Index 
Texte adoptate
Miercuri, 16 decembrie 2015 - StrasbourgEdiţie definitivă
Decizia de a nu formula obiecțiuni la un act delegat: normele de aplicare a Regulamentului financiar
 Decizia de a nu formula obiecțiuni la un act delegat: regulamentul financiar-tip pentru organismele de parteneriat public-privat
 Prelungirea mandatului președintelui Autorității Bancare Europene (ABE)
 Prelungirea mandatului președintelui Autorității Europene de Asigurări și Pensii Ocupaționale (EIOPA)
 Prelungirea mandatului președintelui Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA)
 Cooperarea operațională și strategică dintre Bosnia și Herțegovina și Europol *
 Mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare: cererea din partea Irlandei EGF/2015/006 IE/PWA International
 Listă de specii alogene invazive
 Produsele care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb modificat genetic NK603 × T25
 Favorizarea transparenței, a coordonării și a convergenței politicilor de impozitare a societăților
 Relațiile dintre UE și China
 Pregătirea reuniunii mondiale la nivel înalt privind ajutorul umanitar: provocări și oportunități în domeniul ajutorului umanitar
 Dezvoltarea unei industrii europene durabile a metalelor de bază
 Situația din Ungaria: măsurile luate ca urmare a Rezoluției Parlamentului European din 10 iunie 2015

Decizia de a nu formula obiecțiuni la un act delegat: normele de aplicare a Regulamentului financiar
PDF 244kWORD 68k
Decizia Parlamentului European de a nu formula obiecțiuni la Regulamentul delegat al Comisiei din 30 octombrie 2015 de modificare a Regulamentului delegat (UE) nr. 1268/2012 privind normele de aplicare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii (C(2015)07555 – 2015/2939(DEA))
P8_TA(2015)0448B8-1336/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere Regulamentul delegat al Comisiei (C(2015)07555),

–  având în vedere scrisoarea Comisiei din 12 noiembrie 2015 prin care aceasta îi solicită să declare că nu va formula obiecțiuni la regulamentul delegat,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru bugete, precum și cea a Comisiei pentru control bugetar, trimise președintelui Conferinței președinților de comisie la 27 noiembrie 2015,

–  având în vedere articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii(1), în special articolul 210,

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) 2015/1929 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 octombrie 2015 de modificare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012(2),

–  având în vedere recomandarea de decizie a Comisiei pentru bugete și a Comisiei pentru control bugetar,

–  având în vedere articolul 105 alineatul (6) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere că nici o opoziție nu a fost exprimată în termenul prevăzut la articolul 105 alineatul (6) liniuța a treia și a patra din Regulamentul său de procedură, care a expirat la 15 decembrie 2015,

A.  întrucât Directivele 2014/23/UE(3) și 2014/24/UE(4), pe care statele membre trebuie să le transpună în legislația lor națională până la 18 aprilie 2016, au făcut necesară modificarea Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012, precum și a Regulamentului delegat (UE) nr. 1268/2012 al Comisiei privind normele de aplicare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 în ceea ce privește dispozițiile privind procedurile de achiziții publice ale instituțiilor UE și contractele atribuite de acestea pe cont propriu;

B.  întrucât Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 a fost modificat, la 28 octombrie 2015, prin Regulamentul (UE, Euratom) nr. 2015/1929, care l-a aliniat la directivele menționate anterior și care a intrat în vigoare la 30 octombrie 2015;

C.  întrucât, la 30 octombrie 2015, Comisia a adoptat regulamentul delegat (C(2015)07555), cu scopul de a asigura că versiunea actualizată în mod corespunzător a Regulamentului delegat (UE) nr. 1268/2012 al Comisiei poate fi pusă în aplicare de la începutul exercițiului financiar, asigurând astfel un proces transparent de tranziție la noile norme privind achizițiile publice ale instituțiilor UE și contractele de concesiune;

D.  întrucât, în conformitate cu articolul 210 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012, care conferă Comisiei competența de a adopta acest tip de acte delegate, regulamentul delegat (C(2015)07555) poate, în principiu, să intre în vigoare doar la sfârșitul perioadei prevăzute pentru examinarea sa de către Parlament și Consiliu, a cărei durată este de două luni de la data notificării – i.e. până la 30 decembrie 2015 – și care poate fi prelungită cu încă două luni;

E.  întrucât, cu toate acestea, Comisia i-a solicitat Parlamentului la 12 noiembrie 2015 ca, în cazul în care nu intenționează să formuleze obiecțiuni la actul delegat, să îi transmită o notificare în acest sens până la data de 21 decembrie 2015 cel târziu, deoarece, pentru a putea respecta termenul-limită de publicare a regulamentului delegat în Jurnalul Oficial, respectiv data de 31 decembrie 2015, asigurând, astfel, intrarea sa în vigoare la 1 ianuarie 2016, conform planificării, regulamentul delegat ar trebui să fie transmis Oficiului pentru Publicații până la 21 decembrie 2015,

1.  declară că nu formulează obiecțiuni la regulamentul delegat;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 298, 26.10.2012, p. 1.
(2) JO L 286, 30.10.2015, p. 1.
(3) Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind atribuirea contractelor de concesiune (JO L 94, 28.3.2014, p. 1).
(4) Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE (JO L 94, 28.3.2014, p. 65).


Decizia de a nu formula obiecțiuni la un act delegat: regulamentul financiar-tip pentru organismele de parteneriat public-privat
PDF 247kWORD 71k
Decizia Parlamentului European de a nu formula obiecțiuni la Regulamentul delegat al Comisiei din 30 octombrie 2015 de modificare a Regulamentului delegat (UE) nr. 110/2014 privind regulamentul financiar-tip pentru organismele de parteneriat public-privat menționate la articolul 209 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (C(2015)07554 – 2015/2940(DEA))
P8_TA(2015)0449B8-1337/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere regulamentul delegat al Comisiei (C(2015)07554),

–  având în vedere scrisoarea Comisiei din 12 noiembrie 2015 prin care aceasta îi solicită să declare că nu va formula obiecțiuni la regulamentul delegat,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru bugete, precum și cea a Comisiei pentru control bugetar, trimise președintelui Conferinței președinților de comisie la 27 noiembrie 2015,

–  având în vedere articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului(1), în special articolul 210,

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) 2015/1929 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 octombrie 2015 de modificare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012(2),

–  având în vedere recomandarea de decizie a Comisiei pentru bugete și a Comisiei pentru control bugetar,

–  având în vedere articolul 105 alineatul (6) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere că nicio opoziție nu a fost exprimată în termenul prevăzut la articolul 105 alineatul (6) liniuța a treia și a patra din Regulamentul său de procedură, care a expirat la 15 decembrie 2015,

A.  întrucât, în Declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei privind descărcarea de gestiune separată pentru întreprinderile comune în temeiul articolului 209 din Regulamentul financiar(3), cele trei instituții și-au afirmat, în special, intenția de a propune „modificări corespunzătoare la articolul 209 și la articolul 60 alineatul (7) din Regulamentul financiar în contextul revizuirii viitoare a Regulamentului financiar”;

B.  întrucât Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 a fost modificat, la 28 octombrie 2015, prin Regulamentul (UE, Euratom) nr. 2015/1929 care, pe lângă faptul că a asigurat alinierea primului regulament menționat la Directivele 2014/23/UE(4) și 2014/24/UE(5) și a consolidat sistemul de protecție a bugetului UE, a modificat articolele 209 și 60 din acest regulament, aliniind normele privind descărcarea de gestiune, auditul extern și rapoartele anuale ale organismelor care funcționează în conformitate cu articolul 209 din Regulamentul financiar la normele aplicabile organismelor care funcționează în conformitate cu articolul 208;

C.  întrucât, la 30 octombrie 2015, Comisia a adoptat regulamentul delegat (C(2015)07554) prin care se actualizează dispozițiile Regulamentului delegat (UE) nr. 110/2014 privind regulamentul financiar-tip pentru organismele de parteneriat public-privat menționate la articolul 209 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 [asigurând alinierea acestui regulament la dispozițiile corespunzătoare ale Regulamentului delegat (UE) nr. 1271/2013, care vizează organismele menționate la articolul 208 din Regulamentul financiar], în vederea punerii în aplicare a regulamentului menționat de la începutul exercițiului financiar, asigurând un proces transparent de tranziție la noile norme;

D.  întrucât, în conformitate cu articolul 210 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012, care conferă Comisiei competența de a adopta acest tip de acte delegate, regulamentul delegat (C(2015)07554) poate, în principiu, să intre în vigoare doar la sfârșitul perioadei prevăzute pentru examinarea sa de către Parlament și Consiliu, a cărei durată este de două luni de la data notificării – i.e. până la 30 decembrie 2015 – și care poate fi prelungită cu încă două luni;

E.  întrucât, cu toate acestea, Comisia i-a solicitat Parlamentului la 12 noiembrie 2015 ca, în cazul în care nu intenționează să formuleze obiecțiuni la actul delegat, să îi transmită o notificare în acest sens până la data de 21 decembrie 2015 cel târziu, deoarece, pentru a putea respecta termenul-limită de publicare a regulamentului delegat în Jurnalul Oficial, respectiv data de 31 decembrie 2015, asigurând, astfel, intrarea sa în vigoare la 1 ianuarie 2016, conform planificării, regulamentul delegat ar trebui să fie transmis Oficiului pentru Publicații până la 21 decembrie 2015;

1.  declară că nu formulează obiecțiuni la regulamentul delegat;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 298, 26.10.2012, p. 1.
(2) JO L 286, 30.10.2015, p. 1.
(3) JO L 163, 29.5.2014, p. 21.
(4) Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind atribuirea contractelor de concesiune (JO L 94, 28.3.2014, p. 1).
(5) Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE (JO L 94, 28.3.2014, p. 65).


Prelungirea mandatului președintelui Autorității Bancare Europene (ABE)
PDF 238kWORD 63k
Decizia Parlamentului European din 16 decembrie 2015 privind prelungirea mandatului președintelui Autorității Bancare Europene (ABE) (C8-0313/2015 – 2015/0903(NLE))
P8_TA(2015)0450A8-0347/2015

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea consiliului supraveghetorilor Autorității Bancare Europene (ABE) din 8 septembrie 2015 de a prelungi mandatul președintelui ABE cu încă cinci ani (C8-0313/2015),

–  având în vedere articolul 48 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea Bancară Europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei(1),

–  având în vedere Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A8-0347/2015),

A.  întrucât primul președinte al ABE a fost numit de consiliul supraveghetorilor ABE în 2011, pentru un mandat de 5 ani, în urma unei proceduri de selecție deschise desfășurate în conformitate cu la articolul 48 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010;

B.  întrucât, potrivit articolului 48 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, consiliul supraveghetorilor ABE, ținând seama de evaluarea prevăzută la dispoziția în cauză, poate decide prelungirea o singură dată a mandatului președintelui ABE, sub rezerva aprobării de către Parlamentul European;

C.  întrucât, la 8 septembrie 2015, consiliul supraveghetorilor ABE a propus prelungirea cu încă cinci ani a mandatului lui Andrea Enria, președintele în exercițiu al ABE, și a informat Parlamentul European în acest sens;

D.  întrucât, la 17 noiembrie 2015, Comisia pentru afaceri economice și monetare a organizat o audiere cu Andrea Enria, președintele în exercițiu al ABE, în cadrul căreia acesta a rostit o alocuțiune introductivă, iar apoi a răspuns la întrebările adresate de membrii comisiei,

1.  aprobă propunerea de prelungire cu încă cinci ani a mandatului președintelui ABE, Andrea Enria;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului, Comisiei, ABE și guvernelor statelor membre.

(1) JO L 331, 15.12.2010, p. 12.


