Index 
Texte adoptate
Marţi, 15 decembrie 2015 - StrasbourgEdiţie definitivă
Acordul cu Confederația Elvețiană privind modalitățile de participare a acesteia la Biroul European de Sprijin pentru Azil ***
 Acordul UE-Dominica privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere ***
 Acordul UE-Vanuatu privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere ***
 Acordul UE-Trinidad și Tobago privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere ***
 Acordul UE-Samoa privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere ***
 Acordul UE-Grenada privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere ***
 Acordul UE-Timorul de Est privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere ***
 Acordul UE-Saint Lucia privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere ***
 Acordul UE-Saint Vincent și Grenadinele privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere ***
 Acordul UE-Emiratele Arabe Unite privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere ***
 Memorandumul de înțelegere dintre Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne și Eurojust *
 Metode și procedura de punere la dispoziție a resurselor proprii tradiționale și a resurselor proprii bazate pe TVA și pe VNB și privind măsurile pentru a răspunde necesităților trezoreriei *
 Cerere de ridicare a imunității lui Georgios Kyrtsos
 Cerere de ridicare a imunității lui Stelios Kouloglou
 Mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare: cererea EGF/2015/005 FI/Activități de realizare a soft-ului la comandă
 Marca UE ***II
 Legislațiile statelor membre cu privire la mărci ***II
 Sistemul de control și de asigurare a respectării aplicabil pescuitului din Atlanticul de Nord-Est ***I
 Suspendarea măsurilor comerciale excepționale în ceea ce privește Bosnia și Herțegovina ***I
 Cooperarea strategică pentru combaterea criminalității grave și a terorismului dintre Emiratele Arabe Unite și Europol *
 Către o uniune europeană a energiei
 Pregătirea rețelei de energie electrică a Europei pentru 2020
 Punerea în aplicare a instrumentului european de microfinanțare Progress
 O nouă PCP: structura măsurilor tehnice și a planurilor multianuale

Acordul cu Confederația Elvețiană privind modalitățile de participare a acesteia la Biroul European de Sprijin pentru Azil ***
PDF 242kWORD 62k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 15 decembrie 2015 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului dintre Uniunea Europeană și Confederația Elvețiană privind modalitățile de participare a acesteia la Biroul European de Sprijin pentru Azil (18079/2013 – C8-0027/2014 – 2013/0422(NLE))
P8_TA(2015)0424A8-0345/2015

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (18079/2013),

–  având în vedere proiectul de acord între Uniunea Europeană și Confederația Elvețiană privind modalitățile de participare a acesteia la Biroul European de Sprijin pentru Azil (18078/2013),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 74, articolul 78 alineatele (1)-(2) și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0027/2014),

–  având în vedere articolul 99 alineatul (1) primul și al treilea paragraf, articolul 99 alineatul (2) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0345/2015),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului, Comisiei, Biroului European de Sprijin pentru Azil, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Confederației Elvețiene.


Acordul UE-Dominica privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere ***
PDF 242kWORD 60k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 15 decembrie 2015 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a acordului dintre Uniunea Europeană și Uniunea Dominica privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere (07189/2015 – C8-0143/2015 – 2015/0050(NLE))
P8_TA(2015)0425A8-0322/2015

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere decizia Consiliului (07189/2015),

–  având în vedere acordul dintre Uniunea Europeană și Uniunea Dominica privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere (07111/2015),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 77 alineatul (2) litera (a) și cu articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0143/2015),

–  având în vedere articolul 99 alineatul (1) primul și al treilea paragraf și alineatul (2), precum și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0322/2015),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și Uniunii Dominica.


Acordul UE-Vanuatu privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere ***
PDF 242kWORD 60k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 15 decembrie 2015 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a acordului dintre Uniunea Europeană și Republica Vanuatu privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere (07192/2015 – C8-0149/2015 – 2015/0052(NLE))
P8_TA(2015)0426A8-0329/2015

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (07192/2015),

–  având în vedere acordul dintre Uniunea Europeană și Republica Vanuatu privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere (07119/2015),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 77 alineatul (2) litera (a) și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0149/2015),

–  având în vedere articolul 99 alineatul (1) primul și al treilea paragraf și subparagraful (2), precum și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0329/2015),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  îi încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și Republicii Vanuatu.


Acordul UE-Trinidad și Tobago privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere ***
PDF 241kWORD 61k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 15 decembrie 2015 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Acordului dintre Uniunea Europeană și Republica Trinidad și Tobago privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere (07196/2015 – C8-0151/2015 – 2015/0054(NLE))
P8_TA(2015)0427A8-0323/2015

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (07196/2015),

–  având în vedere proiectul de acord dintre Uniunea Europeană și Trinidad și Tobago privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere (07129/2015),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 77 alineatul (2) litera (a) și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0151/2015),

–  având în vedere articolul 99 alineatul (1) primul și al treilea paragraf și alineatul (2), precum și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0323/2015),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Republicii Trinidad și Tobago.


Acordul UE-Samoa privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere ***
PDF 243kWORD 61k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 15 decembrie 2015 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a acordului dintre Uniunea Europeană și Statul Independent Samoa privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere (07195/2015 – C8-0146/2015 – 2015/0056(NLE))
P8_TA(2015)0428A8-0320/2015

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (07195/2015),

–  având în vedere acordul dintre Uniunea Europeană și Statul Independent Samoa privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere (07127/2015),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 77 alineatul (2) litera (a) și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0146/2015),

–  având în vedere articolul 99 alineatul (1) primul și al treilea paragraf, articolul 99 alineatul (2) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0320/2015),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și Statului Independent Samoa.


Acordul UE-Grenada privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere ***
PDF 242kWORD 60k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 15 decembrie 2015 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a acordului dintre Uniunea Europeană și Grenada privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere (07190/2015 – C8-0144/2015 – 2015/0057(NLE))
P8_TA(2015)0429A8-0326/2015

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (07190/2015),

–  având în vedere acordul dintre Uniunea Europeană și Grenada privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere (07113/2015),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 77 alineatul (2) litera (a) și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0144/2015),

–  având în vedere articolul 99 alineatul (1) primul și al treilea paragraf, articolul 99 alineatul (2) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0326/2015),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Grenadei.


Acordul UE-Timorul de Est privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere ***
PDF 242kWORD 61k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 15 decembrie 2015 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a acordului dintre Uniunea Europeană și Republica Democratică a Timorului de Est privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere (07194/2015 – C8-0147/2015 – 2015/0058(NLE))
P8_TA(2015)0430A8-0327/2015

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere decizia Consiliului (07194/2015),

–  având în vedere proiectul de acord al Consiliului privind încheierea acordului dintre Uniunea Europeană și Republica Democratică a Timorului de Est privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere (07125/2015),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 77 alineatul (2) litera (a) și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0147/2015),

–  având în vedere articolul 99 alineatul (1) primul și al treilea paragraf și alineatul (2), precum și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0327/2015),

1.  aprobă încheierea acordului,

2.  îi încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Republicii Democratice a Timorului de Est.


Acordul UE-Saint Lucia privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere ***
PDF 242kWORD 60k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 15 decembrie 2015 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a acordului dintre Uniunea Europeană și Saint Lucia privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere (07187/2015 – C8-0145/2015 – 2015/0060(NLE))
P8_TA(2015)0431A8-0321/2015

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (07187/2015),

–  având în vedere proiectul de acord dintre Uniunea Europeană și Saint Lucia privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere (07107/2015),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 77 alineatul (2) litera (a) și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0145/2015),

–  având în vedere articolul 99 alineatul (1) primul și al treilea paragraf, articolul 99 alineatul (2) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0321/2015),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Saint Lucia.


Acordul UE-Saint Vincent și Grenadinele privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere ***
PDF 244kWORD 61k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 15 decembrie 2015 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a acordului dintre Uniunea Europeană și Saint Vincent și Grenadinele privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere (07191/2015 – C8-0148/2015 – 2015/0061(NLE))
P8_TA(2015)0432A8-0325/2015

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (07191/2015),

–  având în vedere proiectul de acord între Uniunea Europeană și Saint Vincent și Grenadinele privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere (07115/2015),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 77 alineatul (2) litera (a) și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0148/2015),

–  având în vedere articolul 99 alineatul (1) primul și al treilea paragraf, articolul 99 alineatul (2) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0325/2015),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Saint Vincent și Grenadinele.


Acordul UE-Emiratele Arabe Unite privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere ***
PDF 241kWORD 60k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 15 decembrie 2015 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a acordului dintre Uniunea Europeană și Emiratele Arabe Unite privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere (07185/2015 – C8-0124/2015 – 2015/0062(NLE))
P8_TA(2015)0433A8-0324/2015

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (07185/2015),

–  având în vedere acordul dintre Uniunea Europeană și Emiratele Arabe Unite privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere (07103/2015),

–  având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 77 alineatul (2) litera (a) și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0124/2015),

–  având în vedere articolul 99 alineatul (1) primul și al treilea paragraf, articolul 99 alineatul (2) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0324/2015),

1.  aprobă încheierea acordului;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și Emiratelor Arabe Unite.


Memorandumul de înțelegere dintre Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne și Eurojust *
PDF 245kWORD 62k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 15 decembrie 2015 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Consiliului de aprobare a încheierii de către Eurojust a memorandumului de înțelegere dintre Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne și Eurojust (11595/2015 – C8-0303/2015 – 2015/0811(CNS))
P8_TA(2015)0434A8-0353/2015

(Procedura legislativă specială – consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul Consiliului (11595/2015),

–  având în vedere articolul 39 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, astfel cum a fost modificat prin Tratatul de la Amsterdam, și articolul 9 din Protocolul nr. 36 privind dispozițiile tranzitorii, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C8-0303/2015),

–  având în vedere Decizia 2002/187/JAI a Consiliului din 28 februarie 2002 de instituire a Eurojust în scopul consolidării luptei împotriva formelor grave de criminalitate(1), în special articolul 26 alineatul (2),

–  având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene din 16 aprilie 2015 (2),

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0353/2015),

1.  aprobă proiectul Consiliului;

2.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

3.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial textul aprobat de Parlament;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 63, 6.3.2002, p. 1.
(2) Hotărârile Curții de Justiție din 16 aprilie 2015 în cauzele conexate C-317/13 și C-679/13, Parlamentul/Consiliul, ECLI:EU:C:2015:223, și în cauza C-540/13, Parlamentul/Consiliul, ECLI:EU:C:2015:224.


Metode și procedura de punere la dispoziție a resurselor proprii tradiționale și a resurselor proprii bazate pe TVA și pe VNB și privind măsurile pentru a răspunde necesităților trezoreriei *
PDF 335kWORD 76k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 15 decembrie 2015 referitoare la propunerea de regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 609/2014 privind metodele și procedura de punere la dispoziție a resurselor proprii tradiționale și a resurselor proprii bazate pe TVA și pe VNB și privind măsurile pentru a răspunde necesităților trezoreriei (COM(2015)0447 – C8-0277/2015 – 2015/0204(NLE))
P8_TA(2015)0435A8-0357/2015

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2015)0447),

–  având în vedere articolul 322 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și articolul 106a din Tratatul Euratom, în temeiul cărora Parlamentul a fost consultat de Consiliu (C8-0277/2015),

—  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

—  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A8-0357/2015),

A.  întrucât, conform estimărilor, Decizia 2014/335/UE, Euratom(1) a Consiliului urmează să intre în vigoare la începutul lui 2016;

B.  întrucât decizia respectivă este însoțită de Regulamentul (UE, Euratom) nr. 609/2014 al Consiliului(2), care intră în vigoare la aceeași dată ca decizia;

C.  întrucât legislația aferentă în vigoare legată de Decizia 2007/436/CE, Euratom a Consiliului(3) a trebuit să fie revizuită la sfârșitul lui 2014 din cauza ajustărilor bazate pe TVA și VNB extraordinar de mari pentru anumite state membre;

D.  întrucât și Regulamentul (UE, Euratom) nr. 609/2014 trebuie să fie revizuit în lumina experienței legate de ajustările din 2014;

E.  întrucât realizarea și ajustarea contribuțiilor statelor membre la bugetul Uniunii nu ar trebui să facă obiectul negocierilor politice, ci ar trebui să fie un proces tehnic prin care să se răspundă necesităților trezoreriei;

F.  întrucât, până în prezent, statele membre și-au plătit, în general, integral contribuțiile bazate pe TVA și VNB la bugetul Uniunii fără întârzieri majore, chiar dacă au traversat momente de criză și de presiune fiscală ridicată;

G.  întrucât, din motive de transparență, Parlamentului ar trebui să îi fie prezentat anual un raport privind calcularea ajustării soldurilor de TVA și VNB și datele care stau la baza acestui calcul, precum și datele și valoarea contribuțiilor transferate de statele membre către bugetul Uniunii;

H.  întrucât propunerea Comisiei conține, de asemenea, modificări legate de normele privind dobânzile și o serie de chestiuni și clarificări de natură mai tehnică;

I.  întrucât Regulamentul (UE, Euratom) nr. 609/2014 ar trebui modificat așadar în consecință,

1.  subliniază că este nevoie de măsuri eficiente privind modul în care statele membre pun la timp la dispoziție contribuțiile lor la bugetul Uniunii, pentru a permite Comisiei să-și gestioneze în mod eficient trezoreria;

2.  susține posibilitatea acordată Comisiei de a solicita statelor membre să achite o a treia doisprezecime din resursa bazată pe TVA și VNB în prima jumătate a anului, pentru a permite Comisiei să reducă mai mult plățile restante din anul precedent pentru Fondul european de garantare agricolă și pentru fondurile structurale și de investiții europene și să scadă penalitățile de întârziere;

3.  subliniază în special faptul că este necesar să se efectueze la timp plățile către beneficiarii bugetului Uniunii; salută, în acest context, modificarea propusă cu privire la articolul 12 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 609/2014, care vizează nu numai creșterea stimulentelor acordate pentru efectuarea la timp a plăților, prin majorarea penalităților pentru întârzierile la plată, ci și asigurarea proporționalității, prin limitarea creșterii maxime a ratei dobânzilor la 20 de puncte procentuale;

4.  subliniază că propunerile de modificări privind metodele aplicabile ajustărilor contribuțiilor au ca scop evitarea apariției unui incident similar celui din 2014;

5.  subliniază că ajustările contribuțiilor ar trebui să aibă loc într-un mod cât se poate de automat pentru a se evita imixtiunile politice cu privire la modurile de finanțare a bugetului Uniunii și pentru a reduce la minimum puterea de apreciere lăsată statelor membre în ceea ce privește data transferului contribuțiilor lor suplimentare, rezultate din ajustarea VNB, la bugetul Uniunii;

6.  este, prin urmare, de acord cu propunerea Comisiei de a muta data comunicării și, în special, scadența pentru transferul ajustărilor la începutul anului în loc de 1 decembrie, trezoreriile naționale putând astfel să gestioneze mai ușor finanțarea posibilelor ajustări;

7.  susține, de asemenea, propunerea Comisiei conform căreia, pentru a evita orice pierdere pentru bugetul Uniunii, fiecare stat membru trebuie să se asigure că sumele creditate în contul de resurse proprii nu sunt reduse prin aplicarea unei dobânzi negative sau a altor taxe pentru perioada în care aceste sume trebuie să rămână în cont;

8.  ia act de gradul ridicat de diversitate cu privire la modul în care statele membre își contabilizează la nivel național contribuțiile la bugetul Uniunii și invită Comisia să analizeze recomandările elaborate în această privință pentru a se putea face mai ușor o comparație între statele membre;

9.  subliniază faptul că sistemul de resurse proprii este în continuare mult prea complex și trebuie reformat în mod fundamental în contextul următorului cadru financiar multianual; subliniază, în acest context, rolul crucial pe care îl are Grupul la nivel înalt privind resursele proprii în ceea ce privește prezentarea unor propuneri pentru depășirea lacunelor sistemului actual;

10.  aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

11.  invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 293 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și articolul 106a din Tratatul Euratom;

12.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

13.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

14.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei.

Textul propus de Comisie   Amendamentul
Amendamentul 1
Propunere de regulament
Articolul 1 – punctul 4
Regulamentul (UE, Euratom) nr. 609/2014
Articolul 10 b – alineatul 5 – paragraful 3
Comisia informează statele membre cu privire la sumele care rezultă din acest calcul înainte de data de 1 februarie a anului care urmează anului în care au fost furnizate datele pentru regularizări. Fiecare stat membru înscrie valoarea netă în contul menționat la articolul 9 în prima zi lucrătoare din luna iunie a aceluiași an.
Comisia informează statele membre și Parlamentul European cu privire la sumele care rezultă din acest calcul înainte de data de 1 februarie a anului care urmează anului în care au fost furnizate datele pentru regularizări. Fiecare stat membru înscrie valoarea netă în contul menționat la articolul 9 în prima zi lucrătoare din luna iunie a aceluiași an.

(1) Decizia 2014/335/UE, Euratom a Consiliului din 26 mai 2014 privind sistemul de resurse proprii ale Uniunii Europene (JO L 168, 7.6.2014, p. 105).
(2) Regulamentul (UE, Euratom) nr. 609/2014 al Consiliului din 26 mai 2014 privind metodele și procedura de punere la dispoziție a resurselor proprii tradiționale și a resurselor proprii bazate pe TVA și pe VNB și privind măsurile pentru a răspunde necesităților trezoreriei (JO L 168, 7.6.2014, p. 39).
(3) Decizia 2007/436/CE, Euratom a Consiliului din 7 iunie 2007 privind sistemul de resurse proprii al Comunităților Europene (JO L 163, 23.6.2007, p. 17).


Cerere de ridicare a imunității lui Georgios Kyrtsos
PDF 247kWORD 67k
Decizia Parlamentului European din 15 decembrie 2015 privind cererea de ridicare a imunității lui Georgios Kyrtsos (2015/2238(IMM))
P8_TA(2015)0436A8-0358/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere cererea de ridicare a imunității lui Georgios Kyrtsos, înaintată la 21 iulie 2015 de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă a Greciei în legătură cu o plângere formulată de East Attica Labour Inspectorate (Inspectoratul de Muncă East Attica) pentru neplata salariilor(1), anunțată în ședința plenară din 9 septembrie 2015,

–  având în vedere că Georgios Kyrtsos a renunțat la dreptul său de a fi audiat, în conformitate cu articolul 9 alineatul (5) din Regulamentul de procedură,

–  având în vedere articolele 8 și 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, precum și articolul 6 alineatul (2) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct,

–  având în vedere hotărârile Curții Europene de Justiție din 12 mai 1964, 10 iulie 1986, 15 și 21 octombrie 2008, 19 martie 2010, 6 septembrie 2011 și 17 ianuarie 2013(2),

–  având în vedere articolul 62 din Constituția Republicii Elene,

–  având în vedere articolul 5 alineatul (2), articolul 6 alineatul (1) și articolul 9 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0358/2015),

A.  întrucât Parchetul de pe lângă Curtea Supremă a Greciei a solicitat ridicarea imunității lui Georgios Kyrtsos, membru al Parlamentului European, în legătură cu o eventuală acțiune în justiție pusă în mișcare sub aspectul săvârșirii unei infracțiuni prezumtive;

B.  întrucât articolul 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene stipulează că membrii Parlamentului European beneficiază, pe teritoriul național, de imunitățile recunoscute membrilor Parlamentului propriei țări;

C.  întrucât articolul 62 din Constituție Republicii Elene prevede că, pe durata mandatului lor parlamentar, deputații nu pot fi urmăriți, arestați, trimiși la închisoare sau supuși altor măsuri privative de libertate fără acordul prealabil al Parlamentului;

D.  întrucât Georgios Kyrtsos este învinuit de neplata unei părți din salariul unuia dintre foștii săi angajați;

E.  întrucât acuzația se referă la o partea a salariului pe 2013 al unui fost angajat al două edituri de periodice, al căror director era, în perioada respectivă, Georgios Kyrtsos, și este îndreptată împotriva acestuia ca fost director al celor două edituri;

F.  întrucât este clar că infracțiunea prezumtivă nu are nicio legătură cu calitatea lui Georgios Kyrtsos de deputat în Parlamentul European, ci se raportează la funcția la anterioară, de director al celor două edituri;

G.  întrucât urmărirea nu are drept obiect opinii sau voturi exprimate în exercitarea funcțiilor deputatului în Parlamentul European în cauză, în sensul articolului 8 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene;

H.  întrucât nu există niciun motiv pentru a suspecta că intenția subiacentă procedurii penale este aceea de a aduce daune activității politice a unui deputat (fumus persecutionis), dat fiind că urmărirea a fost inițiată cu mai mulți ani înainte ca deputatul să-și preia funcția;

1.  hotărăște să ridice imunitatea lui Georgios Kyrtsos;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite imediat prezenta decizie, precum și raportul comisiei competente, autorităților din Grecia.

(1) Document de referință ABM:IB2014/8927.
(2) Hotărârea Curții de Justiție din 12 mai 1964, Wagner/Fohrmann și Krier, 101/63, ECLI:EU:C:1964:28, hotărârea Curții de Justiție din 10 iulie 1986, Wybot/Faure și alții, 149/85, ECLI:EU:C:1986:310, hotărârea Tribunalului din 15 octombrie 2008, Mote/Parlamentul, T-345/05, ECLI:EU:T:2008:440, hotărârea Curții de Justiție din 21 octombrie 2008, Marra/De Gregorio și Clemente, pronunțată în cauzele conexe C-200/07 și C-201/07, ECLI:EU:C:2008:579, hotărârea Tribunalului din 19 martie 2010, Gollnisch/Parlamentul, T-42/06, ECLI:EU:T:2010:102, hotărârea Curții de Justiție din 6 septembrie 2011, Patriciello, C-163/10, ECLI: EU:C:2011:543, hotărârea Tribunalului din 17 ianuarie 2013, Gollnisch/Parlamentul, pronunțată în cauzele conexe T-346/11 și T-347/11, ECLI:EU:T:2013:23.)


Cerere de ridicare a imunității lui Stelios Kouloglou
PDF 248kWORD 69k
Decizia Parlamentului European din 15 decembrie 2015 privind cererea de ridicare a imunității lui Stelios Kouloglou (2015/2239(IMM))
P8_TA(2015)0437A8-0356/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere cererea de ridicare a imunității lui Stelios Kouloglou, înaintată la 7 august 2015, de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă a Greciei în legătură cu învinuirea de calomnie(1), anunțată în ședința plenară din 9 septembrie 2015,

–  având în vedere că Stelios Kouloglou a renunțat la dreptul său de a fi audiat, în conformitate cu articolul 9 alineatul (5) din Regulamentul de procedură,

–  având în vedere articolele 8 și 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene și articolul 6 alineatul (2) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct,

–  având în vedere hotărârile Curții Europene de Justiție din 12 mai 1964, 10 iulie 1986, 15 și 21 octombrie 2008, 19 martie 2010, 6 septembrie 2011 și 17 ianuarie 2013(2),

–  având în vedere articolul 62 din Constituția Republicii Elene,

–  având în vedere articolul 5 alineatul (2), articolul 6 alineatul (1) și articolul 9 din Regulamentul de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0356/2015),

A.  având în vedere că Parchetul de pe lângă Curtea Supremă a Greciei a solicitat ridicarea imunității lui Stelios Kouloglou, membru al Parlamentului European, în legătură cu o eventuală acțiune în justiție pusă în mișcare sub aspectul săvârșirii unei infracțiuni prezumtive;

B.  întrucât articolul 9 din Protocolul nr. 7 privind imunitățile și privilegiile Uniunii Europene stipulează că membrii Parlamentului European beneficiază, pe teritoriul național, de imunitățile recunoscute membrilor Parlamentului propriei țări;

C.  întrucât articolul 62 din Constituția Republicii Elene prevede că, pe durata mandatului lor parlamentar, deputații nu pot fi urmăriți, arestați, trimiși la închisoare sau supuși altor măsuri privative de libertate fără acordul prealabil al Parlamentului;

D.  întrucât Stelios Kouloglou este învinuit de calomnie, pentru defăimarea personalului penitenciarului din Patras;

E.  întrucât acuzația se referă la afirmațiile pe care Stelios Kouloglou le-ar fi făcut în fața presei, în 2010, cu privire la probitatea anumitor membrii ai personalului penitenciarului din Patras, într-o perioadă în care era jurnalist și se ocupa, în principal, cu producerea unor reportaje pentru televiziune;

F.  întrucât este clar că infracțiunea prezumtivă nu are nicio legătură cu calitatea lui Stelios Kouloglou de deputat în Parlamentul European, ci se raportează la funcția sa anterioară, de reporter de televiziune;

G.  întrucât urmărirea nu are drept obiect opinii sau voturi exprimate în exercitarea funcțiilor deputatului în Parlamentul European în cauză, în sensul articolului 8 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene;

H.  întrucât nu există niciun motiv pentru a suspecta că intenția subiacentă procedurii penale este aceea de a aduce daune activității politice a unui deputat (fumus persecutionis), dat fiind că urmărirea a fost inițiată cu mai mulți ani înainte ca deputatul să-și preia funcția;

I.  întrucât autoritățile din Grecia au solicitat un răspuns din partea Parlamentului European cel târziu până la 7 octombrie 2015, deoarece altfel urmărirea nu ar mai fi posibilă, datorită prescrierii, însă cerințele procedurale ale Parlamentului nu permit luarea unei decizii într-un răstimp atât de scurt;

J.  întrucât, însă, Comisia pentru afaceri juridice, având în vedere hotărârea nr. 1126/1994 a Curții Supreme a Greciei, opinează că prescripția oricum se suspendă pe o durată de până la trei ani, în timp ce Stelios Kouloglou este deputat în Parlamentul European;

1.  hotărăște să ridice imunitatea lui Stelios Kouloglou;

2.  îi încredințează Președintelui sarcina de a transmite imediat prezenta decizie, precum și raportul comisiei competente, autorităților din Grecia.

(1) Document de referință ABM:IΓ/2011/11882.
(2) Hotărârea Curții de Justiție din 12 mai 1964, Wagner/Fohrmann și Krier, 101/63, ECLI:EU:C:1964:28, hotărârea Curții de Justiție din 10 iulie 1986, Wybot/Faure și alții, 149/85, ECLI:EU:C:1986:310, hotărârea Tribunalului din 15 octombrie 2008, Mote/Parlamentul, T-345/05, ECLI:EU:T:2008:440, hotărârea Curții de Justiție din 21 octombrie 2008, Marra/De Gregorio și Clemente, pronunțată în cauzele conexe C-200/07 și C-201/07, ECLI:EU:C:2008:579, hotărârea Tribunalului din 19 martie 2010, Gollnisch/Parlamentul, T-42/06, ECLI:EU:T:2010:102, hotărârea Curții de Justiție din 6 septembrie 2011, Patriciello, C-163/10, ECLI: EU:C:2011:543, hotărârea Tribunalului din 17 ianuarie 2013, Gollnisch/Parlamentul, pronunțată în cauzele conexe T-346/11 și T-347/11, ECLI:EU:T:2013:23.)


Mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare: cererea EGF/2015/005 FI/Activități de realizare a soft-ului la comandă
PDF 271kWORD 87k
Rezoluţie
Anexă
Rezoluţia Parlamentului European din 15 decembrie 2015 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare, în conformitate cu punctul 13 din Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (cerere depusă de Finlanda - EGF/2015/005 FI/Activități de realizare a soft-ului la comandă) (COM(2015)0553 – C8-0332/2015 – 2015/2298(BUD))
P8_TA(2015)0438A8-0362/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2015)0553 – C8-0332/2015),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1309/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de ajustare la globalizare (2014-2020) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1927/2006(1) (Regulamentul privind FEG),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020(2), în special articolul 12,

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară(3) (AII din 2 decembrie 2013), în special punctul 13,

–  având în vedere procedura trilogului prevăzută la punctul 13 din AII din 2 decembrie 2013,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru dezvoltare regională,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A8-0362/2015),

A.  întrucât Uniunea a instituit instrumente legislative și bugetare pentru a oferi un sprijin suplimentar lucrătorilor afectați de schimbările majore intervenite în practicile comerciale internaționale sau care au fost disponibilizați din cauza crizei economice și financiare mondiale și pentru a le acorda asistență în procesul de reintegrare pe piața muncii;

B.  întrucât asistența financiară oferită de Uniune lucrătorilor disponibilizați ar trebui să fie dinamică și pusă la dispoziție cât mai rapid și mai eficient posibil, în conformitate cu Declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei adoptată cu ocazia reuniunii de conciliere din 17 iulie 2008, și cu respectarea AII din 2 decembrie 2013 în ceea ce privește adoptarea deciziilor de mobilizare a Fondului european de ajustare la globalizare (FEG);

C.  întrucât adoptarea Regulamentului privind FEG reflectă acordul la care au ajuns Parlamentul European și Consiliul de a reintroduce criteriul de mobilizare în caz de criză, de a majora contribuția financiară a Uniunii la 60 % din costurile totale estimate ale măsurilor propuse, de a crește eficacitatea procesării cererilor privind mobilizarea FEG la Comisie și în cadrul Parlamentului European și al Consiliului prin reducerea timpului de evaluare și aprobare, de a extinde gama de acțiuni și de beneficiari eligibili prin includerea persoanelor care desfășoară activități independente și a tinerilor și de a finanța măsuri de stimulare pentru înființarea unor afaceri proprii;

D.  întrucât Finlanda a depus cererea EGF/2015/005 FI/Activități de realizare a soft-ului la comandă pentru a obține o contribuție financiară din partea FEG ca urmare a disponibilizării a 1 603 de lucrători din cadrul a 69 de întreprinderi care își desfășoară activitatea în sectorul economic clasificat în cadrul NACE a doua revizuire diviziunea 62 („Activități de servicii în tehnologia informației”)(4) în regiunea de nivel NUTS 2 care acoperă întreg teritoriul Finlandei și întrucât numărul estimat de lucrători disponibilizați vizați de aceste măsuri este de 1 200;

E.  întrucât cererea îndeplinește criteriile de eligibilitate stabilite prin Regulamentul privind FEG,

1.  este de acord cu Comisia că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 4 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind FEG și că, prin urmare, Finlanda are dreptul, în temeiul acestui regulament, la o contribuție financiară de 2 623 200 EUR, reprezentând 60 % din costurile totale de 4 372 000 EUR, pentru cei 1 603 lucrători disponibilizați;

2.  remarcă faptul că autoritățile finlandeze au depus cererea pentru o contribuție financiară din partea FEG la 12 iunie 2015 și că evaluarea acesteia a fost finalizată de către Comisie la 6 noiembrie 2015, iar Parlamentul a fost notificat în aceeași zi; salută faptul că procesul de evaluare s-a desfășurat rapid, în mai puțin de cinci luni;

3.  observă că, în ultimii ani, distribuirea locurilor de muncă din sectorul TIC între Uniune și alte economii a evoluat în detrimentul Uniunii și subliniază că, în timp ce, în 2008, industria tehnologică avea un total de 326 000 de angajați în Finlanda, numărul de persoane angajate de astfel de societăți în 2014 a fost de 276 000, ceea ce corespunde unei scăderi medii anuale de circa 3 % (10 000 de lucrători); arată că evenimentele care au dus la disponibilizările respective sunt evoluțiile care au afectat Nokia în ultimii ani și care au avut un impact major asupra sectorului TIC din Finlanda, întrucât dezvoltarea și proiectarea de sisteme de operare pentru telefoanele mobile Nokia asigura, în trecut, locuri de muncă pentru mii de finlandezi, iar aceste funcții au fost în prezent transferate către țări din afara Europei; atrage atenția că aceste disponibilizări vor agrava și mai mult situația șomajului din sectorul TIC în regiuni care se confruntă cu o rată ridicată a șomajului;

4.  observă că disponibilizările din sectorul TIC afectează îndeosebi regiunea Oulu din Ostrobothnia de nord, unde sectorul TIC reprezintă de mulți ani o constantă a economiei; regretă că, în primăvara anului 2015, existau aproximativ 1 500 de șomeri în căutarea unui loc de muncă în sectorul TIC în Ostrobothnia de nord și că, în multe cazuri, șomajul a fost prelungit, deoarece o treime dintre șomerii cu studii superioare nu și-au găsit un loc de muncă de peste un an;

5.  constată că, până în prezent, sectorul NACE a doua revizuire diviziunea 62 („Activități de servicii în tehnologia informației”) a făcut obiectul unei alte cereri de mobilizare a FEG motivată de criza economică și financiară(5); observă că, în timp ce acest domeniu este din ce în ce mai important la nivel mondial, ca volum, amploarea sa a scăzut în Europa, deoarece întreprinderile și serviciile sunt transferate în China, India, Taiwan și alte destinații din afara Europei;

6.  salută faptul că, pentru a le oferi rapid asistență lucrătorilor, autoritățile finlandeze au decis să înceapă furnizarea de servicii personalizate pentru lucrătorii afectați la 1 august 2014, cu mult înainte de decizia finală de acordare a unui sprijin din partea FEG pentru pachetul coordonat propus și că, prin urmare, aceste servicii a căror furnizare a început deja vor fi eligibile pentru asistență din partea FEG;

7.  constată că Finlanda are în vedere șapte tipuri de măsuri pentru lucrătorii disponibilizați vizați de prezenta cerere: (i) măsuri de consiliere profesională și alte măsuri pregătitoare, (ii) ocuparea forței de muncă și serviciile pentru întreprinderi, (iii) formare, (iv) subvenții salariale, (v) subvenții pentru demararea unei noi afaceri, (vi) orientare către antreprenoriat și servicii pentru noii antreprenori și (vii) alocații pentru cheltuieli de deplasare, de cazare pe timp de noapte și mutare;

8.  salută măsurile menite să sprijine antreprenoriatul, sub forma unor subvenții pentru demararea unei noi afaceri și măsuri de orientare către antreprenoriat și servicii pentru noii antreprenori; consideră că aceste măsuri vor fi mai utile dacă sunt oferite participanților în combinație;

9.  salută, în special, măsurile propuse care vizează înființarea de noi întreprinderi și care vor sprijini spiritul antreprenorial și serviciile pentru noii întreprinzători;

10.  subliniază că subvențiile pentru salarii ar trebui acordate lucrătorilor disponibilizați de preferință doar atunci când locurile de muncă oferite participanților respectă cerințele adecvate de calitate în ceea ce privește nivelul de competențe și durata contractului; solicită ca, atunci când se iau decizii cu privire la acordarea unor subvenții pentru salarii și când se stabilește procentul costurilor salariale acoperite din subvenții, să se pună accent pe concordanța dintre experiența persoanei în căutare de loc de muncă și postul pentru care se acordă subvenția;

11.  salută faptul că autoritățile finlandeze propun lucrătorilor disponibilizați o gamă largă de măsuri;

12.  constată că pachetul coordonat de servicii personalizate a fost elaborat în consultare cu partenerii sociali și cu autoritățile regionale;

13.  reamintește că, în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul privind FEG, la conceperea pachetului coordonat de servicii personalizate sprijinite prin FEG ar trebui să se anticipeze perspectivele de pe piața muncii și competențele necesare în viitor și să se asigure compatibilitatea cu tranziția către o economie eficientă în ceea ce privește utilizarea resurselor și durabilă;

14.  reamintește importanța îmbunătățirii capacității de inserție profesională a tuturor lucrătorilor prin cursuri de formare adaptate și prin recunoașterea capacităților și a competențelor acumulate în cursul carierei profesionale; se așteaptă ca oferta de cursuri de formare din pachetul coordonat să fie adaptată nu numai la nevoile lucrătorilor disponibilizați, ci și la nevoile efective ale mediului de afaceri;

15.  reamintește că scopul măsurilor finanțate ar trebui să fie acela de a îmbunătăți posibilitățile persoanelor în căutare de loc de muncă, astfel încât acestea să își poată găsi ulterior un loc pe piața muncii;

16.  ia act de faptul că autoritățile estimează că 18,31 % din costuri vor fi folosite pentru indemnizații și stimulente, valoare situată mult sub maximul permis de 35 % din totalul costurilor;

17.  solicită Comisiei să prezinte, în propunerile viitoare, detalii suplimentare privind sectoarele în care lucrătorii ar putea să își găsească un loc de muncă și să precizeze dacă oferta în materie de formare corespunde perspectivelor economice viitoare și nevoilor de pe piața muncii din regiunile afectate de disponibilizări;

18.  așteaptă din partea Comisiei ca aceasta să supravegheze și să evalueze utilizarea fondurilor acordate și să folosească informațiile respective în solicitările viitoare, pentru a orienta utilizarea FEG înspre o alocare a bugetului axată pe performanță;

19.  observă că autoritățile finlandeze confirmă că acțiunile eligibile nu beneficiază de asistență din partea altor instrumente financiare ale Uniunii; își reiterează apelul adresat Comisiei de a prezenta o evaluare comparativă a acestor date în cadrul rapoartelor sale anuale, pentru a asigura deplina respectare a reglementărilor existente și pentru a evita dublarea serviciilor finanțate de Uniune;

20.  salută procedura îmbunătățită instituită de Comisie ca urmare a solicitării Parlamentului de a se accelera eliberarea subvențiilor; atrage atenția asupra timpului limitat prevăzut de noul calendar și asupra posibilului impact asupra eficacității procesării dosarelor;

21.  solicită Comisiei să asigure accesul public la toate documentele legate de cazurile FEG;

22.  aprobă decizia anexată la prezenta rezoluție;

23.  încredințează Președintelui sarcina de a semna această decizie împreună cu Președintele Consiliului și de a asigura publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

24.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, împreună cu anexa, Consiliului și Comisiei.

ANEXĂ

DECIZIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare

(cerere depusă de Finlanda – EGF/2015/005 FI/Activități de realizare a soft-ului la comandă)

(Textul prezentei anexe nu este reprodus aici, întrucât corespunde cu actul final, Decizia (UE) 2015/2457.)

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 855.
(2) JO L 347, 20.12.2013, p. 884.
(3) JO C 373, 20.12.2013, p. 1.
(4) Regulamentul (CE) nr. 1893/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 de stabilire a Nomenclatorului statistic al activităților economice NACE a doua revizuire și de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 3037/90 al Consiliului, precum și a anumitor regulamente CE privind domenii statistice specifice (JO L 393, 30.12.2006, p. 1).
(5)EGF/2011/016 IT/Agile (COM(2013)0120).


Marca UE ***II
PDF 244kWORD 63k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 15 decembrie 2015 referitoare la poziția Consiliului în primă lectură în vederea adoptării unui Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 207/2009 al Consiliului privind marca comunitară și a Regulamentului (CE) nr. 2868/95 al Comisiei de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului privind marca comunitară și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2869/95 al Comisiei privind taxele care trebuie plătite Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (10373/1/2015 – C8-0351/2015 – 2013/0088(COD))
P8_TA(2015)0439A8-0354/2015

(Procedura legislativă ordinară: a doua lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere poziția în primă lectură a Consiliului (10373/1/2015 – C8-0351/2015),

–  având în vedere poziția sa în primă lectură(1) referitoare la propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2013)0161),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 76 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0354/2015),

1.  aprobă poziția Consiliului în primă lectură;

2.  constată că actul este adoptat în conformitate cu poziția Consiliului;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a semna actul, împreună cu Președintele Consiliului, în conformitate cu articolul 297 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

4.  încredințează Secretarului General sarcina de a semna actul, după ce s-a verificat îndeplinirea corespunzătoare a tuturor procedurilor, și de a asigura, în acord cu Secretarul General al Consiliului, publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

(1) Texte adoptate la 25.2.2014, P7_TA(2014)0118.


Legislațiile statelor membre cu privire la mărci ***II
PDF 242kWORD 62k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 15 decembrie 2015 referitoare la poziția Consiliului în primă lectură în vederea adoptării unei directive a Parlamentului European și a Consiliului de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (reformare) (10374/1/2015 – C8-0352/2015 – 2013/0089(COD))
P8_TA(2015)0440A8-0355/2015
RECTIFICĂRI

Procedura legislativă ordinară: a doua lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere poziția în primă lectură a Consiliului (10374/1/2015 – C8-0352/2015),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 11 iulie 2013,(1)

–  având în vedere poziția sa în primă lectură(2) referitoare la propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2013)0162),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 76 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0355/2015),

1.  aprobă poziția Consiliului în primă lectură;

2.  constată că actul este adoptat în conformitate cu poziția Consiliului;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a semna actul, împreună cu Președintele Consiliului, în conformitate cu articolul 297 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

4.  încredințează Secretarului General sarcina de a semna actul, după ce s-a verificat îndeplinirea corespunzătoare a tuturor procedurilor, și de a asigura, în acord cu Secretarul General al Consiliului, publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

(1) JO C 372, 12.11.2013, p. 42.
(2) Texte adoptate la 25.2.2014, P7_TA(2014)0119.


Sistemul de control și de asigurare a respectării aplicabil pescuitului din Atlanticul de Nord-Est ***I
PDF 325kWORD 63k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 15 decembrie 2015 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1236/2010 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unui sistem de control și de asigurare a respectării aplicabil în zona reglementată de Convenția privind viitoarea cooperare multilaterală pentru pescuit în Atlanticul de Nord-Est (COM(2015)0121 – C8-0076/2015 – 2015/0063(COD))
P8_TA(2015)0441A8-0294/2015

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2015)0121),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 43 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0076/2015),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 27 mai 2015(1),

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit (A8-0294/2015),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 15 decembrie 2015 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2016/... al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1236/2010 de stabilire a unui sistem de control și de asigurare a respectării aplicabil în zona reglementată de Convenția privind viitoarea cooperare multilaterală pentru pescuit în Atlanticul de Nord-Est

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2016/96.)

(1) JO C 332, 8.10.2015, p. 81.


Suspendarea măsurilor comerciale excepționale în ceea ce privește Bosnia și Herțegovina ***I
PDF 429kWORD 71k
Rezoluţie
Text
Anexă
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 15 decembrie 2015 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1215/2009 al Consiliului privind introducerea unor măsuri comerciale excepționale în favoarea țărilor și teritoriilor participante și legate de procesul de stabilizare și de asociere pus în aplicare de către Uniunea Europeană și de suspendare a aplicării sale în ceea ce privește Bosnia și Herțegovina (COM(2014)0386 – C8-0039/2014 – 2014/0197(COD))
P8_TA(2015)0442A8-0060/2015

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2014)0386),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 207 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0039/2014),

—  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—  având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului exprimat în scrisoarea din 9 decembrie 2015, de a aproba poziția Parlamentului European, în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional și avizul Comisiei pentru afaceri externe (A8–0060/2015),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare(1);

2.  ia act de declarațiile Consiliului și ale Comisiei anexate la prezenta rezoluție;

3.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea sau să o înlocuiască cu un alt text;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 15 decembrie 2015 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2015/... al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1215/2009 al Consiliului privind introducerea unor măsuri comerciale excepționale în favoarea țărilor și teritoriilor participante și legate de procesul de stabilizare și de asociere pus în aplicare de către Uniunea Europeană și de suspendare a aplicării sale în ceea ce privește Bosnia și Herțegovina

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2015/2423.)

ANEXĂ LA REZOLUȚIA LEGISLATIVĂ

DECLARAȚIA CONSILIULUI

Consiliul este de acord, în mod excepțional, să delege Comisiei competența de a adopta un act delegat privind suspendarea asistenței pentru motivele prevăzute la articolul 1 punctul 1 din prezentul regulament, astfel încât să asigure adoptarea rapidă a măsurilor referitoare la Balcanii de Vest. Un astfel de acord nu aduce atingere viitoarelor propuneri legislative în domeniul comerțului și nici în domeniul relațiilor externe, în ansamblu.

DECLARAȚIA COMISIEI

În contextul prezentului Regulament, Comisia reamintește angajamentul pe care și l-a asumat la punctul 15 din Acordul-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană, de a furniza Parlamentului European informații și documentație complete cu privire la reuniunile desfășurate de aceasta cu experți internaționali în cadrul lucrărilor sale pentru pregătirea actelor delegate.

(1) Prezenta poziție înlocuiește amendamentele adoptate la 30 aprilie 2015 (Texte adoptate, P8_TA(2015)0177).


Cooperarea strategică pentru combaterea criminalității grave și a terorismului dintre Emiratele Arabe Unite și Europol *
PDF 245kWORD 64k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 15 decembrie 2015 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Consiliului privind aprobarea încheierii de către Oficiul European de Poliție (Europol) a Acordului privind cooperarea strategică pentru combaterea criminalității grave și a terorismului dintre Emiratele Arabe Unite și Europol (10510/2015 – C8-0275/2015 – 2015/0809(CNS))
P8_TA(2015)0443A8-0351/2015

(Consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul Consiliului (10510/2015),

–  având în vedere articolul 39 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, astfel cum a fost modificat prin Tratatul de la Amsterdam, și articolul 9 din Protocolul nr. 36 privind dispozițiile tranzitorii, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C8-0275/2015),

–  având în vedere Decizia 2009/371/JAI a Consiliului din 6 aprilie 2009 privind înființarea Oficiului European de Poliție (Europol)(1), în special articolul 23 alineatul (2),

–  având în vedere Decizia 2009/934/JAI a Consiliului din 30 noiembrie 2009 de adoptare a normelor de punere în aplicare care reglementează relațiile Europol cu partenerii, inclusiv schimbul de date cu caracter personal și de informații clasificate(2), în special articolele 5 și 6,

–  având în vedere Decizia 2009/935/JAI a Consiliului din 30 noiembrie 2009 de stabilire a listei statelor terțe și organizațiilor cu care Europol încheie acorduri(3),

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0351/2015),

1.  aprobă proiectul Consiliului;

2.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

3.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial textul aprobat de Parlament;

4.  invită Comisia să evalueze, după intrarea în vigoare a noului Regulament privind Europol (2013/0091(COD)), dispozițiile cuprinse în Acordul de cooperare; invită Comisia să informeze Parlamentul European și Consiliul cu privire la rezultatul evaluării și, dacă este cazul, să prezinte o recomandare de autorizare a inițierii de discuții privind renegocierea la nivel internațional a acordului;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului, Comisiei și Europol poziția Parlamentului.

(1) JO L 121, 15.5.2009, p. 37.
(2) JO L 325, 11.12.2009, p. 6.
(3) JO L 325, 11.12.2009, p. 12.


Către o uniune europeană a energiei
PDF 511kWORD 332k
Rezoluţia Parlamentului European din 15 decembrie 2015 referitoare la „Către o uniune europeană a energiei” (2015/2113(INI))
P8_TA(2015)0444A8-0341/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 191, 192 și 194,

–  având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice (Euratom),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „O strategie-cadru pentru o uniune energetică rezilientă cu o politică prospectivă în domeniul schimbărilor climatice” (COM(2015)0080) și anexele la aceasta,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Strategia europeană pentru securitate energetică” și documentele de lucru însoțitoare (COM(2014)0330),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Reziliența pe termen scurt a sistemului gazier european. Capacitatea de reacție în cazul unei posibile întreruperi a aprovizionării cu gaz din est în toamna și iarna 2014/2015” (COM(2014)0654),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei privind securitatea aprovizionării cu energie și cooperarea internațională - „Politica energetică a UE: angajarea în relații cu parteneri din afara frontierelor noastre” (COM(2011)0539),

–  având în vedere Raportul Comisiei către Parlamentul European, Consiliu și Comitetul Economic și Social European intitulat „Punerea în aplicare a Comunicării privind securitatea aprovizionării cu energie și cooperarea internațională și a concluziilor Consiliului pentru energie din noiembrie 2011” (COM(2013)0638),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 noiembrie 2008 intitulată „A doua revizuire strategică a politicii energetice - Un plan de acțiune al UE pentru securitate și solidaritate în domeniul energiei” (COM(2008)0781),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 noiembrie 2014 intitulată „Un Plan de investiții pentru Europa” (COM(2014)0903),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 octombrie 2012 intitulată „O industrie europeană mai puternică pentru creșterea și redresarea economiei” (COM(2012)0582),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 15 noiembrie 2012 intitulată „Eficientizarea pieței interne a energiei” (COM(2012)0663) și documentele de lucru însoțitoare și Rezoluția Parlamentului European din 10 septembrie 2013 referitoare la eficientizarea pieței interne a energiei(1),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Progresele înregistrate în ceea ce privește finalizarea pieței interne a energiei” (COM(2014)0634),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Priorități în domeniul infrastructurii energetice ante și post 2020 - Plan de realizare a unei rețele energetice europene integrate” (COM(2010)0677),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 29 ianuarie 2014 intitulată „Prețurile și costurile energiei în Europa” (COM(2014)0021),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 22 ianuarie 2014 intitulată „Pentru o renaștere industrială europeană” (COM(2014)0014),

–  având în vedere Raportul Comisiei din 14 noiembrie 2012 intitulat „Situația pieței europene a carbonului în 2012” (COM(2012)0652),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 septembrie 2011 intitulată „Foaie de parcurs către o Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor” (COM(2011)0571) și Rezoluția Parlamentului European din 24 mai 2012 referitoare la o Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor(2),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Eficiența energetică și contribuția sa la securitatea energetică și cadrul pentru politica privind schimbările climatice și energia pentru 2030” (COM(2014)0520),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Foaie de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050” (COM(2011)0112),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 15 decembrie 2011 intitulată „Perspectiva energetică 2050” (COM(2011)0885) și Rezoluția Parlamentului European din 14 martie 2013 referitoare la Perspectiva energetică 2050, un viitor cu energie(3),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Exploatarea potențialului de ocupare a forței de muncă al creșterii ecologice” (SWD(2012)0092),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Viitorul captării și stocării carbonului în Europa” (COM(2013)0180),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Un cadru pentru politica privind clima și energia în perioada 2020-2030” (COM(2014)0015),

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 23-24 octombrie 2014,

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 19-20 martie 2015,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 347/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2013 privind liniile directoare pentru infrastructurile energetice transeuropene, de abrogare a Deciziei nr. 1364/2006/CE și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 713/2009, (CE) nr. 714/2009 și (CE) nr. 715/2009, precum și Comunicarea Comisiei din 14 octombrie 2013 intitulată „O viziune pe termen lung în ceea ce privește infrastructura din Europa și dincolo de granițele ei” (COM(2013)0711), care instituie prima listă la nivel de Uniune cu proiecte de infrastructură energetică de interes comun (PIC),

–  având în vedere Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a mecanismului Conectarea Europei (COM(2011)0665),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 994/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 octombrie 2010 privind măsurile de garantare a securității aprovizionării cu gaze naturale și de abrogare a Directivei 2004/67/CE a Consiliului,

–  având în vedere cel de-al treilea pachet privind energia,

–  având în vedere Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind eficiența energetică, de modificare a Directivelor 2009/125/CE și 2010/30/UE și de abrogare a Directivelor 2004/8/CE și 2006/32/CE,

–  având în vedere Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, de modificare și ulterior de abrogare a Directivelor 2001/77/CE și 2003/30/CE,

–  având în vedere Directiva 2010/31/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 mai 2010 privind performanța energetică a clădirilor,

–  având în vedere Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE,

–  având în vedere Decizia nr. 994/2012/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 de instituire a unui mecanism de schimb de informații cu privire la acordurile interguvernamentale dintre statele membre și țări terțe în domeniul energiei,

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 iunie 2012 referitoare la angajarea în relații de cooperare în domeniul politicii energetice cu parteneri din afara frontierelor noastre: o abordare strategică privind aprovizionarea sigură, sustenabilă și competitivă cu energie(4)

–  având în vedere Rezoluția sa din 21 noiembrie 2012 referitoare la aspecte industriale, energetice și de altă natură legate de gazele de șist și de uleiul de șist(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 februarie 2011 referitoare la Strategia Europa 2020(6),

–  având în vedere studiul său intitulat „Reprezentarea costului «non-Europei», 2014-2019”,

–  având în vedere Rezoluția sa din 5 februarie 2014 referitoare la un cadru pentru 2030 pentru politici în domeniul climei și al energiei(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 decembrie 2015 referitoare la realizarea obiectivului de interconectare electrică de 10 % - Pregătirea rețelei de energie electrică a Europei pentru 2020(8),

–  având în vedere Tratatul privind Carta energiei, în special articolele 7 și 20,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și avizele Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, Comisiei pentru afaceri externe, Comisiei pentru comerț internațional și Comisiei pentru transport și turism (A8-0341/2015),

A.  întrucât, în conformitate cu articolul 194 din TFUE, politica Uniunii în domeniul energiei urmărește să asigure funcționarea pieței energiei, să asigure siguranța aprovizionării cu energie, să promoveze eficiența energetică, economia de energie și dezvoltarea energiei regenerabile, precum și să promoveze interconectarea rețelelor energetice; întrucât mixul energetic al statelor membre este stabilit încă la nivel național și, prin urmare, mixurile energetice sunt în continuare foarte diversificate;

B.  întrucât crearea unei uniuni energetice reziliente cu o politică prospectivă în domeniul schimbărilor climatice ar trebui să se bazeze pe o tranziție către un sistem energetic sustenabil orientat spre viitor, în care eficiența energetică, energia din surse regenerabile, utilizarea optimă a resurselor energetice ale Europei și infrastructurile inteligente să fie pilonii principali; întrucât este necesar un cadru de reglementare stabil pe termen lung pentru crearea de creștere economică și de locuri de muncă și asigurarea rolului de lider al UE în aceste domenii;

C.  întrucât o strategie pentru securitatea energetică trebuie să includă acțiuni rentabile prin care să se limiteze cererea de energie și acțiuni la fel de eficiente pentru a depăși perturbările majore iminente, precum și mecanisme de solidaritate și coordonare menite să protejeze și să consolideze infrastructura de generare, transport inteligent și distribuție de energie și conductele de interconectare; întrucât această infrastructură trebuie să fie capabilă să includă diverse surse de energie regenerabilă și să facă parte dintr-o piață internă a energiei pe deplin integrată și funcțională, ca parte esențială a unei uniuni energetice, cu surse și rute externe diversificate,

D.  întrucât Parlamentul a solicitat de două ori stabilirea, pentru anul 2030, a unor obiective obligatorii de cel puțin 40 % în ceea ce privește reducerea emisiilor de CO2, de cel puțin 30 % în ceea ce privește energia din surse regenerabile și de 40 % în ceea ce privește eficiența energetică, care are urma să fie transpuse în practică prin intermediul unor obiective naționale individuale; întrucât obiectivele naționale și ale UE obligatorii în ceea ce privește eficiența energetică și energia din surse regenerabile generează creștere economică și locuri de muncă și contribuie la consolidarea poziției de lider tehnologic în aceste domenii a UE;

E.  întrucât, pentru a beneficia de sprijinul necesar din partea cetățenilor și a industriei, măsurile pentru dezvoltarea uniunii energetice și realizarea obiectivelor privind schimbările climatice și energia trebuie să țină seama pe deplin de impactul asupra prețurilor energiei și să se axeze pe sinergii și pe integrarea în continuare a pieței, care vor contribui la reducerea costurilor generale și la îmbunătățirea competitivității economiei UE; întrucât, în acest context, toate evaluările necesare ale impactului trebuie să țină seama pe deplin de costurile prezente și viitoare ascunse și nerecuperabile care derivă dintr-o politică energetică uzuală;

F.  întrucât uniunea energetică ar trebui să fie un nou model energetic pentru Europa, având la bază temeiuri legislative orizontale puternice și obiective ambițioase; întrucât guvernanța uniunii energetice trebuie să fie transparentă, garantând un cadru stabil, incluzând Parlamentul în procesul decizional și promovând în același timp rolul autorităților locale și al cetățenilor;

G.  întrucât este esențial ca UE și statele membre să recunoască importanța includerii inițiativelor care au la bază consumatorii, precum cooperativele și proiectele comunitare legate de sursele de energie regenerabilă și de eficiența energetică, și trebuie subliniată nevoia eliminării barierelor economice, de reglementare și administrative pentru a le permite cetățenilor să participe activ la sistemul energetic;

H.  întrucât schimbările climatice, prețurile necompetitive la energie și o dependență extrem de ridicată față de furnizorii din țări terțe, care nu prezintă încredere, pun în pericol sustenabilitatea sistemului energetic european;

I.  întrucât obiectivul privind o uniune energetică rezilientă, axat pe o politică ambițioasă privind clima, este acela de a asigura tranziția către un nou model energetic care să ofere gospodăriilor și întreprinderilor mijloacele de a produce și de a consuma energie sigură, sustenabilă, competitivă și la prețuri accesibile;

J.  întrucât problema sărăciei energetice trebuie abordată în cadrul uniunii energetice prin conferirea de puteri sporite consumatorilor vulnerabili, prin îmbunătățirea eficienței energetice pentru cei mai vulnerabili și prin elaborarea de măsuri curative care să asigure o energie la prețuri accesibile pentru cei nevoiași;

K.  întrucât sărăcia energetică poate fi definită ca incapacitatea unei gospodării de a susține un nivel adecvat de aprovizionare cu energie, astfel încât să garanteze un nivel de confort și sănătate de bază, ca urmare a unei combinații de venituri mici, prețuri ridicate la energie și fond locativ de calitate scăzută;

L.  întrucât uniunea energetică trebuie să fie concepută în viitor pornind de la ideea că statele membre recunosc faptul că depind unele de altele pentru a furniza cetățenilor lor energie sigură, sustenabilă și la prețuri accesibile, bazându-se pe relații de solidaritate și încredere veritabile, iar Uniunea Europeană trebuie să se exprime în mod unitar pe scena mondială; întrucât fiecare stat membru are, prin urmare, datoria de a acorda prioritate eficienței energetice și diminuării cererii de energie, în scopul de a proteja securitatea energetică a UE și a statelor sale membre în ansamblu;

M.  întrucât politicile UE privind energia și clima trebuie să se completeze una pe cealaltă, iar obiectivele lor trebuie să se consolideze reciproc; întrucât, prin urmare, uniunea energetică ar trebui să vină în completarea obiectivelor europene privind reindustrializarea și creșterea economică, să stimuleze tranziția către o economie sustenabilă, bazată în mare parte pe eficiență energetică și pe energie din surse regenerabile, care va putea să consolideze competitivitatea economiei europene la nivel mondial, evitând totodată în mod eficace relocarea emisiilor de carbon;

N.  întrucât UE importă peste jumătate din energia pe care o consumă, dependența de importuri fiind deosebit de ridicată în cazul țițeiului (peste 90 %), al gazelor naturale (66 %) și al cărbunelui superior (72 %), iar costurile totale pentru importuri se ridică la peste 400 de miliarde EUR în 2013; întrucât fondul de clădiri al UE este responsabil pentru aproximativ 40 % din consumul final de energie al UE și pentru consumul a aproximativ 60 % din gazele importate de UE, făcând astfel ca moderarea cererii sale de energie să fie un important factor în sensul dobândirii independenței energetice;

O.  întrucât prețul petrolului la nivel mondial a scăzut semnificativ, oferind UE ocazia de a face pași însemnați în direcția transformării peisajului energetic, investind în producția de energie din surse regenerabile, valorificând potențialul de eficiență energetică al clădirilor și al industriei și dezvoltând infrastructuri inteligente; întrucât banii cheltuiți pe importul de combustibili fosili nu contribuie decât în mică măsură la investiții, crearea de locuri de muncă sau creștere economică în Uniune, iar redistribuirea acestor sume în beneficiul investițiilor interne ar stimula creșterea economică și ar crea locuri de muncă de calitate ridicată și înaltă calificare la nivel local;

P.  întrucât numeroase țări sunt în foarte mare măsură dependente de un singur furnizor, fapt care le-ar putea face vulnerabile în cazul întreruperii aprovizionării;

Q.  întrucât UE depinde într-o măsură foarte mare de importurile de energie din Rusia, care s-a dovedit a fi un partener nedemn de încredere și care utilizează aprovizionarea cu energie ca armă politică;

R.  întrucât dezvoltarea și implementarea unei strategii privind resursele strategice, în special petrolul și gazele naturale, a devenit o componentă importantă a politicii externe a Rusiei, cu scopul de a exercita presiune politică asupra altor țări; ia act de faptul că acest lucru s-a întâmplat în cazul mai multor țări vecine cu Rusia și al câtorva state membre ale Uniunii Europene;

S.  întrucât utilizarea petrolului și a gazelor naturale din motive de politică externă și pentru destabilizarea altor țări subminează creșterea economică și, chiar mai periculos, stabilitatea democratică în Europa și independența statelor suverane;

T.  întrucât securitatea energetică europeană trebuie dezvoltată într-un mod care să apere atât securitatea europeană, cât și suveranitatea țărilor europene, înglobând atât statele membre ale UE, cât și țările Parteneriatului estic;

U.  întrucât o politică privind securitatea energetică trebuie să răspundă necesității unei aprovizionări stabile din diverse surse de energie, furnizând economiei europene energia necesară pentru transporturi, industrie și locuințe într-un mod care să sprijine competitivitatea și politica privind clima, și, în același timp, trebuie să reducă la minimum dependența de cei care doresc în mod voit să utilizeze resursele energetice în scopuri politice proprii pentru a influența evoluția politică în alte țări;

V.  întrucât niciun stat membru nu ar trebui să facă obiectul unor clauze contractuale incompatibile cu legislație UE, care să abuzeze de poziția sa slabă pe piața energiei, determinată de factori geografici și istorici;

W.  întrucât, ca urmare a conflictelor legate de gazele naturale din 2006 și 2009 dintre Rusia și Ucraina, țară de tranzit, numeroase state ale UE s-au confruntat cu o penurie gravă de energie; întrucât aceste întreruperi arată că măsurile luate până în prezent au fost insuficiente pentru a elimina dependența Europei de gazele din Rusia;

