Index 
Texte adoptate
Miercuri, 25 noiembrie 2015 - StrasbourgEdiţie definitivă
Proiectul de buget rectificativ nr. 8/2015: Resurse proprii - Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor
 Mobilizarea instrumentului de flexibilitate în contextul măsurilor bugetare imediate destinate crizei refugiaților
 Mobilizarea Fondului de solidaritate al UE: plata unor avansuri în cadrul bugetului 2016
 Procedura bugetară 2016: proiect comun
 Deciziile fiscale și alte măsuri similare sau cu efecte similare
 Autorizație de utilizare a ftalatului de bis(2-etilhexil) (DEHP)
 Prevenirea radicalizării și recrutării cetățenilor europeni de către organizații teroriste
 Cadrul strategic al UE privind sănătatea și siguranța la locul de muncă 2014-2020

Proiectul de buget rectificativ nr. 8/2015: Resurse proprii - Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor
PDF 251kWORD 71k
Rezoluţia Parlamentului European din 25 noiembrie 2015 referitoare la poziția Consiliului privind proiectul de buget rectificativ nr. 8/2015 al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2015: Resurse proprii și Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor (13439/2015 – C8-0341/2015 – 2015/2269(BUD))
P8_TA(2015)0404A8-0337/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 314 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 106a din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice,

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002(1) al Consiliului, în special articolul 41,

–  având în vedere bugetul general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2015, adoptat definitiv la 17 decembrie 2014(2),

–  având în vedere bugetul rectificativ nr. 1/2015, adoptat definitiv la 28 aprilie 2015(3),

–  având în vedere bugetele rectificative nr. 2/2015, nr. 3/2015, nr. 4/2015 și nr. 5/2015, adoptate definitiv la 7 iulie 2015(4),

–  având în vedere bugetele rectificative nr. 6/2015 și nr. 7/2015, adoptate definitiv la 14 octombrie 2015,

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020(5),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 2015/623 al Consiliului din 21 aprilie 2015 de modificare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 1311/2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020(6),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară(7),

–  având în vedere Decizia 2007/436/CE, Euratom a Consiliului din 7 iunie 2007 privind sistemul de resurse proprii al Comunităților Europene(8),

–  având în vedere proiectul de buget rectificativ nr. 8/2015 adoptat de Comisie la 19 octombrie 2015 (COM(2015)0545),

–  având în vedere poziția privind proiectul de buget rectificativ nr. 8/2015 adoptată de Consiliu la 10 noiembrie 2015 și transmisă Parlamentului în aceeași zi (13439/2015 – C8-0341/2015),

–  având în vedere articolele 88 și 91 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A8-0337/2015),

A.  întrucât proiectul de buget rectificativ nr. 8/2015 se referă la o revizuire a previziunilor privind resursele proprii tradiționale (taxele vamale), includerea în buget a soldurilor TVA și VNB restante pe 2014 și includerea în buget a soldurilor TVA și VNB pe 2015;

B.  întrucât proiectul de buget rectificativ nr. 8/2015 actualizează și previziunile pentru alte venituri;

C.  întrucât proiectul de buget rectificativ nr. 8/2015 mai prevede, în plus, o reducere de 123 474 EUR în credite de angajament și de plată la bugetul Autorității Europene pentru Protecția Datelor.

D.  întrucât proiectul de buget rectificativ nr. 8/2015 are drept consecință o reducere a contribuțiilor statelor membre bazate pe VNB de 9,4 miliarde EUR,

1.  ia act de proiectul de buget rectificativ nr. 8/2015, prezentat de Comisie, și de poziția Consiliului privind proiectul respectiv;

2.  observă că proiectul de buget rectificativ nr. 8/2015, în toate elementele sale, are un impact de 9 403,4 de milioane EUR, reprezentând o reducere a contribuțiilor statelor membre la bugetul Uniunii;

3.  subliniază că este nevoie de mijloace financiare suplimentare pentru a face față actualei crize a refugiaților;

4.  constată că angajamentele financiare ale statelor membre pentru Fondul fiduciar pentru Africa, Fondul fiduciar pentru Siria pentru agențiile ONU care sprijină refugiații, reconfirmate la reuniunea informală a Șefilor de stat sau de guvern din UE privind migrația din 23 septembrie 2015, la Consiliul European din 15 octombrie 2015 și la summitul de la Valletta din 11-12 noiembrie 2015 nu au fost încă onorate; regretă că, potrivit datelor Comisiei, statele membre aveau angajamente restante de 2,3 miliarde EUR la începutul lui noiembrie 2015;

5.  observă că vor fi necesare eforturi financiare suplimentare pentru a acorda asistență umanitară pe rutele de tranzit și a face față problemelor generate de primirea unui număr nemaiîntâlnit de refugiați în orașele și regiunile Europei;

6.  regretă profund că nu s-a putut ajunge la niciun compromis ferm la procedura de conciliere privind utilizarea restituirilor de la proiectul de buget rectificativ nr. 8/2015 pentru a răspunde crizei refugiaților; cu toate acestea, speră că statele membre își vor onora integral angajamentele anterioare;

7.  aprobă poziția Consiliului privind proiectul de buget rectificativ nr. 8/2015;

8.  încredințează Președintelui sarcina de a constata adoptarea definitivă a bugetului rectificativ nr. 8/2015 și de a asigura publicarea acestuia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

9.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Curții de Conturi și parlamentelor naționale.

(1) JO L 298, 26.10.2012, p. 1.
(2) JO L 69, 13.3.2015, p. 1.
(3) JO L 190, 17.7.2015, p. 1.
(4) JO L 261, 7.10.2015.
(5) JO L 347, 20.12.2013, p. 884.
(6) JO L 103, 22.4.2015, p. 1.
(7) JO C 373, 20.12.2013, p. 1.
(8) JO L 163, 23.6.2007, p. 17.


Mobilizarea instrumentului de flexibilitate în contextul măsurilor bugetare imediate destinate crizei refugiaților
PDF 253kWORD 72k
Rezoluţie
Anexă
Rezoluţia Parlamentului European din 25 noiembrie 2015 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea instrumentului de flexibilitate în contextul măsurilor bugetare imediate prevăzute în Agenda europeană privind migrația, în conformitate cu punctul 12 din Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (COM(2015)0514 – C8-0308/2015 – 2015/2264(BUD))
P8_TA(2015)0405A8-0336/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2015)0514 – C8-0308/2015),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020(1), în special articolul 11,

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) 2015/623 al Consiliului din 21 aprilie 2015 de modificare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 1311/2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020(2),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară(3), în special punctul 12,

–  având în vedere proiectul de buget general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2016, adoptat de Comisie la 24 iunie 2015 (COM(2015)0300), modificat prin scrisorile rectificative nr. 1/2016 (COM(2015)0317) și 2/2016 (COM(2015)0513),

–  având în vedere poziția privind proiectul de buget general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2016 adoptată de Consiliu la 4 septembrie 2015 și transmisă Parlamentului la 17 septembrie 2015 (11706/2015 – C8-0274/2015),

–  având în vedere poziția sa privind proiectul de buget general 2016, adoptată la 28 octombrie 2015(4),

–  având în vedere textul comun aprobat de Comitetul de conciliere la 14 noiembrie 2015 (14195/2015 – C8-0353/2015),

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A8-0336/2015),

A.  întrucât, după examinarea tuturor posibilităților de realocare a creditelor de angajament de la rubricile 3 și 4, este necesară mobilizarea instrumentului de flexibilitate pentru credite de angajament;

B.  întrucât Comisia a propus mobilizarea instrumentului de flexibilitate pentru a suplimenta cu suma de 1 504 milioane EUR în credite de angajament peste plafonul de la rubrica 3 finanțarea alocată în cadrul bugetului general al Uniunii pentru exercițiul financiar 2016 unor măsuri din cadrul Agendei europene privind migrația;

C.  întrucât, în plus față de suma finală de 1 506 milioane EUR peste plafonul de la rubrica 3, Comitetul de conciliere convocat pentru bugetul 2016 a aprobat propunerea delegației Parlamentului referitoare la mobilizarea unei sume suplimentare din instrumentul de flexibilitate în valoare de 24 milioane EUR peste plafonul de la rubrica 4, pentru a răspunde unor probleme privind dimensiunea externă a provocărilor pe care le presupune criza refugiaților;

D.  întrucât valoarea totală a instrumentului de flexibilitate pentru exercițiul financiar 2016, care include sumele neutilizate din exercițiile financiare 2014 și 2015, este, prin urmare, complet epuizată,

1.  ia act de faptul că plafoanele de la rubricile 3 și 4 din bugetul pe 2016 nu permit finanțarea adecvată a măsurilor urgente din domeniul migrației și refugiaților;

2.  este, prin urmare, de acord cu mobilizarea instrumentului de flexibilitate pentru suma de 1 530 milioane EUR în credite de angajament;

3.  este de acord, de asemenea, cu alocarea propusă a creditelor de plată aferente în valoare de 734,2 milioane EUR în 2016, 654,2 milioane EUR în 2017, 83 milioane EUR în 2018 și 58,6 milioane EUR în 2019;

4.  reafirmă faptul că, în conformitate cu articolul 11 din Regulamentul privind CFM, mobilizarea acestui instrument evidențiază, o dată în plus, necesitatea stringentă ca bugetul Uniunii să fie mai flexibil; ia act de faptul că aceste credite suplimentare sunt disponibile numai grație reportărilor creditelor neutilizate din cadrul instrumentelor de flexibilitate aferente exercițiilor financiare 2014 și 2015; subliniază că în exercițiul financiar 2017 nu se vor reporta sume, limitându-se astfel orice mobilizare a instrumentului de flexibilitate la plafonul său anual de 471 milioane EUR (la prețurile din 2011);

5.  își reiterează poziția exprimată de-a lungul timpului potrivit căreia plățile care decurg din angajamentele mobilizate anterior prin intermediul instrumentului de flexibilitate pot fi înscrise în buget exclusiv peste plafoane, fără a aduce atingere posibilității de mobilizare prin intermediul instrumentului de flexibilitate a unor credite de plată pentru linii bugetare specifice fără să fi fost mobilizate anterior credite de angajament;

6.  aprobă decizia anexată la prezenta rezoluție;

7.  încredințează Președintelui sarcina de a semna această decizie împreună cu Președintele Consiliului și de a asigura publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

8.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, împreună cu anexa, Consiliului și Comisiei.

ANEXĂ

DECIZIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

privind mobilizarea instrumentului de flexibilitate pentru măsuri bugetare imediate destinate crizei refugiaților

(Textul prezentei anexe nu este reprodus aici, întrucât corespunde cu actul final, Decizia (UE) 2016/253.)

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 884.
(2) JO L 103, 22.4.2015, p. 1.
(3) JO C 373, 20.12.2013, p. 1.
(4) Texte adoptate, P8_TA(2015)0376.


Mobilizarea Fondului de solidaritate al UE: plata unor avansuri în cadrul bugetului 2016
PDF 245kWORD 68k
Rezoluţie
Anexă
Rezoluţia Parlamentului European din 25 noiembrie 2015 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului de solidaritate al Uniunii Europene, în conformitate cu punctul 11 din Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară, pentru plata unor avansuri în cadrul bugetului 2016 (COM(2015)0281 – C8-0133/2015 – 2015/2123(BUD))
P8_TA(2015)0406A8-0335/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2015)0281 – C8-0133/2015),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2012/2002 al Consiliului din 11 noiembrie 2002 de instituire a Fondului de solidaritate al Uniunii Europene(1),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020(2), în special articolul 10,

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară(3), în special punctul 11,

–  având în vedere textul comun aprobat de Comitetul de conciliere la 14 noiembrie 2015 (14195/2015 – C8-0353/2015),

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A8-0335/2015),

A.  întrucât, în temeiul articolului 4a alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 2012/2002, se pune la dispoziție o sumă de 50 000 000 EUR pentru efectuarea unor plăți în avans, prin intermediul creditelor aferente din bugetul general al Uniunii,

1.  aprobă decizia anexată la prezenta rezoluție;

2.  încredințează Președintei sarcina de a semna această decizie împreună cu Președintele Consiliului și de a asigura publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, împreună cu anexa, Consiliului și Comisiei.

ANEXĂ

DECIZIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

privind mobilizarea Fondului de solidaritate al Uniunii Europene pentru plata unor avansuri

(Textul prezentei anexe nu este reprodus aici, întrucât corespunde cu actul final, Decizia (UE) 2016/252.)

(1) JO L 311, 14.11.2002, p. 3.
(2) JO L 347, 20.12.2013, p. 884.
(3) JO C 373, 20.12.2013, p. 1.


Procedura bugetară 2016: proiect comun
PDF 558kWORD 222k
Rezoluţie
Anexă
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 25 noiembrie 2015 referitoare la proiectul comun de buget general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2016 aprobat de comitetul de conciliere în cadrul procedurii bugetare (14195/2015 – C8-0353/2015 – 2015/2132(BUD))
P8_TA(2015)0407A8-0333/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul comun aprobat de comitetul de conciliere și declarațiile Parlamentului, Consiliului și Comisiei (14195/2015 – C8-0353/2015),

–  având în vedere proiectul de buget general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2016, adoptat de Comisie la 24 iunie 2015 (COM(2015)0300),

–  având în vedere poziția privind proiectul de buget general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2016 adoptată de Consiliu la 4 septembrie 2015 și transmisă Parlamentului la 17 septembrie 2015 (11706/2015 – C8-0274/2015),

–  având în vedere scrisorile rectificative nr. 1/2016 (COM(2015)0317) și nr. 2/2016 (COM(2015)0513) la proiectul de buget general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2016,

–  având în vedere Rezoluția sa din 28 octombrie 2015 referitoare la poziția Consiliului privind proiectul de buget general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2016(1) și amendamentele bugetare pe care le conține,

–  având în vedere articolul 314 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 106a din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice,

–  având în vedere Decizia 2007/436/CE, Euratom a Consiliului din 7 iunie 2007 privind sistemul de resurse proprii al Comunităților Europene(2),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului(3),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020(4),

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară(5),

–  având în vedere articolele 90 și 91 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul delegației sale la comitetul de conciliere (A8-0333/2015),

1.  aprobă proiectul comun convenit de comitetul de conciliere, care constă în ansamblul alcătuit din următoarele documente:

   lista liniilor bugetare nemodificate comparativ cu proiectul de buget sau cu poziția Consiliului;
   sumele totale aferente rubricilor cadrului financiar;
   sumele linie cu linie pentru toate posturile bugetare;
   un document consolidat în care sunt prezentate sumele și textul final aferente tuturor liniilor modificate în timpul concilierii;

2.  confirmă declarațiile comune ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei anexate la prezenta rezoluție;

3.  confirmă declarația sa cu privire la aplicarea punctului 27 din Acordul interinstituțional;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a constata adoptarea definitivă a bugetului general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2016 și de a asigura publicarea acestuia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție legislativă Consiliului, Comisiei, celorlalte instituții și organelor interesate, precum și parlamentelor naționale.

ANEXĂ

FINAL 14.11.2015

Buget 2016 – Concluzii comune

Prezentele concluzii comune cuprind următoarele secțiuni:

1.  Bugetul 2016

2.  Bugetul 2015 – Bugetul rectificativ nr. 8/2015

3.  Declarații comune

Sinteză

A.  Bugetul 2016

Potrivit elementelor aferente concluziilor comune:

—  cuantumul total al creditelor de angajament din bugetul 2016 se stabilește la 155 004,2 milioane EUR; în ansamblu, acesta lasă o marjă, sub plafoanele CFM pentru 2016, de 2 331,4 milioane EUR în credite de angajament;

—  cuantumul total al creditelor de plată din bugetul 2016 se stabilește la 143 885,3 milioane EUR;

—  instrumentul de flexibilitate pentru 2016 se mobilizează pentru a pune la dispoziție suma de 1 506 milioane EUR în credite de angajament la rubrica 3 (Securitate și cetățenie) și suma de 24 de milioane EUR în credite de angajament la rubrica 4 (Europa globală);

—  creditele de plată din 2016 aferente mobilizării instrumentului de flexibilitate în 2014, 2015 și 2016 sunt estimate de Comisie la 832,8 milioane EUR.

B.  Bugetul 2015

Potrivit elementelor aferente concluziilor comune:

—  bugetul rectificativ nr. 8/2015 este acceptat sub forma propusă de Comisie.

1.  Bugetul 2016

1.1.  Linii „închise”

Cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezentele concluzii, sunt confirmate toate liniile bugetare nemodificate nici de Consiliu, nici de Parlament și liniile bugetare pentru care Parlamentul a acceptat amendamentele Consiliului în cursul lecturii lor respective.

În ceea ce privește celelalte posturi bugetare, comitetul de conciliere a convenit asupra concluziilor incluse în secțiunile 1.2-1.6 de mai jos.

1.2.  Aspecte transversale

Agențiile descentralizate

Contribuția din partea UE (în credite de angajament și în credite de plată) și numărul de posturi pentru toate agențiile descentralizate sunt stabilite la nivelul propus de Comisie în proiectul de buget, astfel cum a fost modificat prin scrisorile rectificative nr. 1/2016 și nr. 2/2016, fiind convenite în cadrul comitetului de conciliere următoarele adaptări:

—  majorarea numărului de posturi din schema de personal (finanțate pe bază de comisioane) a Agenției Europene pentru Produse Chimice (ECHA Biocide, +3 posturi) și reducerea creditelor cu 1 350 000 EUR;

—  majorarea numărului de posturi din schema de personal (finanțate pe bază de comisioane) a Agenției Europene de Siguranță a Aviației (AESA, +6 posturi);

—  majorarea numărului de posturi din schema de personal (finanțate pe bază de comisioane) a Agenției Europene pentru Medicamente (EMA, +3 posturi);

—  majorarea numărului de posturi din schema de personal și a creditelor aferente ale Agenției pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER, +5 posturi și +325 000 EUR);

—  majorarea numărului de posturi din schema de personal și a creditelor aferente ale Agenției pentru Drepturi Fundamentale (FRA, +2 posturi și +130 000 EUR);

—  majorarea numărului de posturi din schema de personal și a creditelor aferente ale Eurojust (+2 posturi și +130 000 EUR);

—  majorarea creditelor pentru Autoritatea Bancară Europeană (ABE, +928 000 EUR);

—  reducerea creditelor aferente Agenției europene pentru gestionarea operațională a sistemelor informatice la scară largă în spațiul de libertate, securitate și justiție (eu-LISA, -260 000 EUR).

Agențiile executive

Contribuția din partea UE (în credite de angajament și în credite de plată) și numărul de posturi pentru agențiile executive sunt stabilite la nivelul propus de Comisie în proiectul de buget, astfel cum a fost modificat prin scrisorile rectificative nr. 1/2016 și nr. 2/2016.

Proiecte-pilot/acțiuni pregătitoare

A fost aprobat un pachet cuprinzător de 89 de proiecte-pilot/acțiuni pregătitoare (PP/AP), ce corespund unei sume de 64,9 milioane EUR în credite de angajament, conform propunerii Parlamentului.

Când un proiect-pilot sau o acțiune pregătitoare pare să fie acoperită de un temei juridic existent, Comisia poate propune transferul creditelor în contul temeiului juridic corespunzător pentru a facilita realizarea acțiunii.

Acest pachet respectă pe deplin plafoanele pentru proiectele-pilot și acțiunile pregătitoare prevăzute în Regulamentul financiar.

1.3.  Rubricile de cheltuieli din cadrul financiar – credite de angajament

După ce a luat în considerare concluziile de mai sus privind liniile bugetare „închise”, agențiile, proiectele-pilot și acțiunile pregătitoare, comitetul de conciliere a convenit următoarele:

Rubrica 1a

Creditele de angajament sunt stabilite la nivelul propus de Comisie în proiectul de buget, astfel cum a fost modificat prin scrisorile rectificative nr. 1/2016 și nr. 2/2016, fiind aduse adaptările următoare convenite în comitetul de conciliere:

—  Angajamentele pentru Orizont 2020 se majorează în modul următor:

în EUR

Linia bugetară

Denumirea

PB 2016 (inclusiv SR 1 și 2)

Bugetul 2016

Diferență

02 04 02 01

Poziția de lider în sectorul spațial

158 446 652

159 792 893

1 346 241

02 04 02 03

Creșterea nivelului de inovare în întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri)

35 643 862

35 738 414

94 552

02 04 03 01

Realizarea unei economii eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor și rezistente la schimbările climatice, precum și a unei aprovizionări durabile cu materii prime

74 701 325

75 016 498

315 173

05 09 03 01

Asigurarea unor cantități suficiente de alimente sigure și de înaltă calitate și de alte bioproduse

212 854 525

214 205 269

1 350 744

06 03 03 01

Realizarea unui sistem european de transport eficient din punctul de vedere al utilizării resurselor, ecologic, sigur și fără sincope

109 250 820

110 916 737

1 665 917

08 02 01 03

Consolidarea infrastructurilor europene de cercetare, inclusiv a e-infrastructurilor

183 108 382

183 905 321

796 939

08 02 02 01

Poziția de lider în nanotehnologii, materiale avansate, laseri, biotehnologie, producție și procesare avansate

502 450 912

504 175 361

1 724 449

08 02 02 03

Creșterea nivelului de inovare în întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri)

35 967 483

36 120 567

153 084

08 02 03 01

Îmbunătățirea sănătății și bunăstării pe tot parcursul vieții

522 476 023

524 745 272

2 269 249

08 02 03 02

Asigurarea unei aprovizionări în cantitate suficientă cu alimente sigure, sănătoase și de calitate și cu alte bioproduse

141 851 093

142 233 804

382 711

08 02 03 03

Tranziția spre un sistem energetic fiabil, durabil și competitiv

333 977 808

335 369 074

1 391 266

08 02 03 04

Realizarea unui sistem european de transport eficient din punctul de vedere al utilizării resurselor, ecologic, sigur și fără sincope

330 992 583

331 555 393

562 810

08 02 03 05

Realizarea unei economii eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor și rezistente la schimbările climatice, precum și a unei aprovizionări durabile cu materii prime

283 265 173

284 530 369

1 265 196

08 02 03 06

Promovarea unor societăți europene favorabile incluziunii, inovatoare și înclinate către reflexie

111 929 624

112 411 389

481 765

08 02 06

Știință cu și pentru societate

53 267 640

53 497 266

229 626

09 04 01 01

Consolidarea cercetării în tehnologiile viitoare și emergente

213 825 023

215 400 890

1 575 867

09 04 01 02

Consolidarea infrastructurii europene de cercetare, inclusiv a e-infrastructurii

97 173 367

97 889 261

715 894

09 04 02 01

Poziția de lider în materie de tehnologii ale informației și comunicațiilor

718 265 330

723 681 812

5 416 482

09 04 03 01

Îmbunătățirea sănătății și bunăstării pe tot parcursul vieții

117 323 526

118 188 002

864 476

09 04 03 02

Promovarea unor societăți europene favorabile incluziunii, inovatoare și înclinate către reflexie

36 289 820

36 564 471

274 651

09 04 03 03

Promovarea unor societăți europene sigure

45 457 909

45 791 092

333 183

10 02 01

Orizont 2020 — Sprijin științific și tehnic orientat către client pentru politicile Uniunii

24 646 400

25 186 697

540 297

15 03 05

Institutul European de Inovare și Tehnologie — integrarea triunghiului cunoașterii format din învățământul superior, cercetare și inovare

219 788 046

224 938 881

5 150 835

18 05 03 01

Promovarea unor societăți europene sigure

134 966 551

136 092 171

1 125 620

32 04 03 01

Tranziția spre un sistem energetic fiabil, durabil și competitiv

322 875 370

324 676 361

1 800 991

Total

31 828 018

—  Angajamentele pentru COSME se majorează în modul următor:

în EUR

Linia bugetară

Denumirea

PB 2016 (inclusiv SR 1 și 2)

Bugetul 2016

Diferență

02 02 01

Promovarea spiritului antreprenorial și îmbunătățirea competitivității și a accesului pe piețe al întreprinderilor din Uniune

108 375 000

110 264 720

1 889 720

02 02 02

Îmbunătățirea accesului la finanțare pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri) sub formă de capitaluri proprii și datorii

160 447 967

172 842 972

12 395 005

Total

14 284 725

—  Angajamentele pentru Erasmus+ se majorează în modul următor:

în EUR

Linia bugetară

Denumirea

PB 2016 (inclusiv SR 1 și 2)

Bugetul 2016

Diferență

15 02 01 01

Promovarea excelenței și cooperării în domeniul educației și formării în Europa, precum și a relevanței acestora pentru piața forței de muncă

1 451 010 600

1 457 638 273

6 627 673

Total

6 627 673

Prin urmare, după luarea în considerare a agențiilor descentralizate, proiectelor-pilot și a acțiunilor pregătitoare, nivelul convenit al angajamentelor este stabilit la 19 010,0 milioane EUR, fără nicio marjă în cadrul plafonului de cheltuieli al rubricii 1a și cu utilizarea marjei globale pentru angajamente pentru o sumă de 543 de milioane EUR.

Rubrica 1b

Creditele de angajament sunt stabilite la nivelul propus în proiectul de buget, astfel cum a fost modificat prin scrisorile rectificative nr. 1/2016 și nr. 2/2016.

După ce au fost luate în considerare proiectele-pilot și acțiunile pregătitoare, nivelul convenit al angajamentelor este stabilit la 50 831,2 milioane EUR, lăsând o marjă de 5,8 milioane EUR în cadrul plafonului de cheltuieli al rubricii 1b.

Rubrica 2

Creditele de angajament sunt stabilite la nivelul propus de Comisie în proiectul de buget, astfel cum a fost modificat prin scrisorile rectificative nr. 1/2016 și nr. 2/2016, fiind aplicată o reducere suplimentară de 140,0 de milioane EUR în urma creșterii nivelului veniturilor alocate FEGA și a majorării de la linia bugetară 11 06 62 01. Ca urmare, comitetul de conciliere a convenit următoarele:

în EUR

Linia bugetară

Denumirea

PB 2016 (inclusiv SR 1 și 2)

Bugetul 2016

Diferență

05 03 01 10

Schemă de plată de bază (BPS)

16 067 000 000

15 927 000 000

-140 000 000

11 06 62 01

Consiliere și cunoștințe științifice

8 485 701

8 680 015

194 314

Total

-139 805 686

După ce au fost luate în considerare agențiile descentralizate, proiectele-pilot și acțiunile pregătitoare, nivelul convenit al angajamentelor este stabilit la 62 484,2 milioane EUR, lăsând o marjă de 1 777,8 milioane EUR în cadrul plafonului de cheltuieli al rubricii 2.

Rubrica 3

Creditele de angajament sunt stabilite la nivelul propus de Comisie în proiectul de buget, astfel cum a fost modificat prin scrisorile rectificative nr. 1/2016 și nr. 2/2016, fiind aduse adaptările următoare convenite în comitetul de conciliere:

în EUR

Linia bugetară

Denumirea

PB 2016 (inclusiv SR 1 și 2)

Bugetul 2016

Diferență

09 05 05

Acțiuni multimedia

24 186 500

26 186 500

2 000 000

17 04 01

Asigurarea unei stări de sănătate mai bune a animalelor și a unui nivel înalt de protecție a animalelor în Uniune

177 000 000

171 925 000

-5 075 000

17 04 02

Asigurarea detectării în timp util a organismelor dăunătoare pentru plante și eradicarea lor

14 000 000

12 000 000

-2 000 000

17 04 03

Asigurarea de controale eficace, eficiente și fiabile

50 401 000

47 401 000

-3 000 000

17 04 04

Fondul pentru măsuri de urgență privind sănătatea animalelor și a plantelor

20 000 000

19 000 000

-1 000 000

Total

-9 075 000

Prin urmare, după luarea în considerare a agențiilor descentralizate, proiectelor-pilot, acțiunilor pregătitoare și a mobilizării instrumentului de flexibilitate pentru migrație, nivelul convenit al angajamentelor este stabilit la 4 052,0 de milioane EUR, fără nicio marjă în cadrul plafonului de cheltuieli al rubricii 3 și cu mobilizarea a 1 506,0 milioane EUR prin intermediul instrumentului de flexibilitate.

Rubrica 4

Creditele de angajament sunt stabilite la nivelul propus de Comisie în proiectul de buget, astfel cum a fost modificat prin scrisorile rectificative nr. 1/2016 și nr. 2/2016, fiind aduse adaptările următoare convenite în comitetul de conciliere:

în EUR

Linia bugetară

Denumirea

PB 2016 (inclusiv SR 1 și 2)

Bugetul 2016

Diferență

13 07 01

Sprijin financiar pentru încurajarea dezvoltării economice a comunității turco-cipriote

31 212 000

33 212 000

2 000 000

21 02 07 03

Dezvoltare umană

161 633 821

163 633 821

2 000 000

21 02 07 04

Securitatea alimentară și nutrițională și agricultura durabilă

187 495 232

189 495 232

2 000 000

21 02 07 05

Migrație și azil

45 257 470

57 257 470

12 000 000

22 02 01 01

Sprijin pentru reformele politice și alinierea treptată aferentă la acquis-ul Uniunii

188 000 000

190 000 000

2 000 000

22 02 01 02

Sprijin pentru dezvoltarea economică, socială și teritorială și alinierea progresivă aferentă la acquis-ul Uniunii

326 960 000

327 960 000

1 000 000

22 02 03 01

Sprijin pentru reformele politice și alinierea treptată aferentă la acquis-ul Uniunii

240 300 000

255 300 000

15 000 000

22 02 03 02

Sprijin pentru dezvoltarea economică, socială și teritorială și alinierea progresivă aferentă la acquis-ul Uniunii

321 484 000

340 484 000

19 000 000

22 04 01 01

Țările mediteraneene — Buna guvernanță, drepturile omului și mobilitatea

135 000 000

144 000 000

9 000 000

22 04 01 02

Țările mediteraneene — Combaterea sărăciei și dezvoltarea durabilă

636 900 000

640 900 000

4 000 000

22 04 01 03

Țările mediteraneene — Consolidarea încrederii, securitate, precum și prevenirea și soluționarea conflictelor

116 000 000

131 000 000

15 000 000

22 04 01 04

Sprijin pentru procesul de pace și asistență financiară pentru Palestina și Agenția Organizației Națiunilor Unite de Ajutorare și Lucrări pentru Refugiații Palestinieni din Orientul Apropiat (UNRWA)

272 100 000

290 100 000

18 000 000

22 04 02 03

Parteneriatul estic — Consolidarea încrederii, securitate, precum și prevenirea și soluționarea conflictelor

8 000 000

9 300 000

1 300 000

22 04 03 03

Sprijin acordat altor mecanisme de cooperare multinațională cu țările vecine — Program unic

189 500 000

193 500 000

4 000 000

23 02 01

Furnizare de ajutor umanitar și ajutor alimentar rapide, eficace și bazate pe nevoi

1 035 818 000

1 061 821 941

26 003 941

Total

132 303 941

Prin urmare, după luarea în considerare a proiectelor-pilot și acțiunilor pregătitoare, nivelul convenit al angajamentelor este stabilit la 9 167,0 de milioane EUR, fără nicio marjă în cadrul plafonului de cheltuieli al rubricii 4 și cu mobilizarea a 24,0 de milioane EUR prin intermediul instrumentului de flexibilitate.

Rubrica 5

Au fost aprobate numărul de posturi din schemele de personal ale instituțiilor și creditele propuse de Comisie în proiectul de buget, astfel cum a fost modificat prin scrisorile rectificative nr. 1/2016 și nr. 2/2016, cu următoarele excepții:

—  Parlamentul European, a cărui buget a fost aprobat în conformitate cu propria lectură, cu reducerea a 9 posturi;

—  Consiliul, a cărui buget a fost aprobat în conformitate cu propria lectură;

—  Curtea de Justiție, pentru care au fost autorizate 7 posturi suplimentare (+300 000 EUR);

—  Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, pentru care a fost aprobată lectura Parlamentului European.

Se așteaptă ca la 26 noiembrie 2015 Comisia să aprobe raportul privind impactul bugetar al actualizării salariilor pentru 2015, care va avea efect retroactiv începând cu 1 iulie 2015 asupra remunerației personalului tuturor instituțiilor UE și asupra pensiilor.

În consecință, după ce au fost luate în considerare proiectele-pilot și acțiunile pregătitoare, nivelul convenit al angajamentelor este stabilit la 8 935,2 milioane EUR, lăsând o marjă de 547,8 milioane EUR în cadrul plafonului de cheltuieli al rubricii 5.

Fondul de solidaritate al Uniunii Europene

Creditele de angajament sunt stabilite la nivelul propus de Comisie în proiectul de buget, astfel cum a fost modificat prin scrisorile rectificative nr. 1/2016 și nr. 2/2016, inclusiv mobilizarea a 50 de milioane EUR din Fondul de solidaritate al Uniunii Europene pentru plățile în avans.

1.4.  Credite de plată

Cuantumul total al creditelor de plată din bugetul 2016 se stabilește la 143 885,3 milioane EUR, inclusiv 832,8 milioane EUR aferente mobilizării instrumentului de flexibilitate.

Creditele de angajament sunt stabilite la nivelul propus de Comisie în proiectul de buget, astfel cum a fost modificat prin scrisorile rectificative nr. 1/2016 și nr. 2/2016, fiind aduse adaptările următoare convenite în comitetul de conciliere:

1.  În primul rând, se ține seama de nivelul convenit al creditelor de angajament pentru cheltuieli nediferențiate, în cazul cărora nivelul creditelor de plată este egal cu nivelul angajamentelor. Aceeași dispoziție se aplică în cazul agențiilor descentralizate, care beneficiază de o contribuție din partea Uniunii Europene sub formă de credite de plată stabilită la nivelul propus în secțiunea 1.2 de mai sus. Efectul combinat reprezintă o reducere de 140,0 de milioane EUR.

2.  Creditele de plată pentru toate proiectele-pilot și acțiunile pregătitoare noi se stabilesc la 50% din creditele de angajament corespunzătoare sau la nivelul propus de Parlament, dacă acesta este inferior; în cazul prelungirii proiectelor-pilot și a acțiunilor pregătitoare existente, nivelul plăților este cel definit în proiectul de buget, la care se adaugă 50% din noile credite de angajament corespunzătoare, sau corespunde nivelului stabilit de Parlament, dacă acesta este inferior. Efectul combinat reprezintă o majorare cu 29,5 milioane EUR.

3.  Cheltuielile aferente creditelor de plată se reduc cu 460,1 milioane EUR, după cum urmează:

în EUR

Linia bugetară

Denumirea

PB 2016 (inclusiv SR 1 și 2)

Bugetul 2016

Diferență

02 05 01

Dezvoltarea și furnizarea de infrastructuri și servicii globale de radionavigație prin satelit (Galileo) până în 2020

308 000 000

297 000 000

-11 000 000

02 05 02

Furnizarea de servicii prin satelit care îmbunătățesc performanțele GPS pentru a acoperi treptat întreaga regiune a Conferinței Europene a Aviației Civile (ECAC) până în 2020 (EGNOS)

215 000 000

207 000 000

-8 000 000

02 05 51

Finalizarea programelor europene de radionavigație prin satelit (EGNOS și Galileo)

17 000 000

16 000 000

-1 000 000

02 06 01

Furnizarea de servicii operaționale care se bazează pe observații spațiale și pe date in situ (Copernicus)

125 000 000

121 000 000

-4 000 000

02 06 02

Dezvoltarea unei capacități autonome a Uniunii de observare a Pământului (Copernicus)

475 000 000

459 000 000

-16 000 000

04 02 19

Finalizarea Fondului social european — Competitivitate regională și ocuparea forței de muncă (2007-2013)

1 130 000 000

1 109 595 811

-20 404 189

04 02 61

Fondul social european — Regiunile de tranziție — Obiectivul „Investiții pentru creștere și ocuparea forței de muncă”

930 000 000

927 965 850

-2 034 150

04 02 62

Fondul social european — Regiunile mai dezvoltate — Obiectivul „Investiții pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă”

2 200 000 000

2 178 091 258

-21 908 742

04 02 63 01

Fondul social european — Asistență tehnică operațională

12 000 000

7 200 000

-4 800 000

05 04 05 01

Programe de dezvoltare rurală

3 268 000 000

3 235 000 000

-33 000 000

05 04 60 01

Promovarea dezvoltării rurale durabile și a unui sector agricol al Uniunii mai echilibrat din punct de vedere teritorial și al mediului, mai ecologic și mai inovator

8 574 000 000

8 487 000 000

-87 000 000

13 03 18

Finalizarea acțiunilor Fondului european de dezvoltare regională (FEDER) — Competitivitate regională și ocuparea forței de muncă

2 345 348 000

2 302 998 509

-42 349 491

13 03 61

Fondul european de dezvoltare regională (FEDER) — Regiuni în tranziție — Investiții pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă

1 863 122 000

1 860 036 800

-3 085 200

13 03 62

Fondul european de dezvoltare regională (FEDER) — Regiuni mai dezvoltate — Investiții pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă

2 775 630 000

2 750 605 336

-25 024 664

13 03 64 01

Fondul european de dezvoltare regională (FEDR) — Cooperare teritorială europeană

328 430 000

284 930 000

-43 500 000

13 03 65 01

Fondul european de dezvoltare regională (FEDER) — Asistență tehnică operațională

66 215 941

57 415 941

-8 800 000

13 03 66

Fondul european de dezvoltare regională (FEDER) — Acțiuni inovatoare în domeniul dezvoltării urbane durabile

53 149 262

48 649 262

-4 500 000

13 04 01

Finalizarea proiectelor din cadrul Fondului de coeziune (înainte de 2007)

90 000 000

70 000 000

-20 000 000

13 04 60

Fondul de coeziune — Obiectivul privind investițiile pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă

4 100 000 000

4 077 806 436

-22 193 564

13 04 61 01

Fondul de coeziune — Asistență tehnică operațională

22 106 496

20 606 496

-1 500 000

32 05 01 02

Construirea, operarea și exploatarea instalațiilor ITER — Întreprinderea comună europeană pentru ITER – Fuziune pentru Energie (F4E)

150 000 000

131 000 000

-19 000 000

32 05 51

Finalizarea Întreprinderii comune europene pentru ITER — Fuziune pentru Energie (F4E) (2007-2013)

350 000 000

289 000 000

-61 000 000

Total

-460 100 000

4.  Nivelul combinat al creditelor de plată de la subpunctele 1-3 de mai sus este cu 570,6 milioane EUR mai scăzut decât nivelul propus de Comisie în proiectul de buget, astfel cum a fost modificat prin scrisorile rectificative nr. 1/2016 și nr. 2/2016, în ceea ce privește posturile de cheltuieli în cauză.

1.5.  Observații bugetare

Modificările aplicate de Parlamentul European sau de Consiliu observațiilor bugetare se consideră convenite în măsura în care nu modifică și nici nu extind domeniul de aplicare al unui temei juridic existent, nu afectează autonomia administrativă a instituțiilor, nu creează dificultăți de funcționare și pot fi acoperite de resursele disponibile (conform anexei la scrisoarea privind executabilitatea).

1.6.  Linii bugetare noi

Cu excepția unei mențiuni contrare în concluziile comune convenite în cadrul comitetului de conciliere sau convenite de ambele componente ale autorității bugetare în lecturile lor respective, nomenclatura bugetară propusă de Comisie în proiectul de buget, astfel cum a fost modificat prin scrisorile rectificative nr. 1/2016 și nr. 2/2016, rămâne neschimbată, cu excepția proiectelor-pilot și a acțiunilor pregătitoare, precum și a împărțirii articolului 18 04 01, „Inițiativă cetățenească europeană”, în două posturi separate: 18 04 01 01, „Europa pentru cetățeni — Consolidarea memoriei istorice și întărirea capacității de participare civică la nivelul Uniunii”, și 18 04 01 02, „Inițiativă cetățenească europeană”.

2.  Bugetul 2015

Proiectul de buget rectificativ (PBR) nr. 8/2015 este aprobat sub forma propusă de Comisie.

3.  Declarații comune

3.1.  Declarație comună a Parlamentului, Consiliului și Comisiei referitoare la Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor

Parlamentul European, Consiliul și Comisia reamintesc că reducerea șomajului în rândul tinerilor rămâne o prioritate politică comună ridicată și, în acest sens, își reafirmă voința de a rezolva această problemă utilizând resursele bugetare disponibile, în special Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor (YEI), în modul cel mai bun posibil.

Acestea reamintesc că, în conformitate cu articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020, « marjele păstrate disponibile sub plafoanele CFM pentru credite de angajament pe perioada 2014-2017 constituie o marjă CFM globală pentru angajamente, care se disponibilizează peste plafoanele instituite în CFM pentru anii 2016-2020 pentru obiective de politică legate de creșterea economică și ocuparea forței de muncă, în special în rândul tinerilor ».

În contextul evaluării/revizuirii la jumătatea perioadei a CFM, Comisia va trage concluzii pe baza rezultatelor evaluării YEI, însoțite, după caz, de propuneri pentru continuarea inițiativei până în 2020.

Consiliul și Parlamentul se angajează să examineze rapid propunerile înaintate de Comisie în acest sens.

3.2.  Declarație comună referitoare la previziunile privind plățile pentru perioada 2016-2020

Pe baza actualului acord privind un plan de plăți 2015-2016, Parlamentul European, Consiliul și Comisia recunosc măsurile luate în vederea eliminării treptate a numărului cererilor de plată neonorate pentru programele de coeziune din perioada 2007-2013, precum și a îmbunătățirii monitorizării oricăror întârzieri la plata facturilor în cadrul tuturor rubricilor. Acestea își reafirmă angajamentul de a împiedica o astfel de acumulare de întârzieri în viitor, inclusiv prin crearea unui sistem de avertizare timpurie.

Parlamentul European, Consiliul și Comisia vor monitoriza în mod activ, pe parcursul întregului an, stadiul execuției bugetului 2016, în conformitate cu planul de plăți convenit de comun acord; în special, creditele prevăzute în bugetul 2016 vor permite Comisiei să reducă numărul cererilor de plată neonorate la sfârșitul exercițiului pentru programele de coeziune din perioada 2007-2013 până la un nivel de aproximativ 2 miliarde EUR până la sfârșitul anului 2016.

Parlamentul European, Consiliul și Comisia vor continua să evalueze execuția plăților și previziunile actualizate în cadrul unor reuniuni interinstituționale specifice, în conformitate cu punctul 36 din anexa la acordul interinstituțional, evaluare care ar trebui să aibă loc cel puțin de trei ori în 2016 la nivel politic.

În acest context, Parlamentul European, Consiliul și Comisia reamintesc că reuniunile respective ar trebui să abordeze, de asemenea, previziunile pe termen lung privind evoluția preconizată a plăților până la sfârșitul CFM 2014-2020.