Prelungirea mandatului președintelui Autorității Europene de Asigurări și Pensii Ocupaționale (EIOPA)
PDF 239kWORD 62k
Decizia Parlamentului European din 16 decembrie 2015 privind prelungirea mandatului președintelui Autorității Europene de Asigurări și Pensii Ocupaționale (EIOPA) (C8-0314/2015 – 2015/0904(NLE))
P8_TA(2015)0451A8-0348/2015

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea consiliului supraveghetorilor Autorității Europene de Asigurări și Pensii Ocupaționale (EIOPA) din 30 septembrie 2015 de a prelungi mandatul președintelui EIOPA cu încă cinci ani (C8-0314/2015),

–  având în vedere articolul 48 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/79/CE a Comisiei(1),

–  având în vedere Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A8-0348/2015),

A.  întrucât primul președinte al EIOPA a fost numit de consiliul supraveghetorilor EIOPA în 2011, pentru un mandat de 5 ani, în urma unei proceduri de selecție deschise desfășurate în conformitate cu la articolul 48 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010;

B.  întrucât, potrivit articolului 48 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, consiliul supraveghetorilor EIOPA, ținând seama de evaluarea prevăzută la dispoziția în cauză, poate decide prelungirea o singură dată a mandatului președintelui EIOPA, sub rezerva aprobării de către Parlamentul European;

C.  întrucât, la 30 septembrie 2015, consiliul supraveghetorilor EIOPA a propus prelungirea cu încă cinci ani a mandatului lui Gabriel Bernardino, președintele în exercițiu al EIOPA, și a informat Parlamentul European în acest sens;

D.  întrucât, la 17 noiembrie 2015, Comisia pentru afaceri economice și monetare a organizat o audiere cu Gabriel Bernardino, președintele în exercițiu al EIOPA, în cadrul căreia acesta a rostit o alocuțiune introductivă, iar apoi a răspuns la întrebările adresate de membrii comisiei,

1.  aprobă propunerea de prelungire cu încă cinci ani a mandatului președintelui EIOPA, Gabriel Bernardino;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului, Comisiei, EIOPA și guvernelor statelor membre.

(1) JO L 331, 15.12.2010, p. 48.


Prelungirea mandatului președintelui Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA)
PDF 241kWORD 62k
Decizia Parlamentului European din 16 decembrie 2015 privind prelungirea mandatului președintelui Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA) (C8-0315/2015 – 2015/0905(NLE))
P8_TA(2015)0452A8-0346/2015

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea consiliului supraveghetorilor Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA) din 24 septembrie 2015 de a prelungi mandatul președintelui ESMA cu încă cinci ani (C8-0315/2015),

–  având în vedere articolul 48 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/77/CE a Comisiei(1),

–  având în vedere Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A8-0346/2015),

A.  întrucât primul președinte al ESMA a fost numit de consiliul supraveghetorilor ESMA în 2011, pentru un mandat de 5 ani, în urma unei proceduri de selecție deschise desfășurate în conformitate cu articolul 48 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010;

B.  întrucât, potrivit articolului 48 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, consiliul supraveghetorilor ESMA, ținând seama de evaluarea prevăzută la dispoziția în cauză, poate decide prelungirea o singură dată a mandatului președintelui ESMA, sub rezerva aprobării de către Parlamentul European;

C.  întrucât, la 24 septembrie 2015, consiliul supraveghetorilor ESMA a propus prelungirea cu încă cinci ani a mandatului lui Steven Maijoor, președintele în exercițiu al ESMA, și a informat Parlamentul European în acest sens;

D.  întrucât, la 17 noiembrie 2015, Comisia pentru afaceri economice și monetare a organizat o audiere cu Steven Maijoor, președintele în exercițiu al ESMA, în cadrul căreia acesta a rostit o alocuțiune introductivă, iar apoi a răspuns la întrebările adresate de membrii comisiei,

1.  aprobă propunerea de prelungire cu încă cinci ani a mandatului președintelui ESMA;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului, Comisiei, ESMA și guvernelor statelor membre.

(1) JO L 331, 15.12.2010, p. 84.


Cooperarea operațională și strategică dintre Bosnia și Herțegovina și Europol *
PDF 245kWORD 63k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 16 decembrie 2015 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Consiliului privind aprobarea încheierii de către Oficiul European de Poliție (Europol) a Acordului privind cooperarea operațională și strategică dintre Bosnia și Herțegovina și Europol (10509/2015 – C8-0276/2015 – 2015/0808(CNS))
P8_TA(2015)0453A8-0352/2015

(Consultare)

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul Consiliului (10509/2015),

–  având în vedere articolul 39 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, astfel cum a fost modificat prin Tratatul de la Amsterdam, și articolul 9 din Protocolul nr. 36 privind dispozițiile tranzitorii, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C8-0276/2015),

–  având în vedere Decizia 2009/371/JAI a Consiliului din 6 aprilie 2009 privind înființarea Oficiului European de Poliție (Europol)(1), în special articolul 23 alineatul (2),

–  având în vedere Decizia 2009/934/JAI a Consiliului din 30 noiembrie 2009 de adoptare a normelor de punere în aplicare care reglementează relațiile Europol cu partenerii, inclusiv schimbul de date cu caracter personal și de informații(2) clasificate, în special articolele 5 și 6,

–  având în vedere Decizia 2009/935/JAI a Consiliului din 30 noiembrie 2009 de stabilire a listei statelor terțe și organizațiilor cu care Europol încheie acorduri(3),

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0352/2015),

1.  aprobă proiectul Consiliului;

2.  invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

3.  solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial textul aprobat de Parlament;

4.  invită Comisia să evalueze, după intrarea în vigoare a noului Regulament privind Europol (2013/0091(COD)), dispozițiile cuprinse în Acordul de cooperare, îndeosebi în ceea ce privește protecția datelor; invită Comisia să informeze Parlamentul European și Consiliul cu privire la rezultatul evaluării și, dacă este cazul, să prezinte o recomandare de autorizare a inițierii de discuții privind renegocierea la nivel internațional a acordului;

5.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului, Comisiei și Europol poziția Parlamentului.

(1) JO L 121, 15.5.2009, p. 37.
(2) JO L 325, 11.12.2009, p. 6.
(3) JO L 325, 11.12.2009, p. 12.


Mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare: cererea din partea Irlandei EGF/2015/006 IE/PWA International
PDF 273kWORD 88k
Rezoluţie
Anexă
Rezoluţia Parlamentului European din 16 decembrie 2015 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare în conformitate cu punctul 13 din Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (solicitare din partea Irlandei – EGF/2015/006 IE/PWA International) (COM(2015)0555 – C8-0329/2015 – 2015/2295(BUD))
P8_TA(2015)0454A8-0363/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2015)0555 – C8-0329/2015),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1309/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de ajustare la globalizare (2014–2020) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1927/2006(1) (Regulamentul privind FEG),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020(2), în special articolul 12,

–  având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară(3) (AII din 2 decembrie 2013), în special punctul 13,

–  având în vedere procedura trilogului prevăzută la punctul 13 din AII din 2 decembrie 2013,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru dezvoltare regională,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A8-0363/2015),

A.  întrucât Uniunea a instituit instrumente legislative și bugetare pentru a oferi un sprijin suplimentar lucrătorilor afectați de schimbările majore intervenite în practicile comerciale internaționale sau care au fost disponibilizați din cauza crizei economice și financiare mondiale și pentru a le acorda asistență în procesul de reintegrare pe piața muncii;

B.  întrucât asistența financiară oferită de Uniune lucrătorilor disponibilizați ar trebui să fie dinamică și pusă la dispoziție cât mai rapid și mai eficient posibil, în conformitate cu Declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei adoptată cu ocazia reuniunii de conciliere din 17 iulie 2008, și cu respectarea AII din 2 decembrie 2013 în ceea ce privește adoptarea deciziilor de mobilizare a Fondului european de ajustare la globalizare (FEG);

C.  întrucât adoptarea Regulamentului privind FEG reflectă acordul la care au ajuns Parlamentul European și Consiliul de a reintroduce criteriul de mobilizare în caz de criză, de a majora contribuția financiară a Uniunii la 60 % din costurile totale estimate ale măsurilor propuse, de a crește eficacitatea procesării cererilor privind mobilizarea FEG la Comisie și în cadrul Parlamentului European și al Consiliului prin reducerea timpului de evaluare și aprobare, de a extinde gama de acțiuni și de beneficiari eligibili prin includerea persoanelor care desfășoară activități independente și a tinerilor și de a finanța măsuri de stimulare pentru înființarea unor afaceri proprii;

D.  întrucât Irlanda a depus cererea EGF/2015/006 IE/PWA International pentru a obține o contribuție financiară din partea FEG ca urmare a disponibilizării a 108 lucrători din cadrul întreprinderii PWA International Ltd (PWAI), care își desfășoară activitatea în sectorul economic clasificat în cadrul diviziunii 33 din NACE Rev 2 („Repararea și instalarea mașinilor și echipamentelor”)(4) în regiunea de nivel NUTS 2 din sudul și estul Irlandei și întrucât se preconizează că toți lucrătorii disponibilizați vor participa la aceste măsuri;

E.  întrucât cererea nu îndeplinește criteriile tradiționale de eligibilitate stabilite de Regulamentul privind FEG în ceea ce privește numărul disponibilizărilor și este depusă în temeiul criteriilor de intervenție de la articolul 4 alineatul (2) din regulamentul în cauză, care permite o derogare în împrejurări excepționale,

1.  este de acord cu opinia Comisiei potrivit căreia argumentele prezentate de Irlanda se califică drept „împrejurări excepționale” și, prin urmare, Irlanda are dreptul la o contribuție financiară în valoare de 442 293 EUR, în temeiul regulamentului în cauză;

2.  remarcă faptul că autoritățile irlandeze au depus solicitarea pentru o contribuție financiară din partea FEG la 19 iunie 2015 și că evaluarea acesteia a fost finalizată de către Comisie la 6 noiembrie 2015; salută faptul că procesul de evaluare s-a desfășurat rapid, în mai puțin de cinci luni;

3.  constată că întreprinderea PWAI a fost înființată în 1989 în Rathcoole, Co Dublin, ca asociație în participațiune între United Technologies Corporation și Lufthansa Technik Airmotive Ireland;

4.  observă că Irlanda s-a specializat, în anii 1990, în sectorul întreținerii, reparației și reviziei (IRR) de aeronave, ceea ce a ajutat-o la vremea respectivă, dar a făcut-o deosebit de vulnerabilă în fața tendinței recente de a amplasa activitățile de IRR în apropierea unor centre de expansiune mondială în domeniul aviației, cum este Asia, și în fața efectelor negative ale acordurilor comerciale mondiale; consideră că celelalte două cereri FEG depuse de Irlanda în sectorul „repararea și instalarea mașinilor și echipamentelor”(5) constituie o dovadă a acestei vulnerabilități; observă, de asemenea, că activitățile de IRR au fost grav afectate în Europa, îndeosebi în Irlanda, de închiderea întreprinderii SR Technics în 2009 și de închiderea întreprinderii Lufthansa Technik Airmotive Ireland în 2014, care au dus la pierderea a circa 1 520 de locuri de muncă;

5.  constată că, deși rata șomajului din comitatul South Dublin (11,61 %) este doar puțin peste media națională (10,83 %), aceste cifre ascund nuclee defavorizate în mod considerabil la nivel local, iar închiderea întreprinderii PWAI a afectat serios ocuparea forței de muncă și economia locală, regională sau națională din cauza situației dificile existente deja în zonă, la care s-a adăugat efectul cumulativ al celor trei închideri importante din sectorul IRR survenite într-o perioadă scurtă de timp;

6.  este de acord că situația dificilă existentă deja în zonă, la care s-a adăugat efectul cumulativ al celor trei închideri importante din sectorul IRR survenite într-o perioadă scurtă de timp, precum și faptul că în Irlanda nu a mai rămas niciun angajator în acest sector pot justifica o derogare de la plafonul de 500 de disponibilizări stabilit la articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul privind FEG; reiterează, în acest sens, recomandarea adresată Comisiei fie de a clarifica criteriile de derogare prevăzute la articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul privind FEG, fie de a reduce plafonul de 500 de lucrători disponibilizați;

7.  salută faptul că, pentru a le oferi rapid asistență lucrătorilor, autoritățile irlandeze au decis să demareze furnizarea de servicii personalizate pentru lucrătorii afectați la 22 mai 2015, cu mult înainte de decizia finală de acordare a unui sprijin din partea FEG pentru pachetul coordonat propus;