X.  întrucât este deja posibilă evaluarea și verificarea ex-post a tuturor acordurilor cu impact energetic în ceea ce privește respectarea legislației UE prin intermediul regulamentelor privind concurența și energia, printre altele; întrucât controalele ex ante insuficiente ale conformității la nivel național și la nivelul UE duc la distorsiuni grave ale pieței; întrucât Comisia a recunoscut aceste deficiențe și s-a angajat să consolideze dispozițiile privind evaluarea ex-ante a contractelor comerciale de aprovizionare cu gaze;

Y.  întrucât, numai până în 2020, trebuie să se investească peste 1 000 de miliarde EUR în sectorul energetic al UE, și întrucât pentru fiecare euro neinvestit în infrastructura energetică înainte de 2020, ar fi necesari 4,3 euro după 2020 pentru realizarea acelorași obiective, ceea ce ar pune o sarcină excesivă asupra generațiilor viitoare;

Z.  întrucât UE trebuie să permită finanțarea acestor investiții prin mobilizarea tuturor mijloacelor existente, atât publice (fonduri structurale, Banca Europeană de Investiții - BEI) cât și private, prin favorizarea canalizării economiilor de la nivelul gospodăriilor și a capacităților investitorilor pe termen lung (fonduri de pensii și societăți de asigurări), precum și prin crearea unei noi capacități financiare a UE;

AA.  întrucât prețurile la energie electrică pentru industriile UE, înainte de a calcula scutirile de taxe sau impozite pentru industriile energointensive, sunt de peste două ori mai mari decât cele din SUA și Rusia, cu 20 % mai mari decât cele din China, dar cu 20 % mai mici decât cele din Japonia;

AB.  întrucât industria europeană este în continuare afectată de un dezavantaj competitiv semnificativ în ceea ce privește prețurile la gaze, mai ales din cauza includerii indicelui prețului petrolului în contractele pe termen lung cu Rusia;

AC.  întrucât diferența de preț în raport cu alte economii poate avea un impact negativ asupra competitivității industriei noastre, în special asupra industriilor noastre energointensive;

AD.  întrucât prețurile competitive la energie sunt esențiale pentru realizarea obiectivelor UE pentru 2020 de reindustrializare cu 20 %;

AE.  întrucât întreprinderile din UE din sectorul energiei din surse regenerabile, multe dintre acestea fiind IMM-uri, angajează 1,2 milioane de persoane în Europa și au o cotă de 40 % din totalul brevetelor la nivel mondial pentru tehnologii în domeniul surselor regenerabile de energie, UE fiind astfel lider mondial; întrucât această poziție de lider trebuie menținută în viitor printr-o strategie a UE solidă în domeniul energiei din surse regenerabile;

AF.  întrucât, în pofida poziției sale dominante la nivel global în ceea ce privește investițiile în energie din surse regenerabile, potrivit estimărilor „Perspectivelor energetice mondiale 2014”, cererea de energie la nivel mondial va crește cu 37 %, iar cererea de cărbune la nivel mondial cu 15 %, până în 2040; întrucât în UE se estimează că această creștere va fi semnificativ mai scăzută ca urmare a îmbunătățirilor de mare succes în materie de eficiență energetică;

AG.  întrucât scăderea bunăstării ca urmare a ineficienței pieței gazelor naturale din UE se ridică la peste 11 miliarde EUR pe an, ca urmare, printre altele, a lipsei infrastructurii și a unui nivel scăzut de lichiditate și transparență a pieței;

AH.  întrucât o piață unică a energiei mai bine integrată din punct de vedere economic și fizic ar putea conduce la câștiguri semnificative din creșterea eficienței;

AI.  întrucât piața de energie cu amănuntul a UE nu funcționează corespunzător deoarece în multe state membre consumatorii au prea puține opțiuni în ceea ce privește furnizorii; întrucât aspectele legate de concentrarea pieței ar trebui abordate printr-o politică a UE în domeniul concurenței, astfel încât să li se permită consumatorilor să schimbe furnizorul, sporind astfel concurența și reducând prețurile; întrucât ar trebui să se acorde atenție riscului ca cetățenii mai puțin informați, în cazul cărora probabilitatea de a compara și de a schimba furnizorii este mai mică, să rămână blocați cu tarife necompetitive depășite;

AJ.  întrucât implementarea completă a unei piețe energetice europene integrate pentru gaze și energie electrică este extrem de importantă pentru securitatea energetică și pentru măsurile care urmează a fi luate în vederea realizării unei uniuni energetice; întrucât Comisia are responsabilitatea de a se asigura că toate statele membre pun în aplicare și respectă toate părțile componente ale celui de al treilea pachet privind energia, vizând o piață integrată pentru energie electrică și gaze;

AK.  întrucât atingerea obiectivului de interconectare în proporție de 10 % și asigurarea unei mai bune capacități de transport transfrontalier pentru energie electrică și gaze, precum și a consolidărilor suplimentare ale rețelei existente, vor crește securitatea energetică, vor permite o mai bună integrare a producției de energie din surse regenerabile și vor echilibra cererea și oferta între statele membre, stimulând totodată convergența prețurilor în beneficiul consumatorilor;

AL.  întrucât convergența și optimizarea costurilor sunt așteptate, de asemenea, ca rezultat al unei cooperări regionale mai aprofundate între statele membre;

AM.  întrucât comunitatea energetică este un instrument de extindere a pieței energetice interne în țările din vecinătatea UE, contribuind astfel la crearea unui spațiu energetic paneuropean bazat pe principii comune și pe statul de drept;

AN.  întrucât uniunea energetică reflectă apeluri multiple din partea Parlamentului privind instituirea unei veritabile comunități energetice paneuropene, bazată pe o piață comună puternică a energiei, pe coordonarea achiziționării de energie din afara UE și pe finanțarea europeană comună a cercetării și inovării în domeniul noilor tehnologii energetice sustenabile;

AO.  întrucât este nevoie de mai multă consecvență în ceea ce privește dimensiunea externă a politicii energetice a UE și întrucât potențialul său nu este încă exploatat pe deplin pentru ca aceasta să contribuie la securitatea aprovizionării cu energie și la competitivitatea Uniunii;

AP.  întrucât cele 33 de proiecte de infrastructură identificate în cadrul Strategiei europene pentru securitate energetică ar trebui însoțite de o atenție mai mare acordată modernizării rețelei de distribuție și tranziției de la cărbune și gaze la biomasă în vederea îmbunătățirii securității aprovizionării;

AQ.  întrucât este recunoscut faptul că captarea și stocarea dioxidului de carbon (CSC) pot avea o contribuție decisivă la combaterea schimbărilor climatice și, în special, pot contribui la reducerea costului aferent tranziției către o piață a energiei fără emisii și la o economie cu emisii scăzute de carbon;

AR.  întrucât diversificarea surselor de aprovizionare, finalizarea pieței interne a energiei, îmbunătățirea eficienței energetice și a economiei de energie, dezvoltarea în continuare a resurselor energetice ale Europei, inclusiv a energiei din surse regenerabile, și activitățile de cercetare și dezvoltare sunt elementele-cheie ale uniunii energetice;

AS.  întrucât ar trebui promovată și sprijinită exploatarea resurselor interne convenționale de petrol și gaze în deplină conformitate cu acquis-ul UE, atât în zonele tradiționale de producție (de exemplu, Marea Nordului), cât și în zonele nou-descoperite (de exemplu, estul Mării Mediterane, Marea Neagră);

AT.  întrucât resursele interne de energie trebuie să fie întotdeauna sustenabile și sigure;

AU.  întrucât ambiția UE este să crească la 20 % contribuția industriei la PIB-ul său până în anul 2020 și întrucât, pentru realizarea acestui obiectiv, este absolut necesară asigurarea energiei la prețuri competitive, precum și o creștere a productivității energetice;

Dimensiunile uniunii energetice

1.  salută Comunicarea Comisiei intitulată „O strategie-cadru pentru o uniune energetică rezilientă cu o politică prospectivă în domeniul schimbărilor climatice”; ia act de cei cinci piloni ai uniunii energetice pe care i-a prezentat Comisia; insistă asupra faptului că politicile adoptate în temeiul acestor piloni trebuie să contribuie întotdeauna la garantarea securității aprovizionării cu energie, a decarbonizării și a sustenabilității pe termen lung a economiei, precum și la asigurarea unor prețuri accesibile și competitive la energie;

2.  reiterează faptul că energia este un bun social public și, prin urmare, UE ar trebui să se concentreze atent pe problema legată de sărăcia energetică și să promoveze măsuri concrete de soluționare a acestei probleme; insistă, în consecință, asupra faptului că uniunea energetică ar trebui să asigure accesul egal al tuturor la energie, să contribuie la prețuri accesibile ale energiei în beneficiul consumatorilor, să promoveze conexiuni și infrastructuri energetice care au un rol strategic în beneficiul populației și să consolideze reglementarea;

3.  invită Comisia și statele membre să se asigure că toate propunerile legislative din cadrul uniunii energiei fac obiectul procedurii legislative ordinare, care presupune o implicare totală a Parlamentului European și, astfel, asigurarea unui control democratic eficient; se așteaptă ca viitorul cadru de guvernanță post-2020 pentru uniunea energetică să fie ambițios, fiabil, transparent, democratic, să implice pe deplin Parlamentul și să asigure realizarea obiectivelor pentru 2030 privind clima și energia, în special prin punerea deplină în aplicare, asigurarea respectării și actualizarea legislației existente în domeniul energiei și al climei; solicită Comisiei, fără a aduce atingere altor obligații de raportare, să prezinte anual un raport privind implementarea uniunii energetice, incluzând detalii cu privire la punerea în aplicare a legislației în domeniul energiei și la progresele realizate în vederea atingerii obiectivelor pentru 2020 și 2030, precum și să elaboreze și să actualizeze un set de indicatori-cheie care să fie incluși în raport și să permită evaluarea progreselor în ceea ce privește uniunea energetică; astfel de indicatori ar putea include, printre altele, capacitatea de interconectare, integrarea pieței, reducerea importurilor de energie, nivelul de diversificare, prețurile și costurile pentru energie, producerea de energie la nivelul comunităților și la nivel local, nivelurile de sărăcie și vulnerabilitate energetică; ia act de concluziile Consiliului pentru energie din 26 noiembrie 2015 privind sistemul de guvernanță al uniunii energetice și invită Comisia să prezinte rapid Parlamentului și Consiliului o propunere legislativă, ținând seama de concluziile Consiliului și de opiniile Parlamentului exprimate în acest raport; este de acord cu concluziile Consiliului, conform cărora planurile naționale în materie de energie și climă pentru perioada 2021-2030 nu ar trebui să fie orientate numai către atingerea obiectivelor pentru 2030, ci ar trebui să reflecte și perspectiva pe termen lung, mai precis obiectivul convenit al UE de reducere a emisiilor cu 80 95 % până în 2050, comparativ cu nivelurile din 1990;

4.  invită statele membre ca, având în vedere obiectivul pe termen lung de reducere cu 80-95 % a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2050, să dezvolte strategii energetice pe termen lung, care ar trebui însoțite de eforturi similare din partea celor mai mari poluatori ai lumii;

5.  recunoaște caracterul inalienabil al deciziilor luate prin referendumuri naționale cu privire la chestiuni legate de energie;

6.  subliniază faptul că uniunea energetică ar trebui să adopte o abordare cuprinzătoare, axată pe dimensiuni precum realizarea unei piețe energetice interne pe deplin integrate, securitatea aprovizionării, utilizarea optimă a resurselor energetice ale UE, moderarea cererii de energie, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în special pe baza surselor de energie regenerabile și a unei piețe a carbonului la nivelul întregii UE, precum și cercetarea și inovarea având drept obiectiv poziția de lider în domeniul tehnologiilor energetice; subliniază că cetățenii ar trebui să se afle în centrul uniunii energetice și că acestora ar trebui să li se asigure surse sigure și sustenabile de energie, la prețuri accesibile;

7.  recunoaște obiectivele slabe în materie de climă și energie pentru 2030 ale Consiliului European, și anume reducerea emisiilor de gaze cu efect se seră cu 40 %, creșterea ponderii energiei din surse regenerabile în cadrul mixului energetic european la 27 % și sporirea eficienței energetice cu 30 %; reamintește că Parlamentul a solicitat în mod repetat stabilirea, pentru anul 2030, a unor obiective obligatorii în domeniul climei și al energiei de cel puțin 40 % în ceea ce privește reducerea internă a emisiilor de gaze cu efect de seră, de cel puțin 30 % în ceea ce privește energia din surse regenerabile și de 40 % în ceea ce privește eficiența energetică, care are urma să fie transpuse în practică prin intermediul unor obiective naționale individuale;

Securitatea energetică, solidaritatea și încrederea

8.  invită Comisia și statele membre să depună eforturi în vederea asigurării unor prețuri și costuri mai sustenabile și mai competitive la energia importată pentru cetățenii și întreprinderile europene prin intermediul diversificării aprovizionării (surse de energie, furnizori și rute); în acest sens, invită Comisia să promoveze construcția de coridoare prioritare relevante în materie de infrastructură energetică, astfel cum se precizează în anexa I la Regulamentul privind rețelele transeuropene de energie (TEN-E) și în partea a II-a a anexei I la Regulamentul privind Mecanismul pentru interconectarea Europei (MIE), concentrându-se în special pe statele membre al căror grad de dependență este ridicat; invită Comisia să acorde prioritate capacităților interne existente, inclusiv resurselor energetice ale Europei;

9.  recunoaște că proiectele incluse în prezent pe lista proiectelor de interes comun (PIC) nu sunt suficiente pentru a realiza obiectivul european în materie de interconectare în ceea ce privește Peninsula Iberică și Europa continentală; îndeamnă grupul regional TEN-E și Comisia să identifice proiecte suplimentare care să fie incluse în următoarea listă PIC 2015 pentru a crește în mod semnificativ capacitatea dintre Spania și Franța;

10.  subliniază că, pentru a asigura securitatea aprovizionării, atât în condiții normale, cât și în condiții de urgență, precum și pentru a aproviziona consumatorii din întreaga Uniune Europeană și din Comunitatea Energiei cu energie din surse competitive, este esențială o infrastructură bine dezvoltată și pe deplin integrată, care să permită diversificarea consolidată a aprovizionării cu energie și a fluxurilor transfrontaliere;

11.  subliniază faptul că rezervele de gaz considerabile din țările nord-africane și descoperirile recente din zona Mediteranei de Est îi oferă regiunii oportunitatea de a se lansa ca centru dinamic pentru o rețea de conducte transportatoare de gaz în Europa; solicită înființarea unei platforme mediteraneene de comercializare a gazului cu capacități GNL sporite; subliniază că UE ar trebui să profite de oportunitățile pe care le oferă aceste rezerve de gaze pentru a-și consolida securitatea energetică;

12.  subliniază faptul că toate proiectele de infrastructură ale UE care vizează diversificarea surselor de energie, a furnizorilor și a rutelor trebuie să fie în deplină conformitate cu legislația UE din domeniul climei și energiei și cu obiectivele și prioritățile pe termen lung ale UE, inclusiv în ceea ce privește securitatea energetică, asigurând totodată un grad ridicat de utilizare eficientă a infrastructurilor energetice deja existente și a rutelor de tranzit către UE; solicită Comisiei să aibă în vedere realizarea de investiții care moderează cererea de energie, de exemplu, în parcurile imobiliare, ca proiecte eligibile;

13.  subliniază că furnizorii de energie care provin din țări terțe trebuie să se conformeze acquis-ului UE, în special legislației UE din domeniul concurenței și al ajutoarelor de stat, atunci când își desfășoară activitatea pe piața comună, și invită Comisia să pună în aplicare legislația UE prin toate mijloacele disponibile pentru a permite circulația liberă a energiei în UE și pentru a preveni denaturările pe piața internă;

14.  subliniază faptul că este extrem de important ca UE să pună capăt izolării unor state membre și regiuni în raport cu piața internă a energiei, astfel cum s-a demonstrat în urma testelor de rezistență în domeniul gazelor efectuate de Comisie; în acest sens, invită Comisia să efectueze astfel de teste periodic; consideră că UE ar trebui să sprijine cu prioritate aceste țări, care sunt cele mai vulnerabile, să își diversifice sursele și rutele de aprovizionare; solicită, în acest sens, statelor membre și Comisiei să pună în aplicare fără întârziere recomandările referitoare la testele de rezistență a sistemului de gaze; recomandă Comisiei să ia în considerare efectuarea unor „teste de rezistență în domeniul energiei electrice”, pentru a oferi o perspectivă generală asupra rezilienței în ceea ce privește situația generală a pieței energetice; subliniază că astfel de teste ar trebui să identifice în special starea, capacitatea și durabilitatea întregii rețele naționale de transport, precum și nivelul de interconectare și capacitatea transfrontalieră; de asemenea, subliniază că recomandările ulterioare bazate pe astfel de teste de rezistență trebuie să includă evaluări complete ale impactului în ceea ce privește atât planurile naționale, cât și obiectivele Uniunii referitoare la abordarea tuturor punctelor de acțiune care rezultă din acestea;

15.  ia act de faptul că, în contextul viitoarei uniuni energetice, securitatea sub aspect cantitativ și calitativ a aprovizionării cu energie și competitivitatea reprezintă problemele cele mai urgente care impun statelor membre să își actualizeze coordonarea și cooperarea la nivelul UE cu vecinii săi, atunci când elaborează politici în domeniul energiei; invită Comisia, în acest sens, să examineze modul în care structura actuală a măsurilor de prevenire și de intervenție în caz de urgență la nivel național ar putea fi îmbunătățită atât la nivel regional, cât și la nivelul UE;

16.  consideră că mecanismele de capacitate naționale ar trebui să fie utilizate numai în ultimă instanță, după ce au fost luate în calcul toate celelalte opțiuni, inclusiv interconectarea sporită cu țările vecine, măsuri privind reacția din partea cererii și alte forme de integrare a piețelor regionale;

17.  consideră că uniunea energetică implică negocierea unitară cu țările terțe; invită Comisia să analizeze caracterul adecvat și structura potențială ale unui mecanism voluntar de achiziționare colectivă și impactul acestuia asupra funcționării pieței interne a gazelor și asupra întreprinderilor afectate, precum și contribuția unui astfel de mecanism la garantarea securității aprovizionării cu gaze; constată că, întrucât există mai multe modele de mecanisme de achiziționare colectivă, trebuie să se depună eforturi suplimentare pentru a stabili care este cel mai avantajos model bazat pe piață aplicabil regiunilor UE și furnizorilor în cauză, precum și condițiile în care ar putea fi introdus un mecanism voluntar de achiziționare colectivă; consideră că coordonarea pozițiilor și achizițiile colective de gaze naturale ar trebui să înceapă la nivel regional; recomandă, între timp, Comisiei și Secretariatului Comunității Energiei să sprijine statele membre și, respectiv, părțile contractante ale Comunității Energiei care doresc să negocieze contracte energetice în mod voluntar, în conformitate cu acquis-ul privind piața internă a UE și cu normele UE în materie de concurență, precum și cu normele Organizației Mondiale a Comerțului, și să asigure protecția informațiilor sensibile din punct de vedere comercial; subliniază faptul că la baza contractelor din domeniul energiei trebuie să se afle prețurile pieței și concurența;

18.  solicită Comisiei și Vicepreședintelui/Înaltului Reprezentant (VP/ÎR) să instituie un cadru cuprinzător pentru dimensiunea externă a uniunii energetice, acordându-se o atenție deosebită promovării parteneriatelor strategice cu țările terțe producătoare de energie și cu cele de tranzit, în special în cadrul politicilor europene de vecinătate și de extindere, bazate pe valori comune împărtășite de ambii parteneri și ținând seama de stadiul actual al cooperării regionale; parteneriatele strategice precedente și noi ar trebui luate în considerare și explorate pentru a se îmbunătăți dialogul și cooperarea privind petrolul și gazele naturale, eficiența energetică și sursele regenerabile de energie, comerțul și interconectările uniunii energetice cu infrastructurile energetice externe;

19.  subliniază că o veritabilă politică externă comună în domeniul energiei a UE ar trebui să fie corelată cu politica externă și de securitate comună a acesteia; îndeamnă, în acest context, la o mai bună coordonare între VP/ÎR și comisarii responsabili, pentru a crește coerența politicilor externe ale UE privind securitatea energetică; solicită astfel Comisiei să creeze un cluster mai puternic sub conducerea VP/ÎR, desemnându-se unui responsabil pentru coordonarea acestor politici;

20.  solicită Comisiei să înființeze un grup de reflecție la nivel înalt privind securitatea energetică, politica externă și uniunea energetică, cu o reprezentare și participare puternice ale Parlamentului și părților interesate de la nivelul societății, care să aibă obiectivul de a dezvolta scenarii credibile și pe termen lung privind cererea, oferta și cooperarea cu parteneri externi, în special în domeniul consolidării capacităților și schimbului de tehnologie în ceea ce privește energia din surse regenerabile și eficiența energetică, precum și în cel al relației dintre energie și drepturile omului;

21.  își exprimă îngrijorarea cu privire la dublarea propusă a capacității conductei Nordstream și la efectele pe care aceasta le-ar putea avea asupra securității energetice, diversificării aprovizionării și principiului solidarității dintre statele membre; subliniază, în contextul discuțiilor trilaterale în curs dintre UE, Ucraina și Rusia, necesitatea de a asigura aprovizionarea cu energie pe termen lung către și prin Ucraina;

22.  subliniază că o mai mare eficiență energetică în UE ar reduce riscul dependenței și ar consolida astfel poziția de negociere a UE în chestiuni legate de energie;

23.  subliniază că, în cazul acordurilor energetice, este necesară o transparență mai mare, care ar putea fi obținută prin consolidarea rolului Comisiei în cadrul negocierilor referitoare la energie care implică unul sau mai multe state membre și țări terțe, în special prin impunerea unei cerințe care să prevadă participarea Comisiei la toate negocierile, în calitate de observator, pentru a consolida poziția statelor membre individuale cu privire la țările terțe furnizoare implicate în negocieri, astfel încât să se atenueze riscurile de abuz de poziție dominantă din partea unui furnizor; remarcă, de asemenea, că Comisia ar trebui să realizeze evaluări ex-ante și ex-post, respectând în totalitate statutul informațiilor sensibile din punct de vedere comercial, și să întocmească o listă pozitivă și una negativă cu clauze din acorduri, cum ar fi interdicția la export, clauzele legate de destinație și clauzele de achiziție garantată, indexarea prețului gazelor în funcție de prețul petrolului sau clauzele care interzic unei părți terțe să condiționeze aprovizionarea cu energie de acordarea unui acces preferențial la infrastructura de transport al energiei din UE; subliniază faptul că, în temeiul articolului 13 alineatul (6) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 994/2010, atunci când semnează acorduri interguvernamentale cu țări terțe, care au un impact asupra dezvoltării infrastructurii de gaze și aprovizionării cu gaze, statele membre trebuie să informeze Comisia, pentru a-i permite acesteia să evalueze situația referitoare la securitatea aprovizionării cu energie la nivelul UE; solicită Comisiei să includă dispoziții stricte de evaluare ex-ante a contractelor comerciale de furnizare a gazelor în revizuirea Regulamentului privind securitatea aprovizionării cu gaze naturale;

24.  subliniază că, în conformitate cu Decizia nr. 994/2012/UE de instituire a unui mecanism de schimb de informații cu privire la acordurile interguvernamentale dintre statele membre și țări terțe în domeniul energiei, Comisia trebuie să fie informată cu privire la toate acordurile interguvernamentale viitoare din domeniul energiei încheiate cu părți din afara UE înainte de a fi semnate, pentru a se verifica conformitatea lor cu legislația UE, în particular cu cel de al treilea pachet privind energia, și pentru a nu periclita securitatea aprovizionării cu energie a UE; subliniază faptul că aceste discuții și consultări trebuie să fie folosite ca instrument pentru consolidarea puterii de negociere a statelor membre și întreprinderilor din UE, respectând totodată pe deplin informațiile sensibile din punct de vedere comercial; consideră că aceste discuții și consultări nu ar trebui sub nicio formă să afecteze substanța și conținutul acordurilor, ci să asigure faptul că aceste acorduri respectă dreptul relevant al Uniunii și interesul superior al întreprinderilor și al statelor membre în cauză; solicită Comisiei să revizuiască Decizia nr. 994/2012/UE astfel încât să consolideze în consecință mecanismul de informare și să potențeze rolul Comisiei;

25.  invită Comisia să elaboreze modele de proiecte de contract și orientări care să cuprindă o listă orientativă de clauze abuzive, creând astfel un material de referință pe care autoritățile competente și societățile să-l poată consulta în cadrul activităților lor de contractare; invită statele membre să își intensifice cooperarea privind mecanismul de schimb de informații în ceea privește acordurile interguvernamentale cu țări terțe în domeniul energiei, pentru a mări transparența și a-și potența puterea de negociere față de țările terțe, garantând astfel o energie mai accesibilă consumatorilor europeni; în plus, solicită Comisiei să publice în continuare evaluări trimestriale ale clauzelor contractuale precum prețurile medii la import;

26.  subliniază că, pentru a asigura condiții competitive egale și a consolida poziția de negociere a întreprinderilor din UE în raport cu furnizorii externi, caracteristicile esențiale ale contractelor ar trebui să fie mai transparente și agregate și comunicate regulat autorităților competente, astfel încât să se culeagă toate informațiile necesare la care să poată recurge atât autoritățile competente, cât și întreprinderile, în cadrul negocierilor lor viitoare, protejându-se în același timp caracterul confidențial al informațiilor sensibile; consideră că acest lucru ar contribui la asigurarea unei concurențe veritabile în ceea ce privește contractele energetice, la evitarea abuzului de poziție dominantă din partea țărilor terțe și la garantarea respectării dreptului UE din domeniul concurenței;

27.  invită Comisia să adopte măsuri concrete în vederea reducerii dependenței de importurile de energie, să monitorizeze gradul de diversificare a importurilor și să publice regulat rapoarte intermediare în această privință;

28.  subliniază că este esențial să se mărească participarea industriei și tehnologiei europene în toate fazele lanțului de producție a energiei, care include nu doar materiile prime, ci și generarea, rafinarea, stocarea, transportul și distribuția, deoarece acestea sunt elemente esențiale pentru reducerea dependenței UE de importurile de energie;

29.  este încredințat că diversitatea mixurilor energetice ale statelor membre, bazată pe potențialul, mediul, poziția geografică, experiența, know-how-ul și nevoile și costurile economice ale fiecăruia și contribuind totodată la obiectivele comune referitoare la strategiile și politicile în materie de energie și de climă, constituie un avantaj pentru UE în ansamblul său, deoarece îi mărește reziliența la întreruperile în aprovizionare, îi permite să facă alegeri energetice optime din punctul de vedere al costurilor și face posibilă dezvoltarea și concurența pe piață a unor tehnologii diferite, ceea ce determină o reducere a costurilor energiei; cu toate acestea, insistă asupra faptului că diversitatea națională nu trebuie să reprezinte o barieră în calea pieței unice și că statele membre trebuie să respecte pe deplin normele în materie de ajutoare de stat, să realizeze investiții adecvate în infrastructurile lor de transport interne și să asigure niveluri ridicate de interconectivitate și reziliență în cadrul sistemelor energetice naționale pentru a realiza obiectivele Uniunii privind securitatea energetică și piața energetică;

30.  este încredințat că Uniunea își poate crește securitatea energetică și reduce dependența de anumiți furnizori și combustibili prin creșterea eficienței energetice, precum și prin utilizarea optimă a surselor de energie ale Europei, în conformitate cu obiectivele climatice, de mediu și de securitate energetică ale UE, precum și cu legislația în materie de sănătate și siguranță, luând în considerare particularitățile statelor membre în ceea ce privește propriile mixuri energetice, evitând sarcinile de reglementare inutile și respectând principiul proporționalității; subliniază faptul că niciun combustibil sau tehnologie care contribuie la securitatea energetică nu ar trebui privit a priori în mod discriminator;

31.  invită Comisia să faciliteze utilizarea eficace a tuturor sistemelor UE de finanțare existente, inclusiv a Fondului european pentru investiții strategice, pentru a atrage investițiile în proiecte-cheie de infrastructură energetică, în cercetare și inovare în domeniul eficienței energetice, în surse regenerabile și în dezvoltarea capacităților interne ale Europei în vederea îndeplinirii obiectivelor climatice și energetice pentru 2030, pe baza unei abordări costuri-beneficii care să fie neutră din punct vedere tehnologic și care să acorde prioritate internalizării costurilor externe;

32.  solicită mobilizarea rapidă a resurselor pentru finanțarea proiectelor de interes comun cu scopul de a construi infrastructura necesară și de a asigura o aprovizionare cu energie continuă și fiabilă, care nu este supusă niciunei forme de presiune politică din exteriorul UE;

33.  subliniază faptul că Fondul european pentru investiții strategice (FEIS) ar trebui să funcționeze ca mecanism de transformare a infrastructurii într-o clasă de active lichide cu obligațiuni care pot fi puse în comun și tranzacționate pe piețele europene și globale; în plus, ia act de faptul că investitorii instituționali, de exemplu, asigurătorii sau fondurile de pensii, care sunt în general dispuși să efectueze investiții pe termen lung în active reale, ar fi atrași numai de produse de investiții standardizate și de o rezervă de proiecte solide care pot garanta afaceri adecvate;

34.  invită Comisia, în special DG TRADE, să mențină obiectivul unui capitol separat dedicat energiei în Parteneriatul transatlantic pentru comerț și investiții (TTIP), în vederea eliminării barierelor tarifare și netarifare din USA din calea comerțului care vizează atât gazul natural lichefiat (GNL), cât și țițeiul brut, precum și a măsurilor protecționiste nejustificate, fapt care ar putea contribui la crearea unui mediu mai competitiv pentru întreprinderile europene prin reducerea discrepanței în ceea ce privește costurile la energie, de ambele părți ale Atlanticului; invită Comisia, în acest sens, să se asigure că acest capitol dedicat energiei include și dispoziții referitoare la intensificarea cooperării dintre programele de cercetare în domeniul energiei finanțate public de UE și de SUA, în special în ceea ce privește programul ARPA-E al SUA;

35.  subliniază că politica comercială a UE ar trebui să urmărească creșterea securității energetice în conformitate cu articolul 194 din TFUE, diversificarea mixului energetic european și reducerea dependenței de importul de la unui furnizor extern unic sau dintr-un punct unic de aprovizionare, respectând totodată diviziunea competențelor stabilită în tratat;

36.  invită Comisia să asigure o monitorizare mai strictă a comportamentului anticoncurențial și a măsurilor antidumping pentru a proteja industriile energetice europene împotriva importurilor abuzive din țările terțe;

