invită statele membre să integreze mai bine întreprinderile din economia socială în planurile de acțiune privind ocuparea forței de muncă și integrarea socială, precum și în programele naționale de reformă pentru a elibera și exploata pe deplin potențialul de creare de locuri de muncă din acest sector și contribuția pe care o pot aduce la îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020;

20.  salută faptul că bugetul de prefinanțare pentru inițiative privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor a crescut cu 30%; invită statele membre să coordoneze măsuri de promovare a spiritului antreprenorial social cu planurile lor naționale de punere în aplicare a garanției pentru tineret; invită Comisia și statele membre să încurajeze antreprenoriatul social și inovarea socială în programele operaționale naționale din cadrul FSE; solicită ca programele privind garanția pentru tineret să fie implementate efectiv și eficient;

Achiziții publice

21.  subliniază faptul că întreprinderile din economia socială și solidară se confruntă cu dificultăți în ceea ce privește accesul la achizițiile publice, cum ar fi obstacolele legate de dimensiunea acestora și de capacitatea lor financiară; solicită punerea în aplicare rapidă și eficace a noilor directive privind achizițiile publice și concesiunile (Directivele 2014/24/UE, 2014/25/UE și 2014/23/UE), cu scopul de a se ajunge la o participare mai mare a întreprinderilor din sectorul economiei sociale și solidare în cadrul procedurilor de licitație pentru contracte de achiziții publice, de a se îmbunătăți atribuirea contractelor pentru aceste întreprinderi, pentru a încuraja rolul lor și a promova incluziunea socială și inovarea socială; solicită ca participarea acestor întreprinderi la achizițiile publice să fie facilitată prin furnizarea de consiliere adecvată, simplificarea procedurilor și întocmirea ofertelor astfel încât să fie accesibile pentru micii operatori; solicită ca în cadrul achizițiilor publice să se acorde prioritate mai curând ofertelor care aduc mai multă valoare economică și societală, decât celor care propun cel mai mic preț, introducând criterii sociale sau de mediu în cadrul achizițiilor publice;

22.  salută reforma directivelor privind achizițiile publice și concesiunile, care include clauze și criterii sociale pentru a promova incluziunea și inovarea sociale și contracte rezervate pentru sprijinirea ocupării forței de muncă în rândul persoanelor cele mai defavorizate de pe piața muncii; invită statele membre să pună în aplicare în mod corespunzător aceste principii privind achizițiile publice în cadrul tuturor procedurilor de selecție și de atribuire, utilizând pe scară largă principiul ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic, în conformitate cu obligațiile de mediu, sociale și cu cele legate de dreptul a muncii; încurajează statele membre să introducă clauze și criterii sociale în cadrul procedurilor de achiziții publice, pentru consolidarea poziției persoanelor vulnerabile pe piața forței de muncă, reducerea sarcinilor administrative, simplificarea procedurilor și adoptarea unor măsuri mai eficiente împotriva corupției;

23.  regretă faptul că strategia Comisiei privind piața unică digitală pentru Europa nu menționează întreprinderile din sectorul economiei sociale și solidare și contribuția lor potențială la realizarea obiectivelor Uniunii; regretă faptul că strategia nu ia în considerare necesitatea de a se asigura un acces deplin, egal și neîngrădit pentru toți la noile tehnologii, piețe și telecomunicații digitale, în special pentru persoanele cu handicap; subliniază faptul că întreprinderile din sectorul economiei sociale și solidare axate pe tehnologie pot juca un rol important în soluționarea provocărilor societale într-un mod simplu și rentabil;

Finanțare

24.  regretă faptul că întreprinderile din economia socială întâmpină chiar mai multe probleme decât întreprinderile tradiționale pentru a găsi finanțare, fie publică, fie privată, și solicită, prin urmare, autorităților publice și furnizorilor de servicii financiare să elaboreze o gamă largă de instrumente financiare adecvate, care să sprijine în mod eficient întreprinderile sociale în toate etapele lor de dezvoltare, în special la înființarea lor, și să creeze un cadru adaptat în scopul de a reuni investitorii potențiali și fondurile specializate;

25.  ia act de faptul că necunoașterea situației întreprinderilor sociale și solidare de către administratorii intermediarilor financiari îngreunează accesul la finanțare; subliniază necesitatea de a îmbunătăți formarea acestor administratori cu privire la aceste întreprinderi pentru a facilita accesul acestora la finanțare; solicită, prin urmare, introducerea unui marcaj de garanție european pentru „antreprenoriatul social” care să le permită investitorilor să identifice fondurile cu un portofoliu care cuprinde întreprinderile sociale, în special fondul european de antreprenoriat social;

26.  subliniază necesitatea de a oferi mai multe stimulente pentru crearea și susținerea unor rețele de întreprinderi sociale în scopul de a promova sinergiile în organizarea, schimbul și diseminarea de tehnologii, precum și în dezvoltarea de servicii între producătorii din diferite regiuni;

27.  subliniază necesitatea de a promova un dialog mai structurat între IMM-uri, întreprinderile sociale și solidare și instituțiile financiare, prin intermediul platformelor online specializate;

28.  salută adoptarea regulamentului privind fondurile europene de antreprenoriat social;

29.  salută faptul că o parte din fondurile pentru programul EaSI este alocată pentru a contribui la finanțarea întreprinderilor sociale și solidare; subliniază rolul pe care trebuie să îl dețină componenta privind antreprenoriatul social din programul EaSI, precum și FSE și toate celelalte programe relevante ale UE, pentru îmbunătățirea finanțării acestor întreprinderi; subliniază necesitatea îmbunătățirii informării cu privire la oportunitățile de finanțare; invită statele membre să înființeze puncte de contact naționale sau ghișee unice care să asiste actorii economiei sociale și solidare în ceea ce privește accesul la programele de finanțare ale UE;

30.  invită Comisia să verifice dacă plafonul privind împrumuturile pentru întreprinderile sociale, stabilit în cadrul programului EaSI, corespunde condițiilor pieței;

31.  subliniază necesitatea de a sprijini întreprinderile din economia socială și solidară prin mijloace financiare suficiente la nivel local, regional, național și la nivelul UE, creând sinergii între diferitele tipuri de întreprinderi; invită statele membre și Comisia să recunoască faptul că finanțarea necesară trebuie pusă la dispoziție; consideră, prin urmare, că este necesar să se îmbunătățească accesul la finanțare al întreprinderilor din economia socială și solidară prin diferite mijloace, cum ar fi fondurile europene, fondurile de capital de risc, microcreditele, precum și finanțarea participativă (crowdfunding);

32.  invită statele membre să consolideze serviciile publice (de exemplu sănătatea și educația) prin intermediul autorităților locale, utilizându-le ca forță motrice pentru a îmbunătăți calitatea serviciilor, în scopul de a oferi oportunități de angajare și de a ridica nivelul serviciilor prestate cu obiectivul de a reduce sărăcia și excluziunea socială;

33.  subliniază faptul că normele privind ajutoarele de stat nu ar trebui să constituie un obstacol pentru finanțarea publică acordată întreprinderilor din sectorul economiei sociale și solidare și al serviciilor sociale; în acest sens, invită Comisia să dea dovadă de flexibilitate în ceea ce privește aplicarea normelor privind ajutoarele de stat pentru întreprinderile din economia socială și serviciile sociale, și să ajute autoritățile locale și regionale să înțeleagă și să aplice corect ajutoarele de stat destinate acestor întreprinderi;

34.  regretă faptul că regulamentul de instituire a Fondului european pentru investiții strategice se referă la economia socială numai în considerente; solicită Comisiei să continue politica de investiții sociale din cadrul pachetului privind investițiile sociale și să se ia în considerare proiectele legate de economia socială și solidară atunci când se evaluează proiectele Fondului european pentru investiții strategice;

35.  regretă faptul că întreprinderile de inserție profesională, create pe baza unor parteneriate între întreprinderile din sectorul economiei sociale și solidare, sunt, în general, împiedicate să acceseze fondurile destinate IMM-urilor; invită Comisia să propună o nouă excepție de la definiția juridică a „IMM-urilor”, similară celor care se aplică deja societăților publice de investiții, societăților cu capital de risc și universităților și centrelor de cercetare fără scop lucrativ, astfel încât o întreprindere de inserție profesională să poată fi clasificată ca o întreprindere autonomă, chiar dacă o altă întreprindere deține, singură sau împreună cu alte întreprinderi, peste 25 % din capitalul său sau din drepturile de vot în consiliul de administrație al acesteia;

Formare

36.  invită statele membre să promoveze o cultură antreprenorială și modelul întreprinderii cooperative și să includă în programele lor de învățământ și formare antreprenoriatul social, pe lângă principiile economiei sociale și solidare; invită, de asemenea, statele membre să încurajeze crearea în cadrul universităților a unor incubatoare pentru întreprinderile sociale și solidare;

37.  subliniază că economia socială și solidară ar putea contribui în mod considerabil la reducerea șomajului în rândul tinerilor în UE; invită statele membre să promoveze o participare mai activă a întreprinderilor din sectorul economiei sociale și solidare în programele de educație și de formare din statele membre, în special prin intermediul sistemelor de formare duală;

38.  invită statele membre să doteze centrele de ocupare a forței de muncă astfel încât să asigure informarea eficientă a persoanelor care intenționează să lucreze în sectorul întreprinderilor sociale și solidare;

39.  subliniază că unele întreprinderi din sectorul economiei sociale și solidare sunt competitive și dețin o poziție de lider în acest sector, în timp ce altele au nevoie de cunoștințe specializate pentru înființarea, dezvoltarea și gestionarea întreprinderilor lor; invită statele membre să dezvolte programe de formare orientate și adaptate în mod special pentru antreprenorii din sectorul social, în special pentru grupurile cu rate de ocupare mai scăzute, precum femeile, tinerii și lucrătorii defavorizați, cu scopul de a dezvolta competențele și cunoștințele de bază în materie de management al întreprinderilor;

40.  invită statele membre să promoveze învățarea continuă și orientarea profesională în rândul lucrătorilor în vârstă, al șomerilor de lungă durată și al persoanelor cu dizabilități prin intermediul întreprinderilor din sectorul economiei sociale și solidare pentru a-i ajuta în acest fel să se integreze pe piața forței de muncă;

41.  subliniază faptul că o înțelegere adecvată a drepturilor omului este esențială pentru realizarea obiectivelor sociale ale întreprinderilor sociale și solidare; invită, prin urmare, statele membre să elaboreze programe de pregătire pentru a forma personalul specializat din domeniul social cu privire la aplicarea corectă a principiilor drepturilor omului în Europa;

42.  invită Comisia și statele membre să exploateze pe deplin potențialul unor programe precum Erasmus +, încurajând astfel schimburile de studenți și profesori, precum și de antreprenori inovatori;

43.  subliniază faptul că sectoarele cu o marjă importantă de creștere economică și de creare de locuri de muncă, precum sectorul alb sau sectorul verde, sunt cele în care economia socială și solidară este foarte prezentă; îndeamnă, în consecință, statele membre să promoveze educația și formarea profesională în aceste sectoare;

Sprijinirea și promovarea

44.  regretă profund nivelul scăzut de recunoaștere a economiei sociale și solidare la nivel european; consideră că îmbunătățirea colectării de date defalcate în funcție de gen, schimbul de informații și de bune practici la nivel european, precum și o mai mare mediatizare a economiei sociale și solidare și a realizărilor sale, ar favoriza o mai mare implicare a societății în economia socială și solidară, asigurând astfel acestui sector o mai bună înțelegere, recunoaștere și vizibilitate;

45.  este în favoarea creării unei platforme digitale multilingve pentru schimbul de informații destinate întreprinderilor sociale, incubatoarelor de afaceri, grupurilor de afaceri și investitorilor în întreprinderile sociale, precum și a facilitării schimbului de informații și a accesului la sprijinul oferit de programele UE; consideră că dezvoltarea acestei platforme ar trebui precedată de consultări cu grupurile interesate;

46.  invită Comisia să realizeze un studiu comparativ privind sistemele naționale de certificare și de etichetare ale economiei sociale și sociale și să faciliteze schimbul de bune practici, în strânsă cooperare cu întreprinderile din economia socială și solidară;

47.  solicită Comisiei și statelor membre să favorizeze crearea de incubatoare pentru întreprinderile din economia socială și solidară, precum și să pună în aplicare și să promoveze în mod eficient platforma de internet pentru schimbul de date între investitorii sociali și antreprenorii sociali (platforma „Social Innovation Europeˮ), ale cărei detalii au fost deja convenite;

48.  invită statele membre să intensifice schimbul de cele mai bune practici privind posibilele modalități de a sprijini întreprinderile din economia socială și solidară și investițiilor sociale inclusiv, dacă este cazul, reduceri de impozite sau stimulente acordate întreprinderilor care lucrează cu grupuri vulnerabile, cum ar fi persoanele cu dizabilități;

49.  solicită Comisiei să monitorizeze îndeaproape măsurile concrete puse în aplicare de statele membre pentru a garanta persoanelor care au optat pentru antreprenoriatul social și solidar aceleași drepturi ca și celorlalți lucrători în materie de protecție socială, de protecție a sănătății și de siguranță a locului de muncă;

50.  solicită Comisiei să se asigure că nicio măsură adoptată de statele membre nu reprezintă un obstacol în calea liberei circulații a lucrătorilor, astfel încât persoanele care au optat pentru antreprenoriatul social și solidar să își poată desfășura activitățile oriunde doresc pe teritoriul Uniunii;

51.  susține ideea conform căreia întreprinderile sociale și solidare ar putea forma o categorie specifică de întreprinderi, cu un statut juridic propriu și cu alte obiective decât doar profitul pentru acționari; invită Comisia, în conformitate cu Strategia de la Roma adoptată de reprezentanții europeni ai economiei sociale și solidare, să prezinte un cadru juridic pentru aceste întreprinderi prin intermediul unui statut european pentru societăți cooperative, asociații, fundații și societăți mutuale;

52.  solicită Comisiei să consolideze dialogul social în cadrul economiei sociale și solidare pentru a facilita inovarea socială, îmbunătățirea condițiilor de muncă și pentru a recunoaște pe deplin potențialul de creare de locuri de muncă din acest sector;

o
o   o

53.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2013)0049.
(2) JO C 76 E, 25.3.2010, p. 16.
(3) Texte adoptate, P7_TA(2013)0301.
(4) Texte adoptate, P7_TA(2012)0429.
(5) JO C 199 E, 7.7.2012, p. 187.
(6) JO C 183, 14.6.2014, p. 18.