3.3.  Declarația Parlamentului European cu privire la aplicarea punctului 27 din Acordul interinstituțional

Parlamentul European s-a angajat să reducă numărul total de posturi din schema sa de personal și să finalizeze acest proces până în 2019, în conformitate cu următorul calendar, având în vedere că, în 2016, va avea loc o reducere netă de 18 posturi:

Reducerea anuală netă a numărului total de posturi autorizate în schema de personal a Parlamentului European comparativ cu anul precedent

Reduceri de realizat pentru a atinge obiectivul de 5%(6)

2017

2018

2019

2017-2019

179

-60

-60

-59

-179

(1) Texte adoptate, P8_TA(2015)0376.
(2) JO L 163, 23.6.2007, p. 17.
(3) JO L 298, 26.10.2012, p. 1.
(4) JO L 347, 20.12.2013, p. 884.
(5) JO C 373, 20.12.2013, p. 1.
(6) Parlamentul European consideră că posturile temporare atribuite grupurilor politice și identificate în schema sa de personal nu sunt vizate de reducerea de 5%.


Deciziile fiscale și alte măsuri similare sau cu efecte similare
PDF 868kWORD 496k
Rezoluţie
Anexă
Anexă
Anexă
Rezoluţia Parlamentului European din 25 noiembrie 2015 referitoare la deciziile fiscale și alte măsuri similare sau cu efecte similare (2015/2066(INI))
P8_TA(2015)0408A8-0317/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 4 și 13 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere articolele 107, 108, 113, 115, 116, 175 și 208 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Decizia sa din 12 februarie 2015 privind constituirea și stabilirea atribuțiilor, a componenței numerice și a duratei mandatului Comisiei speciale pentru deciziile fiscale și alte măsuri similare sau cu efecte similare(1),

–  având în vedere dezvăluirile Consorțiului Internațional al Jurnaliștilor de Investigație (ICIJ) privind deciziile fiscale și alte practici dăunătoare care au loc în Luxemburg, care au devenit cunoscute sub numele de „LuxLeaks”,

–  având în vedere rezultatele summiturilor G7, G8 și G20 privind aspecte fiscale internaționale, în special summitul de la Elmau din 7-8 iunie 2015, summitul de la Brisbane din 15-16 noiembrie 2014, summitul de la St Petersburg din 5-6 septembrie 2013, summitul de la Lough Erne din 17-18 iunie 2013 și summitul de la Pittsburgh din 24-25 septembrie 2009,

–  având în vedere raportul „Competiția fiscală dăunătoare. O nouă problemă la nivel global” al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) din 1998,

–  având în vedere raportul din 2013 al OCDE intitulat „Addressing Base Erosion and Profit Shifting (BEPS)” (Găsirea unei soluții la erodarea bazei impozabile și transferul profiturilor), Planul de acțiune al OCDE privind BEPS și publicațiile ulterioare acestuia,

–  având în vedere recentele concluzii ale Consiliului European privind baza consolidată comună de impozitare a societăților comerciale (14 martie 2013), privind impozitarea (22 mai 2013), privind schimbul automat de informații (18 decembrie 2014), privind erodarea bazei impozabile și transferul profiturilor (BEPS), privind schimbul automat de informații fiscale la nivel global și măsurile fiscale dăunătoare (18 decembrie 2014) și privind evaziunea fiscală (27 iunie 2014),

–  având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Economice și Financiare (ECOFIN) și raportul său privind aspectele fiscale adresat Consiliului European la 22 iunie 2015,

–  având în vedere rapoartele semestriale ale Grupului privind codul de conduită (impozitarea societăților comerciale) adresate Consiliului privind codul de conduită,

–  având în vedere Directiva privind cooperarea administrativă(2), Directiva privind dobânzile și redevențele(3), precum și ultimele propuneri legislative ale Comisiei de modificare a acestor directive,

–  având în vedere Directiva 90/435/CEE a Consiliului din 23 iulie 1990 privind regimul fiscal comun care se aplică societăților-mamă și filialelor acestora din diferite state membre(4) (Directiva privind societățile-mamă și filialele), modificată ultima dată în 2015,

–  având în vedere Directiva 2014/56/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 de modificare a Directivei 2006/43/CE privind auditul legal al situațiilor financiare anuale și al situațiilor financiare consolidate(5),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 din TFUE(6),

–  având în vedere Directiva 77/799/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1977 privind asistența reciprocă acordată de autoritățile competente din statele membre în domeniul impozitării directe și al impozitării primelor de asigurare(7),

–  având în vedere Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei(8),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 februarie 2007 către Consiliu, către Parlamentul European și către Comitetul economic și social european privind activitățile Forumului mixt al UE pentru prețurile de transfer în domeniul procedurilor de evitare și soluționare a conflictelor și privind orientările pentru acordurile prealabile referitoare la prețuri în cadrul UE (COM(2007)0071)

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 decembrie 1998 privind aplicarea normelor privind ajutorul de stat în cazul măsurilor referitoare la impozitarea directă a activităților economice(9),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 17 iunie 2015 intitulată „Un sistem de impozitare a întreprinderilor echitabil și eficient în Uniunea Europeană: 5 domenii cheie” (COM(2015)0302),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 18 martie 2015 privind transparența fiscală în scopul combaterii evaziunii fiscale licite și ilicite (COM(2015)0136),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 decembrie 2012 intitulată „Un plan de acțiune în vederea consolidării luptei împotriva fraudei și a evaziunii fiscale” (COM(2012)0722),

–  având în vedere Recomandarea Comisiei din 6 decembrie 2012 privind planificarea fiscală agresivă (C(2012)8806),

–  având în vedere Recomandarea Comisiei din 6 decembrie 2012 privind măsuri menite să încurajeze țările terțe să aplice standarde minime de bună guvernanță în chestiuni fiscale (C(2012)8805),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 iunie 2012 privind modalitățile concrete de intensificare a luptei împotriva fraudei și evaziunii fiscale, inclusiv în ceea ce privește țările terțe (COM(2012)0351),

–  având în vedere propunerea Comisiei din 2011 de directivă a Consiliului privind o bază fiscală consolidată comună a societăților (CCCTB) (COM(2011)0121), precum și poziția Parlamentului din 19 aprilie 2012 referitoare la respectiva propunere(10),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 25 octombrie 2011 intitulată „O nouă strategie a UE (2011-2014) pentru responsabilitatea socială a întreprinderilor” (COM(2011)0681),

–  având în vedere Rezoluția Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre din 1 decembrie 1997 referitoare la Codul de conduită în domeniul impozitării întreprinderilor(11) și la rapoartele periodice referitoare la domeniul impozitării întreprinderilor adresate Consiliului de către Grupul privind codul de conduită,

–  având în vedere Recomandarea din 30 aprilie 2014 adoptată de Comitetul de miniștri al Consiliului Europei, referitoare la protecția avertizorilor de integritate,

–  având în vedere raportul Simmons & Simmons din 1999 privind practicile administrative menționate la punctul 26 din raportul din 1999 al Grupului privind codul de conduită, precum și raportul Primarolo (SN 4901/99) și versiunea actualizată a acestuia din 2009,

–  având în vedere amendamentele adoptate de Parlament la 8 iulie 2015 la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2007/36/CE în ceea ce privește încurajarea implicării pe termen lung a acționarilor și a Directivei 2013/34/UE în ceea ce privește anumite elemente ale declarației privind guvernanța corporativă(12),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 iulie 2015 referitoare la impactul evaziunii fiscale și al fraudei fiscale asupra guvernanței, protecției sociale și dezvoltării în țările în curs de dezvoltare(13),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 martie 2015 referitoare la raportul anual privind fiscalitatea(14),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 martie 2015 referitoare la Raportul anual pe 2013 privind protejarea intereselor financiare ale UE – combaterea fraudei(15),

–  având în vedere Rezoluția sa din 23 octombrie 2013 referitoare la crima organizată, corupție și spălarea de bani(16),

–  având în vedere Rezoluția sa din 21 mai 2013 referitoare la lupta împotriva fraudei, a evaziunii și a paradisurilor fiscale(17),

–  având în vedere Rezoluția sa din 19 aprilie 2012 referitoare la găsirea de modalități concrete de combatere a fraudei fiscale și a evaziunii fiscale(18),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 martie 2011 referitoare la taxe și dezvoltare – cooperarea cu țările în curs de dezvoltare în ceea ce privește promovarea bunei guvernanțe în chestiuni fiscale(19),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 februarie 2010 referitoare la promovarea bunei guvernanțe în chestiuni fiscale(20),

–  având în vedere diversele audieri parlamentare și rapoartele ulterioare pe aceeași temă care au avut loc în parlamentele naționale, în special în Camera Comunelor a Regatului Unit, în Senatul SUA și în Adunarea Națională a Franței,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei speciale pentru deciziile fiscale și alte măsuri similare sau cu efecte similare (A8-0317/2015),

LuxLeaks: fapte și cifre

A.  întrucât scandalul LuxLeaks, care a izbucnit la 5 noiembrie 2014 datorită Consorțiului Internațional al Jurnaliștilor de Investigație, care a dat publicității circa 28 000 de pagini de documente confidențiale prin care s-au stabilit peste 500 de aranjamente fiscale private între administrația fiscală luxemburgheză și peste 300 de companii multinaționale între anii 2002 și 2010, a dezvăluit amploarea utilizării înțelegerilor secrete asupra unor structuri financiare complexe, create cu scopul de a obține reduceri fiscale semnificative; întrucât, în multe cazuri, filialele din Luxemburg care gestionează afaceri de sute de milioane de euro au un personal restrâns și desfășoară activități comerciale reduse în Luxemburg;

B.  întrucât aspectele legate de erodarea bazei de impozitare pentru întreprinderi și practicile de planificare fiscală agresivă au fost cunoscute și analizate la nivel internațional timp de cel puțin câteva decenii; întrucât LuxLeaks a adus aceste aspecte în atenția publicului și a mass-mediei, dezvăluind practici fiscale îndoielnice promovate de firme de consultanță în contabilitate dintr-un anumit stat membru; întrucât investigațiile Comisiei și activitățile desfășurate de Parlament prin intermediul comisiei sale speciale au arătat că acesta nu este un caz unic, ci că adoptarea de măsuri fiscale pentru reducerea datoriilor fiscale globale ale anumitor mari companii pentru a crește în mod artificial baza de impozitare națională în detrimentul altor țări, dintre care unele se confruntă cu măsuri de austeritate, reprezintă o practică ce a fost larg răspândită în Europa și în afara acesteia;

C.  întrucât astfel de comportamente, care adesea au ca rezultat separarea locului în care este creată valoarea și a locului în care este impozitat profitul, nu se limitează la decizii fiscale, ci cuprind o gamă largă de practici fiscale dăunătoare, aplicate de administrații fiscale naționale din UE și din afara UE;

D.  întrucât supunerea acestor practici la monitorizarea publică face parte din exercitarea controlului democratic; întrucât, dat fiind impactul loc negativ asupra societății în ansamblu, aceste practici pot persista numai atât timp cât rămân nedezvăluite sau sunt tolerate; întrucât jurnaliștii de investigație, sectorul neguvernamental și comunitatea academică au avut un rol esențial în demascarea cazurilor de eludare fiscală și în informarea corespunzătoare a publicului în această privință; întrucât, atât timp cât aceste cazuri nu pot fi prevenite, dezvăluirea lor nu ar trebui să depindă de curajul și de simțul etic al avertizorilor de integritate, ci să facă mai curând parte din mecanisme mai sistematice de raportare și de schimb de informații;

Impozitarea societăților comerciale în viziunea statelor membre

E.  întrucât venitul din impozitele pe profit aplicate societăților pentru cele 28 de state membre ale Uniunii s-a ridicat în 2012 la o medie de 2,6 % din PIB(21);

F.  întrucât, conform tratatului, impozitarea directă este în principal de competența statelor membre; întrucât, în măsura în care UE are competențe în materie de impozitare, exercitarea acestei competențe este de obicei supusă aprobării prin unanimitate în cadrul Consiliului; întrucât din acest motiv nu s-a luat încă o decizie semnificativă la nivelul UE în domeniul impozitării societăților comerciale, în ciuda progreselor realizate recent în UE în ceea ce privește integrarea pe piața internă, și în alte domenii acoperite de tratatele UE, cum ar fi acordurile comerciale internaționale, moneda unică și guvernanța economică și bugetară, precum și principiile și legislația privind combaterea spălării banilor; întrucât statele membre trebuie să respecte dreptul european din domeniul concurenței și să se asigure că legislația lor fiscală este compatibilă cu principiile pieței interne și că nu creează denaturări ale concurenței; întrucât, prin acordarea dreptului de veto fiecărui stat membru, regula privind unanimitatea din cadrul Consiliului reduce stimulentul de a schimba statu-quo-ul actual cu o soluție bazată într-o mai mare măsură pe cooperare; întrucât, dacă nu se recurge la procedura prevăzută la articolul 116 din TFUE, ar fi necesară modificarea tratatului în ceea ce privește cerința de unanimitate în materie de impunere directă;

G.  întrucât situația actuală din fiecare stat membru care are drept de veto implică faptul că toate statele membre trebuie să dea dovadă de fermitate și dorință de colaborare în ceea ce privește abordarea problemei paneuropene a evaziunii fiscale;

H.  întrucât, cu câteva excepții lăudabile, reprezentanții politici naționali nu au fost destul de proactivi până acum în ceea ce privește abordarea problemei evaziunii fiscale, inclusiv cu privire la deciziile fiscale luate;

I.  întrucât pe piața internă europeană capitalul are un flux liber, iar companiile mari raportează activitățile pe o bază consolidată, dar impozitele sunt colectate la nivel național de autoritățile fiscale, care nu fac un schimb însemnat de informații între ele;

J.  întrucât, în cadrul unei piețe interne finalizate, investițiile și alegerea locurilor de desfășurare a activităților comerciale nu ar trebui să fie afectate de denaturări artificiale; întrucât, cu toate acestea, globalizarea, digitalizarea și libera circulație a capitalurilor creează condițiile pentru o concurență fiscală mai intensă între statele membre și cu țările terțe, pentru a atrage investiții și întreprinderi; întrucât este important să se atragă și să se mențină întreprinderi în Europa, dar acest lucru nu poate lua forma unor regimuri fiscale dăunătoare, care au în primul rând scopul de a încuraja investițiile și de a atrage activitate economică suplimentară, de a reacționa la măsurile similare luate în țările vecine sau care sunt menite să corecteze ceea ce sunt considerate a fi dezechilibre prealabile între statele membre în ceea ce privește avuția lor relativă, dimensiunea sau amplasarea periferică; întrucât, în plus, în unele jurisdicții se pare că există o corelație între sistemele fiscale atrăgătoare pentru companii și nivelul ridicat al avuției naționale; întrucât structura optimă a sistemelor fiscale depinde de numeroși factori și, prin urmare, diferă de la o țară la alta; întrucât concurența fiscală prejudiciabilă între statele membre limitează potențialul pieței unice;

K.  întrucât, în loc să se concentreze doar pe crearea unui climat de afaceri atractiv care să dispună, de exemplu, de o bună infrastructură și de forță de muncă calificată, inclusiv prin direcționarea cheltuielilor înspre ameliorarea productivității, precum și pe asigurarea stabilității și predictibilității unui sistem fiscal, fiecare țară, în rolul său de participant la jocul concurenței fiscale, își folosește legislația națională, deopotrivă cu multitudinea sa de acorduri fiscale, pentru a se promova ca țară cu oportunități de investiții, ca punct prin care pot fi direcționate fluxurile de capital sau în care să fie contabilizate profiturile, atrăgând astfel întreprinderi sau companii cu sediu nominal în detrimentul țărilor partenere și prin recurgerea la practici neloiale între acestea; întrucât, luată separat, fiecare țară are un interes clar să adopte un comportament de „profitor”, și anume să fie prima care să conceapă și să pună în aplicare sisteme și dispoziții fiscale specifice pentru a atrage bază de impozitare și ultima care să participe la acțiuni de cooperare și coordonare pentru combaterea eludării fiscale;

L.  întrucât există o concurență fiscală între statele membre; întrucât la articolul 4 din TUE este prevăzut principiul cooperării loiale dintre statele membre ale Uniunii; întrucât statele membre ar trebui să aplice cu scrupulozitate principiul cooperării loiale cu privire la chestiunile ce țin de concurența fiscală;

M.  întrucât unele state membre adoptă o poziție ambivalentă referitoare la evaziunea fiscală, pe de o parte deplâng erodarea bazei impozabile naționale, dar, în același timp, sunt responsabile de crearea sistemului național actual și a sistemelor internaționale de fiscalitate care au făcut posibilă această erodare și continuă să împiedice orice schimbare a sistemelor lor fiscale cu o soluție mai bine coordonată; întrucât, într-un cadru de mobilitate deplină a capitalurilor în UE și având în vedere obiectivul declarat al Comisiei privind introducerea unei uniuni a piețelor de capital, ar trebui să se țină seama pe deplin de interdependența și efectele reciproce ale sistemelor fiscale și de venituri naționale, avându-se în vedere efectele de propagare extensive pozitive și negative de la nivel transfrontalier ale deciziilor fiscale ale statelor membre la nivel individual, deoarece stimulentele fiscale dintr-un stat membru cauzează erodarea bazei de impozitare a altui stat;

N.  întrucât putem observa existența unui paradox, concurența liberă dintre statele membre în materie de fiscalitate ducând la comportamente anticoncurențiale și la denaturări ale concurenței;

O.  întrucât introducerea pieței unice europene s-a dovedit foarte utilă pentru economiile naționale, crescând competitivitatea și atractivitatea acestora în cadrul unei economii globalizate și întrucât convergența fiscală dintre statele membre va avea, în cele din urmă, același efect;

P.  întrucât legislatorul și administrațiile fiscale adeseori insuficient dotate nu pot anticipa sistemele inovatoare de eludare fiscală, ci pot doar reacționa, uneori cu o mare întârziere, la aceste sisteme care sunt concepute și promovate de unii consultanți fiscali, în special din cadrul unor firme de consultanță mari, avocați și companii intermediare; întrucât, în special, experiența arată că organismele UE care ar trebui să prevină introducerea de noi măsuri fiscale dăunătoare (cum ar fi Grupul lucru pentru codul de conduită, înființat de statele membre în 1998 sau Comisia în calitate de gardian al tratatelor) au dovedit că nu pot combate aceste evoluții de nedorit, uneori reacționând de manieră ineficientă sau pe baza unui mandat prea restrâns și că, în UE, a fost introdus un număr mare de măsuri sau acorduri noi și adesea agresive de eludare fiscală, precum regimurile fiscale favorabile pentru brevete; întrucât companiile multinaționale se bazează, în UE și peste tot în lume, pe expertiza unui sector bine organizat și competent de consultanți fiscali, bănci și alți furnizori de servicii financiare pentru dezvoltarea sistemelor lor de eludare fiscală; întrucât acest sector este reprezentat, în același timp, de organisme care oferă consultanță în chestiuni fiscale guvernelor și instituțiilor publice, cum ar fi, de exemplu, „platforma UE pentru buna guvernanță fiscală”; întrucât există o serie de temeri cu privire la conflictele de interese care pot apărea în situațiile în care aceleași firme acordă consultanță atât autorităților publice, cât și companiilor multinaționale private;

Q.  întrucât întreaga planificare fiscală ar trebui să se realizeze în limitele legii și ale tratatelor în vigoare; întrucât, prin urmare, cea mai adecvată reacție la planificarea fiscală agresivă constă în adoptarea unei legislații corespunzătoare și în existența unei coordonări la nivel internațional în scopul obținerii rezultatelor dorite;

R.  întrucât punerea în aplicare a legislației are un rol decisiv pentru realizarea obiectivelor vizate; întrucât punerea în aplicare ține de competența administrațiilor naționale, care adeseori sunt prea puțin stimulate pentru a coopera unele cu celelalte la nivel european; întrucât această situație mărește și agravează divergențele ce au la bază diferențele dintre legislațiile din întreaga Uniune;

S.  întrucât troica instituțiilor (Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană și Fondul Monetar Internațional) care supraveghează programele de ajustare financiară și fiscală din statele membre, precum Portugalia și Grecia, nu au încercat să împiedice amnistiile fiscale, deciziile fiscale, beneficiile fiscale și sistemele de scutire de impozite care au fost și sunt, în mod nedrept, discriminatorii și susțin corporațiile și persoanele care evită plata impozitelor, ceea ce duce la o scădere importantă a veniturilor publice și la creșterea sarcinii impuse întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) și cetățenilor care plătesc deja impozite prea mari;

T.  întrucât investigarea și urmărirea penală a infracțiunilor fiscale și a spălării de bani, care adeseori implică operațiuni financiare și persoane juridice din mai multe jurisdicții, reprezintă o provocare foarte mare; întrucât personalul din statele membre care este responsabil cu investigarea și urmărirea penală a celor care comit infracțiuni fiscale și alte infracțiuni financiare este adesea subcalificat și slab dotat;

U.  întrucât politicile de austeritate și limitările bugetare din ultimii câțiva ani au redus mult capacitatea administrațiilor fiscale de a investiga infracțiunile fiscale și practicile fiscale dăunătoare; întrucât aceste reduceri au avut un efect deosebit de dăunător în țările care luau parte la programe de ajutor financiar conduse de troică, în cazul cărora veniturile publice au fost obținute în detrimentul IMM-urilor și al cetățenilor care plătesc impozite prea mari, în timp ce marile corporații și bogații care evită plata impozitelor au avut adeseori de beneficiat de pe urma amnistiilor fiscale, a deciziilor fiscale și a altor sisteme de scutiri și beneficii fiscale, cum a fost cazul Portugaliei și al Greciei;

Decizii fiscale și practici fiscale dăunătoare

V.  întrucât deciziile fiscale acoperă o gamă largă de practici din statele membre, de la politici ad hoc la aplicarea foarte bine precizată a unei legi, în ceea ce privește domeniul și subiectul, caracterul obligatoriu sau nu, frecvența utilizării, publicitatea, durata și plata onorariilor; întrucât, la nivel internațional, nu există o definiție convenită de comun acord cu privire la deciziile fiscale, cu excepția referinței pe care Comisia o face la acestea, ca fiind „orice comunicare sau orice alt instrument sau acțiune cu efecte similare, realizată de către sau în numele unui stat membru referitoare la interpretarea sau aplicarea legislației fiscale”;

W.  întrucât deciziile fiscale nu sunt prin ele însele problematice deoarece scopul lor inițial este de a oferi securitate juridică contribuabililor și de a reduce riscurile financiare pentru firmele corecte în cazurile în care legislația fiscală sau aplicarea sa în anumite circumstanțe nu sunt clare sau sunt pasibile de interpretări divergente, în special pentru tranzacțiile complexe, evitând astfel litigiile care pot apărea ulterior între contribuabil și autoritatea fiscală;

X.  întrucât practica deciziilor fiscale s-a dezvoltat, în cadrul unei relații mai strânse și mai cooperante dintre administrațiile fiscale și contribuabili, ca un instrument de abordare a complexității tot mai mari a tratamentului fiscal aplicat anumitor tranzacții, într-o economie din ce în ce mai complexă, globalizată și digitalizată; întrucât, în pofida declarațiilor statelor membre că deciziile fiscale nu au caracter discreționar, ci sunt doar menite să interpreteze legislația fiscală în vigoare, dar au caracter secret, activitatea comisiei sale speciale a confirmat că deciziile fiscale pot fi emise fără niciun cadru legislativ prin aranjamente cu caracter informal sau discreționar, sprijinind structuri de ordin fiscal care se bazează pe instrumente de planificare fiscală utilizate de obicei de către întreprinderile multinaționale pentru a-și reduce contribuția fiscală; întrucât acest lucru pare a fi o problemă în special - dar nu în mod exclusiv - cu deciziile legate de stabilirea tarifelor de transferuri în cadrul întreprinderii (așa-numitele acorduri de prețuri în avans); întrucât, prin asigurarea siguranței juridice doar anumitor actori, acestea ar putea crea inegalitate între întreprinderile cărora le-au fost acordate și întreprinderile din același sector care nu beneficiază de ele;

Y.  întrucât nici OCDE, nici Comisia Europeană nu au solicitat să se pună capăt practicii deciziilor fiscale ca atare;

Z.  întrucât deciziile fiscale anticipate nu ar trebui să afecteze în niciun fel tratamentul fiscal al tranzacțiilor, nici să favorizeze un contribuabil în fața altuia, ci ar trebui mai curând să aibă același efect ca și aplicarea ex post a dispozițiilor fiscale de bază, în condiții de egalitate; întrucât, prin urmare, scopul prezentului raport nu se limitează strict la deciziile fiscale, ci include, în conformitate cu mandatul acordat Comisiei speciale TAXE, orice măsură fiscală similară sau cu efecte similare, denumite generic „practici fiscale dăunătoare”, și anume măsuri menite să atragă firmele nerezidente sau tranzacții ale acestora în detrimentul altor jurisdicții fiscale în care aceste tranzacții ar trebui în mod normal impozitate și/sau măsuri destinate să privilegieze numai unele întreprinderi, denaturând concurența;

AA.  întrucât practicile fiscale dăunătoare pot, într-o anumită măsură, să fie conectate cu unul sau mai multe efecte nedorite: lipsa transparenței, discriminarea arbitrară, distorsionarea concurenței și condițiile inechitabile din interiorul pieței interne și în afara acesteia, cu impact asupra integrității pieței și asupra corectitudinii, stabilității și a legitimității sistemului fiscal, o impozitare mai drastică a unor factori economici mai puțin mobili, inegalități economice accentuate, concurența neloială dintre state, erodarea bazei de impozitare, nemulțumirea socială, lipsa de încredere sau deficitul democratic;

AB.  întrucât trebuie admis că, deși IMM-urile rămân vectorul principal al economiei și al ocupării forței de muncă în Europa, întreprinderile multinaționale joacă și ele un rol esențial în generarea investițiilor și a creșterii economice; întrucât, atunci când își plătesc contribuția fiscală corectă în țările în care se desfășoară cu adevărat activitatea lor economică și se creează valoare, respectivele companii contribuie în mod semnificativ la bunăstarea și dezvoltarea societății europene;

Activitatea comisiei speciale

AC.  întrucât comisia sa specială competentă, constituită la 26 februarie 2015, a organizat 14 reuniuni, în cursul cărora i-a audiat pe președintele Comisiei, Jean-Claude Juncker, pe comisarul pentru concurență, Margrethe Vestager, pe comisarul pentru afaceri economice și financiare, impozitare și vamă, Pierre Moscovici, pe președintele în exercițiu al Consiliului, Pierre Gramegna, pe ministrul de finanțe al Franței Michel Sapin, al Germaniei, Wolfgang Schäuble, al Italiei, Pier Carlo Padoan, și al Spaniei, Luis de Guindos, precum și reprezentanți ai OCDE, avertizori de integritate, jurnaliști de investigație, experți, cadre universitare, reprezentanți ai întreprinderilor multinaționale, ai asociațiilor profesionale, reprezentanți de sindicate și organizații neguvernamentale și membri ai parlamentelor naționale din UE (a se vedea Anexa 1); întrucât delegații ale Comisiei TAXE au vizitat Elveția pentru a investiga aspecte specifice dimensiunii referitoare la țările terțe a mandatului său și au realizat misiuni de constatare în următoarele state membre: Belgia, Luxemburg, Irlanda, Țările de Jos și Regatul Unit; întrucât au fost, de asemenea, organizate reuniuni cu reprezentanți ai guvernelor Gibraltarului și Bermudei; întrucât toate aceste activități, chiar dacă au oferit o imagine diversificată și foarte valoroasă a sistemelor și practicilor fiscale din întreaga UE, nu au răspuns tuturor întrebărilor legitime, care se referă, între altele, la diferențele care există în continuare între declarațiile Președintelui Comisiei, Jean-Claude Juncker, în legătură cu pagina din raportul Krecké care are de mult un caracter confidențial;

AD.  întrucât o parte a activității comisiei a fost îngreunată de faptul că unele state membre precum și Consiliul nu au răspuns în timp util (a se vedea anexa 2) și, în cele din urmă, nu au trimis toate documentele solicitate sau au trimis doar răspunsuri formale, fără a adresa cererile formulate în profunzime; întrucât, dintre cele 17 companii multinaționale invitate doar patru au fost de acord să compare în fața comisiei în iunie și iulie 2015, după adresarea primei invitații; întrucât alte 11 companii multinaționale au fost de acord să compară în fața comisiei doar după votarea raportului în cadrul Comisiei TAXE și după trimiterea mai multor invitații, astfel încât a trebuit să fie organizată o nouă reuniune extraordinară cu scurt timp înaintea votului în plen (a se vedea anexa 3); întrucât Comisia nu a cooperat pe deplin și nu a trimis toate documentele de ședință și notele informale ale reuniunilor privind Codul de conduită și a oferit doar o procedură de consultare limitată, din cauza presiunii unor state membre; întrucât, prin urmare, mandatul comisiei a trebuit să fie prelungit;

AE.  întrucât, la momentul adoptării prezentului raport, la Comisie se aflau în curs de desfășurare o serie de investigații privind ajutoarele de stat, legate de acordurile privind prețurile de transfer, validate de decizii fiscale și alte decizii cu efect sau caracter similar, care afectează profitul impozabil alocat anumitor filiale ale întreprinderilor multinaționale;

Rezumat al practicilor de impozitare a societăților în statele membre

1.  reamintește că modelele de impozitare a societăților existente în țările industrializate au fost concepute în prima jumătate a secolului al XX-lea, într-o perioadă în care activitatea transfrontalieră era limitată; ia act de faptul că globalizarea și digitalizarea economiei au modificat radical lanțul valoric global și modul de funcționare a pieței și că majoritatea întreprinderilor mari au acum o structură transnațională care necesită să se treacă dincolo de normele fiscale naționale; subliniază faptul că normele naționale și internaționale din domeniul impozitării nu au ținut pasul cu evoluția mediului de afaceri;

2.  subliniază necesitatea de a elabora o politică fiscală echitabilă și echilibrată, ca parte integrantă a reformelor structurale din statele membre;

3.  ia act de faptul că, deși conformarea la diverse sisteme fiscale a devenit din ce în ce mai complexă pentru firmele care funcționează la nivel transfrontalier, globalizarea și digitalizarea le-au înlesnit organizarea activităților prin intermediul centrelor financiare off-shore și crearea de structuri sofisticate pentru a-și reduce contribuția fiscală globală; este preocupat de faptul că, din cauza crizei economice și a consolidării bugetare, majoritatea statelor membre și-au redus semnificativ personalul din cadrul administrațiilor fiscale; subliniază că administrațiile fiscale naționale ar trebui să dispună de suficiente resurse, inclusiv de suficient personal, pentru a funcționa eficient în prevenirea, depistarea și combaterea planificării fiscale agresive, a evaziunii și eludării fiscale, ce generează erodarea substanțială a bazei lor fiscale și asigură o mai bună și o mai corectă impunere fiscală, precum și credibilitatea sistemului fiscal; ia act de faptul că studiile au arătat că prezența personalului calificat în administrațiile fiscale contribuie în mod semnificativ la asigurarea unor venituri mai mari pentru stat decât costurile conexe, eficacitatea administrațiilor fiscale având un impact pozitiv direct asupra veniturilor fiscale;

4.  subliniază diferența dintre, pe de o parte, practicile dăunătoare ale anumitor administrații fiscale și naționale care permit societăților multinaționale să își transfere profiturile în scopul de a evita impozitul pe teritoriile unde acestea au fost obținute și, pe de altă parte, competiția în care intră guvernele pentru a atrage investițiile străine directe (ISD) sau pentru a menține activitățile economice în interiorul țării, în deplină conformitate cu legislația UE;

5.  subliniază faptul că, în conformitate cu principiul subsidiarității, tratatul permite statelor membre să stabilească propriile niveluri ale taxelor și bazei fiscale aplicate societăților comerciale până în momentul în care se vor fi convenit măsuri mai avansate de convergență fiscală în conformitate cu tratatul; cu toate acestea, subliniază că normele extrem de complexe ale sistemelor fiscale naționale, alături de diferențele dintre aceste sisteme, creează lacune legislative care sunt folosite de companiile multinaționale în scopuri de planificare fiscală agresivă, cauzând astfel erodarea bazei de impozitare, transferul profiturilor, cursa spre cel mai mic nivel și, în cele din urmă, un rezultat economic suboptim; subliniază faptul că acest gen de evaziune fiscală reprezintă un joc cu sumă negativă pentru toate bugetele naționale luate laolaltă, deoarece creșterile veniturilor din impozite ce provin din practici dăunătoare într-un stat membru (datorate derogărilor, deducerilor specifice și lacunelor legislative) nu compensează reducerile veniturilor din impozite din alte state membre; subliniază că erodarea bazei de impozitare, concurența fiscală dăunătoare și începerea unei curse de reducere a ratei de impozitare la cel mai mic nivel posibil poate fi prevenită numai printr-o abordare comună și mai bine coordonată din partea statelor membre, abordare care să conducă la instituirea unui cadru comun în care statele membre să își stabilească ratele de impozitare;

6.  reamintește faptul că în unele state membre există cote nominale de impozitare a întreprinderilor mai mari decât în alte state dar în care, în realitate, ca urmare a deducerilor și a lacunelor care sunt în folosul activității comerciale naționale, aceste cote sunt reduse în mod substanțial, ceea ce înseamnă că rata de impozitare reală este mai mică decât în statele membre unde, în mod oficial, rata de impozitare ar fi mai scăzută;

7.  subliniază că impozitele pe profit mai scăzute din anumite state membre pot asigura venituri fiscale relative mai mari decât cele care ar fi obținute în urma unor impozite pe profit mai mari;

8.  ia act de faptul că, potrivit Comisiei(22), între 1995 și 2014, ratele statutare de impozit pe venit aplicate societăților din UE au scăzut cu 12 puncte procentuale, de la 35 % la 23 %; subliniază că această scădere a ratelor de impozitare este însoțită de o lărgire a bazei de impozitare pentru a atenua pierderea de venituri și că veniturile relativ stabile provenite din impozitarea societăților în același interval de timp pot fi explicate, de asemenea, prin tendința substanțială spre „corporatizare”, mai precis trecerea de la anumite forme juridice de desfășurare a activităților comerciale, cum ar fi proprietatea (individuală), la statutul de corporație, ceea ce are ca rezultat o schimbare similară, de la o bază personală de impozitare la una corporativă;

9.  ia act de faptul că majoritatea statelor membre plătesc sume mari pentru stimulente fiscale care vizează crearea unui avantaj competitiv pentru IMM-uri dar că, potrivit Comisiei(23), aceste încercări sunt subminate de efectul planificării fiscale internaționale în trei din patru dintre statele membre în care s-au efectuat sondaje în cadrul unui studiu recent; ia act de faptul că astfel de efecte creează dezavantaje competitive pentru IMM-uri, în ciuda costurilor foarte ridicate determinate de cheltuielile fiscale care vizează sprijinirea lor, precum și că astfel de rezultate subminează intenția factorilor de decizie politică;

10.  subliniază decalajul din ce în ce mai mare dintre ratele de impozitare legale și cele efective, în special pentru firmele care acționează la nivel global, ceea ce reflectă cel puțin parțial existența diverselor derogări și scutiri de la regimul fiscal general, fie că acestea sunt intenționate de legislator pentru a atinge obiective specifice, fie că rezultă din planificarea fiscală agresivă, și anume în urma creării unor acorduri pur artificiale în scopul exclusiv al impozitării;

11.  subliniază faptul că neconcordanțele dintre sistemele fiscale la nivel global contribuie semnificativ la evaziunea fiscală și la erodarea bazei de impozitare, dar că adoptarea de acțiuni numai la nivelul UE nu va soluționa aceste chestiuni;

12.  ia act de marea diversitate a celor 28 de sisteme fiscale din UE, atât în ceea ce privește definiția bazei de impozitare, cât și nivelul ratei de impozitare; această diversitate este chiar mai mare dacă se iau în considerare jurisdicțiile speciale cu sisteme fiscale autonome care sunt asociate statelor membre ale UE (teritoriile de peste mări și dependențele Coroanei Britanice); își exprimă nemulțumirea față de faptul că noțiuni și elemente de bază, cum ar fi echilibrul dintre impozitarea la sursă și impozitarea la locul de rezidență, sediul permanent și entitățile impozabile, activitățile economice substanțiale și normele de combatere a abuzurilor, definiția dobânzilor și a redevențelor, tratamentul activelor necorporale, tratamentul finanțării prin împrumut și al finanțării prin capital propriu, fără a vorbi de elementele care pot sau care nu pot fi deduse din baza de impozitare, nu sunt vizate în prezent de nicio definiție sau orientări comune la nivelul UE, statele membre având sisteme fiscale necoordonate; subliniază necesitatea armonizării acestor definiții;

13.  subliniază faptul că regimurile naționale preferențiale și neconcordanțele dintre diverse sisteme fiscale de pe piața unică creează oportunități pentru evaziune fiscală; ia act de faptul că aceste efecte nedorite sunt agravate de interacțiunea cu un număr ridicat de tratate fiscale bilaterale între statele membre și țările terțe, dar și de lipsa de suficiente dispoziții împotriva abuzurilor;

14.  ia act de faptul că acest cadru fiscal necoordonat din UE suferă și din cauza lipsei acute de cooperare între statele membre; în acest sens, subliniază că statele membre nu iau în mod necesar în considerare impactul măsurilor lor fiscale asupra altor state membre, nici când își creează propriile măsuri fiscale, nici când fac schimb de informații cu privire la punerea în aplicare a unor astfel de măsuri, ceea ce conduce de facto la o politică fiscală protecționistă (beggar-thy-neighbour), care contravine fundamentelor proiectului european; subliniază că, prin schimbul automat de informații, sistematic și eficient, între statele membre ar fi posibil să se aibă în vedere tratamentul fiscal al fluxurilor de venituri sau al tranzacțiilor specifice din alte state membre; subliniază că aceasta contribuie, de asemenea, la crearea unei situații inacceptabile în care profiturile generate de companiile multinaționale într-un stat membru sunt adesea impozitate la rate foarte reduse sau nu sunt impozitate deloc în UE;

15.  este de părere că politica fiscală și politica în domeniul concurenței ar trebui să fie considerate cele două fețe ale aceleiași monede în cadrul pieței interne și invită Comisia să reevalueze și să îmbunătățească instrumentele și resursele disponibile pentru politica în domeniul concurenței și ajutoarele de stat;

16.  subliniază faptul că convergența dintre sistemele fiscale naționale din UE este foarte limitată în ciuda extinderii fără precedent a procesului de integrare în UE în ultimii 30 de ani, în special în ceea ce privește piața unică și uniunea economică și monetară; regretă faptul că coordonarea sistemelor fiscale naționale este mult în urmă în comparație cu eforturile coordonate din alte domenii de la nivelul UE, în special în cadrul semestrului european, deși, pe lângă relevanța măsurilor privind cheltuielile, o parte semnificativă a mixului de politici pentru asigurarea consolidării bugetare se referă la venituri; consideră că acest aspect ar fi trebuit menționat în raportul celor cinci președinți intitulat „Finalizarea uniunii economice și monetare a Europei”, din iunie 2015;

17.  subliniază faptul că lipsa unei voințe politice de a asigura convergența între politicile fiscale naționale determină statele membre să opteze pentru o abordare bilaterală, cu toate că o abordare comună ar fi mai eficientă; reamintește posibilitatea de a depune eforturi în direcția convergenței fiscale prin intermediul unei cooperări consolidate; salută, în acest context, dorința anumitor state membre de a introduce o taxă pe tranzacțiile financiare;

Instrumente de planificare fiscală agresivă și impactul acestora

18.  subliniază că eludarea fiscală practicată de către anumite companii multinaționale poate avea ca rezultat plata unor impozite aproape de zero pentru profiturile generate în jurisdicțiile europene și accentuează faptul că aceste multinaționale beneficiază de bunurile și serviciile publice de la locul în care își desfășoară activitatea, dar nu își plătesc partea corectă, contribuind astfel la erodarea bazei de impozitare naționale și la creșterea inegalităților; subliniază, de asemenea, faptul că posibilitatea de a transfera profiturile este disponibilă numai pentru societățile care întreprind activități transfrontaliere, ceea ce penalizează concurenții care își desfășoară activitatea doar într-o singură țară;

19.  ia act cu mare preocupare de faptul că eludarea fiscală practicată de către companii are impact direct asupra bugetelor naționale și asupra partajării efortului fiscal în rândul categoriilor de contribuabili, precum și între factorii economici (în beneficiul celor mai mobili factori, cum ar fi capitalul sub forma investițiilor străine directe - ISD); regretă faptul că, pe lângă distorsiunile în materie de concurență și crearea de condiții inegale, acest fapt cauzează o situație extrem de îngrijorătoare în care, în contextul eforturilor intense de consolidare și de reforme structurale, unii dintre acești contribuabili, care dețin cea mai mare capacitate de a plăti, contribuie semnificativ mai puțin decât contribuabilii cei mai afectați de criza economică, financiară și a datoriilor, cum ar fi cetățenii obișnuiți și societățile care nu folosesc planificarea fiscală agresivă și care adeseori fac parte din categoria întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri), nefiind în măsură să concureze cu companii multinaționale din cauza acestui dezavantaj fiscal comparativ; subliniază că această situație riscă să alimenteze neîncrederea populației și să afecteze gradul de respectare a legislației fiscale în general, mai ales în acele țări supuse unor programe de ajustare; regretă faptul că avertizorii de integritate, care, în interes public, pun la dispoziția autorităților naționale informații cruciale despre abuzuri în serviciu, fapte reprobabile, fraude sau activități ilegale, pot face obiectul urmăririi judiciare și al prejudiciilor personale sau economice; constată cu mare îngrijorare că și jurnaliști care au dezvăluit practici ilegale sau ilegitime uneori s-au confruntat cu consecințe similare;

20.  ia act de faptul că ancheta FMI(24) referitoare la 51 de țări conchide că transferul profiturilor între jurisdicțiile fiscale cauzează în medie pierderi de venituri de circa 5% din venitul actual provenit din impozitele aplicate întreprinderilor, aceste pierderi fiind de circa 13% în țările care nu fac parte din OCDE; ia act, de asemenea, de faptul că, potrivit Comisiei, dovezile econometrice arată că sensibilitatea IED la impozitarea aplicată întreprinderilor a sporit de-a lungul timpului; subliniază faptul că, potrivit unui studiu, în UE se pierd anual 1 000 de miliarde de euro din venituri fiscale potențiale din cauza efectului combinat al fraudei fiscale, evaziunii fiscale, eludării fiscale și al economiei subterane(25) și că estimările arată pierderi anuale globale pentru bugetele naționale cauzate de eludarea fiscală în valoare de cel circa 50-70 de miliarde EUR, pierderi ce s-ar ridica, în realitate, la 160-190 de miliarde EUR dacă s-ar ține seama de aranjamentele fiscale speciale, ineficiențele în colectarea impozitelor și altele asemenea(26); întrucât Comisia ONU pentru comerț și dezvoltare a calculat că țările în curs de dezvoltare pierd circa 100 de miliarde de USD anual în venituri din impozite, din cauza practicilor de eludare fiscală ale companiilor multinaționale; subliniază că aceste cifre ar trebui privite cu prudență, ele putând subestima pierderea efectivă pentru bugetele naționale, dată fiind transparența limitată și normele contabile și conceptuale diferite din lume, fapt care afectează disponibilitatea unor date comparabile și relevante, precum și fiabilitatea oricărei estimări;