37.  regretă faptul că dezbaterile privind modernizarea instrumentelor de apărare comercială stagnează în cadrul Consiliului, deși Parlamentul și-a exprimat sprijinul ferm pentru măsuri mai dure împotriva importurilor abuzive din țări terțe;

38.  invită Consiliul să avanseze în procesul de modernizare a instrumentelor de protecție comercială pentru a se asigura că industriile europene producătoare în special de turbine, panouri solare, oțel de înaltă calitate și materiale de construcții pot profita pe deplin de tranziția energetică;

39.  subliniază importanța în acordurile comerciale a dispozițiilor privind cooperarea tehnologică și serviciile din domeniul eficienței energetice și producției descentralizate de energie din surse regenerabile, inclusiv în ceea ce privește întreținerea și aplicațiile informatice; subliniază faptul că decarbonizarea este un obiectiv comun al UE și al multor, țări, regiuni și orașe partenere;

40.  invită Comisia să încurajeze țările în curs de dezvoltare prin intermediul instrumentelor comerciale internaționale să își diversifice producția de energie și să promoveze producția de energie solară, îndeosebi în vecinătatea sudică a UE;

41.  salută negocierile pentru Inițiativa privind produsele ecologice dintre UE și alte 13 state membre ale OMC referitoare la produse, servicii și tehnologii care contribuie la creșterea economică verde, la protecția mediului, la acțiunile în domeniul climei și la dezvoltarea sustenabilă și solicită finalizarea negocierilor până la sfârșitul lui 2015 cu ocazia Reuniunii ministeriale a OMC de la Nairobi;

42.  subliniază faptul că negocierile pentru Inițiativa privind produsele ecologice trebuie să se bazeze pe o definiție a bunurilor ecologice în concordanță cu politicile UE și să nu contravină măsurilor pentru țările în curs de dezvoltare adoptate în cadrul Convenției-cadru a Organizației Națiunilor Unite privind schimbările climatice (CCONUSC);

43.  invită Comisia să facă în continuare presiuni pentru instituirea unui sistem de schimb de energie între UE și SUA, având în vedere progresele actuale și viitoare din domeniul cercetării, inovării și autorizării sistemelor de transport de energie electrică, cum ar fi conexiunile electrice de înaltă tensiune, în vederea dezvoltării unei rețele globale de partajare a surselor regenerabile de energie;

44.  subliniază că o Comunitate a Energiei consolidată ar trebui să fie elementul principal al politicii energetice externe a UE și invită Comisia să înainteze propuneri concrete bazate pe raportul Grupului de reflecție la nivel înalt pentru reformarea Comunității Energiei;

45.  invită Comisia și statele membre să consolideze activitățile Comunității Energiei, în special în ceea ce privește sursele regenerabile de energie și eficiența energetică, pentru îmbunătățirea securității aprovizionării, printre altele, printr-o mai bună punere în aplicare și asigurare a aplicării legislației UE, cum ar fi obiectivele pentru 2020 și 2030, și în special printr-o mai bună guvernanță, prin raționalizarea procedurilor și printr-o mai bună utilizare a instrumentelor informatice vizând reducerea sarcinilor administrative, consolidarea instituțiilor sale, inclusiv instituirea unei adunări parlamentare a Comunității Energiei, și implementarea principalelor proiecte de infrastructură, cum ar fi liniile de interconexiune bidirecționale transfrontaliere, în vederea asigurării unei mai bune integrări în raport cu piața energetică a UE și a unor mecanisme de securitate a aprovizionării, fără a recurge la crearea de piețe de capacități naționale care subminează eficacitatea pieței interne a energiei;

46.  subliniază necesitatea consolidării cooperării euro-mediteraneene cu privire la gazele naturale, energia electrică, eficiența energetică și sursele regenerabile de energie; solicită Comisiei să accelereze instituirea platformei pentru gaze naturale a Euromed;

O piață europeană a energiei pe deplin integrată

47.  este încredințat că viitoarea uniune energetică trebuie să instituie un flux liber al energiei în țările din UE și din Comunitatea Energetică;

48.  subliniază că baza viitoarei uniuni energetice trebuie să fie o piață internă a energiei pe deplin funcțională și interconectată, care să furnizeze energie sigură, securizată, distribuită echitabil, care implică responsabilitate din punct de vedere social și ecologic, eficientă, competitivă, la prețuri accesibile și sustenabilă, prin rețele de transport sigure, reziliente și complet funcționale, dublată de o reducere a cererii de energie, pentru a li se permite întreprinderilor și consumatorilor din UE accesul la gaze, energie electrică, încălzire și răcire în cel mai sustenabil, eficient, democratic și rentabil mod cu putință; prin urmare, consideră că ar trebui urmărită o nouă extindere a sectoarelor de piață existente; consideră fundamentală încurajarea integrării producătorilor-consumatori pe piața și în rețeaua UE; subliniază deficiențele semnificative prezente în comunitățile rurale de pe cuprinsul UE ca urmare a conectării precare a rețelelor energetice;

49.  recunoaște că în prezent nu există o piață unică a energiei în Europa, iar fragmentarea rezultată de pe piețele energetice ale UE este profund dăunătoare pentru competitivitatea și securitatea energetică a Europei;

50.  reamintește faptul că piețele energetice se deosebesc de piețele financiare în virtutea activelor fizice subiacente, prin care riscul sistemic din sectorul energetic este eliminat; consideră că, în acest sens, este necesară punerea în aplicare a unor reglementări financiare care să acopere și sectorul energetic, astfel încât să nu denatureze dezvoltarea unei piețe interne energetice funcționale;

51.  subliniază faptul că, pentru a evalua eficiența și rentabilitatea reale, este necesar să se ia în considerare costurile directe și externe aferente diferitelor surse de energie, precum și impactul tuturor tipurilor de intervenții publice asupra poziției lor concurențiale relative;

52.  consideră că mecanismele de piață trebuie completate de mecanisme concrete și ambițioase de solidaritate și de securitate a aprovizionării, cum ar fi gestionarea mai eficientă a crizelor la nivel regional și la nivelul UE, adoptarea de măsuri ambițioase în materie de economisire a energiei, utilizarea optimă a infrastructurilor de stocare a GNL și a gazelor, în principal pentru asigurarea securității aprovizionării la scară regională, care să se reflecte în legislația UE, inclusiv în Regulamentul privind securitatea aprovizionării cu gaz, care trebuie revizuit cât mai curând posibil;

53.  invită Comisia și statele membre să asigure punerea deplină în aplicare și asigurarea aplicării legislației existente a UE în domeniul ajutoarelor de stat, al energiei, al mediului și al climei; solicită în special realizarea unei evaluări a punerii în aplicare a celui de-al treilea pachet privind energia și a beneficiilor create pentru consumatori; solicită eliminarea derogărilor din cel de-al treilea pachet privind energia și adoptarea rapidă și punerea în aplicare a unor orientări și coduri de rețea europene;

54.  invită Comisia să aloce resurse financiare sporite Agenției pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER) și subliniază faptul că ar trebui autorizată recrutarea de personal suplimentar, pentru a permite punerea în aplicare deplină și efectivă a monitorizării piețelor de energie în vederea asigurării integrității și transparenței în ceea ce privește comerțul cu energie și a respectării Regulamentului privind integritatea și transparența pieței de energie (REMIT), ca o condiție prealabilă pentru buna funcționare a pieței interne a energiei din UE; ia act de faptul că ar trebui consolidate competențele ACER în raport cu Rețeaua europeană a operatorilor de sisteme de transport de energie electrică (ENTSO-E), Rețeaua europeană a operatorilor de transport și de sistem de gaze naturale (ENSTO-G) și alte organisme care îndeplinesc funcții esențiale ale UE, pentru a asigura faptul că își poate îndeplini sarcinile prevăzute în legislația relevantă a UE și consideră că agenția ar trebui să colaboreze cu asociațiile care reprezintă operatorii de distribuție (OD), organizații ale consumatorilor și alte grupuri ale societății civile;

55.  reiterează importanța separării dreptului de proprietate, propusă în cel de-al treilea pachet privind energia; invită Comisia să evalueze măsura în care autoritățile naționale de reglementare (ANR) asigură aplicarea condițiilor descrise în avizele formulate de Comisie cu privire la certificarea operatorilor sistemelor de transport (OST);

56.  regretă faptul că ENTSO-E și ENTSO-G depind într-o măsură prea mare de alocarea bugetară din partea OST naționale, fapt care le afectează capacitatea de a acționa în calitate de jucători europeni;

57.  invită Comisia să își intensifice acțiunile de reglementare și de supraveghere a schimburilor de energie și a activităților de piață ale platformelor de comercializare a gazelor;

58.  subliniază faptul că, pentru a consolida solidaritatea energetică în caz de urgență și rezistența la întreruperile aprovizionării, atât gazele, cât și energia electrică trebuie să poată fi exportate în orice moment; constată, în acest sens, faptul că sistemele actuale de transport transfrontalier sunt adeseori obstrucționate de deciziile operatorilor naționali de transport; solicită, prin urmare, ACER să pună mai mult accentul pe această chestiune în raportul său anual de monitorizare a pieței;

59.  subliniază că o piață internă a energiei pe deplin funcțională nu va fi finalizată cât timp vor exista state membre cu sisteme de energie electrică dependente de un operator dintr-o țară terță și subliniază importanța și necesitatea asigurării funcționării sincrone a statelor baltice în cadrul rețelelor europene continentale până în 2025;

60.  subliniază că un viitor model corect conceput al pieței energiei electrice din UE este urgent necesar și trebuie să aibă drept obiectiv promovarea investițiilor necesare pentru garantarea aprovizionării pe termen lung și o integrare optimizată din punctul de vedere al securității rețelei, bazată în mai mare măsură pe piață, a surselor de energie regenerabile, ținând în același timp seama în totalitate de natura schimbătoare a cererii și ofertei de energie, inclusiv de acceptarea sporită a microgenerării, de tehnologia pentru satisfacerea cererii și de proporția tot mai mare a energiei din surse regenerabile; ia act, în această privință, de nevoia de standarde comune pentru rețelele inteligente, ca element-cheie pentru asigurarea unei aprovizionări stabile și a unui flux liber al energiei peste frontiere, contribuind astfel la securitatea energetică; de asemenea, subliniază rolul pe care îl poate juca dezvoltarea rețelelor de energie inteligente și a instalațiilor noi de stocare a energiei, în vederea creșterii nivelului surselor regenerabile de energie (SRE) la nivel european și a asigurării dezvoltării acestei infrastructuri în coroborare cu terminalele SRE regionale;

61.  invită statele membre și Comisia, precum și părțile contractante la Comunitatea Energiei și Secretariatul Comunității Energiei, să își concentreze eforturile asupra realizării de progrese în ceea ce privește proiectele PIC și proiectele în interesul Comunității Energiei (PICE), în vederea realizării unei rețele paneuropene de energie electrică și gaze, capabilă să transporte energie electrică și gaze din surse multiple în toate țările UE; consideră că rețeaua de energie electrică este capabilă să redirecționeze energia din zonele cu excedent în zonele deficitare, permițându-i astfel pieței să răspundă instantaneu la deficitele de aprovizionare oriunde s-ar produce acestea, să compenseze ciclurile circadiene și sezoniere, să integreze sursele de energie regenerabile, să asigure securitatea aprovizionării și să stimuleze piața europeană a energiei; consideră că ar trebui avută în vedere accelerarea procesului de aprobare și de autorizare a proiectelor, precum și stimularea modernizării liniilor existente; subliniază, în plus, faptul că aceste eforturi trebuie să se axeze în special pe soluționarea problemelor asociate insulelor energetice;

62.  salută Rezoluția sa din 15 decembrie 2015 referitoare la realizarea obiectivului de interconectare electrică de 10 % - Pregătirea rețelei de energie electrică a Europei pentru 2020;

63.  își reafirmă angajamentul de a îndeplini obiectivul de 10 % privind interconectivitatea pentru a finaliza piața internă a energiei din UE și salută propunerea Consiliului European privind un nivel minim de interconectare a energiei electrice între statele membre de 15 % până în 2030; recunoaște importanța realizării obiectivului cantitativ de interconectivitate prin garantarea disponibilității infrastructurii naționale și transfrontaliere existente pentru a se asigura utilizarea eficace a surselor de energie europene și o mai mare securitate a aprovizionării;

64.  subliniază importanța asigurării unui cadru de reglementare solid, stabil și previzibil, care va permite angajamente pe termen lung și care este necesar pentru a realiza noi investiții în infrastructura energetică; invită Comisia să scurteze perioada de pregătire care permite proiectelor să se califice drept PIC; subliniază faptul că implementarea rețelelor de distribuție inteligente trebuie facilitată prin proceduri accelerate de autorizare, precum și prin sprijin politic și cadre de reglementare adaptate pentru operatorii de rețele, care să țină seama de evoluțiile nevoilor de investiții și să stimuleze investițiile în domeniul TIC și al automatizării, în condiții de egalitate cu extinderea rețelelor tradiționale;

65.  subliniază faptul că uniunea energetică ar trebui să contribuie, de asemenea, la o „uniune a investițiilor în energie”, asigurându-se faptul că cele peste 1 000 de miliarde de euro reprezentând investiții necesare în anii următori pentru revitalizarea economiei Europei provin de la investitori publici și privați; remarcă faptul că această „uniune a investițiilor în energie” ar trebui să asigure oportunități pentru marii investitori, dar și pentru consumatorii individuali și cetățeni; constată că, pentru a crea un mediu care să favorizeze și să utilizeze în mod optim finanțarea privată, certitudinea investitorilor este esențială; insistă asupra faptului că un cadru stabil nu poate fi realizat decât printr-un sistem de guvernanță robust, care să garanteze condiții de concurență echitabile și condiții de reglementare stabile și care să stimuleze încrederea în sectorul privat;

66.  subliniază că punerea în aplicare a proiectelor de infrastructură strategică va contribui la îmbunătățirea perspectivelor pe termen mediu și lung ale securității energetice, în deplină conformitate cu angajamentele UE pe termen lung privind decarbonizarea și cu legislația sa în materie de mediu și din alte domenii relevante;

67.  invită Comisia și statele membre să considere investițiile în liniile de interconexiune pentru gaze și energie electrică la scară mai redusă, care leagă regiunile învecinate, la fel de importante precum investițiile în PIC mai ample; invită Comisia și statele membre să colaboreze îndeaproape cu autoritățile regionale la dezvoltarea acestor linii de interconexiune;

68.  ia act de importanța integrării planificării cererii și ofertei de energie la nivelul pieței interne a energiei din UE, acordându-se prioritate reducerii cererii și soluțiilor descentralizate, pentru a asigura o securitate a aprovizionării optimă din punctul de vedere al costurilor și pentru a evita investițiile inutile sau supradimensionate în infrastructură și costurile irecuperabile;

69.  consideră că, având în vedere nevoile mari de investiții în ceea ce privește rețelele de distribuție inadecvate și îmbătrânite și conectarea majorității surselor regenerabile de energie la nivelul rețelei de distribuție, Comisia și statele membre ar trebui să aibă în vedere inițiative specifice de promovare a investițiilor în ceea ce privește OD, inclusiv instrumente financiare; recomandă ferm ca aceste investiții să aibă un caracter prioritar pentru statele membre;

70.  invită Comisia să clarifice modul în care intenționează să utilizeze cele 315 miliarde EUR din planul de investiții, însoțite de alte fonduri existente, în scopul de a maximiza potențialul mobilizator al FEIS și de a finanța infrastructuri și proiecte necesare finalizării uniunii energetice;

71.  consideră că o cooperare regională consolidată și o coordonare sporită a politicilor este un pas esențial către o integrare extinsă a pieței energiei la nivelul UE; sprijină, prin urmare, abordările regionale atât între statele membre, cât și cu părțile contractante la Comunitatea Energiei, pentru a asigura securitatea aprovizionării și a accelera integrarea pieței, inclusiv prin dezvoltarea în continuare a unor centre regionale în scopul măririi lichidității pieței, în special în regiunea ECE (Europa Centrală și de Est); subliniază că astfel de mecanisme de cooperare ar putea să raționalizeze cooperarea politică și pe piața energiei și să faciliteze decizii comune privind realizarea de investiții esențiale în infrastructura de gaze în regiunile respective; consideră că ar putea fi dezvoltate în comun informațiile și cunoștințele legate de probleme precum instalațiile de stocare a energiei și procesele de licitație pentru gazul natural lichefiat (GNL) și interconectori; recunoaște rolul important al schimburilor de energie în promovarea unei tranzacționări lichide, transparente și sigure a energiei; evidențiază potențialul inerent al proiectelor transfrontaliere, ca pârghie pentru soluții la nivelul UE;

72.  sprijină integrarea sistemelor energetice ale țărilor candidate și potențial candidate printr-o abordare regională în cadrul viitoarei uniuni energetice europene;

73.  subliniază faptul că o cooperare regională sporită poate contribui la consolidarea securității energetice, la îmbunătățirea planificării infrastructurii, la asigurarea optimizării costurilor de integrare a energiei regenerabile și la reducerea costurilor pentru consumatori;

74.  salută importanța pe care Comisia o atribuie cooperării regionale consolidate; solicită Comisiei să analizeze și să stabilească scara de energie electrică optimă și cooperarea în materie de rețea (și piață) de gaze din UE; subliniază faptul că, în unele cazuri, statele membre sunt puse în poziția de a stabili ce este necesar pe teritoriile lor, iar în alte cazuri există o valoare adăugată clară în cooperarea direcționată de UE; subliniază, cu toate acestea, faptul că, în unele cazuri, s-a constatat că, prin realizarea unei cooperări la nivel regional în ceea ce privește provocările comune, grupurile de state membre au obținut rezultate mai rapide, cum ar fi în cadrul Forumului pentalateral pentru energie electrică; împărtășește poziția Comisiei potrivit căreia acordurile regionale existente pot fi un model pentru UE în ansamblul său;

75.  invită Comisia să prezinte o structură de guvernanță pentru cooperarea macroregională de piață, cu un rol definit pentru Parlamentul European și parlamentele naționale; constată că această guvernanță regională ar trebui să se întemeieze pe entitățile regionale, geografice și de piață existente pentru a optimiza la maximum costurile, și anume: i) planul de interconectare a pieței energiei din zona baltică (BEMIP); ii) inițiativele de coordonare pentru Europa de Sud-Est; iii) un forum pentalateral extins; iv) Inițiativa pentru o rețea offshore a țărilor cu deschidere la mările septentrionale; subliniază că rolul ACER ar trebui consolidat în acest context;

76.  invită Comisia să realizeze studii de optimizare a costurilor care să evalueze și să cuantifice beneficiile cooperării regionale în regiunile menționate; consideră că pe baza acestor studii, Comisia și statele membre implicate ar trebui să dezvolte și să pună în aplicare împreună planuri pentru stabilirea acestor macroregiuni;

77.  invită Comisia să încurajeze și să sprijine proiectele de cooperare regională între operatorii de rețele de distribuție a energiei electrice și a gazelor, care sunt cruciale pentru o energie sigură, competitivă și durabilă, oferind asistență pentru producția locală de energie (în special din surse regenerabile), pentru abordarea transformărilor tehnologice (rețele inteligente, contoare inteligente etc.) și pentru noile moduri de producție și de consum (vehicule electrice etc.);

78.  invită Comisia să încurajeze schimburile de opinii cu privire la proiectele energetice între entitățile teritoriale din Europa (regiuni, autorități locale, orașe etc.), pentru a informa și a aduce laolaltă reprezentanții aleși și publicul larg;

79.  solicită dezvoltarea unor piețe regionale ale energiei electrice și gazelor bine integrate și competitive care să asigure gradul de adecvare și flexibilitate al sistemului de energie și care să acopere toate părțile Uniunii; solicită Comisiei să acționeze în mod decisiv și transparent împotriva tuturor cazurilor de protecționism și de comportament anticoncurențial, precum și împotriva barierelor în calea intrării și ieșirii de pe piețe; subliniază importanța asigurării unor cadre de reglementare naționale stabile, a înlăturării barierelor administrative și a raționalizării procedurilor administrative naționale, inclusiv pentru a garanta condiții de concurență echitabile pentru proiectele axate pe cetățeni;

80.  subliniază faptul că, pentru a echilibra cu succes piața internă, este nevoie de investiții nu numai în interconectori, ci și, printre altele, în rețelele naționale, în centralele electrice pe bază de combustibili fosili și cu tehnologie de captare a carbonului, în centralele nucleare noi (în statele membre care doresc să aibă astfel de centrale) ca sursă critică de energie electrică de bază cu consum redus de carbon, în capacitățile de stocare (cum ar fi terminalele GNL), în rețelele inteligente și în tehnologiile flexibile de generare, pentru a face față dezvoltării producției descentralizate din surse regenerabile;

81.  subliniază necesitatea creării unui cadru legislativ care să confere puteri sporite consumatorilor și să-i transforme în participanți activi pe piață în calitate de investitori, producători și părți interesate, dezvoltând sisteme de tarifare dinamice și deschizând piețe pentru surse de partea cererii și ofertei; remarcă faptul că implicarea cetățenilor poate fi amplificată, inter alia, prin: participarea financiară a consumatorilor, cooperative energetice, micro-generatoare și stocare, consum propriu, descentralizarea aprovizionării cu energie, introducerea de sisteme energetice bazate pe rețele inteligente, inclusiv contoare inteligente, o concurență mai pronunțată la nivelul piețelor cu amănuntul, o transparență deplină și flexibilitatea prețurilor și opțiunilor consumatorilor;

82.  subliniază faptul că prosumatorii care alimentează rețeaua cu capacități de stocare ar trebui să fie recompensați și încurajați să consume din propria producție de electricitate „verde” fără a fi penalizați; evidențiază faptul că astfel de inițiative ar putea contribui la o piață internă a energiei mai competitivă și mai funcțională care, la rândul său, ar putea ajuta la îmbunătățirea rezilienței comunităților locale, la crearea de locuri de muncă și la prosperitate, la reducerea în general a facturilor la energie ale consumatorilor și la soluționarea unor grave probleme sociale, cum ar fi penuria de energie și consumatorii vulnerabili; solicită Comisiei să compileze evaluări de impact și bune practici privind măsurile luate la nivel național pentru lupta împotriva sărăciei energetice și să se asigure că aceste bune practici sunt centralizate și promovate de către un organism european specializat; subliniază că trebuie luate măsuri adecvate pentru a garanta protecția datelor pentru consumatorii care participă în mod direct pe piață;

83.  invită Comisia și statele membre să faciliteze dezvoltarea și extinderea într-o mai mare măsură a surselor locale și regionale de energie regenerabilă și a rețelelor de distribuție locale și regionale, precum și a rețelelor de termoficare, prin intermediul unor politici care să elimine barierele actuale și să contribuie la transformarea pieței; invită Comisia să propună orientări privind consumul propriu de energie pentru a promova utilizarea sa și a proteja drepturile consumatorilor;

84.  invită Comisia și statele membre să încurajeze consumul propriu și microgenerarea prin scheme de sprijin pentru energia din surse regenerabile destinate celor mai vulnerabili consumatori;

85.  invită Comisia să integreze actorii locali în politica energetică a UE, precum și să prezinte o propunere pentru înființarea de centre de consolidare a capacităților și de consiliere descentralizate pentru a sprijini autoritățile locale să trateze cu furnizorii de energie de pe picior de egalitate și pentru a le dota corespunzător, precum și pentru a susține dezvoltarea producției de energie locală prin cooperative, societăți constituite pe plan local și autorități municipale;

86.  subliniază nevoia identificării celor mai bune practici locale și a promovării diseminării acestora în întreaga Uniune, pentru a îmbunătăți coordonarea între măsurile locale și politicile europene și pentru a soluționa chestiunile care afectează acceptarea la nivel local a proiectelor energetice; propune crearea unui „Forum teritorial european”;

87.  consideră că toți consumatorii din UE ar trebui să beneficieze în egală măsură de o piață unică a gazelor și a energiei electrice; subliniază, în acest sens, faptul că diferențele de preț existente între piețele naționale din cauza lipsei integrării pieței și a interconexiunilor nu mai trebuie tolerate; îndeamnă Comisia să propună rapid măsuri pentru a realiza o mai mare convergență a prețurilor și o integrare a pieței în întreaga Uniune;

88.  subliniază efectul pozitiv pe care integrarea pieței l-a avut asupra prețurilor angro și, în cele din urmă, asupra prețurilor de consum din sectorul electricității; consideră că revizuirea configurației pieței energiei electrice trebuie să armonizeze mai bine piețele cu ridicata și cele cu amănuntul, contribuind la eliminarea barierelor de pe piețele cu amănuntul și cu ridicata și la furnizarea de opțiuni între furnizorii de energie pentru consumatori;

89.  consideră că, în cadrul oricărei revizuiri a piețelor de energie cu amănuntul, ar trebui să se acorde o atenție deosebită măsurilor suplimentare de protecție a consumatorilor, cum ar fi încurajarea și promovarea sistemelor de schimbare colectivă a furnizorilor, impunând ca facturile de energie să includă comparații cu concurenții pe baza modelelor de consum istorice, impunând furnizorilor să ofere în mod automat clienților lor tariful cel mai avantajos disponibil și asigurând un interval limitat, ușor comparabil de tarife standardizate;

90.  invită Comisia ca, atunci când stabilește foaia de parcurs pentru eliminarea treptată a prețurilor reglementate, să păstreze posibilitatea de reglementare a prețurilor și de standardizare a structurilor tarifare, dacă acestea sunt destinate să limiteze rentele de monopol sau profiturile excepționale care perturbă piața, în vederea protejării consumatorilor vulnerabili sau a facilitării comparării tarifelor practicate de furnizori concurenți;

91.  invită Comisia să monitorizeze evoluția prețurilor finale la energie în Europa, inclusiv impozitele, taxele, subvențiile și orice alte costuri ascunse, cu scopul de a identifica acțiuni care ar putea ajuta la reducerea acestor prețuri;

Eficiență energetică în sprijinul moderării cererii

92.  reamintește rezoluțiile Parlamentului European din 5 februarie 2014, 26 noiembrie 2014 și 14 octombrie 2015, în care se solicită adoptarea a trei obiective climatice și energetice obligatorii pentru 2030, în special obiectivul de 40 % privind eficiența energetică; subliniază faptul că obiectivul UE post-2020 în materie de eficiență energetică ar trebui să aibă un caracter obligatoriu și să se aplice pe baza unor obiective naționale individuale; îndeamnă Comisia să dezvolte mai multe scenarii privind eficiența energetică pentru 2030, inclusiv la nivelul de 40 % stabilit de Parlament; îndeamnă Consiliul, care a solicitat un obiectiv la nivelul UE de cel puțin 27 %, să își revizuiască în sens ascendent obiectivul, în concordanță cu cel adoptat de Parlament;

93.  remarcă faptul că îmbunătățirile ambițioase și realizabile în ceea ce privește eficiența energetică, urmărite în interesul coeziunii, solidarității și rentabilității, ar putea stimula securitatea energetică, competitivitatea, crearea de locuri de muncă și creșterea economică și ar putea ajuta la menținerea unui nivel scăzut al cheltuielilor consumatorilor, la combaterea sărăciei energetice și la îndeplinirea obiectivelor climatice și energetice;

94.  solicită Comisiei și statelor membre să aplice principiul „eficienței energetice primordiale”; constată că, potrivit Agenției Internaționale a Energiei, eficiența energetică reprezintă „primul combustibil” și este cea mai profitabilă investiție dintre toate sursele de energie; subliniază că câștigurile în termeni de eficiență energetică, îndeosebi reducerea pierderilor de energie din clădiri, au un efect crucial asupra reducerii importurilor de energie ale UE din țări terțe, în condițiile în care 61 % din gazele importate în Uniunea Europeană sunt utilizate în clădiri, în principal pentru încălzire; solicită, în acest sens, ca proiectele de infrastructură și de eficiență energetică să fie tratate ca investiții-cheie de importanță egală cu investițiile în noile capacități de producție;

95.  subliniază că câștigurile în termeni de eficiență energetică reduc semnificativ atât facturile la energie pentru gospodării și industrii, cât și dependența UE de importurile din țări terțe; subliniază că există potențialul de a crea două milioane de locuri de muncă, ca urmare a măsurilor de eficiență energetică până în 2020, în special în sectorul construcțiilor, care reprezintă 40 % din cererea totală de energie a UE; subliniază că câștigurile în termeni de eficiență energetică sunt complementare diversificării aprovizionării cu energie;

96.  invită Comisia să identifice și să elimine barierele rămase în calea măsurilor de eficiență energetică și să dezvolte o piață reală a eficienței energetice pentru a stimula schimbul de bune practici și a asigura disponibilitatea produselor și a soluțiilor pe teritoriul UE, cu scopul de a construi o piață unică adevărată a produselor și serviciilor eficiente din punct de vedere energetic;

97.  subliniază că este necesar să se extindă atât amploarea, cât și rata de renovare a construcțiilor, precum și utilizarea surselor de energie regenerabile în scopul încălzirii și răcirii, prin stimulente adecvate, în vederea reducerii cererii de energie; recomandă continuarea creșterii standardelor de eficiență energetică pentru clădiri, luând în considerare - și încurajând - inovarea tehnică, îndeosebi utilizarea modelării informatice a clădirilor (building information modelling) și a simulărilor de impact asupra ciclului de viață pentru produsele de construcții în cadrul achizițiilor publice; recomandă, de asemenea, sprijinirea în continuare a construirii de edificii cu consum energetic aproape nul ca pas înainte esențial în direcția asigurării independenței energetice și a unui sistem energetic sustenabil și sigur;

98.  subliniază faptul că investițiile în îmbunătățirea eficienței energetice realizate de industrie până în prezent trebuie să fie recunoscute și luate în considerare în mod corespunzător în cadrul discuțiilor privind eficiența energetică purtate la nivelul UE;

99.  consideră că industria are nevoie de semnale clare din partea decidenților politici, pentru a realiza investițiile necesare în realizarea obiectivelor energetice ale UE; subliniază, prin urmare, necesitatea unor ținte ambițioase și a unui cadru de reglementare care să stimuleze inovarea, fără a crea sarcini administrative inutile, în vederea promovării optime a eficienței energetice în context național;

100.  consideră că obiectivul în materie de eficiență energetică trebuie să se aplice alături de obiectivele climatice și energetice și să consolideze competitivitatea economiei UE în raport cu partenerii comerciali majori;

101.  subliniază faptul că, pentru a facilita realizarea obiectivelor naționale și a completa politicile deja aplicate care funcționează în contextul cadrului de politici privind clima și energia pentru 2020, este necesară o revizuire a legislației existente în materie de eficiență energetică, inclusiv a Directivei privind performanța energetică a clădirilor și a Directivei privind eficiența energetică, dublată de o transpunere adecvată a acestei legislații de către statele membre; solicită Comisiei să revizuiască legislația UE în materie de eficiență energetică, conform dispozițiilor de la anexa la strategia-cadru pentru o uniune energetică;