Crearea unei piețe a muncii competitive în UE pentru secolul XXI
PDF 410kWORD 180k
Rezoluţia Parlamentului European din 10 septembrie 2015 referitoare la crearea unei piețe a muncii competitive în UE pentru secolul XXI: corelarea competențelor și a calificărilor cu cererea și oportunitățile de angajare, ca mijloc de redresare în urma crizei (2014/2235(INI))
P8_TA(2015)0321A8-0222/2015

Parlamentul European

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Rezoluția sa din 22 octombrie 2014 referitoare la semestrul european pentru coordonarea politicilor economice: punerea în aplicare a priorităților pentru 2014(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 aprilie 2014 referitoare la modul în care poate contribui Uniunea Europeană la crearea unui mediu favorabil pentru ca întreprinderile, societățile și întreprinderile nou-înființate să creeze locuri de muncă(2),

–  având în vedere poziția sa din 29 aprilie 2015 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1304/2013 al Parlamentului European și al Consiliului privind Fondul social european, în ceea ce privește o majorare a sumei prefinanțării inițiale acordate programelor operaționale sprijinite de Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 iulie 2014 referitoare la ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 ianuarie 2014 referitoare la respectarea dreptului fundamental la liberă circulație în UE(5),

–  având în vedere una dintre prioritățile Consiliului European din 26-27 iunie 2014: contribuția la dezvoltarea de competențe și la descoperirea de talente și de șanse la viață pentru toți, prin promovarea competențelor optime pentru economia modernă și învățarea pe tot parcursul vieții,

–  având în vedere propunerea Comisiei din 17 ianuarie 2014 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind o rețea europeană de servicii de ocupare a forței de muncă, accesul lucrătorilor la serviciile de mobilitate și integrarea în continuare a piețelor forței de muncă (COM(2014)0006),

–  având în vedere Recomandarea Consiliului din 20 decembrie 2012 privind validarea învățării non-formale și informale (6),

–  având în vedere Recomandarea 2006/962/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind competențele-cheie pentru învățarea pe tot parcursul vieții(7),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și avizul Comisiei pentru cultură și educație (A8-0222/2015),

A.  întrucât existența unor profesii pentru care locurile de muncă vacante nu pot fi ocupate din cauza lipsei lucrătorilor calificați diferă considerabil de la un stat membru la altul;

B.  întrucât, potrivit Comisiei(8), aproximativ 12,4 milioane de persoane sunt în șomaj de peste un an de zile și 6 milioane dintre acestea de peste doi ani; întrucât șomajul pe termen lung are un efect negativ asupra creșterii economice și a sustenabilității sistemelor de protecție socială și poate deveni o problemă structurală;

C.  întrucât rigiditățile pieței muncii și lipsa cererii și investițiilor interne au un impact negativ asupra creării de locuri de muncă, în vreme ce o piață a muncii competitivă în UE care ia în considerare acești trei factori poate contribui la realizarea obiectivelor privind ocuparea forței de muncă, combaterea sărăciei și excluziunea socială incluse în Strategia Europa 2020;

D.  întrucât cererea de lucrători slab calificați este în scădere, în timp ce cererea de lucrători înalt calificați înregistrează o creștere considerabilă; întrucât această schimbare de pe piața muncii din UE impune luarea unor măsuri cu privire la competențele lucrătorilor și la formarea inițială și cea profesională;

E.  întrucât, în 2012, unul din trei lucrători europeni erau fie supracalificați, fie subcalificați pentru locul lor munca(9); întrucât, în general, tinerii angajați sunt mai susceptibili de a ocupa locuri de muncă sub nivelul calificării lor formale, fiind, totodată, și mai predispuși în raport cu lucrătorii mai în vârstă să aibă locuri de muncă mai puțin corelate cu competențele lor;

F.  întrucât unele studii sugerează că o parte semnificativă din locurile de muncă actuale vor dispărea sau se vor reduce considerabil ca număr ca urmare a automatizării;

G.  întrucât parcursul către o economie bazată pe calificări înalte înseamnă că în următorii cinci ani mult mai multe întreprinderi preconizează o creștere a numărului de locuri de muncă care necesită capacitate de conducere, de management și competențe superioare;

H.  întrucât mobilitatea lucrătorilor europeni sporește șansele de angajare ale acestora și permite creșterea competitivității de pe piața muncii din UE,

Criza economică și urmările acesteia

1.  constată că, în urma crizei economice și financiare din Europa și a încetinirii constante a activității economice, mai multe state membre se confruntă cu niveluri ridicate ale șomajului (UE 28: 9,8%), precum și cu datorii publice, o creștere scăzută și investiții insuficiente; ia act de reducerea cheltuielilor publice; își exprimă, de asemenea, îngrijorarea cu privire la faptul că, în multe state membre, ratele șomajului în rândul tinerilor (UE 28: 20,9%) sunt mult mai ridicate, iar cazurile de îmbunătățire a situației și de rate mai scăzute sunt rare;

2.  consideră că, pentru a stimula creșterea inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii și a crea mai multe locuri de muncă, ducând la locuri de muncă de calitate și sustenabile, sunt necesare politici economice și sociale și reforme ale pieței muncii ambițioase; subliniază, de asemenea, că este nevoie de sisteme de protecție socială sustenabile, care să includă îmbunătățirea competențelor șomerilor, susținerea șanselor de încadrare în muncă ale persoanelor fără calificări sau cu calificări foarte slabe, precum și de stimulente și de posibilități de a lucra;

Situația de pe piața muncii din UE

3.  observă că, și în condițiile în care oferta de forță de muncă ar fi suficientă pentru a satisface cererea, pot exista oricum deficite calitative, având în vedere că persoanele care caută un loc de muncă nu sunt neapărat calificate pentru orice post disponibil ca urmare a lipsei de corelare între sectoare, profesii sau cerințe în materie de competențe;

4.  este preocupat de faptul că ratele șomajului din UE rămân relativ ridicate (martie 2015, UE 28: 9,8%), și au scăzut în mod semnificativ numai în câteva țări, și atrage atenția asupra diferențelor considerabile dintre statele membre, cele mai scăzute niveluri ale șomajului înregistrându-se în Germania și Austria (aproximativ 5 %), iar cele mai ridicate în Grecia și Spania (26 % și respectiv 23 %(10)); întrucât aceste diferențe uriașe amplifică riscul de fragmentare a pieței muncii din interiorul statelor membre și între acestea, ceea ce ar putea amenința stabilitatea economică și coeziunea socială din UE;

5.  atrage atenția asupra faptului că, în UE, rata medie a ocupării forței de muncă în rândul femeilor este cu cel puțin 10 puncte procentuale mai scăzută decât în cazul bărbaților și subliniază că realizarea obiectivului de încadrare în muncă în proporție de 75 %, stabilit în Strategia Europa 2020, depinde de creșterea ratei de încadrare în muncă pentru femei, în special prin politici menite să permită concilierea vieții profesionale cu îndatoririle casnice;

6.  observă că șomajul în rândul tinerilor ajunge, de asemenea, la niveluri foarte diferite în UE, ratele șomajului în rândul tinerilor cu vârste între 16 și 25 de ani depășind 50 % în unele state membre; subliniază că nivelurile ridicate ale șomajului în rândul tinerilor nu doar afectează o întreagă generație, ci pun în pericol echilibrul dintre generații;

7.  subliniază că există încă o diferență de 26 % între rata șomajului în rândul persoanelor cu handicap raportată la rata medie a șomajului în UE, rata de ocupare pentru persoanele cu handicap fiind sub 50 %;

8.  este profund îngrijorat de nivelul șomajului în rândul tinerilor în Europa; subliniază, în această privință, că învățământul dual, precum formarea profesională și uceniciile, joacă un rol important în corelarea competențelor tinerilor cu cererea pieței muncii;

9.  subliniază că forța de muncă calificată, capacitatea de inovare, creșterea puterii de cumpărare și un mediu socio-economic și politic stabil sunt elemente esențiale pentru crearea unui climat investițional favorabil;

10.  observă nivelul ridicat al șomajului de lungă durată și avertizează că trebuie combătut imediat, dat fiind efectul de reziliență aferent;

11.  constată că piața muncii din Europa se confruntă cu mai multe obstacole importante, printre care se numără și globalizarea, îmbătrânirea societății și schimbările tehnologice rapide, cum ar fi digitizarea și robotizarea, lipsa de corelare dintre competențe și locurile de muncă și creșterea cererii de forță de muncă înalt calificată, în condițiile unui excedent al ofertei de muncă slab calificate, având ca rezultat polarizarea salariilor;

12.  ia însă act de riscurile subliniate de Centrul European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale (CEDEFOP) cu privire la perpetuarea lipsei de corelare a competențelor și a caducității competențelor ca urmare a cererii scăzute care determină rate crescute ale șomajului;

13.  evidențiază diferențele considerabile dintre statele membre în ceea ce privește posturile vacante și subliniază, în această privință, că posturile vacante sunt un element esențial al unei piețe a muncii dinamice, care corelează competențele cu locurile de muncă și care creează oportunități și posibilități pentru întreprinderi și angajați, și este profund îngrijorat de caracterul static al piețelor muncii din unele state membre; solicită, prin urmare, un criteriu de referință european privind posturile vacante din statele membre; datele pentru criteriul de referință pot fi colectate anual prin ancheta asupra forței de muncă și ar trebui să evalueze cel puțin: numărul de posturi vacante dintr-un stat membru; durata medie a șomajului;

14.  subliniază că Europa are 24 de milioane de șomeri, inclusiv 7,5 milioane NEET, și doar 2 milioane de posturi vacante, precum și că întreprinderile europene sunt afectate de un deficit major de persoane calificate și de forță de muncă cu competențe transversale;

15.  subliniază că, în ciuda ratelor ridicate ale șomajului în unele state membre și a locurilor de muncă neocupate în altele, mobilitatea profesională în interiorul UE rămâne scăzută (UE 27: 0,29 %), ca urmare, între altele, a obstacolelor existente, și prin comparație la nivel internațional, este de 10 ori mai scăzută decât cea din Statele Unite și de 5 ori mai scăzută decât cea din Australia; atrage atenția asupra celor 7 milioane de cetățeni ai UE care, din 2013, trăiesc sau lucrează în altă țară membră decât țara ai căror cetățeni sunt; amintește, de asemenea, că, în prezent, în UE există peste 2 milioane de posturi vacante; subliniază că, pentru reducerea acestui decalaj, este nevoie de mobilitate pe piața muncii din UE;

16.  menționează că piața muncii din UE poate contribui la absorbția gradului ridicat de șomaj din diferitele regiuni ale Europei;

17.  consideră că piața muncii a UE se va adapta la cultura, modelul de producție și structura de afaceri din diferitele regiuni ale Europei și că diferențele dintre acestea trebuie să fie luate în considerare atunci când se adoptă măsuri vizând creșterea flexibilității pieței muncii;