21.  ia act de faptul că strategiile de planificare fiscală pot fi bazate pe modalitatea de structurare a companiilor, pe mecanismele de finanțare a sucursalelor sau pe stabilirea unor prețuri de transfer fără legătură cu activitățile economice reale, ceea ce permite transferul artificial al profitului în alte jurisdicții, cu scopul de a reduce contribuția fiscală globală a companiilor; constată cu profundă îngrijorare că un număr tot mai mare de societăți de tip „cutie poștală” există în UE, dar sunt „societăți” doar cu numele și sunt utilizate exclusiv în scopuri de evaziune fiscală; subliniază exemplul specific al McDonalds, ale cărui practici fiscale, demascate într-un raport realizat de o confederație sindicală, au costat țările europene peste 1 miliard EUR din impozite neîncasate între 2009 și 2013(27);

22.  consideră că regimurile naționale preferențiale și nivelul redus al coordonării sau convergenței dintre sistemele fiscale ale statelor membre, în ciuda interconexiunilor economice efective și a interacțiunilor de pe piața internă, au drept rezultat un număr de neconcordanțe care permit planificarea fiscală agresivă, deducerile duble sau dubla neimpunere, de exemplu prin una dintre următoarele practici sau o combinație a acestora: abuzuri în stabilirea prețurilor de transfer, situarea deducerilor în jurisdicții cu un nivel ridicat al taxelor, trecerea fondurilor obținute din credite prin companii interpuse, transferul riscului, produse financiare hibride, exploatarea neconcordanțelor, arbitrajul fiscal, aranjamente fiscale la plata impozitelor pe profitul realizat din brevete, alegerea legislației celei mai favorabile și situarea vânzării de active în jurisdicțiile cu niveluri reduse de impozitare;

23.  subliniază faptul că, în cursul misiunilor de constatare desfășurate în cinci state membre și în Elveția, comisia specială a PE a observat că un număr de măsuri naționale în materie de fiscalitate, adeseori folosite în combinație de întreprinderile multinaționale, au potențialul de a reprezenta practici fiscale dăunătoare, în special următoarele (care ar trebui considerate că reprezintă o listă neexhaustivă):

   utilizarea abuzivă a deciziilor fiscale sau a acordurilor amiabile ce depășește simpla clarificare a legislației existente și vizează beneficierea de un tratament fiscal preferențial;
   definiții divergente referitoare la sediul permanent și rezidența fiscală;
   neluarea în considerare sau luarea în considerare în mică măsură a substanței activității economice, ceea ce permite crearea unor entități cu scop special (de exemplu, societățile de tip „cutie poștală”, companii-fantomă) cu un tratament fiscal mai favorabil;
   deducerea de dobânzi noționale (care permite companiilor să își deducă din venitul impozabil o dobândă fictivă calculată pe baza capitalului propriu);
   practici de acordare a unor decizii fiscale privind profitul în exces (prin care o companie poate obține confirmarea scrisă din partea administrației fiscale că venitul său impozabil nu include acele profituri care nu ar fi fost realizate fără sinergii);
   dispoziții neclare sau necoordonate referitoare la stabilirea prețurilor de transfer;
   un număr de regimuri preferențiale, în special în ceea ce privește activele necorporale (pachete pentru brevete, know-how sau drepturi de proprietate intelectuală);
   rambursarea sau scutirea de impozitul reținut la sursă pentru dobânzi, dividende și redevențe prin intermediul unor tratate fiscale bilaterale și/sau în conformitate cu legislația națională;
   diferențe în denumirile juridice între statele membre (entități hibride sau împrumuturi hibride, în cazul în care cheltuieli cu dobânzile devin dividende scutite de impozite);
   și, în cazul Elveției, regimuri fiscale speciale la nivel de canton pentru companiile aflate sub control străin, regimuri care nu sunt acordate companiilor aflate sub control național (așa-numitele regimuri de tip ring-fencing);
   lipsa unor de norme antiabuz eficace, cu caracter general sau specific sau aplicarea sau interpretarea deficitară a acestor norme;
   structuri care pot disimula beneficiarul efectiv al activelor și care nu fac obiectul unor regimuri de schimb de informații, cum ar fi fiduciile și așa-numitele „freeports”;

24.  ia act de faptul că, potrivit Comisiei(28), 72% din transferurile de profituri au loc în UE prin intermediul prețurilor de transfer și al localizării proprietății intelectuale;

25.  subliniază faptul că un număr de state membre au dezvoltat în ultimii ani sisteme specifice de reducere a taxelor aplicabile companiilor pentru a atrage activele necorporale mobile ale acestora, cum ar fi veniturile provenite din proprietatea intelectuală; ia act de varietatea reducerilor și alocațiilor pentru reducerea ratei de impozitare și de varietatea domeniului de sisteme oferite (pachete pentru inovare, pachete pentru proprietatea intelectuală, pachete pentru know-how, pachete pentru brevete etc.); subliniază că, în anumite state membre, contribuabilii nu trebuie să producă bunuri de proprietate intelectuală ei înșiși și/sau în țară pentru a avea acces la beneficii fiscale, ci doar să achiziționeze aceste bunuri prin intermediul unei companii care își are rezidența în respectiva jurisdicție; subliniază, prin urmare, că orice beneficii fiscale pentru cercetare și dezvoltare trebuie să fie legate de cheltuieli reale în jurisdicția în cauză;

26.  subliniază totodată că sistemele fiscale naționale permit solicitarea unei rambursări a costurilor aferente activităților de cercetare și dezvoltare chiar și dacă nu există pachete de brevete și că, astfel, pachetele de brevete pot contribui la o eludare fiscală care este contrară sistemului;

27.  consideră că aceste sisteme sunt exemple tipice de concurență dăunătoare între țări, deoarece conexiunea cu economia reală și impactul asupra acesteia sunt, cel mai adesea, nule, însă efectul lor este cel al reducerii veniturilor fiscale ale altor țări, printre care se află și state membre; ia act de faptul că în urma unei revizuiri a stimulentelor fiscale pentru cercetare și dezvoltare(29), Comisia a constatat că pachetele de brevete par mai degrabă să ducă la o relocare a veniturilor întreprinderilor decât la stimularea investițiilor;

28.  subliniază faptul că, într-un mediu economic caracterizat de un număr mare de active necorporale, stabilirea prețurilor de transfer este adesea afectată de lipsa de tranzacții și valori de referință comparabile, fapt care face din aplicarea corectă a principiului deplinei concurențe, potrivit căruia prețul tranzacțiilor efectuate între entitățile care aparțin aceluiași grup corporativ ar trebui să aibă aceeași valoare ca și prețul tranzacțiilor efectuate între entități independente, o sarcină dificilă;

29.  ia act de faptul că orientările existente referitoare la stabilirea prețurilor de transfer lasă la discreția companiilor multinaționale o marjă semnificativă în alegerea și implementarea metodelor de evaluare; subliniază că lipsa oricărui standard comun eficient pentru stabilirea prețurilor de transfer, precum și diversele derogări, excepții și alternative oferite sunt exploatate de către companiile multinaționale, în contradicție cu spiritul respectivelor orientări, pentru a-și calibra profitul impozabil în funcție de jurisdicție și pentru a-și reduce sarcina fiscală globală, de exemplu prin intermediul contractelor cost plus abuzive, prin stabilirea arbitrară a marjelor de profit sau prin excluderea îndoielnică a anumitor cheltuieli din calcularea profitului; subliniază că cea mai bună modalitate de a aborda chestiunea prețurilor de transfer la nivelul UE o reprezintă consolidarea bazei comune de impozitare, ceea ce elimină necesitatea acestor prețuri;

30.  subliniază faptul că dosarele referitoare la stabilirea prețurilor de transfer depuse de companiile multinaționale sau de reprezentanții lor nu pot fi monitorizate în mod adecvat de către administrațiile fiscale, care adesea nu sunt echipate și dotate cu personal suficient pentru a examina în mod critic și detaliat aceste analize și rezultatul și impactul lor;

31.  regretă faptul că, într-un context economic în care 60% din comerțul mondial se desfășoară în cadrul unor grupuri(30), orientările privind aplicarea acestui concept pur economic nu există decât la nivel național și, prin urmare, sunt afectate de disparitățile dintre statele membre și fac obiectul unor litigii juridice;

32.  în plus, subliniază faptul că, în ciuda numărului semnificativ de litigii care au loc în UE din cauza diferitelor interpretări ale acelorași principii referitoare la stabilirea prețurilor de transfer, la nivel european nu există niciun mecanism eficient de soluționare a litigiilor; ia act de faptul că soluționarea cazurilor deschise în baza convenției UE de arbitraj în materie de prețuri de transfer poate dura până la opt ani, contribuind la insecuritate juridică pentru companii și administrațiile fiscale;

33.  subliniază rolul crucial al marilor firme de consultanță, printre care cele patru cele mai mari („the Big Four”), în conceperea și promovarea deciziilor și sistemelor de eludare fiscală bazate pe exploatarea neconcordanțelor dintre legislațiile naționale; subliniază că respectivele firme, ale căror venituri provin în mare parte din servicii fiscale, care domină cea mai mare parte a pieței de audit din statele membre și care prevalează în domeniul serviciilor de consultanță fiscală la nivel mondial, constituie un oligopol restrâns; consideră că o astfel de situație nu poate continua fără să aducă prejudicii funcționării pieței unice în domeniile de activitate ale celor patru mari firme; atrage atenția asupra conflictului de interese care rezultă din juxtapunerea, în cadrul acelorași firme, a consultanței fiscale și a activităților de consultanță destinate pe de o parte administrațiilor fiscale și, pe de altă parte, serviciilor de planificare fiscală ale companiilor multinaționale, care exploatează slăbiciunile sistemelor fiscale naționale; este de părere că bunele practici în această privință trebuie promovate și că codurile de conduită existente ar trebui îmbunătățite; pune așadar serios sub semnul întrebării eficacitatea oricărui cod corporativ de conduită și a oricăror politici de responsabilitate socială în abordarea acestei chestiuni; subliniază faptul că deciziile fiscale au devenit, în UE și peste tot în lume, o practică comercială comună, nu doar pentru a se obține securitate juridică sau acorduri fiscale avantajoase, ci și utilă în cazurile în care dispozițiile legislative nu lasă loc de interpretare; își manifestă îngrijorarea cu privire la estimările sectorului consultanței fiscale că, pentru ca un sistem de planificare fiscală să fie oferit clienților, este suficient ca acesta să aibă o șansă din două de a fi legal(31);

34.  invită autoritățile fiscale să își îmbunătățească și diversifice sursele de know-how și să aducă îmbunătățiri substanțiale procesului de evaluare a impactului pentru a reduce riscurile unor consecințe neașteptate ale noilor măsuri fiscale; reamintește statelor membre că nu doar diferențele dintre sistemele fiscale, ci și o complexitate excesivă a sistemului fiscal național și o stabilitate redusă cu modificări prea frecvente contribuie semnificativ la crearea decalajelor fiscale, la lipsa de echitate din sistemul fiscal și la credibilitatea scăzută a politicii fiscale; subliniază, în acest context, obstacolele create de fragmentarea fiscală în calea înființării unei Uniuni Europene a piețelor de capital;

Situația actuală și evaluarea acțiunilor la nivelul UE și la nivel internațional și național

35.  recunoaște că, în urma crizei economice și, în plus, în urma scandalului LuxLeaks, abordarea problemei reprezentate de planificarea fiscală agresivă a companiilor multinaționale a devenit o prioritate pe agenda politică a statelor membre, a UE, a OECD și a G20, dar regretă că, până în prezent, în afara proiectului BEPS al OCDE sponsorizat de G20 care abia a fost finalizat, dar nu a fost încă implementat de țările participante, nu au fost făcute progrese semnificative în termeni practici;

36.  în acest cadru, remarcă faptul că multe state membre au introdus sau intenționează să adopte măsuri pentru combaterea eludării fiscale, în special în ceea ce privește limitarea deductibilității dobânzilor, norme de combatere a abuzurilor, o definire mai bună a noțiunii de sediu permanent (inclusiv dezvoltarea de teste de substanță economică pentru a stabili mai eficient prezența impozabilă a firmelor), excluderea posibilă de la licitațiile publice a firmelor care nu respectă normele sau obligația de a face publice sistemele de planificare fiscală, ceea ce poate avea un rol decisiv pentru redobândirea credibilității sistemului fiscal și pentru a reduce decalajul de timp dintre instituirea de sisteme specifice și adoptarea de acțiuni corective, inclusiv pe plan legislativ;

37.  cu toate acestea, este preocupat de faptul că, în absența cooperării, măsurile unilaterale luate de statele membre împotriva erodării bazei de impozitare pot contribui la creșterea complexității, generând noi neconcordanțe și, drept urmare, mai multe oportunități pentru evitarea plății impozitelor pe piața internă; subliniază faptul că orice implementare diferită de către statele membre a orientărilor internaționale sau ale UE poate avea același efect;

38.  salută diversele inițiative și propuneri legislative ale Comisiei din ultimii 20 de ani, inclusiv cele mai recente, menite să aducă o mai bună coordonare între sistemele fiscale aplicabile întreprinderilor în statele membre, cu scopul de a consolida piața internă, de a aborda problemele legate de dubla impunere sau dubla neimpunere sau pentru păstrarea dreptului statelor membre de a stabili impozite în mod eficient; cu toate acestea, regretă faptul că, până în prezent, numai un număr mic din aceste propuneri au fost adoptate de Consiliu, din cauza cerinței privind unanimitatea și a faptului că anumite state membre sunt convinse că au mai mult de câștigat la nivel individual de pe urma lacunelor din sistemul fiscal necoordonat decât ar avea de câștigat la nivel colectiv în cadrul unui sistem coordonat;

39.  salută publicarea unei noi serii de politici fiscale și invită Comisia să depună eforturi pentru a garanta că sistemul fiscal va fi echitabil, bazat pe principiul impozitării în statul membru în care sunt generate profiturile, evitându-se astfel denaturarea pieței interne și concurența neloială;

40.  subliniază că grupul de lucru pentru codul de conduită privind impozitarea întreprinderilor („grupul”), instituit de statele membre în 1998, a făcut posibilă eliminarea la sfârșitul anilor 1990 și la începutul anilor 2000 a celor mai dăunătoare practici individuale în materie de fiscalitate existente atunci, prin intermediul unei abordări duble fără caracter obligatoriu de retragere progresivă a măsurilor fiscale existente care cauzau concurență dăunătoare și prin evitarea introducerii oricăror măsuri de acest tip în viitor („statu-quo”);

41.  regretă faptul că activitatea grupului pare să își fi pierdut avântul; ia act de faptul că unele dintre cele peste 100 de măsuri revocate ca urmare a activității acestui grup au fost înlocuite în statele membre de măsuri cu efecte dăunătoare similare; ia act de faptul că autoritățile fiscale au contracarat recomandările grupului prin crearea de noi structuri cu aceleași efecte dăunătoare ca cele revocate prin activitatea grupului; regretă faptul că nu au avut succes tentativele din trecut de consolidare a guvernanței și mandatului său și de ajustare și extindere a metodelor sale de lucru și a criteriilor stabilite prin cod, cu scopul de a combate noile forme de practici fiscale dăunătoare din mediul economic actual; sprijină cele mai recente propuneri ale Comisiei în acest sens, incluse în planul său de acțiune din 17 iunie 2015 pentru o impozitare echitabilă și eficace a întreprinderilor în UE;

42.  regretă faptul că, deși din 1997 se proclamă obiective ambițioase, concurența fiscală dintre statele membre continuă, fiind generată nu atât de diferențele dintre ratele impozitelor, cât de diferitele norme naționale prin care se determină ce constituie profit impozabil, fapt ilustrat în mod invariabil de mai multe decenii de diferențele dintre ratele impozitelor nominale și cele efective aplicate de către statele membre întreprinderilor;

43.  regretă, de asemenea, faptul că statutul inițial și dispozițiile în materie de guvernanță ale grupului au lăsat prea mult loc la negocieri și compromisuri politice pentru atingerea unui „acord larg” (și anume, efectiv cvasi-unanimitatea, cu posibilitatea de exprimare a dezacordului în note de subsol) cu privire la practicile dăunătoare, afectând astfel fiabilitatea și gradul de finalizare a lucrărilor grupului și ducând uneori la situații în care rapoartele nu erau publicate în mod intenționat sau nu li se dădea curs, cum a fost cazul raportului Simmons & Simmons din 1999 privind practicile administrative; consideră regretabil faptul că retragerea măsurilor în vigoare a fost afectată de întârzieri politice și că, în unele cazuri, a permis includerea de noi beneficiari după expirarea termenului, ceea ce se datorează și mecanismelor foarte slabe de control și monitorizare ale grupului;

44.  subliniază că, în esență, abordarea de la caz la caz pe care a avut-o grupul, deși în prezent ea concurează într-o mai mare măsură în statele membre cu măsurile generale, nu abordează deficiențele sistemice ale cadrului fragmentat de impozitare a întreprinderilor în UE, care necesită o revizuire generală mai substanțială;

45.  de asemenea, ia act de eforturile depuse prin crearea unei platforme pentru buna guvernanță fiscală, care aduce în jurul aceleiași mese diverse părți interesate cu scopul de ajunge la un consens privind chestiunea eludării fiscale, în special în context internațional, precum și prin crearea forumului comun pentru prețurile de transfer, care emite o serie de orientări cu privire la aspectele tehnice ale stabilirii prețurilor de transfer; subliniază faptul că, până în prezent, aceste organisme au contribuit la realizarea de corecții limitate la cadrul de impozitare a întreprinderilor; regretă faptul că orientările emise până în prezent de către forumul comun pentru prețurile de transfer nu tratează în măsură suficientă problema eludării fiscale; regretă dezechilibrele existente în componența forumului comun pentru prețurile de transfer, în pofida recentei sale modificări; obiectează, totodată, împotriva faptului că experții fiscali contribuie la stabilirea orientărilor pentru prețurile de transfer dar, în același timp, pot oferi consultanță clienților lor cu privire la strategii de planificare fiscală agresivă, aflându-se astfel într-o poziție de conflict de interese;

46.  subliniază faptul că legislația UE (directivele privind societățile-mamă și filialele, privind dobânzile și redevențele, privind fuziunile și privind cooperarea administrativă), deși acoperă aspecte limitate legate de impozitarea întreprinderilor, a putut aborda probleme specifice cu care se confruntă statele membre și firmele care funcționează în mai multe țări; subliniază faptul că aceste măsuri, care inițial au fost concepute pentru a elimina dubla impunere, au efecte contraproductive neintenționate în ceea ce privește eludare fiscală și duc uneori la dubla neimpunere; salută recenta adoptare de către Consiliu a modificării la directiva privind societățile-mamă și filialele, care are scopul de a introduce o clauză generală de combatere a abuzurilor și a tratamentului neuniform al împrumuturilor hibride, care va intra în vigoare la sfârșitul lui 2015, așteptându-se ca aceasta să contribuie la eliminarea unor oportunități de eludare fiscală în UE;

47.  reamintește dispozițiile Directivei 2011/16/UE a Consiliului privind cooperarea administrativă, care au scopul de a asigura schimbul tuturor informațiilor financiare relevante; consideră că schimbul automat, imediat și cuprinzător de informații și procesarea eficientă a informațiilor fiscale ar avea un puternic efect de descurajare a evaziunii fiscale și a practicilor fiscale dăunătoare și ar permite statelor membre și Comisiei să aibă la dispoziție toate informațiile necesare pentru a reacționa împotriva acestor practici;

48.  regretă faptul că actualul cadru legislativ și de monitorizare pentru schimbul de informații cu privire la măsurile fiscale nu este eficient, deoarece s-a demonstrat că cerințele existente privind schimbul de informații spontan sau la cerere nu sunt respectate; regretă faptul că practic niciun stat membru nu face schimb de informații care ar putea avea efect asupra țărilor partenere din UE; regretă lipsa de coordonare dintre Comisie și autoritățile competente din statele membre;

49.  regretă că informațiile fiscale sunt foarte rar schimbate în mod spontan între statele membre; se declară în favoarea unui schimb de informații automat, care să nu se mai bazeze pe reciprocitate; atrage atenția asupra problemelor structurale de concepție ale unui sistem bazat pe libertatea totală de alegere a informațiilor comunicate sau necomunicate și însoțit de sisteme de monitorizare slabe, care fac foarte dificilă identificarea oricărei încălcări a cerințelor privind schimburile de informații;

50.  salută angajamentul Comisiei de a promova schimbul automat de informații fiscale drept viitorul standard european și internațional în materie de transparență; ca un prim pas, îndeamnă Comisia să își îndeplinească îndatorirea de gardian al tratatelor și să realizeze toate acțiunile necesare pentru a garanta că sunt respectate legislația existentă a UE și principiul cooperării loiale între statele membre, prevăzut în tratate; salută propunerea grupului de experți privind schimbul automat de informații privind conturile financiare de a examina posibilitățile de sprijinire a țărilor în curs de dezvoltare prin intermediul schimbului automat de informații, încheind acorduri de schimb nereciproc cu aceste țări;

51.  ia act de faptul că normele și sancțiunile privind ajutoarele de stat sunt utile ca mijloc de combatere a practicilor fiscale dăunătoare celor mai abuzive și mai perturbatoare și că acestea pot avea un semnificativ efect de descurajare;

52.  salută pachetul Comisiei privind transparența fiscală, referitor la schimbul automat de informații între statele membre privind deciziile lor fiscale, din martie 2015, și planul de acțiune pentru un sistem de impozitare a întreprinderilor echitabil și eficient în Uniunea Europeană, din iunie 2015; cu toate acestea, subliniază că aceste texte pot fi considerate doar ca niște prime etape în direcția potrivită și că este nevoie urgentă de un cadru coerent de propuneri legislative și de coordonare administrativă în beneficiul IMM-urilor și al companiilor multinaționale care contribuie la crearea unei creșteri economice veritabile și care își plătesc contribuția fiscală corectă pe piața internă;

53.  salută acordul recent privind planul de acțiune BEPS al OCDE care, în urma apelurilor succesive la acțiune adresate în cadrul summiturilor G7 și G20, încearcă să abordeze problemele individuale care afectează funcționarea sistemului internațional de taxe pentru întreprinderi, prezentând acțiuni globale și sistematice pentru abordarea acestor probleme; regretă includerea tardivă și totodată inegală a țărilor în curs de dezvoltare în procesul BEPS al OCDE, la care acestea ar trebui să participe în mod echitabil; regretă de asemenea că unele dintre rezultatele planului de acțiune BEPS nu avansează în special în ceea ce privește regimurile fiscale dăunătoare, economia digitală și transparența;

54.  remarcă faptul că, în urma unei analize sistematice a „punctelor de presiune” din sistemul fiscal internațional, planul de acțiune BEPS a fost împărțit în 15 puncte de acțiune, dintre care șapte au fost aprobate de G20 în noiembrie 2014, iar celelalte au fost convenite în octombrie 2015; subliniază că, pe fundalul unui mediu de afaceri care evoluează, respectivele acțiuni au scopul de a aborda probleme de transparență, de exemplu prin prezentarea de orientări privind raportarea pentru fiecare țară în parte, lipsa de substanță în anumite acorduri de eludarea fiscală, precum și o mai mare coerență a normelor internaționale;

55.  cu toate acestea, avertizează asupra compromisurilor care s-ar putea îndepărta de la ambițiile inițiale sau care ar putea conduce la interpretări divergente la nivel național; cu toate acestea, subliniază faptul că, până în prezent, nu a existat o monitorizare eficientă a punerii în aplicare a orientărilor OCDE în țările care au aprobat aceste orientări și că nici chiar soluțiile cel mai bine gândite nu pot fi eficiente dacă nu sunt monitorizate și implementate în mod adecvat;

56.  subliniază natura complementară a activității UE și a OCDE în acest domeniu; consideră că UE, dat fiind gradul său de integrare, trebuie să ia mai multe măsuri în ceea ce privește coordonarea și convergența decât propunerile BEPS, cu scopul de a evita toate formele de concurență fiscală dăunătoare de pe piața internă; are convingerea că UE se poate asigura că competitivitatea sa nu este afectată în mod negativ și că totodată ar putea să instituie instrumente pentru a asigura o concurență fiscală corectă, precum și dreptul statelor membre de a impune taxe eficace asupra profiturilor generate pe teritoriul lor;

Investigații ale Comisiei cu privire la ajutoarele de stat: prezentare și rezultate

57.  subliniază că, pe piața internă, participanții și întreprinderile noi, inclusiv IMM-urile, care nu utilizează practici fiscale agresive sunt penalizate comparativ cu companiile multinaționale, care pot transfera profiturile sau pot aplica alte forme de planificare fiscală agresivă prin intermediul unei game variate de decizii și instrumente, disponibile pentru aceste companii doar pe baza dimensiunii și a capacității lor de a încheia afaceri la nivel internațional; în acest sens, remarcă cu îngrijorare faptul că, în condiții de egalitate, datorită sarcinilor fiscale mai reduse care rezultă din această planificare, companiile multinaționale rămân cu un profit mai ridicat în urma impozitării și, prin urmare, se creează condiții de concurență inechitabile cu competitorii de pe piața unică care nu recurg la planificarea fiscală agresivă și care păstrează legătura dintre locul în care generează profitul și locul în care își plătesc impozitele; subliniază că această denaturare a unor condiții de concurență echitabile în favoarea companiilor multinaționale contravine principiului fundamental al pieței unice;

58.  subliniază faptul că OCDE(32) remarcă utilizarea de către anumite companii multinaționale a unor strategii care le permit să plătească numai 5 % taxe, în vreme ce întreprinderile mai mici plătesc până la 30 %, și este profund îngrijorat de faptul că, potrivit unor studii(33), contribuția fiscală a companiilor transfrontaliere este, în medie, cu până la 30 % mai mică decât cea a companiilor interne care își desfășoară activitatea într-o singură țară; consideră inacceptabil faptul că, datorită acestor strategii, unele companii multinaționale pot plăti o rată efectivă foarte redusă a impozitului pe profit, în timp ce unele IMM-uri trebuie să plătească o rată integrală;

59.  subliniază faptul că această distorsiune a deciziilor operatorilor economici, luate pe baza veniturilor preconizate în urma impozitării, cauzează o alocare suboptimă a resurselor în UE și tinde să reducă nivelul concurenței, afectând astfel creșterea și ocuparea forței de muncă;

60.  subliniază faptul că anumite practici fiscale dăunătoare se pot încadra la norme privind ajutoarele de stat cu caracter fiscal, în special pentru că ele pot acorda, la fel ca și ajutoarele de stat, un avantaj „selectiv” și pot cauza distorsiuni ale concurenței pe piața internă; ia act de faptul că, în trecut, grupul de lucru pentru ajutoarele de stat și grupul pentru codul de conduită s-au sprijinit reciproc, în special în 1999 și în prima jumătate a anilor 2000; subliniază că asigurarea respectării normelor UE în materie de concurență a adăugat presiune legală, pe lângă procesul decizional fără caracter obligatoriu din cadrul grupului, compensând parțial lipsa oricărui alt instrument eficient de remediere a problemei eludării fiscale la nivelul UE;

61.  ia act de progresele importante care au avut loc în ultimii 20 de ani în ceea ce privește cadrul analitic al Comisiei referitor la ajutoarele de stat cu caracter fiscal, care au adus mai multă claritate în definirea și analizarea ajutoarelor de stat acordate prin intermediul măsurilor fiscale și au facilitat realizarea de acțiuni mai sistematice împotriva unor astfel de măsuri; ia act, în special, de orientările din 1998 ale Comisiei referitoare la aplicarea normelor privind ajutoarele de stat în cazul măsurilor legate de impozitarea directă a activităților comerciale, de raportul din 2004 privind respectivele orientări și de diverse hotărâri importante din jurisprudență din anii 2000; salută, în cadrul procesului de modernizare a ajutoarelor de stat, promovat de Comisie, lansarea în 2014 a unei consultări publice cu privire la proiectele de orientări care au scopul de a clarifica noțiunea de ajutor de stat, în temeiul articolului 107 din TFUE, care include elemente referitoare la ajutoarele de stat cu caracter fiscal, în special deciziile fiscale;

62.  constată că în ultimele decenii s-a consolidat o jurisprudență a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) referitoare la aplicarea legislației privind ajutoarele de stat în cazul măsurilor fiscale ale statelor membre, ultima dată prin cauza Gibraltar din 2011(34);

63.  arată că CJUE a subliniat principiul prevalenței fondului asupra formei, în virtutea căruia impactul economic al unei măsuri reprezintă punctul de referință pentru evaluare;

64.  observă, prin urmare, că CJUE a derivat din interdicția privind ajutoarele de stat cerințe ample referitoare la responsabilitatea statelor membre în materie de legiferare fiscală;

65.  ia act de faptul că conceptul de „natură și structură generală a sistemului național” este o referință centrală pentru a evalua dacă măsurile fiscale directe sau indirecte sunt sau nu selective și astfel compatibile sau nu cu piața internă; ia act de faptul că orice ajutor de stat ar trebui evaluat în raport cu echilibrul preexistent; subliniază faptul că, atât timp cât criteriul de referință la nivelul UE de evaluare a potențialelor distorsiuni este sistemul național de referință(35), nu toate denaturările concurenței și practicile fiscale dăunătoare de pe piața internă pot fi acoperite de normele actuale în materie de concurență; prin urmare, ia act de faptul că numai aplicarea integrală a acestor norme nu ar permite soluționarea problemei eludării fiscale practicate de companii în UE;

66.  ia act de faptul că, potrivit datelor furnizate comisiei sale speciale competente(36) de către Comisia Europeană, aceasta din urmă a analizat oficial, începând din 1991, numai 65 de cazuri de ajutoare de stat cu caracter fiscal, dintre care 7 erau cazuri de decizii fiscale și numai 10 au avut ca rezultat trimiterea de notificări oficiale către statele membre;

67.  subliniază faptul că, în a doua jumătate a anilor 2000, Comisia a analizat numai un număr mic de cazuri de ajutoare de stat cu caracter fiscal și că printre procedurile recente referitoare la ajutoarele de stat se numără:

   inițierea, în iunie 2013, a unei anchete privind practicile de acordare a unor decizii fiscale în șapte state membre, anchetă extinsă în decembrie 2014 la toate statele membre;
   începerea, în octombrie 2013, a unei anchete dacă regimul din Gibraltar privind impozitele pe profit favorizează anumite companii, care în octombrie 2014 a fost extinsă și la analizarea deciziilor fiscale acordate pe teritoriul menționat;
   în paralel, inițierea unei anchete separate referitoare la regimurile fiscale privind proprietatea intelectuală („regimurile fiscale favorabile pentru brevete”);
   deschiderea, în iunie 2014, a unor anchete oficiale în trei cazuri: Apple în Irlanda, Fiat Finance and Trade în Luxemburg și Starbucks în Țările de Jos, finalizate în octombrie 2015, și deschiderea ulterioară, în octombrie 2014, a unei anchete privind Amazon în Luxemburg,
   deschiderea, în februarie 2015, a unei anchete oficiale asupra unui regim fiscal în Belgia (sistemul de acordare a unor decizii fiscale privind profitul în exces);

68.  subliniază că anchetele Comisiei în curs sau finalizate, precum și cazurile dezvăluite de LuxLeaks arată că unele state membre și-au încălcat obligația legală(37) de a comunica Comisiei toate dosarele privind potențiale ajutoare de stat;

69.  subliniază că aceste anchete fac lumină doar asupra unui eșantion foarte limitat de practici tipice, care afectează profitul impozabil alocat filialelor anumitor companii multinaționale prin stabilirea prețurilor de transfer; este preocupat de faptul că resursele actuale ale serviciilor competente ale Comisiei ar putea limita capacitatea acesteia de a examina un număr semnificativ mai mare de cazuri și de a realiza controale sistematice pentru a stabili dacă și alte practici din domeniul impozitării profitului societăților, în afara celor bazate pe stabilirea prețurilor de transfer, ar putea fi în contradicție cu legislația privind ajutoarele de stat;

70.  își exprimă sprijinul ferm pentru demersul Comisiei, care analizează în profunzime, fără a se grăbi și cu întreaga diligență necesară cazurile în curs de desfășurare; este de părere că rezultatul anchetelor va contribui la elaborarea unor orientări mai precise și mai eficace privind ajutoarele de stat de natură fiscală și stabilirea prețurilor de transfer și la obligarea statelor membre să își ajusteze practicile în consecință; cu toate acestea, invită Comisia să încheie aceste anchete în desfășurare privind ajutoarele de stat cu caracter fiscal cât mai curând posibil, fără a aduce atingere calității și credibilității acestora, și așteaptă rezultatele cu mare interes; invită Comisia să raporteze cu regularitate Parlamentului European cu privire la aceste anchete; invită Comisia să solicite recuperarea sumei integrale în cazul confirmării ajutorului de stat ilegal în anchetele în desfășurare;

71.  subliniază că anchetele în curs ar putea să ducă, în cazul încălcării normelor UE, la recuperarea, de către statul membru care a aprobat măsura fiscală în cauză, a sumei corespunzătoare ajutorului de stat ilegal acordat întreprinderilor beneficiare; subliniază că, deși această recuperare ar putea avea un impact negativ semnificativ asupra reputației statului membru respectiv, ea răsplătește de fapt nerespectarea regulilor, fiind puțin probabil să descurajeze statele membre, în situațiile în care au îndoieli, de la implicarea în practici ilegale privind ajutoarele de stat și de la acordarea unor beneficii fiscale abuzive și, în schimb, le eliberează de responsabilitatea lor în ceea ce privește respectarea normelor UE privind ajutoarele de stat și nu remediază prejudiciul financiar adus bugetelor statelor membre afectate; în termeni mai generali, consideră că normele privind ajutoarele de stat ar trebui să prevadă sancțiuni care să reprezinte o măsură efectivă de descurajare a ajutoarelor de stat acordate ilegal;

72.  atrage, de asemenea, atenția asupra posibilității, în eventualitatea stabilirii abuzive a prețurilor de transfer între filiale transfrontaliere, ca nu doar veniturile din impozite ale statului membru aflat la originea tratamentului fiscal avantajos să fie ajustate (recuperarea ajutorului), ci și cele ale altor țări în care a avut loc tranzacția (ajustarea ex post a prețurilor de transfer stabilite și, astfel, a venitului impozabil); subliniază că, în unele cazuri, acest lucru ar putea să ducă la dublă impunere;

73.  reamintește că obiectivul deciziilor fiscale ar trebui să fie asigurarea securității juridice și crearea unor așteptări legitime pentru beneficiarii lor; subliniază, dat fiind faptul că deciziile naționale pot fi contestate la nivelul UE în temeiul normelor privind ajutoarele de stat, că există riscul unor notificări în masă înaintate Comisiei, cu scopul de a obține avize prealabile, de către statele membre care își doresc să evite o situație de insecuritate juridică pentru administrațiile fiscale și întreprinderi; subliniază că creșterea capacității în cadrul Comisiei și îmbunătățirea proceselor de transmitere a informațiilor sunt adecvate pentru a gestiona un flux mare de notificări, precum și transparența crescută impusă statelor membre în chestiuni fiscale;

Țările terțe

74.  este preocupat de faptul că efectele negative de propagare generate de practicile fiscale dăunătoare ale unor companii multinaționale par să fie cu mult mai importante în țările în curs de dezvoltare decât în țările dezvoltate(38), deoarece primele obțin un procent mai mare al veniturilor din impozitul pe profit și dispun de sisteme de finanțe publice, cadre de reglementare și capacitate administrativă de a asigura conformitatea fiscală și de a elimina aceste practici fiscale dăunătoare mai slabe; ia act de faptul că FMI(39) sugerează că, în urma planificării fiscale agresive, țările în curs de dezvoltare pierd, în termeni relativi, de trei ori mai multe venituri decât țările dezvoltate; subliniază faptul că articolul 208 din Tratatul de la Lisabona obligă statele membre să își adapteze politicile de sprijinire a dezvoltării în țările în curs de dezvoltare; subliniază că realizarea de analize cuprinzătoare ex post privind efectele de propagare generate de practicile fiscale ale statelor membre, ale căror concluzii să fie făcute publice, ar contribui la ghidarea procesului de elaborare a politicilor, pentru a se asigura că astfel de practici nu erodează baza de impozitare a altor state membre sau țări terțe;

75.  subliniază că, în același timp, puținii „câștigători” ai competiției fiscale mondiale, și anume acele țări cu politici foarte atractive în materie de impozitare a întreprinderilor, atât din cadrul UE, cât și din afara sa, prezintă o serie de fundamente economice disproporționate față de dimensiunile și de activitatea lor economică reală, mai ales dacă se analizează, de pildă, numărul societăților rezidente pe cap de locuitor, valoarea profiturilor străine înregistrate, investițiile străine directe (ISD) sau fluxurile financiare care părăsesc țara comparativ cu PIB-ul etc.; observă că acest lucru demonstrează caracterul artificial al bazei lor de impozitare și al fluxurilor financiare care intră în țară, precum și separarea permisă de actualele sisteme fiscale între locul în care este generată valoarea și locul unde se realizează impozitarea;

76.  subliniază că concurența fiscală este departe de a fi limitată la statele membre, incluzând teritoriile lor dependente sau asociate, și că majoritatea practicilor în curs de analiză au o dimensiune internațională, prin transferul profiturilor către jurisdicții caracterizate prin absența impozitelor sau prin perceperea unor impozite minime sau jurisdicții care practică secretul bancar unde, adeseori, nu se desfășoară nicio activitate economică importantă; deplânge lipsa unei abordări coordonate din partea statelor membre vizând toate aceste jurisdicții, nu doar în ceea ce privește acțiunea sau răspunsul comun la practicile lor dăunătoare, ci și, în pofida eforturilor Comisiei, în ceea ce privește identificarea acestora și criteriile pertinente; prin urmare, sprijină ferm propunerea din 2012 a Comisiei, care include criterii substanțiale pentru asigurarea concurenței echitabile, pe lângă transparență și schimbul de informații, precum și publicarea recentă, în pachetul fiscal al Comisiei din 17 iunie 2015, a unei liste a jurisdicțiilor fiscale necooperante, întocmită conform unei abordări de tip „numitor comun” pe baza listelor existente la nivel național; subliniază că elaborarea unei astfel de liste este o condiție prealabilă pentru adoptarea unor măsuri corespunzătoare împotriva acestor jurisdicții; consideră că această listă ar trebui să fie prima iterație a unui proces care duce la o definiție riguroasă, obiectivă a „paradisurilor fiscale”, care poate informa apoi listele viitoare, fiind stabilită pe baza unor criterii clare, care ar trebui să fie cunoscute în prealabil; încurajează Comisia să evalueze dacă jurisdicțiile europene îndeplinesc criteriile respective;

77.  subliniază că OCDE a obținut o serie de rezultate notabile în acest sens, în ceea ce privește transparența și schimbul de informații; salută, în special, semnarea, până în iunie 2015, de către aproape 100 de țări a Convenției multilaterale a OCDE privind asistența administrativă reciprocă în materie fiscală (așa-numita „convenție comună”), care prevede cooperarea administrativă între state în legătură cu evaluarea bazei de impozitare și perceperea impozitelor, îndeosebi în vederea combaterii eludării și evaziunii fiscale;

78.  subliniază, cu toate acestea, că activitatea OCDE legată de fosta sa listă a paradisurilor fiscale necooperante s-a bazat pe un proces politic care a dus la compromisuri arbitrare încă din stadiul stabilirii criteriilor de întocmire a listei, cum ar fi cerința de a încheia convenții fiscale cu alte 12 țări, și în urma căruia nicio jurisdicție nu a fost înregistrată drept paradis fiscal necooperant; subliniază că abordarea sa actuală se bazează în continuare pe criterii care vizează transparența fiscală și schimbul de informații și care nu sunt suficient de cuprinzătoare pentru a include caracterul dăunător al anumitor practici fiscale; observă că, indiferent de meritele sale, acest lucru limitează pertinența abordării OCDE în ceea ce privește identificarea acelor jurisdicții fiscale care sunt adevărați piloni ai practicilor de eludare fiscală și dăunează concurenței fiscale din întreaga lume; subliniază, în special, că această abordare nu se referă la niciun indicator calitativ pentru o evaluare obiectivă a respectării practicilor de bună guvernare și nici nu ia în considerare date cantitative cum ar fi profiturile înregistrate, fluxurile financiare care intră și care ies din țară și (de)conectarea acestora de realitatea economică dintr-o jurisdicție dată;

79.  subliniază, în plus, faptul că aceste liste pot fi utilizate la nivel național pentru a pune în aplicare norme naționale de protecție și de combatere a evaziunii față de țările terțe (cum ar fi limitarea beneficiilor, aplicarea unui test privind motivarea comercială, norme vizând societățile financiare sub control străin etc.) și că limitările acestor liste pot, de asemenea, să limiteze domeniul de aplicare și eficacitatea măsurilor naționale menite să combată practicile fiscale dăunătoare;

80.  este convins că asigurarea concurenței echitabile pe piața internă și protejarea bazelor impozabile ale statelor membre depind foarte mult de abordarea verigii celei mai slabe privind interacțiunile cu jurisdicțiile caracterizate prin absența impozitelor sau prin perceperea unor impozite minime și cu jurisdicțiile care practică secretul bancar, având în vedere că statele membre sunt responsabile pentru cotele de impozitare, deoarece existența unui debușeu fiscal (de exemplu absența impozitului reținut la sursă) în țările terțe, indiferent de practicile fiscale ale acestora, crește considerabil oportunitățile de eludare fiscală în UE;

81.  subliniază că o abordare coordonată de către statele membre a țărilor dezvoltate și în curs de dezvoltare s-ar putea dovedi mult mai eficace în eliminarea practicilor fiscale dăunătoare și promovarea unei mai mari reciprocități în chestiunile fiscale;

82.  subliniază că, drept reacție la presiunile exercitate atât de UE, cât și de G20 privind problema transparenței fiscale și în contextul crizei economice, financiare și a datoriilor, unele țări terțe au semnat în cele din urmă acorduri privind schimbul de informații în domeniul fiscal (TIEA) cu UE, care ar trebui să îmbunătățească cooperarea cu aceste țări; arată că, în cazul Elveției, a fost semnat un acord în mai 2015, după o lungă perioadă „de tranziție” în cursul căreia acest partener comercial important al UE a beneficiat de un acces privilegiat la piața unică, dar, în același timp, nu a cooperat în alte domenii, în special cel al impozitării;

83.  constată că, în pofida negocierilor în desfășurare, progresul este încă lent în ceea ce privește semnarea acordurilor de cooperare cu San Marino, Monaco, Liechtenstein și Andorra; regretă că Comisia nu are un mandat european similar pentru a negocia acordurile privind schimbul automat de informații cu teritoriile de peste mări acoperite în prezent de Directiva UE privind impozitarea veniturilor din economii;

84.  ia act cu preocupare de faptul că numeroase țări în curs de dezvoltare sunt deosebit de vulnerabile în fața practicilor de eludare fiscală ale companiilor multinaționale și că principala cauză a absenței unor venituri din bugetele naționale ale țărilor în curs de dezvoltare o reprezintă practicile de stabilire a prețurilor de transfer ale companiilor multinaționale(40); subliniază, în plus, că aceste țări se află într-o poziție de negociere foarte slabă față de unele companii multinaționale sau de unii investitori străini direcți care caută în întreaga lume cele mai avantajoase subvenții și scutiri fiscale; denunță faptul că pierderile anuale suferite de bugetele naționale în ceea ce privește veniturile fiscale sunt estimate a se situa între aproximativ 91(41) și 125 de miliarde EUR(42);