8.  salută, de asemenea, faptul că 108 tineri care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare și care aveau sub 25 de ani la data depunerii solicitării vor avea acces la serviciile personalizate cofinanțate de FEG;

9.  constată că Irlanda are în vedere cinci tipuri de măsuri pentru lucrătorii disponibilizați vizați de prezenta cerere: (i) orientarea, planificarea și dezvoltarea profesională, (ii) burse de formare profesională FEG, (iii) programe de formare și de învățământ complementar, (iv) programe de învățământ superior și (v) alocații limitate în timp; recomandă ca acest program FEG să fie similar celui aplicat în cazul SR Technics, soldat cu rezultate pozitive, 53,45 % dintre beneficiari întorcându-se în câmpul muncii în septembrie 2012, la mai puțin de 12 luni de la încheierea programului; observă că cheltuielile cu aceste acțiuni vor fi eligibile pentru o contribuție financiară din partea FEG în perioada 22 mai 2014-19 iunie 2017;

10.  salută varietatea măsurilor de formare care vor fi puse la dispoziția beneficiarilor; ia act de faptul că măsurile de sprijin pentru încadrarea în muncă și pentru activitățile independente vor fi disponibile numai pentru un număr limitat de beneficiari;

11.  ia act de faptul că autoritățile estimează că 24,81 % din costuri vor fi folosite pentru indemnizații limitate, valoare situată mult sub maximul permis de 35 % din totalul costurilor;

12.  constată că pachetul coordonat de servicii personalizate a fost elaborat în consultare cu partenerii sociali;

13.  reamintește că, în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul privind FEG, la conceperea pachetului coordonat de servicii personalizate sprijinite prin FEG ar trebui să se anticipeze perspectivele de pe piața muncii și competențele necesare în viitor și să se asigure compatibilitatea cu tranziția către o economie eficientă în ceea ce privește utilizarea resurselor și durabilă;

14.  reamintește importanța îmbunătățirii capacității de inserție profesională a tuturor lucrătorilor prin cursuri de formare adaptate și prin recunoașterea capacităților și a competențelor acumulate în cursul carierei profesionale; se așteaptă ca oferta de cursuri de formare din pachetul coordonat să fie adaptată nu numai la nevoile lucrătorilor disponibilizați, ci și la nevoile efective ale mediului de afaceri;

15.  observă că autoritățile irlandeze confirmă că acțiunile eligibile nu beneficiază de asistență din partea altor instrumente financiare ale Uniunii; își reiterează apelul adresat Comisiei de a prezenta o evaluare comparativă a acestor date în cadrul rapoartelor sale anuale, pentru a asigura deplina respectare a reglementărilor existente și pentru a evita dublarea serviciilor finanțate de Uniune;

16.  salută procedura îmbunătățită instituită de Comisie ca urmare a solicitării Parlamentului de a se accelera eliberarea subvențiilor; atrage atenția asupra timpului limitat prevăzut de noul calendar și asupra posibilului impact asupra eficacității procesării dosarelor;

17.  cere Comisiei să se asigure că deciziile politicii comerciale sunt examinate din perspectiva potențialului lor impact asupra pieței muncii din Uniune;

18.  regretă faptul că se propune mobilizarea FEG numai pentru 108 angajați disponibilizați care urmează să beneficieze de instrument și subliniază că este posibil ca interpretarea mai largă a articolului 4 alineatul (1) din Regulamentul FEG să nu fie adecvată;

19.  observă că, efectiv, această propunere este, dintre toate propunerile prezentate până în prezent, propunerea care vizează mobilizarea FEG pentru cel mai mic număr de lucrători disponibilizați;

20.  ia act de faptul că circa 80 % dintre lucrătorii disponibilizați au vârsta cuprinsă între 30 și 54 de ani și, prin urmare, reprezintă un grup cu șanse mari de încadrare în muncă și cu risc mai redus de șomaj pe termen lung;

21.  ia act de faptul că toate cele 108 disponibilizări au avut loc în sectorul economic clasificat ca „repararea și instalarea mașinilor și echipamentelor”, mai precis motoare cu reacție pentru aeronave, ceea ce înseamnă că lucrătorii sunt calificați și adaptabili la piața muncii;

22.  ia act de faptul că disponibilizările au avut loc la Rathcoole, o localitate situată în vecinătatea orașului Dublin, un nod economic și industrial unde șomajul se află în scădere, unde activitatea economică crește și unde, în general, se observă creștere economică;

23.  atrage atenția asupra faptului că orice referire la solicitarea EGF/2009/021 IE/SR Technics merge prea departe, deoarece cazul în discuție datează din anul 2009;

24.  aprobă decizia anexată la prezenta rezoluție;

25.  încredințează Președintei sarcina de a semna această decizie împreună cu Președintele Consiliului și de a asigura publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

26.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, împreună cu anexa, Consiliului și Comisiei.

ANEXĂ

DECIZIA PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare

(cererea depusă de Irlanda – EGF/2015/006 IE/PWA International)

(Textul prezentei anexe nu este reprodus aici, întrucât corespunde cu actul final, Decizia (UE) 2015/2458.)

(1) JO L 347, 20.12.2013, p. 855.
(2) JO L 347, 20.12.2013, p. 884.
(3) JO C 373, 20.12.2013, p. 1.
(4) Regulamentul (CE) nr. 1893/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 de stabilire a Nomenclatorului statistic al activităților economice NACE a doua revizuire și de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 3037/90 al Consiliului, precum și a anumitor regulamente CE privind domenii statistice specifice (JO L 393, 30.12.2006, p. 1).
(5) EGF/2014/016 IE/Lufthansa Technik (COM(2013)0047) și EGF/2009/021 IE/SR Technics (COM(2010)0489).


Listă de specii alogene invazive
PDF 258kWORD 77k
Rezoluţia Parlamentului European din 16 decembrie 2015 referitoare la proiectul de regulament de punere în aplicare al Comisiei de adoptare a unei liste de specii alogene invazive de interes pentru Uniune în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1143/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (D041932/01 – 2015/3010(RSP))
P8_TA(2015)0455B8-1345/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere proiectul de regulament de punere în aplicare al Comisiei de adoptare a unei liste de specii alogene invazive de interes pentru Uniune în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1143/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (D041932/01),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1143/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie 2014 privind prevenirea și gestionarea introducerii și răspândirii speciilor alogene invazive(1), în special articolul 4 alineatul (1),

–  având în vedere articolul 11 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie(2),

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară,

–  având în vedere articolul 106 alineatele (2) și (3) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Comisia urmează să adopte, prin acte de punere în aplicare, o listă a speciilor alogene invazive de interes pentru Uniune („lista Uniunii”) pe baza criteriilor stabilite la articolul 4 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1143/2014 al Parlamentului European și al Consiliului („Regulamentul IAS”); întrucât aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 27 alineatul (2) din respectivul regulament;

B.  întrucât respectivele acte de punere în aplicare se transmit comitetului menționat la articolul 27 alineatul (1) din Regulamentul IAS până la 2 ianuarie 2016 și intră în vigoare în a 20-a zi de la publicarea lor în Jurnalul Oficial;

C.  întrucât lista Uniunii urmează să fie obligatorie în toate elementele sale și se va aplica direct în toate statele membre;

D.  întrucât există numeroase specii alogene invazive și întrucât, prin urmare, este important să se garanteze că se abordează cu prioritate subgrupa de specii alogene invazive considerată a fi de interes pentru Uniune;

E.  întrucât speciile alogene invazive ar trebui considerate ca fiind de interes pentru Uniune dacă daunele cauzate de acestea în statele membre afectate sunt atât de semnificative încât se justifică adoptarea unor măsuri speciale aplicabile la nivelul întregii Uniuni, inclusiv în state membre care nu sunt încă afectate sau care este puțin probabil să fie afectate;

F.  întrucât în cadrul negocierilor din cadrul trilogului informal s-a recunoscut că este de importanță primordială să se garanteze că identificarea speciilor alogene invazive de interes pentru Uniune rămâne proporțională și se focalizează asupra speciilor a căror includere pe lista Uniunii ar preveni, reduce la minimum sau atenua efectiv impactul negativ al acelor specii de o manieră eficientă din punctul de vedere al costurilor;

G.  întrucât criteriile de includere pe lista Uniunii reprezintă instrumentul de bază pentru aplicarea Regulamentului IAS;

H.  întrucât criteriile de includere pe lista Uniunii ar trebui să garanteze că aceasta va cuprinde speciile alogene invazive potențiale care au impactul negativ cel mai semnificativ, pentru a garanta, de asemenea, folosirea eficace a resurselor;

I.  întrucât, în conformitate cu considerentul 13 din Regulamentul IAS, pentru a asigura respectarea normelor în temeiul acordurilor relevante ale OMC, precum și aplicarea coerentă a regulamentului respectiv, ar trebui stabilite criterii comune privind efectuarea evaluării riscurilor;

J.  întrucât la considerentul 32 din Regulamentul IAS se menționează că, pentru a lua în considerare cele mai recente evoluții științifice în domeniul mediului, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește definirea elementelor comune pentru efectuarea evaluării riscurilor;

K.  întrucât la considerentul 32 din Regulamentul IAS se menționează, de asemenea, că este deosebit de important ca în timpul lucrărilor sale pregătitoare Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți și că, atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, promptă și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu;

L.  întrucât Parlamentul nu a fost informat în mod corespunzător cu privire la stabilirea elementelor comune pentru efectuarea evaluării riscurilor; întrucât transmiterea documentelor pertinente către Parlament nu s-a efectuat simultan, la timp și de o manieră adecvată;

M.  întrucât, potrivit articolului 29 din Regulamentul IAS, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate pentru a preciza mai în detaliu tipul de dovezi acceptabile în înțelesul articolului 4 alineatul (3) litera (b) din regulamentul respectiv și furnizează o descriere detaliată a aplicării articolului 5 alineatul (1) literele (a)-(h) din Regulamentul IAS; întrucât descrierea detaliată trebuie să includă metodologia care trebuie aplicată în cadrul evaluărilor riscurilor, luându-se în considerare standardele naționale și internaționale relevante, precum și necesitatea de a acorda prioritate măsurilor împotriva speciilor alogene invazive asociate cu sau care au potențialul de a provoca un efect dăunător important asupra biodiversității sau asupra serviciilor ecosistemice aferente, precum și asupra sănătății umane sau a economiei, un astfel de efect dăunător fiind considerat factor agravant;

N.  întrucât Comisia nu a urmat dispozițiile articolului 4 alineatul (3) din Regulamentul IAS, nu a precizat mai în detaliu tipul de dovezi acceptabile în înțelesul articolului 4 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul IAS și nu a furnizat o descriere detaliată a aplicării articolului 5 alineatul (1) literele (a)-(h) din regulamentul respectiv, inclusiv în ceea ce privește metodologia care trebuie aplicată în cadrul evaluărilor riscurilor;

O.  întrucât Comisia nu a luat măsuri pentru a garanta că metodologia care trebuie aplicată în cadrul evaluărilor riscurilor este folosită în același fel de toate statele membre în cazul propunerilor de includere a unei specii în lista Uniunii; întrucât nu se poate garanta că statele membre vor folosi aceleași tipuri de dovezi și că vor aplica aceleași norme globale;

P.  întrucât motivele de includere a speciilor în proiectul de listă a Uniunii nu urmează criterii științifice ci mai degrabă criterii politice;

Q.  întrucât includerea pe listă a speciilor nu se bazează pe o evaluare a riscurilor și pe o metodologie standardizate, ci mai degrabă pe voința politică a statelor membre;

R.  întrucât proiectul de listă a Uniunii nu abordează problema speciilor alogene invazive de o manieră cuprinzătoare, astfel încât să protejeze biodiversitatea locală și serviciile ecosistemice, precum și să reducă la minimum și să atenueze impactul economic și cel asupra sănătății umane pe care l-ar putea avea aceste specii;

S.  întrucât Regulamentul IAS, în calitate de instrument legislativ specific al UE, ar putea aborda provocările nesoluționate legate de pierderea biodiversității, ar putea obține rezultate și ajuta la atingerea obiectivelor strategiei privind biodiversitatea, dar numai dacă este pus în aplicare în mod corect și dacă este sprijinit de autoritățile locale și de publicul larg;

T.  întrucât lista inițială a Comisiei a fost criticată de mai multe autorități naționale competente și părți implicate, ca și de publicul larg, până când s-a ajuns la un punct în care ei pun serios la îndoială viitoarea eficacitate a Regulamentului IAS, în special din cauză că multe dintre cele mai problematice specii alogene invazive nu sunt incluse în listă, în timp ce sunt incluse unele specii care nu pot avea un impact negativ semnificativ asupra biodiversității, a serviciilor ecosistemice, a sănătății umane sau a economiei, sau în cazul cărora măsurile care ar trebui luate ar determina costuri disproporționate;

U.  întrucât lista inițială trece cu vederea specii care se numără printre cele mai dăunătoare specii alogene invazive din Europa; întrucât anumite plante terestre și specii de mamifere îndeplinesc criteriile și există o evaluare robustă a riscurilor în ceea ce le privește, dar nu sunt incluse pe listă; întrucât unele specii de mamifere care au fost printre speciile alogene care s-au răspândit cel mai rapid în Europa în ultimii ani nu sunt incluse pe listă; întrucât nu sunt incluse pe listă nici specii de plante larg răspândite, care se propagă rapid și care au efecte adverse bine documentate asupra sănătății umane,

1.  consideră că proiectul de regulament de punere în aplicare al Comisiei depășește competențele de executare prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1143/2014;

2.  solicită Comisiei să își retragă proiectul de regulament de punere în aplicare și să prezinte comitetului un nou proiect;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 317, 4.11.2014, p. 35.
(2) JO L 55, 28.2.2011, p. 13.