18.  amintește că, în contextul unei crize economice, persoanele întâmpină dificultăți mai mari în ceea ce privește găsirea unor locuri de muncă și că acestea sunt uneori nevoite să accepte locuri de muncă pentru care este necesar un nivel de calificare inferior celui pe care îl dețin; subliniază că creșterea economică prin crearea de locuri de muncă înalt calificate și depunerea de eforturi pentru stimularea creării de locuri de muncă prin facilitarea investițiilor în sectoarele noi constituie, prin urmare, mijloace importante de atenuare a prevalenței supracalificării în economiile din UE;

Promovarea unei piețe a muncii competitive în UE

19.  consideră că, pentru a se obține o piață a muncii competitivă în UE, sunt necesare reforme ambițioase care să crească incluziunea, flexibilitatea inteligentă, inovarea și mobilitatea, să consolideze rolul dialogului social, să stimuleze crearea unui număr mai ridicat de locuri de muncă ducând la o ocupare de calitate și durabilă a forței de muncă, să crească productivitatea și să contribuie la dezvoltarea capitalului uman, ținând cont de faptul că piețele muncii și modelele de producție sunt în continuă schimbare;

20.  subliniază că este necesar să se depună în mod constant eforturi în vederea reunirii educației, formării și a piețelor muncii și reiterează faptul că generarea unei creșteri inteligente, durabile și favorabile incluziunii, a competitivității și a creării de locuri de muncă în Europa ar trebui să se realizeze printr-o abordare holistă, care să reflecte nevoile pieței muncii și să susțină grupurile vulnerabile prin îmbunătățirea condițiilor de muncă și acordarea unor stimulente;

21.  subliniază că serviciile publice de ocupare a forței de muncă joacă un rol important în a asigura faptul că creșterea locurilor de muncă nu se produce cu prețul unei corelări insuficiente a competențelor;

22.  subliniază că este important ca legislația muncii să fie mai ușor de înțeles pentru lucrători și angajatori, să se elimine barierele din calea ocupării forței de muncă și să se promoveze securitatea juridică pentru întreprinderi și salariați;

23.  subliniază că tinerii întâmpină adesea dificultăți în tranziția de la sistemul de învățământ la câmpul muncii și, prin urmare, sunt în general mai susceptibili de a se regăsi într-o situație de șomaj și de a ocupa locuri de muncă precare și de slabă calitate;

24.  subliniază importanța inițiativei de Clasificare europeană a Aptitudinilor, Competențelor, Calificărilor și Ocupațiilor (ESCO) care identifică și clasifică aptitudinile, competențele, calificările și ocupațiile relevante pentru piața muncii și sistemul de învățământ și de formare profesională din UE, în 25 de limbi europene;

25.  subliniază importanța dezvoltării umane, a flexibilității carierelor și a implicării personale; amintește, în acest sens, că mobilitatea profesională este un factor fundamental și că sunt necesare investiții majore pentru a sprijini în mod activ capacitatea de inserție și de adaptare profesională și a preveni pierderea competențelor de către șomeri;

26.  subliniază importanța investițiilor sociale care vizează crearea unui stat activ, care le oferă lucrătorilor instrumentele care să le permită să se adapteze ușor la evoluția condițiilor sociale și economice, precum și la cererile piețelor muncii;

27.  consideră că o bază de competențe competitive pe plan internațional le va permite statelor membre să preia segmente cu valoare ridicată din piața globală;

28.  subliniază că economia circulară are potențialul de a crea milioane de locuri de muncă în întreaga UE și de a duce la o creștere durabilă și favorabilă incluziunii;

29.  amintește importanța mobilității lucrătorilor, la nivel geografic și transsectorial, pentru o piață a muncii competitivă și subliniază necesitatea reducerii barierelor administrative și lingvistice care ar putea să o restrângă, precum și a dezvoltării în continuare a instrumentelor menite să faciliteze mobilitatea, printre care se numără recunoașterea rapidă a calificărilor formale, neformale sau informale între statele membre, Cadrul european al calificărilor, CV-ul European și Pașaportul european al competențelor, precum și a organizării de cursuri lingvistice specifice pentru fiecare sector și de formări privind comunicarea interculturală; încurajează informarea cu privire la și îmbunătățirea în continuare a portalului de locuri de muncă EURES disponibil la nivelul UE, asigurând, în special, formarea unui număr suficient de consilieri EURES, repartizați echitabil pe întreg teritoriul UE, astfel încât EURES să devină un instrument esențial al pieței muncii din UE; subliniază importanța consolidării cooperării dintre serviciile publice naționale de ocupare a forței de muncă și a includerii în viitor în rețeaua EURES a serviciilor private de ocupare a forței de muncă și a altor părți interesate; subliniază importanța inițiativelor UE care urmăresc stimularea mobilității și crearea de oportunități, precum programul ERASMUS+, Cadrul european al calificărilor, CV-ul Europass, Pașaportul european al competențelor, Portalul mobilității europene pentru ocuparea forței de muncă (EURES), Alianțele cunoașterii și Alianța europeană pentru ucenicii; îndeamnă la o promovare mai bună a acestor inițiative în vederea îmbunătățirii pieței muncii din Europa;

30.  afirmă că în Europa există un potențial economic încă neexploatat al femeilor și că este necesar să se creeze condițiile adecvate pentru ca femeile să poată evolua în carieră și să ocupe funcții mai importante în întreprinderi sau să înceapă propria afacere; subliniază necesitatea reducerii decalajului dintre nivelul de studii și participarea și poziția femeilor pe piața forței de muncă; amintește importanța egalității de gen, inclusiv a eliminării diferenței de remunerare dintre femei și bărbați și a creșterii ratei de ocupare în rândul femeilor, precum și a consolidării politicilor vizând echilibrul dintre viața profesională și cea personală, ca parte a realizării obiectivelor în materie de ocupare a forței de muncă incluse în Strategia Europa 2020;

31.  salută rezultatele pozitive înregistrate de programul-pilot de mobilitate „Primul tău loc de muncă EURES” (YfEj), care poate să ajungă cu adevărat la tineri și să dezvolte servicii adaptate deopotrivă pentru persoanele care caută un loc de muncă și pentru angajatori; subliniază efectele de propagare pozitive dintre programul YfEj și EURES;

32.  subliniază, în acest context, importanța politicilor active din domeniul muncii, a învățării pe tot parcursul vieții și a îmbunătățirii competențelor oamenilor, care să permită adaptarea la progresele tehnologice; invită statele membre să extindă domeniul de aplicare și să crească eficiența politicilor active privind piața muncii;

33.  consideră că rezistența pieței muncii poate fi îmbunătățită printr-o strategie coerentă și cuprinzătoare vizând crearea unor forme de organizare a muncii mai eficiente și reciproc avantajoase, prin exploatarea pe deplin a potențialului de cunoaștere al lucrătorilor și creșterea calității locurilor de muncă; consideră că ar putea fi dezvoltate forme mai participative și autonome de organizare a muncii, menite să consolideze implicarea angajaților în inovare, să sprijine participarea lucrătorilor și să îi stimuleze să își utilizeze competențele, factori care dezvoltă, prin urmare, și performanțele întreprinderilor;

34.  subliniază că, având în vedere schimbările rapide care se preconizează pe piața muncii, sunt necesare investiții în educația și formarea tinerilor de azi; subliniază că politicile în materie de competențe nu ar trebui să vizeze doar satisfacerea nevoilor pieței muncii, ci să înzestreze indivizii cu competențele transversale necesare pentru a se dezvolta ca cetățeni activi și responsabili; invită Comisia și statele membre să respecte faptul că educația și formarea nu sunt nici simple instrumente ale pieței muncii, și nici destinate educării viitorilor lucrători, ci reprezintă, în primul rând, un drept fundamental cu valoare de sine stătătoare;

Anticiparea viitoarelor nevoi în materie de competențe

35.  consideră că, pentru a anticipa viitoarele nevoi în materie de competențe, părțile interesate de pe piața muncii, inclusiv organizațiile angajatorilor și cele ale angajaților și instituțiile de învățământ și de formare profesională, trebuie să se implice puternic la toate nivelurile, în special în conceperea, punerea în aplicare și evaluarea programelor de calificare profesională, care asigură o tranziție eficientă de la învățământul formal la învățarea la locul de muncă;

36.  solicită să se ajungă la o mai bună înțelegere a nevoilor prezente și viitoare în materie de competențe și să se extindă Panorama actuală a competențelor în UE, pentru a identifica mai bine lacunele la nivel de competențe și deficiențele din anumite sectoare, ocupații și regiuni și pentru a asigura strângerea informațiilor privind evoluția nevoilor în materie de competențe, precum și procesarea și diseminarea acestora în rândul factorilor de decizie, al autorităților publice, al instituțiilor de învățământ și de formare profesională, precum și al angajatorilor, pentru a anticipa mai bine tendințele viitoare;

37.  consideră că educația este esențială pentru obținerea de rezultate în cercetare și inovare, crescând posibilitățile de creare de locuri de muncă în sectoarele în care este necesar un nivel înalt de calificare, ceea ce stimulează, la rândul său, competitivitatea economiei europene;

38.  subliniază importanța unor parteneriate mai integrate și a încrederii dintre școli, instituțiile de învățământ superior, întreprinderi și alte autorități relevante în vederea estimării nevoilor viitoare în materie de forță de muncă, a revizuirii și a punerii în aplicare de noi programe de formare profesională, precum și a stimulării cooperării și a schimbului de bune practici dintre statele membre și autoritățile regionale și locale, inclusiv prin monitorizarea dezechilibrelor de pe piața muncii la nivel regional și local; amintește că, totodată, este necesar ca toate părțile implicate să dea dovadă de responsabilitate socială, precum și de implicare în continuarea dezvoltării de instrumente de monitorizare și estimare;

39.  consideră că statele membre au un rol important în a asigura faptul că există suficienți profesori de științe și matematică pentru a transmite tinerilor cunoștințe și entuziasm pentru disciplinele „STIM” (știință, tehnologie, inginerie și matematică);

40.  subliniază importanța eforturilor de a răspunde la nevoile elevilor de la o vârstă foarte fragedă; recomandă statelor membre să adopte măsuri inovatoare și să le integreze în procesele de învățare în cadrul și în afara școlii, precum și să reformeze sau să modernizeze mediul școlar, metodele de predare și competențele profesorilor; sugerează ca programa școlară din statele membre să fie adaptată în sensul includerii de vizite cu clasa în alte țări în timpul anului școlar, astfel încât educația să treacă dincolo de sala de clasă încă de la o vârstă fragedă;

Importanța educării și formării continue și a formării tuturor actorilor de pe piața muncii

41.  amintește că dreptul la educație este un drept fundamental și subliniază că este necesar să se aibă în vedere o abordare mai flexibilă și individuală a evoluției carierei și a educației și formării profesionale de-a lungul vieții și recunoaște rolul pe care îl pot avea atât instituțiile publice, cât și cele private în acest sens, admițând faptul că orientarea și consilierea care abordează nevoile individuale și se axează pe evoluția și dezvoltarea competențelor individuale trebuie să fie unul dintre elementele centrale ale politicilor în materie de educație și competențe încă de la început;

42.  recunoaște importanța învățării la locul de muncă prin ucenicii ca o cale alternativă către încadrarea în muncă;

43.  observă că politicile europene pentru orientarea pe tot parcursul vieții au avut un impact semnificativ asupra politicilor naționale de orientare și că orientarea pe tot parcursul vieții presupune programe cu perspectivă transversală la toate nivelurile;

44.  subliniază că tinerii trebuie să aibă la dispoziție posibilități variate de încadrare în muncă, iar definițiile acestor posibilități (stagii, stagii de formare) variază de la un stat membru la altul;

45.  consideră că programele de formare și recalificare pentru șomeri, în special pentru șomerii de lungă durată, și programele de evaluare a competențelor ar trebui să fie puse la dispoziția persoanelor pentru a le spori șansele pe piața muncii și ar trebui să fie elaborate și puse în aplicare într-o strânsă colaborare cu asociațiile patronale și sindicatele, organizațiile care reprezintă șomerii și serviciile private și publice de ocupare a forței de muncă în vederea unei mai bune alinieri a noilor competențe ale lucrătorilor la nevoile viitoare ale pieței muncii; subliniază că trebuie dezvoltate și puse în aplicare programe speciale vizând reintegrarea șomerilor pe termen lung pe piața muncii;

46.  subliniază că se impune o monitorizare consolidată de către Comisie a planurilor naționale de punere în aplicare a garanției pentru tineret și a funcționării efective a acestora la fața locului; invită, în acest sens, Comisia să elaboreze pentru statele membre recomandări specifice fiecărei țări clare și lipsite de ambiguitate cu privire la punerea în aplicare a garanției pentru tineret și la calitatea locurilor de muncă;