85.  reamintește statelor membre că au obligația în temeiul Tratatului de la Lisabona de a respecta principiul coerenței politicilor în favoarea dezvoltării și trebuie să se asigure că politicile lor fiscale nu subminează obiectivele UE pentru dezvoltare; încurajează statele membre să realizeze analize ale efectelor de propagare generate de politicile lor fiscale și ale impactului acestora asupra țărilor în curs de dezvoltare, așa cum sugerează FMI;

Concluzii și recomandări

86.  concluzionează, examinând mandatul pe care l-a atribuit comisiei sale speciale și în pofida diverselor limitări și obstacole întâmpinate în desfășurarea misiunilor sale de constatare, precum și din partea altor instituții UE, a unor state membre și companii multinaționale, că:

   fără a aduce atingere rezultatului anchetelor Comisiei privind ajutoarele de stat aflate în curs de desfășurare, informațiile colectate indică faptul că, în mai multe cazuri, statele membre nu au respectat articolul 107 alineatul (1) din TFUE, deoarece au introdus decizii fiscale și alte măsuri de natură sau cu efecte similare care, favorizând anumite întreprinderi, au denaturat concurența pe piața internă,
   o parte dintre statele membre nu au pus pe deplin în practică articolul 108 din TFUE, deoarece nu au notificat oficial Comisiei toate planurile lor de a acorda ajutoare fiscale, încălcând astfel și dispozițiile corespunzătoare din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului; subliniază că, în consecință, Comisia nu a putut să verifice permanent toate regimurile de ajutor, conform prevederilor de la articolul 108 din TFUE, deoarece nu a avut acces la toate informațiile pertinente, cel puțin înainte de 2010, în perioada nevizată de anchetele sale în curs,
   statele membre nu și-au îndeplinit obligațiile prevăzute în Directivele 77/799/CEE și 2011/16/UE ale Consiliului, deoarece nu au făcut și continuă să nu facă schimb spontan de informații fiscale, nici măcar în cazurile în care existau motive clare, în ciuda marjei de discreție lăsate de aceste directive, pentru a presupune că ar putea surveni pierderi fiscale în alte state membre sau că transferurile artificiale de profituri în interiorul grupurilor ar putea genera economii fiscale,
   unele state membre nu au respectat principiul cooperării loiale consacrat la articolul 4 alineatul (3) din TUE, deoarece nu au adoptat toate măsurile adecvate, generale sau particulare, pentru a asigura îndeplinirea obligațiilor care le revin,
   o analiză a cazurilor individuale de încălcare a dreptului comunitar privind punctele sus-menționate nu a fost posibilă din cauza lipsei informațiilor detaliate furnizate de statele membre, Consiliu și Comisie,
   în sfârșit, Comisia nu și-a îndeplinit rolul de gardian al tratatelor, prevăzut la articolul 17 alineatul (1) din TUE, prin faptul că nu a acționat în această privință și nu a luat toate măsurile necesare pentru a se asigura că statele membre își respectă obligațiile care le revin, în special cele prevăzute în Directivele 77/799/CEE și 2011/16/UE ale Consiliului, în pofida dovezilor contrare; Comisia și-a încălcat obligațiile în temeiul articolului 108 din Tratatul de la Lisabona privind funcționarea pieței interne prin nelansarea în trecut a unor anchete privind ajutorul de stat;

87.  condamnă faptul că mai multe documente fiscale din cadrul reuniunilor Grupului de lucru pentru codul de conduită care au fost solicitate nu au fost dezvăluite deloc sau au fost numai parțial dezvăluite comisiei, deși unele dintre acestea au fost puse deja la dispoziția cetățenilor care le-au solicitat prin intermediul procedurii de acces la documente, ceea ce face ca Parlamentul European să fie mai slab informat decât cetățenii europeni în ceea ce privește poziția statelor membre în domeniul fiscal; regretă, prin urmare, faptul că Comisia nu a dezvăluit decât mai puțin de 5 % din numărul total (aparent aproximativ 5 500) de documente solicitate; regretă lipsa de cooperare a Comisiei și a Consiliului cu comisia, ceea ce constituie o piedică în calea executării mandatului său;

88.  având în vedere faptul că, în prezent, Parlamentul nu deține puteri de anchetă parlamentară, invită Consiliul și Comisia să aprobe de urgență propunerea de regulament al Parlamentului European privind modalitățile detaliate de exercitare a dreptului de anchetă al Parlamentului(43), astfel încât să se confere reale puteri de anchetă necesare pentru exercitarea dreptului său parlamentar de anchetă;

89.  solicită Comisiei să analizeze dacă încălcările sus-menționate ar putea fi aduse încă în fața Curții de Justiție;

90.  solicită statelor membre să respecte principiul impozitării profitului în locul în care acesta este generat;

91.  invită statele membre și instituțiile UE, care poartă în egală măsură răspunderea politică pentru situația actuală, să pună capăt concurenţei fiscale dăunătoare și să coopereze pe deplin pentru a elimina neconcordanțele – și să se abțină de la crearea unor neconcordanțe suplimentare – între sistemele fiscale și a elimina măsurile fiscale dăunătoare care creează condiții pentru practicarea eludării fiscale pe scară largă de către companiile multinaționale și pentru erodarea bazei impozabile în cadrul pieței interne; în această privință, solicită statelor membre să informeze Comisia și alte state membre cu privire la modificările aduse legislației privind impozitul pe profitul societăților care ar putea avea un impact asupra ratelor lor fiscale efective sau a oricăror alte venituri fiscale ale statelor membre; subliniază că statele membre care joacă un rol central în facilitarea eludării fiscale ar trebui să își asume responsabilitatea și să conducă eforturile de îmbunătățire a cooperării fiscale în cadrul UE;

92.  invită șefii de stat și de guvern din UE să își ia noi angajamente politice clare de a acționa urgent pentru soluționarea acestei situații, care nu mai poate fi tolerată, nu în ultimul rând din cauza impactului său asupra bugetelor naționale, care sunt deja supuse unor măsuri de consolidare fiscală, și asupra contribuției fiscale suportate de alți contribuabili, printre care se numără IMM-urile și cetățenii; subliniază, în acest context, că intenționează să își joace pe deplin rolul și că este pregătit să instituie un control politic mai eficace, în strânsă cooperare cu parlamentele naționale;

93.  invită Comisia să își îndeplinească datoria de gardian al tratatelor, asigurând respectarea în totalitate a legislației UE și a principiului cooperării loiale între statele membre; îndeamnă Comisia să intenteze, în consecință, alte acțiuni în justiție în conformitate cu competențele care i-au fost conferite de tratat; solicită, prin urmare, Comisiei să își consolideze capacitatea internă, posibil prin crearea unui departament fiscal specific în cadrul serviciilor sale, pentru a se ocupa atât de fluxul tot mai mare de notificări privind ajutorul de stat în domeniul politicii privind concurența, cât și de responsabilitățile sale consolidate de coordonare a noilor măsuri legate de transparența fiscală;

94.  solicită statelor membre să furnizeze toate informațiile necesare Comisiei cu scopul de a putea să își exercite, fără impedimente, rolul său de gardian al tratatelor;

95.  solicită Comisiei să promoveze bunele practici privind stabilirea prețurilor de transfer și a prețurilor pentru împrumuturi și taxele de finanțare pentru tranzacțiile în interiorul grupului, pentru a le alinia cu prețurile de piață prevalente;

96.  subliniază că statele membre rămân pe deplin competente pentru a-și stabili ratele de impozitare a profitului societăților; insistă, cu toate acestea, că concurența fiscală din interiorul UE și cu țările terțe ar trebui să se desfășoare în cadrul bine definit al unor norme, pentru a garanta concurența echitabilă între întreprinderile de pe piața internă; solicită statelor membre să asigure în primul rând un cadru favorabil întreprinderilor, caracterizat, printre altele, de stabilitate economică, financiară și politică, precum și de certitudine juridică și de simplitatea normelor fiscale; dat fiind rolul lor esențial în asigurarea sustenabilității fiscale, solicită Comisiei să abordeze mai detaliat aspectele legate de impozitarea întreprinderilor, inclusiv practicile fiscale dăunătoare și impactul acestora, în cadrul semestrului european și ca indicatorii pertinenți, inclusiv estimările prejudiciului fiscal care rezultă din evaziunea fiscală și eludarea fiscală, să fie incluși în tabloul de bord al procedurii privind dezechilibrele macroeconomice;

97.  invită statele membre, în special pe cele care primesc asistență financiară, să pună în aplicare reforme structurale, să combată frauda fiscală și să aplice măsuri împotriva planificării fiscale agresive;

98.  în această privință, invită Comisia să găsească un echilibru potrivit între convergența fiscală și economică și solicită Comisiei să asigure luarea unor măsuri de sprijinire a creșterii economice, a investițiilor și a locurilor de muncă;

99.  este de părere că, printre altele, un schimb automat de informații fiscale cuprinzător, transparent și eficace, precum și o bază fiscală consolidată comună a societăților cu caracter obligatoriu reprezintă condiții prealabile esențiale pentru crearea unui sistem fiscal la nivelul UE care să respecte și să salvgardeze principiile fundamentale ale pieței interne;

100.  invită statele membre și instituțiile UE, dată fiind complexitatea chestiunii, să instituie diverse seturi de acțiuni complementare pentru a îmbunătăți situația actuală, ținând cont de necesitatea reducerii complexității pentru toate părțile interesate și a reducerii la minimum a costurilor de conformitate pentru întreprinderi și administrații fiscale; subliniază, prin urmare, că simplificarea sistemelor fiscale ar trebui să fie primul pas în încercarea de a oferi claritate nu doar statelor membre, ci și cetățenilor, care sunt în prezent excluși de la schimbul de informații;

101.  solicită Comisiei să investigheze pe viitor în mod empiric oportunitatea limitării deducerii plăților de redevențe către societățile conexe din plățile aferente bazei de impozitare a profitului, ca mijloc de combatere a transferului de profit în interiorul grupului;

102.  subliniază faptul că, în ciuda invitațiilor repetate, doar patru companii multinaționale(44) dintr-un total de 17 au fost de acord inițial să se prezinte în fața comisiei pentru a discuta chestiuni de planificare fiscală internațională; este de părere că refuzul inițial a 13 dintre ele – unele cu un grad ridicat de vizibilitate publică – de a coopera cu o comisie parlamentară este inacceptabil și aduce atingere într-o măsură ridicată demnității Parlamentului European și a cetățenilor pe care acesta îi reprezintă; ia act totuși de faptul că 11 companii multinaționale(45) au fost de acord, în final, să se prezinte în fața comisiei doar după ce raportul a fost votat în cadrul Comisiei TAXE și cu scurt timp înainte de votul în plen, în timp ce două companii multinaționale(46) au persistat în refuzul lor; recomandă, prin urmare, ca autoritățile sale competente să ia în considerare privarea acestor companii de accesul lor în incinta Parlamentului și să se ia serios în considerare stabilirea unui cadru clar și actualizarea responsabilităților stabilite în Codul de conduită pentru organizațiile incluse în registrul de transparență(47), în ceea ce privește cooperarea cu comisiile Parlamentului și alte organisme politice;

103.  solicită investigarea rolului instituțiilor financiare în sprijinirea practicilor fiscale dăunătoare;

Cooperarea și coordonarea privind deciziile fiscale anticipate

104.  deplânge conținutul acordului politic din 6 octombrie 2015 din cadrul Consiliului, care este mult mai puțin ambițios decât propunerea legislativă a Comisiei din martie 2015 de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu de informații în domeniul fiscal; subliniază că aceasta din urmă prevedea, pe lângă un cadru comun pentru înregistrarea și schimbul automat de informații privind deciziile, dispoziții care să permită Comisiei să monitorizeze în mod eficient transpunerea sa în practică de către statele membre și să asigure că deciziile nu au un impact negativ asupra pieței interne; subliniază că adoptarea poziției Consiliului ar împiedica fructificarea integrală a schimbului automat de informații asupra deciziilor, în special în ceea ce privește punerea în aplicare efectivă, și solicită, prin urmare, Consiliului să adopte propunerea Comisiei și să țină seama în mod corespunzător de avizul Parlamentului European în această privință, în special în ceea ce privește domeniul de aplicare al directivei (toate deciziile fiscale și nu numai cele transfrontaliere), perioada de retroactivitate (toate deciziile fiscale încă valabile ar trebui să facă obiectul schimbului de informații), precum și informațiile furnizate Comisiei, care ar trebui să aibă acces la deciziile fiscale;

105.  invită statele membre să sprijine, în toate forurile internaționale, schimbul automat de informații dintre administrațiile fiscale ca noul standard mondial; invită în special Comisia, OCDE și G20 să îl promoveze cu ajutorul celor mai adecvate și eficace instrumente, în cadrul unui proces mondial incluziv; insistă asupra faptului că ar trebui luate măsuri de asigurare a faptului că AEOI capătă cu adevărat o dimensiune mondială și, prin urmare, eficace, respectând cerințele de confidențialitate, prin sprijinirea eforturilor țărilor în curs de dezvoltare de a-și consolida capacitățile pentru deplina participare la AEOI; subliniază că schimbul automat de informații în cadrul UE ar putea avea loc sub forma unui registru central cuprinzător al UE, care să fie accesibil Comisiei și autorităților naționale competente;

106.  invită statele membre să considere că orice decizie fiscală ar trebui, în special atunci când implică stabilirea unor prețuri de transfer, să fie instituită în cooperare cu toate țările implicate, că informațiile pertinente ar trebui să facă obiectul unui schimb automat, cuprinzător și neîntârziat între ele și că orice acțiune de la nivel național care vizează reducerea eludării fiscale și a erodării bazei impozabile din UE, inclusiv auditurile, ar trebui întreprinsă în comun, ținând cont în mod corespunzător de experiența acumulată prin programul Fiscalis 2020; își reafirmă opinia potrivit căreia elementele de bază ale tuturor deciziilor fiscale care au un impact asupra altor state membre ar trebui nu doar comunicate administrațiilor fiscale și Comisiei, ci și prezentate în cadrul rapoartelor pentru fiecare țară întocmite de companiile multinaționale;

107.  subliniază, în acest sens, că nu doar deciziile fiscale transfrontaliere, ci și cele naționale pot avea un impact asupra altor state membre și solicită, prin urmare, extinderea schimbului automat de informații la toate deciziile fiscale emise de către guvernul sau autoritatea fiscală a unui stat membru sau orice subdiviziune teritorială sau administrativă a acestuia sau în numele lor, care sunt active încă la data intrării în vigoare a directivei; insistă cu fermitate asupra rolului-cheie al implicării Comisiei în procesul de colectare a datelor și în analiza privind deciziile;

108.  solicită, în plus, un cadru care să controleze în mod eficace transpunerea în practică a schimbului automat de informații, precum și colectarea și publicarea de statistici cu privire la informațiile partajate și, în special, instituirea de către Comisie, până la 31 decembrie 2016, a unui registru central securizat care să faciliteze schimbul de informații între autoritățile fiscale participante; reamintește faptul că instituirea unui sistem de schimb automat de informații privind deciziile fiscale va avea ca rezultat colectarea unei cantități mari de informații, ceea ce ar face dificilă detectarea cazurilor cu adevărat problematice; subliniază că această situație, pe lângă existența a 28 de state membre, cu limbi și practici administrative diferite, impune statelor membre și Comisiei să reflecteze asupra unor modalități inteligente, inclusiv prin intermediul tehnologiei informației, de a trata cantitatea și diversitatea datelor obținute, pentru ca schimbul automat de informații în Uniune să devină cu adevărat eficace și util;

109.  invită Comisia să analizeze condițiile pentru înființarea, pe termen lung, a unui sistem de verificare centralizat de tip „clearing house” la nivelul UE, prin care deciziile fiscale să fie analizate în mod sistematic de către Comisie cu scopul de a crește nivelul de certitudine, coerență, uniformitate și transparență al sistemului, și de a verifica dacă aceste decizii au un efect nociv asupra altor state membre;

110.  subliniază că, pentru a crește transparența față de cetățeni, Comisia ar trebui să publice un raport anual care să prezinte succint principalele cazuri cuprinse în registrul central securizat și că, în acest context, Comisia ar trebui să ia în considerare dispozițiile privind confidențialitatea din Directiva privind asistența reciprocă;

111.  invită Comisia să ia în considerare instituirea unui cadru comun la nivelul UE pentru deciziile fiscale, care să includă criterii comune, în special:

   cerința de a le institui pe baza unei analize cuprinzătoare a efectelor de propagare, inclusiv a efectului deciziilor fiscale asupra bazelor fiscale ale altor țări, cu implicarea tuturor părților și țărilor vizate,
   publicarea lor, fie integral, fie în formă simplificată, dar respectând pe deplin cerințele în materie de confidențialitate,
   obligația de a publica criteriile de acordare, refuzare și revocare a deciziilor fiscale,
   egalitatea de tratament și disponibilitatea pentru toți contribuabilii,
   lipsa discreției și respectarea pe deplin a dispozițiilor fiscale subiacente;

112.  solicită Comisiei să definească orientări comune la nivelul UE pentru aplicarea principiului OCDE al concurenței depline care să vizeze armonizarea practicilor statelor membre de stabilire a prețului de transfer astfel încât, la stabilirea acordurilor privind prețul de transfer, administrațiile naționale să dispună de instrumente de comparare a întreprinderilor similare, și nu doar a tranzacțiilor similare;

113.  consideră că un sistem fiscal echitabil și eficient necesită un nivel adecvat de transparență și confidențialitate; este convins, prin urmare, că administrațiile fiscale ale statelor membre și, atunci când este relevant, Comisia ar trebui să aibă acces la informații privind beneficiarii finali ai oricărui instrument juridic și/sau ai oricărei decizii fiscale;

114.  solicită Comisiei să utilizeze, printre altele, Directiva (UE) 2015/849 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, care include infracțiunea fiscală în definiția amplă a activității infracționale, pentru a determina beneficiarii fiscali finali ai anumitor instrumente juridice;

115.  solicită Comisiei să înființeze un registru central public la nivelul său cu toate scutirile, deducerile și creditele fiscale legale în domeniul impozitării societăților, însoțit de o evaluare cantitativă a impactului bugetar pentru fiecare stat membru;

Baza fiscală consolidată comună a societăților (CCCTB)

116.  salută planul de acțiune propus de Comisie la 17 iunie 2015 în vederea eliminării eludării fiscale și a promovării unei impozitări echitabile și eficace a întreprinderilor în UE; invită Comisia să accelereze prezentarea modificărilor legislative pentru instituirea promptă a unei baze fiscale consolidate comune a societăților (CCCTB) la nivelul UE, cu caracter obligatoriu, care să abordeze nu doar problema regimurilor preferințiale și a neconcordanțelor dintre sistemele fiscale naționale, ci și majoritatea problemelor care duc la erodarea bazei impozabile la nivel european (în special chestiunile legate de stabilirea prețurilor de transfer); recomandă Comisiei să reia imediat lucrările încheiate în 2011 privind propunerea de directivă a Consiliului de instituire a CCCTB, luând în considerare poziția Parlamentului în acest sens și elementele noi care au intervenit și integrând cele mai recente concluzii din lucrările OCDE, în special standardele rezultate din planul de acțiune privind erodarea bazei impozabile și transferul profiturilor (BEPS), cu scopul de a permite elaborarea unui text consolidat în cursul anului 2016;

117.  invită Comisia să includă în propunerile sale dispoziții menite să clarifice definiția investițiilor în cercetare și dezvoltare și a sediului permanent în conformitate cu substanța economică, acoperind și economia digitală; subliniază importanța investițiilor în cercetare și dezvoltare și nevoia de a facilita mai degrabă decât de a împiedica investițiile și creșterea în economia digitală, conferind economiei UE emergente din acest sector un avantaj competitiv în fața actorilor din SUA și din alte părți; subliniază că dovezile existente arată că regimurile fiscale favorabile pentru brevete nu contribuie la stimularea inovației și pot conduce la o erodare majoră a bazei prin transferul profitului; subliniază, totodată, că abuzurile sau exploatarea acestor sisteme ar trebui reduse la minimum prin acțiuni coordonate ale statelor membre și standarde și definiții comune a ceea ce se califică drept promovare a cercetării și dezvoltării și a ceea ce nu se încadrează în această categorie; subliniază că așa-numita abordare bazată pe conexiune în varianta sa modificată pentru regimurile fiscale favorabile pentru brevete, recomandată de inițiativa BEPS, nu va fi suficientă pentru a limita problemele asociate cu regimurile fiscale favorabile pentru brevete;

118.  subliniază că, pentru a restabili legătura între impozitare și substanță economică și pentru a se asigura plata impozitelor în țările în care se desfășoară activitatea economică reală și crearea de valoare, precum și pentru a corecta neconcordanțele existente, „cheia de contribuție” ar trebui să facă diferența între sectoare, pentru a ține seama de caracteristicile lor specifice, în special în ceea ce privește întreprinderile digitale, întrucât economia digitală îngreunează stabilirea de către autoritățile fiscale a locului unde se creează valoarea; solicită Comisiei să examineze cu atenție poziția Parlamentului privind CCCBT și să adopte o cheie de contribuție care să reflecte activitățile economice reale ale societăților; invită Comisia să își continue activitatea privind opțiunile concrete pentru conceperea acestei chei de alocare, în special în scopul de a anticipa, pentru fiecare sector, impactul asupra încasărilor din impozite ale fiecărui stat membru, în funcție de structura economiei sale; subliniază, de asemenea, că CCCTB este un mijloc util de combatere a BEPS și de creare a unei valori adăugate europene, indiferent dacă încasările din impozite pot fi sau nu utilizate parțial ca nouă resursă proprie pentru bugetul UE;

119.  sprijină ferm introducerea unei CCCTB integrale și obligatorii cât mai curând posibil; ia act de abordarea Comisiei, care a prezentat o CCTB simplă (fără consolidare) ca primă etapă a planului său de acțiune din iunie 2015, dar atrage atenția că acest lucru va lăsa multe probleme nerezolvate, în special pentru întreprinderile care își desfășoară activitatea pe piața unică, dat fiind faptul că CCTB nu va dispune compensarea pierderilor prin consolidare, nici nu va elimina birocrația excesivă și incertitudinea asociate cu stabilirea prețurilor de transfer, care este totodată unul dintre principalele instrumente de eludare fiscală utilizate de companiile multinaționale, și nici nu va pune capăt transferului fiscal în cadrul Uniunii; îndeamnă Comisia, prin urmare, să stabilească un termen concret și scurt pentru a include în cadrul inițiativei privind CCCTB componenta „consolidare”; invită Comisia să renunțe la orice evaluare suplimentară a impactului acestei măsuri, care s-a aflat de decenii pe agenda UE, a făcut deja obiectul unor lucrări pregătitoare extinse și este în prezent blocată în Consiliu de la prezentarea sa oficială în 2011;

120.  invită Comisia, până la adoptarea unei CCCTB integrale și la transpunerea sa completă în practică la nivelul UE, să acționeze imediat pentru a asigura impozitarea efectivă, a reduce transferul profiturilor (în special prin stabilirea prețurilor de transfer), a pregăti, în așteptarea consolidării, un regim interimar de compensare a profiturilor și pierderilor transfrontaliere, care să fie temporar și prevăzut cu suficiente garanții că nu va crea noi oportunități de planificare fiscală agresivă, și a introduce în continuare norme anti-abuz adecvate și eficace în toate directivele relevante; solicită Comisiei să verifice dacă directivele și proiectele de directivă existente în domeniul legislației fiscale și privind societățile sunt adecvate pentru a asigura o impozitare eficace; invită Consiliul să se pregătească pentru adoptarea promptă a acestor dispoziții; subliniază că, pentru a-și îndeplini unul dintre obiective, și anume reducerea birocrației, introducerea unei baze fiscale comune consolidate ar trebui însoțită de introducerea unor reguli contabile comune și de armonizarea practicilor administrative în chestiuni fiscale;

121.  invită Comisia să emită acte legislative clare privind definiția substanței economice, a creării de valoare și a sediului permanent, pentru a elimina, în special, problema societăților-paravan, și să elaboreze criterii și acte legislative ale UE pentru abordarea cercetării și dezvoltării, compatibile cu, dar nu limitate la activitatea OCDE pe acest subiect, deoarece statele membre își reformează în prezent strategia în acest sens, adeseori în mod cumulativ cu subvențiile; subliniază că aceste acte legislative ar trebui să indice clar dacă trebuie să existe o legătură directă între regimurile preferențiale acordate de administrațiile fiscale și activitățile de C-D subiacente; solicită Comisiei să revizuiască legislația UE privind societățile străine controlate și aplicarea sa, în conformitate cu hotărârea Cadbury Schweppes a Curții de Justiție a Uniunii Europene (C-196/04), pentru a asigura utilizarea deplină a societăților străine controlate, în afara cazurilor de scheme pur artificiale, pentru evitarea cazurilor de dublă neimpozitare; solicită Comisiei să facă propuneri pentru armonizarea normelor privind societățile străine controlate din UE;

122.  de asemenea, invită Comisia, în lipsa unei definiții general acceptate, să realizeze analize și studii suplimentare pentru a defini planificarea fiscală agresivă și practicile fiscale dăunătoare, în special abuzurile legate de tratatele privind dubla impunere și schemele bazate pe tratamentul neuniform al elementelor hibride, ținând cont de diferitele efecte negative pe care le pot avea asupra societății, să le asigure monitorizarea și să identifice cu mai multă precizie impactul eludării fiscale în UE și în țările în curs de dezvoltare; invită Comisia, de asemenea, să definească o metodologie de măsurare a prejudiciului fiscal rezultat în urma eludării și evaziunii fiscale – așa cum a anunțat în propunerea sa din martie 2015 – și să se asigure că măsurarea este efectuată cu regularitate pentru a monitoriza progresele realizate și a concepe răspunsuri politice adecvate; invită Comisia să întreprindă acțiunile necesare pentru a clarifica statutul exact al tuturor „jurisdicțiilor dependente” ale statelor membre și pentru a stabili ce pârghii pot fi utilizate în vederea modificării practicilor acestora cu scopul de a se evita erodarea bazei impozabile din UE;

123.  reamintește că pe lângă frauda fiscală în rândul societăților, există o fraudă de dimensiuni considerabile a TVA-ului transfrontalier, taxă care este fundamentală pentru toate trezoreriile naționale; solicită Comisiei să elaboreze măsuri de combatere a acestei probleme, inclusiv o mai bună coordonare pe această temă între agențiile fiscale naționale;

Codul de conduită privind impozitarea întreprinderilor

124.  solicită o reformă urgentă a Codului de conduită privind impozitarea întreprinderilor și a grupului însărcinat cu transpunerea sa în practică, dat fiind faptul că până în prezent s-a dovedit a avea o valoare discutabilă, atât pentru a elimina obstacolele reale care se află momentan în calea abordării eficace a practicilor fiscale dăunătoare, cât și pentru a sprijini coordonarea și cooperarea la nivelul UE în domeniul politicii fiscale;

125.  invită statele membre ca, în spiritul bunei cooperări, să sprijine propunerile incluse în planul de acțiune al Comisiei din 17 iunie 2015 pentru o impozitare echitabilă și eficace a întreprinderilor în UE; consideră că legitimitatea grupului ar beneficia de creșterea transparenței și responsabilității; pledează, prin urmare, pentru modificarea structurii de conducere și a mandatului grupului, inclusiv pentru numirea unui președinte permanent, care să răspundă politic, pentru îmbunătățirea metodelor sale de lucru, incluzând un posibil mecanism de transpunere în practică, participarea periodică în cadrul grupului a miniștrilor de finanțe sau a înalților funcționari, pentru a își spori vizibilitatea, și un schimb de informații consolidat în cadrul grupului cu scopul de a soluționa în mod eficient problemele BEPS; solicită, de asemenea, actualizarea și extinderea criteriilor stabilite în cod, pentru a acoperi noi forme de practici fiscale dăunătoare, inclusiv în țări terțe; invită președintele grupului și Consiliul să raporteze periodic comisiei sale competente și să facă schimb de opinii cu aceasta cu privire la activitățile grupului, în special în ceea ce privește prezentarea rapoartelor sale bianuale către ECOFIN;

126.  invită, în general, Consiliul să sprijine promovarea unui control democratic veritabil în chestiunile fiscale transfrontaliere de la nivelul UE, în conformitate cu practicile deja instituite în alte domenii în care statele membre sau alte instituții independente, cum sunt Banca Centrală Europeană și Consiliul de administrație al mecanismului unic de supraveghere, au competențe exclusive; invită Consiliul și statele membre să ia în considerare posibilitatea înființării unui grup la nivel înalt privind politica fiscală, așa cum a sugerat și Președintele Comisiei; subliniază că un astfel de „comitet fiscal”, responsabil în fața Parlamentului, ar include Consiliul și Comisia, după modelul Comitetului economic și financiar, precum și experți independenți și ar supraveghea, într-un mod mai general, politica fiscală legislativă și nelegislativă și ar prezenta rapoarte Comisiei ECOFIN; solicită ca Parlamentul să aibă un drept de inițiativă pentru a semnala Grupului de lucru pentru Codul de conduită orice măsură națională pe care o consideră corespunzătoare criteriilor de concurență fiscală dăunătoare incluse în Codul de conduită;

127.  invită Comisia să actualizeze pentru a doua oară Raportul Simmons & Simmons din 1999 privind practicile administrative menționate la punctul 26 din Raportul Grupului de lucru privind Codul de conduită din 1999, Raportul Primarolo (SN 4901/99);

128.  îndeamnă Consiliul și statele membre să îmbunătățească transparența, răspunderea și activitatea de monitorizare desfășurată de grup, respectând în mod corespunzător tratatele și competența statelor membre în ceea ce privește aspectele fiscale directe, și invită Comisia să inițieze măsuri legislative cadru, conform metodei comunitare; consideră că este esențial ca publicul larg să primească mai multe informații cu privire la activitatea grupului;

129.  invită Comisia să pună în aplicare pe deplin recomandările Ombudsmanului UE în ceea ce privește componența grupurilor de experți și să adopte o foaie de parcurs pentru a se asigura că grupurile de experți vor fi compuse în mod echilibrat; insistă asupra faptului că, în timp ce se depun eforturi în vederea atingerii acestui obiectiv, reformarea actualei structuri și componențe ar trebui să înceapă imediat; subliniază faptul că astfel de reforme nu ar conduce la o lipsă de competențe tehnice necesare pentru a legifera, întrucât acestea ar putea fi transmise prin consultări publice sau audieri publice ale unor experți, deschise reprezentanților tuturor intereselor; invită Comisia să adopte o definiție clară a conflictelor de interese și politici solide pentru a preveni ca actorii expuși riscului unor astfel de conflicte de interese, precum și reprezentanții organizațiilor condamnate pentru evaziune fiscală sau orice altă infracțiune să fie membri activi ai oricărui organ de experți sau organ consultativ;

Ajutoarele de stat

130.  salută cu căldură și sprijină rolul-cheie al Comisiei în calitate de autoritate de concurență competentă în cadrul anchetelor în curs privind ajutoarele de stat în legătură cu deciziile fiscale; consideră inadecvată practica recurentă, utilizată de mai multe state membre, de păstrare a confidențialității în cazul proiectelor care au beneficiat de ajutoare de stat; încurajează Comisia să își utilizeze la maximum competențele în temeiul normelor UE în materie de concurență pentru a combate practicile fiscale dăunătoare, precum și să sancționeze statele membre și societățile implicate în astfel de practici; subliniază necesitatea angajării mai multor resurse de către Comisie – financiare și umane – în consolidarea capacității sale de a realiza simultan toate investigațiile necesare privind ajutoarele fiscale; subliniază necesitatea ca statele membre să respecte pe deplin investigațiile și solicitările de informații din partea Comisiei;

131.  invită Comisia să adopte noi orientări, până cel mai târziu la jumătatea anului 2017, în cadrul inițiativei sale de modernizare a ajutoarelor de stat (SAM), clarificând noțiunea de ajutor de stat de natură fiscală și de stabilire „adecvată” a prețurilor de transfer, în scopul de a elimina incertitudinile juridice atât pentru contribuabilii care respectă legea, cât și pentru administrațiile fiscale, asigurând un cadru corespunzător pentru practicile fiscale ale statelor membre și fără a descuraja recurgerea la decizii fiscale legitime; contestă utilitatea convenției de arbitraj, care nu este eficientă în soluționarea disputelor, în special cele privind chestiunile legate de stabilirea prețurilor de transfer; consideră că acest instrument ar trebui reformat, pentru o mai mare eficacitate, sau înlocuit cu un mecanism UE de soluționare a litigiilor care să conțină proceduri de acord reciproc mai eficace;

132.  invită Comisia să cuprindă în investigațiile sale și alte companii multinaționale menționate în scandalul LuxLeaks, precum și măsuri cu un caracter similar sau cu efecte similare prețurilor de transfer;

133.  invită Comisia, în conformitate cu responsabilitatea extinsă conferită statelor membre în cadrul SAM, să ia în considerare înființarea unei rețele de administrații fiscale naționale pentru a face schimb de bune practici și a contribui în mod constant la prevenirea introducerii oricăror măsuri fiscale care ar putea constitui ajutor de stat ilegal; invită Comisia să consolideze sinergiile strategice dintre activitățile Grupului (reformat) privind Codul de conduită și transpunerea în practică de către Comisie a normelor în materie de concurență în domeniul ajutorului de natură fiscală;

134.  ia act de faptul că normele în vigoare privind controlul ajutorului de stat încearcă să abordeze practicile necompetitive prin recuperarea foloaselor necuvenite acordate societăților; invită Comisia să evalueze posibilitatea de a modifica normele în vigoare pentru a permite ca sumele recuperate în urma unei încălcări a legislației UE privind ajutoarele de stat să fie returnate statelor membre care au suferit o erodare a bazei lor impozabile și nu statului membru care a acordat un ajutor de stat ilegal de natură fiscală, așa cum este cazul în prezent, sau să fie alocate bugetului UE; invită Comisia să modifice normele în vigoare pentru a garanta posibilitatea de a adopta sancțiuni împotriva țărilor și societăților vizate în caz de încălcare a normelor privind ajutoarele de stat;

Transparență

135.  consideră că Uniunea are potențialul de a deveni un model și un lider global în ceea ce privește transparența fiscală;

136.  subliniază importanța esențială a transparenței pentru îmbunătățirea răspunderii publice a companiilor multinaționale și pentru sprijinirea administrațiilor fiscale în investigațiile lor; subliniază că aceasta ar putea avea un puternic efect de descurajare și de modificare a comportamentelor, atât prin riscul pentru reputație al companiilor care nu respectă legislația, cât și prin furnizarea de informații autorităților competente, care pot astfel să adopte măsurile corective și sancțiunile corespunzătoare; subliniază că nevoia de transparență ar trebui să fie echilibrată în funcție de necesitatea de a proteja interesele comerciale sensibile și de a respecta normele privind protecția datelor;

137.  consideră că o mai mare transparență în ceea ce privește activitățile companiilor multinaționale este esențială pentru a se sigura că administrațiile fiscale sunt în măsură să combată eficient erodarea bazei impozabile și transferul profiturilor; își reafirmă, în consecință, poziția potrivit căreia companiile multinaționale din toate sectoarele ar trebui să prezinte clar și inteligibil în situațiile lor financiare, defalcate pe fiecare stat membru și țară terță în care au un sediu, o serie de informații agregate, care să includă profitul sau pierderea înainte de impozitare, impozitele pe profit sau pe pierdere, numărul de angajați, activele deținute și informațiile de bază privind deciziile fiscale (raportarea pentru fiecare țară în parte); subliniază că este important ca aceste informații să fie făcute publice, eventual sub forma unui registru central la nivelul UE; subliniază, de asemenea, că IMM-urile și întreprinderile cu capitalizare medie care nu sunt companii multinaționale ar trebui scutite de această obligație; invită Consiliul să adopte, până la sfârșitul anului 2015, poziția Parlamentului European votată în Directiva privind dreptul acționarilor, în iulie 2015; subliniază că cerințele în materie de transparență ar trebui elaborate și puse în aplicare astfel încât societățile europene să nu sufere de un dezavantaj concurențial;

138.  solicită statelor membre să pună în aplicare un sistem mai extins de raportare pentru fiecare țară în parte, aflat la dispoziția autorităților fiscale, pe baza standardelor OCDE și incluzând informații mai detaliate, cum ar fi declarațiile de impunere și tranzacțiile intragrup; evidențiază că furnizarea de informații fiscale de către firme altor administrații fiscale trebuie să fie însoțită de o îmbunătățire a cadrului de soluționare a litigiilor, pentru a clarifica drepturile fiecărei părți și pentru a evita orice efect secundar negativ; subliniază faptul că, în cazul administrațiilor fiscale din țările terțe, informațiile ar trebui transmise numai autorităților din acele țări care au pus în aplicare acorduri echivalente cu cele prevăzute de Convenția de arbitraj a UE; solicită, de asemenea, să se elaboreze standarde contabile armonizate, care să permită, în special, o publicare mai detaliată în cazul redevențelor;

139.  solicită Comisiei să sprijine această poziție, în concordanță cu evaluările și pozițiile sale anterioare, și să ia toate măsurile necesare pentru a asigura extinderea aplicării sale la toate companiile multinaționale care își desfășoară activitatea pe piața internă și solicită, de asemenea, OCDE să sprijine extinderea sa la nivel mondial, pentru a se asigura că sunt aplicate obligații similare tuturor întreprinderilor care derulează operațiuni transfrontaliere; subliniază că acțiunile vizând îmbunătățirea transparenței, deși sunt necesare, nu sunt suficiente pentru a soluționa integral problema și că sistemele fiscale naționale, europene și internaționale trebuie, de asemenea, să fie reformate în mod substanțial;

140.  subliniază că actuala opacitate a sistemului fiscal internațional permite companiilor multinaționale să evite impozitarea, să eludeze legislațiile fiscale naționale și să își transfere profiturile în paradisuri fiscale; invită Comisia și statele membre să se asigure că autoritățile fiscale competente au acces deplin la registrele centrale ale beneficiarilor efectivi atât pentru societăți, cât și pentru trusturi, în conformitate cu cea de a patra Directivă în domeniul combaterii spălării banilor; invită statele membre să transpună rapid cea de a patra Directivă în domeniul combaterii spălării banilor, care asigură accesul larg și simplificat la informațiile conținute în registrele centrale ale beneficiarilor efectivi; își reafirmă poziția potrivit căreia registrele ar trebui puse la dispoziția publicului;

141.  recunoaște activitatea realizată de Comisie pentru crearea unui număr european de identificare fiscală (NIF); solicită Comisiei să prezinte o propunere de instituire a unui NIF european, pe baza modelului de NIF european prezentat în Planul de acțiune al Comisiei privind lupta împotriva fraudei și a evaziunii fiscale 2012 (acțiunea 22); reamintește că se consideră că NIF-urile reprezintă cel mai bun mijloc de identificare a contribuabililor și îndeamnă, prin urmare, ca acest proiect să fie accelerat; solicită Comisiei, de asemenea, să depună eforturi susținute pentru a crea un număr de identificare similar la nivel mondial, precum Sistemul identificatorului internațional al entităților juridice (LEI) din cadrul Comitetului de supraveghere reglementară;

142.  subliniază, în plus, că transparența este, de asemenea, importantă în investigațiile în curs de desfășurare privind ajutoarele de stat legate de deciziile fiscale;

143.  invită Comisia să examineze posibilitățile de punere în aplicare în cadrul UE a unor dispoziții similare normelor stabilite de Consiliul guvernamental pentru standarde de contabilitate (Governmental Accounting Standards Board - GASB) din SUA(48), care obligă organele administrației centrale și locale să raporteze cât de multe venituri pierd din scutirile fiscale acordate pentru dezvoltare economică;

Protecția avertizorilor de integritate

144.  invită Comisia să propună, până în iunie 2016, instituirea unui cadru legislativ al UE pentru protecția eficace a avertizorilor de integritate și a altor categorii similare, subliniază că este inacceptabil ca cetățenii și jurnaliștii să poată fi urmăriți în justiție în loc de a beneficia de protecție juridică atunci când, acționând în interesul general, divulgă informații sau raportează presupuse abuzuri, fapte reprobabile, fraude sau activități ilegale, în special în cazurile de eludare fiscală, evaziune fiscală și spălare de bani, sau orice alt comportament care încalcă principiile fundamentale ale UE, cum ar fi principiul cooperării loiale, sau atunci când o astfel de dezvăluire atinge un interes general superior motivelor de nelegalitate;

145.  invită Comisia să examineze o serie de instrumente pentru a asigura o astfel de protecție împotriva procedurilor judiciare nejustificate, sancțiunilor economice și discriminării, asigurând totodată garantarea confidențialității și a secretelor comerciale; atrage atenția, în acest sens, asupra exemplului reprezentat de Legea Dodd-Frank din SUA, care recompensează avertizorii de integritate pentru că oferă autorităților informații originale și îi protejează împotriva procedurilor judiciare și a pierderii locului de muncă, ținând seama de faptul că această remunerație nu ar trebui să reprezinte un stimulent pentru publicarea de informații comerciale sensibile; propune înființarea unui organism european independent, căruia să i se încredințeze misiunea de a colecta aceste informații și de a efectua investigații, precum și a unui fond paneuropean comun al avertizorilor de integritate, pentru a se asigura că avertizorii de integritate beneficiază de un sprijin financiar corespunzător, ambele finanțate printr-un mecanism de percepere automată a unui procent din sumele colectate sau din amenzile plătite; consideră că ar trebui garantată protecția avertizorilor de integritate și în cazul în care aceștia informează publicul, după notificarea prealabilă a autorităților competente la nivel național sau european, în cazul în care nu există nicio reacție în termen de o lună;

Responsabilitatea socială a întreprinderilor

146.  consideră că aplicarea unei strategii fiscale responsabile trebuie să fie considerată drept un pilon al responsabilității sociale a întreprinderilor (RSI), în special în conformitate cu definiția actualizată a RSI care desemnează „responsabilitatea întreprinderilor pentru impactul pe care îl au asupra societății”(49); regretă faptul că cele mai multe firme nu includ acest aspect în raportul lor privind RSI; subliniază faptul că planificarea fiscală agresivă este incompatibilă cu RSI; solicită Comisiei să includă acest element și să definească în mod corespunzător conținutul său într-o strategie europeană actualizată privind responsabilitatea socială a întreprinderilor;

Dimensiunea referitoare la țările terțe

OCDE

147.  sprijină planul de acțiune al OCDE privind BEPS, recunoscând totodată că este rezultatul unui compromis care nu merge suficient de departe pentru a aborda amploarea evaziunii fiscale și că aceste propuneri ar trebui să reprezinte baza pentru noi acțiuni la nivel european și mondial; solicită OCDE, țărilor sale membre și tuturor celorlalte țări implicate să instituie un instrument de monitorizare eficace pentru a evalua progresele realizate în punerea în aplicare a acestor orientări, să obțină dovezi ale eficacității sale, precum și pentru a întreprinde, eventual, acțiuni corective;