102.  subliniază rolul jucat de eticheta energetică a UE în capacitarea consumatorilor și furnizarea de informații precise, relevante și comparabile privind eficiența energetică a produselor asociate cu energia; subliniază necesitatea unei revizuiri a etichetei energetice pentru a facilita pe viitor opțiuni pentru consumator mai eficiente în ceea ce privește energia și pentru a stimula fabricarea de produse eficiente din punct de vedere energetic;

103.  subliniază succesul și potențialul viitor al unei proiectări ecologice în ceea ce privește îmbunătățirea eficienței energetice și consumul de energie al produselor și astfel scăderea costurilor și a consumului de energie ale gospodăriilor și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră; invită Comisia să introducă pe viitor măsuri de punere în aplicare, ținând seama de o agendă mai largă a eficienței resurselor, și să revizuiască măsurile existente pentru a asigura caracterul lor adecvat;

104.  recunoaște rolul esențial al autorităților locale, al societăților și al cetățenilor în ceea ce privește asigurarea independenței energetice prin mărirea eficienței energetice prin: o mai bună planificare urbană, dezvoltarea de tehnologii TIC și de internet cu caracter energetic, implementarea de rețele inteligente, gestionarea energiei pe baza cererii, cogenerare, infrastructuri pentru combustibili alternativi, aplicații pentru pompe de căldură, consum propriu, precum și prin crearea, modernizarea și extinderea sistemelor de termoficare și de climatizare; subliniază necesitatea de a încuraja inițiative cetățenești precum proiecte de cooperare sau comunitare în domeniul surselor regenerabile, de a consolida legătura dintre cetățeni și societățile de servicii energetice, de a încuraja utilizarea de modele de transport mai active și mai sustenabile, de a dezvolta și aplica soluții de tip „Orașe inteligente”, de a desfășura infrastructuri de distribuție orientate spre viitor care să încurajeze ecomobilitatea urbană și de a promova renovarea și izolarea clădirilor, inclusiv prin izolare omogenă; propune reunirea tuturor partenerilor de guvernare de la mai multe niveluri într-o interfață operațională care să implice activ Convenția primarilor;

105.  consideră că este o prioritate absolută dezvoltarea de instrumente de finanțare și de modele inovatoare care să mobilizeze fonduri publice și finanțare privată la nivel local, național, regional și european pentru a sprijini investițiile în sectoarele-cheie de eficiență energetică, cum ar fi renovarea clădirilor, acordând totodată atenția cuvenită particularităților investițiilor pe termen lung; subliniază, în acest sens, rolul Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) și al FEIS (gestionat de BEI) și insistă asupra necesității implicării pe deplin a băncilor de promovare naționale; recunoaște faptul că aceste instrumente trebuie să fie însoțite de asistență tehnică specifică; subliniază necesitatea de a asigura rentabilitatea schemelor de eficiență energetică în clădirile publice; invită Comisia să ia în considerare toate aceste elemente la elaborarea inițiativei „Finanțare inteligentă pentru clădiri inteligente”;

106.  consideră că diferitele fonduri europene care finanțează îmbunătățirea eficienței energetice ar trebui să fie mai bine orientate și realocate în ordinea priorităților, vizând îmbunătățiri în rândul consumatorilor vulnerabili și cu venituri mici și abordând problema stimulentelor fracționate între proprietarii și chiriașii unei clădiri sau între mai mulți proprietari;

107.  solicită Comisiei să identifice, consultându-se cu reprezentanții sectoarelor industriale de resort și cu părțile interesate de la nivelul național, regional și local, cele mai bune practici de finanțare în domeniul eficienței energetice în întreaga UE și în afară, iar ulterior să integreze fondurile și mecanismele de finanțare inovatoare în structura BERD, BEI și a fondurilor UE;

108.  subliniază faptul că dezvoltarea unei noi culturi a energiei este esențială pentru realizarea obiectivelor privind eficiența energetică și schimbările climatice; invită statele membre să sensibilizeze generația tânără, prin intermediul unor module educaționale adecvate în școli, pentru a construi un nou comportament al consumatorului de energie;

Către o economie sustenabilă

109.  amintește faptul că acordul obținut în cadrul Consiliului European în octombrie 2014 referitor la „cadrul de politici privind clima și energia pentru 2030” include un angajament de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu cel puțin 40 % în comparație cu nivelurile din 1990 și stă la baza dezvoltării dimensiunii de decarbonizare a uniunii energetice; ia act de faptul că această decizie reprezintă, de asemenea, cea mai ambițioasă contribuție la negocierile internaționale în domeniul schimbărilor climatice având ca scop încheierea unui acord cu caracter obligatoriu în domeniul schimbărilor climatice în cadrul Conferinței din 2015 a părților (COP21) la Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) care va avea loc la Paris, în decembrie 2015;

110.  subliniază că este necesar să se ajungă la un acord cuprinzător, ambițios și obligatoriu în cadrul reuniunii COP21, care să conțină garanții solide privind limitarea creșterii temperaturii medii la nivel mondial la maximum 2°C în comparație cu nivelurile preindustriale, precum și un sistem de transparență și răspundere global, solid și comun care să includă obligații de monitorizare și raportare și un sistem de conformitate eficient și eficace; consideră că regimul climatic internațional pentru perioada de după 2020 ar trebui să includă dispoziții care să permită obiective mai ambițioase, să sprijine eforturi de atenuare eficiente din punctul de vedere al costurilor și să ofere oportunități de protejare a integrității mediului și de dezvoltare durabilă; subliniază să este necesar ca cei mai mari poluatori la nivel mondial să își asume un angajament ferm în vederea reducerii emisiilor; subliniază rolul-cheie pe care îl va avea diplomația UE în ceea ce privește clima și energia;

111.  reamintește că limitarea creșterii temperaturii globale la o medie de 2°C nu garantează evitarea unui impact nefavorabil semnificativ asupra climei; subliniază că eliminarea treptată a emisiilor globale de dioxid de carbon până în 2050 sau imediat după este necesară pentru a menține planeta pe o traiectorie eficace din punctul de vedere al costurilor privind emisiile, compatibilă cu obiectivul de sub 2°C;

112.  consideră că dezvoltarea de surse de energie regenerabile este esențială pentru uniunea energetică, având în vedere costurile energiei; subliniază rolul esențial al energiilor regenerabile din UE pentru securitatea energetică și independența politică și economică, prin reducerea nevoii de importuri de energie; subliniază rolul esențial al energiilor regenerabile pentru îmbunătățirea calității aerului și crearea de locuri de muncă și de creștere economică; consideră că energiile regenerabile asigură energie sigură, durabilă, competitivă și accesibilă și joacă un rol important în asumarea rolului de lider al Europei în domeniul economiei verzi și în dezvoltarea de noi industrii și tehnologii; subliniază că, în această privință, modul în care este concepută actualmente piața energiei ar trebui să fie mai dinamic și mai flexibil, pentru integrarea pe piață a unor surse variabile de energie; atrage atenția asupra faptului că costurile de producție a energiei din surse regenerabile au scăzut considerabil în ultimii ani; subliniază importanța dezvoltării unei infrastructuri transfrontaliere și a intensificării activităților de cercetare și inovare pentru realizarea unor rețele energetice mai inteligente și a unor soluții noi de stocare a energiei, precum și a unor tehnologii flexibile de generare pentru integrarea energiilor din surse regenerabile;

113.  salută angajamentul Comisiei de a transforma Uniunea Europeană în „numărul unu mondial în domeniul energiei din surse regenerabile”; îndeamnă Comisia să prezinte o strategie operațională și fezabilă în acest sens; invită statele membre și Comisia să garanteze transparența, consecvența, stabilitatea și continuitatea cadrelor normative privind energiile din surse regenerabile și să evite modificarea retroactivă a condițiilor economice pentru investiții, pentru a consolida încrederea investitorilor și a contribui la utilizarea de energie din surse regenerabile cu cost redus în toate regiunile UE; subliniază necesitatea unei mai bune coordonări a schemelor de sprijin, în concordanță cu orientările Comisiei Europene privind proiectarea schemelor de sprijin a energiei din surse regenerabile, pentru a se evita distorsionarea potențială a pieței și a asigura un sprijin efectiv pentru energiile regenerabile; subliniază faptul că reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră depinde de crearea unor condiții de piață corecte pentru investiții în eficiența energetică, în energie din surse regenerabile și în infrastructuri inteligente; subliniază că uniunea energetică ar trebui să optimizeze instrumentele de piață pentru promovarea surselor de energie ale Europei, astfel încât să se asigure faptul că tranziția energetică se desfășoară într-un mod cât mai rentabil și ecologic;

114.  subliniază că, în ceea ce privește sistemele naționale de subvenții și ajutoare de stat, UE trebuie să asigure un mediu concurențial intern echitabil, care să nu consolideze în mod neloial poziția dominantă pe piață a anumitor tehnologii și operatori, în vederea transformării sistemelor noastre energetice; salută în acest sens raportul Comisiei din 10 octombrie 2014 privind subvențiile și costurile energiei UE și invită Comisia să actualizeze anual acest raport pentru a identifica mai bine sectoarele și domeniile care necesită finanțare suplimentară și sectoarele care sunt afectate din cauza denaturării pieței ca urmare a acordării subvențiilor;

115.  subliniază că este necesar să se pună capăt subvențiilor dăunătoare mediului, care trebuie identificate și eliminate urgent, având în vedere că reprezintă o risipă de bani publici, folosiți mai întâi pentru a sprijini practici poluate și apoi pentru a curăța în urma lor;

116.  subliniază faptul că tranziția la o economie competitivă și durabilă cu emisii reduse de dioxid de carbon oferă oportunități semnificative în materie de creare de locuri de muncă, inovare, creștere și facturi mai mici la energie pentru utilizatorii comerciali și casnici; recunoaște însă că aceste oportunități nu pot fi fructificate decât printr-o cooperare strânsă între Comisie, statele membre, autoritățile locale și regionale, cetățeni și industrie, care să aibă ca rezultat cele mai eficiente stimulente și cadre de reglementare; observă că o decarbonizare bine gestionată nu ar trebui să conducă la creșterea costurilor energiei, la pauperitate energetică, la dezindustrializarea economiei europene sau la creșterea nivelului șomajului; prin urmare, insistă asupra implicării active a partenerilor sociali pentru a face față impactului social al tranziției către o uniune energetică durabilă; subliniază că sunt necesare politici armonizate la nivelul UE, bazate pe piață și totodată neutre din punct de vedere tehnologic, care să țină seama de toate textele legislative relevante și de toate obiectivele UE relevante și care să contribuie la realizarea acestora la cele mai mici costuri pentru societate;

117.  amintește că industria fotovoltaică trebuie să se afle în centrul politicii industriale europene pentru a satisface astfel cererile unei piețe globale în creștere, în contextul în care, în prezent, celulele și modulele fotovoltaice sunt în cea mai mare parte fabricate în afara Uniunii Europene, în special în China; subliniază că este necesar ca UE să fie parte integrantă din noul ciclu de investiții pentru a-și menține poziția de lider în materie de C-D, mașini și în alte segmente, precum invertoare și echilibru al sistemelor, precum și pentru a-și redobândi poziția de lider în producția de echipamente (celule și module); consideră că UE ar trebui să își propună ca până în 2020 să asigure cel puțin 20 % din propria piață cu celule și module fabricate intern;

118.  recunoaște beneficiile creșterii ponderii energiei din surse regenerabile pe piața energiei termice, în special în ceea ce privește clădirile; subliniază importanța unei flexibilități sporite a infrastructurii termice și a stocării termice pentru facilitarea integrării surselor regenerabile intermitente prin stocarea energiei sub formă de căldură; reiterează faptul că securitatea energetică poate fi mărită prin dezvoltarea unor rețele de termoficare/răcire centralizată, care constituie un mijloc ideal de integrare la scară largă a căldurii sustenabile în orașe, deoarece ele pot furniza simultan căldura derivată din mai multe surse și nu sunt dependente în mod inerent de nicio sursă dată;

119.  invită Comisia să se asigure că statele membre introduc niveluri minime de energie produsă din surse regenerabile pentru clădirile noi și renovate și că proiectele legate de energia din surse regenerabile beneficiază de proceduri administrative și de conectare la rețea rapide, în special prin aplicarea articolului 13 alineatul (4) și alineatul (1) litera (f) din Directiva 2009/28/CE și a articolului 7 alineatul (3) din Directiva 2009/72/CE; invită Comisia ca, în procesul de revizuire a actualei legislații relevante, să crească numărul de clădiri echipate cu sisteme care funcționează pe bază de energie din surse regenerabile, să solicite un ghișeu unic pentru procedurile administrative dedicate proiectelor la scară mică în materie de energie din surse regenerabile și proceduri simple de notificare pentru instalațiile cu energie din surse regenerabile a căror producție este în întregime pentru consumul propriu, precum și să creeze un cadru pentru sisteme inovatoare de conectare la rețea și pentru comercializarea serviciilor de rețea la nivelul rețelei de distribuție;

120.  solicită Comisiei să adopte o strategie la nivelul UE privind încălzirea și răcirea, care să identifice toate acțiunile și sinergiile necesare în sectoarele rezidențial, comercial și industrial pentru a reduce dependența, contribuind, în același timp, la obiectivele UE în materie de energie și de climă, obținând economisiri de energie, consolidând competitivitatea economiei europene, stimulând creșterea și crearea de locuri de muncă și promovând inovarea sistemului; subliniază că această strategie în materie de încălzire și de răcire ar trebui să abordeze toate cele cinci aspecte ale uniunii energetice;

121.  subliniază că energia hidroelectrică constituie o sursă de energie importantă, indigenă, regenerabilă și sigură, reprezentând 11 % din producția totală de energie electrică europeană; subliniază că, prin urmare, energia hidroelectrică va continua să joace un rol important în producția și stocarea de energie și va contribui semnificativ la decarbonizarea economiei europene și la reducerea dependenței UE de sursele externe de energie;

122.  solicită o atenție specială pentru energia din surse regenerabile marine, în acord cu comunicarea Comisiei privind economia albastră, fiind vorba de o industrie cu un potențial enorm dar care este mai puțin recunoscută comparativ cu alte sectoare ale energiei din surse regenerabile;

123.  observă că integrarea unui procent tot mai mare de biogaz produs intern ar putea contribui la securitatea energetică; subliniază, în acest context, necesitatea de a menține în acest scop actuala infrastructură de gaz;

124.  constată că biomasa provenită din silvicultura durabilă ar putea contribui la atingerea obiectivelor în domeniul climei și al energiei ale cadrului pentru 2030;

125.  constată că politica actuală a UE privind biocombustibilii a fost extrem de criticată pentru faptul că nu a ținut seama de emisiile de gaze cu efect de seră asociate cu schimbarea indirectă a utilizării terenurilor (ILUC), care pot fi generate odată cu trecerea producției agricole la terenuri necultivate, atât în interiorul, cât și în afara UE;

126.  consideră că o abordare sustenabilă în vederea îndeplinirii obiectivelor privind securitatea energetică a UE nu ar trebui să extindă și mai mult utilizarea biocombustibililor cultivați pe terenuri și că îmbunătățirea eficienței autovehiculelor în ceea ce privește combustibilul, reducerea cererii de transport, reducerea creșterii intensive a animalelor și creșterea utilizării de combustibil provenit din deșeuri și reziduuri, care nu determină o schimbare suplimentară a utilizării terenurilor, sunt opțiuni mai bune;

127.  așteaptă cu interes și insistă cu privire la sprijinirea proiectelor și investițiilor care valorifică carbonul rezidual ca resursă pentru produsele chimice cu emisii scăzute de dioxid de carbon și biocombustibili avansați [și anume, prin utilizarea microbilor care se dezvoltă în gaze reziduale bogate în carbon și care sunt transformați în combustibili și produse chimice care le înlocuiesc pe cele produse din resurse fosile (sau biocombustibili de primă generație)], reducând astfel emisiile și poluanții rezultați din procesele industriale precum fabricarea oțelului;

128.  subliniază faptul că, într-o economie circulară adevărată, deșeurile trebuie reintegrate în economie ca materie primă pentru a menține valoarea adăugată a produsului cât mai mult timp posibil și, prin urmare, trebuie să se acorde prioritate în primul rând pregătirii pentru reutilizare și reciclare, mai degrabă decât arderii; atrage atenția asupra faptului că numeroase state membre se confruntă deja cu depășirea capacității instalațiilor de incinerare; subliniază necesitatea de a îmbunătăți planificarea și schimbul de informații, precum și nevoia de a preîntâmpina efectele de blocare; îndeamnă Comisia să țină seama de legătura dintre uniunea energetică și economia circulară;

129.  reamintește faptul că industria și IMM-urile europene sunt vitale pentru economia europeană și recunoaște că IMM-urile și competitivitatea industrială a Europei ar putea beneficia în mod semnificativ de pe urma reducerii costurilor energiei;

130.  subliniază că inovarea și modernizarea orientate către procese industriale mai eficiente din punct de vedere energetic și sub aspectul utilizării resurselor contribuie la consolidarea competitivității industriei UE; insistă asupra inovării în tehnologiile termice regenerabile, care ar putea să diminueze importurile, să reducă costurile și să îmbunătățească performanțele sistemului, în contextul acoperirii cererii de energie termică de înaltă temperatură din sectoarele industriale; subliniază că provocarea semnificativă pe care o reprezintă renovarea și modernizarea parcului imobiliar din Europa creează o piață pentru materiale de construcții, dispozitive și echipamente de înaltă performanță și, prin urmare, o importantă oportunitate pentru producătorii și instalatorii europeni din sectorul clădirilor de a inova și crea locuri de muncă care nu pot fi relocate;

131.  observă că mijloacele de realizare a obiectivelor climatice și energetice pentru 2030 trebuie să fie integrate în politica industrială a statelor membre, ținând seama de nevoia de reindustrializare; este de părere că obiectivele politicilor climatice și energetice ale UE și ale cadrului de reglementare al UE ar trebui să fie coerente și să aducă o abordare mai flexibilă, orientată spre piață, în vederea asigurării unei uniuni energetice rezistente, incorporând obiectivele climatice politice pentru 2030 și obiectivele de reindustrializare pentru a completa politica industrială a statelor membre;

132.  subliniază că utilizarea eficientă a cercetării și a inovațiilor tehnologice favorizează poziția de lider a industriei europene și consolidează avantajul competitiv și viabilitatea comercială a afacerilor și industriei europene, creează locuri de muncă și contribuie totodată la principalele obiective ale UE privind energia și clima, printre care: reducerea cererii de energie, securitatea aprovizionării, competitivitatea și dezvoltarea durabilă a producției, distribuției, transportului și consumului de energie, combaterea sărăciei energetice, obiectivele UE privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, energia din surse regenerabile și eficiența energetică, precum și utilizarea optimă a surselor de energie ale Europei;

133.  solicită Comisiei să protejeze competitivitatea industriilor mari consumatoare de energie și să garanteze securitatea planificării pe termen lung pentru investiții industriale, care reflectă aspirația Comisiei de a majora la 20 % contribuția industriei la PIB până în 2020;

134.  subliniază rolul-cheie al schemei de comercializare a certificatelor de emisii (ETS), ca instrument rentabil bazat pe piață, în vederea decarbonizării sistemului energetic al Europei și a îndeplinirii obiectivului UE de reducere a emisiilor pentru 2030 și mai târziu; subliniază că, pe lângă rezerva pentru stabilitatea pieței (RSP), ar trebui realizată o reformă structurală a ETS pentru perioada de după 2020, care să țină seama de obiectivul de reducere a emisiilor de CO2 pentru 2030 și care să includă, atât timp cât în alte economii importante nu se realizează eforturi comparabile, măsuri tangibile și mai armonizate la nivelul UE cu privire la relocarea emisiilor de dioxid de carbon;

135.  invită Comisia să analizeze în continuare problema costurilor indirecte ale carbonului și impactul lor asupra prețurilor energiei electrice (și contribuția la acestea) în statele membre;

136.  subliniază că veniturile generate de ETS ar trebui utilizate în special pentru a sprijini inovațiile cu emisii scăzute de dioxid de carbon, eficiența energetică și alte măsuri de reducere a CO2;

137.  recunoaște faptul că tehnologiile eficiente din punct de vedere energetic ale Europei, cum ar fi cogenerarea, ar contribui în mod fundamental la securitatea energetică a UE și la realizarea obiectivelor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră; consideră, în acest sens, că uniunea energetică trebuie să reflecte dreptul statelor membre de a utiliza toate sursele sigure, durabile și cu nivel de emisii de carbon redus de care dispun;

138.  deși admite că mixul energetic este, în principal, o competență a statelor membre, recunoaște preocupările publicului în legătură cu fracturarea hidraulică și consecințele pe care această tehnologie le poate avea pentru climă, mediu și sănătatea publică, precum și pentru realizarea obiectivului pe termen lung al UE în materie de decarbonizare; recunoaște, în plus, că fracturarea hidraulică nu poate fi o tehnologie viabilă în Uniunea Europeană, din cauza potențialului limitat al combustibililor neconvenționali de a contribui la satisfacerea cererii de energie a UE în viitor, în combinație cu investițiile și costurile de exploatare ridicate și cu nivelul actual scăzut al prețurilor petrolului la nivel mondial; consideră că preocupările publicului trebuie să fie abordate în mod corespunzător și orice activitate de fracturare hidraulică ar trebui să respecte cele mai înalte standarde în materie de climă, mediu și sănătate publică; solicită statelor membre care intenționează să se angajeze în activități de fracturare hidraulică să respecte Recomandarea Comisiei din 2014 privind principiile minime pentru explorarea și extracția hidrocarburilor (cum ar fi gazele de șist) prin utilizarea fracturării hidraulice de mare volum;

139.  invită Comisia și statele membre să urmărească în mod activ dezafectarea instalațiilor de energie învechite, foarte poluante sau nesigure, urmărind, de asemenea, reducerea capacității excedentare actuale a pieței;

140.  solicită Comisiei să îmbunătățească condițiile pentru introducerea CSC; consideră că CSC ar putea sprijini tranziția către o piață a energiei cu emisii scăzute de dioxid de carbon și ar putea avea un rol important în reconcilierea obiectivelor divergente ale uniunii energetice privind o aprovizionare cu energie diversă și sigură, însoțită simultan de reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră necesară în vederea atingerii țintelor Perspectivei energetice 2050 a UE;

141.  consideră că tehnologiile de decarbonizare, cum ar fi CSC și captarea și utilizarea carbonului (CUC), trebuie să fie dezvoltate în continuare și îmbunătățite prin depunerea unor eforturi considerabile de cercetare și inovare, pentru a se asigura că aceste tehnologii pot fi utilizate pentru a reduce sau chiar anihila amprenta de mediu a combustibililor fosili, care încă reprezintă peste 40 % din producția actuală de energie a UE și care pot rămâne o sursă importantă de energie în viitor;

142.  invită Comisia ca, pe baza programului NER300 pentru CSC și a surselor regenerabile de energie și prin extinderea domeniului de aplicare a acestuia la inovarea în materie de emisii scăzute de dioxid de carbon în sectoarele industriale, să instituie fondul de inovare NER400, care ar trebui să sprijine proiectele demonstrative cu emisii reduse de dioxid de carbon;

143.  observă că, în 2014, energia nucleară a reprezentat 27 % din mixul energetic al UE și peste jumătate din întreaga energie cu emisii reduse de dioxid de carbon din UE și că 130 din 132 de centrale nucleare din UE urmează a fi dezafectate până în 2050, provocând un gol uriaș de energie de bază și cu emisii reduse de dioxid de carbon în mixul energetic al UE; recunoaște că unele state membre au ales să renunțe la energia nucleară, în timp ce altele iau în considerare dezvoltarea de noi centrale nucleare pentru a reuși să realizeze obiectivele europene și naționale legate de energie și climă și invită Comisia să asigure faptul că UE oferă un cadru care, în acord cu normele pieței interne și din domeniul concurenței, le permite statelor membre să construiască noi centrale nucleare dacă doresc acest lucru;

144.  observă că energia nucleară este una dintre cele mai importante surse ale sistemului energetic european, asigurând emisii reduse de CO2 și limitând totodată dependența de importuri, asigurând o producție stabilă de energie electrică care poate aproviziona piața internă și poate asigura o bază stabilă pentru un sistem energetic care permite includerea surselor regenerabile de energie;

145.  solicită statelor membre care elimină treptat energia nucleară să se asigure că aceasta este înlocuită cu un mod de producere a energiei care poate asigura aceeași aprovizionare cu energie și care contribuie la stabilizarea sistemului comun de producție și distribuție;

146.  consideră că, deși statele membre sunt cele care trebuie să-și stabilească mixul energetic propriu și deși modalitatea în care își decarbonizează economia trebuie să fie hotărâtă în mod suveran de fiecare stat membru, coordonarea la nivelul UE a politicilor și a dezvoltării tehnologice este absolut necesară pentru atingerea obiectivelor climatice și energetice ale Europei și ale statelor membre; recunoaște că, în unele domenii, politicile la nivelul UE sunt cele mai eficace și că, în multe alte domenii, cooperarea și coordonarea strânsă între statele membre sunt esențiale; recunoaște că, pentru a garanta o astfel de coordonare, este necesar un proces de guvernanță solid și fiabil;

147.  invită Comisia să prezinte propuneri pentru crearea unui fond pentru modernizare, care ar trebui să includă criterii stricte și orientări pentru a asigura că finanțarea se alocă unor proiecte reale de modernizare energetică, selectate pe baza unei abordări neutre din punct de vedere tehnologic și în funcție de capacitatea lor demonstrată de a contribui la atingerea obiectivelor UE 2030 privind gazele cu efect de seră;

148.  subliniază că BEI ar trebui să fie implicată în stabilirea criteriilor și a orientărilor menționate anterior pentru fondul de modernizare;

149.  invită Comisia și statele membre să asigure că procesul de dezvoltare a uniunii energetice garantează protecția mediului și a climei, îmbunătățirea calității aerului și reducerea dependenței de energie externă și încurajează biodiversitatea, ocuparea forței de muncă și competitivitatea industriei europene, pe baza inovării și a poziției de lider în domeniul tehnologiei;

150.  subliniază că energia trebuie să aibă prețuri abordabile pentru toți cetățenii UE; consideră că evitarea consumului inutil prin îmbunătățirea eficienței, interconectări mai puternice, integrare mai accentuată a pieței și investiții energetice durabile, în special în clădiri, ar putea ajuta numeroase gospodării să aibă acces, în condiții egale, la o piață energetică unică, durabilă, competitivă și sigură și să scape de sărăcia energetică, o formă de sărăcie care afecta, în 2012, unu din patru cetățeni UE; invită Comisia să prezinte o comunicare privind sărăcia energetică în Europa, însoțită de un plan de acțiune pentru combaterea acesteia, care să conțină o definiție și indicatori ai sărăciei energetice;

Tranziția către un sector al transporturilor fără emisii de carbon și eficient din punct de vedere energetic

151.  estimează că transporturile reprezintă peste 30 % din consumul final de energie în Europa, iar 94 % din transporturi se bazează pe produsele petroliere; consideră, prin urmare, că, în centrul unei strategii-cadru pentru o uniune energetică rezistentă, cu o politică prospectivă în domeniul schimbărilor climatice, ar trebui să se afle un sistem energetic mai curat, care să prevadă în mod explicit decarbonizarea sectorului transporturilor; subliniază că este extrem de important să se combine măsurile de promovare a eficienței energetice și a energiei din surse regenerabile și cele de dezvoltare a tehnologiilor energetice inovatoare pentru a se ajunge la un mix energetic durabil și ecologic pentru sistemul de transport european; consideră că ar trebui încurajată utilizarea energiei din surse regenerabile variate, inclusiv a gazului natural lichefiat pentru vehiculele de mare tonaj și în sectorul maritim; îndeamnă Comisia să facă propuneri pentru eliminarea subvențiilor fiscale dăunătoare mediului, dacă este cazul; încurajează sprijinirea activităților de cercetare și inovare care au drept scop găsirea unor soluții mai bune din punct de vedere tehnologic în domeniul mobilității și în domeniul sprijinirii tehnologiilor și a politicilor;

152.  constată că decarbonizarea sectorului transporturilor presupune integrarea în toate domeniile politice a unor măsuri privind energia, transportul, comerțul, cercetarea și inovarea; subliniază importanța existenței unor abordări transfrontaliere coerente pentru a se preveni fragmentarea națională și subliniază necesitatea stabilirii unor norme și cerințe de interoperabilitate care să permită întreprinderilor europene să profite de oportunitățile de pe piață;

153.  ia act de faptul că îmbunătățirea standardelor de performanță a vehiculelor și eficientizarea consumului de combustibil sunt cruciale atât pentru reducerea dependenței de petrol a UE, cât și pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și, prin urmare, solicită industriei, statelor membre și Comisiei să continue și să își accelereze eforturile în acest domeniu, asigurând, date fiind scandalurile recente, o testare a emisiilor nu numai precisă, ci, de asemenea, care reflectă condițiile reale de trafic; solicită Comisiei să revizuiască standardele privind emisiile de CO2 pentru autoturisme și camionete pentru perioada de după 2020; constată totuși că soluția pe termen lung pentru reducerea emisiilor din sectorul transporturilor și a cererii de energie, precum și pentru diversificarea aprovizionării rezidă în combustibilii alternativi, în electrificarea cu energie electrică din surse regenerabile și în promovarea unor moduri de transport mai sustenabile;

154.  sprijină un pachet cuprinzător privind transportul rutier, care să promoveze un cadru pentru stabilirea mai eficientă a tarifelor legate de infrastructuri și introducerea unor soluții de transport inteligente și interoperabile; subliniază că eficiența energetică poate fi îmbunătățită prin sprijinirea digitizării și folosirea unor sisteme de transport inteligente, precum și prin dezvoltarea unor servicii de transport inovatoare; solicită elaborarea unei strategii de cercetare și de inovare orientate spre viitor pentru sectorul transporturilor; sprijină dezvoltarea unor planuri de mobilitate sustenabilă în mediul urban și rural în scopul reducerii poluării cauzate de circulație, a congestionării traficului, a zgomotului și a accidentelor rutiere; consideră că astfel de planuri ar trebui să vizeze eliminarea inegalităților în ceea ce privește utilizatorii cu handicap și costurile;

155.  salută trecerea spre modurile și rutele de transport care înregistrează cea mai mare eficiență energetică și care sunt cele mai sustenabile, cum ar fi căile ferate, transportul maritim pe distanțe scurte, navigația fluvială și transportul maritim, prin îmbunătățirea competitivității și eficienței lor în ceea ce privește reducerea emisiilor de CO2; subliniază, în acest sens, importanța intermodalității;

156.  solicită Comisiei să prezinte o strategie cuprinzătoare privind transportul rutier în contextul decarbonizării sectorului transporturilor și să sprijine realizarea unor eforturi mai mari pentru dezvoltarea și introducerea mobilității electrice în cazul transportului rutier;