47.  subliniază preocupările formulate de Curtea de Conturi în raportul său intitulat „Tineri și șomeri în Europa: obstacole în calea Garanției pentru tineret a UE” cu privire la caracterul adecvat al finanțării garanției, definiția „calității bune a ofertei” și modul în care Comisia monitorizează și raportează cu privire la rezultate;

48.  amintește că este extrem de important să se acorde îndrumare și consiliere personalizate persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă privind modalitățile în care pot face acest lucru sau educația și formarea de care ar avea nevoie pentru a asigura caracterul transferabil, recunoașterea și validarea competențelor și aptitudinilor acestora printr-un „pașaport al competențelor” precum Europass, care să reflecte competențele și aptitudinile obținute prin cadrele de învățare formală, non-formală și informală, și că îndrumarea acordată persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă ar trebui să vizeze în special optimizarea posibilităților acestora de încadrare în muncă;

49.  subliniază nevoia de a spori adaptabilitatea forței de muncă ca modalitate de a contracara deficitele viitoare; invită statele membre să utilizeze în acest scop fondurile structurale, și în special Fondul social european;

50.  subliniază că dreptul la educație și formare are o importanță deosebită pentru șomerii de lungă durată; amintește că șomerii de lungă durată beneficiază cel mai mult de abordările care se concentrează pe nevoile lor specifice, și nu de măsurile standard; subliniază că șomerii de lungă durată trebuie să își cunoască drepturile la formare, că măsurile care li se adresează trebuie să respecte opțiunile de acceptare și că formarea trebuie să fie accesibilă, decentă și axată pe nevoile lor reale; reamintește că dacă se îndeplinesc aceste condiții, șomerii de lungă durată vor fi în măsură să utilizeze perfecționarea competențelor ca o oportunitate de a își îmbunătăți condițiile de muncă și de trai;

51.  subliniază importanța garanției pentru tineret ca instrument de susținere a tinerilor în tranziția de la școală către piața muncii și în dobândirea educației, competențelor și experienței necesare pentru a găsi un loc de muncă de calitate prin intermediul uceniciilor, stagiilor sau a învățământului continuu;

52.  subliniază importanța inițiativelor care asigură oportunități egale și acces la învățământ și formare profesională, în special pentru grupurile dezavantajate, și care oferă un sprijin real în combaterea excluziunii sociale și în facilitarea accesului la locuri de muncă;

Consolidarea legăturilor dintre educație și încadrarea în muncă

53.  subliniază necesitatea de a consolida și de a focaliza mai bine măsurile menite să reducă rata abandonului școlar timpuriu la un nivel mai mic de 10% până în 2020, astfel cum s-a stabilit în Strategia Europa 2020, ținându-se seama de faptul că abandonul școlar timpuriu reprezintă o problemă persistentă în Europa, care are un impact negativ asupra capacității de inserție profesională și integrare socială a tinerilor vizați;

54.  consideră că ar trebui să se acorde mai multă atenție sistemelor duale de formare profesională prin ucenicii și sistemelor similare de învățare la locul de muncă și că acestea ar trebui să aibă ca prioritate calitatea, fără prejudecăți academice, deoarece acestea favorizează, de obicei, integrarea pe piața muncii și o tranziție mai ușoară de la învățământ către viața profesională și s-au dovedit eficace în promovarea angajării tinerilor;

55.  consideră că actualele sisteme de formare profesională sunt rezultatul anumitor factori istorici și culturali și au fost modelate de normele juridice, tradițiile, principiile pedagogice și structurile instituționale dominante;

56.  subliniază cifrele profund îngrijorătoare ale ratei tinerilor care nu sunt încadrați în muncă, educație sau formare (NEET), care în majoritatea statelor membre depășesc 10 %; subliniază legătura directă dintre șomajul ridicat în rândul tinerilor și abandonul școlar timpuriu; subliniază că, fără măsuri urgente și decisive la nivel european și național, o întreagă generație de tineri europeni riscă să fie privată de un nivel suficient de educație și formare și, astfel, să fie exclusă de pe piața muncii, fapt cu repercusiuni dramatice asupra structurii sociale, a coeziunii sociale și teritoriale și asupra durabilității modelului economic european în ansamblu;

57.  subliniază că fiecare sistem național de formare profesională este un instrument pentru realizarea anumitor obiective care pot fi diferite de la o țară la alta și că, prin urmare, aceste sisteme pot fi evaluate doar pe baza reușitei în a realiza acele obiective; subliniază că exportarea unui sistem de formare profesională de la o țară la alta nu este posibilă decât în măsura în care condițiile din țările respective sunt comparabile sau adaptabile;

58.  reiterează importanța învățământului și a formării profesionale (VET) pentru creșterea capacității de inserție profesională și facilitarea obținerii de calificări profesionale pentru tineri; solicită Comisiei și statelor membre să consolideze relevanța VET în contextul nevoilor de pe piața muncii, integrându-le în sistemul de învățământ, și să garanteze standarde înalte de calificare și calitatea în acest sens;

59.  subliniază că, pe lângă cele 2 milioane de locuri de muncă neocupate în UE, există mulți tineri șomeri supracalificați, ale căror competențe nu sunt corelate cu cererea de pe piața muncii; subliniază, prin urmare, importanța unor sinergii mai bune între sistemele de învățământ și piața muncii, inclusiv expunerea la locul de muncă, stagiile și cooperarea cu întreprinderile, pentru a promova și crește mult nivelul de ocupare a forței de muncă și pentru a crea clustere inovatoare; subliniază rolul important pe care îl pot juca întreprinderile prin colaborarea cu sistemele de învățământ din statele membre; subliniază că este necesară o strategie exhaustivă pe termen lung, cuplată cu măsuri imediate, pentru a adapta sistemele educative la toate nivelurile, inclusiv la nivelul formării profesionale, la nevoile curente și viitoare ale pieței muncii;

60.  salută inițiativa Comisiei privind Alianța europeană pentru ucenicii, care își propune să reunească autoritățile publice, întreprinderile, partenerii sociali, furnizorii de educație și formare profesională, reprezentanții tinerilor și alți actori esențiali pentru a promova sistemele și inițiativele de ucenicie în Europa;

61.  subliniază importanța programelor duale de învățământ și formare profesională, care combină formarea teoretică cu cea practică, ca element esențial pentru dezvoltarea aptitudinilor și a competențelor ce răspund nevoilor de pe piața muncii și încurajează statele membre să integreze aceste programe în programa de studii pentru a oferi experiența practică necesară pentru facilitarea unei tranziții fără probleme de la sistemele de învățământ și formare profesională la piața muncii;

62.  subliniază importanța orientării profesionale și a experienței de muncă prin intermediul evaluării individuale și al consilierii profesionale concentrate pe competențele și nevoile individuale oferite de consilieri profesionali înalt calificați și de colegi pentru a asigura faptul că tinerii dispun de informațiile corecte, de asistența și de îndrumarea care să le permită să facă alegeri profesionale bune;

63.  subliniază rolul important al instituțiilor de învățământ și de formare profesională în dobândirea de către elevi a aptitudinilor și a competențelor necesare; invită Comisia și statele membre să elaboreze programe specifice de orientare profesională de înaltă calitate de-a lungul ciclului de învățământ pentru a ajuta tinerii să ia decizia corectă în privința opțiunilor lor educaționale și de carieră;

64.  observă că, pentru o tranziție reușită înspre încadrarea în muncă, este extrem de important ca tinerii să ia decizii în cunoștință de cauză, să își dezvolte spiritul de inițiativă și să își crească motivația și conștiința de sine, totodată fiind necesar să se ofere în acest sens sprijinul adecvat; subliniază importanța tranzițiilor de calitate, inclusiv a tranzițiilor de la educație la viața profesională, a tranzițiilor între locurile de muncă, precum și a tranzițiilor între muncă și întreruperile de carieră;

65.  reamintește că investițiile în educație și în dezvoltarea competențelor care răspund cererilor de pe piața muncii și nevoilor societății sunt esențiale pentru creștere și competitivitate, cât și pentru conștiința europeană, dezvoltarea personală și încrederea în sine; subliniază că spiritul antreprenorial presupune dezvoltarea unor competențe transversale, cum ar fi creativitatea, gândirea critică, munca în echipă și spiritul de inițiativă, care contribuie la dezvoltarea personală și profesională a tinerilor și facilitează accesul timpuriu al acestora pe piața muncii; subliniază că astfel de investiții ar trebui sprijinite de sinergii mai puternice între inițiativele europene și cele naționale, cu implicarea diferitelor sectoare de învățământ și formare profesională, precum și a altor sectoare relevante, cum ar fi ocuparea forței de muncă, politica socială, politica pentru tineret și cultura, și de o colaborare mai strânsă între toate părțile interesate implicate, precum partenerii sociali și întreprinderile, astfel încât programele de învățământ să fie corelate în permanență cu nevoile de pe piața muncii;

66.  reiterează angajamentul statelor membre de a investi în învățământul superior și solicită, în lumina acestui fapt, o îmbunătățire treptată a standardelor de învățământ și de formare profesională din toate sistemele educaționale europene; solicită statelor membre să recunoască faptul că învățământul reprezintă o investiție esențială și să se angajeze la investirea a cel puțin 2 % din PIB în acest sector, precum și la protejarea acestuia împotriva reducerii cheltuielilor; solicită Comisiei să consolideze și mai mult rolul învățământului în Strategia Europa 2020 prin asocierea obiectivelor globale ale cadrului strategic pentru învățământ și formare profesională 2020 (ET 2020) cu revizuirea Strategiei Europa 2020;

67.  subliniază că investițiile pe tot parcursul vieții în capitalul uman și în competențele acestuia și, în special, în îmbunătățirea competențelor forței de muncă existente și ale lucrătorilor necalificați sunt esențiale pentru combaterea șomajului de lungă durată și asigurarea unui acces mai larg la locuri de muncă de calitate; solicită UE să stabilească obiective clare pentru metodele de învățare pe tot parcursul vieții în ceea ce privește competențele inexistente și să extindă formarea profesională și instruirea în domeniul comunicării, al limbilor străine și al competențelor digitale pentru lucrătorii mai în vârstă, în special, lucrătorii slab calificați cu vârsta de peste 30 de ani și persoanele care au abandonat școala de timpuriu;

68.  subliniază nevoia finanțării adecvate și a preluării de către statele membre, autoritățile regionale și locale și angajatori a programelor de stagiu și ucenicie de calitate, precum și a învățării în școli; reamintește că aceste programe ar trebui să respecte standarde minime de protecție socială;

69.  crede că sunt necesare parteneriate strânse și sistematice la nivel local, regional și național între autoritățile publice și reprezentanții angajatorilor și ai angajaților, care să includă și serviciile publice și private de ocupare a forței de muncă, și instituțiile de învățământ și de formare profesională, pentru a dezvolta strategii pe termen lung pentru piețele naționale de muncă respective și pentru a găsi cele mai bune modalități de abordare a problemei nepotrivirilor în materie de competențe sub toate aspectele sale și invită statele membre să promoveze o astfel de cooperare;

70.  consideră că garanția pentru tineret este un prim pas către o abordare bazată pe drepturi a nevoilor tinerilor în ceea ce privește ocuparea forței de muncă; reamintește obligația angajatorilor de a se implica în procesul de oferire de programe de formare profesională accesibile și stagii de calitate pentru tineri; subliniază că aspectul calitativ al locurilor de muncă decente pentru tineri nu trebuie să facă obiectul unui compromis și că eforturile întreprinse trebuie să aibă în centrul lor principalele standarde de muncă și alte standarde legate de calitatea muncii, cum ar fi timpul de lucru, salariul minim, securitatea socială și siguranța și sănătatea la locul de muncă;

Stimularea mobilității forței de muncă

71.  reamintește că, în prezent, în UE există peste 2 milioane de posturi vacante; subliniază că, pentru reducerea acestui decalaj, este nevoie de mobilitate pe piața muncii din UE și reafirmă importanța, în acest sens, a ERASMUS+ și EURES;

72.  amintește că este important să se faciliteze mobilitatea lucrătorilor transfrontalieri prin furnizarea mai multor informații cu privire la parteneriatele transfrontaliere EURES, care au ca scop să încurajeze mobilitatea lucrătorilor transfrontalieri și să elimine barierele din calea lor oferindu-le informații și consiliere cu privire la posibilitățile de angajare și condițiile de viață și de muncă de ambele părți ale frontierei; în această privință, EURES reprezintă un instrument important care permite un control mai bun al posibilelor surse de locuri de muncă transfrontaliere și tranziția către o piață a muncii europeană mai bine integrată;

73.  amintește că mobilitatea lucrătorilor calificați din țările terțe constituie una dintre soluțiile de combatere a provocărilor demografice și de eliminare a deficitelor și a nepotrivirilor de pe piața muncii, precum și o soluție pentru nevoia de reducere la minimum a efectelor exportului de inteligență;