148.  recomandă consolidarea legăturilor instituționale și a cooperării dintre Comisie și OCDE, pentru a se asigura în continuare compatibilitatea celor două procese și a se evita standardele duble; invită statele membre să transpună prompt întreaga legislație europeană în legislația națională, în conformitate cu orientările OCDE, astfel încât UE să devină un lider în punerea în aplicare a recomandărilor OCDE; subliniază totuși că abordarea OCDE se bazează în continuare pe instrumente juridice fără caracter obligatoriu („soft law”) și că acțiunea sa trebuie completată printr-un cadru legislativ adecvat la nivelul UE, pentru a răspunde nevoilor pieței unice, de exemplu sub forma unei directive anti-BEPS care să fie mai ambițioasă decât inițiativa OCDE privind BEPS în domenii care nu sunt acoperite în mod suficient;

Paradisurile fiscale

149.  solicită UE să adopte o abordare comună în ceea ce privește paradisurile fiscale; invită Comisia, în special, să își continue activitatea de elaborare și adoptare a unei definiții europene, a unui set comun de criterii pentru a identifica paradisurile fiscale, indiferent de locul în care acestea se află, și a unor sancțiuni adecvate pentru țările care cooperează cu acestea, pe baza Recomandării sale din decembrie 2012 privind măsuri menite să încurajeze țările terțe să aplice standarde minime de bună guvernanță în chestiuni fiscale (de exemplu, mergând dincolo de schimbul de informații și de transparență pentru a include concurența fiscală echitabilă și impozitarea eficace) și pentru societățile care la utilizează în scopul planificării fiscale agresive, precum și de definire a unor măsuri comune adecvate care să se aplice acestor jurisdicții; face trimitere la Rezoluția sa din 21 mai 2013, menționată mai sus, referitoare la „lupta împotriva fraudei, a evaziunii și a paradisurilor fiscale” pentru o listă neexhaustivă a unor astfel de măsuri posibile(50); reiterează că listele cu adevărat europene, actualizate cu regularitate și bazate pe indicatori cuprinzători, transparenți, robuști, verificabili în mod obiectiv și general acceptați, ar fi mai eficace ca mijloc de promovare a bunei guvernări fiscale și de schimbare a comportamentelor fiscale față de și din cadrul acestor jurisdicții;

150.  invită Comisia să includă pe lista neagră europeană acele teritorii care acordă avantaje fiscale entităților fără a impune desfășurarea unei activități economice substanțiale pe teritoriul respectiv, care oferă un nivel scăzut de impozitare și care nu garantează schimbul automat de informații fiscale cu alte jurisdicții;

151.  subliniază, în special, că este necesar să se asigure că fluxurile financiare care ies din țară sunt impozitate cel puțin o dată, de pildă prin impunerea unui impozit reținut la sursă sau a unor măsuri echivalente, pentru a se evita ca profiturile să părăsească teritoriul UE fără a fi impozitate, și invită Comisia să prezinte o propunere legislativă în acest sens, de exemplu prin revizuirea Directivei privind societățile‑mamă și filialele acestora și a Directivei privind dobânzile și redevențele; insistă că ar trebui instituit un sistem pentru a asigura obligativitatea prezentării unui document de confirmare către autoritățile fiscale naționale și transmiterea acestuia către Comisie, pentru a certifica această operațiune, protejând astfel piața internă și menținând legătura dintre locul în care sunt generate profiturile și valoarea economică și locul în care sunt impozitate acestea; subliniază că un astfel de sistem ar trebui să fie conceput cu atenție, pentru a evita dubla impunere și litigiile; invită Comisia, sprijinind în același timp promovarea de către OCDE a unei abordări multilaterale a chestiunilor fiscale menite să raționalizeze acordurile fiscale internaționale și să asigure impozitarea profiturilor în locul în care se creează valoarea – să consolideze rolul UE pe scena internațională adoptând o poziție unitară la nivelul tuturor statelor membre și să lucreze la elaborarea unui cadru comun al UE pentru tratatele bilaterale privind aspectele fiscale și să înlocuiască treptat numărul imens de tratate bilaterale individuale în domeniul fiscal cu tratate încheiate între UE și jurisdicții din țări terțe; subliniază că aceasta ar fi soluția imediată pentru a combate practicile constând în alegerea celui mai avantajos tratat; invită, între timp, statele membre să insereze imediat în tratatele lor fiscale clauze de prevenire a abuzurilor, în conformitate cu propunerile privind BEPS;

152.  consideră că instituirea unor acorduri de liber schimb trebuie să fie însoțită de o cooperare consolidată în domeniul fiscal, care să împiedice eludarea fiscală de către întreprinderile care concurează pe aceeași piață și care să asigure condiții de concurență echitabile; solicită, prin urmare, Comisiei să introducă dispoziții fiscale în toate acordurile de liber schimb ale UE, care ar obliga țările partenere să aplice o bună guvernanță fiscală și să asigure reciprocitatea în chestiunile fiscale; subliniază că activitatea Platformei pentru o bună guvernare fiscală constituie o bază adecvată pornind de la care acest concept poate fi transpus în practică; subliniază că același lucru s-ar putea aplica acordurilor de cooperare ale UE;

153.  invită organismele UE să nu coopereze cu jurisdicțiile considerate a fi necooperante în materie fiscală, nici cu societăți condamnate pentru fraudă fiscală, evaziune fiscală sau planificare fiscală agresivă; solicită ca instituții precum Banca Europeană de Investiții (BEI) și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) să nu mai coopereze, prin intermediarii lor financiari, cu jurisdicții fiscale necooperante; solicită, în plus, organismelor UE să se angajeze să nu acorde finanțare UE societăților condamnate pentru fraudă fiscală, evaziunea fiscală sau planificare fiscală agresivă;

154.  invită Comisia să facă uz de toate instrumentele de care dispune pentru a încuraja o abordare mai coordonată față de țările dezvoltate în scopul de a promova o mai mare reciprocitate în chestiunile fiscale, în special în ceea ce privește schimbul de informații cu Statele Unite ale Americii ca urmare a intrării în vigoare a Legii conformității fiscale a conturilor străine; invită, de asemenea, Comisia, în contextul acordului din 27 mai 2015 încheiat între UE și Elveția referitor la schimbul automat de informații privind conturile financiare, să monitorizeze cu atenție, în scopul de a salvgarda piața unică, eliminarea treptată a unor practici fiscale dăunătoare din Elveția, în conformitate cu orientările BEPS, și să se asigure că nu sunt introduse noi măsuri fiscale dăunătoare pe viitor; invită Comisia ca, în cadrul negocierilor sale actuale cu Elveția, să sugereze introducerea în legislația elvețiană a unor norme privind societățile străine controlate; insistă asupra faptului că Comisia trebuie să se asigure că Elveția urmează abordarea UE în domeniul fiscal și să raporteze Parlamentului;

155.  reamintește că toate statele membre au ales o abordare multilaterală a schimbului automat de informații, prin intermediul Convenției privind asistența administrativă în materie fiscală și prin revizuirea din 2014 a directivelor UE relevante(51); subliniază faptul că aceste două inițiative sunt elemente-cheie de combatere a evaziunii fiscale și a secretului bancar, deoarece acestea implică obligația instituțiilor financiare de a raporta administrațiilor fiscale o gamă largă de informații cu privire la rezidenții cu venituri generate de active deținute în străinătate;

Țările în curs de dezvoltare

156.  subliniază faptul că, la conceperea acțiunilor și politicilor de combatere a evaziunii fiscale, ar trebui să se acorde o atenție specială la nivel național, la nivelul UE și la nivel internațional situației țărilor în curs de dezvoltare și, în special, țărilor cel mai puțin dezvoltate, care sunt de obicei cele mai afectate de evaziunea fiscală practicată de societăți și au baze impozabile foarte limitate și o pondere scăzută a impozitelor din PIB; subliniază că aceste acțiuni și politici ar trebui să contribuie la generarea unor venituri publice proporționale cu valoarea adăugată creată pe teritoriul lor, astfel încât să finanțeze în mod corespunzător strategiile lor de dezvoltare, îndeplinirea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului și a agendei de dezvoltare post-2015; salută, în acest context, activitatea Comitetului de experți ai ONU pentru cooperare internațională în domeniul fiscal; solicită Comisiei să sprijine interesele țărilor în curs de dezvoltare în cadrul inițiativelor internaționale existente și să includă reprezentanți din țările în curs de dezvoltare în Platforma sa pentru o bună guvernanță în chestiuni fiscale;

157.  solicită membrilor UE și OCDE BEPS să se asigure că noul „Standard pentru schimbul automat de informații privind conturile financiare” elaborat de OCDE include o perioadă de tranziție pentru țările în curs de dezvoltare care nu pot îndeplini în prezent cerințele privind schimbul automat reciproc de informații din cauza lipsei capacităților administrative;

158.  invită Comisia să propună măsuri suplimentare pentru a contribui la consolidarea capacităților administrative din țările în curs de dezvoltare, în special în ceea ce privește aspectele fiscale, în scopul de a permite un schimb eficace de informații fiscale cu administrațiile lor; solicită instituirea unei platforme pentru țările în curs de dezvoltare prin punerea în practică a unor proiecte-pilot privind schimbul automat de informații; invită țările în curs de dezvoltare să promoveze acorduri regionale sau alte forme de cooperare privind aspectele fiscale pentru a-și îmbunătăți poziția de negociere față de investitorii străini direcți și față de companiile multinaționale și să abordeze chestiuni de interes comun;

159.  invită statele membre să se asigure că propriile agenții de ajutor pentru dezvoltare dețin competențe și cunoștințe tehnice suficiente pentru abordarea problemelor fiscale în politicile lor de dezvoltare, în special din partea ministerelor de finanțe și a administrațiilor fiscale;

160.  face trimitere la planul de acțiune prezentat în Rezoluția sa din 8 iulie 2015 referitoare la impactul evaziunii fiscale licite și al evaziunii fiscale asupra guvernanței, protecției sociale și dezvoltării în țările în curs de dezvoltare; încurajează toate țările și organizațiile internaționale, cum este ONU, să facă parte dintr-un proces incluziv și să contribuie la agenda fiscală G20/OCDE, combătând BEPS, promovând transparența fiscală internațională și schimbul mondial de informații fiscale, de exemplu prin elaborarea unui standard comun unic de raportare în schimbul automat de informații sau publicarea beneficiarului efectiv; invită Comisia și statele membre să sprijine conferirea unui rol mai important pentru ONU în viitoarele negocieri fiscale internaționale, de exemplu, prin sprijinirea creării unui organism fiscal mondial sub auspiciile Organizației Națiunilor Unite;

Consultanții fiscali

161.  atrage atenția asupra juxtapunerii problematice și discutabile, în cadrul aceleiași companii, a serviciilor de consultanță fiscală, audit și consiliere oferite, pe de o parte, administrațiilor fiscale, de exemplu pentru conceperea de sisteme fiscale sau pentru îmbunătățirea perceperii impozitelor și, pe de altă parte, pentru a oferi servicii de planificare fiscală companiilor multinaționale, situație care exploatează slăbiciunile legislațiilor naționale din domeniul fiscal;

162.  reamintește existența unui cadru juridic european instituit prin ultimul pachet legislativ privind reforma în domeniul auditului, aprobat de Parlament la 3 aprilie 2014(52); solicită Comisiei să garanteze că dispozițiile legislative pertinente se aplică efectiv în statele membre în termenele prevăzute și în conformitate cu obiectivele vizate;

163.  invită Comisia să înainteze propuneri de orientări pentru sectorul serviciilor de consultanță fiscală și pentru instituirea unui regim UE de incompatibilitate pentru consultanții în probleme fiscale și, în funcție de caz, pentru bănci, instituind un cadru care să prevină în mod eficace conflictele de interese între serviciile oferite sectorului public și celui privat;

164.  invită, de asemenea, Comisia să lanseze o investigație pentru a examina situația concentrărilor din acest sector și orice denaturare rezultată a concurenței; recomandă ca această anchetă să ia în considerare în special măsura în care combinarea funcțiilor de consiliere fiscală și audit în cadrul acelorași societăți poate genera conflicte de interese și să propună măsuri în consecință, inclusiv prin introducerea unor mecanisme care să permită separarea departamentelor din cadrul societăților de consultanță;

165.  solicită Comisiei să evalueze de urgență posibilitatea de a introduce un cadru legislativ care să prevadă sancțiuni suficiente pentru societățile, băncile, firmele de contabilitate și consultanții financiari care s-au dovedit a fi implicați în punerea în aplicare a eludării fiscale și a planificării fiscale agresive sau în promovarea acestor practici; subliniază că aceste sancțiuni ar trebui să aibă un efect de descurajare și că ar putea include, printre altele, amenzi, restricționarea accesului la finanțare din bugetul UE, interzicerea oricărui rol de consultanță în cadrul instituțiilor europene și, în cazurile extreme și repetate, revocarea licențelor comerciale;

Alte acțiuni la nivel național

166.  încurajează alte acțiuni la nivel național în vederea combaterii evaziunii fiscale, respectând cadrele UE și OCDE, deoarece reacțiile necoordonate pot crea noi neconcordanțe și oportunități de eludare a plății impozitelor; subliniază că cel mai bun instrument de combatere a erodării bazei impozabile este cooperarea, mai degrabă decât introducerea unilaterală a unor regimuri preferențiale pentru a atrage investițiile;

167.  invită Comisia să stabilească orientări pentru amnistiile fiscale acordate de statele membre cu scopul de a defini condițiile în care astfel de amnistii ar respecta dispozițiile din tratatele UE referitoare la libera circulație a capitalurilor, la libertatea de a presta servicii, la ajutoarele de stat și la normele privind spălarea banilor, precum și abordarea comună a UE împotriva paradisurilor fiscale; reamintește necesitatea de a utiliza o astfel de practică cu foarte mare prudență pentru a nu-i stimula pe cei care recurg la eludarea fiscală să aștepte următoarea amnistie;

168.  invită statele membre să instituie un sistem de reținere la sursă a impozitelor pe redevențe care să asigure și impozitarea redevențelor plătite țărilor terțe care nu au încheiat acorduri fiscale bilaterale;

169.  îndeamnă toate statele membre să realizeze, dacă este necesar cu ajutorul tehnic al Comisiei, studii de impact care să acopere efectele de propagare în alte țări, înainte de a introduce orice măsuri fiscale cu un potențial impact în străinătate; solicită o implicare puternică a parlamentelor naționale în chestiunea evaziunii fiscale, deoarece niciun regim sau tratament fiscal nu ar trebui să fie scutit de o evaluare adecvată și de controlul democratic exercitat de legiuitor;

170.  îndeamnă cu fermitate statele membre să stopeze și să reconsidere reducerile resurselor alocate administrațiilor lor fiscale, să accelereze investițiile, să sporească eficiența administrațiilor lor fiscale și să asigure o mai bună redistribuire a personalului și actualizări ale tehnologiei și expertizei, pentru a combate dezvoltarea și a contracara impactul practicilor fiscale dăunătoare, care devin tot mai sofisticate; invită Comisia să furnizeze suportul tehnic pentru aceste eforturi, în special în contextul programului Fiscalis 2020; invită, de asemenea, statele membre să depună eforturi în vederea instituirii unor regimuri mai simple, eficace și transparente de impozitare, în interesul statelor membre, al cetățenilor și al întreprinderilor;

171.  reamintește că achizițiile publice reprezintă 16 % din PIB în zona UE; solicită o evaluare a posibilității de a introduce criterii în materie de fiscalitate, transparență sau de cooperare în licitațiile de achiziții publice în cadrul următoarei runde de modificare a Directivei privind achizițiile publice; invită, de asemenea, statele membre să ia în considerare excluderea de la participarea la procedurile de achiziții publice a societăților care s-au dovedit a fi implicate în sisteme agresive de planificare fiscală și de eludare fiscală;

172.  subliniază, în cele din urmă, că regula unanimității din cadrul Consiliului, care conferă fiecărui stat membru drept de veto, nu încurajează ieșirea dintr-o situație de status quo și găsirea unei soluții axate în mai mare măsură pe cooperare; invită Comisia să nu se abțină de la a recurge, atunci când este cazul, la articolul 116 din TFUE, care stipulează următoarele: „În cazul în care Comisia constată că o neconcordanță între actele cu putere de lege și actele administrative ale diferitelor state membre denaturează condițiile de concurență pe piața internă și provoacă din acest motiv o denaturare care trebuie eliminată, Comisia se consultă cu statele membre în cauză. În cazul în care prin această consultare nu se ajunge la eliminarea denaturării în cauză, Parlamentul European și Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, adoptă directivele utile. [...]”;

173.  își asumă angajamentul de a continua munca depusă de comisia sa specială, abordând obstacolele care au împiedicat-o pe aceasta să își ducă la bun sfârșit mandatul, și de a da curs în mod corespunzător recomandărilor sale; solicită autorităților sale competente să identifice cel mai bun cadru instituțional pentru a realiza acest lucru;

174.  reiterează cererea sa de acces la toate documentele relevante ale UE; solicită Președintelui să transmită această solicitare Comisiei și Consiliului și clarifică faptul că Parlamentul este hotărât să utilizeze toate mijloacele de care dispune pentru a atinge acest obiectiv;

175.  solicită comisiei sale competente să dea curs acestor recomandări în viitorul său raport legislativ din proprie inițiativă pe același subiect;

176.  invită Comisia în domeniul afacerilor constituționale, care dispune de competența necesară, să monitorizeze aplicarea acestor recomandări, în special cu privire la introducerea de clauze de cooperare obligatorii în Codul de conduită pentru organizațiile incluse în registrul de transparență, precum și cu privire la modificări ale normelor privind accesul la documente între instituțiile UE, cu scopul de a le alinia mai bine la principiul cooperării loiale, prevăzut în TUE;

o
o   o

177.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, statelor membre, parlamentelor naționale, G20 și OCDE.

ANEXA 1

LISTA PERSOANELOR CONSULTATE

(REUNIUNI ȘI DELEGAȚII ALE COMISIEI)

Data

Vorbitori

30.3.2015

—  Pierre Moscovici, comisar pentru afaceri economice și financiare, impozitare și uniune vamală

16.4.2015

—  Serge Colin, președintele UFE (Sindicatul personalului din sectorul financiar)

—  Fernand Müller, președintele Comisiei fiscale a UFE

—  Paulo Ralha, președintele Sindicatului lucrătorilor portughezi din sectorul fiscal

—  François Goris (președinte UNSP-NUOD) pentru Confederația Europeană a Sindicatelor Independente (CESI)

—  Nadja Salson, Federația Europeană a Sindicatelor din Serviciile Publice

—  Henk Koller, președintele Federației Europene a Consultanților Fiscali (CFE)

—  Olivier Boutellis-Taft, directorul general al Federației Europene a Contabililor (FEE)

—  Ravi Bhatiani, directoarea pentru afaceri juridice a asociației Independent Retail Europe

5.5.2015

—  Margrethe Vestager, comisar pentru concurență

—  Wolfgang Nolz, președintele Grupului de lucru pentru Codul de conduită

—  Jane McCormick, KPMG, directoare a departamentului taxe EMA și parteneră principală pe probleme fiscale

—  Chris Sanger, partener, director mondial politici fiscale, Ernst & Young

—  Stef van Weeghel, partener la PwC, director mondial politici fiscale

—  Bill Dodwell, director politici fiscale la Deloitte Marea Britanie

11.5.2015

Audierea publică privind deciziile fiscale și practicile fiscale dăunătoare

—  Stephanie Gibaud, avertizoare de integritate și fostă angajată a UBS

—  Lutz Otte, avertizor de integritate și fost contractant în domeniul tehnologiei informației la Julius Baer

—  Kristof Clerix, Consorțiul Internațional al Jurnaliștilor de Investigație (ICIJ)

—  Edouard Perrin, membru ICIJ

—  Richard Brooks, membru ICIJ

—  Lars Bové, membru ICIJ

—  Xavier Counasse, jurnalist la cotidianul „Le Soir”

—  Dominique Berlin, Colegiul European din Paris, Universitatea Panthéon-Assas (Paris 2)

—  Gabriel Zucman, asistent universitar, London School of Economics and Political Sciences

—  Achim Doerfer, avocat în domeniul fiscal, autor și filosof al dreptului

12.5.2015

Delegația în Belgia

—  Jacques Malherbe, Universitatea din Louvain (UCL)

—  Axel Haelterman, Universitatea din Leuven (KUL)

—  Werner Heyvaert, expert fiscal, Jones Day

—  Wim Wuyts, șeful secției impozite – președintele comisiei fiscale FEB-VBO și Hilde Wampers, vicepreședintă impozite - Group Finance FEB-VBO

—  Christophe Quintard, (expert al FGTB, fost auditor fiscal)

—  Eric van Rompuy (președinte) și alți membri ai Comisiei buget-finanțe a Parlamentului Federal

—  Steven Van den Berghe, șeful Serviciului decizii fiscale

—  Johan Van Overtveld – ministrul de Finanțe (reuniune organizată la 17 iunie)

18.5.2015

Delegația în Luxemburg

—  Wim Piot, șef impozite, PWC Luxembourg

—  Nicolas Mackel, director general Luxembourg for Finance

—  Christine Dahm, directoare, și Mike Mathias, membru al Cercle de Coopération des ONG du développement

—  Eugène Berger (președinte) și alți membri ai Comisiei pentru finanțe a Parlamentului

—  Pierre Gramegna, ministrul Finanțelor

—  Pascale Toussing, directoare pentru chestiuni fiscale, Ministerul Finanțelor, și membri ai administrației fiscale

22.5.2015

Delegația la Berna, Elveția

—  Markus R. Neuhaus, președintele Consiliului de administrație al PwC Elveția, membru al Biroului președintelui mondial al PwC

—  Frank Marty, membru al Consiliului director, șef Servicii financiare și impozite, Economie Suisse

—  François Baur, delegat permanent la Bruxelles, șef afaceri europene, Economie Suisse

—  Martin Zogg, membru al Comitetului executiv, șef impozitare națională și internațională, Swiss Holdings

—  Urs Kapalle, director politică financiară și impozite, Asociația Bancherilor Elvețieni

—  Mark Herkenrath, Alliance Sud, membru al Alianței mondiale pentru justiție fiscală

—  Olivier Longchamp, Declaration of Berne (DoB)

—  Jacques de Watteville, secretar de stat pentru chestiuni financiare internaționale (SIF)

—  Ambasadorul Christoph Schelling, șeful Diviziei politici fiscale

—  Adrian Hug, directorul Administrației fiscale federale din Elveția

—  Ruedi Noser, membru al Consiliului național, șeful Comisiei pentru afaceri economice și impozitare

—  Urs Schwaller, membru al Consiliului statelor

—  Ulrich Trautmann, șeful Secției comerț și afaceri economice, delegația Uniunii Europene în Elveția și Liechtenstein

—  Marco Salvi, cercetător cu calificări superioare, Avenir Suisse

27.5.2015

Întâlnirea cu Guvernul Gibraltarului (cu coordonatorii TAXE)

—  Fabian Picardo, prim-ministru

—  Joseph Garcia, viceprim-ministru

28.5.2015

Delegația la Dublin, Irlanda

—  Martin Lambe, director general, Institutul irlandez pentru impozite

 Michael Noonan, ministrul Finanțelor

—  Niall Cody, președintele Comisiei pentru venituri

—  Liam Twomy (președinte) și alți membri ai Comisiei pentru finanțe a Parlamentului (Oireachtas) + Comisia pentru afaceri europene a Casei Comune/Senatului

—  Frank Barry, Trinity College Dublin (TCD)

—  Seamus Coffey, University College Cork (UCC)

—  Feargal O’Rourke, șef secție impozite, PWC

—  Conor O’Brien, șef secție impozite, KPMG

—  Jim Clarken, director general Oxfam Irlanda

—  Micheál Collins, Institutul Nevin de cercetare economică (NERI).

29.5.2015

Delegația la Den Haag, Țările de Jos

—  Sjoera Dikkers, deputată, și alți membri ai Comisiei pentru finanțe a Parlamentului neerlandez

—  Bartjan Zoetmulder, Asociația neerlandeză a consultanților fiscali

—  Hans Van den Hurk, Universitatea din Maastricht

—  Indra Römgens, SOMO, organizație de cercetare și networking independentă, nonprofit

—  Francis Weyzig, Oxfam

—  Pieterbas Plasman, șef Birou decizii fiscale

—  Eric Wiebes, secretar de stat pentru afaceri fiscale

1.6.2015

Audiere publică privind dimensiunea internațională a deciziilor fiscale și a altor măsuri similare

—  senatorul Mario Monti, fost comisar pentru concurență și pentru vamă, impozitare și piața internă

—  Tove Maria Ryding, responsabilă pe probleme de politici și sensibilizare în materie de justiție fiscală, Rețeaua europeană de creanțe și dezvoltare (EURODAD)

—  Antoine Deltour, avertizor de integritate, fost auditor, Pwc Luxemburg

17.6.2015

Reuniune interparlamentară pe tema „Planificarea fiscală agresivă și controlul democratic: rolul parlamentelor”

37 de membri din 18 parlamente naționale:

AT, BE, CY, CZ, FR, DE, GR, HU, IE, IT, LT, LU, MT, PL, PT, RO, ES, SV

—  Heinz Zourek, director general DG TAXUD

—  Pascal Saint-Amans, director al Centrului OCDE pentru politică și administrare fiscală

18.6.2015

Delegația la Londra, Regatul Unit al Marii Britanii

—  David Gauke, deputat, secretar financiar al Trezoreriei

—  Jim Harra, director general, impozitarea întreprinderilor, Administrația fiscală și vamală a Majestății Sale

—  Fergus Harradence, director adjunct, echipa pentru impozitarea întreprinderilor, grupul pentru impozitarea întreprinderilor și impozitarea internațională, Trezoreria Majestății Sale

—  Andrew Dawson, șeful echipei pentru tratate fiscale, negociator-șef al Regatului Unit pentru tratatele fiscale

—  Maura Parsons, director adjunct, șefa Secției prețuri de transfer în cadrul Administrației fiscale și vamale a Majestății Sale și președinta Consiliului pentru prețurile de transfer din cadrul Administrației fiscale și vamale a Majestății Sale

—  Meg Hillier (președintă), Margaret Hodge (fostă președintă) și Guto Bebb, membru al Comisiei pentru conturi publice a Camerei Comunelor

—  Prem Sikka, profesor de contabilitate, Essex Business School, Universitatea din Essex

—  Frank Haskew, director al Comisiei pentru impozite a ICAEW (Institutul contabililor autorizați din Anglia și Țara Galilor) și Ian Young, administrator impozite internaționale

—  Will Morris, președinte al Comisiei fiscale și al Comisiei fiscale a BIAC

Confederation of British Industry (CBI)

—  Richard Collier, partener principal pe probleme fiscale în cadrul PwC

—  Joseph Stead, organizația Christian Aid

—  Meesha Nehru, directoare de programe, Fair Tax Mark

23.6.2015

Schimb de opinii cu întreprinderile multinaționale

—  Nathalie Mognetti, directoare serviciu impozite, Total S.A.

—  Martin McEwen, șef serviciu impozite, SSE plc

—  Christian Comolet-Tirman, director, afaceri fiscale, Grupul BNP Paribas

25.6.2015

Întâlnirea cu reprezentanții Guvernului din Bermuda (cu coordonatorii TAXE)

—  Everard Bob Richards, viceprim-ministru și ministru de Finanțe

—  Alastair Sutton, consilier juridic UE al Guvernului din Bermuda

2.7.2015

—  Richard Murphy, Tax Research LLP și membru fondator al Tax Justice Network

—  Guillaume de La Villeguérin, vicepreședinte, Taxe și Vămi, Airbus.

17.9.2015

—  Jean-Claude Juncker, președintele Comisiei Europene

—  Pierre Moscovici, comisar pentru afaceri economice și financiare, impozitare și vamă

—  Margrethe Vestager, comisar pentru concurență

22.9.2015

—  Pierre Gramegna, președintele Consiliului ECOFIN, ministru de finanțe, Luxembourg

—  Dr. Wolfgang Schäuble, ministrul federal al finanțelor, Germania

—  Luis de Guindos, ministrul economiei și competitivității, Spania

—  Michel Sapin, ministrul finanțelor și conturilor publice, Franța

—  Pier Carlo Padoan, ministrul economiei și finanțelor, Italia

16.11.2015

Schimb de opinii cu întreprinderile multinaționale

—  Monique Meche, Vicepreședinte, Politica publică globală, Amazon

—  Malte Lohan, Director afaceri corporatiste globale, Anheuser-Busch InBev SA

—  Mark Hubbard, Șef general taxe, Grupul Barclays Bank

—  Delphine Reyre, Director politica publică pentru Europa Meridională, Facebook

—  Iain McKinnon, Șef fiscalitatea grupului, HSBC

—  Krister Mattsson, Șef finanțe corporatiste, Asigurări, Impozite & Trezorerie, Grupul IKEA

—  Irene Yates, Vicepreședinte, Impozit pe profit, McDonald’s Europe

—  Werner Schuster, Vicepreședinte impozite, Philip Morris International

—  Nicklas Lundblad, Director general, Politică publică și relații guvernamentale, Google

—  John Stowell, Vicepreședinte general, Impozite pe profit, Compania Walt Disney

—  Robert Jordan, Vicepreședinte, Consultant fiscal general, Compania Coca-Cola

ANEXA 2

LISTA RĂSPUNSURILOR DEFALCATE PE ȚARĂ/INSTITUȚIE

(situația la 16 noiembrie 2015)

Țara

Răspuns

Prima solicitare din 23.4.2015 - termen 31.5.2015

Suedia

29.5.2015

Jersey

29.5.2015

Guernsey

31.5.2015

Luxemburg

1.6.2015

Finlanda

2.6.2015

Slovacia

3.6.2015

Irlanda

5.6.2015

Țările de Jos

8.6.2015

Regatul Unit

8.6.2015

Franța

10.6.2015

Republica Cehă

11.6.2015

Letonia

16.6.2015

Belgia

16.6.2015

Malta

18.6.2015

Primul rapel din 29.6.2015 - termen 9.7.2015

Portugalia

30.6.2015

Polonia

2.7.2015

Lituania

3.7.2015

Ungaria

7.7.2015

Croația

8.7.2015

Estonia

10.7.2015

Grecia

10.7.2015

Spania

10.7.2015

Gibraltar

13.8.2015

Danemarca

26.8.2015

Germania

2.9.2015

România

3.9.2015

Italia

17.9.2015

Ultimul rapel din 21.9.2015

Austria

21.9.2015

Cipru

22.9.2015

Bulgaria

28.9.2015

Slovenia

28.9.2015

INSTITUȚII

Răspuns

Comisia

29.4.2015

3.6.2015

31.8.2015

23.10.2015

9.11.2015

Consiliul

29.5.2015

15.6.2015

27.7.2015

ANEXA 3

ÎNTREPRINDERILE MULTINAȚIONALE INVITATE

SĂ PARTICIPE LA REUNIUNILE COMISIEI

Numele

Invitat/Reprezentanți

Situația la 16 noiembrie 2015

Airbus

Guillaume de La Villeguérin,

Vicepreședinte, Taxe și Vămi,

A participat - 2.7.2015

BNP Paribas

Christian Comolet-Tirman,

Director, afaceri fiscale

A participat - 23.6.2015

SSE plc

Martin McEwen, Șef serviciu impozite

A participat - 23.6.2015

Total S.A.

Nathalie Mognetti,

Directoare serviciu impozite

A participat - 23.6.2015

Amazon

Monique Meche, Vicepreședinte, Politica publică globală

A participat - 16.11.2015

Anheuser-Busch InBev

Malte Lohan, Director, Afaceri corporatiste globale

A participat - 16.11.2015

Grupul Barclays Bank

Mark Hubbard, Șef general taxe

A participat - 16.11.2015

Compania Coca-Cola

Robert Jordan, Vicepreședinte, Consultant fiscal general

A participat - 16.11.2015

Facebook

Delphine Reyre, Director politica publică pentru Europa Meridională

A participat - 16.11.2015

Google

Nicklas Lundblad, Director general, Politică publică și relații guvernamentale

A participat - 16.11.2015

HSBC Bank plc

Iain McKinnon, Șef fiscalitatea grupului

A participat - 16.11.2015

Grupul IKEA

Krister Mattsson, Șef finanțe corporatiste, Asigurări, Impozite & Trezorerie

A participat - 16.11.2015

McDonald’s Europa

Irene Yates, Vicepreședinte, Impozit pe profit

A participat - 16.11.2015

Philip Morris

International

Werner Schuster, Vicepreședinte impozite

A participat - 16.11.2015

Compania Walt Disney

John Stowell, Vicepreședinte general, Impozite pe profit

A participat - 16.11.2015

Fiat Chrysler Automobiles

Sergio Marchionne,

Director general

A refuzat, din cauza anchetei în curs

Walmart

Shelley Broader,

Președinte și director executiv, regiunea EOMA

A refuzat

(1) Texte adoptate, P8_TA(2015)0039.
(2) Directiva 2011/16/UE a Consiliului din 15 februarie 2011 privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal și de abrogare a Directivei 77/799/CEE (JO L 64, 11.3.2011, p. 1) privind asistența reciprocă acordată de autoritățile competente din statele membre în domeniul impozitării directe.
(3) Directiva 2003/49/CE a Consiliului din 3 iunie 2003 privind sistemul comun de impozitare, aplicabil plăților de dobânzi și de redevențe efectuate între societăți asociate din state membre diferite (JO L 157, 26.6.2003, p. 49).
(4) JO L 225, 20.8.1990, p. 6.
(5) JO L 158, 27.5.2014, p. 196.
(6) JO L 83, 27.3.1999, p. 1.
(7) JO L 336, 27.12.1977, p. 15.
(8) JO L 141, 5.6.2015, p. 73.
(9) JO C 384, 10.12.1998, p. 3
(10) JO C 258 E, 7.9.2013, p. 134.
(11) JO C 2, 6.1.1998, p. 2.
(12) Texte adoptate, P8_TA(2015)0257.
(13) Texte adoptate, P8_TA(2015)0265.
(14) Texte adoptate, P8_TA(2015)0089.
(15) Texte adoptate, P8_TA(2015)0062.
(16) Texte adoptate, P7_TA(2013)0444.
(17) Texte adoptate, P7_TA(2013)0205.
(18) JO C 258 E, 7.9.2013, p. 53.
(19) JO C 199 E, 7.7.2012, p. 37.
(20) JO C 341 E, 16.12.2010, p. 29.
(21) Taxation trends in the European Union („Tendințe fiscale în Uniunea Europeană”), ediția 2014, Eurostat.
(22) Tendințe în materie de impozitare în Uniunea Europeană, registre statistici Eurostat, ediția 2014.
(23) Comisia Europeană (2015), SME taxation in Europe - an empirical study of applied corporate income taxation for SMEs compared to large enterprises (Impozitarea IMM-urilor în Europa - un studiu empiric de impozitare aplicată a veniturilor corporative în cazul IMM-urilor comparativ cu întreprinderile mari).
(24) Documente de politică ale FMI „Spillovers in international corporate taxation”, 9 mai 2014 și „Base Erosion, Profit Shifting and Developing Countries”, 29 mai 2015.
(25) Raportul din 10 februarie 2012 al lui Richard Murphy, expert contabil, intitulat „Closing the European Tax Gap”.
(26) „European added value of legislative report on bringing Transparency, coordination and convergence to corporate tax policies in the European Union”, Dr Benjamin Ferrett, Daniel Gravino și Silvia Merler, Parlamentul European.
(27) „Unhappy meal – €1 Billion in Tax Avoidance on the Menu at McDonald’s”, EPSU et al., februarie 2015.
(28) Document de lucru al serviciilor Comisiei din 17 iunie 2015 referitor la impozitarea profiturilor întreprinderilor din Uniunea Europeană (SWD(2015)0121).
(29) „A study on R&D Tax incentives, Taxation paper No 52-2014”, Comisia Europeană.
(30) „Transfer Pricing: Keeping it at Arm’s Length”, OECD Observer 230, ianuarie 2002 (corectat 2008).
(31) Camera Comunelor, declarație orală în fața Comisiei pentru finanțe publice, 31 ianuarie 2013.
(32) Comunicat de presă al OCDE, „OECD urges stronger international co-operation on corporate tax”, 12.2.2013.
(33) „SME taxation in Europe - An empirical study of applied corporate income taxation for SMEs compared to large enterprises” – Comisia Europeană, mai 2015, și P. Egger, W. Eggert și H. Winner (2010), „Saving taxes through foreign plant ownership”, Journal of International Economics 81, p. 99-108.
(34) C-106/09 P și C-107/09, P Comisia/Government of Gibraltar și Regatul Unit, hotărârea din 15 noiembrie 2011.
(35) Dacă măsurile adoptate de statele membre se referă la întregul sistem fiscal, acestea constituie ajustări ale politicii fiscale generale, nu ajutoare de stat.
(36) Notă trimisă de comisarul Vestager Comisiei TAXE în 29 aprilie 2015.
(37) Potrivit Regulamentului (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 din TFUE, în ceea ce privește obligația de a coopera și de a furniza toate documentele necesare.
(38) Document de politică al FMI, „Spillovers in international corporate taxation”, 9 mai 2014.
(39) Document de lucru al FMI „Base erosion, profit shifting and developing countries”, mai 2015.
(40) Studiul „Tax revenue mobilisation in developing countries: issues and challenges’, Parlamentul European, aprilie 2014.
(41) Raportul privind investițiile mondiale 2015, Conferința Organizației Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare.
(42) Raport al organizației Christian Aid, 2008.
(43) JO C 264 E, 13.9.2013, p. 41
(44) Airbus, BNP Paribas, SSE plc, Total S.A.
(45) Amazon, Anheuser-Busch InBev, Barclays Bank Group, Coca-Cola Company, Facebook, Google, HSBC Bank plc, IKEA, Mc Donald’s Corporation, Philip Morris, The Walt Disney Company.
(46) Fiat Chrysler Automobiles, Walmart.
(47) Codul de conduită stabilit în anexa III la Acordul interinstituțional privind registrul de transparență din 2014.
(48) „Urmărirea scutirilor fiscale la nivelul întreprinderilor: o nouă formă de transparență binevenită își face apariția în SUA, Rețeaua pentru justiție fiscală (Tax Justice Network);
(49) Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor intitulată „O nouă strategie a UE (2011-2014) pentru responsabilitatea socială a întreprinderilor” (COM(2011)0681), p. 6.
(50) Acestea includ, pentru a nu menționa decât câteva: suspendarea sau rezilierea convențiilor în vigoare privind dubla impunere încheiate cu jurisdicțiile de pe lista neagră; interzicerea accesului la achizițiile publice de bunuri și de servicii din UE și refuzarea acordării de ajutoare de stat pentru întreprinderile bazate în jurisdicțiile aflate pe lista neagră; interdicția aplicată instituțiilor financiare și consultanților financiari din UE de a înființa sau menține sucursale sau filiale în jurisdicțiile aflate pe lista neagră și luarea în considerare a revocării licențelor pentru instituțiile financiare și consultanții financiari din UE care mențin filiale și continuă să funcționeze în aceste jurisdicții; introducerea unei taxe speciale pe toate tranzacțiile către sau provenind din jurisdicțiile aflate pe lista neagră; examinarea unei serii de opțiuni pentru nerecunoașterea în UE a statutului juridic al întreprinderilor înființate în jurisdicțiile aflate pe lista neagră; aplicarea unor bariere tarifare în cazul schimburilor comerciale cu țările terțe aflate pe lista neagră;
(51) Directiva UE privind impozitarea veniturilor din economii și Directiva privind cooperarea administrativă.
(52) Texte adoptate, P7_TA(2014)0283 și P7_TA(2014)0284.