Produsele care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb modificat genetic NK603 × T25
PDF 268kWORD 84k
Rezoluţia Parlamentului European din 16 decembrie 2015 referitoare la Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/2279 a Comisiei din 4 decembrie 2015 de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb modificat genetic NK603 × T25 (MON-ØØ6Ø3-6 × ACS-ZMØØ3-2), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (2015/3006(RSP))
P8_TA(2015)0456B8-1365/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/2279 a Comisiei din 4 decembrie 2015 de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb modificat genetic NK603 × T25 (MON-ØØ6Ø3-6 × ACS-ZMØØ3-2), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului(1),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind produsele alimentare și furajele modificate genetic(2), în special articolul 7 alineatul (3) și articolul 19 alineatul (3),

–  având în vedere articolele 11 și 13 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie(3),

–  având în vedere avizul Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA) din 15 iulie 2015(4),

–  având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară,

–  având în vedere articolul 106 alineatele (2) și (3) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât la 17 mai 2010, Monsanto Europe S.A. a adresat autorității competente din Țările de Jos o cerere, în conformitate cu articolele 5 și 17 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, de introducere pe piață a produselor alimentare, a ingredientelor alimentare și a furajelor care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb NK603 × T25;

B.  întrucât porumbul modificat genetic MON-ØØ6Ø3-6 × ACS-ZMØØ3-2, astfel cum este descris în cerere, exprimă proteina CP4 EPSPS, care conferă toleranță la erbicidele pe bază de glifosat, și proteina PAT, care conferă toleranță la erbicidele pe bază de glufosinat de amoniu, și întrucât Agenția Internațională pentru Cercetare în Domeniul Cancerului - agenția specializată în domeniul cancerului a Organizației Mondiale a Sănătății - a clasificat glifosatul drept substanță probabil cancerigenă pentru oameni la 20 martie 2015(5);

C.  întrucât Comisia, în ciuda adoptării la 1 decembrie 2015 a unei propuneri de rezoluții de către Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară a Parlamentului, în care se opunea proiectului de decizie de punere în aplicare care autorizează introducerea pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb modificat genetic NK603 × T25 (MON-ØØ6Ø3-6 × ACS-ZMØØ3-2), a decis să nu respecte principiul cooperării loiale dintre instituțiile UE prin adoptarea deciziei de punere în aplicare din 4 decembrie 2015, cu 10 zile înainte de deschiderea primei ședințe plenare a Parlamentului, în care Parlamentul putea vota asupra propunerii de rezoluție în urma adoptării acesteia în comisie;

D.  întrucât la 22 aprilie 2015, Comisia a deplâns, în expunerea de motive a propunerii sale legislative de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1829/2003, faptul că de la intrarea în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 1829/2003, deciziile de autorizare au fost adoptate de Comisie, în conformitate cu legislația aplicabilă, fără sprijinul avizului Comitetului statelor membre, și că returnarea dosarului către Comisie în vederea adoptării unei decizii finale, care constituie de fapt o excepție în cadrul procedurii în ansamblu, a devenit o normă în procesul decizional relativ la autorizațiile privind produsele alimentare și furajele modificate genetic;

E.  întrucât Comisia a fost numită pe baza unui set de orientări politice prezentate Parlamentului European și întrucât în respectivele orientări își lua angajamentul de a revizui legislația aplicabilă autorizării organismelor modificate genetic (OMG);

F.  întrucât propunerea legislativă din 22 aprilie 2015 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 a fost respinsă de Parlament la 28 octombrie 2015(6) deoarece, în timp ce cultivarea se face în mod obligatoriu pe teritoriul unui stat membru, comerțul cu OMG-uri nu ține cont de frontiere, ceea ce înseamnă că o interzicere la nivel național a „vânzării și utilizării”, astfel cum a propus Comisia, ar fi fost imposibil de pus în aplicare fără a reintroduce verificarea la frontieră a importurilor;

G.  întrucât actualul sistem de autorizare a produselor alimentare și a furajelor modificate genetic nu funcționează corespunzător, astfel cum a dezvăluit ziarul francez Le Monde la 14 octombrie 2015(7), deoarece au fost autorizate pentru import în UE șase soiuri de porumb modificat genetic conținând modificări genetice care nu figurau în evaluare atunci când au fost autorizate culturile, iar trăsăturile suplimentare modificate genetic au fost notificate Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și Comisiei de către Syngenta abia în iulie 2015, chiar dacă soiurile respective au fost autorizate pentru import în perioada 2008-2011;

H.  întrucât, deși a refuzat propunerea legislativă de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1829/2003, Parlamentul a invitat Comisia să își retragă propunerea și să prezinte o propunere nouă,

1.  consideră că Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/2279 depășește competențele de executare prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1829/2003;

2.  consideră că decizia Comisiei de a trece la adoptarea Deciziei de punere în aplicare (UE) 2015/2279 a Comisiei, în ciuda faptului că proiectul de decizie a fost respins de comisia competentă înainte de votul relevant din plen, încalcă articolul 13 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană în ceea ce privește cooperarea reciprocă loială dintre instituții;

3.  consideră că orice decizie de punere în aplicare care autorizează introducerea pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din organisme modificate genetic în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, în versiunea actuală, nefuncțională, ar trebuie amânată până când va fi adoptat un nou regulament pe baza Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene;

4.  consideră că decizia de punere în aplicare a Comisiei nu este în conformitate cu dreptul Uniunii, prin faptul că nu este compatibilă cu obiectivele Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 și ale Regulamentului (CE) nr. 396/2005(8), care, în conformitate cu principiile generale prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 178/2002(9), constau în asigurarea unei baze prin care să se asigure un nivel ridicat de protecție a vieții și sănătății umane, a sănătății și bunăstării animale, a intereselor de mediu și ale consumatorilor în ceea ce privește produsele alimentare și furajele modificate genetic, asigurând în același timp funcționarea eficientă a pieței interne;

5.  solicită Comisiei să abroge Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/2279;

6.  solicită Comisiei să prezinte, pe baza Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene, o nouă propunere legislativă de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1829/2003, care să ia în considerare preocupările naționale exprimate deseori, care nu se referă numai la aspectele siguranței organismelor modificate genetic pentru sănătate sau mediu;

7.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 322, 8.12.2015, p. 58.
(2) JO L 268, 18.10.2003, p.1.
(3) JO L 55, 28.2.2011, p. 13.
(4) Grupul științific pentru OMG din cadrul EFSA (Grupul științific pentru organisme modificate genetic din cadrul EFSA), 2015. Scientific Opinion on application (EFSA-GMO-NL-2010-80) for the placing on the market of herbicide tolerant genetically modified maize NK603 × T25 for food and feed uses, import and processing under Regulation (EC) No 1829/2003 from Monsanto [„Aviz științific privind cererea EFSA-GMO-NL-2010-80 din partea Monsanto de introducere pe piață a porumbului modificat genetic tolerant la erbicid NK603 x T25 în scopul utilizării ca produse alimentare și ca furaje, al importării și prelucrării în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1829/2003”] EFSA Journal: 2015; 13(7):4165, 23 pp. doi:10.2903/j.efsa.2015.4165.
(5) Volumul 112 de monografii ale IARC: evaluarea a cinci insecticide și erbicide organofosforice din 20 martie 2015 http://www.iarc.fr/en/media-centre/iarcnews/pdf/MonographVolume112.pdf
(6) Texte adoptate, P8_TA(2015)0379.
(7) http://www.lemonde.fr/planete/article/2015/10/14/failles-dans-l-homologation-de-six-mais-ogm-en-europe_4788853_3244.html
(8) Regulamentul (CE) nr. 396/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 februarie 2005 privind conținuturile maxime aplicabile reziduurilor de pesticide din sau de pe produse alimentare și hrana de origine vegetală și animală pentru animale și de modificare a Directivei 91/414/CEE (JO L 70, 16.3.2005, p. 1).
(9) Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (JO L 31, 1.2.2002, p. 1).


Favorizarea transparenței, a coordonării și a convergenței politicilor de impozitare a societăților
PDF 559kWORD 250k
Rezoluţie
Anexă
Rezoluţia Parlamentului European din 16 decembrie 2015 conținând recomandări adresate Comisiei privind favorizarea transparenței, a coordonării și a convergenței în politicile de impozitare a societăților în Uniune (2015/2010(INL))
P8_TA(2015)0457A8-0349/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 225 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere proiectul de raport al Comisiei speciale pentru deciziile fiscale și alte măsuri similare sau cu efecte similare (2015/2066(INI) (comisia specială TAXE 1),

–  având în vedere proiectul final privind erodarea bazei impozabile și transferul profiturilor (BEPS) realizat de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și de G20 și publicat la 5 octombrie 2015,

–  având în vedere articolele 46 și 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A8-0349/2015),

Principalele concluzii în urma scandalului Luxleaks

A.  întrucât un consorțiu de jurnaliști, Consorțiul Internațional al Jurnaliștilor de Investigație (ICIJ), care a realizat o anchetă privind deciziile fiscale și alte practici dăunătoare din Luxembourg (LuxLeaks), a dezvăluit în noiembrie 2014 faptul că aproape 340 de societăți multinaționale au ajuns la înțelegeri secrete cu Luxemburgul, pe baza cărora multe dintre ele au reușit să-și reducă impozitele globale datorate la minimum, în detrimentul interesului public al Uniunii, generând o activitate economică redusă sau chiar nicio activitate economică în Luxemburg;

B.  întrucât dezvăluirile au indicat că anumiți consilieri fiscali au acordat, în mod deliberat, un sprijin precis orientat companiilor multinaționale, permițându-le să obțină în Luxemburg cel puțin 548 de decizii fiscale în perioada 2002-2010; întrucât aceste înțelegeri secrete aveau structuri financiare complexe destinate să ducă la reduceri fiscale majore;

C.  întrucât, ca urmare a acestor decizii fiscale, un mare număr de societăți au beneficiat, pentru profiturile transferate în Luxemburg, de rate efective de impozitare mai mici de 1%; întrucât, deși beneficiază de diferite bunuri și servicii publice în țările în care își desfășoară activitatea, unele dintre companiile multinaționale nu își plătesc impozitele în mod echitabil; întrucât faptul că există anumite companii multinaționale care beneficiază, pentru profiturile pe care le generează, de o rată de impozitare efectivă aproape de zero poate aduce prejudicii Uniunii și altor economii;