74.  constată că UE s-a dezvoltat pe baza principiului liberei circulații a lucrătorilor; solicită încurajarea studierii și utilizării limbilor străine în scopul creșterii mobilității; subliniază importanța includerii învățării de limbi străine, în special europene, în cadrul învățării pe tot parcursul vieții, în vederea facilitării mobilității lucrătorilor și a extinderii perspectivelor de găsire a unui loc de muncă;

Schimbul de bune practici și validarea acestora în UE

75.  subliniază că este necesar ca statele membre și autoritățile regionale și locale să facă schimb de bune practici și să le valideze, precum și să compare și să evalueze eficiența acestora, în special cu privire la învățământul dual și educația și formarea profesională, la sistemele și programele de învățământ pentru ucenicii și stagii, la rezultatele învățării non-formale și informale și la strategiile de învățare pe tot parcursul vieții, recunoscând, totodată, că există elemente specifice pe fiecare piață a muncii și în fiecare sistem educațional; subliniază că platforma europeană pentru ucenicii este unul dintre instrumentele-cheie de dezvoltare a parteneriatelor europene și de schimb de bune practici cu privire la ucenicii;

76.  subliniază rolul important al învățării non-formale și informale, al voluntariatului și al învățării pe tot parcursul vieții în dezvoltarea competențelor și a calificărilor, în special a competențelor transversale, precum cele din domeniul antreprenoriatului, al tehnologiilor informației și comunicării (TIC), limbile străine și competențele personale individuale, care sunt aplicabile la un nivel extins; solicită UE să îmbunătățească accesul la educația pentru adulți și la educația ca a doua șansă; solicită validarea și recunoașterea în mod corespunzător a competențelor non-formale și informale de către angajatori și instituțiile de învățământ;

77.  subliniază importanța revitalizării Procesului de la Bologna prin valorificarea ocaziei oferite de Conferința ministerială care va avea loc la Erevan în mai 2015 pentru implicarea în forme noi și mai avansate de cooperare, care să fie puse în aplicare imediat;

78.  consideră că Comisia ar trebui să asigure o punere în aplicare corespunzătoare a programului „Erasmus +” în toate formele sale, inclusiv componenta în materie de sport a programului; consideră că este importantă simplificarea modalităților de acces, astfel încât programul să poată fi utilizat de cât mai multe persoane și organizații posibil;

Cultivarea spiritului antreprenorial în rândul cetățenilor: IMM-urile și microîntreprinderile

79.  consideră că este necesar să se îmbunătățească spiritul de lider, gestiunea financiară, și susținerea educației antreprenoriale de la o vârstă fragedă și că este nevoie de sisteme de învățământ preșcolar destinate familiilor defavorizate pentru a exploata potențialul tinerilor și a-i pregăti pentru a deveni angajatori, nu doar angajați, a dezvolta afaceri noi și a profita de noile piețe;

80.  salută programe precum Erasmus pentru tinerii antreprenori, care sunt menite să ajute noii antreprenori să dobândească competențele relevante pentru gestionarea unei afaceri și consideră că astfel de programe ar trebui să fie promovate în continuare, pentru a ajuta mai mulți tineri antreprenori să se afirme și să reușească; consideră că ar trebui introduse măsuri speciale de sprijin pentru tinerii antreprenori, care să faciliteze accesul acestora la informații și finanțare, inclusiv servicii de ghișeu unic de informare și sprijin destinate tinerilor în cadrul organelor existente de sprijin antreprenorial;

81.  consideră că educația non-formală, în special în forma practicată în organizațiile de tineret, promovează creativitatea, spiritul de inițiativă și responsabilizarea, având capacitatea de a crește șansele tinerilor pe piața muncii;

82.  subliniază necesitatea de a include elemente de instruire în domeniul antreprenorial la toate nivelurile de educație și formare profesională, deoarece insuflarea cât mai devreme a unui spirit antreprenorial în rândul tinerilor este o modalitate eficace de combatere a șomajului, în special a șomajului în rândul tinerilor; îndeamnă, în acest sens, la un dialog activ și la cooperare între comunitatea academică și mediul de afaceri în vederea elaborării unor programe educaționale care să asigure tinerilor aptitudinile și competențele necesare;

83.  solicită elaborarea unei Strategii europene privind competențele progresiste și axate pe obținerea de rezultate, care să orienteze strategiile naționale privind competențele și să le integreze în Planurile naționale privind locurile de muncă, asigurând totodată un cadru cuprinzător pentru Planurile de acțiune sectoriale propuse în Pachetul privind ocuparea forței de muncă;

84.  subliniază că este nevoie de măsuri de sprijin și de stimulare pentru întreprinderile noi, IMM-uri, microîntreprinderi și actorii economiei sociale în vederea facilitării înființării și funcționării acestora, precum și necesitatea de a introduce principiul unei mai bune reglementări și de a acționa în virtutea acestuia și de a facilita angajarea forței de muncă calificate și formarea angajaților; subliniază, în acest sens, că povara fiscală ar trebui transferată de la piața muncii înspre alte surse de impozitare care aduc mai puține prejudicii ocupării forței de muncă și creșterii, asigurând, totodată, un nivel adecvat de protecție socială;

85.  solicită statelor membre să reducă povara fiscală aplicată forței de muncă;

86.  amintește că IMM-urile reprezintă aproape 99 % din întreprinderile europene, funcționând ca o forță motrice pentru crearea unei piețe a muncii competitive în Europa; subliniază, în această situație, importanța principiului „gândiți mai întâi la scară mică”, care ar trebui să stea la baza legislației UE pentru a elimina obstacolele birocratice cu care se confruntă IMM-urile și a le permite acestora să își fructifice pe deplin potențialul de creare de locuri de muncă;

87.  este de părere că antreprenorii ar trebui să investească în formarea profesională și în programe de ucenicie pentru angajați și că ar trebui introduse și dezvoltate în continuare stimulente, dacă e cazul, acest lucru ajutându-i să se extindă și să creeze noi locuri de muncă; consideră că instituirea de rețele ale angajatorilor poate ajuta IMM-urile și microîntreprinderile să acceseze ofertele de formare și sprijinul de care au nevoie;

Inovarea și digitizarea: noi competențe și locuri de muncă

88.  subliniază importanța inovării și digitizării pentru creștere, productivitate și o societate mai echitabilă, mai durabilă și favorabilă incluziunii și, în acest sens, a necesității de a împărtăși cunoștințe, creativitate și competențe, precum și a motivării și determinării din partea angajaților, a potențialilor angajați și a angajatorilor, în vederea creării unor produse și servicii inovatoare, creative și digitale; subliniază importanța eliminării „diviziunii digitale” și a competențelor digitale ca parte a învățării pe tot parcursul vieții, precum și a integrării în programele școlare a noilor mijloace de informare în masă și a noilor tehnologii; subliniază, de asemenea, necesitatea de a dezvolta metode inovatoare de învățare și de a extinde disponibilitatea învățării online și la distanță prin resurse educaționale deschise care să faciliteze accesul la educație și formare profesională pentru toți;

89.  subliniază nevoia de a identifica o gamă largă de industrii emergente și sectoare-cheie de creștere pe care ar trebui să se concentreze dezvoltarea bazei de competențe a statelor membre;

90.  subliniază potențialul de creare de locuri de muncă oferit de finalizarea pieței unice digitale, crearea uniunii energetice, crearea de locuri de muncă prin investiții în cercetare și dezvoltare, inovații, promovarea spiritului antreprenorial social și a economiei sociale, perfecționarea competențelor lucrătorilor în sectorul asistenței medicale și sociale și susținerea unor rețele de transport optimizate;

91.  subliniază tendințele recente ale întreprinderilor de a readuce producția și serviciile în UE și oportunitățile pe care le reprezintă acest lucru pentru crearea de locuri de muncă, în special pentru tineri; consideră că economiile UE au o șansă unică de a accelera această tendință de repatriere a locurilor de muncă, asigurând că există o corelare între competențele forței de muncă europene și nevoile întreprinderilor;

92.  subliniază importanța disciplinelor STIM (științe, tehnologie, inginerie și matematică) și evidențiază rolul esențial pe care îl au acestea în asigurarea unei poziții centrale a Europei pe scena mondială în ceea ce privește promovarea progreselor tehnologice;

93.  sprijină inițiativa Comisiei, elaborată în cooperare cu trioul de președinți, de a promova spiritul antreprenorial în Europa și de a dezvolta competențe transversale pe viață;

94.  subliniază că UE se confruntă cu o penurie de competențe în științe, tehnologie, inginerie și matematică (STIM) și cu un număr excedentar de absolvenți de științe sociale; consideră că sunt necesare inițiative suplimentare la nivel european și național pentru a soluționa blocajele locurilor de muncă și ale învățării în domeniile STIM; recomandă Comisiei și statelor membre să ia măsuri pentru a spori atractivitatea și valoarea disciplinelor STIM și a încuraja tinerii, inclusiv femeile, să urmeze studii în domeniile STIM;

95.  atrage atenția asupra faptului că secolul XXI nu este incompatibil cu tehnicile și practicile tradiționale, sursă de locuri de muncă stabile și care nu pot fi delocalizate, care stau la baza mai multor domenii de excelență europene; solicită susținerea prezervării acestor tehnici și practici tradiționale și transmiterea lor, prin formare, noilor generații, combinându-le, în cazul în care este posibil, cu noile cunoștințe și experiența din domeniul digital în vederea maximizării potențialului acestora;

Măsuri privind lucrătorii tineri, lucrătorii în vârstă și lucrătorii cu handicap

96.  subliniază necesitatea și importanța măsurilor speciale și ale susținerii angajatorilor, în special a IMM-urilor, pentru a-i susține în ceea ce privește creșterea ocupării forței de muncă de calitate și durabile, pentru a asigura formarea la locul de muncă și a oferi posibilități de dezvoltare a carierei pentru grupurile dezavantajate pe piața muncii, cum ar fi tinerii, lucrătorii mai în vârstă, femeile, migranții, persoanele cu handicap și șomerii de lungă durată; recunoaște și sprijină rolul serviciilor publice și private de ocupare a forței de muncă în promovarea unor piețe ale muncii competitive; amintește rolul important al răspunderii sociale și economice a angajatorilor și a instituțiilor de învățământ față de toți angajații și față de societate; consideră că de o astfel de răspundere socială ar trebui să dea dovadă și instituțiile responsabile pentru educație și formare;

97.  recunoaște provocările cu care se confruntă tinerii când intră pe piața muncii, amintește că este important ca primele experiențe profesionale să se dobândească în timpul studiilor, pentru a dezvolta astfel competențe care favorizează încadrarea în muncă și pentru ca tranziția de la școală la viața profesională să fie mai eficientă și mai eficace; subliniază potențialul antreprenoriatului în rândul tinerilor și face astfel apel la responsabilitatea angajatorilor și a statelor membre de a oferi tinerilor șanse de a obține o astfel de experiență și de a susține tinerii în vederea obținerii competențelor adecvate; subliniază, de asemenea, importanța cooperării dintre școli și angajatori în acest sens și invită instituțiile UE și statele membre să acționeze într-un mod mai favorabil afacerilor și să sprijine tinerii să își transforme ideile în planuri de afaceri reușite;

Propuneri politice și recomandări

98.  invită Comisia, statele membre și autoritățile regionale și locale să investească în sectoarele economice noi inovatoare și promițătoare pentru a încuraja investițiile din UE, în vederea stimulării creșterii și a locurilor de muncă noi, de calitate și durabile, ceea ce duce la crearea unei societăți mai echitabile, durabile și favorabile incluziunii; subliniază, în plus, că este important ca statele membre să pună în aplicare măsuri economice și financiare și să facă reforme ale pieței muncii bazate pe indicatori clari, stabiliți pe date concrete și măsurabili, a căror eficacitate poate fi dovedită;

99.  invită statele membre să se asigure că reformele pieței muncii nu vizează doar promovarea creării de locuri de muncă de calitate, ci și reducerea segmentării, încadrarea în muncă a grupurilor vulnerabile, promovarea egalității de gen, reducerea sărăciei persoanelor care muncesc și garantarea unui nivel adecvat de protecție socială pentru toți lucrătorii, inclusiv pentru cei care desfășoară o activitate independentă;

100.  invită statele membre să investească în educație de la vârste fragede și în predarea limbilor străine și a tehnologiilor informației și comunicației în cadrul școlilor primare;

101.  invită statele membre să ia în considerare pe deplin importanța automatizării ca tendință care poate eroda ponderea cantitativă a multor locuri de muncă și să își axeze programele de formare pentru șomeri pe învățarea de competențe utile pentru meseriile care nu presupun activități de rutină;