Autorizație de utilizare a ftalatului de bis(2-etilhexil) (DEHP)
PDF 283kWORD 102k
Rezoluţia Parlamentului European din 25 noiembrie 2015 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare XXX a Comisiei privind acordarea unei autorizații de utilizare a ftalatului de bis(2-etilhexil) (DEHP) în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (D041427 – 2015/2962(RSP))
P8_TA(2015)0409B8-1228/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind acordarea unei autorizații de utilizare a ftalatului de bis(2-etilhexil) (DEHP) în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (D041427),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului(1), în special articolul 64 alineatul (8),

–  având în vedere avizele Comitetului pentru evaluarea riscurilor (CER) și Comitetului pentru analiză socio-economică (CASE)(2), în conformitate cu articolul 64 alineatul (5) al treilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006,

–  având în vedere articolul 11 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului(3),

–  având în vedere Directiva 2008/98/CE(4), în special articolul 4,

–  având în vedere Decizia nr. 1386/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului(5), în special paragraful 43 punctul (viii) din anexă,

–  având în vedere Directiva delegată (UE) 2015/863 a Comisiei(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 iulie 2015 referitoare la utilizarea eficientă a resurselor: spre o economie circulară(7),

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară,

–  având în vedere articolul 106 alineatele (2) și (3) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât DEHP este inclus în anexa XIV la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 (Regulamentul REACH), fiind clasificat drept substanță toxică pentru reproducere, de categoria 1B; întrucât DEHP este pe lista substanțelor candidate REACH din cauza proprietăților sale toxice pentru reproducere;

B.  întrucât Comisia urmărește ca, prin intermediul unui proiect de decizie de punere în aplicare privind identificarea ftalatului de bis(2-etilhexil) (DEHP), a ftalatului de dibutil (DBP), a ftalatului de benzil și de butil (BBP) și a ftalatului de diizobutil (DIBP) ca substanțe care prezintă motive de îngrijorare deosebită în conformitate cu articolul 57 litera (f) din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului, să identifice DEHP ca substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită;

C.  întrucât, încă din anul 2000, pe baza Comunicării Comisiei către Consiliu și Parlamentul European privind o strategie comunitară pentru perturbatorii endocrini (COM(1999)0706), DEHP a fost inclus în anexa 1 care stabilește lista a 553 de substanțe candidate din categoria I a substanțelor chimice care au avut efecte de perturbare a sistemului endocrin al cel puțin unei specii de animale, în condițiile în care testul s-a realizat pe animale intacte(8);

D.  întrucât DEHP s-a numărat printre primii șase compuși care urmau să fie eliminați în temeiul Regulamentului REACH, astfel cum a anunțat Comisia la 17 februarie 2011(9);

E.  întrucât, la 12 decembrie 2014, Comitetul statelor membre (CSM) a ajuns la un acord unanim pentru identificarea DEHP ca substanță care suscită un nivel echivalent de îngrijorare din cauza proprietăților sale care afectează sistemul endocrin în mediul înconjurător(10); întrucât CSM a recunoscut în unanimitate că, în cazul substanțelor DEHP, există dovezi științifice privind activitatea de perturbare a sistemului endocrin și legătura de cauzalitate între această activitate și apariția unor efecte adverse asupra sănătății umane;

F.  întrucât Comisia constată acordul unanim la nivelul CSM cu privire la afirmația potrivit căreia patru ftalați, printre care DEHP, prezintă proprietăți de perturbare a sistemului endocrin, iar efectele negative ale acestui mod de acțiune sunt aceleași ca și cele care au condus la clasificarea lor ca substanțe toxice pentru reproducere și la identificarea lor ca substanțe care prezintă motive de îngrijorare deosebită în temeiul articolului 57 litera (c) din Regulamentul REACH; întrucât Comisia observă, de asemenea, că majoritatea membrilor CSM consideră că aceste efecte suscită un nivel de îngrijorare echivalent;

G.  întrucât, la 21 octombrie 2015, Comisia a prezentat un proiect de act de punere în aplicare pentru identificarea DEHP ca substanță cu proprietăți care afectează sistemul endocrin, ale cărei efecte asupra omului suscită un nivel echivalent de îngrijorare în conformitate cu articolul 57 litera (f) din Regulamentul REACH;

H.  întrucât avizul CER recunoaște modul în care DEHP acționează asupra sistemului endocrin, dar și faptul că DEHP a fost inclus în anexa XIV ca urmare a clasificării sale drept substanță toxică pentru reproducere [articolul 57 litera (c)], iar nu pe baza proprietăților sale care afectează sistemul endocrin [articolul 57 litera (f)]; întrucât, în consecință, actuala evaluare a DEHP este limitată la toxicitatea pentru reproducere;

I.  întrucât DEHP ar trebui identificat drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită deoarece îndeplinește criteriile stabilite la articolul 57 litera (f) din Regulamentul REACH, în sensul că este o substanță cu proprietăți ce afectează sistemul endocrin în cazul căreia există dovezi științifice că este probabil să aibă efecte grave asupra sănătății umane, ceea ce suscită un nivel de îngrijorare echivalent cu cel pentru alte substanțe enumerate la literele (a) — (e) de la articolul 57 din Regulamentul REACH;

J.  întrucât solicitantul a prezentat o cerere de autorizare prin procedura adecvată de control prevăzută la articolul 60 alineatul (2) din Regulamentul REACH; întrucât, cu toate acestea, în conformitate cu articolul 60 alineatul (3) litera (a) din Regulamentul REACH, procedura adecvată de control nu se aplică substanțelor care îndeplinesc criteriile de clasificare CMR sau ale articolului 57 litera (f) din regulamentul menționat, pentru care nu este posibil să se determine un prag în conformitate cu anexa I punctul 6.4;

K.  întrucât s-a demonstrat că DEHP afectează sistemul endocrin al mamiferelor, în special ca urmare a rezultatelor testelor in vivo în urma cărora s-a constatat un nivel de testosteron fetal scăzut; întrucât aceste constatări sunt confirmate de rezultatele mecanice ale testelor - realizate tot in vivo - de reglare negativă a genelor pe parcursul biosintezei steroidogenice; întrucât printre efectele adverse observate la șobolani se numără retenția crescută a mamelonului, reducerea distanței anogenitale, malformații ale organelor genitale, un număr redus de spermatocite și modificări testiculare, printre care gonocite multinucleare, atrofie tubulară și hiperplazie a celulelor Leydig;

L.  întrucât s-a demonstrat științific că expunerea la DEHP în etape de dezvoltare sensibile poate provoca efecte ireversibile pe termen lung asupra dezvoltării, conducând la efecte grave asupra dezvoltării și reproducerii, considerate deosebit de periculoase pentru sănătatea umană și a speciilor de animale sălbatice și pentru că aceste efecte negative se pot manifesta de-abia mai târziu în viață, ca o consecință a expunerii în cursul primelor stadii de viață;

M.  întrucât, în conformitate cu avizul CER, pe baza informațiilor furnizate în cereri, solicitanții nu au demonstrat că riscurile pentru sănătatea lucrătorilor aferente utilizărilor pentru care s-a depus cererea au fost controlate în mod corespunzător, în conformitate cu articolul 60 alineatul (2) din Regulamentul REACH; întrucât, prin urmare, potrivit CER nu este adecvat ca autorizația să se acorde pe baza acestei prevederi;

N.  întrucât, în ciuda avizul CER, Comitetul pentru analiză socio-economică (CASE) a concluzionat că autorizarea utilizărilor ar fi proporțională și, prin urmare, avantajele socio-economice care decurg din utilizările care fac obiectul cererii au fost mai importante decât riscurile pentru sănătatea umană care decurg din aceste utilizări; întrucât avizului CASE a confirmat că au existat deficiențe semnificative ale analizei socio-economice prezentate de solicitant, inclusiv lipsa oricărei evaluări a impactului asupra sănătății care să identifice riscul rămas pentru sănătatea lucrătorilor;

O.  întrucât CASE este un comitet științific care, în conformitate cu articolul 64 alineatul (4) litera (b) din Regulamentul REACH, are sarcina de a evalua factorii socio-economici și fezabilitatea tehnică și disponibilitatea alternativelor asociate utilizării (utilizărilor) substanței, astfel cum sunt descrise în cerere, și întrucât nu are rolul de furniza concluzii privind proporționalitatea unei autorizații în cazul în care riscul pentru societate nu este controlat în mod corespunzător;

P.  întrucât solicitantul este responsabil de evaluarea și gestionarea riscurilor generate de substanțele chimice și de furnizarea de informații adecvate privind siguranța pentru utilizatori; întrucât CASE nu a putut ajunge la o concluzie cantitativă cu privire la caracterul proporțional al utilizării continue, deoarece informațiile privind riscurile rămase pentru sănătatea lucrătorilor nu au putut fi cuantificate;

Q.  întrucât scopul Regulamentului REACH este de a asigura un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și a mediului, inclusiv promovarea metodelor alternative de evaluare a pericolelor pe care le prezintă diverse substanțe, precum și libera circulație a substanțelor pe piața internă, sporind în același timp competitivitatea și inovarea;

R.  întrucât cererile se referă la o gamă largă de utilizări, care includ utilizarea în preparatul de PVC flexibil reciclat care conține compuși și amestecuri uscate în care există DEHP și utilizarea industrială a PVC-ului flexibil reciclat care conține DEHP în prelucrarea polimerilor pentru fabricarea de articole de PVC; întrucât un domeniu atât de larg de aplicare al autorizației aproape că ar anula substituirea DEHP intenționată prin includerea sa în anexa XIV la Regulamentul REACH;

S.  întrucât DEHP din PVC este folosit pe scară largă în produsele de uz cotidian precum articole textile, piese de mobilier și materiale de construcții; întrucât DEHP nu este legat chimic de plastic și, prin urmare, se infiltrează ușor în mediul înconjurător;

T.  întrucât o cerere de autorizare ar trebui să se concentreze asupra utilizării substanței și întrucât faptul că substanța este prezentă în materialele reciclate nu este un aspect relevant pentru acordarea unei autorizații;

U.  întrucât CASE a constatat că este posibilă utilizarea deșeurilor postindustriale cu un conținut scăzut de DEHP ca materie primă alternativă, ceea ce ar îmbunătăți totodată calitatea produselor reciclate, dar că este puțin probabil ca reciclatorul să poată transfera o majorare a prețului pentru produse reciclate mai bune către utilizatorii din aval, deoarece aceștia produc de obicei articole care se situează în partea inferioară a lanțului valoric; deoarece CASE a afirmat că nu a fost luată în considerare alternativa pentru prelucrătorii de mase plastice care constă în a utiliza ca materie primă PVC virgin împreună cu alți plastifianți non-SVHC, în locul unor materiale reciclate, deoarece solicitanții au indicat că prelucrătorii de mase plastice ar putea să nu mai fie competitivi după ce suportă costul suplimentar al utilizării de PVC virgin;

V.  întrucât nu este acceptabil să se tolereze un număr potențial mare de cazuri de infertilitate masculină doar pentru a le permite reciclatorilor de PVC flexibil și utilizatorilor din aval să economisească la producerea unor articole cu valoare scăzută pentru a concura cu importurile de slabă calitate;

W.  întrucât, deși DEHP are o gamă largă de produse de substituție, solicitanții nu au furnizat o analiză detaliată a alternativelor disponibile pe piață pentru a înlocui utilizarea DEHP în ceea ce privește utilizările pentru care au depus cererea;

X.  întrucât unul dintre argumentele oferite de CASE în favoarea acordării autorizației este că „există un stimulent politic și societal pentru promovarea reciclării ca mod sustenabil de gestionare a resurselor naturale”; întrucât acest argument simplist ignoră ierarhia de gestionare a deșeurilor prevăzută la articolul 4 din Directiva 2008/98/CE, potrivit căreia prevenirea are prioritate în fața reciclării; întrucât acest argument simplist nu recunoaște nici prevederile explicite din cel de Al șaptelea program de acțiune pentru mediu, care solicită elaborarea unor cicluri de materiale non-toxice, astfel încât deșeurile reciclate să poată fi utilizate drept o sursă majoră și fiabilă de materii prime pentru Uniune;

Y.  întrucât, în plus, Parlamentul a subliniat în Rezoluția sa din 9 iulie 2015 referitoare la „utilizarea eficientă a resurselor: spre o economie circulară” că reciclarea nu ar trebui să justifice perpetuarea utilizării unor substanțe moștenite periculoase; întrucât DEHP este o substanță moștenită și a fost recunoscută ca atare de industria vizată(11);

Z.  întrucât utilizarea DEHP a fost restricționată pentru echipamentele electrice și electronice în temeiul Directivei delegate (UE) 2015/863 a Comisiei; întrucât această decizie a fost susținută, printre altele, de o evaluare a disponibilității unor alternative la DEHP mai sigure, precum și de o evaluare socioeconomică pozitivă(12);

AA.  întrucât CASE consideră că nu se poate concluziona că ar exista costuri sociale nete, pe baza informațiilor furnizate de către solicitant, în cazul în care autorizația nu ar fi acordată; întrucât, prin urmare, solicitanții nu au demonstrat avantajele socio-economice care decurg din utilizarea substanței și implicațiile socio-economice ale refuzului de autorizare, astfel cum se prevede la articolul 60 alineatul (4) litera (c) din Regulamentul REACH;

AB.  întrucât acordarea unei autorizații pentru o cerere care prezintă un număr atât de mare de carențe ar stabili un precedent foarte regretabil pentru viitoarele decizii de autorizare adoptate în temeiul Regulamentului privind REACH;

AC.  întrucât articolul 1 alineatul (3) din Regulamentul REACH prevede că acesta se bazează pe principiul precauției, și întrucât, în caz de incertitudine, considerentele privind protecția sănătății umane și a mediului ar trebui să prevaleze asupra considerentelor de ordin economic general;

AD.  întrucât Comisia Europeană este responsabilă în fața publicului european pentru protecția cetățenilor și a mediului de substanțele chimice periculoase, promovând în același timp inovarea, inclusiv în materie de substanțe chimice și produse mai sigure, pentru a promova o economie rezistentă,

1.  consideră că proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei depășește competențele de executare prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1907/2006;

2.  solicită Comisiei să își retragă proiectul de decizie de punere în aplicare și să prezinte un nou proiect de respingere a cererilor de autorizație pentru preparatele din PVC flexibil reciclat care conține DEHP;

3.  invită Comisia să pună rapid capăt utilizării DEHP din toate cererile rămase, cu atât mai mult cu cât sunt disponibile pe scară largă alternative mai sigure la PVC-ul flexibil și la DEHP;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (JO L 396, 30.12.2006, p. 1).
(2) http://echa.europa.eu/documents/10162/b50d9fc3-f6db-4e91-8a95-c8397bb424d2http://echa.europa.eu/documents/10162/8d9ee7ac-19cf-4b1a-ab1c-d8026b614d7a
(3) Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
(4) Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive (JO L 312, 22.11.2008, p. 3).
(5) Decizia nr. 1386/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 noiembrie 2013 privind un Program general al Uniunii de acțiune pentru mediu până în 2020 „O viață bună, în limitele planetei noastre” (JO L 354, 28.12.2013, p. 171).
(6) Directiva delegată (UE) 2015/863 a Comisiei din 31 martie 2015 de modificare a anexei II la Directiva 2011/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește lista substanțelor restricționate (JO L 137, 4.6.2015, p. 10).
(7) Texte adoptate, P8_TA(2015)0266.
(8) http://ec.europa.eu/environment/archives/docum/pdf/bkh_annex_01.pdf
(9) http://europa.eu/rapid/press-release_IP-11-196_en.htm?locale=en
(10) http://echa.europa.eu/view-article/-/journal_content/title/the-member-state-committee-unanimously-agreed-to-identify-the-phthalate-dehp-as-an-svhc-because-of-its-endocrine-disrupting-properties-in-the-environm
(11) http://www.vinylplus.eu/uploads/docs/VinylPlus_Progress_Report_2015_English.pdf
(12) http://www.umweltbundesamt.at/fileadmin/site/umweltthemen/abfall/ROHS/finalresults/Annex6_RoHS_AnnexII_Dossier_DEHP.pdf


Prevenirea radicalizării și recrutării cetățenilor europeni de către organizații teroriste
PDF 431kWORD 214k
Rezoluţia Parlamentului European din 25 noiembrie 2015 referitoare la prevenirea radicalizării și recrutării de cetățeni europeni de către organizații teroriste (2015/2063(INI))
P8_TA(2015)0410A8-0316/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 2, 3, 5, 6, 7, 8, 10 și 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană și articolele 4, 8, 10, 16, 67, 68, 70, 71, 72, 75, 82, 83, 84, 85, 86, 87 și 88 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere publicațiile intitulate „European Union Minorities and Discrimination Survey Data - Focus Report 2: Muslims” (Studiu privind minoritățile și discriminarea în Uniunea Europeană - Raport specific 2: musulmanii) și „FRA survey on Jewish people's experiences and perceptions of hate crime and discrimination in European Union Member States” (Sondajul FRA privind experiențele și percepțiile poporului evreu cu privire la infracțiunile motivate de ură și discriminare în statele membre ale Uniunii Europene), ambele semnate de Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA),

–  având în vedere Rezoluția adoptată de Consiliul de Securitate al ONU la 8 octombrie 2004 referitoare la „Amenințările la adresa păcii internaționale și securității reprezentate de actele teroriste”,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 6, 7 și 8, articolul 10 alineatul (1) și articolele 11, 12, 21, 48, 49, 50 și 52,

–  având în vedere Strategia de securitate internă a Uniunii Europene adoptată de Consiliu la 25 februarie 2010,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 22 noiembrie 2010 intitulată „Strategia de securitate a UE în acțiune: cinci pași către o Europă mai sigură” (COM(2010)0673) și înființarea Rețelei europene pentru sensibilizarea publicului cu privire la radicalizare (RAN),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 septembrie 2013 referitoare la cel de al doilea raport privind punerea în aplicare a Strategiei de securitate internă a UE(1),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 15 ianuarie 2014 intitulată „Prevenirea radicalizării către terorism și extremismul violent: consolidarea reacției UE” (COM(2013)0941),

–  având în vedere Strategia UE revizuită pentru combaterea radicalizării și a recrutării în scopuri teroriste, adoptată de Consiliul Justiție și Afaceri Interne în cadrul reuniunii sale din 19 mai 2014 și aprobată de Consiliul Uniunii Europene din 5-6 iunie 2014 (9956/14),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 iunie 2014 intitulată „Raportul final privind punerea în aplicare a Strategiei de securitate internă a UE 2010-2014” (COM(2014)0365),

–  având în vedere Raportul Europol pe 2014 privind situația și tendințele terorismului (TE-SAT) în Uniunea Europeană,

–  având în vedere Rezoluția adoptată de Consiliul de Securitate al ONU la 24 septembrie 2014 referitoare la amenințările la adresa păcii și securității internaționale reprezentate de actele teroriste [Rezoluția 2178 (2014)],

–  având în vedere Raportul coordonatorului UE pentru lupta împotriva terorismului, adresat Consiliului European la 24 noiembrie 2014 (15799/14),

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 decembrie 2014 referitoare la Strategia de securitate internă a UE(2),

–  având în vedere concluziile Consiliului Justiție și Afaceri Interne (JAI) din 9 octombrie și din 5 decembrie 2014,

–  având în vedere declarația Consiliul informal JAI din 11 ianuarie 2015,

–  având în vedere dezbaterea sa în plen din 28 ianuarie 2015 privind măsurile de combatere a terorismului,

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 februarie 2015 referitoare la măsurile de combatere a terorismului(3),

–  având în vedere Consiliul informal JAI care a avut loc la Riga în 29 și 30 ianuarie 2015,

–  având în vedere concluziile Consiliului Justiție și Afaceri Interne (JAI) din 12-13 martie 2015,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 aprilie 2015 referitoare la agenda europeană privind securitatea (COM(2015)0185),

–  având în vedere hotărârea CEJ referitoare la Directiva privind păstrarea datelor,

–  având în vedere Protocolul adițional la Convenția Consiliului Europei privind prevenirea terorismului și planul de acțiune al Consiliului Europei privind lupta împotriva extremismului violent și a radicalizării care conduc la terorism, adoptat la 19 mai 2015,

–  având în vedere Cartea verde a Comisiei intitulată „Consolidarea încrederii reciproce în spațiul judiciar european – o Carte verde privind aplicarea legislației UE referitoare la detenție în cadrul justiției penale” (COM(2011)0327),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizele Comisiei pentru afaceri externe și Comisiei pentru cultură și educație (A8-0316/2015),

A.  întrucât peste 5 000 de cetățeni europeni s-au alăturat unor organizații teroriste și altor formațiuni militare, înscriindu-se, în special, în organizația Statul Islamic (ISIL), Jahbat al-Nusra și altele din afara Uniunii Europene, îndeosebi în regiunea Orientului Mijlociu și a Africii de Nord (MENA); întrucât acest fenomen, în continuă accelerare, capătă o amploare considerabilă;

B.  întrucât radicalizarea a devenit un termen folosit pentru a descrie fenomenul prin care anumite persoane îmbrățișează opinii, puncte de vedere și idei intolerante care ar putea duce la extremism violent;

C.  întrucât atacurile teroriste recente comise în Franța, Belgia, Tunisia și la Copenhaga scot în evidență amenințarea la adresa securității pe care o reprezintă prezența și deplasarea acestor luptători „străini”, care sunt adeseori cetățeni UE, pe teritoriul european și în vecinătatea acestuia; întrucât UE a condamnat cu deosebită fermitate aceste atacuri și s-a angajat să combată terorismul alături de statele membre atât pe teritoriul UE, cât și în afara acestuia;

D.  întrucât atacurile teroriste groaznice care au ucis și rănit sute de oameni la Paris, la 13 noiembrie 2015, au subliniat încă o dată nevoia urgentă de acțiuni coordonate de către statele membre și Uniunea Europeană, pentru a preveni radicalizarea și pentru a combate terorismul;

E.  întrucât amenințarea teroristă este semnificativă în UE, în special în acele state membre care au fost sau sunt încă angajate militar în operațiuni externe, în Orientul Mijlociu și Africa;

F.  întrucât radicalizarea acestor „luptători europeni” este un fenomen complex și dinamic care se bazează pe o serie de factori globali, sociologici și politici; întrucât aceasta nu corespunde unui profil unic și afectează bărbați, femei și mai ales tineri cetățeni europeni indiferent de originea lor socială, care au în comun sentimentul de neapartenență la societate; întrucât cauzele radicalizării pot fi deopotrivă socioeconomice, ideologice, personale și psihologice și, din acest motiv, radicalizarea trebuie înțeleasă în contextul situației fiecărui individ în cauză;

G.  întrucât terorismul și radicalizarea generează multă confuzie cu privire la religii, ceea ce, la rândul său, duce la o escaladare a criminalității și a discursului de instigare la ură, întemeiate pe rasism, xenofobie sau intoleranță în privința opiniilor, credințelor sau religiilor; întrucât este esențial să se rețină că utilizarea abuzivă a religiei, în scopuri negative, și nu religia în sine, constituie una dintre cauzele radicalizării;

H.  întrucât radicalizarea nu trebuie asociată cu nicio ideologie sau credință, dar poate să apară în oricare dintre acestea;

I.  întrucât unul dintre argumentele folosite de extremiștii violenți în recrutarea tinerilor este creșterea sentimentelor islamofobice, după ani întregi de război împotriva terorii și că Europa nu mai este un loc în care musulmanii sunt bineveniți sau pot trăi egali și își pot practica credința fără discriminare și stigmatizare; întrucât acest lucru poate duce la sentimente de vulnerabilitate, furie agresivă, frustrare, singurătate si izolare de societate;

J.  întrucât combaterea radicalizării nu poate fi limitată la radicalizarea islamică; întrucât radicalizarea religioasă și extremismul violent afectează, de asemenea, întregul continent african; întrucât radicalizarea politică a afectat Europa și în 2011, în Norvegia, prin atacurile comise de Anders Behring Breivik;

K.  întrucât, timp de ani de zile, marea majoritate a atacurilor teroriste din țările UE au fost comise de organizații separatiste;

L.  întrucât, conform Europol, în 2013 au fost comise 152 de atacuri teroriste în UE, dintre care două au fost „motivate religios”, iar 84 au fost motivate de convingeri etnonaționaliste sau separatiste, în vreme ce, în 2012, s-au înregistrat 219 atacuri teroriste în UE, șase dintre acestea fiind „motivate religios”;

M.  întrucât combaterea terorismului și prevenirea radicalizării și recrutării cetățenilor europeni de către organizații teroriste țin în continuare în principal de competența statelor membre, dar întrucât cooperarea europeană este esențială pentru schimbul eficient și efectiv de informații între agențiile însărcinate cu aplicarea legii, cu scopul de a combate caracterul transfrontalier al amenințării reprezentate de teroriști; întrucât este, prin urmare, necesară o abordare europeană concertată, care va asigura valoare adăugată în ceea ce privește coordonarea sau armonizarea, acolo unde este necesar, a legislației aplicabile într-o zonă în care cetățenii europeni beneficiază de dreptul la libera circulație și va conferi eficacitate acțiunilor de prevenire și de combatere a terorismului; întrucât combaterea traficului cu arme de foc ar trebui să reprezinte o prioritate pentru UE în eforturile sale de combatere a criminalității internaționale organizate și grave;

N.  întrucât drepturile omului ar trebui să se afle în centrul politicilor Uniunii privind combaterea terorismului și prevenirea radicalizării, fiind necesar să se asigure, totodată, un echilibru adecvat între siguranța publică și respectarea drepturilor fundamentale, inclusiv a drepturilor la securitate și viața privată și a libertății de exprimare, a libertății religioase și de asociere;

O.  întrucât comunitățile evreiești sunt ținta unor atacuri teroriste și antisemite, ceea ce induce un sentiment tot mai puternic de nesiguranță și teamă în interiorul acestor comunități din Europa;

P.  întrucât ascensiunea terorismului și creșterea numărului luptătorilor străini au sporit intoleranța față de comunitățile etnice și religioase în mai multe țări din Europa; întrucât o abordare globală a luptei împotriva discriminării, în general, și a islamofobiei și a antisemitismului, în particular, este complementară în ceea ce privește acțiunile pentru prevenirea specifică a extremismului terorist;

Q.  întrucât în Europa există deja un număr de instrumente pentru a face față radicalizării cetățenilor europeni și întrucât UE și statele sale membre ar trebui să utilizeze pe deplin aceste instrumente și să încerce să le consolideze, pentru a reflecta provocările actuale cu care se confruntă UE și statele membre; întrucât există în continuare o reticență din partea statelor membre de a coopera în domenii sensibile, cum ar fi schimbul de informații și de informații secrete; întrucât, având în vedere gravitatea tot mai mare a radicalizării teroriste, care este în totală contradicție cu valorile europene, noi mijloace trebuie să fie puse în aplicare, iar acest lucru trebuie să se realizeze în conformitate cu Carta drepturilor fundamentale;

R.  întrucât este esențial ca, în toate acțiunile întreprinse de statele membre și de UE, să se respecte drepturile fundamentale și libertățile civile, și anume dreptul la viața privată, dreptul la securitate, dreptul la protecția datelor, prezumția de nevinovăție, dreptul la un proces echitabil și respectarea garanțiilor procedurale, libertatea de exprimare și libertatea religioasă; întrucât securitatea cetățenilor europeni trebuie să protejeze drepturile și libertățile acestora; întrucât cele două principii sunt într-adevăr două fațete ale aceleiași monede;

S.  întrucât măsura în care statele membre își asumă responsabilitatea pentru contracararea riscului de radicalizare și prevenirea recrutării de către organizațiile teroriste poate să varieze considerabil de la un stat membru la altul; întrucât, în timp ce unele state membre au adoptat deja măsuri eficace, altele au rămas în urmă cu acțiunile lor de abordare a acestui fenomen;

T.  întrucât este necesară de urgență o acțiune europeană concertată pentru a împiedica radicalizarea și recrutarea cetățenilor europeni de către organizațiile teroriste, în scopul de a ține sub control acest fenomen aflat în expansiune și de a limita astfel fluxul de cetățeni europeni care pleacă în zonele de conflict, a deradicaliza persoanele care rămân acasă și a împiedica comiterea altor acte teroriste pe teritoriul european;

U.  întrucât acesta este un fenomen internațional și se pot desprinde învățăminte din numeroase părți ale lumii;

V.  întrucât în prezent este necesar să se pună mai mult accentul pe și să se investească în măsurile preventive decât în cele reactive pentru a combate radicalizarea cetățenilor europeni și recrutarea acestora de către organizațiile teroriste; întrucât o strategie de combatere a extremismului, a radicalizării și a recrutării teroriste pe teritoriul UE poate funcționa numai dacă este dezvoltată în paralel cu o strategie de integrare, de incluziune socială și de reintegrare și deradicalizare a așa-numiților „luptători străini” care se întorc în țările lor;

W.  întrucât anumite întrebuințări ale internetului conduc la radicalizare, permițând unor fanatici din întreaga lume să intre în legătură unii cu alții și să recruteze persoane vulnerabile, fără niciun fel de contact fizic și într-un mod care este dificil de urmărit;

X.  întrucât este esențial să se facă o distincție clară între comportamentele care vizează pregătirea și/sau sprijinirea atacurilor teroriste și actele sau opiniile extremiștilor care nu comportă elementele „mens rea” și „actus reus”;

Y.  întrucât radicalizarea teroristă pare să fie atribuibilă unor factori care sunt atât interni, cât și externi Uniunii;

Z.  întrucât combaterea radicalizării teroriste trebuie să facă parte dintr-o abordare globală, având ca scop asigurarea unei Europe deschise și bazate pe o serie de valori comune;

AA.  întrucât radicalizarea tinerilor nu ar trebui să fie luată în considerare separat de contextul său social și politic și trebuie să fie examinată în contextul mai larg al sociologiei conflictelor și al studiilor privind comportamentele violente;

AB.  întrucât cauzele radicalizării teroriste nu au fost studiate suficient; întrucât lipsa integrării nu poate fi percepută ca principala cauză a radicalizării teroriste;

AC.  întrucât, potrivit Curții de Justiție a Uniunii Europene, faptul că o persoană a fost membră a unei organizații care, din cauza implicării sale în acte de terorism, se află pe lista care constituie anexa la Poziția comună 2001/931/PESC și că persoana a susținut în mod activ lupta armată desfășurată de această organizație nu constituie în mod automat un motiv serios pentru a considera că persoana a comis „o infracțiune gravă de drept comun” sau „acte contrare scopurilor și principiilor Organizației Națiunilor Unite”; pe de altă parte, în cazul în care există motive serioase pentru a considera că o persoană a comis o astfel de infracțiune sau a fost vinovată de astfel de acte, acest lucru este condiționat de o evaluare de la caz la caz a faptelor specifice și de posibilitatea de a atribui responsabilitatea individuală pentru îndeplinirea actelor respective persoanei în cauză;

AD.  întrucât pentru a fi în măsură să anuleze un permis de ședere acordat unui refugiat pe motiv că refugiatul în cauză susține o organizație teroristă, autoritățile competente sunt totuși obligate să efectueze, sub supravegherea instanțelor naționale, o evaluare individuală a faptelor specifice în ceea ce privește atât acțiunile organizației, cât și acțiunile refugiatului respectiv,

I.Valoarea adăugată europeană în prevenirea radicalizării

1.  în contextul evenimentelor dramatice de la Paris, condamnă atacurile criminale și își exprimă condoleanțele și solidaritatea cu victimele și familiile lor, reafirmând în același timp necesitatea de a se opune violenței; condamnă, de asemenea, utilizarea stereotipurilor, a discursului și a practicilor xenofobe și rasiste de către autorități, la nivel individual sau colectiv, care, direct sau indirect, leagă atacurile teroriste de refugiații care fug acum din țările lor în căutarea unui loc mai sigur, lăsând în urmă războiul și violențele care se petrec zilnic în țările lor de origine;

2.  subliniază faptul că terorismul nu poate și nu ar trebui să fie asociat cu nicio religie, naționalitate sau civilizație;

3.  își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că, fără o abordare a condițiilor care favorizează răspândirea terorismului, este foarte probabil ca fenomenul cetățenilor UE care călătoresc în diferite alte țări pentru a se alătura unor grupuri jihadiste sau altor grupuri extremiste, precum și riscul de securitate pe care aceștia îl prezintă la întoarcerea în UE, să se agraveze în următorii ani, în special ținând cont de escaladarea continuă a conflictelor militare din regiunea MENA; solicită realizarea unui studiu cuprinzător cu privire la eficiența acțiunilor naționale și europene de prevenire și combatere a terorismului;

4.  solicită Comisiei să stabilească cu titlu de prioritate un plan de acțiune pentru transpunerea în practică și evaluarea strategiei UE de combatere a radicalizării și recrutării în scopuri teroriste, pe baza schimbului de bune practici și a punerii în comun a competențelor din cadrul Uniunii Europene, a evaluării măsurilor întreprinse în statele membre și a cooperării cu țările terțe și cu organizațiile internaționale, respectând pe deplin convențiile internaționale privind drepturile omului și printr-o abordare participativă și consultativă multilaterală și multisectorială; consideră că Comisia ar trebui să contribuie la și să sprijine elaborarea de către statele membre a unei strategii de comunicare eficace și intensive pe tema prevenirii radicalizării și recrutării de către organizațiile teroriste a cetățenilor europeni și a resortisanților țărilor terțe cu domiciliul în UE;

5.  invită statele membre să își coordoneze strategiile și să împărtășească informațiile și experiența de care dispun, să pună în aplicare bune practici, atât la nivel național, cât și european, precum și să coopereze în vederea luării de noi măsuri de combatere a radicalizării și a recrutării în scopuri teroriste prin actualizarea politicilor naționale de prevenire și instituirea unor rețele de practicieni pe baza celor zece domenii prioritare de acțiune identificate în strategia UE de combatere a radicalizării și recrutării în scopuri teroriste; subliniază în acest sens importanța încurajării și consolidării cooperării transfrontaliere dintre autoritățile de aplicare a legii, precum și importanța crucială a furnizării resurselor și formării necesare forțelor de poliție care își desfășoară activitatea pe teren;

6.  solicită dezvăluirea integrală a planurilor de acțiune și a orientărilor Consiliului referitoare la strategia UE de combatere a radicalizării și recrutării în scopuri teroriste, aflată în curs de desfășurare;

7.  consideră că statele membre și instituțiile europene ar trebui să utilizeze protocolul adițional la Convenția Consiliului Europei privind prevenirea terorismului, precum și Rezoluția 2178 a Consiliului de Securitate al ONU pentru a conveni asupra unei definiții comune în vederea incriminării persoanelor considerate „luptători străini”; invită Comisia să realizeze studii aprofundate ale cauzelor principale, ale procesului și ale diferitelor influențe și factori care duc la radicalizare, cu sprijinul noului Centru de excelență al Rețelei pentru sensibilizarea publicului cu privire la radicalizare (RAN);

8.  invită Comisia să pregătească, în strânsă cooperare cu Europol și cu coordonatorul european de combatere a terorismului, un raport anual privind situația actuală a securității în Europa, inclusiv cu privire la riscurile de radicalizare și consecințele pentru siguranța vieții oamenilor și a integrității fizice în UE, și să informeze Parlamentul în fiecare an;

9.  insistă asupra importanței utilizării integrale a instrumentelor deja existente pentru a preveni și a combate radicalizarea și recrutarea cetățenilor europeni de către organizațiile teroriste; subliniază importanța utilizării tuturor instrumentelor interne și externe utile într-o manieră globală și cuprinzătoare; recomandă Comisiei și statelor membre să utilizeze mijloacele disponibile, în special în cadrul Fondului pentru securitate internă (FSI), prin intermediul instrumentului FSI-Poliție, pentru a sprijini proiecte și măsuri care vizează prevenirea radicalizării; subliniază rolul major pe care îl poate juca RAN și Centrul său de excelență în urmărirea de manieră cuprinzătoare a acestui obiectiv de contracarare a radicalizării cetățenilor europeni; solicită ca această rețea să fie mai bine promovată și mai vizibilă în rândul actorilor implicați în combaterea radicalizării;

II.Prevenirea extremismului violent și a radicalizării teroriste în închisori

10.  subliniază că închisorile rămân unul dintre mediile favorabile difuzării ideologiilor radicale și violente și radicalizării teroriste; invită Comisia să încurajeze schimburile de bune practici între statele membre pentru a contracara radicalizarea teroristă în creștere din închisorile europene; încurajează statele membre să ia măsuri imediate împotriva supraaglomerării închisorilor, care reprezintă o problemă acută în multe state membre, crește semnificativ riscul radicalizării și reduce oportunitățile de reabilitare; reamintește că instituțiile publice de protecție a tinerilor sau centrele de detenție sau de reabilitare pot deveni, de asemenea, locuri de radicalizare pentru minori, care constituie o țintă deosebit de vulnerabilă;

11.  invită Comisia să propună orientări bazate pe cele mai bune practici privind măsurile care trebuie aplicate în închisorile europene pentru a preveni radicalizarea și extremismul violent, respectând pe deplin drepturile omului; subliniază că separarea deținuților care se constată că au aderat la extremismul violent sau că au fost deja recrutați în numele unor organizații teroriste de ceilalți deținuți reprezintă o măsură posibilă pentru a preîntâmpina impunerea radicalizării teroriste asupra altora prin intimidare și pentru a ține sub control radicalizarea din închisori; avertizează, cu toate acestea, că toate aceste măsuri ar trebui să fie impuse doar de la caz la caz și să se bazeze pe o hotărâre judiciară și să facă obiectul unei examinări din partea autorităților judiciare competente; recomandă, de asemenea, Comisiei și statelor membre să examineze dovezile și experiența în ceea ce privește izolarea deținuților în închisori în vederea ținerii sub control a răspândirii radicalizării; este de părere că această evaluare trebuie să contribuie la elaborarea unor practici pentru sistemele de detenție naționale; reamintește însă că aceste măsuri ar trebui să fie proporționale și să respecte pe deplin drepturile fundamentale ale deținuților;

12.  sprijină introducerea unor cursuri de formare specializate pentru întregul personal din penitenciare, precum și pentru partenerii care își desfășoară activitatea în sistemul penal, personalul clerical și personalul ONG-urilor care interacționează cu deținuții, cu scopul de a-i instrui în ceea ce privește modalitățile de depistare timpurie, prevenire și abordare a comportamentelor care tind spre radicalism și extremism terorist; subliniază că este important ca reprezentanții religioși, filozofici și laici să fie instruiți și recrutați în mod adecvat, nu doar pentru a răspunde în mod corespunzător nevoilor culturale și spirituale ale deținuților din penitenciare, ci și pentru a contribui la contrabalansarea unui potențial discurs radical;

13.  încurajează introducerea în închisorile din Europa a unor programe pedagogice cu finanțare adecvată, pentru a promova gândirea critică, toleranța religioasă și reintegrarea în societate a deținuților, dar și pentru a oferi asistență specială deținuților tineri, vulnerabili sau mai predispuși la a fi radicalizați și recrutați de către organizațiile teroriste, respectând întru totul drepturile omului ale deținuților; consideră că ar trebui oferite și măsuri de însoțire, în urma eliberării din închisoare;

14.  recunoaște că la baza acestor eforturi se află un mediu carceral care respectă pe deplin drepturile omului ale deținuților și este în conformitate cu standardele internaționale și regionale, inclusiv cu Ansamblul de norme minime ale Organizației Națiunilor Unite pentru tratamentul deținuților;

III.Prevenirea radicalizării teroriste pe internet

15.  observă că internetul generează provocări specifice, dat fiind caracterul său global și transfrontalier, care poate crea lacune juridice și conflicte de competență juridică, permițând astfel persoanelor care recrutează și celor care sunt radicalizate să comunice la distanță și cu ușurință din orice colț al lumii, fără frontiere fizice și fără necesitatea de a stabili o bază și de a căuta refugiu într-o anumită țară; reamintește că internetul și rețelele de socializare sunt platforme importante utilizate pentru accelerarea radicalizării și a fundamentalismului, deoarece facilitează difuzarea rapidă și pe scară largă a mesajelor de instigare la ură și de apologie a terorismului; este preocupat de impactul acestor mesaje care fac apologia terorismului, îndeosebi asupra tinerilor, o categorie deosebit de vulnerabilă a populației; subliniază rolul educației și al campaniilor de sensibilizare a populației pentru prevenirea radicalizării online; își afirmă atașamentul față de libertatea de exprimare, nu doar offline, ci și online, și consideră că acest principiu ar trebui să stea la baza tuturor acțiunilor de reglementare legate de prevenirea radicalizării pe internet și prin intermediul rețelelor de socializare; ia act de dialogul lansat la nivel european cu companiile din domeniul internetului în scopul de a preveni difuzarea online a conținutului ilegal și de a elimina rapid acest conținut, în conformitate cu legislația UE și cu legislația națională și respectând strict libertatea de exprimare; solicită o strategie eficace pentru a depista și a elimina conținutul ilegal care instigă la extremism violent, respectând totodată drepturile fundamentale și libertatea de exprimare, și îndeosebi pentru a contribui la difuzarea unui discurs efectiv în scopul de a contracara propaganda teroristă;

16.  reamintește că companiile de internet și de medii sociale, precum și furnizorii de servicii au responsabilitatea legală de a coopera cu autoritățile statelor membre prin eliminarea oricărui conținut ilegal care răspândește extremismul violent, cu promptitudine și respectând pe deplin statul de drept și drepturile fundamentale, inclusiv libertatea de exprimare; este de părere că statele membre ar trebui să ia în considerare acționarea în justiție, inclusiv acțiuni penale împotriva companiilor de internet și de medii sociale și a furnizorilor de servicii care refuză să răspundă unei solicitări administrative sau judiciare de eliminare a conținutului ilegal sau a conținuturilor care fac apologia terorismului de pe platforma lor de internet; consideră că refuzul sau lipsa deliberată a cooperării din partea platformelor de internet, care permit astfel răspândirea conținutului ilegal, ar trebui să fie considerate un act de complicitate echivalent cu intenția sau neglijența criminală și că persoanele responsabile ar trebui, în astfel de cazuri, să fie aduse în fața justiției;

17.  invită autoritățile competente să se asigure că site-urile care incită la ură sunt monitorizate mai strict;

18.  este convins că internetul reprezintă o platformă eficace pentru difuzarea unui discurs de apărare a drepturilor omului și de contracarare a violenței; consideră că industria internetului și furnizorii de servicii ar trebui să coopereze cu autoritățile statelor membre și cu societatea civilă pentru a promova discursuri percutante și atrăgătoare, bazate pe Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care să contracareze discursul de incitare la ură și radicalizarea online; invită platformele digitale să coopereze cu statele membre, cu societatea civilă și cu organizații specializate în deradicalizarea teroristă sau evaluarea discursurilor de instigare la ură, pentru a participa la difuzarea unor mesaje de prevenire ce fac apel la dezvoltarea simțului critic și la un proces de deradicalizare, precum și la identificarea unor metode juridice inovatoare de contracarare a apologiei terorismului și a discursului de instigare la ură, făcând astfel mai dificilă radicalizarea online; invită Comisia și statele membre să încurajeze elaborarea unor astfel de contradiscursuri online și să coopereze strâns cu organizații ale societății civile pentru a consolida canalele de difuzare și de promovare a discursului democratic și nonviolent;

19.  sprijină punerea în aplicare a unor programe de sensibilizare a tinerilor cu privire la discursul de instigare la ură, difuzat online, și la riscurile pe care acesta le implică, precum și a programelor de promovare a educației privind mass-media și internetul; sprijină punerea în aplicare a programelor de formare cu scopul de a mobiliza, forma și crea rețele de tineri activiști pentru apărarea drepturilor omului pe internet;

20.  consideră că elaborarea unui contradiscurs, inclusiv în țările terțe, este unul dintre mijloacele-cheie pentru combaterea atractivității grupurilor teroriste din regiunea MENA; invită UE să își consolideze sprijinul pentru inițiative precum SSCAT (Echipa consultativă pentru comunicare strategică privind Siria) și să promoveze punerea în practică și finanțarea unor astfel de proiecte în țările terțe;

21.  consideră că industria internetului și furnizorii de servicii trebuie de acum înainte să facă posibilă promovarea mesajelor de prevenire a radicalizării menite să contracareze mesajele care fac apologia terorismului; consideră că ar trebui înființată o unitate specială de cooperare europeană în cadrul Europol, în vederea schimbului de bune practici în statele membre, cooperând totodată permanent cu operatorii de internet pentru a scoate în evidență mesajele care permit contrabalansarea discursului de incitare la ură și a apologiei terorismului, făcând astfel mai dificilă radicalizarea prin intermediul internetului; invită Comisia și statele membre să sprijine utilizarea eficace a contradiscursurilor și a măsurilor de atenuare prin intermediul internetului;

22.  sprijină introducerea unor măsuri care să permită tuturor utilizatorilor internetului să semnaleze cu ușurință și rapid conținutul ilegal care circulă online și pe rețelele sociale și să îl raporteze autorităților competente, inclusiv prin intermediul liniilor telefonice de urgență, respectând totodată libertățile fundamentale, libertatea de exprimare și legislația UE și pe cea națională;

23.  ridică numeroase semne de întrebare cu privire la utilizarea din ce în ce mai mare a tehnologiilor de criptare de către organizațiile teroriste, care fac imposibilă detectarea și citirea comunicațiilor și a propagandei de radicalizare de către organismele pe aplicare a legii, chiar și cu un ordin judecătoresc; invită Comisia să analizeze urgent aceste probleme în cadrul dialogului său cu companiile de internet și TI;

24.  consideră că fiecare stat membru ar trebui să își înființeze o unitate specială care să aibă drept sarcină semnalarea conținutului ilegal de pe internet și facilitarea depistării și eliminării acestuia; salută înființarea de către Europol a Unității UE de semnalare a conținutului online (EU IRU), responsabilă cu depistarea conținutului ilegal și cu sprijinirea statelor membre în acest sens, respectând totodată pe deplin drepturile fundamentale ale tuturor părților implicate; recomandă ca aceste unități să colaboreze și cu coordonatorul UE pentru lupta împotriva terorismului și cu Centrul European de Combatere a Terorismului din cadrul Europol, precum și cu organizațiile societății civile care acționează în acest domeniu; încurajează statele membre să coopereze între ele și cu agențiile UE competente în ceea ce privește aceste chestiuni;