D.  întrucât, în multe cazuri, filialele din Luxemburg care gestionează afaceri de sute de milioane de euro au un personal restrâns și desfășoară activități economice reduse în Luxemburg, la unele adrese fiind înregistrate peste 1 600 de societăți;

E.  întrucât anchetele realizate de comisia specială TAXE 1 au evidențiat faptul că practica privind deciziile fiscale nu se regăsește numai în Luxemburg, ci este o practică comună în întreaga Uniune; întrucât practica privind deciziile fiscale poate fi folosită în mod legitim pentru a asigura certitudinea juridică necesară pentru societăți și a reduce riscurile financiare pentru firmele oneste, dar poate fi folosită și în mod abuziv sau în scopul eludării fiscale și ar putea, oferind certitudine juridică numai anumitor actori, să creeze un anumit grad de inegalitate între întreprinderile cărora le-au fost acordate decizii și întreprinderile care nu beneficiază de astfel de decizii;

F.  întrucât se ține seama de raportul OCDE publicat la 12 februarie 2013, intitulat „Addressing Base Erosion and Profit Shifting” (Găsirea unei soluții la erodarea bazei impozabile și transferul profiturilor), în care se propun noi standarde internaționale de combatere a BEPS;

G.  având în vedere comunicatul de la finalul reuniunii miniștrilor de finanțe și a guvernatorilor băncilor centrale din statele G20, care a avut loc la 5 octombrie 2015;

H.  întrucât, cu câteva excepții lăudabile, liderii politici la nivel național nu au fost suficient de deschiși în abordarea problemei eludării fiscale în cadrul sistemului de impozitare a întreprinderilor;

I.  întrucât Uniunea Europeană a făcut pași importanți către o integrare economică, acest lucru reflectându-se în uniunea economică și monetară și în uniunea bancară, iar o coordonare la nivelul Uniunii a politicilor fiscale în limitele stabilite de Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene reprezintă o componentă indispensabilă a procesului de integrare;

Impozitarea societăților și planificarea fiscală agresivă

J.  întrucât venitul din impozitele pe venit aplicate societăților pentru cele 28 de state membre ale Uniunii s-a ridicat în 2012 la o medie de 2,6 % din PIB(1);

K.  întrucât, într-un context în care lipsesc investițiile și creșterea economică, este important să se păstreze sau să se atragă întreprinderi în Uniune și întrucât, prin urmare, este vital ca Uniunea să promoveze atractivitatea sa pentru întreprinderile locale și străine;

L.  întrucât întreaga planificare fiscală ar trebui să se realizeze în limitele legii și ale tratatelor în vigoare;

M.  întrucât planificarea fiscală agresivă constă în a profita de detaliile tehnice ale unui sistem fiscal, de neconcordanțele dintre două sau mai multe sisteme fiscale sau de lacunele de natură juridică, în scopul reducerii obligațiilor fiscale;

N.  întrucât schemele de planificare fiscală agresivă duc adesea la folosirea unei combinații de discrepanțe fiscale de la nivel internațional, a unor norme naționale specifice foarte favorabile și a unor paradisuri fiscale;

O.  întrucât, spre deosebire de planificarea fiscală agresivă, frauda și evaziunea fiscală constituie mai presus de toate o activitate ilegală de sustragere de la îndeplinirea obligațiilor fiscale;

P.  întrucât cea mai adecvată reacție la planificarea fiscală agresivă pare a fi adoptarea unei legislații corespunzătoare, punerea în aplicare adecvată a acesteia și existența unei coordonări la nivel internațional în scopul obținerii rezultatelor dorite;

Q.  întrucât pierderile globale înregistrate în veniturile publice din cauza practicilor de eludare fiscală aplicate de către întreprinderi sunt, în general, compensate fie prin creșterea nivelului general de impozitare și prin reducerea serviciilor publice, fie prin contractarea unor împrumuturi mai mari de către state, afectând, astfel, alți contribuabili, precum și economia în ansamblu;

R.  întrucât s-a realizat un studiu(2) în care se estimează că pierderile de venituri la nivelul Uniunii datorate practicilor de eludare fiscală ale societăților ar putea să se ridice la aproximativ 50-70 de miliarde de euro anual, această sumă reprezentând suma pierdută prin transferul profiturilor; întrucât în studiul respectiv se estimează că aceste pierderi de venituri la nivelul Uniunii datorate practicilor de eludare fiscală ale societăților ar putea, de fapt, să se ridice la aproximativ 160-190 de miliarde de euro dacă se iau în calcul regimurile fiscale speciale, ineficiențele legate de colectare și alte astfel de activități;

S.  întrucât tot în acest studiu se estimează că eficiența impozitelor pe venit aplicate societăților este de 75%, deși în studiu se confirmă și faptul că acestea nu sunt sumele la care ne-am putea aștepta să fie recuperate de autoritățile fiscale, deoarece în cazul unui anumit procent din aceste sume costurile de colectare ar fi mult prea ridicate sau colectarea lor ar fi dificilă din punct de vedere tehnic; întrucât, conform acestui studiu, dacă la nivelul Uniunii ar exista și s-ar putea aplica o soluție completă pentru problema reprezentată de erodarea bazei impozabile și transferul profiturilor, impactul pozitiv estimat asupra veniturilor obținute din impozite pentru guvernele statelor membre s-ar ridica la 0,2% din veniturile totale obținute din impozite;

T.  întrucât pierderile datorate BEPS reprezintă un pericol pentru buna funcționare a pieței interne și pentru credibilitatea, eficiența și corectitudinea sistemelor de impozitare a societăților din interiorul Uniunii; întrucât tot în acest studiu se clarifică faptul că în aceste calcule nu sunt incluse estimările privind activitatea din economia subterană și că opacitatea structurilor și plăților anumitor societăți creează dificultăți în a estima în mod corect impactul asupra veniturilor obținute din impozite și că, prin urmare, impactul ar putea fi mult mai puternic decât cel estimat în raport;

U.  întrucât pierderea datorată BEPS demonstrează în mod clar și o lipsă a condițiilor de concurență echitabile, care afectează, pe de o parte, societățile care își desfășoară activitatea și își plătesc impozitele într-o singură țară, în special IMM-urile, întreprinderile familiale și persoanele care desfășoară activități independente, și, pe de altă parte, anumite companii multinaționale, care își pot transfera profiturile din jurisdicții cu impozite ridicate în anumite jurisdicții cu impozite scăzute și recurge la planificarea fiscală agresivă, reducându-și astfel baza impozabilă totală și punând o presiune suplimentară pe finanțele publice în detrimentul cetățenilor și al IMM-urilor din Uniune;

V.  întrucât utilizarea practicilor de planificare fiscală agresivă de către companiile multinaționale este în contradicție cu principiul concurenței loiale și al responsabilității societăților, consacrat în Comunicarea Comisiei COM(2011)0681, deoarece elaborarea de strategii de planificare fiscală necesită resurse care sunt disponibile numai marilor corporații și întrucât această situație are ca rezultat lipsa unor condiții de concurență echitabile între IMM-uri și marile corporații, care trebuie abordată de urgență;

W.  întrucât trebuie subliniat, de asemenea, faptul că concurența fiscală în cadrul Uniunii și în relațiile cu țările terțe poate, în anumite cazuri, să fie dăunătoare și poate conduce la o spirală descendentă a ratelor impozitării, în timp ce prin îmbunătățirea transparenței, a coordonării și a convergenței se creează cadrul concret necesar în vederea asigurării unor condiții de concurență echitabile între societățile din Uniune și a protejării bugetelor naționale de eventuale consecințe negative;

X.  întrucât măsurile care permit planificarea fiscală agresivă sunt incompatibile cu principiul cooperării loiale între statele membre;

Y.  întrucât planificarea fiscală agresivă este facilitată de creșterea complexității mediului de afaceri și de digitalizarea și globalizarea economiei, printre alți factori, ceea ce duce la denaturări ale concurenței, cu consecințe negative asupra creșterii economice și a societăților din Uniune, în special a IMM-urilor;

Z.  întrucât lupta împotriva planificării fiscale agresive nu poate fi dusă în mod individual de fiecare stat membru; întrucât politicile netransparente și necoordonate privind impozitarea societăților creează riscuri pentru politicile fiscale ale statelor membre, conducând la rezultate neproductive, cum ar fi creșterea ratelor de impozitare sau decalaje mai mari la nivelul bazelor fiscale;

AA.  întrucât lipsa acțiunilor coordonate face ca multe state membre să adopte măsuri naționale unilaterale; întrucât aceste măsuri s-au dovedit adesea a fi ineficiente, insuficiente și, în anumite cazuri, chiar în detrimentul acestei cauze;

AB.  întrucât ce este, prin urmare, necesar este să se adopte o abordare coordonată și diferențiată la nivel național, precum și la nivelul Uniunii și la nivel internațional;

AC.  întrucât Uniunea este un pionier în eforturile depuse la nivel mondial pentru combaterea planificării fiscale agresive, în special în promovarea la nivelul OCDE a progreselor legate de proiectul BEPS; întrucât Uniunea ar trebui să joace în continuare un rol de pionier pe măsură ce proiectul BEPS se dezvoltă, în încercarea de a preveni daunele pe care le poate provoca BEPS atât statelor membre, cât și țărilor în curs de dezvoltare din întreaga lume; întrucât, în acest context, Uniunea trebuie inclusiv să asigure adoptarea unor măsuri cu privire la aspectele legate de BEPS și la cele care depășesc sfera de aplicare a BEPS, care prezintă relevanță pentru țările în curs de dezvoltare, cum ar fi cele prezentate în raportul transmis Grupului de lucru pentru dezvoltare al G20 în 2014;

AD.  întrucât Comisia Europeană și statele membre au obligația de a se asigura că pachetul cuprinzător de măsuri privind BEPS al OCDE este pus în aplicare ca standard minim la nivelul Uniunii și rămâne în continuare ambițios; întrucât este de o importanță vitală ca toate țările membre ale OCDE să pună în aplicare proiectul BEPS;

AE.  întrucât Comisia ar trebui să indice clar modul în care va pune în aplicare toate cele 15 acțiuni preconizate ale proiectului BEPS elaborat de OCDE și de G20, în plus față de domeniile de acțiune menționate deja în prezentul raport și în completarea acestora, stabilind cât mai curând posibil un plan ambițios privind măsurile legislative necesare, cu scopul de a încuraja alte țări să urmeze exemplul Uniunii și orientările OCDE în punerea în aplicare a planului de acțiune; întrucât Comisia ar trebui să analizeze, de asemenea, în ce domenii acțiunile Uniunii ar trebui să depășească limitele prevăzute de standardele minime recomandate de OCDE;

AF.  întrucât, în conformitate cu tratatele Uniunii, competența de legiferare cu privire la impozitarea societăților le revine în prezent statelor membre, însă marea majoritate a problemelor legate de planificarea fiscală agresivă sunt de natură multinațională;

AG.  întrucât o mai mare coordonare a politicilor fiscale naționale reprezintă, prin urmare, singura modalitate fezabilă de a crea condiții de concurență echitabile și de a evita măsurile care favorizează marile companii multinaționale în detrimentul IMM-urilor;

AH.  întrucât lipsa unor politici fiscale coordonate în Uniune generează costuri și sarcini administrative considerabile pentru cetățenii și societățile care desfășoară activități în mai multe state membre în cadrul Uniunii - afectând IMM-urile într-o măsură și mai mare - și duce la situații nedorite de dublă impozitare/dublă neimpozitare sau facilitează planificarea fiscală agresivă și întrucât aceste situații ar trebui eliminate, fiind necesară în acest scop adoptarea unor soluții mai transparente și mai simple;

AI.  întrucât, în elaborarea normelor fiscale și a unor proceduri administrative proporționale, ar trebui acordată o atenție deosebită IMM-urilor și întreprinderilor familiale, care constituie coloana vertebrală a economiei Uniunii;

AJ.  întrucât, până la 26 iunie 2017, ar trebui să existe un registru al proprietății efective operațional la nivelul Uniunii, care să contribuie la identificarea posibilelor cazuri de eludare fiscală și de transfer al profiturilor;