157.  subliniază că introducerea vehiculelor electrice va reprezenta o povară importantă pentru producția de electricitate și solicită evaluarea capacității mijloacelor de producție electrică actuale pentru a se stabili în ce măsură acestea vor putea face față cererii;

158.  solicită Comisiei să revizuiască sistemul de etichetare privind consumul de combustibil și emisiile de CO2 pentru autoturisme, pentru a garanta faptul că consumatorilor le sunt furnizate informații mai precise, relevante și comparabile privind emisiile de CO2 și consumul de combustibil, astfel încât să ghideze opțiunea consumatorului către autoturismele cele mai eficiente din punct de vedere energetic, stimulând totodată producătorii să îmbunătățească eficiența energetică a vehiculelor lor și să crească securitatea energetică;

159.  insistă asupra introducerii cât mai rapide de către Comisie a unui ciclu de încercare revizuit, pentru a se asigura că emisiile de CO2 și alte emisii poluante ale vehiculelor reflectă emisiile în condiții reale de trafic;

160.  invită Comisia să accelereze integrarea tehnologiilor de vârf în sistemele feroviare inovatoare, consolidând inițiativa Shift to Rail, care poate juca un rol esențial pentru asigurarea unui transport public curat;

161.  reamintește faptul că transportul maritim internațional este exclus în continuare din angajamentele obligatorii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră în timp ce, din punctul de vedere al traficului, înregistrează o rată ridicată de creștere; invită Comisia să prezinte o propunere legislativă privind obiectivele de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru transportul maritim internațional, cu excepția cazului în care sunt convenite măsuri obligatorii de către Organizația Maritimă Internațională (OMI) până la sfârșitul anului 2016;

162.  subliniază că este necesară o coordonare mai strânsă a strategiilor în materie de transport, termoficare, răcire și decarbonizare a sectorului energetic; invită Comisia să prezinte planuri cuprinzătoare pentru reducerea emisiilor de CO2 generate de sectorul transporturilor, al termoficării și al răcirii, având în vedere, printre altele, faptul că, atunci când este disponibilă în cantități abundente, energia curată și ieftină, produsă din surse regenerabile, ar putea fi utilizată pentru alimentarea vehiculelor electrice și operarea aparatelor de încălzire și răcire;

163.  subliniază necesitatea ca finanțarea din cadrul FEIS să fie acordată în mod prioritar proiectelor de transport care facilitează tranziția tehnologică spre un sistem de transport curat și durabil; subliniază că alte instrumente de sprijin financiar disponibile la nivelul UE ar trebui să acorde prioritate investițiilor în infrastructura destinată intermodalității, sistemului feroviar, transportului maritim și căilor navigabile interne;

164.  invită Comisia să includă în lucrările sale privind armonizarea criteriilor de certificare pentru turismul durabil un criteriu privind utilizarea surselor de energie regenerabile și un criteriu privind reducerea emisiilor de CO2, care să se alinieze obiectivelor UE;

Cercetare, inovare și competitivitate

165.  invită Comisia să își intensifice eforturile în materie de cercetare legate de mai buna utilizare a resurselor energetice ale Europei și de atenuare a impactului asupra mediului, în vederea creșterii economice sustenabile, a creării de locuri de muncă, a competitivității industriale și, în special, a obiectivelor pe termen lung ale UE privind clima și energia;

166.  subliniază faptul că, în această privință, trebuie exploatate la maximum toate opțiunile de finanțare ale UE pentru promovarea tehnologiilor energetice sigure și durabile cu emisii scăzute de carbon, a eficienței energetice, a energiilor regenerabile, a rețelelor inteligente, a producției descentralizate, a generării flexibile, a stocării electrice și a electrificării sistemului de transport; solicită Comisiei să își intensifice eforturile în materie de cercetare și să accelereze implementarea acestor tehnologii, pentru a-și atinge obiectivele stabilite pentru 2020, 2030 și cele pe termen lung și pentru a-și îmbunătăți securitatea energetică și a facilita redresarea economică; se așteaptă ca evaluarea la jumătatea perioadei a programului de cercetare Orizont 2020 să reflecte aceste priorități; reamintește faptul că Provocarea energetică inclusă în programul Orizont 2020 este concepută să sprijine tranziția către un sistem energetic fiabil, sustenabil și competitiv care să aibă ca principale priorități eficiența energetică, tehnologiile cu emisii scăzute de carbon și inițiativa privind orașele și comunitățile inteligente; reamintește că cel puțin 85 % din bugetul alocat pentru provocarea energetică în cadrul programului Orizont 2020 va fi cheltuit în domenii care operează cu combustibili nefosili, din care cel puțin 15 % din bugetul total dedicat provocării energetice se va cheltui pentru activități care să stimuleze pătrunderea pe piață a tehnologiilor legate de energia din surse regenerabile și eficiența energetică;

167.  consideră că eforturile mai susținute în direcția dezvoltării acestor tehnologii pot aduce beneficii semnificative pe termen lung reflectate în decarbonizare rentabilă, costuri de generare reduse și cerere de energie diminuată, consolidându-se astfel competitivitatea industriei;

168.  observă poziția de lider în domeniul tehnologiei a Europei în sectoare esențiale, precum turbinele eoliene, cablurile de energie electrică, dezvoltarea rețelei, serviciile de rețea și sistemele de transport urban; regretă că această poziție este afectată de presiuni și invită Comisia să adopte măsuri urgente pentru a menține această poziție de lider;

169.  îndeamnă Comisia să dezvolte o inițiativă privind poziția de lider mondial a UE în domeniul tehnologiei și al inovării în ceea ce privește tehnologiile pe bază de energie din surse regenerabile și cu emisii scăzute de dioxid de carbon, inclusiv energia maremotrică, tehnologiile solare plutitoare și biocombustibilii produși din alge, și să stimuleze activitățile publice și private de cercetare, dezvoltare și inovare în aceste domenii;

170.  invită statele membre și Comisia să vizeze o mai bună interacțiune și coordonare a programelor naționale și europene de cercetare, în special în domeniile energiei, transporturilor, TIC și construcțiilor, pentru a garanta că se acordă prioritate provocărilor comune, cum ar fi creșterea eficienței energetice prin concentrarea nu doar pe sectorul încălzirii, ci și pe cel al răcirii, promovarea energiilor din surse regenerabile la scară mică, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și creșterea securității energetice, precum și dezvoltarea unor noi surse regenerabile de energie și maximizarea integrării pe piață a noilor tehnologii;

171.  subliniază valoarea adăugată a integrării TIC în sistemul energetic și solicită Comisiei să introducă standarde comune pentru rețelele inteligente la nivelul sistemului de transport, deoarece acestea asigură o aprovizionare stabilă și un flux transfrontalier liber al energiei și contribuie la securitatea energetică, și să asigure, la nivelul sistemului de distribuție, securitatea alimentării pentru comunitățile locale, orașe și regiuni; evidențiază, în acest sens, rolul pe care îl poate juca dezvoltarea unor rețele energetice mai inteligente și a unor instalații noi de stocare a energiei în ceea ce privește creșterea nivelului surselor regenerabile de energie;

172.  recunoaște că dispozitivele de contorizare inteligentă contribuie semnificativ la serviciile rețelei de distribuție; subliniază că consumatorii sunt proprietarii finali ai datelor lor și că datele transmise operatorilor de sisteme de distribuție (OSD) și altor operatori de pe piață ar trebui să fie anonime pentru a se asigura respectarea pe deplin a dreptului la viață privată;

173.  consideră că dezvoltarea în continuare a unei piețe interne a energiei este legată indisolubil de piața unică digitală; invită Comisia să promoveze corelarea uniunii energetice cu piața unică digitală prin maximizarea accesului consumatorilor la serviciile de energie prin utilizarea platformelor digitale, precum și prin dezvoltarea unei piețe interne a energiei mai competitive, mai transparente și mai integrate în economia digitală;

174.  invită Comisia și statele membre să îmbunătățească securitatea informatică și protecția infrastructurilor energetice strategice, care oferă servicii esențiale pentru consumatori, în special în ceea ce privește dezvoltarea producției industriale și creșterea rolului TIC în sectorul energetic; subliniază, în acest sens, importanța adoptării și aplicării la timp a Directivei privind securitatea cibernetică, pentru a menține niveluri ridicate de securitate a rețelelor și informației în ceea ce privește infrastructurile strategice;

175.  subliniază că, în cadrul programului Orizont 2020, pentru statele membre, reducerea costurilor tehnologiilor durabile, sigure și mai puțin mature, în special ale celor care contribuie la reducerea globală a emisiilor de gaze cu efect de seră și la atingerea obiectivelor UE pentru 2030, ar trebui să constituie o prioritate; invită Comisia și statele membre să elaboreze un cadru juridic și strategic clar, precum și să asigure oportunități de finanțare a inițiativelor în domeniul C-D și a proiectelor de implementare aferente, care pot contribui la realizarea obiectivelor Uniunii Europene în materie de climă, energie și mediu și la consolidarea competitivității economice; salută adoptarea de către Comisiei a unui plan SET revizuit; subliniază că C-D și inovarea ar trebui să se concentreze mai curând pe integrarea în sistem a diferitelor soluții disponibile sau în curs de dezvoltare și nu separat pe anumite sectoare și tehnologii individuale;

176.  recunoaște că progresele înregistrate în ceea ce privește inovațiile care respectă mediul înconjurător și sunt eficiente din punctul de vedere al costurilor, precum și C-D sunt, de asemenea, esențiale pentru viitoarea competitivitate a UE, inclusiv a industriei UE;

177.  invită Comisia să furnizeze o cartografiere explicită a diverselor fonduri și instrumente de finanțare, cum ar fi Programul InvestEU, Mecanismul pentru interconectarea Europei (PCI), fondurile pentru C-D, fondurile structurale și de investiții, instrumentele de finanțare a rețelei inteligente (ERA-Net Plus), Programul Orizont 2020 (H2020), BEI, Programul energetic european pentru redresare (PEER), Mecanismul pentru conectarea Europei - Energie (CEF-E), programul NER 300, Fondul de Cercetare pentru Cărbune și Oțel și Eurogia+, și să clarifice normele de eligibilitate pentru fiecare dintre aceste programe;

Realizarea uniunii energetice: cetățeni și orașe

178.  amintește angajamentul asumat de 6 000 de orașe europene de a fi lideri în tranziția energetică, în special prin Convenția primarilor; îndeamnă Comisia să mobilizeze pe deplin această rețea, precum și alte inițiative, cum ar fi orașele și comunitățile inteligente, Energy Cities, și să le ofere resursele financiare și umane necesare pentru a continua să se dezvolte; consideră că părțile la Convenția primarilor ar trebui să aibă acces prioritar la finanțarea europeană;

179.  subliniază că educația/formarea activă și strategiile în materie de competențe sunt esențiale în tranziția către o economie durabilă, eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor; invită statele membre să instituie programe specifice de educare și formare pentru cetățeni și să încurajeze educația locală de la nivelul comunităților pentru a reduce cererea de energie și a produce energie din surse regenerabile; subliniază că succesul uniunii energetice presupune acces egal la educația inițială și la formarea pe tot parcursul vieții ca mijloc esențial de a reacționa, pe de o parte, la evoluțiile circumstanțelor și la aspirațiile cetățenilor și, pe de altă parte, la nevoile pieței muncii; reamintește că programele de formare și perfecționare sunt esențiale, întrucât le permit lucrătorilor să profite pe deplin de potențialul durabil și local de creare de locuri de muncă pe care îl oferă dezvoltarea surselor regenerabile de energie;

o
o   o

180.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și părților contractante la Comunitatea Energiei.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2013)0344.
(2) JO C 264 E, 13.9.2013, p. 59.
(3) Texte adoptate, P7_TA(2013)0088.
(4) JO C 332 E, 15.11.2013, p. 28.
(5) Texte adoptate, P7_TA(2012)0444.
(6) JO C 188 E, 28.6.2012, p. 42.
(7) Texte adoptate, P7_TA(2014)0094.
(8) Texte adoptate, P8_TA(2015)0445.


Pregătirea rețelei de energie electrică a Europei pentru 2020
PDF 433kWORD 118k
Rezoluţia Parlamentului European din 15 decembrie 2015 referitoare la realizarea obiectivului de interconectare electrică de 10% – Pregătirea rețelei de energie electrică a Europei pentru 2020 (2015/2108(INI))
P8_TA(2015)0445A8-0330/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Realizarea obiectivului de interconectare electrică de 10%” (COM(2015)0082),

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 15-16 martie 2002,

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 20-21 martie 2014,

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 23-24 octombrie 2014,

–  având în vedere „Planul pentru 2014 de dezvoltare a rețelei pe zece ani” al ENTSO-E,

–  având în vedere declarația de la Summitul de la Madrid privind interconexiunile energetice dintre Spania, Franța, Portugalia, Comisia Europeană și BEI din 4 martie 2015,

–  având în vedere Mecanismul pentru interconectarea Europei (MIE) (Regulamentul (UE) nr. 1316/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2015/1017 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 iunie 2015 privind Fondul european pentru investiții strategice, Platforma europeană de consiliere în materie de investiții și Portalul european de proiecte de investiții și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1291/2013 și (UE) nr. 1316/2013,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A8-0330/2015),

Beneficiile interconectării

1.  salută comunicarea și strategia Comisiei ca un pas pozitiv în direcția atingerii obiectivului de interconectare electrică de 10% și a îmbunătățirii modului de funcționare a pieței interne a electricității din UE;

2.  recunoaște că energia regenerabilă, eficiența energetică sporită și un mix energetic sustenabil care determină economii de energie și conduc la o piață internă a energiei care permite fluxul liber de energie sunt mijloace importante pentru un sistem energetic stabil, sigur, independent, incluziv, transparent și competitiv în UE, care să genereze locuri de muncă de înaltă calitate și prosperitate în cadrul unei economii sustenabile orientate spre viitor; subliniază faptul că pentru dezvoltarea unui astfel de sistem este necesar un grad mai ridicat de interconectivitate a rețelelor de energie electrică și a rețelelor inteligente, precum și o nouă organizare a pieței; consideră că crearea unui astfel de sistem și eliminarea insulelor energetice ar trebui să reprezinte o prioritate politică majoră a Uniunii Europene;

3.  recunoaște că interconectarea rețelelor de energie electrică reprezintă una dintre condițiile preliminare esențiale pentru realizarea unei piețe interne integrate a electricității, care, dacă este bine concepută, va contribui la îndeplinirea obiectivelor noastre legate de climă, inclusiv a obiectivului UE de a fi liderul mondial în domeniul energiilor regenerabile, va îmbunătăți poziția geopolitică a UE printr-o mai mare securitate și independență energetică și va reduce izolarea energetică și riscul de perturbări în furnizarea de energie; subliniază că trebuie analizate, planificate și construite inclusiv interconexiunile pentru electricitate, prin intermediul unei cooperări regionale coordonate strânse în cadrul căreia se respectă competențele autorităților naționale de stabilire a mixului energetic, respectând în același timp obiectivele UE pe termen lung în materie de climă și de energie;

4.  subliniază faptul că beneficiile unei interconectivități mărite în mod substanțial a rețelei europene depășesc cu mult dimensiunea economică și cea geopolitică; este vorba de un principiu strategic care ar trebui să conducă la o rețea mai rezistentă și mai robustă, mai bine pregătită să facă față tuturor tipurilor de modificări și perturbări și care permite ca partea din ce în ce mai mare de energie provenită din surse regenerabile să se amestece în mod eficient în rețeaua europeană;

5.  reamintește faptul că, întrucât TIC joacă un rol din ce în ce mai important în cadrul rețelelor de energie electrică, securitatea sistemelor de energie electrică este mai vulnerabilă la amenințările din domeniul cibernetic; solicită Comisiei să evalueze riscurile legate de securitatea sistemelor de energie electrică și, dacă este cazul, să formuleze un plan de combatere a acestora;

6.  subliniază că o piață internă a energiei electrice complet integrate ar facilita comerțul cu energie și serviciile de echilibrare, respectiv ar crește securitatea și ar reduce volatilitatea prețurilor la energie în beneficiul cetățenilor și al competitivității industriei și întreprinderilor europene în cadrul unei economii globale, deoarece se estimează că consumatorii europeni ar putea economisi anual între 12 și 40 de miliarde de euro până în 2030;

7.  ia act de faptul că, potrivit Rețelei europene a operatorilor de sisteme de transport de energie electrică (ENTSO-E), investițiile în proiectele de interconexiune necesare, cu semnificație paneuropeană, ar putea ajunge la 150 miliarde EUR până în 2030 și remarcă cu interes faptul că, printr-o astfel de investiție în interconectivitate, prețurile la energie electrică ar putea fi reduse cu cel puțin 2 EUR/MWh, iar Europa și-ar putea acoperi o mare parte a necesarului de energie din surse de energie regenerabile; reamintește că piața internă a energiei electrice trebuie să aducă avantaje tuturor consumatorilor din UE; solicită ca instituțiile competente să monitorizeze dacă gospodăriile, IMM-urile și alți consumatori cu amănuntul înregistrează un real beneficiu, care nu ar trebui să se limiteze doar la prețurile angro;

8.  subliniază că eliminarea progresivă a prețurilor la energie reglementate pentru consumatori ar trebui să ia în considerare nivelul real al concurenței de pe piață; consideră, de asemenea, că Strategia energetică a Uniunii ar trebui să garanteze faptul că consumatorii au acces la prețuri la energie abordabile, sigure și sustenabile;

Obiectivul de interconectare electrică de 10%

9.  recunoaște obiectivul de 10 % – care trebuie atins până în 2020 – ca un obiectiv valoros și un pas important în direcția bună; regretă că 12 state membre, situate în special în regiunile de la periferia UE, rămân în continuare sub pragul de 10 % al obiectivului de interconectare electrică și sunt, prin urmare, puternic izolate de piața internă a energiei electrice; subliniază, prin urmare, că ar trebui depuse mai multe eforturi pentru a sprijini statele membre al căror nivel scăzut de conectivitate împiedică finalizarea pieței interne a energiei electrice să îndeplinească acest obiectiv; consideră, însă, că obiectivul de 10 %, de unul singur, nu reflectă întotdeauna situația de pe piață și că acesta nu a fost stabilit pe bază de dovezi științifice; reamintește că obiectivul de 10 % a fost stabilit pentru prima dată în 2002, pe baza capacității de producere a energiei electrice care exista la momentul respectiv; recunoaște că, deși obiectivul de 10 % este important, acesta nu reflectă nici cantitatea de energie electrică transferată între țări, nici calitatea sa, cum ar fi în ceea ce privește disponibilitatea infrastructurii de interconectare existente sau a infrastructurii naționale existente între interconexiuni; crede, prin urmare, că un singur obiectiv general privind interconexiunile, bazat pe capacitatea instalată de producere a energiei electrice nu este, de sine stătător, adecvat pentru toate statele membre; este, prin urmare, convins că este necesar ca, pe termen mediu și, în orice caz, până în 2030, să se convină asupra unor obiective privind interconectarea suplimentare, ambițioase, stabilite pe baza unor dovezi științifice și aprobate de regiuni; consideră că aceste obiective ar trebui stabilite pe baza mai multor parametri; invită Comisia să înceapă în cel mai scurt timp posibil discuțiile tehnice cu privire la acești parametri; subliniază importanța accesului liber și a disponibilității interconexiunilor, alături de cea a obiectivului cantitativ, pentru a se putea depăși barierele care încă mai stau în calea bunei funcționări a pieței europene a energiei electrice; îndeamnă Comisia, Agenția pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER) și autoritățile de reglementare naționale să asigure transparența și monitorizarea atentă a accesibilității interconexiunilor pentru a evita blocajele care afectează funcționarea pieței energiei electrice și să garanteze funcționarea sistemelor electrice;

10.  observă că, de exemplu, în zona de operare a Nord Pool Spot, capacitatea de transport limitată dă naștere la diferențe de preț regionale, în ciuda faptului că obiectivul de interconectare dintre țări este depășit cu o marjă semnificativă;

O abordare holistică

11.  constată că rețelele de transport deseori congestionate ar putea avea legătură cu liniile transfrontaliere, dar ar putea fi și rezultatul unor rețele interne slabe și învechite și al disponibilității limitate a rețelelor naționale; subliniază că, pentru utilizarea interconexiunilor la întreaga lor capacitate, este indispensabil să se consolideze rețelele naționale; insistă asupra faptului că ar trebui să se adopte o abordare holistică atunci când se evaluează necesitatea consolidării / extinderii conexiunilor transfrontaliere și naționale pentru a se asigura cea mai bună utilizare posibilă a liniilor de interconexiune existente și a capacității infrastructurii naționale existente;

12.  subliniază rolul Comisiei, în cadrul celui de-al treilea pachet privind energia, de gardian al unei piețe a energiei electrice neîngrădite și accesibile și de promotor al unui sistem energetic descentralizat, în cadrul căruia statele membre permit accesul la rețea al micilor furnizori, în special al prosumatorilor care utilizează surse de energie regenerabile, în conformitate cu normele unei piețe echitabile și cu cele mai bune practici în ceea ce privește consumul de energie electrică generată din surse proprii;

13.  ia act de faptul că peisajul nostru energetic devine din ce în ce mai descentralizat, dată fiind importanța tot mai mare a prosumatorilor de energie; remarcă, prin urmare, importanța unei rețele inteligente de transport și distribuție care să fie bine concepută; subliniază importanța sporită și esențială a operatorilor de sisteme de distribuție (OSD) în calitate de facilitatori ai pieței, având în vedere că cea mai mare parte a instalațiilor de energie regenerabilă sunt racordate la rețelele de distribuție; subliniază, în acest sens, că, atunci când se încearcă soluționarea unui blocaj în rețea, este necesară o analiză detaliată pentru a defini combinația de acțiuni, printre care construirea de noi linii de transmisie, dezvoltarea de rețele locale inteligente și integrarea eficienței și flexibilității în sistem, care este optimă într-o situație specifică;

14.  subliniază că beneficiile măririi nivelului de interconectare nu pot fi obținute fără un nivel ridicat al cuplării pieței și al operatorilor de sisteme de transport (OST); invită Comisia să depună toate eforturile pentru a evita ca cuplarea să fie stabilită la nivelul de grup de state membre și să promoveze cuplarea la nivelul UE, care să includă toate statele membre și vecinii acestora, în special țările care participă la politica europeană de vecinătate (PEV);

15.  reamintește că proiectele de interes comun (PIC) sunt evaluate de grupurile regionale înființate de Comisie și cuprind reprezentanți din statele membre, autoritățile naționale de reglementare (ANR), operatorii de sisteme de transport de energie electrică și promotorii de proiecte, ENTSO-E, ACER, Comisia Europeană și alte părți interesate cheie;

16.  subliniază că lista PIC trebuie elaborată într-un mod mai transparent și responsabil; constată că ENTSO-E, OST și promotorii de proiecte joacă un rol central în dezvoltarea unei metode armonizate de analiză a costurilor și beneficiilor, în pregătirea planurilor de dezvoltare a rețelei pe zece ani și a codurilor de rețea, precum și în evaluarea costurilor și beneficiilor fiecărui proiect; reamintește necesitatea furnizării unor evaluări complete, inclusiv în ceea ce privește impactul economic, social și de mediu; solicită, în acest context, Comisiei să se asigure că aceste evaluări sunt realizate de experți calificați, care sunt complet independenți de promotorii de proiecte; subliniază necesitatea optimizării întregului proces prin promovarea unui angajament sporit al Parlamentului și al altor părți interesate, inclusiv al reprezentanților societății civile; invită Comisia, ACER și autoritățile naționale de reglementare să joace un rol mai proactiv, cu scopul de a asigura un proces consultativ mai neutru, transparent, monitorizabil și favorabil incluziunii; invită Comisia să evalueze situațiile în care utilizarea celor mai bune tehnologii disponibile (BAT) ar putea fi impusă ca un parametru semnificativ pentru acordarea de finanțare UE pentru proiecte;

17.  invită Comisia să explice mai bine procesul de clasare a PIC-urilor; reamintește că, pentru a fi examinate, PIC-urile ar trebui incluse în planurile de dezvoltare a rețelei pe zece ani ENTSO-E, dar că decizia finală privind finanțarea aparține Comisiei, pe baza propriilor criterii de evaluare pentru selecționarea proiectelor; solicită Comisiei să justifice clar aceste criterii;

18.  invită Comisia să prezinte anual Parlamentului un raport cu privire la implementarea PIC-urilor și la progresele înregistrate în direcția atingerii obiectivului de 10 %, ca element al bilanțului anual prevăzut în cadrul strategic pentru uniunea energetică;

Procesul de acordare a autorizațiilor

19.  subliniază că procedura anevoioasă de acordare a autorizațiilor reprezintă o provocare majoră pentru noile linii de înaltă tensiune în Europa; invită statele membre să accelereze această procedură, menținând în același timp un nivel adecvat de garanții în interesul public, inclusiv consultări publice efective;

20.  reamintește că proiectele de pe lista PIC beneficiază de un tratament preferențial în ceea ce privește reglementarea, de planificare în regim accelerat, de o limită de timp obligatorie de 3,5 ani pentru acordarea unei autorizații și de proceduri mai rapide de evaluare ecologică și pot, de asemenea, să fie eligibile pentru o finanțare suplimentară în cadrul Mecanismului pentru interconectarea Europei (MIE) și al Fondului european pentru investiții strategice (FEIS); solicită Comisiei să evalueze în ce măsură această planificare în regim accelerat este pusă în aplicare și respectată în toate statele membre;

21.  recunoaște că sensibilizarea publicului și sprijinul acestuia sunt esențiale pentru a asigura implementarea rapidă a proiectelor de interconexiune; admite că procesele transparente și favorabile incluziunii și standardele cele mai ridicate de mediu nu trebuie să fie subminate atunci când se construiesc noi linii de tensiune; invită promotorii de proiecte să folosească BAT pentru interconexiunile noi, cu scopul de a spori coerența dintre investițiile în proiecte vizând rețelele, durabilitatea mediului și acceptarea la nivelul local;

22.  subliniază că implementarea unei abordări de tip „ghișeu unic” contribuie la scurtarea procedurii de acordare a autorizațiilor; reamintește că Regulamentul TEN-E impune fiecărui stat membru să desemneze o autoritate națională competentă, responsabilă de facilitarea, scurtarea și coordonarea procesului de autorizare la nivel național; salută, în acest sens, evaluarea abordării „ghișeului unic” de către Comisie, care va avea loc în 2017, și încurajează Comisia să evalueze, în acest cadru, potențialul unui „ghișeu unic” la nivelul UE;

Rolul ACER

23.  ia act de deficitul de personal și de lipsa de resurse cu care se confruntă ACER; solicită autorității bugetare a UE să îi furnizeze agenției resursele necesare, în special personal propriu suficient, astfel încât agenția să își poată îndeplini în mod corespunzător și la timp sarcinile care i-au fost încredințate prin legislație; solicită consolidarea rolului ACER, în special în ceea ce privește ENTSO-E și în vederea întăririi coordonării și arbitrării între ANR, precum și a coordonării aspectelor de reglementare transfrontaliere;

24.  subliniază că este important ca autoritățile naționale de reglementare în domeniul energiei să dispună de un personal calificat, cu un nivel de expertiză, specializare și independență adecvat; invită Comisia să efectueze, cel târziu până la sfârșitul lui 2016, un audit independent cu privire la resursele pe care le au la dispoziție toate autoritățile naționale de reglementare în domeniul energiei, precum și gradul de independență atins până în prezent de acestea, care să includă și recomandări privind modul în care poate fi îmbunătățită situația;

25.  constată că încă mai există o lipsă de transparență în ceea ce privește calculul capacităților transfrontaliere puse la dispoziție pe piață și frecvența, magnitudinea și motivele limitării interconexiunilor; în acest context, are îndoieli că cele mai multe limitări semnificative sunt pe deplin luate în considerare; solicită Comisiei să îi atribuie ACER competențe și puteri adecvate pentru colectarea informațiilor necesare despre fiecare capacitate de transport transfrontalieră în parte, pentru a-i permite ACER să își îndeplinească în mod eficace responsabilitățile de monitorizare; solicită ca aceste informații să fie furnizate ACER împreună cu informațiile contextuale necesare cu privire la proiectarea și funcționarea rețelei naționale; salută, în acest sens, elaborarea rapidă a codurilor de rețea pentru electricitate; ia act de intenția Comisiei de a extinde mandatul, sfera de activitate și competențele ACER, precum și de observațiile sale cu privire la ce ar putea implica această inițiativă în cadrul Comunicării sale recente intitulate „Noi avantaje pentru consumatorii de energie”; invită Comisia să prezinte sugestii concrete în acest sens pentru a continua realizarea unei adevărate piețe interne a energiei; indică faptul că acordarea de noi responsabilități ACER ar trebui însoțită de punerea la dispoziție a unor resurse adecvate;

Instrumente financiare

26.  ia act de estimarea Comisiei conform căreia este nevoie de o finanțare de 35 de miliarde EUR pentru a atinge, până în 2020, obiectivul de 10 % în toate statele membre; reamintește că, conform Regulamentului MIE ((UE) nr. 1316/2013), cea mai mare parte a asistenței financiare din cadrul pachetului energetic al MIE ar trebui să fie pusă la dispoziția proiectelor de energie electrică și insistă asupra luării în considerare de către Comisie a acestui fapt; sprijină recomandarea Comisiei ca MIE să se concentreze asupra câtorva proiecte-cheie; subliniază că trebuie acordată o atenție specială proiectelor menite să rezolve cele mai importante deficiențe ale pieței integrate a electricității din UE, precum și problema absenței unui grad suficient de interconectivitate; consideră că ar trebui să fie disponibilă în continuare o finanțare adecvată din partea UE după 2020, pentru a sprijini crearea de proiecte de conexiune electrică necomerciale viabile necesare pentru a asigura funcționarea pieței interne a energiei și siguranța funcționării sistemelor de energie electrică; subliniază importanța pe care o are BEI în sprijinirea investitorilor care optează pentru proiecte de infrastructură electrică viabile din punct de vedere comercial; ia act de înființarea FEIS și încurajează Comisia să se asigure că fondul atrage efectiv investiții în proiectele de interconectare electrică;

27.  îndeamnă Comisia, de asemenea: 1) să încurajeze investiții în cele mai bune tehnologii disponibile care, deși pot fi mai costisitoare, oferă pe termen lung avantaje financiare considerabile în ceea ce privește ciclul de viață, precum și economii de timp și avantaje conferite de poziția de lider în domeniul tehnologic; 2) să efectueze o revizuire a normelor de finanțare în scopul optimizării mecanismelor existente; și 3) să sporească stimulentele pentru investiții suplimentare în rețea, inter alia, prin introducerea cerinței ca veniturile realizate din taxarea congestiilor din rețeaua de transport să fie reinvestite în infrastructuri și tehnologii de consolidare a rețelei, inclusiv în interconexiuni suplimentare;