25.  salută înființarea, începând din 1 ianuarie 2016, a Centrului European de Combatere a Terorismului (ECTC), din care va face parte unitatea europeană însărcinată cu semnalarea conținutului; subliniază necesitatea de a asigura resursele financiare indispensabile pentru îndeplinirea sarcinilor suplimentare conferite Europol în legătură cu înființarea Centrului European de Combatere a Terorismului; solicită ca Parlamentul să fie implicat în mod corespunzător în crearea acestui centru, în ceea ce privește mandatul său, sarcinile și finanțarea;

26.  consideră că radicalizarea pe internet nu va putea fi stopată decât prin consolidarea arsenalului european de luptă împotriva criminalității informatice; recomandă consolidarea mandatului și resurselor Centrului european de combatere a criminalității informatice (EC3), alături de cele ale Europol și Eurojust, astfel încât EC3 să poată juca un rol real pentru o mai bună depistare și abordare a amenințărilor de pe internet și pentru o mai bună identificare a mijloacelor utilizate de organizațiile teroriste; reamintește nevoia de a dispune de experți suficient instruiți în cadrul Europol, precum și în statele membre, pentru a răspunde acestei amenințări specifice; solicită VP/ÎR să reorganizeze Centrul de analiză a informațiilor al UE (INTCEN UE) și să asigure coordonarea acestuia cu coordonatorul UE pentru lupta împotriva terorismului pentru a urmări mai bine activitățile criminale pe internet și răspândirea discursului de instigare la ură într-un context de radicalizare și terorism; îndeamnă statele membre să intensifice în mod semnificativ schimbul de informații, atât reciproc, cât și cu structurile și agențiile UE competente;

27.  consideră că toate măsurile UE și toate măsurile naționale care vizează prevenirea răspândirii extremismului violent în rândul cetățenilor europeni și recrutarea acestora de către organizațiile teroriste ar trebui să respecte drepturile fundamentale ale UE și jurisprudența aplicabilă a Curții Europene de Justiție și a Curții Europene a Drepturilor Omului, inclusiv principiul prezumției de nevinovăție, principiul securității juridice, dreptul la un proces echitabil și imparțial, dreptul la apel și principiul nediscriminării;

IV.Prevenirea radicalizării prin educație și incluziune socială

28.  subliniază importanța rolului școlii și al educației în prevenirea radicalizării; reamintește rolul crucial al acestei instituții ca factor de promovare a integrării sociale și dezvoltare a spiritului critic și de promovare a antidiscriminării; invită statele membre să încurajeze instituțiile de învățământ să ofere cursuri și programe academice cu scopul de a consolida înțelegerea și toleranța față de diferitele religii, istoria religiilor, filosofii și ideologii; subliniază necesitatea predării în școli a valorilor și principiilor democratice fundamentale ale Uniunii, cum ar fi drepturile omului; subliniază că statele membre au obligația de a garanta că sistemele lor de învățământ respectă și promovează valorile și principiile UE și că funcționarea lor nu contravine principiilor nediscriminării și integrării;

29.  îndeamnă statele membre să se asigure că în fiecare școală (din ciclul primar și secundar) există programe educaționale privind utilizarea internetului pentru a instrui și a forma utilizatori de internet responsabili, critici și care respectă legea;

30.  subliniază importanța abilitării profesorilor pentru a lua o atitudine activă împotriva tuturor formelor de discriminare și rasism; subliniază rolul esențial al educației și al profesorilor competenți și dedicați, nu numai în consolidarea relațiilor sociale, generarea unui sentiment al apartenenței, dezvoltarea cunoașterii, a abilităților, competențelor, integrarea valorilor fundamentale, dezvoltarea competențelor sociale, civice și interculturale, gândirea critică și educația mediatică, ci și în sprijinirea tinerilor - colaborând îndeaproape cu părinții și familiile - pentru a deveni membri activi, responsabili, deschiși ai societății; subliniază că școlile pot consolida rezistența elevilor la radicalizare asigurându-le un mediu sigur, precum și timp pentru a dezbate și examina chestiuni sensibile și controversate; subliniază faptul că adolescenții sunt un grup deosebit de vulnerabil, dat fiind că sunt într-o etapă dificilă a vieții, în care își dezvoltă sistemul de valori și caută semnificații, fiind, în același timp, foarte ușor de impresionat și de manipulat; reamintește că este posibilă radicalizarea atât a grupurilor, cât și a persoanelor, și recunoaște că evoluția radicalizării individuale și a celei de grup, cât și reacțiile la acestea, pot fi diferite; subliniază rolul pe care trebuie să îl joace societatea pentru a le oferi tinerilor perspective mai bune și un scop în viață, în special printr-o educație și o formare profesională de înaltă calitate; subliniază că instituțiile de învățământ au rolul de a-i învăța pe tineri să recunoască și să gestioneze riscul și să facă alegeri mai sigure, precum și de a promova un sentiment puternic de apartenență, de participare la comunitate, de grijă, sprijin și responsabilitate pentru alte persoane; subliniază necesitatea de a profita de diversele posibilități oferite de cursurile de formare profesională și de cele universitare, pentru a pune studenții în contact cu diferite identități naționale, regionale, religioase și etnice din Europa;

31.  subliniază faptul că diversitatea Europei și comunitățile sale multiculturale constituie o parte integrantă a structurii sale sociale și reprezintă un bun cultural esențial; consideră că orice politică privind combaterea radicalizării trebuie să fie sensibilă și proporțională, astfel încât să respecte și să consolideze structura socială diversă a comunităților;

32.  subliniază importanța de a combina programe de deradicalizare cu măsuri cum ar fi stabilirea de parteneriate cu reprezentanți ai comunității, investirea în proiecte sociale și de vecinătate menite să pună capăt marginalizării economice și geografice și în programe de îndrumare dedicate tinerilor excluși sau izolați, considerați ca fiind expuși riscului de radicalizare; reamintește că toate statele membre au obligația de a pune cu diligență în aplicare instrumentele UE antidiscriminare și să ia măsuri efective de combatere a discriminării, a incitării la ură și a infracțiunilor motivate de ură, ca parte a strategiei împotriva radicalizării;

33.  invită Comisia să sprijine statele membre în desfășurarea unei campanii de comunicare pentru a sensibiliza tinerii, dar și personalul didactic, cu privire la aspectele legate de radicalizare; subliniază faptul că campaniile de formare și de sensibilizare ar trebui să acorde prioritate intervenției timpurii, pentru protejarea persoanelor și pentru evitarea oricărui risc de radicalizare; încurajează statele membre să introducă o instruire specializată a personalului didactic, și instrumentele necesare, astfel încât acesta să fie capabil să depisteze eventualele modificări suspecte de comportament, să identifice cercurile de complicitate care amplifică fenomenul de radicalizare prin imitație și să adopte o atitudine adecvată pentru a sprijini tinerii vulnerabili pasibili de a fi recrutați de organizațiile teroriste; încurajează în continuare statele membre să investească și să sprijine financiar structurile specializate din apropierea școlilor, care servesc drept puncte de contact pentru tineri, precum și pentru familiile acestora, pentru profesori și pentru alte persoane implicate; aceste structuri sprijină tinerii să se angajeze în activități extrașcolare, inclusiv de consiliere psihologică; subliniază importanța unor orientări clare în acest domeniu, astfel încât să nu se compromită rolul primordial al profesorilor, al consilierilor pentru tineret și al altor persoane eminamente implicate în procesul de educație a tinerilor, dat fiind că o imixtiune excesivă a autorităților publice ar putea fi contraproductivă;

34.  subliniază oportunitățile oferite statelor membre și experților în educația mediatică prin programul „Europa creativă”; ia act de faptul că programele Uniunii Europene în domeniile educației, culturii, activităților sociale și sportului constituie piloni esențiali de sprijin pentru acțiunile întreprinse de statele membre pentru eliminarea inegalităților și prevenirea marginalizării; subliniază importanța instituirii de noi acțiuni de promovare a valorilor europene prin educație, ca parte a cadrului strategic european pentru cooperare în domeniul educației și al formării profesionale; insistă prin urmare, printre altele, pe concentrarea asupra transmiterii și practicii valorilor civice prin programele Europa pentru cetățeni, Erasmus + și Europa Creativă;

35.  insistă că este necesar să se demareze dialogul intercultural cu diferitele comunități, lideri și experți, pentru o mai bună înțelegere și prevenire a fenomenului radicalizării; subliniază responsabilitatea și rolul important pe care comunitățile religioase îl pot juca în combaterea fundamentalismului, a discursului de instigare la ură și a propagandei pentru terorism; atrage atenția statelor membre asupra chestiunii legate de formarea responsabililor religioși, pe cât posibil pe teritoriul Europei, pentru a împiedica instigarea la ură și la extremism violent în lăcașurile de cult de pe teritoriul european și pentru a garanta că respectivii împărtășesc valorile europene, dar și asupra formării reprezentanților religioși, filosofici și laici care lucrează în închisori; subliniază totuși că, în timp ce lăcașurile de cult pot constitui puncte de contact, o mare parte din procesul de îndoctrinare și de recrutare are loc în contexte informale sau pe internet;

36.  subliniază că este esențială responsabilizarea tuturor actorilor implicați în prevenirea radicalizării, fie că sunt la nivel local, național, european sau internațional; încurajează instituirea unei strânse cooperări cu toți actorii societății civile la nivel național și local, precum și între activiștii de pe teren, cum ar fi asociațiile și ONG-urile pentru a acorda sprijin victimelor terorismului, familiile acestora, precum și persoanelor radicalizate și familiilor acestora; solicită, în acest sens, introducerea unor cursuri de formare adaptate pentru actorii de pe teren și sprijin financiar suplimentar pentru aceștia; subliniază încă că finanțarea ONG-urilor și a altor actori din societatea civilă ar trebui să fie separată de sprijinul financiar acordat programelor de combatere a terorismului;

37.  consideră că societatea civilă și actorii locali trebuie să joace un rol crucial în dezvoltarea unor proiecte adaptate la localitatea și la structura lor, precum și în calitate de factor de integrare a cetățenilor europeni marginalizați care sunt tentați de radicalizarea teroristă; este de părere că este esențial să se sensibilizeze, să se informeze și să se formeze lucrătorii din prima linie (profesori, pedagogi, polițiști, lucrători în domeniul protecției copilului și în domeniul sănătății) cu scopul de a consolida capacitatea de combatere a radicalizării la nivel local; este de părere că statele membre ar trebui să sprijine crearea unor structuri care să permită în special îndrumarea tinerilor, dar și un schimb cu familiile, școlile, spitalele, universitățile etc.; reamintește că aceste măsuri pot fi implementate numai prin programe de investiții sociale pe termen lung; observă că asociațiile și organizațiile din acest domeniu independente de autoritatea guvernamentală pot obține rezultate foarte bune în reintegrarea în societate a cetățenilor în curs de radicalizare;

38.  consideră că instituirea în fiecare stat membru a unui sistem de alertă pentru asistență și îndrumare care să permită familiilor și anturajului să beneficieze de asistență sau să semnaleze cu ușurință și rapid dezvoltarea unei schimbări comportamentale bruște care ar putea semnala un proces de radicalizare cu tendință teroristă sau plecarea iminentă a unei persoane pentru a se înrola într-o organizație teroristă; ia act, în acest sens, de succesul unor linii telefonice dedicate ce permit identificarea de către prieteni sau membri de familie ai persoanelor susceptibile de radicalizare, totodată ajutând membrii anturajului să facă față acestei situații destabilizatoare; solicită ca statele membre să examineze posibilitatea de a institui un astfel de sistem;

39.  reamintește că amplificarea islamofobiei în Uniunea Europeană contribuie la excluderea musulmanilor din societate, ceea ce ar putea oferi motivații solide persoanelor vulnerabile de a se alătura organizațiilor extremiste violente; consideră că islamofobia în Europa este, la rândul său, manipulată de organizații precum Da’esh în scopuri de propagandă și recrutare; recomandă, prin urmare, adoptarea unui cadru european pentru adoptarea de strategii naționale de combatere a islamofobiei, pentru a combate discriminarea ce împiedică accesul la educație, la locuri de muncă și la locuințe;

40.  subliniază faptul că cercetări recente indică numărul tot mai mare de femei tinere care au fost radicalizate și recrutate de către organizațiile teroriste și oferă dovezi ale rolului lor în extremismul violent; consideră că UE și statele membre ar trebui să ia în considerare aspectele de gen, cel puțin într-o anumită măsură, în conceperea de strategii de prevenire a radicalizării; invită Comisia să sprijine programele ample care țintesc să atragă femeile tinere în lupta lor pentru egalitate și să asigure rețele de sprijin prin care acestea să poată să se exprime fără riscuri;

41.  subliniază importanța rolului femeilor în prevenirea radicalizării;

V.Consolidarea schimbului de informații privind radicalizarea cu tendințe teroriste în Europa

42.  își reiterează angajamentul de a obține finalizarea directivei UE privind registrele cu numele pasagerilor (PNR) până la sfârșitul lui 2015, garantând totodată deplina conformitate a acestei directive cu drepturile și libertățile fundamentale și fără practici discriminatorii de stigmatizare ideologică, religioasă sau etnică, precum și cu respectarea deplină a drepturilor de protecție a datelor cetățenilor UE; reamintește însă că directiva UE privind PNR va fi doar una dintre măsurile de combatere a terorismului și că ar trebui avut în vedere o strategie cuprinzătoare, ambițioasă și exhaustivă de combatere a acestuia și a crimei organizate pentru a împiedica recrutarea cetățenilor europeni de către organizațiile teroriste, strategie care ar trebui să implice politica externă, politica socială, politica în domeniul educației, aplicarea legii și justiția;

43.  invită Comisia să perfecționeze cunoștințele de specialitate ale UE privind prevenirea radicalizării prin crearea unei rețele europene care să încorporeze informații furnizate de rețeaua de sensibilizare a publicului cu privire la radicalizare (RAN) și de rețeaua planificatorilor de politici privind polarizarea și radicalizarea (PPN), precum și informații provenind de la experți specializați într-o gamă largă de discipline din domeniul științelor sociale;

44.  insistă că este absolut necesar să se consolideze schimburile rapide și eficace de informații relevante între autoritățile de aplicare a legii din cadrul statelor membre și între statele membre și agențiile relevante, în special prin optimizarea utilizării și a contribuțiilor la Sistemul de Informații Schengen (SIS), la Sistemul de informații privind vizele (VIS), la aplicația de rețea pentru schimbul securizat de informații (SIENA) a Europol și la Punctul focal „Călători” al Europol privind cetățenii europeni care au fost radicalizați; subliniază că intensificarea schimburilor dintre autoritățile de aplicare a legii implică sporirea încrederii între statele membre și, de asemenea, o consolidare a rolului și a resurselor necesare ale agențiilor Uniunii Europene, cum sunt Europol, Eurojust și Colegiul European de Poliție (CEPOL);

45.  solicită UE să includă problema radicalizării teroriste în formarea oferită de CEPOL;

46.  subliniază importanța punerii în aplicare a unui program european de formare specializat pentru persoanele care lucrează în sistemul de justiție, pentru a spori gradul de informare cu privire la diferitele forme de radicalizare;

47.  subliniază că o mai bună cooperare între statele membre în confruntarea cu radicalizarea și recrutarea cetățenilor europeni se caracterizează, de asemenea, prin schimburi intensive și cooperare între autoritățile judiciare și cu Eurojust; observă că o mai bună informare la nivel european cu privire la cazierele judiciare ale persoanelor suspectate de acte de terorism ar permite accelerarea detectării acestora și ar favoriza supravegherea lor corectă, atât la plecare, cât și la întoarcerea în UE; încurajează, așadar, o reformare în consecință și o mai bună utilizare a Sistemului european de informații cu privire la cazierele judiciare (ECRIS); îndeamnă Comisia să evalueze fezabilitatea și valoarea adăugată a instituirii unui Sistem european de inventariere a evidențelor poliției (EPRIS); subliniază că, în contextul efectuării de schimburi de astfel de informații, trebuie respectate tratatele internaționale și dreptul european, precum și drepturile fundamentale și dreptul la protecția datelor cu caracter personal și că supravegherea democratică eficace a măsurilor de securitate este esențială;

48.  consideră că lupta împotriva traficului de arme ar trebui să reprezinte o prioritate pentru UE în eforturile sale de combatere a criminalității internaționale grave și organizate; consideră, în special, că trebuie consolidată și mai mult cooperarea în ceea ce privește mecanismele de schimb de informații și trasabilitatea, precum și distrugerea armelor interzise;

VI.Consolidarea măsurilor de descurajare a radicalizării teroriste

49.  consideră că măsurile de prevenire a radicalizării cetățenilor europeni și a recrutării acestora de către organizațiile teroriste nu își vor îndeplini pe deplin obiectivele decât dacă vor fi însoțite de un set de instrumente eficace, disuasive și articulate din domeniul justiției penale în toate statele membre; consideră că, prin incriminarea actelor teroriste întreprinse în străinătate alături de organizații teroriste, statele membre ale Uniunii Europene vor dispune de instrumente esențiale pentru stoparea radicalizării teroriste a cetățenilor europeni, totodată valorificând instrumentele UE existente în domeniul cooperării polițienești și judiciare în materie penală; consideră că autoritățile de aplicare a legii și judiciare (judecători și procurori) ar trebui să dispună de competențe adecvate pentru a preveni, a detecta și a urmări în justiție actele respective, beneficiind totodată în permanență de formare în materie de infracțiuni teroriste;

50.  solicită capacități consolidate pentru Centrul de coordonare din cadrul Eurojust, care ar trebui să joace un rol esențial în promovarea acțiunilor comune ale autorităților judiciare ale statelor membre în colectarea de probe și să sporească eficiența urmăririi în justiție a infracțiunilor de terorism; consideră, în acest sens, că ar trebui să se folosească mai mult instrumentul echipelor comune de anchetă, atât între statele membre, cât și între statele membre și țările terțe cu care Eurojust a stabilit acorduri de cooperare;

51.  constată că urmărirea în justiție a actelor de terorism săvârșite în țări terțe de cetățeni europeni sau de rezidenți în UE (fără cetățenie europeană) necesită facilitarea colectării de dovezi în țări terțe, cu deplina respectare a drepturilor omului; prin urmare, invită Uniunea Europeană să lucreze la instituirea unor acorduri de cooperare judiciară cu țările terțe, în vederea facilitării colectării de dovezi în țările respective, cu condiția respectării depline de către toate părțile a normelor și procedurilor legale, a statului de drept, a dreptului internațional și a drepturilor fundamentale, și sub control judiciar; reamintește, prin urmare, faptul că strângerea de probe, interogarea și alte astfel de tehnici de anchetare trebuie să fie efectuate în cadrul unor standarde juridice stricte și trebuie să respecte legislația, principiile și valorile UE, precum și standardele internaționale în materie de drepturi ale omului; în acest sens, avertizează că recurgerea la tratamente crude, inumane și degradante, tortura, predările extrajudiciare și răpirea sunt interzise conform dreptului internațional și nu pot să aibă loc în scopul strângerii de probe privind fapte penale săvârșite pe teritoriul Uniunii Europene sau în afara teritoriului său de către cetățeni ai UE;

52.  salută trimiterea de experți în materie de securitate/combatere a terorismului în mai multe delegații-cheie ale UE pentru consolidarea capacității acestora de a contribui la eforturile europene de combatere a terorismului și pentru o coordonare mai eficace cu autoritățile locale relevante, continuând totodată consolidarea capacității de combatere a terorismului în cadrul Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE);

53.  încurajează, prin urmare, instituirea unor acorduri de cooperare între Eurojust și țările terțe, pe liniile deja stabilite cu Statele Unite ale Americii, Norvegia și Elveția, subliniind, totodată, necesitatea de a asigura respectarea deplină a drepturilor internaționale ale omului și a normelor UE privind protecția datelor și a vieții private; subliniază că prioritatea pentru instituirea acestor acorduri ar trebui să fie acordată țărilor care sunt, de asemenea, deosebit de afectate de terorism, cum ar fi țările MENA; în plus, este de părere că trimiterea de procurori de legătură din cadrul Eurojust în țările în cauză, și anume în vecinătatea sudică, ar stimula intensificarea schimbului de informații și ar permite o mai bună cooperare pentru a lupta în mod eficient împotriva terorismului, cu respectarea drepturilor omului;

VII.Prevenirea plecărilor și anticiparea întoarcerilor cetățenilor europeni radicalizați recrutați de organizații teroriste

54.  își reiterează convingerea că UE trebuie să-și intensifice controalele controalelor la frontierele externe de urgență, cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale; subliniază că va fi imposibilă urmărirea efectivă a tuturor intrărilor și ieșirilor din UE dacă statele membre nu introduc controalele sistematice și obligatorii prevăzute la frontierele externe ale Uniunii Europene; invită statele membre să valorifice instrumentele existente, cum ar fi SIS și VIS, inclusiv în ceea ce privește pașapoartele furate, pierdute și falsificate; consideră, de asemenea că, în acest scop, o mai bună aplicare a codului Schengen trebuie să se numere printre prioritățile Uniunii Europene;

55.  invită statele membre să acorde polițiștilor de frontieră acces sistematic la sistemul de informații al Europol, care poate conține informații cu privire la persoanele suspectate de terorism, luptătorii străini și predicatorii urii;

56.  invită statele membre să facă schimb de bune practici în materie de control al ieșirilor și întoarcerilor pe teritoriul său și de înghețare a activelor financiare ale cetățenilor în contextul prevenirii participării cetățenilor la activități teroriste în zone de conflict din țări terțe, precum și gestionarea reîntoarcerii acestor cetățeni în UE; subliniază mai ales că statele membre ar trebui să aibă competența de a confisca pașapoartele cetățenilor lor care plănuiesc să se alăture unor organizații teroriste, la cererea autorității judiciare competente și în conformitate cu legislația națională și principiul proporționalității; consideră că restricționarea libertății de circulație a unei persoane, un drept fundamental, poate fi decisă doar în cazul în care necesitatea și proporționalitatea măsurii sunt evaluate în mod adecvat de autoritatea judiciară; se declară favorabil procedurilor penale împotriva persoanelor suspectate de terorism ce s-au implicat în activități teroriste după întoarcerea în Europa;

57.  solicită comunității internaționale să contribuie la mecanismul de finanțare aprobat de Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) pentru a favoriza stabilizarea rapidă a zonelor eliberate de sub controlul Daesh;

58.  invită VP/ÎR și Consiliul să găsească un limbaj clar de condamnare a sprijinului financiar și ideologic din ultimul deceniu din partea unor guverne și persoane influente din țările din Golf pentru mișcări islamiste extremiste; invită Comisia să revizuiască relațiile UE cu țările terțe în scopul de a combate mai eficient sprijinul material și imaterial acordat terorismului; reamintește că, în contextul revizuirii actuale a politicii europene de vecinătate (PEV), trebuie consolidate dimensiunea de securitate și capacitatea instrumentelor PEV de a contribui la îmbunătățirea rezilienței și a capacităților partenerilor de a-și asigura propria securitate în ceea ce privește respectarea statului de drept;

59.  reamintește că punerea în aplicare corectă a instrumentelor existente, cum sunt sistemele SIS, SIS II și VIS, sistemul SLTD al Interpol și Punctul focal „Călători” al Europol reprezintă prima etapă a acestei consolidări a frontierelor externe, pentru a detecta eventualele deplasări înspre și dinspre zonele de conflict ale cetățenilor europeni și ale cetățenilor străini care locuiesc în UE cu scopul susceptibil de a comite acte de terorism, de a primi instruire teroristă sau de a lua parte la conflicte armate neconvenționale în numele unor organizații teroriste; îndeamnă statele membre să îmbunătățească cooperarea și schimbul de informații cu privire la luptătorii străini suspectați cu acele state membre de la frontierele externe ale UE;

60.  cere statelor membre să garanteze că toți luptătorii străini sunt plasați în control judiciar și, dacă este necesar, în detenție administrativă la întoarcerea lor în Europa, până când va avea loc urmărirea judiciară;

61.  este ferm convins că elaborarea de politici în domeniul terorismului și al radicalizării trebuie să reunească cunoștințele de specialitate și avantajele dimensiunilor interne și externe ale politicii UE; consideră, în acest sens, că doar printr-o abordare holistică este posibil un răspuns adecvat în lupta împotriva terorismului și a recrutării teroriste în cadrul UE și în vecinătatea sa; îndeamnă, prin urmare, Comisia și SEAE, sub conducerea și îndrumarea atât a VP/ÎR, cât și a prim-vicepreședintelui Comisiei, cu sprijinul coordonatorului pentru lupta împotriva terorismului, să colaboreze la elaborarea unei abordări politice care să combine în mod eficient instrumentele de politică socială (inclusiv ocuparea forței de muncă, integrarea și antidiscriminarea), ajutorul umanitar, dezvoltarea, soluționarea conflictelor, gestionarea crizelor, comerțul, energia și orice alt domeniu de politică care ar putea avea o dimensiune atât internă, cât și externă;

VIII. Consolidarea legăturilor dintre securitatea internă și securitatea externă a UE

62.  subliniază că este esențial ca Uniunea Europeană să stabilească o colaborare strânsă cu țările terțe, în special cu țările de tranzit și de destinație, pe cât posibil, respectând legislația, principiile și valorile UE și dreptul internațional al drepturilor omului, pentru a putea detecta plecările sau întoarcerile cetățenilor și rezidenților europeni plecați să lupte alături de organizații teroriste; subliniază, de asemenea, necesitatea de a consolida dialogul politic și planurile de acțiune comună pentru combaterea radicalizării și a terorismului, în contextul relațiilor bilaterale și cu organizațiile regionale, cum ar fi Uniunea Africană și Liga Statelor Arabe;

63.  ia act de angajamentul VP/ÎR Mogherini de a sprijini proiecte de prevenire a radicalizării în țări terțe, inclusiv Iordania, Liban, Irak, precum și țări din Maghreb și Sahel, după cum o indică raportul privind aplicarea de măsuri în urma reuniunii Consiliului European din 12 februarie 2015; constată că acum este necesar să se asigure că aceste proiecte primesc finanțare cât mai curând posibil;

64.  solicită UE să își intensifice cooperarea cu partenerii regionali în scopul de a reduce traficul de arme, vizând în special țările din care provine terorismul, și să urmărească îndeaproape exporturile de armament care ar putea fi exploatate de către teroriști; de asemenea, solicită consolidarea instrumentelor de politică externă și a angajamentului cu țările terțe pentru a contracara finanțarea organizațiilor teroriste; atrage atenția asupra concluziilor summitului G20 din 16 noiembrie 2015, care solicită Grupului de Acțiune Financiară Internațională (GAFI) să acționeze mai rapid și mai eficient în privința întreruperii finanțării organizațiilor teroriste;

65.  încurajează UE să desfășoare dialoguri specifice și actualizate privind securitatea și combaterea terorismului cu Algeria, Egipt, Irak, Israel, Iordania, Maroc, Liban, Arabia Saudită, Tunisia și Consiliul de Cooperare al Golfului, inclusiv pe tema implicării statului, în trecut sau în prezent, în sprijinirea activităților teroriste; de asemenea, consideră că ar trebui să se intensifice cooperarea cu Turcia, în conformitate cu concluziile Consiliului Afaceri Generale din decembrie 2014;

66.  invită Consiliul să asigure o revizuire și dezvoltare constante a strategiei regionale UE pentru Siria și Irak, și a strategiei antiteroriste și privind luptătorii străini, adoptată la 16 martie 2015, în contextul evoluției condițiilor de securitate din vecinătatea sudică a UE, alături de inițiative preventive și nu numai, precum rețeaua Comisiei pentru sensibilizarea publicului cu privire la radicalizare; invită, de asemenea, statele membre să promoveze respectul și înțelegerea comună ca elemente esențiale în cadrul luptei împotriva terorismului, atât în interiorul UE și al statelor sale membre, cât și în țările terțe;

67.  este convins că instaurarea unei astfel de cooperări consolidate necesită din partea Comisiei Europene, și în special din partea SEAE, un efort suplimentar în ceea ce privește sporirea și îmbunătățirea cunoștințelor de specialitate în materie de luptă împotriva terorismului, conflict armat neconvențional și radicalizare, consolidarea și diversificarea nivelului actual de competențe lingvistice, pentru limbi cum ar fi limba arabă, limba urdu, limba rusă și limba chineză, care reprezintă o lacună gravă în cadrul serviciilor europene secrete și de informații; consideră că este indispensabil ca mesajul european de luptă împotriva terorismului, a radicalizării și a violenței să poată fi auzit dincolo de frontierele UE printr-o comunicare strategică, incisivă și eficace;

68.  susține o cooperare internațională mai strânsă și un schimb de informații mai pronunțat între serviciile naționale de informații pentru identificarea cetățenilor UE expuși riscului de a deveni radicalizați, de a fi recrutați și de a părăsi UE pentru a se alătura unor grupuri jihadiste sau altor grupuri extremiste; subliniază că țările din regiunea MENA (orientul Mijlociu și Nordul Africii) și din Balcanii de Vest trebuie să fie sprijinite în eforturile de oprire a fluxului de combatanți străini și de prevenire a organizațiilor jihadiste de a profita de instabilitatea politică din interiorul granițelor lor;

69.  recunoaște că radicalizarea și recrutarea de combatanți de către rețelele teroriste este un fenomen global; consideră că reacția la acest fenomen nu trebuie, așadar, să fie doar locală sau europeană, ci și internațională; consideră prin urmare că este necesară consolidarea cooperării între țările terțe pentru identificarea rețelelor de recrutare și de luptători străini și pentru întărirea securității la granițele țărilor în cauză; reiterează ideea că trebuie intensificată cooperarea cu parteneri-cheie care se confruntă cu probleme similare, printr-un dialog diplomatic și politic, precum și printr-o cooperare în domeniul informațiilor secrete;

70.  reiterează faptul că anvergura globală a terorismului impune o reacție internațională eficientă și unitară pentru a preveni cu succes traficul de arme către țări care amenință pacea și securitatea internațională;

71.  salută alocarea de către Comisie, în aprilie 2015, a unui buget de 10 milioane EUR pentru a finanța un program de asistență acordată țărilor partenere pentru combaterea radicalizării în regiunea Sahel-Maghreb și a opri fluxul de luptători străini din Africa de Nord, Orientul Mijlociu și Balcanii de Vest (o primă tranșă de 5 milioane EUR acordată pentru asistența tehnică necesară pentru consolidarea capacităților parchetelor naționale de a investiga, a urmări și a se pronunța în cauze privind luptători străini sau potențiali luptători străini; o a doua tranșă de 5 milioane EUR acordată pentru a finanța programele de combatere a radicalizării în regiunea Sahel și Maghreb.); subliniază importanța monitorizării stricte a utilizării corecte a acestor fonduri, pentru a se asigura că acestea nu finanțează proiecte ce vizează prozelitismul, îndoctrinarea și alte scopuri extremiste;

IX.Promovarea schimbului de bune practici în materie de deradicalizare

72.  consideră că instituirea unei politici complete a prevenirii radicalizării și recrutării cetățenilor europeni de către organizațiile teroriste nu își poate atinge obiectivele dacă nu este însoțită de o politică activă în materie de deradicalizare și incluziune; prin urmare, invită Uniunea Europeană să favorizeze schimburile de bune practici între statele membre și cu țările terțe care au dobândit deja experiență și au obținut rezultate pozitive în acest domeniu, pentru înființarea unor structuri de deradicalizare care să permită încadrarea cetățenilor europeni și a rezidenților europeni, în vederea împiedicării plecării acestora sau a gestionării întoarcerii lor pe teritoriul european; reamintește necesitatea de a oferi, de asemenea, sprijin familiilor acestor persoane;

73.  sugerează statelor membre să analizeze posibilitatea introducerii unor mentori sau a unor consilieri psihologici în procesul de deradicalizare a cetățenilor europeni care se întorc deziluzionați după experiența trăită, pentru a favoriza încadrarea și reintegrarea acestora în societate prin programe adecvate; subliniază necesitatea unui schimb mai eficient de bune practici între statele membre în acest sens; subliniază că acești mentori ar trebui să fie dispuși să contribuie la programe specifice pentru care vor fi instruiți corespunzător;

74.  solicită lansarea la nivel european a unei campanii de comunicare structurate bazate pe experiențele „unor foști luptători străini europeni”, care au încheiat cu succes procesul de deradicalizare și ale căror traume contribuie la expunerea dimensiunii religioase profund deviante și perfide a aderării la organizații teroriste ca ISIL; încurajează, de asemenea, dezvoltarea în cadrul statelor membre a unor platforme care permit confruntarea și dialogul cu acești foști luptători; subliniază, în plus, că înlesnirea contactului cu victime ale terorismului pare să fie o metodă eficace de desacralizare sau reducere a semnificației ideologice a discursurilor radicale; sugerează ca această campanie să fie folosită ca instrument de ajutor în procesul de deradicalizare în închisori, în școli și în toate unitățile axate pe prevenire și reabilitare; invită totodată Comisia să sprijine, în special prin finanțare, și să coordoneze campanii de comunicare la nivel național;

X.Destructurarea filierelor teroriste

75.  subliniază faptul că spălarea de bani, evaziunea fiscală și alte infracțiuni fiscale sunt, în unele cazuri, surse majore de finanțare a terorismului care amenință securitatea noastră internă și că detectarea și combaterea infracțiunilor care aduc atingere intereselor financiare trebuie să fie prioritare;

76.  subliniază că organizațiile teroriste, cum ar fi SI/Daesh și Jabhat al-Nusra au acumulat resurse financiare substanțiale în Irak și Siria din contrabanda cu petrol, vânzarea de bunuri furate, răpiri și extorcări, sechestrarea conturilor bancare și contrabanda cu antichități; solicită, prin urmare, identificarea țărilor și a intermediarilor care contribuie la această piață neagră și stoparea de urgență a activităților lor;

77.  își exprimă sprijinul pentru măsurile care vizează slăbirea din interior a organizațiilor teroriste, pentru a li se reduce influența potențială asupra cetățenilor europeni și a resortisanților din țări terțe care locuiesc în mod legal în UE; îndeamnă Comisia și agențiile competente să analizeze măsuri de destructurare a filierelor teroriste și de depistare a finanțărilor de care beneficiază acestea; în acest sens, solicită o mai bună cooperare între unitățile de informații financiare ale statelor membre și transpunerea și punerea rapidă în aplicare a pachetului legislativ privind lupta împotriva spălării banilor; încurajează Comisia Europeană să propună o reglementare privind detectarea și blocarea canalelor de finanțare a activităților teroriste și combaterea modurilor în care acestea sunt finanțate; invită așadar Comisia să reevalueze crearea unui sistem european comun de urmărire a finanțărilor în scopuri teroriste; încurajează statele membre să aplice cele mai înalte standarde de transparență în ceea ce privește accesul la informații referitoare la beneficiarii efectivi ai tuturor structurilor corporative în UE și în jurisdicțiile opace, care pot fi mijloace de finanțare a organizațiilor teroriste;

78.  salută adoptarea recentă a Agendei europene privind securitatea, care propune pași importanți în direcția unei lupte mai eficiente împotriva terorismului și a radicalizării, cum ar fi crearea Centrului european de luptă împotriva terorismului în cadrul Europol; invită statele membre să utilizeze pe deplin măsurile existente și invită Comisia să aloce suficiente resurse financiare și umane pentru îndeplinirea în mod eficient a acțiunilor propuse;

79.  își reiterează invitația adresată Comisiei de a reexamina urgent legislația UE privind armele de foc prin revizuirea Directivei 91/477/CEE, cu scopul de a facilita rolul poliției naționale și al autorităților de anchetă în detectarea și combaterea traficului de arme pe piața neagră și internetul întunecat și invită Comisia să prezinte standarde comune privind deactivarea armelor de foc, astfel încât armele de foc deactivate să nu mai poată fi niciodată folosite;

80.  solicită o abordare armonizată a definiției infracțiunii reprezentate de instigare la ură în mediul online și offline, prin care extremiștii incită alte persoane să nu respecte și să încalce drepturile fundamentale; sugerează adăugarea acestei infracțiuni specifice în deciziile-cadru relevante ale Consiliului;

81.  invită statele membre să participe la acest efort de trasabilitate a fluxurilor financiare externe și să asigure și să dea dovadă de transparență în ceea ce privește relațiile lor cu anumite țări din Golf, pentru a consolida cooperarea cu scopul de a face lumină asupra finanțării terorismului și fundamentalismului din Africa și Orientul Mijlociu, dar și de către unele organizații din Europa; încurajează statele membre să colaboreze la eliminarea pieței negre a petrolului, care asigură un venit esențial pentru organizațiile teroriste; consideră că statele membre nu ar trebui să întârzie să aplice măsuri restrictive împotriva persoanelor și a organizațiilor în cazul în care există dovezi credibile de finanțare sau de complicitate de orice alt tip la activități teroriste;

82.  ar respinge cu fermitate orice încercare de a elimina aspecte din raport care se axează pe combaterea actelor de terorism și extremism; consideră că este inutil și contraproductiv să se renunțe la corelarea între lupta împotriva radicalizării și combaterea manifestărilor acesteia; solicită Consiliului să întocmească o listă neagră a jihadiștilor europeni și a persoanelor suspectate de terorism jihadist;

o
o   o

83.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale țărilor candidate, precum și Organizației Națiunilor Unite, Consiliului Europei, Uniunii Africane, statelor membre ale Uniunii pentru Mediterana, Ligii Statelor Arabe și Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2013)0384.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2014)0102.
(3) Texte adoptate, P8_TA(2015)0032.