AK.  întrucât cele dezvăluite de scandalul LuxLeaks și activitatea desfășurată de comisia specială TAXE 1 indică în mod clar faptul că măsurile legislative ale Uniunii trebuie să crească transparența și să consolideze cooperarea și convergența în sfera politicilor de impozitare a societăților din Uniune;

AL.  întrucât impozitarea societăților ar trebui să se ghideze după principiul impozitării profiturilor la locul în care sunt generate;

AM.  întrucât Comisia Europeană și statele membre ar trebui să aibă în continuare un rol deosebit de activ pe scena internațională pentru a face progrese cu privire la introducerea unor standarde internaționale bazate în principal pe principiile transparenței, schimbului de informații și eliminării măsurilor fiscale dăunătoare;

AN.  întrucât principiul „coerenței politicilor în favoarea dezvoltării”, astfel cum este prevăzut în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, impune Uniunii să se asigure că toate etapele elaborării politicilor în fiecare domeniu, inclusiv cu privire la impozitarea societăților, sunt concepute astfel încât să nu contravină obiectivului privind dezvoltarea durabilă, ci să susțină acest obiectiv;

AO.  întrucât adoptarea unei abordări coordonate în ceea ce privește sistemul de impozitare a societăților în cadrul Uniunii ar permite combaterea concurenței neloiale și ar spori competitivitatea societăților din Uniune, în special a IMM-urilor;

AP.  întrucât Comisia și statele membre ar trebui să dezvolte în continuare soluții electronice pentru procedurile legate de fiscalitate, cu scopul de a reduce sarcinile administrative și a simplifica procedurile transfrontaliere;

AQ.  întrucât Comisia ar trebui să evalueze impactul beneficiilor fiscale acordate zonelor economice speciale existente în cadrul Uniunii; întrucât, în acest context, este important să se încurajeze schimbul de bune practici dintre autoritățile fiscale;

Transparența

AR.  întrucât creșterea transparenței în domeniul impozitării societăților poate îmbunătăți colectarea impozitelor, crește eficiența activității autorităților fiscale și este esențială pentru a consolida încrederea populației în sistemele fiscale și în guverne, așadar acest obiectiv ar trebui să reprezinte o prioritate de prim rang;

   (i) întrucât creșterea transparenței cu privire la activitățile marilor companii multinaționale, și în special cu privire la profiturile realizate, la impozitele pe profit plătite, la subvențiile primite și la restituirea impozitelor, precum și cu privire la numărul de angajați și la activele deținute este esențială pentru asigurarea faptului că administrațiile fiscale abordează BEPS în mod eficient; întrucât trebuie să se ajungă la un echilibru adecvat între transparență, protecția datelor personale și protecția informațiilor sensibile din punct de vedere comercial, ținând seama totodată de impactul asupra societăților mai mici; întrucât o formă de bază pe care această transparență o poate lua este raportarea defalcată pe țări; întrucât toate propunerile Uniunii privind raportarea defalcată pe țări ar trebui, în primul rând, să se bazeze pe modelul stabilit de OCDE; întrucât Uniunea poate merge dincolo de orientările OCDE și poate face raportările defalcate pe țări obligatorii și publice, iar Parlamentul European a votat în favoarea publicării în întregime a rapoartelor defalcate pe țări în amendamentele sale adoptate la 8 iulie 2015(3) referitoare la propunerea de revizuire a Directivei privind drepturile acționarilor; întrucât Comisia Europeană a realizat o consultare pe această temă în perioada 17 iunie-9 septembrie 2015 pentru a analiza diferitele posibilități de realizare a raportării defalcate pe țări(4); întrucât 88% dintre cei care au răspuns public la respectiva consultare au afirmat că sprijină divulgarea publică de către întreprinderi a informațiilor fiscale;
   (ii) întrucât practicarea planificării fiscale agresive de către corporații este incompatibilă cu responsabilitatea socială a întreprinderilor; întrucât anumite societăți din Uniune au început deja să demonstreze că respectă pe deplin normele fiscale, demarând procedurile necesare pentru a obține eticheta de „Bun contribuabil”(5) și promovându-și statutul astfel dobândit și întrucât aceste măsuri ar putea avea un puternic efect de descurajare și de modificare a comportamentelor, prin riscul pentru reputație la care se expun companiile care nu respectă legislația; întrucât acordarea acestui statut ar trebui să se bazeze pe criterii comune la nivel european;
   (iii) întrucât creșterea transparenței ar fi realizată dacă statele membre s-ar informa reciproc și ar informa și Comisia cu privire la toate deducerile, scutirile, exceptările, stimulentele sau măsurile similare care ar putea avea un impact semnificativ asupra ratelor efective ale impozitelor aplicabile pe teritoriul lor; întrucât o astfel de notificare ar ajuta statele membre să identifice practicile fiscale dăunătoare;
   (iv) întrucât, în ciuda acordului încheiat recent la nivelul Consiliului cu privire la modificarea Directivei 2011/16/UE a Consiliului(6) referitoare la schimbul automat de informații privind deciziile fiscale, există în continuare riscul unei comunicări insuficiente între statele membre în legătură cu posibilul impact pe care înțelegerile de natură fiscală încheiate de acestea cu anumite societăți l-ar putea avea asupra colectării impozitelor în alte state membre; întrucât autoritățile fiscale naționale ar trebui să facă fără întârziere schimb automat de informații cu privire la toate deciziile fiscale pe care le-au emis; întrucât Comisia ar trebui să aibă acces la deciziile fiscale prin intermediul unui registru central securizat; întrucât deciziile fiscale emise de autoritățile fiscale ar trebui să facă obiectul unei mai mari transparențe, cu condiția protejării informațiilor confidențiale și a informațiilor sensibile din punct de vedere comercial;
   (v) întrucât, potrivit unor relatări, o serie de porturi scutite de taxe vamale sunt folosite pentru a realiza tranzacții care nu sunt raportate autorităților fiscale;
   (vi) întrucât progresele realizate în lupta împotriva evaziunii fiscale, a eludării fiscale și a planificării fiscale agresive pot fi monitorizate numai cu ajutorul unei metodologii armonizate care poate fi folosită pentru a estima prejudiciile fiscale directe și indirecte din toate statele membre și la nivelul întregii Uniuni; întrucât o estimare a prejudiciului fiscal ar trebui să reprezinte doar începutul furnizării de noi informații privind aspectele fiscale;
   (vii) întrucât cadrul juridic actual de la nivelul Uniunii de protejare a avertizorilor de integritate nu este suficient și există diferențe mari între modurile în care statele membre oferă protecție acestor persoane; întrucât, în absența unei astfel de protecții, este de înțeles faptul că angajații care dețin informații esențiale nu doresc, de regulă, să le prezinte și că, prin urmare, aceste informații nu vor fi divulgate; întrucât, în condițiile în care avertizorii de integritate au ajutat la orientarea atenției publice în direcția aspectelor legate de impozitarea inechitabilă, statele membre ar trebui să aibă în vedere măsuri de protejare a acestei activități; întrucât ar fi, prin urmare, oportun să se asigure protecție la nivelul întregii Uniuni pentru avertizorii de integritate, care raportează presupuse abateri, fapte reprobabile, fraude sau activități ilegale autorităților naționale sau europene sau întregii populații, în cazul ignorării sistematice a acestor abateri, fapte reprobabile, fraude sau activități ilegale care ar putea afecta interesul public; întrucât o astfel de protecție ar trebui să fie compatibilă cu întregul sistem juridic; întrucât această protecție ar trebui să fie aplicată în mod eficace împotriva urmăririlor penale, a sancțiunilor economice și a discriminărilor nejustificate;

Coordonarea

AS.  întrucât competența de legiferare cu privire la impozitarea societăților revine statelor membre, dar marea majoritate a problemelor legate de planificarea fiscală agresivă sunt de natură multinațională; întrucât o mai mare coordonare a politicilor fiscale naționale reprezintă, prin urmare, singura modalitate fezabilă de soluționare a problemelor legate de BEPS și de planificarea fiscală agresivă;

   (i) întrucât stabilirea unei baze fiscale consolidate comune a societăților (CCCTB) la nivelul întregii Uniuni ar reprezenta un pas important către soluționarea problemelor legate de planificarea fiscală agresivă din Uniune și ar trebui introdusă de urgență; întrucât obiectivul urmărit în ultimă instanță este introducerea unei CCCTB complete și obligatorii, existând posibilitatea de a prevedea o derogare temporară de la aplicarea ei pentru IMM-urile care nu sunt companii multinaționale și pentru societățile care nu desfășoară activități transfrontaliere, utilizând în acest scop o cheie de contribuție bazată pe o combinație de variabile obiective; întrucât, până la introducerea unei CCCTB complete, Comisia are în vedere măsuri temporare de combatere a posibilităților de transfer al profiturilor; întrucât este necesar să se asigure faptul că aceste măsuri, inclusiv compensarea pierderilor transfrontaliere, nu cresc riscul apariției BEPS; întrucât aceste măsuri nu sunt un substitut perfect pentru consolidare și este nevoie de timp pentru a face acest nou regim pe deplin funcțional;
   (ii) întrucât, în ciuda eforturilor depuse de Grupul de lucru pentru codul de conduită în cazul impozitării dăunătoare a societăților, în întreaga Uniune există în continuare măsuri de planificare fiscală agresivă; întrucât tentativele din trecut de consolidare a guvernanței și a mandatului Grupului de lucru și de ajustare și extindere a metodelor sale de lucru și a criteriilor stabilite prin cod, cu scopul de a combate noile forme de practici fiscale dăunătoare din mediul economic actual nu au avut succes; întrucât activitățile Grupului de lucru se caracterizează printr-o lipsă generală de transparență și de responsabilitate; întrucât este necesar să se realizeze o reformă aprofundată a modului de funcționare a acestui grup și să se consolideze transparența și eficacitatea sa, în special prin publicarea de rapoarte anuale și procese-verbale, care ar trebui să conțină informații privind poziția statelor membre; întrucât Grupul de lucru ar trebui să fie în măsură să adopte poziții privind problemele legate de politicile fiscale cu care se confruntă mai multe state membre, fără ca o mică minoritate de state membre să blocheze procesul de elaborare a recomandărilor grupului;
   (iii) întrucât principiul general al impozitării societăților din Uniune ar trebui să specifice faptul că impozitele trebuie plătite în țările în care societatea își desfășoară, de fapt, activitatea economică și în care creează valoare; întrucât ar trebui dezvoltate criterii pentru a asigura respectarea acestui principiu; întrucât de fiecare dată când se aplică „regimul fiscal favorabil brevetelor” sau alte regimuri fiscale preferențiale trebuie să se asigure și faptul că impozitele sunt plătite acolo unde se generează valoare, în conformitate cu criteriile stabilite în acțiunea 5 din proiectul BEPS, stabilind totodată definiții comune la nivel european cu privire la ceea ce se califică drept promovare a cercetării și dezvoltării și ce nu se încadrează în această categorie și pentru a armoniza aplicarea unor regimuri fiscale favorabile brevetelor și inovațiilor, inclusiv prin realizarea unor progrese, până la 30 iunie 2017, în direcția abolirii vechiului regim;
   (iv) întrucât unele state membre au introdus în mod unilateral norme privind societățile străine controlate (SSC) pentru a se asigura în mod corespunzător că profiturile plasate în țări în care se aplică impozite scăzute sau în care nu se aplică impozite sunt impozitate în mod efectiv; întrucât aceste norme trebuie coordonate pentru a împiedica o denaturare a funcționării pieței interne ca urmare a variațiilor între normele naționale privind SSC;
   (v) întrucât Directiva 2011/16/UE prevede o cooperare între statele membre cu privire la inspecțiile și auditurile fiscale și încurajează schimbul de bune practici dintre autoritățile fiscale; întrucât, cu toate acestea, instrumentele prevăzute de această directivă nu sunt destul de eficiente, iar abordările naționale diferite cu privire la societățile de audit sunt în contrast cu tehnicile de planificare fiscală foarte bine organizate ale anumitor societăți;
   (vi) întrucât este nevoie de un regim comun privind numărul european de identificare fiscală pentru ca schimbul automat de informații în general și schimbul de informații privind deciziile fiscale în special să fie eficiente; întrucât Comisia ar trebui să aibă în vedere instituirea unui registru european comun al întreprinderilor;
   (vii) întrucât Comisia a decis să prelungească mandatul Platformei pentru o bună guvernare fiscală - care trebuia să expire în 2016 - și să extindă domeniul său de aplicare, consolidând metodele sale de lucru; întrucât această platformă poate contribui la îndeplinirea noului plan de acțiune vizând intensificarea luptei împotriva fraudei și evaziunii fiscale, poate facilita discuțiile privind deciziile fiscale adoptare de statele membre în lumina noilor propuneri de norme privind schimbul de informații și să ofere feedback cu privire la noile inițiative de luptă împotriva eludării fiscale; întrucât Comisia trebuie, cu toate acestea, să consolideze profilul Platformei pentru o bună guvernare fiscală și să crească numărul de membri și eficacitatea acesteia;
   (viii) întrucât, în contextul procesului semestrului european, Comisia ar trebui să analizeze și să solicite punerea în aplicare a unor reforme care să vizeze administrațiile fiscale, cu scopul de a consolida capacitatea administrațiilor fiscale naționale și de la nivel european de a colecta impozitele și pentru a le permite acestora să-și îndeplinească atribuțiile în mod eficace, favorizând astfel efectele pozitive ale unei colectări a impozitelor eficace și a unor măsuri eficace de combatere a fraudei și evaziunii fiscale asupra veniturilor statelor membre;