102.  invită statele membre și autoritățile regionale și locale să afle care sunt cele mai bune practici și să treacă de la acestea la acțiuni politice menite să crească ratele de ocupare și să reducă sărăcia și inegalitățile și să realizeze reforme mai ambițioase care să se bazeze pe aceste practici; invită, de asemenea, statele membre să compare și să evalueze eficacitatea unor astfel de practici, să asigure un echilibru între adaptabilitate și securitate pentru lucrători și întreprinderi, precum și să țină seama de caracteristicile specifice ale piețelor muncii și ale sistemelor de învățământ din statele membre;

103.   invită orașele și regiunile să se axeze pe calitatea educației și formării, pe lupta împotriva abandonului școlar timpuriu și pe combaterea șomajului în rândul tinerilor, dat fiind faptul că tinerii au nevoie urgentă de noi perspective și trebuie depuse toate eforturile posibile pentru a-i sprijini;

104.  invită statele membre să elaboreze abordări colective de tipul rețelelor pentru angajatori pentru a contribui la eliminarea barierelor care îi împiedică pe aceștia să urmărească planuri mai ambițioase de dezvoltare a forței de muncă;

105.  invită Comisia și statele membre să promoveze și să sprijine întreprinderile sociale care își înțeleg responsabilitatea față de mediu, consumatori și angajați;

106.  invită statele membre să introducă salarizarea minimă utilizând un nivel de bază pentru fiecare stat membru, cu scopul de a aborda inegalitățile salariale și a asigura un venit decent prin mijloace legislative sau printr-un acord, în conformitate cu practica națională;

107.  invită statele membre să includă lidershipul, managementul, antreprenoriatul și educația financiară, consilierea în domeniul înființării de întreprinderi și tehnologiile de comunicare în programele lor educaționale, inclusiv în programele de învățare pe tot parcursul vieții, și să acorde prioritate continuării dezvoltării programelor de formare profesională și educație (VET), ținând, totodată, seama de diferențele dintre statele membre în ceea ce privește piețele muncii și sistemele de învățământ, evitând abordările universale;

108.  solicită Comisiei să dezvolte o platformă europeană pentru recunoașterea și validarea competențelor specifice anumitor activități și meserii, care să includă recunoașterea competențelor dobândite prin voluntariat;

109.  invită statele membre să pună în aplicare recomandările Consiliului din 2012 privind validarea învățării non-formale și informale ca modalitate de recunoaștere a competențelor dobândite prin educația non-formală, în special în sectorul de voluntariat și tineret, și să sprijine punerea în aplicare de politici pentru învățarea pe tot parcursul vieții;

110.  invită statele membre să susțină implicarea puternică și sistematică a părților interesate de pe piața muncii, inclusiv a organizațiilor angajatorilor și angajaților, a instituțiilor de formare profesională, precum și a serviciilor publice și private de ocupare a forței de muncă de la nivel local, regional și național, printre altele prin facilitarea comunicării și a schimbului de informații dintre acestea, pentru a susține crearea unor legături strânse între educație și formarea și locul de muncă, pentru a corela mai bine oferta și cererea și pentru a anticipa și planifica viitoarele nevoi de pe piața muncii în materie de competențe;

111.  invită Comisia, statele membre și autoritățile regionale și locale să pună la dispoziție stimulente financiare și economice de susținere a participării la educația și formarea continuă pentru a asigura o forță de muncă calificată; recomandă ca aceste stimulente să se bazeze pe indicatori măsurabili și susținuți de date, a căror eficiență poate fi demonstrată;

112.  invită statele membre să asigure formarea și dezvoltarea profesională continuă a profesorilor și a personalului de conducere din învățământ pentru a-i ajuta să utilizeze cele mai adecvate metode de predare și a permite tinerilor Europei să dobândească aptitudinile și competențele secolului XXI; subliniază, de asemenea, că este important ca profesorii să beneficieze de know how bazat pe experiență, care îmbină teoria cu practica, în special în ceea ce privește noile tehnologii și digitizarea, astfel încât aceștia să poată transmite aceste cunoștințe studenților;

113.  invită Comisia și UE să ia rapid măsuri concrete în vederea punerii în aplicare a unor politici și a legislației în vigoare privind recunoașterea reciprocă a calificărilor profesionale și a titlurilor universitare în UE, ca modalitate de a stimula mobilitatea forței de muncă în interiorul UE și de a aborda problema posturilor vacante neocupate;

114.  invită Comisia și statele membre să prezinte estimări privind piețele muncii în schimbare, în special în legătură cu provocările datorate globalizării, precum și estimări pentru fiecare stat membru și, la nivel mai larg, pentru fiecare sector, privind locurile de muncă și competențele necesare;

o
o   o

115.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2014)0038.
(2) Texte adoptate, P7_TA(2014)0394.
(3) Texte adoptate, P8_TA(2015)0110.
(4) Texte adoptate, P8_TA(2014)0010.
(5) Texte adoptate, P7_TA(2014)0037.
(6) JO C 398, 22.12.2012, p. 1.
(7) JO L 394, 30.12.2006, p. 10.
(8) Potrivit documentului Comisiei intitulat: Ocuparea forței de muncă și situația socială: Buletin trimestrial, martie 2015.
(9) Comisia Europeană (2013), Evoluția ocupării forței de muncă și a situației sociale în Europa.
(10) Potrivit analizei situației economice și sociale a Comisiei: evaluarea trimestrială din 13 aprilie 2015.


Al 30-lea și al 31-lea raport anual privind monitorizarea aplicării dreptului UE (2012-2013)
PDF 295kWORD 133k
Rezoluţia Parlamentului European din 10 septembrie 2015 referitoare la cel de-al 30-lea și cel de-al 31-lea raport anual privind monitorizarea aplicării dreptului UE (2012-2013) (2014/2253(INI))
P8_TA(2015)0322A8-0242/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere cel de-al 30-lea raport anual privind monitorizarea aplicării dreptului UE (2012) (COM(2013)0726),

–  având în vedere cel de-al 31-lea raport anual privind monitorizarea aplicării dreptului UE (2013) (COM(2014)0612),

–  având în vedere raportul Comisiei intitulat „Raport de evaluare a proiectului EU Pilot” (COM(2010)0070),

–  având în vedere raportul Comisiei intitulat „Al doilea Raport de evaluare a proiectului EU Pilot” (COM(2011)0930),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 martie 2002 privind relațiile cu reclamantul în legătură cu cazurile de nerespectare a dreptului comunitar (COM(2002)0141),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 aprilie 2012 intitulată „Actualizarea gestionării relațiilor cu petiționarii în ceea ce privește aplicarea dreptului Uniunii” (COM(2012)0154),

–  având în vedere Acordul-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 4 februarie 2014 referitoare la cel de-al 29-lea raport anual privind monitorizarea aplicării dreptului Uniunii Europene (2011(2)),

–  având în vedere studiul: „Impactul crizei asupra drepturilor fundamentale în statele membre ale UE - analiză comparativă”(3),

–  având în vedere pachetul legislativ „O mai bună legiferare”, adoptat de Comisie la 19 mai 2015,

–  având în vedere articolul 52 și articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizele Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, Comisiei pentru afaceri constituționale și Comisiei pentru petiții (A8-0242/2015),

A.  întrucât articolul 17 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) definește rolul fundamental al Comisiei de „gardian al tratatelor”;

B.  întrucât, în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din TUE, Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (CDFUE) are aceeași valoare juridică cu cea a tratatelor și se adresează instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii, precum și statelor membre, atunci când acestea pun în aplicare dreptul Uniunii (articolul 51 alineatul (1) din CDFUE);

C.  întrucât, în conformitate cu articolul 258 alineatele (1) și (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comisia emite un aviz motivat adresat unui stat membru în cazul în care consideră că aceasta din urmă nu și-a îndeplinit o obligație care îi revine în temeiul tratatelor și poate sesiza Curtea de Justiție în cazul în care statul membru în cauză nu se conformează acestui aviz în termenul stabilit de Comisie;

D.  întrucât Acordul-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană prevede un schimb de informații cu privire la toate procedurile în constatarea neîndeplinirii obligațiilor, sub forma unor scrisori de punere în întârziere, însă nu include procedura informală „EU Pilot”, care precede deschiderea unei proceduri formale în constatarea neîndeplinirii obligațiilor;

E.  întrucât articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene definește dreptul la bună administrare ca fiind dreptul oricărei persoane de a beneficia, în ce privește problemele sale, de un tratament imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil din partea instituțiilor, iar articolul 298 din TFUE prevede că, în îndeplinirea misiunilor lor, instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii sunt susținute de o administrație europeană deschisă, eficientă și independentă;

F.  întrucât articolul 51 din CDFUE limitează obligația statelor membre de a respecta Carta la situațiile în care acestea pun în aplicare dreptul UE, însă nu prevede aceeași limitare a obligațiilor care decurg din Cartă pentru instituțiile, organismele, oficiile sau agențiile UE;

G.  întrucât, în contextul actualei crize financiare, statele membre au trebuit să ia măsuri care periclitează dreptul primar al UE, și în special dispozițiile privind protecția drepturilor sociale și economice;

1.  ia act de faptul că, în concordanță cu Declarația politică comună a Parlamentului European, Consiliului și Comisiei din 27 octombrie 2011 privind documentele explicative, Comisia a prezentat celor doi colegislatori un raport cu privire la aplicarea acesteia;

2.  salută cel de-al 30-lea și cel de-al 31-lea raport anual al Comisiei privind aplicarea dreptului UE și observă că, în conformitate cu aceste rapoarte, cele patru domenii în care statele membre au făcut cel mai frecvent obiectul unor proceduri pentru încălcarea obligațiilor în 2012 au fost transportul, protecția sănătății, protecția consumatorilor și protecția mediului, precum și o serie de aspecte legate de piața internă și de servicii, iar în 2013 cele mai problematice domenii au fost mediul, protecția sănătății și a consumatorilor, piața internă și serviciile, precum și transporturile; reamintește, cu toate acestea, că această evaluare ex post nu se substituie datoriei Comisiei de a monitoriza efectiv și la timp aplicarea și implementarea dreptului UE și observă că Parlamentul și-ar putea oferi asistența pentru verificarea aplicării legislației în cadrul controlului pe care îl exercită asupra Comisiei;

3.  amintește că, într-o Uniune Europeană bazată pe statul de drept, pe siguranța și previzibilitatea legilor, cetățenii europeni trebuie să fie, de drept, primii cărora să li se aducă la cunoștință, în mod clar, accesibil, transparent și fără întârziere (prin intermediul internetului și al altor mijloace), dacă și ce norme naționale au fost adoptate ca urmare a transpunerii dreptului UE și care sunt autoritățile naționale răspunzătoare de implementarea corectă a acestora;

4.  observă că cetățenii și întreprinderile se așteaptă să beneficieze de un cadru de reglementare simplu, previzibil și fiabil;

5.  îndeamnă Comisia ca, la elaborarea și evaluarea legislației, să ia în considerare în mai mare măsură sarcina administrativă pe care aceasta o poate reprezenta pentru IMM-uri;

6.  invită Comisia și statele membre să-și coordoneze eforturile într-un stadiu incipient al procesului legislativ, pentru a se asigura că rezultatul final poate fi pus în aplicare într-un mod mai eficace;

7.  observă că transpunerea tardivă, transpunerea incorectă și aplicarea necorespunzătoare a legislației UE pot duce la o diferențiere între statele membre și la denaturarea condițiilor de concurență echitabile în întreaga Uniune;

8.  solicită Comisiei să trateze toate statele membre în mod egal, indiferent de dimensiunea lor sau de data aderării la UE;

9.  observă că implementarea și transpunerea dreptului UE se realizează în continuare în mod neuniform la nivelul statelor membre; constată că cetățenii care doresc să locuiască, să lucreze sau să desfășoare activități comerciale în alt stat membru se confruntă cu realitatea cotidiană a dificultăților permanente datorate aplicării neuniforme a dreptului Uniunii în sistemele juridice ale statelor membre;

10.  reamintește că, în conformitate cu articolul 17 din TUE, Comisia este responsabilă de asigurarea aplicării dreptului Uniunii, inclusiv a Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (articolul 6 alineatul (1) din TUE), ale cărei dispoziții se adresează instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii, precum și statelor membre, atunci când acestea pun în aplicare dreptul Uniunii (articolul 51 alineatul (1) din CDFUE); reamintește competența Comisiei de a deschide acțiuni în neîndeplinirea obligațiilor în temeiul articolelor 258 și 260 din TFUE, pentru a asigura respectarea dreptului UE; solicită Comisiei, cu toate acestea, să faciliteze rolul de colegislator al Parlamentului, oferindu-i informațiile adecvate și asumându-și responsabilitățile în fața sa;