Cadrul strategic al UE privind sănătatea și siguranța la locul de muncă 2014-2020
PDF 404kWORD 176k
Rezoluţia Parlamentului European din 25 noiembrie 2015 referitoare la Cadrul strategic al UE privind sănătatea și siguranța la locul de muncă 2014-2020 (2015/2107(INI))
P8_TA(2015)0411A8-0312/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special preambulul la acesta și articolele 3 și 6,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 3, 6, 9, 20, 151, 152, 153, 154, 156, 159 și 168,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 1, 3, 27, 31, 32 și 33,

–  având în vedere Carta socială europeană din 3 mai 1996, în special partea I și partea II articolul 3,

–  având în vedere Declarația de la Philadelphia din 10 mai 1944 privind scopurile și obiectivele Organizației Internaționale a Muncii (OIM),

–  având în vedere convențiile și recomandările OIM în domeniul sănătății și securității în muncă,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 27 februarie 2015 referitoare la Cadrul strategic al UE privind sănătatea și siguranța la locul de muncă 2014-2020 (6535/15) și concluziile Consiliului din 5 octombrie 2015 privind o nouă agendă privind sănătatea și securitatea în muncă pentru promovarea unor condiții de muncă mai bune,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1338/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind statisticile comunitare referitoare la sănătatea publică, precum și la sănătatea și siguranța la locul de muncă(1),

–  având în vedere Directiva 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă(2) (directivă-cadru) și directivele individuale ale acesteia,

–  având în vedere Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru(3),

–  având în vedere Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă(4),

–  având în vedere Directiva 2007/30/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2007 de modificare a Directivei 89/391/CEE a Consiliului, a directivelor speciale ale acesteia și a Directivelor 83/477/CEE, 91/383/CEE, 92/29/CEE și 94/33/CE ale Consiliului în vederea simplificării și a raționalizării rapoartelor privind punerea în aplicare(5),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei referitoare la un cadru strategic al UE privind sănătatea și siguranța la locul de muncă 2014-2020 (COM(2014)0332),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Îmbunătățirea calității și productivității în muncă: Strategia comunitară 2007-2012 privind sănătatea și securitatea în muncă” (COM(2007)0062),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Agenda socială reînnoită: oportunități, acces și solidaritate în Europa secolului XXI” (COM(2008)0412),

–  având în vedere raportul Comisiei privind punerea în aplicare a Acordului-cadru privind stresul la locul de muncă adoptat de partenerii sociali europeni (SEC(2011)0241),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „EUROPA 2020 – O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020), precum și obiectivul principal al acesteia, și anume creșterea la 75 % a nivelului de ocupare a forței de muncă în Uniunea Europeană până la sfârșitul deceniului, inclusiv printr-un grad mai ridicat de implicare a femeilor, a lucrătorilor în vârstă și o mai bună integrare a migranților în câmpul muncii,

–  având în vedere Cartea albă a Comisiei intitulată „O agendă pentru pensii adecvate, sigure și viabile” (COM(2012)0055),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Bilanțul strategiei Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2014)0130),

–  având în vedere Analiza anuală a creșterii pentru 2015 (COM(2014)0902) și Raportul comun privind ocuparea forței de muncă (COM(2014)0906),

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 septembrie 2001 referitoare la hărțuirea la locul de muncă(6),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European prin care se transmite acordul-cadru european privind hărțuirea și violența la locul de muncă (COM(2007)0686),

–  având în vedere Rezoluția sa din 24 februarie 2005 referitoare la promovarea sănătății și a siguranței la locul de muncă(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2006 cuprinzând recomandări către Comisie privind protecția lucrătorilor din serviciile de sănătate ale Uniunii Europene împotriva infecțiilor cu transmitere hematogenă cauzate de rănile provocate de ace(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 23 mai 2007 privind promovarea muncii decente pentru toți(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 ianuarie 2008 referitoare la strategia comunitară 2007-2012 privind sănătatea și siguranța la locul de muncă(10),

–  având în vedere Rezoluția sa din 26 martie 2009 referitoare la responsabilitatea socială a întreprinderilor în acordurile comerciale internaționale(11),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 decembrie 2011 referitoare la Bilanțul intermediar al Strategiei europene 2007-2012 privind sănătatea și securitatea în muncă(12),

–  având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 14 martie 2013 referitoare la amenințările la adresa sănătății la locul de muncă legate de azbest și perspectivele de eliminare completă a azbestului existent(13),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 ianuarie 2014 referitoare la inspecțiile eficace la locul de muncă ca strategii de îmbunătățire a condițiilor de muncă în Europa(14),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 11 decembrie 2014 și avizul Comitetului Regiunilor din 12 februarie 2015 privind Comunicarea Comisiei referitoare la un cadru strategic al UE privind sănătatea și siguranța la locul de muncă 2014-2020,

–  având în vedere Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă,

–  având în vedere Acțiunea comună a UE privind sănătatea mintală și bunăstarea, lansată în 2013,

–  având în vedere principiul „a gândi mai întâi la scară mică” și inițiativa în favoarea întreprinderilor mici („Small Business Act” pentru Europa),

–  având în vedere campania actuală a EU-OSHA intitulată „Locuri de muncă sănătoase – Gestionarea stresului”,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și avizul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0312/2015),

A.  întrucât condițiile de muncă bune care protejează sănătatea fizică și mintală reprezintă un drept fundamental al lucrătorilor individuali(15) care are o valoare pozitivă în sine;

B.  întrucât criza economică a condus la creșterea nesiguranței locurilor de muncă și a numărului formelor atipice de ocupare a forței de muncă, precum și la reducerea câștigurilor întreprinderilor, în special în cazul IMM-urilor; întrucât acest lucru nu ar trebui să ducă la pierderea din vedere a importanței sănătății și securității în muncă, precum și a costurilor sociale și individuale ridicate ale accidentelor la locul de muncă care rezultă din nerespectarea normelor;

C.  întrucât sănătatea și securitatea în muncă reprezintă un interes fundamental al societății, precum și o investiție care are un efect pozitiv asupra productivității și competitivității întreprinderilor și îmbunătățește, de asemenea, sustenabilitatea sistemelor de securitate socială și permite oamenilor să lucreze în condiții bune de sănătate până la vârsta legală de pensionare; întrucât accidentele la locul de muncă și bolile profesionale reprezintă o povară societală majoră, iar ameliorarea sănătății și securității în muncă în întreaga Europă poate contribui la redresarea economică și la realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020, unde s-au înregistrat progrese minime până în prezent în vederea atingerii unei rate a ocupării forței de muncă de 75 % în rândul populației cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani;

D.  întrucât prevenirea riscurilor profesionale, promovarea sănătății și securității în muncă și protejarea lucrătorilor la locul de muncă sunt esențiale pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă și, în consecință, pentru protejarea sănătății lucrătorilor, care, la rândul său, conferă beneficii sociale și economice substanțiale lucrătorului vizat și societății în ansamblu; întrucât 9 din 10 unități din UE-28 care efectuează periodic evaluări de risc le consideră un instrument util pentru gestionarea sănătății și securității în muncă(16);

E.  întrucât articolul 153 din TFUE prevede susținerea și completarea de către Uniune a acțiunilor statelor membre în vederea îmbunătățirii în special a mediului de muncă, pentru a proteja sănătatea și securitatea lucrătorilor;

F.  întrucât îmbătrânirea populației UE reprezintă una dintre principalele provocări cu care se confruntă statele membre; întrucât există inegalități între diferitele categorii socioprofesionale în ceea ce privește speranța de viață și gradul de dificultate al muncii; întrucât pe lângă afecțiunile musculo-scheletale (AMS), lucrătorii cu vârsta de peste 55 de ani sunt deosebit de predispuși la cancer, boli de inimă, afecțiuni respiratorii și tulburări de somn(17); întrucât indicatorul privind anii de viață sănătoasă a regresat cu 1,1 ani în cazul femeilor și cu 0,4 ani în cazul bărbaților între 2010 și 2013, fapt care subliniază necesitatea de a crește speranța de viață sănătoasă, ceea ce ar permite, de asemenea, mai multor persoane să rămână pe piața forței de muncă până la atingerea efectivă a vârstei legale de pensionare;

G.  întrucât cancerul constituie prima cauză a mortalității provocate de condițiile de muncă(18), urmat de afecțiunile cardiovasculare și respiratorii, iar accidentele de muncă constituie doar o foarte mică parte a deceselor; întrucât problemele cronice de sănătate precum afecțiunile musculo-scheletale (AMS) sunt răspândite în UE și pot limita capacitatea persoanelor de a se angaja sau de a-și păstra un loc de muncă plătit(19) și întrucât identificarea timpurie a lucrătorilor expuși riscurilor este vitală;

H.  întrucât povara administrativă și costurile directe suportate de către societăți ca urmare a politicilor în domeniul sănătății și securității în muncă (SSM) care promovează bunăstarea, un mediu de lucru de calitate și productivitatea sunt semnificativ mai mici decât cele asociate bolilor și accidentelor profesionale pe care cadrul de reglementare al UE urmărește să le prevină(20); întrucât, potrivit unor studii, pentru societăți profitul generat de prevenire poate fi semnificativ(21);

I.  întrucât rata accidentelor de muncă mortale și proporția lucrătorilor care raportează că securitatea și sănătatea lor fizică și mintală sunt în pericol ca urmare a activității lor diferă în mod semnificativ de la un stat membru la altul(22) și de la un sector de activitate economică la altul, ceea ce subliniază nevoia de a pune un accent mai puternic pe aplicarea și asigurarea respectării legislației în materie de SSM ca element important pentru protejarea sănătății și productivității lucrătorilor;

J.  întrucât stresul la locul de muncă, în special, și riscurile psihosociale, în general, reprezintă o problemă în creștere pentru lucrătorii și angajatorii din întreaga UE, iar aproape jumătate dintre toți lucrătorii consideră că este prezent la locul lor de muncă; întrucât stresul la locul de muncă contribuie la absenteism, afectează în mod negativ productivitatea și este responsabil pentru aproape jumătate din numărul de zile de muncă pierdute anual; întrucât măsurile adoptate pentru gestionarea riscurilor psihosociale variază de la un stat membru la altul(23);

K.  întrucât o legislație puternică în materie de SSM, bine aplicată și respectată, reprezintă o condiție prealabilă importantă pentru respectarea cerințelor în materie de SSM, care protejează sănătatea și productivitatea lucrătorilor pe tot parcursul vieții profesionale; întrucât inspecția muncii joacă un rol esențial în punerea în aplicare a politicilor privind securitatea și sănătatea în muncă la nivel regional și local și întrucât respectarea obligațiilor legale reprezintă principalul motiv datorită căruia multe întreprinderi gestionează SSM și iau măsuri preventive(24);

L.  întrucât implicarea, participarea și reprezentarea amplă a lucrătorilor la nivel de întreprindere și angajamentul conducerii sunt importante pentru prevenirea cu succes a riscurilor la locul de muncă(25) și întrucât ratele accidentelor și ratele de îmbolnăvire sunt mai scăzute în cazul locurilor de muncă organizate în sindicate;

M.  consideră că combaterea accidentelor la locul de muncă în ansamblu poate avea succes doar dacă se promovează o abordare centrată pe persoane a procesului de producție, din toate punctele de vedere;

N.  întrucât sunt necesare resurse suficiente pentru a face față în mod corespunzător atât riscurilor noi și emergente, cât și riscurilor tradiționale în materie de SSM, inclusiv riscurilor legate de azbest și de nanomateriale, precum și riscurilor psihosociale; întrucât mulți lucrători, inclusiv lucrători în construcții, sunt potențial expuși la azbest;

O.  întrucât locurile de muncă precare au efecte negative asupra sănătății și securității în muncă și subminează structurile existente în materie de sănătate și securitate în muncă; întrucât locurile de muncă precare pot exclude lucrătorii de la formare și acces la serviciile SSM și sunt asociate cu stresul psihic din cauza insecurității locurilor de muncă(26); întrucât, conform Directivei-cadru 89/391/CEE, angajatorii sunt responsabili cu punerea în aplicare a unei politici de prevenire sistematice care include toate riscurile; întrucât externalizarea muncii prin subcontractare și muncă temporară poate îngreuna identificarea responsabililor pentru dispozițiile în materie de SSM; întrucât munca nedeclarată și activitatea independentă falsă constituie o provocare importantă pentru punerea în aplicare a măsurilor în materie de SSM, precum și pentru sănătatea și securitatea lucrătorilor;

P.  întrucât partenerii sociali joacă un rol important în procesul de elaborare și de punere în aplicare a politicilor privind securitatea și sănătatea în muncă, atât la nivel național și internațional, cât și la nivelul UE; întrucât articolele 153-155 din TFUE stabilesc domeniul de aplicare și autoritatea partenerilor sociali pentru a negocia și a pune în aplicare acorduri privind sănătatea și securitatea în muncă;

Q.  întrucât cadrul de reglementare al UE are ca scop prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale în cazul tuturor lucrătorilor; întrucât cu cât este mai mică societatea, cu atât lucrătorii pot fi mai puțin informați cu privire la riscurile în materie de securitate și sănătate în muncă; întrucât nu s-a putut stabili nicio corelație între numărul de accidente și mărimea întreprinderii; întrucât rata accidentelor nu depinde de tipul de producție și de sectorul de activitate(27);

R.  întrucât disponibilitatea și comparabilitatea datelor privind bolile profesionale la nivelul UE sunt deficitare(28);

S.  întrucât ar trebui combătute hărțuirea sexuală la locul de muncă, precum și sentimentul de insecuritate pe care aceasta îl provoacă;

T.  întrucât segregarea profesională, diferența de remunerare, timpul de lucru, locurile de muncă, condițiile de lucru precare, sexismul și discriminarea bazată pe criteriul de sex, precum și diferențele legate de specificitatea fizică a maternității constituie factori care pot influența condițiile de lucru ale femeilor;

U.  întrucât există un stereotip conform căruia femeile ar avea locuri de muncă ce prezintă riscuri mai scăzute, iar opinia generală în Europa este că diviziunea muncii între femei și bărbați nu este niciodată neutră și întrucât, în general, diviziunea respectivă ascunde problemele de sănătate ale femeii, lucru care are drept consecință luarea unui număr mai mic de măsuri preventive în contextul locurilor de muncă deținute de femei;

V.  întrucât în UE gradul de ocupare a forței de muncă în rândul femeilor este mult mai ridicat în sectorul serviciilor decât în industrie, femeile fiind angajate în special în sectorul sănătății și în cel social, în sectorul comerțului cu amănuntul, al industriei de prelucrare, al educației și al activităților comerciale, cu un număr din ce în ce mai mare de femei care au locuri de muncă cu fracțiune de normă sau ocazionale, lucru care are implicații semnificative pentru SSM;

W.  întrucât natura anumitor tipuri de activități profesionale desfășurate în majoritatea cazurilor de către femei le expune unor riscuri specifice, în special problemelor musculo-scheletice sau anumitor tipuri de cancer, cum ar fi cancerul de sân sau endometrial(29);

X.  întrucât femeile raportează un nivel mai ridicat de probleme de sănătate profesionale decât bărbații(30), indiferent de tipul de activitate, și întrucât sunt în special expuse bolilor legate de vârstă; întrucât, de aceea, măsurile privind sănătatea și securitatea în muncă necesită o abordare bazată pe gen și ciclul de viață;

Y.  întrucât sănătatea reproductivă ar putea fi amenințată de efectele pe care poluarea mediului și factorii de risc prezenți în mediul de lucru le pot avea asupra viitorului părinte sau asupra fătului;

Z.  întrucât cercetările empirice sugerează că femeile sunt subreprezentate în procesul decizional legat de sănătate și securitate;

AA.  întrucât femeile din zonele rurale întâmpină mai multe dificultăți să își exercite drepturile din domeniul muncii și al sănătății și sunt private într-o măsură mai mare de accesul la servicii de bază de sănătate publică, de tratamentele medicale speciale și de examinările precoce pentru detectarea cancerului,

Cadrul strategic al UE privind SSM

1.  subliniază că toți angajații, inclusiv din sectorul public, au dreptul la cel mai ridicat nivel de protecție a sănătății și securității în muncă, care trebuie asigurat indiferent de dimensiunea angajatorului, de tipul de muncă, de contractul de bază sau de statul membru în care sunt angajați; invită Comisia să elaboreze strategii specifice de muncă pentru toate formele de angajare în conformitate cu cadrul de reglementare al UE privind SSM; subliniază necesitatea unor norme clare și eficiente în domeniul SSM;

2.  salută faptul că numeroase domenii de acțiune sunt identificate în Cadrul strategic al UE privind SSM; regretă, cu toate acestea, faptul că Comisia nu a stabilit obiective specifice în cadrul respectiv; subliniază, în acest context, că, în cazul în care sunt susținute de dovezi științifice și de rezultatele evaluării ex-post a legislației UE privind SSM, ar trebui să fie incluse în cadru mai multe măsuri legislative și/sau nelegislative concrete, precum și instrumente de punere în aplicare și de asigurare a respectării, după revizuirea din 2016;

3.  solicită Comisiei și statelor membre să elaboreze obiective indicative pentru reducerea nivelului bolilor profesionale și al accidentelor la locul de muncă în urma revizuirii din 2016 a cadrului strategic al UE privind SSM și să se bazeze pe cele mai recente rezultate ale cercetării evaluate inter pares atunci când va revizui cadrul; îndeamnă Comisia să acorde prioritate absolută acelor sectoare în care lucrătorii sunt expuși la cele mai ridicate riscuri și să elaboreze orientări și să încurajeze schimbul de bune practici pentru punerea în aplicare a politicilor privind SSM;

4.  regretă întârzierea întâmpinată în ceea ce privește redactarea cadrului strategic actual al UE privind SSM; consideră că numeroasele provocări cu care se confruntă lucrătorii, întreprinderile și piețele muncii din Europa, inclusiv cele identificate de Comisie, impun aplicarea eficace și la timp a acestor măsuri;

5.  subliniază că este vital să se asigure un mediu de lucru sigur și sănătos la nivel fizic și psihic pe parcursul vieții profesionale a persoanelor în vederea realizării obiectivului privind îmbătrânirea activă și în condiții bune de sănătate pentru toți lucrătorii; consideră că prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale și acordarea unei atenții sporite efectelor cumulative ale riscurilor profesionale creează valoare adăugată pentru lucrători și pentru societate în ansamblu;

6.  subliniază necesitatea unor acțiuni concrete pentru a contracara efectele crizei, ajutând întreprinderile care întreprind acțiuni de ameliorare a securității și sănătății în muncă;

Strategii naționale

7.  subliniază că strategiile naționale în materie de SSM sunt esențiale și contribuie la îmbunătățirea SSM în statele membre; evidențiază că prezentarea în mod regulat de rapoarte privind progresele înregistrate ar trebui să fie încurajată; consideră că este indispensabil să se inițieze și coordoneze în continuare politici la nivelul UE, punând un accent mai mare pe aplicarea și asigurarea respectării legislației existente în materie de SSM, cu scopul de a asigura un nivel ridicat de sănătate și securitate în muncă pentru toți lucrătorii; consideră că ar fi necesară armonizarea, atât la nivel european, cât și la nivel național, a politicilor SSM cu celelalte politici publice și că cerințele de conformitate ar trebui să fie clare, facilitând conformarea întreprinderilor, în special a IMM-urilor; consideră că ar trebui asigurată integrarea principiului egalității între femei și bărbați pentru a reflecta mai bine riscurile specifice cu care se confruntă lucrătorii bărbați și femei;

8.  invită statele membre și Comisia să se asigure că strategiile naționale în materie de SSM reflectă cadrul strategic al UE privind SSM și sunt pe deplin transparente și deschise la contribuțiile partenerilor sociali și ale societății civile, inclusiv ale părților interesate din domeniul sănătății, în conformitate cu obiceiurile și practicile statelor membre; consideră că schimbul de bune practici, precum și dialogul social reprezintă un mijloc important de a îmbunătăți sănătatea și securitatea în muncă;

9.  încurajează statele membre să includă în strategiile lor naționale obiective adecvate contextului care să fie măsurabile și comparabile; consideră că ar trebui să fie încurajate mecanisme regulate și transparente de raportare privind progresele; subliniază importanța datelor fiabile;

Punerea în aplicare și conformitatea

10.  recunoaște că este important să se ia în considerare situația, nevoile specifice și dificultățile legate de îndeplinirea obligațiilor de către microîntreprinderi și întreprinderile mici, precum și de anumite sectoare ale serviciilor publice în cadrul punerii în aplicare a măsurilor SSM la nivel de întreprindere; subliniază faptul că conștientizarea, schimbul de bune practici, consultarea, ghidurile ușor de utilizat și platformele online sunt extrem de importante pentru a sprijini IMM-urile și microîntreprinderile în vederea respectării cerințelor reglementare în materie de SSM; solicită Comisiei, EU-OSHA și statelor membre să continue elaborarea unor instrumente și orientări practice, care vor sprijini, facilita și ameliora respectarea de către IMM-uri și microîntreprinderi a cerințelor în materie de SSM;

11.  invită Comisia să țină seama în continuare de caracterul și situația specifică a IMM-urilor și microîntreprinderilor la revizuirea cadrului strategic, pentru a le ajuta să îndeplinească obiectivele stabilite în materie de securitate și sănătate în muncă; subliniază faptul că conceptul de IMM în forma sa actuală acoperă aproximativ 99 % din totalul întreprinderilor; invită Comisia și statele membre să își intensifice eforturile pentru a colecta date fiabile privind punerea în aplicare efectivă a măsurilor SSM în microîntreprinderi și în întreprinderile mici;

12.  salută introducerea Aplicației online interactive de evaluare a riscurilor (OiRA) a EU-OSHA, precum și a altor instrumente electronice în statele membre, care facilitează evaluarea riscurilor și vizează promovarea conformității și a unei culturi de prevenire, în special în cadrul microîntreprinderilor și al întreprinderilor mici; îndeamnă statele membre să utilizeze finanțarea europeană pentru acțiunile în materie de securitate și sănătate în muncă, precum și pentru dezvoltarea instrumentelor electronice pentru a sprijini IMM-urile; subliniază importanța campaniilor de conștientizare, de exemplu a campaniilor „Locuri de muncă sănătoase” din domeniul SSM, și subliniază importanța sensibilizării angajatorilor și a lucrătorilor cu privire la drepturile și obligațiile de bază în materie de securitate și sănătate în muncă;

13.  invită statele membre și partenerii sociali să adopte inițiative pentru a îmbunătăți competențele reprezentanților și administratorilor din domeniul sănătății și securității, în conformitate cu legislațiile și practicile naționale; invită statele membre să sprijine implicarea activă a lucrătorilor în procesul de punere în aplicare a măsurilor preventive în materie de SSM și în garantarea faptului că reprezentații din domeniul sănătății și securității pot să beneficieze de formare dincolo de modulele de bază;

14.  subliniază importanța promovării unei culturi a încrederii reciproce, a încrederii și a învățării, în care angajații să fie încurajați să contribuie la dezvoltarea unui mediu de lucru sănătos și sigur, care promovează, de asemenea, integrarea socială a lucrătorilor și competitivitatea întreprinderilor; subliniază, în acest context, că lucrătorii nu ar trebui să sufere niciun prejudiciu dacă își exprimă preocupările în materie de sănătate și securitate;

15.  subliniază faptul că elementele-cheie ale unei gestionări și performanțe adecvate în domeniul SSM le reprezintă actele legislative bine implementate și aplicabile, precum și evaluarea documentată pe deplin a riscurilor, care permite stabilirea unor măsuri preventive adecvate la locul de muncă;

16.  invită Comisia să ia toate măsurile necesare pentru a monitoriza punerea în aplicare și asigurarea respectării legislației în materie de SSM în statele membre; consideră că evaluarea ex post a punerii în practică a directivelor UE privind SSM în statele membre oferă o bună ocazie pentru desfășurarea acestui exercițiu și se așteaptă ca rezultatele referitoare la punerea în aplicare a legislației existente să fie luate în considerare ca parte a revizuirii cadrului strategic;

Asigurarea respectării legislației

17.  consideră că asigurarea unor condiții de concurență echitabile pe întreg teritoriul UE și eliminarea concurenței neloiale și a dumpingului social sunt cruciale; subliniază faptul că inspectoratele de muncă joacă un rol esențial în a asigura respectarea dreptului lucrătorilor la un mediu de lucru sigur și sănătos din punct de vedere fizic și psihic și în a oferi consultanță și orientare angajatorilor, în special IMM-urilor și microîntreprinderilor; încurajează statele membre să respecte standardele și orientările OIM privind inspecția muncii, să asigure personal și resurse suficiente la inspectoratele muncii și să îmbunătățească formările destinate inspectorilor de muncă, în conformitate cu recomandarea Comitetului Economic și Social European(31); salută cooperarea dintre inspectoratele de muncă naționale în cadrul Comitetului inspectorilor de muncă principali (SLIC);

18.  subliniază problema implementării dispozițiilor privind sănătatea și securitatea în muncă în ceea ce privește lucrătorii care desfășoară activități nedeclarate; reamintește faptul că inspectoratele de muncă joacă un rol important în ceea ce privește împiedicarea muncii nedeclarate; cere statelor membre să desfășoare inspecții severe și să impună penalizări adecvate pentru angajatorii care folosesc lucrători nedeclarați; îndeamnă Comisia și statele membre să ia toate măsurile necesare de combatere a muncii nedeclarate; subliniază faptul că majoritatea accidentelor mortale de muncă au loc în sectoarele cu utilizare intensivă a forței de muncă, în care munca nedeclarată este mai frecventă decât în alte sectoare;

19.  consideră că aplicarea efectivă a legislației privind securitatea și sănătatea în muncă (SSM) depinde, de asemenea, în mare măsură de inspecțiile muncii; consideră că resursele ar trebui îndreptate către sectoarele în care s-au constatat cele mai ridicate riscuri pentru lucrători; îndeamnă autoritățile competente ca, în timp ce efectuează în continuare inspecții aleatorii, să utilizeze monitorizarea bazată pe risc și să se concentreze pe autorii recidiviști, pentru a-i trage la răspundere pe angajatorii care nu respectă cerințele în materie de SSM; solicită statelor membre să asigure schimbul de informații și să îmbunătățească coordonarea dintre inspectoratele de muncă pentru a îmbunătăți cooperarea transfrontalieră;

Cadrul de reglementare

20.  salută eforturile de îmbunătățire a calității cadrului de reglementare și așteaptă ca în acest domeniu să se înregistreze mai multe progrese; reamintește însă Comisiei că prezentarea directivelor referitoare la SSM în cadrul REFIT și modificările legislative ar trebui să fie democratice și transparente, să implice partenerii sociali și nu ar trebui în niciun caz să ducă la reducerea nivelului sănătății și securității la locul de muncă; subliniază, în acest context, că ar trebui să ia în considerare modificările de la locul de muncă care rezultă din progresele tehnologice; subliniază că statele membre au libertatea de a adopta standarde mai ridicate decât cerințele minime privind SSM; cu toate acestea, consideră că normele existente ar trebui îmbunătățite, printre altele prin evitarea suprapunerilor și prin promovarea unei mai bune integrări a SSM în alte domenii de politici, totodată păstrând și vizând creșterea în continuare a nivelului de protecție a sănătății și securității angajaților;

21.  subliniază faptul că participarea lucrătorilor și a partenerilor sociali de la toate nivelurile, în conformitate cu legislația și practicile naționale, reprezintă o condiție prealabilă pentru punerea în aplicare eficace a legislației privind SSM și că implicarea partenerilor sociali de la nivelul UE poate asigura relevanța cadrului strategic în materie de SSM pentru angajatorii și angajații din UE; cere partenerilor sociali și Comisiei să se angajeze într-un dialog constructiv cu privire la modul în care se poate îmbunătăți cadrul de reglementare existent și consideră că este necesară consolidarea rolului partenerilor sociali;

Prevenirea bolilor profesionale și riscurile noi și emergente

22.  subliniază importanța protejării lucrătorilor împotriva expunerii la substanțe cancerigene, mutagene și substanțe toxice pentru reproducere; în acest context, subliniază faptul că femeile sunt deseori expuse la amestecuri de substanțe care pot crește riscurile asupra sănătății, inclusiv asupra viabilității urmașilor; reînnoiește cu insistență cererea adresată Comisiei de a prezenta o propunere de revizuire a Directivei 2004/37/CE pe baza unor dovezi științifice, adăugând mai multe valori-limită obligatorii de expunere profesională acolo unde este necesar și, în colaborare cu Comitetul consultativ pentru securitate și sănătate la locul de muncă, să dezvolte un sistem de evaluare bazat pe criterii clare și explicite; consideră că, în acest context, ar trebui abordate posibilele suprapuneri în materie de reglementare, care cauzează nerespectarea involuntară a cerințelor;

23.  subliniază necesitatea de a introduce standarde mai severe pentru protecția lucrătorilor, care să ia în considerare nu numai perioadele de expunere, ci și amestecurile de substanțe chimice și/sau toxice la care sunt expuși; subliniază că mulți lucrători din domeniul sănătății sunt expuși la substanțe chimice la locul de muncă; solicită Comisiei să adopte măsuri cu privire la factorii de risc chimici din sectorul asistenței medicale și să includă în cadrul strategic privind sănătatea și securitatea în muncă dispoziții specifice cu privire la expunerea lucrătorilor din domeniul sănătății la medicamentele periculoase; solicită Comisiei să se asigure toți lucrătorii implicați direct sau indirect în utilizarea sau eliminarea echipamentelor medicale ascuțite sunt protejați în mod adecvat; subliniază că acest fapt ar putea conduce, dacă va fi cazul, la o revizuire a Directivei 2010/32/UE privind prevenirea rănirilor grave în spitale și în sectorul asistenței medicale;

24.  subliniază că mulți lucrători sunt încă expuși la azbest la locul de muncă; solicită UE să colaboreze îndeaproape cu partenerii sociali și statele membre pentru a promova și a coordona eforturile statelor membre de a elabora planuri naționale de acțiune, să pună la dispoziție finanțarea adecvată și să ia măsurile adecvate pentru gestionarea și eliminarea azbestului în condiții de siguranță;

25.  reamintește apelul(32) adresat Comisiei de a elabora și a implementa un model privind monitorizarea și înregistrarea azbestului, potrivit articolului 11 din Directiva 2009/148/CE; solicită adoptarea unei campanii europene privind azbestul și cere statelor membre să acorde compensații lucrătorilor expuși la azbest;

26.  invită Comisia să adopte măsuri cu privire la una dintre cele mai răspândite probleme de sănătate la locul de muncă în Europa și să înainteze fără întârziere o propunere privind un act legislativ cuprinzător referitor la afecțiunile musculo-scheletice (AMS), pentru a îmbunătăți prevenirea eficace și pentru a aborda cauzele AMS, ținând seama de problema cauzelor multiple și a riscurilor specifice cu care se confruntă femeile; subliniază faptul că îmbunătățirea legislației UE prin stabilirea de cerințe minime pentru protecția lucrătorilor de expunerea la factori de risc de natură ergonomică poate aduce beneficii atât lucrătorilor, cât și angajatorilor, prin facilitarea aplicării și respectării cadrului de reglementare; de asemenea, subliniază importanța schimbului de bune practici și necesitatea de a se sensibiliza și de a se informa mai bine lucrătorii cu privire la factorii de risc din punct de vedere ergonomic;

27.  invită statele membre să aplice în cel mai scurt timp Directiva 2002/44/CE din 25 iunie 2002 privind cerințele minime de sănătate și securitate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenții fizici;

28.  atrage atenția Comisiei asupra importanței îmbunătățirii prevenirii expunerilor profesionale la factori care declanșează tulburări endocrine, care au efecte nocive multiple asupra sănătății lucrătoarelor și a lucrătorilor, precum și asupra urmașilor acestora(33); solicită Comisiei să definească fără întârziere o strategie cuprinzătoare cu privire la substanțele care declanșează tulburări endocrine, care ar putea să includă, dacă este cazul, punerea în aplicare a legislației UE referitoare la introducerea pe piață a pesticidelor și a biocidelor și consolidarea normelor de prevenire a riscurilor profesionale; subliniază faptul că sprijinul UE pentru cercetarea alternativelor mai sigure este esențial pentru aplicarea principiilor precauției și substituirii;

29.  salută implicarea Comisiei în Cadrul strategic al UE privind sănătatea și siguranța la locul de muncă 2014-2020 pentru a îmbunătăți prevenirea bolilor profesionale, în special în domeniile nanotehnologiei și biotehnologiei; subliniază incertitudinea cu privire la distribuirea și utilizarea nanotehnologiei și consideră că este nevoie să se continue cercetările cu privire la riscurile în materie de SSM asociate noilor tehnologii; consideră, în acest sens, că ar trebui să se aplice principiul precauției pentru a reduce riscurile potențiale pentru sănătatea și siguranța lucrătorilor din domeniul nanotehnologiei;

30.  atrage atenția Comisiei asupra numărului crescut de lucrători afectați de boli cronice din rândul forței de muncă; consideră că ar trebui să fie disponibile locuri de muncă accesibile și sigure pentru persoanele afectate de boli în stadii terminale, de condiții cronice și de lungă durată și de dizabilități; invită statele membre să se concentreze pe păstrarea și integrarea persoanelor afectate de boli cronice, precum și să sprijine adaptarea rezonabilă a locurilor de muncă, care să asigure întoarcerea în timp util la locul de muncă; invită Comisia să promoveze măsuri de integrare și de reabilitare pentru persoanele cu handicap și să sprijine eforturile statelor membre prin creșterea gradului de informare și prin identificarea și schimbul de bune practici cu privire la acomodarea și modificările efectuate la locul de muncă; invită Eurofound să examineze și să analizeze în continuare oportunitățile de ocupare a forței de muncă și capacitatea de inserție profesională pentru persoanele cu boli cronice;

31.  ia act de faptul că inovarea tehnologică poate fi benefică pentru societate în ansamblul ei; își exprimă îngrijorarea totuși cu privire la noile riscuri care rezultă din aceste schimbări; salută, în acest context, intenția Comisiei de a crea o rețea de profesioniști și cercetători științifici în materie de securitate și sănătate în muncă pentru a aborda mai bine provocările viitoare; subliniază utilizarea în creștere a roboților de colaborare inteligenți, de exemplu, în ceea ce privește producția industrială, spitalele și azilele de bătrâni; invită Comisia și statele membre să identifice riscurile potențiale în materie de SSM care apar în urma inovațiilor tehnologice și să adopte măsuri adecvate pentru a le combate;

32.  invită Comisia și statele membre să elaboreze și să pună în aplicare un program pentru monitorizarea sistematică, gestionarea și sprijinirea lucrătorilor afectați de riscuri psihosociale, inclusiv de stres, depresie și surmenaj, pentru a elabora, printre altele, recomandări și orientări eficiente privind combaterea acestor riscuri; subliniază că stresul la locul de muncă este recunoscut drept un obstacol major în calea productivității și a calității vieții; ia act, în acest sens, de faptul că sănătatea mintală și riscurile psihosociale pot fi influențate de mulți factori, care nu sunt în totalitate legați de locul de muncă; subliniază totuși faptul că riscurile psihosociale și stresul de la locul de muncă reprezintă o problemă structurală referitoare la organizarea muncii și că prevenirea și gestionarea riscurilor psihosociale și ale stresului profesional sunt posibile; subliniază că este nevoie să se realizeze studii, să se îmbunătățească prevenirea și să se aibă în vedere măsuri noi bazate pe schimbul de bune practici și pe instrumente de reintegrare pe piața muncii, la revizuirea cadrului strategic privind SSM în 2016;

33.  salută campania „Locuri de muncă sănătoase - Gestionarea stresului”; subliniază că inițiativele care vizează combaterea stresului la locul de muncă trebuie să includă dimensiunea de gen și să țină seama de condițiile de lucru specifice pentru femei;

34.  atrage atenția asupra problemei hărțuirii la locul de muncă și asupra consecințelor posibile ale acesteia asupra sănătății psihosociale; subliniază importanța combaterii hărțuirii și violenței la locul de muncă și, prin urmare, cere Comisiei ca, în strânsă cooperare cu partenerii sociali, să aibă în vedere prezentarea unei propuneri de act legislativ pe baza unui acord cadru privind hărțuirea și violența la locul de muncă; în plus, cere statelor membre să elaboreze strategii naționale eficace de combatere a violenței la locul de muncă;

35.  invită Comisia și statele membre să adopte o abordare specifică pentru a elimina munca precară și să țină seama de efectele negative pe care munca precară le are asupra sănătății și securității în muncă; subliniază că lucrătorii cu contracte atipice pot avea dificultăți mai mari în ceea ce privește accesul la formare și la serviciile privind securitatea și sănătatea în muncă; subliniază că este extrem de important să se îmbunătățească sănătatea și securitatea tuturor lucrătorilor în cadrul tuturor formelor de ocupare a locurilor de muncă, inclusiv pentru persoanele care pot fi vulnerabile, cum ar fi tinerii și persoanele care s-au confruntat anterior cu șomajul pe termen lung; invită statele membre să respecte cerințele prevăzute în Directiva 96/71/CE pentru a combate dumpingul social și, în acest context, să adopte toate măsurile necesare pentru a aplica și a proteja drepturile lucrătorilor detașați și pentru a le oferi egalitate de tratament în ceea ce privește securitatea și sănătatea în muncă;

36.  subliniază că activitatea în sectorul casnic ar trebui avută în vedere atunci când se analizează modalități de îmbunătățire a sănătății și siguranței la locul de muncă; îndeamnă angajatorii și factorii politici să asigure și să faciliteze echilibrul dintre viața de familie și cea profesională, luând în considerare numărul în creștere de lucrători care trebuie să combine munca și îngrijirea; subliniază că este important să se abordeze numărul excesiv de ore de muncă, pentru a asigura echilibrul dintre muncă și viața de familie; invită statele membre să aplice pe deplin Directiva 2003/88/CE și subliniază, în acest context, importanța monitorizării respectării dispoziției privind numărul maxim de ore de muncă;

37.  invită Comisia și statele membre să elaboreze politici adecvate pentru a aborda îmbătrânirea forței de muncă; subliniază faptul că prin cadrul de reglementare în materie de SSM ar trebui să se promoveze durabilitatea vieții profesionale și îmbătrânirea în condiții bune de sănătate; solicită statelor membre să promoveze măsuri de reabilitare și reintegrare pentru lucrătorii în vârstă prin punerea în aplicare a rezultatelor proiectului-pilot al UE privind sănătatea și siguranța lucrătorilor în vârstă;

38.  subliniază importanța măsurilor în materie de securitate și sănătate în muncă pentru a aborda provocările specifice și riscurile cu care se confruntă femeile la locul de muncă, inclusiv hărțuirea sexuală; solicită Comisiei și partenerilor sociali să asigure reprezentarea egală a femeilor și a bărbaților în cadrul tuturor proceselor de dialog social; îndeamnă Comisia să ia în considerare dimensiunea egalității de gen ca parte a revizuirii din 2016 a cadrului strategic privind SSM; solicită Comisiei să dezvolte o strategie europeană privind combaterea violenței împotriva femeilor la locul de muncă și, ca parte a acestui proces, să evalueze dacă Directiva 2006/54/CE ar trebui revizuită pentru a lărgi domeniul de aplicare al directivei astfel încât să includă noi forme de violență și de hărțuire; invită statele membre să pună în aplicare Recomandarea 92/131/CEE a Comisiei pentru a promova sensibilizarea cu privire la hărțuirea sexuală și alte tipuri de comportamente neadecvate cu caracter sexual;

39.  atrage atenția Comisiei asupra rolului pe care comitetele sectoriale de dialog social îl pot juca în abordarea riscurilor sectoriale specifice în materie de SSM și în crearea de potențială valoare adăugată prin acorduri între partenerii sociali, folosindu-și cunoștințele aprofundate cu privire la situațiile specifice fiecărui sector;

40.  subliniază că Comisia ar trebui să colecteze date, să realizeze analize și să elaboreze metode statistice specifice pe sexe și vârste pentru evaluarea prevenirii, cu scopul de a viza provocările specifice cu care se confruntă grupurile vulnerabile, inclusiv femeile, la locul de muncă;

41.  subliniază că este important să se investească mai mult în politicile de prevenire a riscurilor, precum și în promovarea, dezvoltarea și sprijinirea culturii prevenirii în ceea ce privește sănătatea și siguranța la locul de muncă; invită statele membre să promoveze informarea și să acorde mai multă vizibilitate prevenirii și securității și sănătății în muncă, în cadrul programelor de învățământ la toate nivelurile, inclusiv pe parcursul uceniciilor; consideră că este important să se vizeze prevenirea, cât mai devreme cu putință în cadrul procesului de producție, și să se promoveze implementarea unor programe sistematice de prevenire, care să încurajeze angajatorii și angajații să contribuie la un mediu de lucru sigur și sănătos; subliniază faptul că, în multe state membre, calitatea serviciilor preventive este esențială pentru a sprijini întreprinderile, în special IMM-urile, în vederea efectuării evaluării de risc și a adoptării unor măsuri preventive adecvate; invită Comisia să examineze sarcinile și cerințele de formare privind serviciile preventive prevăzute în legislația națională de către statele membre;

42.  subliniază că femeile trebuie incluse în procesele decizionale care vizează elaborarea unor practici îmbunătățite în materie de sănătate și siguranță în mediul profesional din care fac parte;

43.  invită Comisia să nu scape din vedere problema îmbolnăvirilor de cancer cauzate de condițiile de lucru, cum ar fi tumorile cavității nazale, a căror incidență este mai ridicată în cazul lucrătorilor al căror sistem respirator nu este protejat în mod adecvat de tipuri de pulberi ce sunt relativ răspândite, deoarece se degajă în procesul de prelucrare a lemnului, a pieilor, a făinii, a textilelor, a nichelului și a altor materiale;

44.  încurajează statele membre să asigure oportunități egale în ceea ce privește exercitarea drepturilor lucrătorilor și acces egal la servicii publice de sănătate pentru toți cetățenii, în special pentru femeile din zonele rurale și alte grupuri vulnerabile;

Date statistice

45.  invită Comisia și statele membre să îmbunătățească colectarea de date fiabile și comparabile privind bolile, expunerile și riscurile profesionale, la nivelul tuturor sectoarelor, inclusiv la nivelul sectorului public, cu scopul de a identifica cele mai bune practici, de a promova învățarea comparativă și de a crea o bază de date comună referitoare la expunerile la substanțe la locul de muncă, fără a cauza costuri disproporționate; subliniază importanța implicării experților naționali și a păstrării la zi a bazei de date; invită statele membre și Comisia să colecteze mai multe date cu privire la riscurile asociate cu digitalizarea, siguranța rutieră profesională și efectele pe care criza ar fi putut să le aibă asupra sănătății și siguranței la locul de muncă;

46.  invită Comisia și statele membre să colecteze date statistice de înaltă calitate specifice legate de gen și de vârstă cu privire la bolile profesionale pentru a îmbunătăți și a adapta constant, după caz, cadrul legislativ, în conformitate cu riscurile noi și emergente;

47.  îndeamnă statele membre să efectueze studii, defalcate pe sexe, categorii de vârstă și domenii de activitate economică, privind incidența afecțiunilor musculo-scheletice în rândul populației active de la nivel național, cu scopul de a preveni și a combate aceste afecțiuni, care reprezintă o urgență;

48.  subliniază că este important să se actualizeze și să se furnizeze indicatori comuni privind sănătatea și definiții comune ale bolilor profesionale, inclusiv stresul la locul de muncă, precum și date statistice la nivelul UE, cu scopul de a stabili obiective pentru reducerea incidenței bolilor profesionale;

49.  subliniază dificultățile în materie de colectare a datelor în numeroase state membre; cere consolidarea EU-OSHA și Eurofound; invită statele membre să adopte toate măsurile necesare pentru a se asigura că angajatorii raportează accidentele de muncă;

Eforturi internaționale

50.  invită Consiliul și Comisia să se asigure că toate acordurile comerciale încheiate cu țările terțe îmbunătățesc mediul de lucru pentru a proteja securitatea și sănătatea lucrătorilor;

51.  subliniază faptul că UE are interesul și obligația de a crește standardele de muncă, inclusiv nivelurile de securitate și sănătate în muncă la nivel mondial;

52.  îndeamnă Comisia să consolideze cooperarea în materie de securitate și sănătate în muncă cu organizațiile internaționale, inclusiv cu OIM, OCDE, G20 și OMS;

53.  regretă faptul că nu toate statele membre au ratificat Convenția OIM nr. 187 privind cadrul de promovare a sănătății și securității în muncă; invită toate statele membre să ratifice convenția;

o
o   o

54.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 354, 31.12.2008, p. 70.
(2) JO L 183, 29.6.1989, p. 1.
(3) JO L 299, 18.11.2003, p. 9.
(4) JO L 204, 26.7.2006, p. 23.
(5) JO L 165, 27.6.2007, p. 21.
(6) JO C 77 E, 28.3.2002, p. 138.
(7) JO C 304 E, 1.12.2005, p. 400.
(8) JO C 303 E, 13.12.2006, p. 754.
(9) JO C 102 E, 24.4.2008, p. 321.
(10) JO C 41 E, 19.2.2009, p. 14.
(11) JO C 99 E, 3.4.2012, p. 101.
(12) JO C 168 E, 14.6.2013, p. 102.
(13) Texte adoptate, P7_TA(2013)0093.
(14) Texte adoptate, P7_TA(2014)0012.
(15) Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, articolul 31 alineatul (1). Orice lucrător are dreptul la condiții de muncă care să respecte sănătatea, securitatea și demnitatea sa.
(16) Al doilea sondaj european în rândul întreprinderilor privind riscurile noi și emergente (ESENER-2), EU-OSHA (2015).
(17) Eurofound: „Condițiile de muncă ale unei forțe de muncă îmbătrânite” Eurofound (2008).
(18) Declarația Directorului EU-OSHA, 18.11.2014.
(19) Report on Employment opportunities for people with chronic diseases („Raport privind oportunitățile de încadrare în muncă a persoanelor care suferă de boli cronice”), Eurofound (2014).
(20) Evaluation of the European strategy on Safety and Health at Work 2007-2012, („Evaluarea Strategiei europene 2007-2012 privind sănătatea și securitatea în muncă”), CE(2013) și Socio-economic costs of accidents at work and work-related ill health („Costurile socioeconomice ale accidentelor la locul de muncă și ale bolilor profesionale”), CE (2012).
(21) Berechnung des internationalen „Return on Prevention“ für Unternehmen: Kosten und. Nutzen von Investitionen in den betrieblichen Arbeits- und Gesundheitsschutz („Calcularea profitului întreprinderilor generat de prevenire la nivel internațional: Costul și utilitatea investițiilor în securitatea și sănătatea în muncă”), DGUV (2013).
(22) 5th Working Conditions Survey, Overview Report („Al cincilea sondaj privind condițiile de muncă, Raport general”), Eurofound (2012).
(23) Al doilea sondaj european în rândul întreprinderilor privind riscurile noi și emergente (ESENER-2), EU-OSHA (2015)
(24) Al doilea sondaj european în rândul întreprinderilor privind riscurile noi și emergente (ESENER-2), EU-OSHA (2015)
(25) Worker representation and consultation on health and safety („Reprezentarea și consultarea lucrătorilor cu privire la sănătate și securitate”), EU-OSHA (2012)
(26) Forme flexibile de muncă: acorduri contractuale „foarte atipice”, Eurofound (2010) și Sănătatea și starea de bine la locul de muncă: un raport bazat pe cel de-al cincilea sondaj european privind condițiile de muncă, Eurofound (2012).
(27) Al cincilea sondaj privind condițiile de muncă, Raport general, Eurofound (2012) și Al treilea sondaj european în rândul întreprinderilor, Eurofound (2015).
(28) Report on the current situation in relation to occupational diseases systems in EU Member States and EFTA/EEA countries („Raport privind situația actuală referitoare la sistemele în materie de boli profesionale din statele membre ale UE și țările AELS/SEE), CE (2013).
(29) EU-OSHA, 2013. New risks and trends in the safety and health of women at work („Noi riscuri și tendințe în ceea ce privește securitatea și sănătatea în muncă a femeilor”).
(30) Occupational health and safety risks for the most vulnerable workers, EP Policy Department A, Economic and Scientific Policy („Riscuri legate de sănătatea și securitatea în muncă pentru cei mai vulnerabili lucrători”, Departamentul tematic A al Parlamentului European, Politici economice și științifice), 2011, p. 40.
(31) JO C 230, 14.7.2015, p. 82.
(32) Texte adoptate, P7_TA(2013)0093.
(33) The Cost of Inaction, Nordon (2014) și Rapport sur les perturbateurs endocriniens, le temps de la précaution, Gilbert Barbier (2011).

Notă juridică