Convergența

AT.  întrucât numai printr-o mai bună coordonare nu se vor rezolva problemele fundamentale datorate faptului că în diferite state membre există o serie de norme diferite privind impozitarea societăților; întrucât o parte din reacția generală la planificarea fiscală agresivă trebuie să implice convergența unui număr limitat de practici fiscale naționale; întrucât această convergență poate fi obținută menținând, totodată, suveranitatea statelor membre în legătură cu alte elemente ale sistemelor lor de impozitare a societăților;

   (i) întrucât practicile de planificare fiscală agresivă pot uneori să aibă la bază beneficiile cumulate provenind din tratatele privind dubla impunere încheiate de diferite state membre, rezultând, în mod pervers, o dublă neimpozitare în schimb; întrucât proliferarea tratatelor privind dubla impunere încheiate de statele membre individuale cu țări terțe poate duce la ocazii de creare a unor noi lacune; întrucât, conform măsurii nr. 15 din proiectul BEPS al OCDE și al G20, este necesar să se dezvolte un instrument multilateral de modificare a tratatelor fiscale bilaterale; întrucât Comisia ar trebui să fie mandatată să negocieze acorduri fiscale cu țările terțe în numele Uniunii, renunțându-se la practica curentă a inițierii unor negocieri bilaterale, care a avut rezultate suboptime; întrucât Comisia ar trebui să se asigure că aceste acorduri conțin prevederi vizând reciprocitatea și interzic orice efecte adverse asupra cetățenilor și a întreprinderilor din Uniune, în special a IMM-urilor, care s-ar putea datora aplicării extrateritoriale a legislației țărilor terțe în cadrul jurisdicției Uniunii și a statelor sale membre;
   (ii) întrucât Uniunea ar trebui să aibă propria sa definiție actualizată a „paradisurilor fiscale”;
   (iii) întrucât Uniunea ar trebui să ia măsuri împotriva societăților care folosesc astfel de paradisuri fiscale; întrucât acest lucru a fost deja solicitat în Raportul Parlamentului European referitor la raportul anual privind fiscalitatea pentru 2014(7), în care Parlamentul a cerut „aplicarea de sancțiuni aspre pentru a împiedica companiile să încalce sau să eludeze standardele fiscale, refuzând să acorde finanțare din partea UE și acces la ajutoare de stat sau la achiziții publice companiilor care au comis fraude sau companiilor situate în paradisuri fiscale sau în țări care denaturează concurența prin condiții fiscale favorabile”; îndeamnă statele membre să recupereze toate tipurile de ajutoare publice acordate companiilor implicate în încălcarea standardelor fiscale ale UE”; întrucât statele membre ar trebui, de asemenea, să facă obiectul unor contramăsuri în cazul în care ar refuza să își modifice regimurile fiscale preferențiale dăunătoare care pun în pericol existența unor condiții de concurență echitabile în cadrul Uniunii;
   (iv) întrucât este nevoie de o nouă definiție obligatorie pentru „sediul permanent”, cu scopul de a asigura faptul că impozitarea se face acolo unde se desfășoară activitatea economică și unde se generează valoare economică; întrucât aceasta ar trebui însoțită de criterii obligatorii minime prin care să se stabilească dacă activitatea economică desfășurată este suficientă pentru a fi impozitată într-un stat membru, cu scopul de a evita problema pe care o reprezintă societățile de tip „cutie poștală”, în special ținând seama de provocările pe care le implică economia digitală;
   (v) întrucât anchetele în curs de desfășurare ale Comisiei legate de posibile încălcări ale normelor Uniunii privind ajutoarele de stat au scos în evidență o lipsă de transparență regretabilă cu privire la modul în care aceste norme ar trebui aplicate; întrucât, pentru a rectifica această situație, Comisia ar trebui să publice orientări privind ajutorul de stat vizând clarificarea modului în care va identifica cazuri de acordare a unor ajutoare de stat de natură fiscală, asigurând astfel mai multă securitate juridică pentru societăți și statele membre; întrucât, în cadrul modernizării regimului privind ajutoarele de stat, Comisia ar trebui să garanteze un control ex-post eficace al legalității ajutoarelor de stat acordate;
   (vi) întrucât unul dintre efectele neintenționate ale Directivei 2003/49/CE a Consiliului(8) este faptul că veniturile transfrontaliere obținute din dobânzi sau drepturi de autor pot rămâne neimpozitate (sau pot fi impozitate foarte puțin); întrucât în directiva respectivă, precum și în Directiva 2005/19/CE(9) a Consiliului și în alte acte legislative relevante ale Uniunii ar trebui introdusă o normă contra abuzului;
   (vii) întrucât introducerea unui impozit reținut la sursă la nivelul Uniunii sau a unei măsuri cu efect similar ar asigura că toate profiturile generate în cadrul Uniunii și care urmează a părăsi teritoriul acesteia sunt impozitate cel puțin o dată la nivelul Uniunii înainte de a părăsi granițele sale;
   (viii) întrucât cadrul actual al Uniunii privind soluționarea litigiilor legate de dubla impunere dintre statele membre nu funcționează în mod eficace și ar fi îmbunătățit prin stabilirea unor norme mai clare și a unor termene mai stricte, inspirându-se din sistemele care există deja;
   (ix) întrucât consilierii fiscali joacă un rol crucial în facilitarea planificării fiscale agresive, ajutând societățile să stabilească structuri juridice complexe pentru a profita de incoerențele și lacunele care rezultă din diferitele sisteme fiscale; întrucât nu se poate realiza o revizuire fundamentală a sistemului de impozitare a societăților fără a examina practicile acestor societăți de consiliere; întrucât această examinare trebuie să țină seama și de conflictele de interese inerente din aceste societăți, care consiliază atât guvernele naționale cu privire la instaurarea regimurilor fiscale, cât și companiile, cu privire la modalitatea optimă de a se achita de obligațiile lor fiscale în cadrul acestor sisteme;

AU.  întrucât eficiența generală a colectării impozitelor, noțiunea de echitate fiscală și credibilitatea administrațiilor fiscale naționale nu sunt subminate numai prin planificarea fiscală agresivă și activitățile BEPS; întrucât Uniunea și statele membre ar trebui să ia măsuri la fel de ferme pentru soluționarea problemelor legate de evaziunea și frauda fiscală, atât în domeniul impozitării societăților, cât și al impozitării persoanelor fizice, precum și pentru soluționarea problemelor legate de colectarea altor impozite decât cele aplicate pentru societăți, în special a TVA; întrucât aceste elemente diferite ale colectării și administrării impozitelor reprezintă o componentă importantă a prejudiciului fiscal existent;

AV.  întrucât Comisia ar trebui, prin urmare, să se gândească cum va aborda aceste chestiuni mai generale, în special asigurarea respectării normelor în materie de TVA în statele membre și aplicarea lor într-un context transfrontalier, precum și ineficiențele legate de colectarea TVA-ului (care constituie, în anumite state membre, o sursă importantă a venitului național), practicile de eludare a normelor în materie de TVA și efectele negative ale anumitor amnistii fiscale sau scheme de „scutiri de impozite” lipsite de transparență; întrucât toate aceste măsuri noi ar trebui să implice analizarea echilibrului dintre costuri și beneficii,

1.  solicită Comisiei să prezinte Parlamentului, până în iunie 2016, una sau mai multe propuneri legislative, bazate pe recomandările detaliate prezentate în anexă;

2.  confirmă că aceste recomandări respectă drepturile fundamentale și principiul subsidiarității;

3.  consideră că implicațiile financiare ale propunerii solicitate ar trebui să fie acoperite prin credite corespunzătoare de la buget;

4.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Comisiei, Consiliului, guvernelor și parlamentelor și statelor membre prezenta rezoluție și recomandările detaliate prezentate în anexă.

ANEXĂ LA REZOLUȚIE

RECOMANDĂRI DETALIATE PRIVIND CONȚINUTUL PROPUNERII SOLICITATE

A.  Transparența

Recomandarea A1. Raportarea obligatorie, publică, defalcată pe țări pentru companiile multinaționale din toate sectoarele

Parlamentul European solicită încă o dată Comisiei Europene să ia toate măsurile necesare pentru a introduce, până în primul trimestru al anului 2016, raportarea cuprinzătoare și publică, defalcată pe țări (CBC-R) pentru companiile multinaționale din toate sectoarele.

—  Această propunere ar trebui să fie elaborată pe baza cerințelor stabilite de OCDE în formularul său de raportare a datelor în contextul CBC-R, publicat în luna septembrie 2014 (acțiunea 13 din proiectul privind BEPS al OCDE/G20).

—  La elaborarea propunerii, Comisia ar trebui să ia în considerare și următoarele aspecte:

—  rezultatele consultării realizate de Comisie privind CBC-R, care s-a desfășurat între 17 iunie și 9 septembrie 2015 și în care s-au analizat diferite opțiuni pentru o posibilă punere în aplicare a CBC-R în Uniune;

—  propunerile referitoare la raportarea publică și completă defalcată pe țări, astfel cum au fost prezentate în versiunea revizuită a Directivei privind drepturile acționarilor, votată de Parlamentul European la 8 iulie 2015(10) și concluziile trilogurilor în curs de desfășurare cu privire la această directivă.

Recomandarea A2. Un nou sistem de acordare a etichetei „Bun contribuabil” („Fair Tax Payer”) în cazul companiilor care adoptă bune practici fiscale

Parlamentul European solicită Comisiei Europene să prezinte cât mai curând posibil o propunere privind eticheta europeană voluntară „Bun contribuabil”.

—  Propunerea ar trebui să includă un cadru european de criterii de eligibilitate, în temeiul căruia eticheta ar putea fi atribuită de autoritățile naționale.

—  Acest cadru de criterii de eligibilitate ar trebui să prevadă clar faptul că eticheta „Bun contribuabil” se acordă numai companiilor ale căror bune practici fiscale nu se limitează la simpla punere în aplicare a dispozițiilor prevăzute de legislația Uniunii și legislația națională.

—  Societățile ar trebui să fie motivate de această etichetă de „Bun contribuabil” pentru a face ca plata unei părți echitabile a impozitelor să devină o parte esențială a politicii privind responsabilitatea socială a acestora și să-și comunice poziția în materie de impozitare în raportul lor anual.

Recomandarea A3. Notificarea obligatorie a noilor măsuri fiscale

Parlamentul European invită Comisia Europeană să prezinte cât mai curând posibil o propunere privind instituirea unui nou mecanism, care să impună statelor membre obligația de a informa imediat celelalte state membre și Comisia în cazul în care intenționează să introducă noi deduceri sau scutiri fiscale, derogări, stimulente sau orice altă măsură similară care ar putea avea un impact important asupra ratei de impozitare efective aplicabile în statul membru respectiv sau asupra bazei fiscale a unui alt stat membru.