Cooperarea regională

Regiunea baltică

28.  ia act de faptul că interconexiunile planificate ar trebui să le permită statelor baltice să atingă obiectivul de 10 % până la sfârșitul anului 2015; este preocupat de faptul că rețelele statelor baltice sunt în continuare sincronizate cu sistemul de energie electrică al Rusiei și sunt dependente de acesta, ceea ce reprezintă un obstacol în calea unei piețe europene a energiei electrice care să fie cu adevărat integrată și care să funcționeze corespunzător; solicită o sincronizare rapidă a rețelelor de electricitate ale statelor baltice cu rețeaua continentală europeană, pentru a asigura o integrare deplină pe piața internă de energie electrică și o mai mare securitate a aprovizionării cu energie electrică, precum și funcționarea sigură a sistemului; solicită statelor membre în cauză să ia măsurile necesare pentru a iniția o procedură oficială pentru extinderea rețelei continentale europene sincronizate la statele baltice și îndeamnă ENTSO-E să lanseze această procedură; invită Comisia să sprijine și să monitorizeze implementarea acestui proiect; scoate în evidență piața comună nordică de energie ca un exemplu de cele mai bune practici de cooperare între statele membre pentru crearea și dezvoltarea pieței interne a energiei electrice; recunoaște importanța unei interconexiuni sporite între Polonia și piața nordică a energiei electrice pentru ca Polonia să atingă obiectivul său de 10 %; salută semnarea unui memorandum de înțelegere privind consolidarea Planului de interconectare a pieței energiei din zona baltică (BEMIP); subliniază că cooperarea regională prin intermediul BEMIP va continua și că solidaritatea dintre statele membre în implementarea PIC-urilor va fi consolidată în continuare;

Regiunea Mării Nordului

29.  admite faptul că energia eoliană offshore din regiunea Mării Nordului are potențialul de a genera până în 2030 peste 8 % din energia furnizată în Europa; constată că coordonarea suplimentară a planificării și construirii unei infrastructuri de rețea regionale offshore, accesul la piață și partajarea de resurse în regiunea Mării Nordului ar putea determina economii de costuri de 5-13 miliarde de euro pe an până în 2030, printr-o mai bună integrare a pieței regionale; invită Comisia și statele membre relevante să exploateze acest potențial în momentul elaborării structurii de guvernanță pentru 2030 și a planificării ulterioare; invită Comisia și statele membre să ofere sprijin politic puternic și să promoveze rețeaua offshore din Marea Nordului ca un pas esențial în clădirea unei uniuni energetice eficace; îndeamnă următoarele președinții ale Consiliului UE să pregătească și să ajungă la un acord cu privire la un cadru juridic în timpul președinției din 2016 a Țărilor de Jos, sub forma unui acord interguvernamental între statele membre relevante, care să definească o strategie comună privind electricitatea pentru Marea Nordului;

Europa Centrală și de Vest

30.  pune în evidență faptul că piața comună a energiei electrice între Austria și Germania aprofundează implementarea unei piețe europene integrate a energiei; recunoaște că zona de ofertare comună – care a fost introdusă în 2002 - înseamnă că aceste două țări au aceleași prețuri angro la energie electrică și asigură un comerț nelimitat cu energie și o securitate a aprovizionării de aproape 100 %; constată că zona de ofertare austro-germană este singura zonă de dimensiuni relativ mari din Europa împărțită de două țări; ia act de faptul că zonele de ofertare mai mari sprijină caracteristicile necesare unei piețe a energiei electrice lichide și care funcționează corespunzător, capabilă să reducă costurile de comercializare, să semnaleze prețuri reziliente pentru deciziile privind investițiile și să stimuleze o mai mare concurență; solicită dezvoltarea rapidă de rețele pentru a permite integrarea energiei regenerabile în piața energiei electrice și pentru garantarea stabilității rețelelor, în special în sudul Germaniei; solicită să se aibă în vedere acest model de succes și să se acționeze în vederea extinderii zonei de ofertare;

Europa Centrală și de Sud-Est

31.  subliniază că Europa Centrală și de Sud-Est (ECSE) dispune de un vast potențial, în mare parte neexploatat, de surse regenerabile; constată că cooperarea și coordonarea privind planificarea și construirea pe termen lung a unei infrastructuri de rețea regionale în Europa Centrală și de Sud-Est trebuie să depășească frontierele UE, pentru a include țările din Balcanii de Vest care nu sunt membre UE și Turcia; solicită crearea unei noi platforme unde toți actorii-cheie din regiune să poată purta discuții și oferi sprijin politic pentru proiectele comune concepute pentru a exploata integral potențialul de energie electrică al regiunii, recunoaște că Grupul la nivel înalt pentru conectarea rețelelor de gaze în Europa Centrală și de Sud-Est, înființat de UE în februarie 2015, ar putea deveni o astfel de platformă, cu condiția ca mandatul său să fie extins pentru a include domeniul energiei electrice și implicarea țărilor din ECSE care nu sunt membre UE; admite că platforma i-ar permite Comisiei să preia un rol de conducere și să ofere sprijin politic;

32.  constată că dependența puternică a Europei Centrale și de Sud-Est de importurile de energie face esențială creșterea capacității de energie electrică transfrontaliere, care ar contribui la garantarea securității și aprovizionării regiunii și, pe termen lung, reducerea facturilor de energie electrică ale cetățenilor;

33.  recomandă Comisiei să analizeze în mod amănunțit perspectivele de noi interconexiuni electrice în regiunea mediteraneană și între piețele sud-europene și nord-africane în vederea consolidării securității aprovizionării și a dezvoltării surselor de energie regenerabile în ambele regiuni;

Peninsula Iberică

34.  subliniază că este important să existe mult mai multe interconexiuni între Spania și Franța pentru a sprijini sursele regenerabile din regiune și pentru a permite Peninsulei Iberice să participe pe deplin la piața internă a energiei electrice; consideră Declarația de la Madrid, semnată la 4 martie 2015, și stabilirea unui grup la nivel înalt privind interconexiunile în Europa de sud-vest drept un pas important către sporirea interconexiunilor din regiune; recunoaște că actuala capacitate de interconectare între Peninsula Iberică și Europa continentală este prea redusă și că proiectele incluse în prima listă PIC nu sunt suficiente pentru a atinge, până în 2020, obiectivul stabilit; solicită țărilor din regiune să sprijine dezvoltarea potențialului lor considerabil în materie de energie regenerabilă și să faciliteze accesul acestui sector pe piața europeană integrată;

35.  salută inițiativa Comisiei de a realiza un studiu privind beneficiile interconectării Peninsulei Iberice cu Franța, Regatul Unit, Italia și țările de-a lungul țărmului sudic al Mediteranei;

După 2020

36.  ia act de faptul că sistemul energetic european a evoluat din 2002, când a fost stabilit inițial obiectivul de interconectare electrică de 10 % – în special, au fost dezvoltate pe întreg continentul surse de energie regenerabile; recomandă, în acest context, ca obiectivul de 15 % pentru 2030, bazat pe capacitatea instalată, să nu fie sigurul obiectiv și să fie evaluat în mod atent și amănunțit pentru a se garanta că este adaptat, pertinent și fezabil; solicită, prin urmare, Comisiei să evalueze stabilirea unor obiective regionale, suplimentare, și să găsească valori de referință calitative și cantitative mai bune, cum ar fi fluxurile comerciale, vârfurile de flux și blocajele, care scot în evidență cât de necesare sunt interconexiunile;

37.  subliniază necesitatea determinării unui viitor obiectiv de interconectare electrică pe baza obiectivelor pe termen lung ale UE privind clima, precum și a unui sistem energetic sustenabil la care aspiră UE; constată, în acest context, că gradul de interconectare necesar va depinde de mai mulți parametri, printre care: (a) aplicarea, în cadrul politicilor naționale și ale UE a principiului „eficiența energetică pe primul loc” și a mai multor măsuri vizând satisfacerea cererii; (b) dezvoltarea energiei electrice descentralizate pe bază de surse regenerabile și a rețelelor inteligente aferente; (c) luarea în considerare, în cadrul deciziilor naționale privind mixul energetic, a obiectivelor UE pe termen lung în materie de climă și de energie; (d) dezvoltarea tehnologiilor de stocare a energiei – inclusiv la nivel de gospodărie și la nivel municipal; (e) utilizarea celor mai bune tehnologii disponibile, atunci când este cazul; (f) recunoașterea oamenilor ca prosumatori în sistemul energetic; și (g) crearea unor stimulente clare pentru investițiile în rețea;

o
o   o

38.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.


Punerea în aplicare a instrumentului european de microfinanțare Progress
PDF 365kWORD 121k
Rezoluţia Parlamentului European din 15 decembrie 2015 referitoare la punerea în aplicare a instrumentului european de microfinanțare Progress (2015/2042(INI))
P8_TA(2015)0446A8-0331/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere Raportul Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor privind punerea în aplicare a instrumentului european de microfinanțare Progress – 2013 (COM(2014)0639),

–  având în vedere evaluarea intermediară a instrumentului european de microfinanțare Progress la 5 mai 2015(1),

–  având în vedere studiul privind imperfecțiunile din domeniul microfinanțării și opțiunile cu privire la abordarea acestora prin intermediul unui instrument financiar al UE („Study on imperfections in the area of microfinance and options how to address them through an EU financial instrument”)(2),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1296/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind Programul Uniunii Europene pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială („EaSI”) și de abrogare a Deciziei nr. 283/2010/UE de instituire a unui instrument european de microfinanțare Progress pentru ocuparea forței de muncă și incluziune socială(3) („Regulamentul EaSI”),

–  având în vedere Decizia nr. 283/2010/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 martie 2010 de instituire a unui instrument european de microfinanțare Progress pentru ocuparea forței de muncă și incluziune socială(4) („instrumentul”) („decizia”),,

–  având în vedere Rezoluția din 24 martie 2009 conținând recomandări către Comisie privind o inițiativă europeană de dezvoltare a microcreditelor în sprijinul creșterii și ocupării forței de muncă(5),

–  având în vedere analiza aprofundată din mai 2015 a Serviciului de Cercetare al Parlamentului European intitulată „European Progress Microfinance Facility – Interim evaluation” (Instrumentul european de microfinanțare Progress – Evaluare intermediară)(6),

–  având în vedere Raportul special nr. 8/2015 al Curții de Conturi Europene, intitulat „Permite sprijinul financiar acordat de UE o abordare corespunzătoare a nevoilor microîntreprinzătorilor?”,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și avizul Comisiei pentru control bugetar (A8-0331/2015),

A.  întrucât microfinanțarea contribuie la îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020; întrucât microfinanțarea poate facilita ieșirea din sărăcie și șomaj, conferi demnitate și consolida coeziunea în cadrul comunităților prin ameliorarea incluziunii sociale și reducerea la minimum a divergențelor sociale;

B.  întrucât obiectivul instrumentului de microfinanțare este de a crește accesul la microfinanțare și disponibilitatea acesteia pentru persoanele care și-au pierdut sau riscă să își piardă locul de muncă sau care au dificultăți de integrare sau reintegrare pe piața muncii, precum și pentru persoanele care se confruntă cu amenințarea excluziunii sociale sau pentru persoanele vulnerabile, aflate într-o situație dezavantajoasă în privința accesului la piața de credit convențională și care doresc să deschidă sau să își dezvolte propria microîntreprindere, inclusiv să desfășoare o activitate independentă; întrucât obiectivul instrumentului de microfinanțare este și de a crește accesul la microfinanțare și disponibilitatea acesteia pentru microîntreprinderi și economia socială;

C.  întrucât obiectivul instrumentului de microfinanțare este de a îmbunătăți capacitățile intermediarilor pentru a crește numărul potențialelor operațiuni cu scopul de a asigura ocuparea forței de muncă prin crearea de locuri de muncă de calitate, creștere și incluziune socială în comunitățile locale;

D.  întrucât situația financiară a debitorilor femei pare să fie mai rea decât a debitorilor bărbați, înregistrându-se o rată mai mare a femeilor șomere sau expuse riscului de sărăcie(7); întrucât raportul dintre antreprenorii femei și antreprenorii bărbați care beneficiază de instrumentul de microfinanțare este de doar 36:64, încă insuficient în ceea ce privește echilibrul de gen;

E.  întrucât marginalizarea și multipla discriminare cu care se confruntă anumite grupuri de femei au accentuat și mai mult dezavantajul lor economic și dificultatea în accesarea finanțării; întrucât inserția femeilor care suferă din cauza excluziunii ar trebui să fie o prioritate;

F.  întrucât un număr tot mai mare de femei care participă la piața muncii sunt și principalii susținători ai familiilor lor; întrucât rata părinților singuri este mai mare în rândul femeilor decât al bărbaților; întrucât de microfinanțare ar trebui să beneficieze un număr tot mai mare de femei;

G.  întrucât economia socială include cooperative, case de ajutor reciproc, asociații non-profit, fundații și întreprinderi sociale care contribuie la politicile Uniunii privind ocuparea forței de muncă, coeziunea socială, dezvoltarea regională și rurală, protecția mediului, protecția consumatorilor, agricultura, dezvoltarea țărilor terțe și securitatea socială;

H.  întrucât, ca urmare a crizei economice și financiare, nivelul sărăciei și al excluziunii sociale a crescut, la fel ca și șomajul pe termen lung, șomajul în rândul tinerilor și inegalitățile sociale;

I.  întrucât instrumentul de microfinanțare îmbunătățește condițiile în care solicitanții de credite pot obține împrumuturi și facilitează finanțarea pentru persoanele care în alte condiții nu sunt eligibile; întrucât intermediarii financiari din sectorul microcreditelor au beneficiat de acest instrument în 22 de state membre; întrucât obiectivul general al instrumentului este de a acorda 46 000 de microcredite până în 2020, ceea ce reprezintă aproximativ 500 de milioane EUR;

J.  întrucât rata de rambursare a creditelor de către beneficiari este estimată la 95 %; întrucât instrumentul de microfinanțare i-a ajutat pe oameni să intre sau să reintre pe piața muncii sau să își înceapă propria afacere și pe lucrătorii independenți să își păstreze sau să își extindă microîntreprinderile în termeni de locuri de muncă conservate, noi angajări și cifră de afaceri generată; întrucât instrumentul a ajuns în zone îndepărtate din Europa și a generat activitate economică;

K.  întrucât rata de acoperire a minorităților este în continuare dificil de evaluat pentru că cei mai mulți intermediari financiari din sectorul microcreditelor nu sunt în mod special angajați într-o activitate care să crească această rată; întrucât beneficiarii microcreditelor nu se consideră în mod necesar ca aparținând unui grup marginalizat sau se tem de discriminări dacă apartenența lor etnică este dezvăluită;

L.  întrucât 60 % dintre persoanele de la care provin datele respective erau fie șomere, fie inactive în momentul solicitării microcreditului; 84 % dintre beneficiari făceau parte din grupul de vârstă de 25-54 de ani și 36 % dintre antreprenorii înregistrați sprijiniți cu credite erau femei;

M.  întrucât instrumentul ar trebui analizat nu doar din punct de vedere cantitativ, ci și calitativ; întrucât, deși este mai ușor de analizat un instrument în ceea ce privește eficiența economică, trebuie analizată, de asemenea, eficacitatea sa în îndeplinirea obiectivului de incluziune socială, precum și calitatea și impactul direct asupra locurilor de muncă create;

N.  întrucât rata-țintă de 40:60 între femeile și bărbații antreprenori a fost aproape atinsă, fiind în mod semnificativ mai mare decât media în Uniune;

O.  întrucât serviciile de dezvoltare a afacerilor, precum formarea și mentoratul, sunt elemente esențiale pentru succesul și viabilitatea unei microîntreprinderi;

P.  întrucât absența finanțării întreprinderilor din economia socială a fost identificată ca o deficiență a instrumentului;

Q.  întrucât există indicații potrivit cărora microfinanțarea ar putea fi un element de sprijinire a întreprinderilor să facă tranziția de la economia subterană la statutul de activitate economică declarată;

R.  întrucât un grad mai mare de dezvăluire publică a datelor asociate cu furnizarea microcreditelor de către intermediarii financiari din sectorul microcreditelor este cea mai bună cale de promovare a unei utilizări mai bune a fondurilor publice; întrucât un grad mai mare de dezvăluire publică a datelor facilitează comparații ale performanței intermediarilor financiari din sectorul microcreditelor;

S.  întrucât există potențialul unor sinergii între instrument și Fondul social european (FSE), Fondul european pentru investiții strategice (FEIS) și alte fonduri UE, evitându-se astfel suprapunerile nedorite;

T.  întrucât la articolul 6 din Regulamentul financiar se precizează că „întocmirea și execuția bugetului respectă principiile unității, exactității bugetare, anualității, echilibrului, unității de cont, universalității, specificității, bunei gestiuni financiare, care necesită un control intern eficace și eficient, și al transparenței”;

U.  întrucât instrumentul beneficiază de finanțare de la bugetul UE, precum și de o contribuție financiară din partea Băncii Europene de Investiții, ambele fiind gestionate de Fondul european de investiții (FEI); întrucât se prevede o finanțare suplimentară din partea investitorilor privați;

V.  întrucât acest instrument este încă puțin cunoscut de către posibilii beneficiari;

Creșterea accesului la microfinanțare

1.  subliniază importanța unui instrument financiar precum instrumentul de microfinanțare în perioade de criză financiară pentru crearea de noi întreprinderi, promovarea ocupării forței de muncă și garantarea accesului șomerilor, al persoanelor defavorizate și al microîntreprinderilor la finanțare și, totodată, pentru reducerea riscurilor la care sunt expuși intermediarii financiari din sectorul microcreditelor;

2.  constată că impactul la nivelul creării de locuri de muncă a fost mai mic decât s-a prevăzut inițial, în pofida faptului că numeroși beneficiari ar fi fost complet excluși de pe piața de credit în absența microcreditelor; consideră că impactul mai redus decât s-a preconizat în ceea ce privește crearea de locuri de muncă se explică parțial prin faptul că punerea sa în aplicare a coincis cu evoluția unei crize economice severe care a afectat atât piața de credit, cât și datele privind ocuparea forței de muncă; constată totuși că instrumentul a contribuit în mod substanțial la păstrarea locurilor de muncă; ia în considerare faptul că acest aspect va fi abordat de noul instrument EaSI, care este mai flexibil;

3.  regretă numărul mare de cereri de microfinanțare respinse (aproximativ 2 000 de cereri au fost respinse, parțial din cauza îndatorării excesive a persoanelor și a întreprinderilor) și lacunele importante care continuă să existe pe piața microfinanțării, în pofida creșterii numărului de solicitanți de microcredite; solicită Comisiei să elaboreze un studiu mai detaliat cu privire la motivele acestor refuzuri și să includă soluții de rezolvare a acestora;

4.  subliniază importanța instrumentului, în special în perioadele de criză, prin faptul că acesta face posibil accesul șomerilor și al persoanelor dezavantajate la finanțare; subliniază că, în special în contextul actual al crizei migrației și a solicitanților de azil, microfinanțarea poate reprezenta un sprijin esențial pentru migranții și refugiații care intră pe piața muncii în UE;

5.  invită statele membre să stabilească puncte de contact pentru a promova cunoștințele în rândul potențialilor beneficiari și cetățeni în general cu privire la instrumentul de microfinanțare;

6.  invită Comisia și statele membre ca, valorificând experiența dobândită până în prezent, să crească gradul de conștientizare în special în regiunile îndepărtate și în cadrul comunităților, în special în cele cu un istoric minoritar sau în cadrul organizațiilor pentru persoanele cu dizabilități, cu privire la existența instrumentului respectiv, beneficiile sale și mijloacele de accesare a acestuia;

7.  ia act de faptul că, în 2013, acțiunile finanțate în temeiul instrumentului au inclus împrumuturi și garanții prioritare; constată în plus că o parte dintre intermediarii financiari din sectorul microcreditelor primesc atât o garanție, cât și un împrumut, dar că aceste două instrumente acoperă întotdeauna portofolii diferite;

8.  solicită ca instrumentul să ia în considerare valoarea adăugată a proiectelor în regiunile dezavantajate puternic și permanent din punct de vedere natural sau demografic, cum ar fi, de exemplu, regiunile cu o densitate redusă a populației sau care se confruntă cu fenomene de depopulare, având în vedere că aceasta nu doar va încuraja crearea de locuri de muncă, ci va contribui și la menținerea populației în zonă;

9.  salută faptul că Comisia și FEI au făcut axa Microfinanțare și antreprenoriat social (MF/SE) a EaSI să devină operațională pentru a asigura accesul la fonduri pentru beneficiari; se așteaptă ca EaSI să abordeze cu succes deficiențele instrumentului;

10.  invită Comisia să evalueze caracterul adecvat al definiției actuale a microcreditelor în vederea garantării faptului că viitoarele instrumente financiare satisfac nevoile pieței și ale beneficiarilor și răspund obiectivelor definite la articolul 2 din decizie;

11.  încurajează Comisia și statele membre să colecteze și să evalueze datele cu privire la caracteristicile microîntreprinderilor, la nevoile lor și la ratele lor de supraviețuire și să propună modificări ale Regulamentului EaSI, dacă este necesar, cu ocazia evaluării la jumătatea perioadei; salută faptul că soldul și restituirile disponibile la expirarea instrumentului de microfinanțare vor fi injectate în bugetul axei MF/SE a EaSI, sporind astfel numărul de garanții și instrumente finanțate care vor fi oferite solicitanților de microcredite;

12.  salută faptul că toate cele șapte instrumente financiare ale IEMP examinate până în prezent au atras finanțări private suplimentare; cu toate acestea, își exprimă preocuparea pentru faptul că, în conformitate cu raportul Curții de Conturi, în ceea ce privește garanțiile, valorile-țintă ale efectului de levier au fost atinse numai într-un caz din șapte, iar în două cazuri nu au fost obținute;

13.  salută flexibilitatea sporită a noului program din cadrul EaSI ca răspuns la nevoile în schimbare în ceea ce privește realocarea de fonduri între axele programului; solicită Comisiei să evite dubla finanțare prin elaborarea unor sinergii clare și transparente între EaSI și alte programe și inițiative ale Uniunii;

14.  invită Comisia să asigure un nivel mai ridicat de publicitate și informare cu privire la instrument și modalitățile de acces la acesta;

15.  invită Comisia să extindă zona geografică acoperită de instrumentul de microfinanțare, pentru ca acesta să cuprindă fiecare stat membru; evidențiază necesitatea extinderii domeniului sectorial al instrumentului, dincolo de sectoarele agricol și comercial;

Acoperirea grupurilor-țintă și raportarea privind impactul social

16.  regretă faptul că, din cauza lipsei unei raportări bine definite în legătură cu aspectele sociale, impactul social al instrumentului nu a fost măsurat cu mai multă precizie în ceea ce privește crearea de locuri de muncă, sustenabilitatea întreprinderilor și acoperirea grupurilor minoritare; invită, prin urmare, Comisia, să aplice standarde privind măsurătorile de performanță socială în mod empiric pentru a garanta cel mai mare impact social posibil, de asemenea în ceea ce privește obiectivele Strategiei Europa 2020, și să evalueze dacă definiția grupurilor-țintă, inclusiv a persoanelor cu dizabilități, trebuie să fie clarificată mai în detaliu;

17.  constată că acest instrument a debutat ca proiect-pilot; constată, de asemenea, că au fost identificate deficiențe în ceea ce privește deschiderea sa față de grupurile vulnerabile, precum migranții și persoanele cu dizabilități; consideră totuși că s-a ținut seama de învățămintele desprinse și că unele probleme au fost deja abordate în cadrul instrumentului EaSI; salută faptul că evaluarea strategică a obiectivelor a fost elaborată în conformitate cu obiectivele Strategiei Europa 2020;

18.  invită FEI să coopereze cu intermediarii financiari din sectorul microcreditelor, solicitându-le să aplice Codul european de bună conduită pentru acordarea de microcredite și să acorde prioritate intermediarilor financiari din sectorul microcreditelor care și-au demonstrat capacitatea și dorința de a coopera cu organizațiile care furnizează sprijin suplimentar beneficiarilor finali; invită FEI, de asemenea, să pună în aplicare dispozițiile din acordurile cu intermediarii financiari din sectorul microcreditelor, solicitându-le să coopereze mai îndeaproape cu organizațiile care reprezintă grupurile vulnerabile pentru a putea acoperi grupurile-țintă cu o mai mare eficacitate;

19.  solicită Comisiei să îmbunătățească metodele de evaluare a viabilității întreprinderilor și a impactului în cadrul comunității lor, după rambursarea microcreditului;

20.  invită Comisia și FEI să își îmbunătățească raportarea cu privire la beneficiari și intermediarii financiari din sectorul microcreditelor, recunoscând, în același timp, că trebuie să se ajungă la un echilibru, astfel încât aceștia din urmă să nu fie împovărați; subliniază că informațiile care ar fi necesare pentru raportarea adecvată sunt furnizate atât de intermediarii financiari din sectorul microcreditelor, cât și de către solicitanții de microcredite cu scopul de a obține un credit;

21.  consideră regretabil faptul că informațiile privind utilizarea împrumuturilor și a garanțiilor legate de instrument sunt fragmentare și incomplete și că lipsesc informații detaliate privind statutul profesional al beneficiarilor finali, în pofida faptului că Curtea de Conturi a stabilit că raportarea este conformă cu cerințele deciziei;

22.  invită FEI să asigure că intermediarii financiari din sectorul microcreditelor publică date privind numărul și volumul microcreditelor acordate și privind tipul de beneficiari finali;

23.  invită Comisia să încerce să atingă egalitatea între bărbați și femei în ceea ce privește accesul la microfinanțare și să prevadă o rată-țintă egală între femeile și bărbații antreprenori în viitor; invită Comisia și statele membre să încurajeze intermediarii financiari din sectorul microcreditelor să pună în aplicare strategii specifice orientate către femei și să sprijine antreprenoriatul feminin, inclusiv prin cooperarea cu asociațiile și organizațiile relevante în domeniu;

24.  invită Comisia și statele membre să promoveze pe viitor vizibilitatea și informațiile în ceea ce privește posibilitățile de finanțare în temeiul acestui instrument, inclusiv prin campanii de sensibilizare, schimb de bune practici între antreprenorii femei, precum și ateliere de lucru și formare care vizează în mod special femeile, în vederea obținerii unui echilibru de gen mai bun în accesarea microfinanțării;

25.  invită Comisia să țină seama de beneficiile microfinanțării pentru femei, inclusiv crearea de locuri de muncă durabile; invită Comisia să faciliteze schimbul de opinii și să facă schimb de cele mai bune practici între antreprenoare;

26.  recunoaște importanța ratei vizate dintre antreprenorii femei și bărbați; consideră totuși că succesul instrumentului nu ar trebui măsurat doar prin obiective generale, ci și prin capacitatea instrumentului de a permite micilor antreprenori, precum și întreprinderilor mici și mijlocii să își demareze proiectele și să contribuie la creșterea economică și coeziunea socială;

27.  îndeamnă Comisia să își concentreze eforturile pentru a îmbunătăți accesul la microfinanțare pentru clienții potențial excluși, precum migranții, refugiații, șomerii de lungă durată, tinerii, persoanele cu venituri mici, lucrătorii slab calificați și persoanele cu dizabilități, care în prezent nu beneficiază suficient de instrument;

28.  solicită Comisiei să recunoască ca grup-țintă refugiații și solicitanții de azil;

29.  solicită Comisiei să majoreze numărul inițiativelor și fondurile puse la dispoziție pentru acordarea microcreditelor în favoarea întreprinderilor inovatoare nou-înființate conduse de tineri, în scopul susținerii spiritului antreprenorial al tinerilor, precum și a inovației tehnologice, științifice și sociale înalte într-o perioadă de criză economică și de dificultăți legate de accesul la credite; subliniază, de asemenea, necesitatea ca statele membre să depună eforturi pentru a reduce sarcinile birocratice impuse antreprenorilor pentru a accesa fondurile puse la dispoziția acestora de Uniune;

Sprijinirea economiei sociale

30.  își exprimă regretul cu privire la faptul că instrumentul de microfinanțare nu a finanțat un număr semnificativ de întreprinderi sociale; salută, prin urmare, faptul că un anumit procent din bugetul EaSI este dedicat finanțării întreprinderilor sociale;

31.  încurajează Comisia să monitorizeze îndeaproape această nouă caracteristică și să încurajeze statele membre să facă schimb de date, cunoștințe și bune practici în acest sens, asigurând o raportare adecvată din partea intermediarilor financiari din sectorul microcreditelor și motivându-i să sprijine proiecte cu un impact social ridicat în rândul potențialilor lor clienți;

32.  invită Comisia să evalueze și, dacă este necesar, să revizuiască pragul prevăzut pentru împrumuturi pentru întreprinderile sociale în cadrul EaSI, astfel încât să le asigure mijloace necesare și suficiente care să le permită o dezvoltare favorabilă și să se satisfacă nevoile pieței;

33.  evidențiază importanța introducerii unei perspective de gen în programele de finanțare; consideră că evaluarea impactului de gen și bugetarea de gen sunt utile pentru evaluarea și îmbunătățirea impactului asupra femeilor al priorităților de finanțare, al alocării de resurse financiare și al specificațiilor pentru programele de finanțare; subliniază că datele defalcate pe gen trebuie colectate în mod sistematic și trebuie analizate periodic;

Servicii de mentorat și formare și complementaritatea cu alte instrumente

34.  salută posibilitatea din cadrul EaSI de finanțare a construcției de capacități pentru intermediarii financiari din sectorul microcreditelor și a asistenței tehnice destinate acestora pentru a crește profesionalizarea lor și a ameliora furnizarea de servicii, precum și colectarea și prelucrarea de date care să permită o mai bună informare cu privire la instrument;

35.  încurajează Comisia să asocieze instrumentul de microfinanțare cu formarea antreprenorială de bază astfel încât să se asigure viabilitatea economică a întreprinderilor și scopul creditării;

36.  regretă faptul că serviciile de dezvoltare a afacerilor, inclusiv programele de mentorat și formare, nu pot fi direct finanțate în cadrul EaSI și invită Comisia să analizeze posibilitățile viitoare de finanțare cu ajutorul unor noi instrumente adecvate în parteneriat cu fonduri naționale sau ale Uniunii;

37.  constată că FSE ar trebui să asigure finanțarea principală pentru crearea de întreprinderi, microfinanțarea viabilă și antreprenoriatul social, precum și programe de mentorat și de formare; consideră regretabil faptul că aceste instrumente nu sunt finanțate direct de EaSI;

38.  recomandă Comisiei și statelor membre să își dezvolte cooperarea strategică cu organizațiile și instituțiile locale și regionale în ceea ce privește EaSI, FSE și alte eventuale programe naționale, promovând cooperarea lor cu intermediarii financiari din sectorul microcreditelor și cu beneficiarii finali, în vederea îmbunătățirii asistenței acordate solicitanților de microcredite în materie de formare, mentorat și sprijin general pentru o mai mare viabilitate comercială;