11.  ia act de faptul că, în total, 731 de cazuri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor au fost închise, deoarece statele membre în cauză au demonstrat că respectă dreptul UE; relevă faptul că, în 2013, Curtea de Justiție a pronunțat 52 de hotărâri în temeiul articolului 258 din TFUE, dintre care 31 (59,6 %) au fost pronunțate împotriva statelor membre; reamintește, pentru a pune în perspectivă aceste statistici, că până în prezent 3 274 (87,3 %) dintre hotărârile privind neîndeplinirea obligațiilor pronunțate de Curte au fost în favoarea Comisiei; solicită Comisiei să acorde o atenție deosebită punerii efective în aplicare a tuturor acestor hotărâri;

12.  salută utilizarea din ce în ce mai frecventă de către Comisie a planurilor de implementare pentru noile acte legislative ale UE adresate statelor membre, pentru că aceasta crește șansele unei implementări la timp și în mod corect, previne apariția unor probleme legate de transpunere și aplicare și, la rândul său, produce efecte asupra numărului de petiții relevante depuse;

13.  reiterează faptul că este necesar ca Comisia să se axeze pe soluționarea eficientă a problemelor, pe o administrare eficace și pe măsuri preventive, însă sugerează că aceasta ar trebui să se gândească și la metode noi, pe lângă procedurile oficiale în constatarea neîndeplinirii obligațiilor, pentru îmbunătățirea transpunerii și a aplicării dreptului Uniunii Europene;

14.  susține că legislația UE trebuie să fie transpusă în mod corespunzător și prompt în sistemul de drept al fiecărui stat membru; îndeamnă autoritățile statelor membre să evite practica „supra-reglementării” (gold-plating), deoarece aceasta generează adesea divergențe importante în procesul de implementare la nivelul statelor membre, ceea ce, la rândul său, diminuează respectul față de legislația Uniunii Europene, dat fiind faptul că cetățenii devin conștienți de existența unor diferențele semnificative la nivelul UE; relevă necesitatea de a intensifica în continuare cooperarea dintre membrii Parlamentului European și comisiile pentru afaceri europene din cadrul parlamentelor naționale și regionale; salută cu entuziasm inovația adusă de Tratatul de la Lisabona, potrivit căreia Curtea de Justiție, în urma unei cereri a Comisiei, poate impune statelor membre sancțiuni pentru întârzierile înregistrate în ceea ce privește transpunerea, fără a fi nevoie să aștepte o a doua hotărâre; îndeamnă instituțiile UE (Consiliul, Comisia, BCE) să respecte dreptul primar al UE (tratatele și Carta drepturilor fundamentale) atunci când stabilesc norme de drept derivat sau adoptă politici cu privire la chestiuni economice și sociale care afectează drepturile omului și binele comun;

15.  ia act de utilizarea termenului de „supra-reglementare” de către Comisie, termen care se referă la obligațiile care depășesc sfera cerințelor UE și care semnifică, cu alte cuvinte, un exces de norme, orientări și proceduri acumulate la nivel național, regional și local, care interferează cu obiectivele așteptate de politică; solicită Comisiei să definească în mod clar termenul de supra-reglementare; subliniază că în definiția acestuia trebuie să se clarifice faptul că statele membre au dreptul de a aplica standarde mai stricte atunci când este necesar, luând în considerare, în același timp, faptul că o mai bună armonizare în implementarea dreptului UE în materie de mediu este importantă pentru funcționarea pieței interne;

16.  observă că scăderea numărului de proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor din cauza transpunerii tardive în anul 2012, în comparație cu anul anterior, s-a datorat în principal faptului că au existat mai puține de directive de transpus în 2012 în comparație cu anii anteriori; recunoaște, cu toate acestea, că statisticile pentru anul 2013 indică o scădere reală a numărului procedurilor în constatarea neîndeplinirii obligațiilor din cauza transpunerii tardive, acesta atingând, la sfârșitul lui 2013, nivelul cel mai scăzut din ultimii 5 ani, fapt care ar putea fi considerat o consecință pozitivă a introducerii, în articolul 260 alineatul (3) din TFUE, a proceduri „accelerate” pentru aplicarea sancțiunilor în cazul netranspunerii;

17.  observă că scăderea numărului de proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor din cauza transpunerii tardive în anul 2012, în 2013 și, în general, în ultimii cinci ani, se poate explica prin utilizarea mecanismului UE Pilot și a altor mecanisme (inclusiv SOLVIT 2), precum și prin introducerea în articolul 260 alineatul (3) din TFUE a unei proceduri accelerate pentru aplicarea sancțiunilor în cazurile de netranspunere; subliniază că transpunerea la timp a directivelor ar trebui să rămână o prioritate de prim ordin în cadrul Comisiei și că trebuie impuse termene de transpunere;

18.  subliniază că creșterea numărului de noi dosare EU Pilot, legate cu precădere de la domeniul mediului, impozitării, justiției și vămilor, din perioada analizată, precum și creșterea numărului de cazuri deschise pentru nerespectarea obligațiilor indică o tendință pozitivă în statele membre în ceea ce privește implementarea dreptului UE, demonstrând că EU Pilot a fost eficient în găsirea unor soluții în stadiul incipient la potențialele cazuri de nerespectare a obligațiilor; consideră, cu toate acestea, că ar trebui făcute mai multe eforturi în domeniul aplicării dreptului UE, pentru a-i crește transparența și vizibilitatea din punctul de vedere al reclamanților și al părților interesate, și regretă faptul că, în pofida solicitărilor sale repetate, Parlamentul continuă să aibă un acces inadecvat la informațiile despre procedura EU Pilot și despre cauzele pendinte; constată necesitatea de a consolida statutul juridic și legitimitatea mecanismului UE Pilot și consideră că acest lucru se poate realiza printr-o mai mare transparență și o participare mai intensă din partea reclamanților și a Parlamentului European;

19.  invită, prin urmare, din nou Comisia să propună norme obligatorii sub forma unui regulament, în temeiul articolului 298 din TFUE, pentru a asigura respectarea deplină a dreptului cetățenilor la o bună administrare, conform prevederilor articolului 41 din Carta drepturilor fundamentale;

20.  recunoaște că responsabilitatea principală pentru implementarea și aplicarea corectă a dreptului UE revine statelor membre; subliniază datoria instituțiilor europene de a respecta dreptul primar al UE atunci când produc drept derivat sau decid, implementează și impun statelor membre politici sociale, economice și de altă natură; subliniază, de asemenea, datoria acestora de a asista statele membre prin toate mijloacele în eforturile lor de a respecta valorile democratice și sociale ale UE și de a transpune legislația UE în perioade de austeritate și constrângeri economice; reamintește că instituțiile UE au obligația de a respecta principiul subsidiarității și prerogativele statelor membre;

21.  își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că măsurile de austeritate impuse unor state membre ale UE supra-îndatorate - măsuri care au fost ulterior incluse în acte de drept secundar al UE înainte de a fi transpuse în legislația națională, în perioada menționată de cele două rapoarte anuale examinate - și, în special, reducerile drastice ale cheltuielilor publice, au avut drept rezultat o diminuare semnificativă a capacității administrației și sistemelor judiciare ale statelor membre de a-și asuma responsabilitatea implementării corecte a legislației UE;

22.  consideră că statele membre aflate în programe de ajustări economice ar trebui să fie totuși capabile să-și îndeplinească obligația de a respecta drepturile sociale și economice;

23.  reamintește că instituțiile UE, chiar și atunci când acționează în calitate de membre ale unor grupuri de creditori internaționali („troici”), sunt obligate să respecte dispozițiile tratatelor și ale Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene;

24.  subliniază că este extrem de important ca instituțiile UE să respecte tratatele; remarcă că Comisia trebuie să ajute statele membre să implementeze corect dreptul UE, pentru a consolida susținerea de care se bucură UE și încrederea în legitimitatea acesteia; încurajează Comisia să publice problemele ridicate de statele membre în cursul procesului de implementare; subliniază că sprijinul parlamentelor naționale în ceea ce privește transpunerea legislației este esențial pentru îmbunătățirea aplicării dreptului UE și, în consecință, solicită intensificarea dialogului cu parlamentele naționale, inclusiv atunci când se ridică probleme legate de subsidiaritate; remarcă rolul esențial al unor evaluări ex-post regulate și importanța opiniilor parlamentelor naționale, de luat în considerare pentru soluționarea preocupărilor sau a aspectelor complexe ale legislației care trecuseră poate anterior neobservate;

25.  remarcă faptul că dreptul la petiționare către Parlament este unul dintre pilonii cetățeniei europene, astfel cum se stipulează la articolul 44 al Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene și la articolul 227 din TFUE; relevă faptul că acest drept oferă mijloace necesare, dar nu și suficiente pentru a crește participarea publică la procesul decizional al UE și are un rol important în identificarea și evaluarea eventualelor lacune și încălcări în ceea ce privește implementarea legislației UE de către statele membre și informarea instituțiilor UE cu privire la acestea; subliniază, în acest context, rolul esențial al Comisiei pentru petiții ca element de legătură eficace între cetățenii UE, Parlament, Comisie și parlamentele naționale;

26.  salută recunoașterea de către Comisie a rolului esențial jucat de petiționari în identificarea de către Comisie a încălcărilor dreptului Uniunii;

27.  reamintește că instituțiile europene și, în special, Comisia și Consiliul, trebuie să aplice integral și să respecte dreptul UE și jurisprudența din domeniul transparenței și al accesului la documente; solicită, în acest sens, aplicarea efectivă a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, Consiliului și Comisiei(4) și a hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene legate de acesta;

28.  subliniază că UE a fost creată ca o uniune bazată pe statul de drept și pe respectarea drepturilor omului (articolul 2 din TUE); reiterează faptul că monitorizarea atentă a acțiunilor și omisiunilor statelor membre și a instituțiilor UE este extrem de importantă și subliniază că numărul de petiții adresate Parlamentului și de reclamații adresate Comisiei privind o serie de probleme presupuse a fi fost soluționate de către Comisie arată că cetățenii acordă din ce în ce mai multă atenție necesității unei aplicări corecte a dreptului UE; solicită Comisiei să răspundă mai repede și mai clar notificărilor din partea cetățenilor cu privire la încălcări ale dreptului UE;

29.  remarcă numărul ridicat al cazurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor închise în 2013 înainte de a ajunge la Curtea de Justiție, numai aproximativ 6,6 % din toate cazurile fiind închise printr-o hotărâre a Curții; consideră, în consecință, că este esențial ca acțiunile statelor membre să fie monitorizate în continuare, luându-se în considerare faptul că unele petiții se referă în continuare la o serie de probleme care persistă chiar și după ce cazul a fost închis;

30.  salută faptul că Comisia acordă o importanță tot mai mare petițiilor ca sursă de informații privind atât plângerile cetățenilor împotriva autorităților publice, inclusiv împotriva UE, cât și eventualele încălcări ale dreptului UE în implementarea sa concretă, fapt scos în evidență prin atenția deosebită acordată petițiilor în cele două rapoarte anuale; remarcă faptul că această evoluție a fost însoțită de o creștere corespunzătoare a numărului de petiții transmise Comisiei cu solicitare de informații de către Comisia pentru petiții; cu toate acestea, regretă întârzierile Comisiei în a răspunde la numeroase petiții în care i se solicita avizul;

31.  totodată, ia act de necesitatea unui dialog constructiv cu statele membre în cadrul Comisiei pentru petiții și solicită statelor membre vizate de petițiile respective să trimită reprezentanți care să se adreseze comisiei în cadrul reuniunilor sale;

32.  relevă faptul că petițiile cetățenilor UE sau ale persoanelor care își au reședința într-un stat membru se referă la încălcări ale legislației UE, în special în domeniul drepturilor fundamentale, al afacerilor interne, al justiției, al pieței interne, al sănătății, al consumatorilor, al transporturilor, precum și în domeniul fiscal, al agriculturii și al dezvoltării rurale și al mediului; este de părere că petițiile dovedesc că există în continuare cazuri frecvente și larg răspândite de transpunere incompletă sau de absență a unei implementări adecvate, ceea ce conduce în mod real la o punere în aplicare necorespunzătoare a dreptului UE; subliniază că o astfel de situație impune intensificarea eforturilor statelor membre și monitorizarea permanentă de către Comisie; subliniază în special numărul mare de petiții depuse care raportează existența unor discriminări împotriva persoanelor cu dizabilități, precum și a unor obstacole cu care se confruntă acestea;

33.  observă că dificultățile persistă în dialogul cu anumite state membre și regiuni, care manifestă reticență în furnizarea documentelor sau a explicațiilor solicitate;

34.  salută angajamentul serviciilor Comisiei de a consolida schimburile de informații cu Comisia pentru petiții și dorește să-și reitereze cererile privind:

   (a) îmbunătățirea comunicării dintre cele două părți, în special cu privire la inițierea și avansarea procedurilor pentru constatare a neîndeplinirii obligațiilor de către Comisie, inclusiv procedura EU Pilot, astfel încât Parlamentul European să fie întotdeauna pe deplin informat, în vederea îmbunătățirii constante a activității sale legislative;
   (b) eforturile ce trebuie depuse pentru a-i oferi Comisiei pentru petiții toate informațiile relevante, în măsura posibilului, privind petițiile vizând procedurile de investigație și de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, într-un interval de timp rezonabil, permițându-i astfel acesteia să răspundă solicitărilor cetățenilor cu mai multă eficacitate;
   (c) acordul Comisiei ca, la formularea comunicărilor sale și la elaborarea modificărilor actelor legislative, să țină seama de rapoartele Comisiei pentru petiții și, în special, de constatările și recomandările cuprinse în acestea;

35.  deplânge faptul că Parlamentul, care reprezintă direct cetățenii europeni și este acum colegislator cu drepturi depline, din ce în ce mai strâns implicat în procedurile privind plângerile, în special prin intermediul întrebărilor parlamentare și prin activitățile Comisiei pentru petiții, încă nu primește în mod automat și la timp informații transparente cu privire la aplicarea legislației UE, în pofida faptului că aceste informații sunt esențiale, nu numai ca mijloc de a mări accesibilitatea și siguranța juridică pentru cetățenii europeni, ci și pentru a adopta amendamente menite să o îmbunătățească; consideră că o comunicare îmbunătățită între Parlamentul European și parlamentele naționale ar putea constitui un pas util în această direcție; îndeamnă la o cooperare mai eficace și mai eficientă între instituțiile UE și se așteaptă ca Comisia să aplice cu bună credință clauza Acordului-cadru revizuit privind relațiile cu Parlamentul, prin care se angajează „să pună la dispoziția Parlamentului rezumate privind toate procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, începând cu scrisoarea de punere în întârziere, inclusiv, dacă Parlamentul solicită acest lucru, cu privire la problemele la care se referă procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor”;

36.  solicită crearea în cadrul direcțiilor generale competente ale Parlamentului (IPOL, EXPO și Cercetare) a unui mecanism autonom de evaluare ex post a impactului principalelor norme europene adoptate în codecizie și conform procedurii legislative ordinare a Parlamentului, inclusiv prin colaborare cu parlamentele naționale;

37.  ia act de constatarea Curții de Justiție, conform căreia „prejudiciile cauzate de către instituțiile naționale (...) nu pot antrena decât răspunderea acestor instituții, iar instanțele naționale păstrează jurisdicția exclusivă pentru repararea unor astfel de prejudicii”(5); subliniază, așadar, importanța consolidării căilor de atac disponibile la nivel național, care le-ar permite reclamanților să își revendice drepturile într-o manieră mai directă și mai personală;

38.  constată că majoritatea plângerilor formulate de cetățeni în domeniul justiției au drept subiect libertatea de circulație și protecția datelor cu caracter personal; reafirmă că dreptul la libertatea de circulație constituie una dintre cele patru libertăți fundamentale ale UE consacrate în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și este garantat tuturor cetățenilor europeni; reamintește faptul că, fiind una dintre libertățile fundamentale ale Uniunii Europene, dreptul cetățenilor UE de a circula liber, de a-și stabili reședința și de a lucra în alte state membre trebuie să fie garantat și protejat;

39.  subliniază că transpunerea integrală și implementarea efectivă a sistemului european comun de azil reprezintă o prioritate absolută; invită statele membre să depună toate eforturile pentru a transpune corect, integral și la timp noul pachet legislativ privind azilul;

40.  constată că, în domeniul afacerilor interne, în 2012, au fost deschise 22 de cauze pentru neîndeplinirea obligațiilor, iar în 2013 au fost deschise 44; regretă că, în 2013, majoritatea cauzelor pentru neîndeplinirea obligațiilor au fost deschise în urma întârzierilor înregistrate în transpunerea Directivei 2011/36/UE privind prevenirea și combaterea traficului de persoane; remarcă faptul că azilul este în continuare un domeniu în care au fost depuse un mare număr de plângeri;

41.  constată că, în domeniul justiției, în 2012, au fost deschise 61 de cauze pentru neîndeplinirea obligațiilor, iar în 2013 au fost deschise 67; subliniază că majoritatea acestor cauze vizau cetățenia și libera circulație a persoanelor; regretă faptul că majoritatea cauzelor de neîndeplinire a obligațiilor datorită transpunerii tardive au fost deschise în urma întârzierilor înregistrate în transpunerea Directivei 2010/64/UE privind dreptul la interpretare și traducere în cadrul procedurilor penale; își exprimă îngrijorarea în legătură cu creșterea semnificativă a numărului de plângeri în domeniul justiției în 2013;

42.  salută progresele semnificative înregistrate în ultimii ani în consolidarea drepturilor la apărare în cazul persoanelor suspectate sau acuzate în UE; subliniază importanța deosebită a transpunerii corecte, complete și la timp a tuturor măsurilor prevăzute în foaia de parcurs a Consiliului pentru consolidarea drepturilor procedurale ale persoanelor suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale; subliniază că aceste măsuri sunt cruciale pentru buna funcționare a cooperării judiciare din UE în materie penală;

43.  subliniază că traficul de persoane este o infracțiune gravă și reprezintă o încălcare a drepturilor omului și a demnității umane, pe care Uniunea nu o poate tolera; regretă faptul că numărul de persoane traficate cu destinația UE sau provenind din UE este în creștere; subliniază că, deși cadrul juridic este adecvat, aplicarea sa concretă de către statele membre este încă deficitară; subliniază că situația actuală din Mediterana nu face decât să amplifice riscul traficării persoanelor și cere statelor membre să adopte o poziție fermă față de cei care se fac răspunzători de astfel de crime și să protejeze cât mai eficace posibil victimele;

44.  reamintește că perioada de tranziție prevăzută de Protocolul nr. 36 la Tratatul de la Lisabona s-a încheiat la 1 decembrie 2014; subliniază că sfârșitul acestei perioade de tranziție trebuie să fie urmat de un proces de evaluare riguroasă a măsurilor precedente, adoptate în cadrul celui de-al treilea pilon, și a implementării lor în legislația națională a statelor membre; reamintește că, din aprilie 2015, Parlamentul nu a fost informat cu privire la situația actuală a fiecărui instrument juridic anterior Tratatului de la Lisabona, în domeniul cooperării judiciare și polițienești din fiecare stat membru; invită Comisia să respecte principiul cooperării loiale și să pună aceste informații la dispoziția Parlamentului cât mai curând posibil;

45.  reamintește că în concluziile din iunie 2014, Consiliul European a considerat că transpunerea consecventă, implementarea efectivă și consolidarea instrumentelor juridice și a măsurilor politice în vigoare sunt o prioritate generală în spațiul de libertate, securitate și justiție (SLSJ) pentru următorii cinci ani; solicită Comisiei să pună un accent mai mare pe supravegherea și asigurarea implementării concrete a legislației UE de către statele membre; consideră că aceasta trebuie să constituie o prioritate politică, având în vedere discrepanța mare, constatată adesea, între politicile adoptate la nivelul Uniunii și implementarea lor la nivel național; încurajează parlamentele naționale să se implice într-o mai mare măsură în dezbaterile europene și în monitorizarea aplicării dreptului UE, îndeosebi în domeniul afacerilor interne;

46.  subliniază că, în Rezoluția sa din 11 septembrie 2013 referitoare la limbile europene amenințate de dispariție și la diversitatea lingvistică din Uniunea Europeană(6), Parlamentul European a reamintit că Comisia ar trebui să acorde atenție faptului că, prin politicile lor, unele state membre și regiuni periclitează limbile de pe teritoriile lor, chiar dacă limbile respective nu sunt în pericol în context european, și a solicitat insistent, de asemenea, Comisia să analizeze obstacolele existente în calea proiectelor privind limbile aflate în pericol din cauza dimensiunii reduse a comunităților lingvistice în cauză; invită Comisia ca, în această privință, să țină pe deplin seama de drepturile persoanelor care aparțin minorităților atunci când evaluează aplicarea dreptului UE;

47.  subliniază că nu numai în cadrul SLSJ, ci și în alte domenii politice, este necesară îmbunătățirea accesului cetățenilor la informațiile și documentele despre aplicarea dreptului UE; solicită Comisiei să identifice cele mai bune modalități de a realiza acest lucru, să utilizeze instrumentele de comunicare existente pentru asigura o mai mare transparență și un acces adecvat la informațiile și documentele despre aplicarea dreptului UE; invită Comisia să propună un instrument cu efecte juridice obligatorii privind procedura administrativă de procesare a plângerilor cetățenilor;

48.  reamintește că funcționarea fără impedimente a spațiului european de justiție pe baza respectului pentru diversele tradiții și sisteme de drept ale statelor membre este vitală pentru UE și că implementarea integrală, corectă și la timp a legislației UE constituie o condiție necesară pentru atingerea acestui obiectiv;

49.  subliniază că îmbunătățirea punerii în aplicare este una dintre prioritățile celui de-al șaptelea Program de acțiune pentru mediu;

50.  regretă că legislația UE privind protecția mediului și sănătatea este în continuare afectată de un număr mare de cazuri de transpunere tardivă, necorespunzătoare și defectuoasă de către statele membre; ia act de faptul că al 31-lea raport anual al Comisiei privind monitorizarea aplicării legislației UE arată că, în 2013, cea mai importantă categorie de proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor a fost cea legată de mediu; reamintește că costurile nepunerii în aplicare a politicii de mediu - inclusiv costurile procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor - sunt ridicate, fiind estimate la aproximativ 50 de miliarde de euro pe an (COWI et al., 2011); subliniază, de asemenea, că implementarea politicii de mediu ar genera numeroase beneficii socioeconomice care nu sunt întotdeauna înregistrate de analizele costuri-beneficii;

51.  invită Comisia să fie mai riguroasă în ceea ce privește punerea în aplicare a legislației UE în domeniul mediului și să efectueze anchete mai rapide și mai eficace pentru constatarea neîndeplinirii obligațiilor referitoare la poluarea mediului;

52.  invită Comisia să ia măsuri mai ferme în cazurile de transpunere tardivă a directivelor privind mediul și să recurgă în mai mare măsură la penalitățile cu titlu cominatoriu;

53.  invită Comisia să prezinte a nouă propunere privind accesul la justiție în problemele de mediu și o propunere privind inspecțiile de mediu, dacă este posibil fără creșterea birocrației și a costurilor administrative;

54.  subliniază necesitatea de a menține un nivel ridicat de protecție a mediului și avertizează împotriva asocierii numărului ridicat de încălcări cu necesitatea de a reduce nivelul exigențelor în materie de legislație privind protecția mediului;

55.  își exprimă îngrijorarea că politica de comunicare a Comisiei referitoare la Programul privind o reglementare adecvată și funcțională (REFIT) ar putea supraestima dificultatea punerii în aplicare a legislației privind protecția mediului și sănătatea; subliniază că standardele de mediu, de siguranță alimentară și de sănătate nu ar trebui subminate în contextul programului REFIT; recunoaște necesitatea unei mai bune reglementări și consideră că simplificarea normativă ar trebui să abordeze, printre altele problemele întâmpinate în cursul implementării; consideră că REFIT ar trebui să producă rezultate pentru cetățeni și întreprinderi întru-un mod cât mai puțin constrângător;

56.  salută noua practică conform căreia Comisia poate să ceară statelor membre, în cazuri justificate, să includă documente explicative atunci când o informează cu privire la măsurile lor de transpunere; își reiterează, însă, apelul referitor la tabelele de corespondență obligatorii privind transpunerea directivelor, care ar trebui să fie puse la dispoziția publicului în toate limbile UE și regretă faptul că REFIT a fost rezultatul unei decizii unilaterale a Comisiei, fără un dialog social și parlamentar real;

57.  arată că, în ceea ce privește inițiativa REFIT, Comisia trebuie să faciliteze dialogul cu cetățenii, cu statele membre, cu întreprinderile și cu societatea civilă în sens larg în ceea ce privește modul adecvat de reglementare, astfel încât să se asigure menținerea calității legislației și a aspectelor sociale ale legislației UE, precum și faptul că un ideal nu este atins în detrimentul altuia.

58.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 304, 20.11.2010, p. 47.
(2) Texte adoptate, P7_TA(2014)0051.
(3) Departamentul tematic C: Drepturile cetățenilor și afaceri constituționale, destinat Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (2015).
(4) Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, 31.5.2001, p. 43).
(5) A se vedea hotărârea în cauza 175/84.
(6) Texte adoptate, P7_TA(2013)0350.

Notă juridică