39.  salută posibilitatea de a utiliza fonduri din cadrul FSE pentru axa MF/SE a EaSI și invită Comisia și FEI să informeze mai bine intermediarii financiari din sectorul microcreditelor cu privire la această posibilitate în temeiul articolului 38 din Regulamentul privind dispozițiile comune(8);

40.  invită Comisia și statele membre să se asigure că FEIS este disponibil pentru finanțarea microîntreprinderilor;

Intermediarii financiari din sectorul microcreditelor

41.  încurajează Comisia să coordoneze sprijinul FSE și EaSI pentru a îmbunătăți complementaritatea dintre cele două programe, în ceea ce privește instrumentele de microfinanțare, concentrându-se, printre altele, pe cooperarea dintre intermediarii financiari din sectorul microcreditelor și centrele de sprijinire a întreprinderilor cofinanțate de FSE;

42.  salută procesul de selecție a intermediarilor de microcredit, care respectă normele și procedurile FEI, și reînnoiește cererea Parlamentului ca acești intermediari să aplice practici responsabile de împrumut și să evite îndatorarea excesivă a persoanelor și a întreprinderilor;

43.  recomandă ca procedura de acces la instrument să fie mai simplă, iar acordurile dintre intermediarii financiari din sectorul microcreditelor și FEI să fie mai flexibile și mai ușor de înțeles, permițând intermediarilor mai mici să utilizeze rapid în întregime instrumentele de finanțare și instrumentele FEI;

44.  deplânge faptul că un număr mare de cereri de utilizare a instrumentului nu au fost finalizate și nu au putut fi aprobate de către FEI; solicită Comisiei să analizeze motivele care stau la baza acestui eșec (lipsă de informații, insuficientă accesibilitate sau birocrație excesivă care necesită simplificare); solicită Comisiei să acționeze cu rapiditate pentru a rezolva problema;

45.  invită Comisia să asigure o mai bună promovare și informare cu privire la instrument și la modalitățile de acces, precum și să simplifice procedura și să facă mai flexibile și mai ușor de înțeles acordurile dintre intermediarii financiari din sectorul microcreditelor și FEI, permițând intermediarilor mai mici să aibă un acces mai rapid la piață;

46.  invită Comisia și FEI să examineze modul în care se poate realiza o mai bună diseminare a beneficiilor oferite de acest instrument pentru un public mai larg, dincolo de cerințele existente impuse intermediarilor financiari din sectorul microcreditelor;

47.  încurajează Comisia să consolideze cooperarea dintre intermediarii financiari din sectorul microcreditelor și organizațiile implicate în reprezentarea intereselor beneficiarilor, dincolo de publicitatea produselor sau găsirea unor noi clienți;

48.  invită statele membre să dezvolte sectorul microfinanțării, pentru a permite expansiunea sa necesară în vederea atingerii obiectivelor stabilite în Strategia Europa 2020, și să utilizeze instrumentul investigând posibilitățile pentru intermediarii nebancari de a intra pe piața microcreditelor fără a depinde de o bancă parteneră;

49.  încurajează Comisia să intensifice dialogul cu actorii din sectorul microfinanțării (intermediarii financiari din sectorul microcreditelor, băncile și instituțiile financiare nebancare, rețele precum Rețeaua europeană de microfinanțare), precum și cu părțile interesate neincluse în prezent în ceea ce privește accesibilitatea, utilizarea și proiectarea produselor care urmează să fie oferite în cadrul programelor finanțate de Uniune;

50.  încurajează Comisia și statele membre să faciliteze schimbul de bune practici în rândul intermediarilor financiari din sectorul microcreditelor din diferite state membre;

51.  invită Comisia și FEI să se asigure că axa MF/SE a EaSI promovează în continuare diseminarea Codului european de bună conduită pentru acordarea de microcredite și integrarea acestuia în contractele încheiate cu intermediarii financiari din sectorul microcreditelor;

52.  consideră că raportul Comisiei privind punerea în aplicare a instrumentului european de microfinanțare Progress – 2013 este foarte general și nu conține detalii privind punerea în aplicare a acestuia;

53.  încurajează Comisia să se asigure că instrumentul de microfinanțare și instrumentul EaSI continuă să contribuie la valoarea adăugată și la vizibilitatea UE;

o
o   o

54.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=738&langId=ro&pubId=7760
(2) http://bookshop.europa.eu/ro/study-on-imperfections-in-the-area-of-microfinance-and-options-how-to-address-them-through-an-eu-financial-instrument-pbKE0214424/?CatalogCategoryID=ZjsKABstHnIAAAEjH5EY4e5L
(3) JO L 347, 20.12.2013, p. 238.
(4) JO L 87, 7.4.2010, p. 1.
(5) JO C 117 E, 6.5.2010, p. 85.
(6) http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/IDAN/2015/547555/EPRS_IDA(2015)547555_EN.pdf
(7) Interim Evaluation of the European Progress Microfinance Facility (Evaluarea intermediară a instrumentului european de microfinanțare Progress)
(8) Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 320).


O nouă PCP: structura măsurilor tehnice și a planurilor multianuale
PDF 288kWORD 113k
Rezoluţia Parlamentului European din 15 decembrie 2015 referitoare la o nouă PCP: structura măsurilor tehnice și a planurilor multianuale (2015/2092(INI))
P8_TA(2015)0447A8-0328/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolul 43,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului privind politica comună în domeniul pescuitului, în special articolul 7 alineatul (2) și articolele 9 și 10,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit (A8-0328/2015),

A.  întrucât sustenabilitatea stocurilor de pește este o condiție sine qua non pentru viitorul sectorului piscicol;

B.  întrucât din anul 2009 până în prezent s-au înregistrat prea puține progrese în ceea ce privește dosarele legislative referitoare atât la măsurile tehnice, cât și la planurile multianuale, atât din cauza faptului că propunerile Comisiei privind aceste planuri au creat tensiuni între instituțiile europene în ceea ce privește competențele ce le revin în cadrul procesului de luare a deciziilor în temeiul articolului 43 din TFUE, cât și din cauza dificultăților legate de alinierea legislației privind măsurile tehnice la Tratatul de la Lisabona;

C.  întrucât politica comună în domeniul pescuitului (PCP) [Regulamentul (UE) nr. 1380/2013] include printre obiectivele sale refacerea și menținerea populațiilor de specii recoltate peste nivelurile care pot conduce la realizarea producției maxime durabile, aplicându-se o abordare bazată pe ecosistem și pe selectivitate; întrucât măsurile tehnice și planurile multianuale se numără printre principalele instrumente folosite pentru a realiza aceste obiective;

D.  întrucât printre principalele modificări introduse în cadrul reformei PCP din 2013 se numără, de asemenea, obligația de debarcare și regionalizarea;

E.  întrucât complexitatea și diversitatea măsurilor tehnice, precum și faptul că acestea sunt dispersate în mai multe regulamente diferite au contribuit la complicarea punerii lor în aplicare de către pescari, riscând să creeze un sentiment de neîncredere în rândul pescarilor;

F.  întrucât principiul regionalizării include consultarea consiliilor consultative cu scopul de a aduce părțile interesate mai aproape de procesul decizional și pentru o mai bună evaluare a eventualelor consecințe socioeconomice ale deciziilor;

G.  întrucât complexitatea măsurilor tehnice și dificultățile aferente punerii lor în aplicare, precum și absența oricăror rezultate sau stimulente concrete în cadrul PCP au contribuit la crearea unui sentiment de neîncredere în rândul pescarilor;

H.  întrucât revizuirea măsurilor tehnice, în conformitate cu cele mai bune avize științifice disponibile și folosind o abordare ecosistemică, ar trebui să vizeze o mai mare sustenabilitate ecologică a resurselor piscicole și marine, într-un mod care să fie compatibil cu viabilitatea socioeconomică a sectorului;

I.  întrucât realizarea obiectivelor noii PCP necesită, printre altele, folosirea unor unelte și practici de pescuit mai selective;

J.  întrucât inovațiile actuale care îmbunătățesc selectivitatea uneltelor de pescuit sunt deseori împiedicate de legislație;

K.  întrucât obligația de debarcare implică o schimbare radicală a abordării în ceea ce privește gestionarea pescuitului, în special a pescuitului de specii demersale, fiind astfel necesar să se abordeze într-o manieră foarte diferită măsurile tehnice în domenii-cheie cum ar fi componența capturilor și dimensiunea ochiurilor de plasă;

L.  întrucât trebuie acordată o atenție deosebită importanței pescuitului la scară mică pentru sustenabilitatea comunităților de coastă, în special pentru rolul femeilor și al copiilor; întrucât PCP face referire la un regim diferențiat pentru pescuitul la scară mică în Europa;

M.  întrucât este necesară o definiție generală a conceptului de pescuit la scară mică, având în vedere rolul pe care îl joacă în reabilitarea mărilor noastre și în conservarea practicilor și meseriilor tradiționale sustenabile din punct de vedere ecologic;

N.  întrucât definirea unor principii de bază comune pentru toate bazinele marine prin intermediul unui regulament-cadru adoptat prin procedura legislativă ordinară în conformitate cu Tratatului de la Lisabona este necesară pentru a garanta implementarea obiectivelor PCP la nivelul UE, pentru a se asigura condiții de concurență echitabile între operatori și pentru a se facilita punerea în aplicare și monitorizarea măsurilor tehnice;

O.  întrucât nu este întotdeauna necesar să se recurgă la procedura legislativă ordinară în cazul măsurilor de la nivel regional sau care sunt supuse unor modificări frecvente sau care se bazează pe norme și obiective decise de colegiuitori, dar este necesar să se mențină această procedură în cazul adoptării unor norme comune pentru toate bazinele marine și a măsurilor care fac deja obiectul unor regulamente specifice sau a măsurilor care probabil nu se vor modifica în viitorul previzibil;

P.  întrucât regionalizarea trebuie să garanteze că măsurile tehnice sunt adaptate la caracteristicile specifice fiecărei activități de pescuit și fiecărui bazin, conferind flexibilitate și permițând o reacție rapidă în toate situațiile de urgență; întrucât regionalizarea trebuie să implice măsuri tehnice mai simple și mai ușor de înțeles, de pus în aplicare și de executat; întrucât adoptarea de măsuri tehnice la nivel regional ar trebui să urmeze modelul adoptat de colegiuitori, după cum s-a convenit în cadrul PCP reformate;

Q.  întrucât regionalizarea poate contribui la simplificarea normelor și la o mai bună înțelegere a acestora, lucru care ar fi foarte bine primit de sectorul pescuitului și de alte părți interesate, mai ales atunci când acestea sunt implicate în procesul de adoptare a normelor respective;

R.  întrucât regionalizarea nu ar trebui să ducă la renaționalizare, deoarece aceasta nu este compatibilă cu PCP în calitate de politică comună în care UE are competență exclusivă, având în vedere caracterul comun al resurselor;

S.  întrucât adoptarea de măsuri tehnice pe baza regionalizării ar trebui să urmeze modelul convenit de colegiuitori în cadrul noii PCP, și anume adoptarea de acte delegate de către Comisie pe baza recomandărilor comune ale statelor membre în cauză, care îndeplinesc standardele și obiectivele hotărâte de colegiuitori, sau, dacă statele membre nu prezintă o recomandare comună în termenul desemnat, din propria inițiativă a Comisiei; întrucât Parlamentul își rezervă totuși dreptul de a prezenta obiecțiuni împotriva oricărui act delegat, conform Tratatului;

T.  întrucât revizuirea cadrului de măsuri tehnice ar trebui să reprezinte o oportunitate de a continua procesul de reflecție asupra regionalizării și de a explora alternative la actele delegate;

U.  întrucât anumite propuneri de regulamente specifice care conțin măsuri tehnice (privind setcile în derivă, capturile accidentale de cetacee, pescuitul de adâncime) au generat controverse; întrucât unele dintre propuneri – cum ar fi cea privind pescuitul de specii de adâncime în Atlanticul de Nord-Est – au fost blocate timp de peste trei ani; întrucât discuțiile pe marginea pescuitului cu setci în derivă sunt, de asemenea, în impas; întrucât un număr de dispoziții specifice privind unele măsuri tehnice au fost respinse de către organizațiile regionale de gestionare a pescuitului (ORGP);

V.  întrucât măsurile tehnice ar trebui să țină seama de fenomenul pescuitului ilegal, care este adesea însoțit de utilizarea ilegală a uneltelor de pescuit, și ar trebui să propună o soluție eficientă la problema reprezentată de pescuitul ilegal, nedeclarat și nereglementat (INN);

W.  întrucât măsurile tehnice aplicabile în cazul fiecărui bazin de pescuit al UE nu sunt întotdeauna adaptate la necesitățile activităților inovatoare și ale diferitelor activități de pescuit locale; întrucât în acest context pescarii au nevoie de un set de măsuri tehnice care să se bazeze pe o abordare regională și care să corespundă diverselor condiții specifice ale fiecărui bazin maritim; întrucât gestionarea stocurilor de pește de o manieră sustenabilă este vitală și, în acest sens, simplificarea și adaptarea legislației la realitățile din teren prezintă o mare importanță; întrucât este necesar, de asemenea, să se țină seama în mod corespunzător de faptul că bazinele de pescuit sunt exploatate în comun cu țări terțe, ale căror norme din domeniul conservării sunt foarte diferite de cele din Europa;

X.  întrucât în apele europene, în special în Marea Mediterană, este vital ca statele membre să stabilească măsurile necesare și să coopereze pentru a-i identifica pe cetățenii responsabili pentru pescuitul INN, asigurându-se astfel că se impun sancțiunile aplicabile și că se înăspresc controalele la bord și la sol;

Y.  întrucât planurile multianuale adoptate între 2002 și 2009 nu au fost la fel de eficace; întrucât noile planuri multianuale se vor adopta în conformitate cu noile norme ale PCP;

Z.  întrucât negocierile cu țările terțe trebuie să se înscrie în eforturile de asigurare a sustenabilității;

AA.  întrucât reforma PCP a introdus obligația de debarcare și prevede o marjă de flexibilitate, excepții și sprijin financiar în cadrul Fondului european pentru pescuit și afaceri maritime (FEPAM);

AB.  întrucât se preconizează apariția unor dificultăți în ceea ce privește punerea în aplicare a interdicției de aruncare înapoi în mare a capturilor în activitățile de pescuit mixt care implică specii de blocaj („choke species”);

AC.  întrucât, în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Parlamentul European este colegiuitor în domeniul pescuitului, exceptând în ceea ce privește capturile totale admisibile (TAC) și cotele de pescuit;

AD.  întrucât, începând din 2009, din cauza blocării propunerilor la nivelul Consiliului, nu s-a putut adopta niciun plan multianual;

AE.  întrucât, în cadrul grupului operativ interinstituțional privind planurile multianuale, colegiuitorii au recunoscut importanța cooperării pentru a găsi o modalitate pragmatică de a progresa în ceea ce privește planurile multianuale, în ciuda diferențelor de opinie cu privire la interpretarea cadrului juridic;

AF.  întrucât planurile multianuale ar trebui să asigure un cadru de gestionare a pescuitului robust și pe termen lung, bazat pe cele mai bune și mai recente evoluții din domeniul științific și socio-economic, și ar trebui să fie suficient de flexibile pentru a se adapta la evoluția stocurilor de pește și la procesul decizional anual de acordare a posibilităților de pescuit;

AG.  întrucât au fost identificate ca elemente comune ale viitoarelor planuri multianuale o limită privind producția maximă durabilă și un calendar pentru realizarea sa, un mecanism preventiv în vederea activării măsurilor de salvgardare, un obiectiv minim privind biomasa, un mecanism de adaptare la evoluțiile neprevăzute ale celor mai bune avize științifice disponibile și o clauză de revizuire;

AH.  întrucât planurile multianuale trebuie să stabilească un obiectiv general care să fie realizabil potrivit datelor administrative și științifice; întrucât ele ar trebui să cuprindă producții stabile pe termen lung în conformitate cu cele mai bune avize științifice disponibile, lucru care trebuie să se reflecte în deciziile anuale ale Consiliului cu privire la posibilitățile de pescuit; întrucât aceste decizii anuale ar trebui să se limiteze strict la alocarea de posibilități de pescuit;

AI.  întrucât hotărârea Curții de Justiție din 26 noiembrie 2014 în cauzele C-103/12 Parlament/Consiliu și C-165/12 Comisia/Consiliu privind alocarea posibilităților de pescuit în apele UE navelor de pescuit aflate sub pavilionul Republicii Bolivariene a Venezuelei în zona economică exclusivă din largul coastei Guyanei Franceze stabilește un precedent clarificând conținutul și limitele celor două temeiuri juridice diferite cuprinse în articolul 43 din TFUE; întrucât articolul 43 alineatul (3) poate fi utilizat ca temei juridic doar pentru alocarea posibilităților de pescuit în temeiul regulamentelor privind TAC și cotele;

AJ.  întrucât la 1 decembrie 2015 Curtea de Justiție și-a prezentat hotărârea în cauzele conexe C-124/13 și C-125/13 Parlament și Comisie/Consiliu privind Regulamentul (UE) nr. 1243/2012 al Consiliului de modificare a planului pe termen lung pentru rezervele de cod; în această cauză, Curtea a confirmat, așa cum a susținut Parlamentul, că, având în vedere obiectivul și conținutul său, regulamentul ar fi trebuit adoptat în temeiul articolul 43 alineatul (2) din TFUE, prin intermediul procedurii legislative ordinare, Parlamentul având calitatea de colegislator, deoarece regulamentul implică opțiuni politice cu un impact asupra planului multianual și care, de altfel, sunt necesare pentru realizarea obiectivelor PCP;

AK.  întrucât, în absența planurilor multianuale, dimensiunile minime de referință pentru conservare vor putea fi modificate prin planurile privind aruncarea capturilor înapoi în mare, care sunt adoptate de către Comisie prin intermediul unor acte delegate pe baza recomandărilor statelor membre în cauză sau, dacă statele membre în cauză nu depun o recomandare comună în termenul desemnat, la inițiativa proprie a Comisiei; subliniază că este foarte important ca, atunci când se iau decizii cu privire la dimensiunile minime de referință pentru conservare, nu numai să se asigure protecția puietului, ci și să se urmeze avizele științifice ;

AL.  întrucât planurile privind aruncarea capturilor înapoi în mare vor juca un rol esențial deoarece o modificare a dimensiunii minime de referință pentru conservare poate duce la modificări ale tehnicilor de pescuit și, prin urmare, s-ar modifica și rata mortalității prin pescuit și biomasa stocului de reproducere, ambele fiind obiective cuantificabile ale planurilor multianuale; întrucât modificarea dimensiunii minime prin intermediul actelor delegate ar însemna modificarea din exterior a principalilor parametri ai planurilor multianuale;

AM.  întrucât colegiuitorii au intenționat ca aceste acte delegate să aibă un caracter provizoriu, pentru o perioadă care nu poate depăși în niciun caz trei ani;

AN.  întrucât, în cazul aceleiași specii, dimensiunile minime de referință pentru conservare pot varia de la o zonă la alta pentru a se ține seama de particularitățile activităților de pescuit și ale speciilor; întrucât, ori de câte ori este posibil, este de dorit să se ia decizii orizontale pentru toate zonele pentru a se facilita controlul,

1.  consideră că, pentru a asigura punerea în aplicare a obiectivelor PCP, măsurile tehnice viitoare trebuie să fie simplificate pentru a se elimina orice contradicție și/sau redundanță, să se înscrie într-un cadru juridic clar structurat și să fie concepute pe date științifice solide, revizuite inter pares;

2.  consideră că este necesară întocmirea unei liste cuprinzătoare care să sintetizeze toate măsurile tehnice în vigoare, pentru a obține o mai bună imagine de ansamblu a posibilităților de simplificare și de eliminare în legătură cu măsurile tehnice viitoare;

3.  consideră că, în cadrul eforturilor de implementare a obiectivelor PCP, de îmbunătățire a selectivității, de reducere la minimum a capturilor aruncate înapoi în mare și a impactului activităților de pescuit asupra mediului, de simplificare a normelor actuale și de dezvoltare a bazei științifice, este necesară o revizuire a măsurilor tehnice;

4.  consideră că măsurile tehnice ar trebui să se adapteze la particularitățile fiecărei activități de pescuit și ale fiecărei regiuni, putându-se garanta astfel un nivel mai ridicat al respectării lor de către sectorul în cauză;

5.  susține că simplificarea și regionalizarea măsurilor tehnice ar trebui să fie întotdeauna în concordanță cu scopul real al regulamentului privind măsurile tehnice, și anume reducerea la minimum a capturilor nedorite și a impactului asupra mediului marin;

6.  consideră că, pentru a îmbunătăți modalitățile de punere în aplicare și gradul de acceptare și respectare a normelor PCP de către sectorul pescuitului și de alte părți implicate, este necesară o mai mare implicare a pescarilor în procesul de luare a deciziilor, îndeosebi în cadrul consiliilor consultative, și este necesar să li se ofere stimulente, cum ar fi sprijin din cadrul FEPAM și al altor instrumente pentru inovare, formare, echipamente și folosirea unor unelte de pescuit mai selective;

7.  consideră că noul cadru legislativ va facilita utilizarea în continuare a uneltelor de pescuit inovatoare care au dovedit științific că îmbunătățesc gradul de selectivitate și, în același timp, au un impact redus asupra mediului;

8.  consideră că inovarea și cercetarea vor trebui promovate pentru a se asigura punerea în aplicare corespunzătoare a PCP, mai ales în ceea ce privește debarcarea capturilor nedorite, pentru creșterea selectivității și modernizarea tehnicilor de pescuit și de monitorizare;

9.  consideră că utilizarea sustenabilă a uneltelor de pescuit inovatoare care, în urma unor cercetări științifice independente, s-au dovedit a fi mai selective, ar trebui să fie permisă fără restricții sau limite cantitative inutile, să fie reglementată de legislație și – în ceea ce privește cercetările ulterioare – să beneficieze de sprijin financiar;

10.  consideră că este necesar să se mențină procedura legislativă ordinară pentru adoptarea unor norme comune pentru toate bazinele marine, inclusiv pentru instituirea unor standarde sau obiective pentru măsurile tehnice, inclusiv în cazul măsurilor tehnice conținute în regulamente specifice, sau pentru măsurile tehnice care probabil nu se vor modifică în viitorul previzibil și consideră că nu este necesar să se utilizeze întotdeauna procedura legislativă ordinară pentru măsurile adoptate la nivel regional sau care pot fi supuse unor modificări frecvente; consideră că aceste măsuri ar trebui evaluate periodic pentru a garanta că sunt în continuare relevante; consideră că folosirea judicioasă a actelor delegate poate răspunde acestei nevoi de flexibilitate și de reactivitate; reamintește, totuși, că Parlamentul își rezervă dreptul de a prezenta obiecțiuni împotriva oricărui act delegat, conform Tratatului;

11.  recomandă definirea unui cadru european general clar pentru măsurile tehnice, care să stabilească un număr limitat de principii transversale majore; consideră că toate normele care nu se aplică marii majorități a apelor europene nu ar trebui să fie incluse în acest cadru general, ci ar trebui să intre în sfera regionalizării;

12.  consideră că orice măsură adoptată la nivel regional ar trebui să fie în conformitate cu regulamentul-cadru privind măsurile tehnice și în concordanță cu obiectivele PCP și cu Directiva-cadru 2008/56/CE „Strategia pentru mediul marin” (MSFD);

13.  consideră că reglementările privitoare la măsurile tehnice ar trebui stabilite prin folosirea corespunzătoare a procesului de regionalizare și pe baza unor principii și definiții comune și centralizate, care să includă obiective și norme comune de aplicat în întreaga UE, inclusiv o listă a speciilor și uneltelor de pescuit interzise, un ansamblu de norme specifice pentru cele mai importante bazine maritime, precum și o serie de reglementări tehnice specifice; toate acestea ar urma să fie adoptate prin intermediul procedurii legislative ordinare; ia act de faptul că regionalizarea ar urma să se aplice în cazul normelor aplicabile la nivel regional sau al celor care sunt supuse unor modificări frecvente și ar trebui reevaluată periodic;

14.  subliniază necesitatea ca noul regulament-cadru privind măsurile tehnice să fie formulat de o manieră clară, lucru care va necesita un efort semnificativ de clarificare; solicită, prin urmare, ca regulamentele existente privind măsurile tehnice, în special Regulamentele (CE) nr. 850/98 și (CE) nr. 1967/2006 ale Consiliului, să fie abrogate în prealabil, pentru a se pune capăt proliferării reglementărilor;

15.  reamintește că, în ceea ce privește actele delegate, conform articolului 18 din regulamentul de bază, statele membre pot, într-un termen care urmează să fie prevăzut în regulamentul privind măsurile tehnice, să transmită recomandări Comisiei Europene, iar aceasta din urmă nu va putea adopta niciun act înainte de expirarea termenului respectiv;

16.  consideră necesar să se evalueze oportunitatea, eficiența și consecințele socioeconomice asupra flotelor UE și a comunităților locale ale regulamentelor specifice bazate pe măsuri tehnice, respectând, în același timp, obiectivele PCP și MSFD;

17.  consideră că, pentru a proteja habitatele și speciile marine vulnerabile, măsurile tehnice ar trebui să conțină dispoziții specifice cu privire la utilizarea anumitor unelte de pescuit;

18.  consideră că măsurile tehnice ar trebui să garanteze că nu se utilizează unelte de pescuit distructive și neselective și că utilizarea generală a substanțelor explozive și otrăvitoare ar trebui să fie interzisă;

19.  consideră că există o nevoie urgentă de a stabili un ansamblu coerent de măsuri tehnice pentru fiecare dintre bazine, ținând seama de natura specifică a fiecăruia, unde deciziile Uniunii pot avea un impact semnificativ asupra refacerii stocurilor de pește și a protejării ecosistemelor, precum și asupra gestionării sustenabile a stocurilor de pește exploatate în comun;

20.  susține că, fără a aduce atingere obligației de debarcare, care este în vigoare din 1 ianuarie 2015 și care urmează să se aplice progresiv stocurilor de pește până în 2019, dispozițiile privind măsurile tehnice trebuie să fie suficient de flexibile pentru a se adapta în timp real la evoluția activităților de pescuit și pentru a oferi sectorului pescuitului mai multe oportunități de a pune în practică inovații privind metodele de pescuit selective;

21.  consideră că obligația de debarcare constituie o schimbare fundamentală în domeniul pescuitului și că, prin urmare, măsurile tehnice trebuie să fie adaptate astfel încât să permită implementarea și facilitarea unor practici de pescuit mai selective; recomandă următoarele trei măsuri pentru a realiza acest lucru:

   modificarea substanțială, chiar revocarea normelor care reglementează alcătuirea capturilor,
   acordarea unei mai mari flexibilități în ceea ce privește dimensiunea ochiurilor plaselor de pescuit,
   permisiunea de a putea deține mai multe tipuri de unelte de pescuit la bord;

22.  constată dificultățile care decurg din coexistența standardelor de comercializare prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 2406/96 al Consiliului și dimensiunile minime de captură; solicită armonizarea acestora prin intermediului noului regulament-cadru privind măsurile tehnice;

23.  consideră că, atunci când se revizuiesc măsurile tehnice, trebuie avut în vedere impactul lor în materie de conservare a resurselor biologice, precum și în ceea ce privește mediul marin, cheltuielile de exploatare și rentabilitatea activității de pescuit în termeni socio-ocupaționali;

24.  consideră că obiectivul privind conservarea urmărit de regulamentul-cadru privind măsurile tehnice ar putea fi realizat mai eficace prin acțiuni care vizează îmbunătățirea gestionării cererii și ofertei cu ajutorul organizațiilor de producători;

25.  consideră că pescuitul artizanal accidental în apele interioare ale statelor membre și ale regiunilor trebuie să rămână în afara TAC;

26.  consideră că planurile multianuale joacă un rol fundamental în cadrul PCP în ceea ce privește conservarea resurselor piscicole, deoarece reprezintă cel mai adecvat instrument pentru adoptarea și punerea în aplicare a unor măsuri tehnice specifice în cazul diverselor activități de pescuit;

27.  consideră că este necesar ca colegiuitorii să își continue eforturile pentru a ajunge la un acord privind planurile multianuale în ceea ce privește competențele instituționale în temeiul Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene și pe baza jurisprudenței relevante;

28.  consideră că planurile multianuale ar trebui să reprezinte un cadru solid și durabil pentru gestionarea activităților de pescuit și trebuie să se bazeze pe cele mai bune și mai recente avize științifice și socioeconomice disponibile, recunoscute de omologi; consideră, de asemenea, că planurile anuale ar trebui să fie adaptate la evoluția stocurilor și să ofere flexibilitate în contextul luării de către Consiliu a deciziilor sale anuale cu privire la posibilitățile de pescuit; consideră că aceste decizii anuale nu trebuie să depășească domeniul strict al alocării posibilităților de pescuit și trebuie, pe cât posibil, să evite fluctuațiile semnificative ale acestora;

29.  consideră că trebuie să se realizeze progrese cu privire la viitoarele planuri multianuale pentru refacerea și menținerea stocurilor peste nivelurile care pot să genereze producția maximă durabilă, incluzând un calendar predefinit, un nivel de referință pentru conservare în vederea activării măsurilor de salvgardare, un mecanism de adaptare la evoluțiile neprevăzute ale avizelor științifice și o clauză de revizuire;

30.  consideră că, pentru a evita problemele care decurg din obligația de debarcare în cazul activităților de pescuit mixte, sunt necesare îmbunătățirea selectivității și limitarea capturilor nedorite; consideră că ar fi recomandabil să se găsească metode pentru a folosi posibilitatea de a adopta măsuri de flexibilitate și de a folosi ratele de mortalitate prin pescuit stabilite pe baze științifice pentru a stabili TAC;

31.  reafirmă necesitatea de a crește, prin intermediul consiliilor consultative, implicarea părților interesate în elaborarea și punerea în aplicare a planurilor multianuale, precum și în toate deciziile privind regionalizarea;

32.  crede că Parlamentul ar trebui să examineze cu o atenție deosebită actele delegate referitoare la planurile privind aruncarea capturilor înapoi în mare și să își rezerve dreptul de a obiecta dacă o consideră necesar;

33.  consideră că valabilitatea tranzitorie a actelor delegate referitoare la planurile privind aruncarea capturilor înapoi în mare, inclusiv modificarea dimensiunilor minime de referință pentru conservare, nu ar trebui în niciun caz să depășească limita de trei ani, acestea trebuind să fie înlocuite, acolo unde este cazul, de un plan multianual; consideră, de asemenea, că ar trebui ca, în acest scop, planurile multianuale să fie adoptate cât mai curând posibil;

34.  consideră că, în contextul regionalizării, deciziile privind dimensiunile minime de referință pentru conservare pentru fiecare specie ar trebui să se bazeze pe avize științifice; subliniază necesitatea evitării neregulilor sau a fraudelor în procesul de comercializare care ar putea pune în pericol funcționarea pieței interne;

35.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

Notă juridică