‒  Aceste notificări ale statelor membre trebuie să conțină o analiză detaliată a repercusiunilor importante ale noilor măsuri fiscale asupra altor state membre și asupra țărilor în curs de dezvoltare, cu scopul de a sprijini acțiunile întreprinse de Grupul de lucru pentru codul de conduită în vederea identificării practicilor fiscale dăunătoare.

‒  Aceste noi măsuri fiscale ar trebui, de asemenea, să fie integrate în procesul semestrului european și ar trebui să se prezinte recomandări în vederea analizării efectelor acestui demers.

‒  Parlamentul European ar trebui să primească informări actualizate regulate cu privire la astfel de notificări și la evaluarea realizată de Comisia Europeană.

‒  Ar trebui avute în vedere o serie de sancțiuni pentru statele membre care nu respectă cerințele de raportare prevăzute.

‒  Comisia ar trebui să analizeze, de asemenea, dacă ar fi oportună impunerea unei obligații pentru firmele de consultanță fiscală de a informa autoritățile fiscale naționale de fiecare dată când dezvoltă anumite mecanisme fiscale destinate să contribuie la reducerea obligațiilor fiscale globale ale societăților și încep promovarea acestora, așa cum este cazul în prezent în câteva state membre; Comisia ar trebui, de asemenea, să analizeze dacă schimbul de astfel de informații între statele membre prin intermediul Grupului de lucru pentru codul de conduită ar constitui o metodă eficientă de aducere a unor îmbunătățiri în domeniul impozitării societăților în Uniune.

Recomandarea A4. Schimbul automat de informații privind deciziile fiscale ar trebui să fie extins la toate deciziile fiscale și aceste informații ar trebui, într-o anumită măsură, să fie făcute publice

Parlamentul European invită Comisia Europeană să completeze Directiva 2011/16/UE, care include elemente legate de schimbul automat de informații în ceea ce privește deciziile fiscale, prin:

‒  extinderea domeniului de aplicare a schimbului automat de informații dincolo de deciziile fiscale transfrontaliere, pentru a include toate deciziile fiscale adoptate în domeniul impozitării societăților. Informațiile furnizate trebuie să fie cuprinzătoare și într-un format agreat reciproc, pentru a asigura faptul că acestea pot fi utilizate în mod eficace de autoritățile fiscale din țările respective;

‒  creșterea semnificativă a transparenței deciziilor fiscale la nivelul Uniunii, acordând atenția cuvenită confidențialității informațiilor comerciale și secretelor comerciale și ținând seama de cele mai bune practici existente în prezent și aplicate de unele state membre, prin publicarea anuală a unui raport care să conțină un rezumat al celor mai importante cazuri incluse în registrul central securizat cuprinzând deciziile fiscale și acordurile de preț în avans care vor fi create de Comisie;

‒  informațiile din raport trebuie prezentate într-o formă agreată, standardizată, pentru ca populația să le poată utiliza în mod eficient;

‒  asigurarea participării depline a Comisiei și a contribuției importante a acesteia la schimbul obligatoriu de informații privind deciziile fiscale prin crearea unui registru central securizat accesibil statelor membre și Comisiei ce cuprinde toate deciziile fiscale convenite în Uniune;

‒  asigurarea aplicării unor sancțiuni corespunzătoare în cazul statelor membre care nu fac schimb automat de informații privind deciziile fiscale așa cum ar trebui.

Recomandarea A5. Transparența porturilor scutite de taxe vamale

Parlamentul European solicită Comisiei Europene să prezinte o propunere legislativă prin care:

‒  să stabilească un interval maxim de timp în care mărfurile pot fi vândute în porturi scutite de plata taxelor vamale și a accizelor, precum și de plata TVA;

‒  să impună autorităților care administrează porturile scutite de taxe vamale obligația de a informa imediat autoritățile fiscale competente ale statelor membre și ale țărilor terțe în cauză cu privire la orice tranzacție efectuată de rezidenții lor fiscali în incinta porturilor scutite de taxe vamale.

Recomandarea A6. Estimare a Comisiei privind reducerea prejudiciului fiscal cauzat de neplata impozitelor datorate de societăți

Parlamentul European invită Comisia Europeană:

‒  să creeze, pe baza celor mai bune practici utilizate în prezent de către statele membre, o metodologie armonizată, care ar trebui făcută publică și care poate fi folosită pentru a estima amploarea prejudiciului fiscal direct și indirect cauzat de neplata impozitelor datorate de societăți, adică diferența dintre impozitele datorate de societăți și impozitele plătite în mod efectiv de către acestea, în toate statele membre;

‒  să colaboreze cu statele membre pentru a se asigura că sunt puse la dispoziție toate datele necesare care urmează a fi analizate în conformitate cu această metodologie cu scopul de a obține cifre cât mai exacte;

‒  să utilizeze metodologia convenită și toate datele necesare pentru a produce și a publica, de două ori pe an, o estimare a prejudiciului fiscal direct și indirect cauzat de neplata impozitelor datorate de societăți la nivelul întregii Uniuni.

Recomandarea A7. Protecția avertizorilor de integritate

Parlamentul European solicită Comisiei Europene să prezinte o propunere legislativă prin care:

‒  să se asigure protecția avertizorilor de integritate care acționează exclusiv în interes public (nu pentru interese financiare sau orice alte interese personale) în scopul de a denunța abuzuri, fapte reprobabile, fraude sau activități ilegale care sunt asociate cu impozitarea societăților în orice stat membru din Uniunea Europeană. Astfel, avertizorii de integritate ar trebui să fie protejați în cazul în care raportează autorităților competente cazuri de presupuse abuzuri, fapte reprobabile, fraude sau activități ilegale și ar trebui, de asemenea, să beneficieze de protecție dacă, în cazul unor abuzuri, fapte reprobabile, fraude sau activități ilegale asociate cu impozitarea societăților și ignorate în mod sistematic care ar putea afecta interesul public, aceștia aduc la cunoștința publicului larg preocupările lor;

‒  să se asigure faptul că libertatea de exprimare și de informare este respectată în continuare în Uniunea Europeană;

‒  această protecție ar trebui să fie asigurată în conformitate cu întregul sistem juridic și aplicată împotriva urmăririlor penale, a sancțiunilor economice și a discriminărilor nejustificate;

‒  această propunere legislativă ar trebui să aibă la bază Regulamentul (UE) nr. 596/2014 al Parlamentului European și al Consiliului(11) și să ia în considerare toate actele legislative adoptate de Uniune în acest domeniu;

‒  această propunere legislativă ar putea, de asemenea, să ia în considerare Recomandarea CM/Rec(2014)7(12) a Consiliului Europei privind protecția avertizorilor de integritate și în special definiția „avertizorului de integritate” ca persoană care raportează o amenințare la adresa interesului public sau un prejudiciu adus acestuia sau divulgă informații în acest sens în contextul relației sale de muncă, în sectorul public sau privat.

B.  Coordonarea

Recomandarea B1. Introducerea unei baze fiscale comune consolidate a societăților

Parlamentul European invită Comisia Europeană să prezinte cât mai curând posibil o propunere legislativă care să prevadă introducerea unei baze fiscale comune consolidate a societăților:

Un prim pas ar fi instituirea, până în iunie 2016, a unei baze fiscale comune a societăților (CCTB) cu caracter obligatoriu la nivelul întregii Uniuni, existând posibilitatea de a prevedea o derogare temporară de la aplicarea ei pentru întreprinderile mici și mijlocii care nu sunt companii multinaționale și pentru societățile care nu desfășoară activități transfrontaliere, astfel încât să existe un singur set de norme pe baza căruia societățile care își desfășoară activitatea în mai multe state membre să își calculeze profiturile impozabile.

Într-o etapă ulterioară, cât mai curând posibil și, în orice caz, cel târziu până la sfârșitul anului 2017, ar trebui instituită o bază fiscală consolidată comună a societăților (CCCTB) cu caracter obligatoriu, care să ia în considerare gama de opțiuni existente (ținând seama, de exemplu, de costurile asociate includerii în acest sistem a întreprinderilor mici și mijlocii și a societăților care nu desfășoară activități transfrontaliere).

CCCTB ar trebui să aibă la bază o metodă de repartizare proporțională care să reflecte activitățile economice reale ale societăților și care să nu avantajeze în mod nejustificat anumite state membre.

În intervalul de timp dintre introducerea CCTB cu caracter obligatoriu și introducerea CCCTB complete ar trebui adoptate o serie de măsuri pentru a reduce amploarea fenomenului de transfer al profiturilor (care se realizează în principal prin prețurile de transfer) care să includă o propunere legislativă a Uniunii privind combaterea fenomenului erodării bazei impozabile și al transferului profiturilor (BEPS). Aceste măsuri ar trebui să includă un regim temporar de compensare a pierderilor care să funcționeze la nivel transfrontalier numai în cazul în care Comisia poate garanta faptul că acesta va fi transparent și nu va crea posibilitatea utilizării abuzive în scopul planificării fiscale agresive.

Comisia ar trebui să analizeze în ce măsură este necesar să se elaboreze un set unic de principii contabile acceptate la nivel general astfel încât să poată fi pregătite datele contabile detaliate care urmează a fi utilizate pentru instituirea CCCTB.

Orice propunere pentru o CCTB sau o CCCTB completă ar trebui să includă o clauză anti-eludare.

Recomandarea B2. Consolidarea mandatului Grupului de lucru al Consiliului pentru codul de conduită (impozitarea societăților) și creșterea transparenței acestuia

Parlamentul European solicită Comisiei să prezinte o propunere vizând integrarea Grupului de lucru pentru codul de conduită în metoda comunitară, ca grup de lucru al Consiliului, asigurând participarea Comisiei Europene și a Parlamentului European în calitate de observatori.

‒  Grupul de lucru pentru codul de conduită (Grupul CoC) trebuie să devină mai transparent, mai eficient și mai responsabil, inclusiv prin:

‒  transmiterea, actualizarea și publicarea periodică a evaluării sale privind măsura în care statele membre respectă recomandările formulate de Grup în raportul său semestrial privind progresele înregistrate destinat miniștrilor de finanțe;

‒  transmiterea, actualizarea și publicarea periodică, la intervale de doi ani, a unei liste a practicilor fiscale dăunătoare;

‒  elaborarea, transmiterea și publicarea periodică a proceselor verbale ale reuniunilor sale, crescând transparența procesului de elaborare a recomandărilor, specificând, în special, pozițiile reprezentanților statelor membre;

‒  numirea unui președinte politic de către miniștrii de finanțe;

‒  numirea de către fiecare stat membru a unui reprezentant la nivel înalt și a unui supleant pentru a crește vizibilitatea organismului;

‒  Atribuțiile Grupului CoC includ:

‒  identificarea practicilor fiscale dăunătoare din Uniune;

‒  prezentarea unor propuneri de măsuri și de calendare pentru eliminarea practicilor fiscale dăunătoare și monitorizarea rezultatelor recomandărilor/măsurilor propuse;

‒  analizarea rapoartelor privind efectele de propagare ale noilor măsuri fiscale transmise de statele membre, astfel cum se prevede mai sus, precum și analizarea măsurii în care este necesar să se facă demersuri în acest sens;

‒  elaborarea altor inițiative având drept obiect măsurile fiscale în contextul politicii externe a Uniunii;

‒  consolidarea mecanismelor de asigurare a respectării legii pentru a combate practicile care facilitează planificarea fiscală agresivă.

Recomandarea B3. Regimurile fiscale favorabile brevetelor și alte regimuri preferențiale: Stabilirea unei legături între regimurile preferențiale și locul în care este generată valoarea

Parlamentul European invită Comisia Europeană să furnizeze în continuare orientări statelor membre cu privire la punerea în aplicare a regimurilor fiscale favorabile brevetelor, în conformitate cu „abordarea bazată pe conexiune în varianta sa modificată”, pentru a asigura faptul că aceste regimuri nu sunt dăunătoare.

‒  Aceste orientări ar trebui să clarifice faptul că regimurile preferențiale, cum ar fi regimurile fiscale favorabile brevetelor, trebuie să aibă drept fundament „abordarea bazată pe conexiune în varianta sa modificată”, astfel cum este definită în acțiunea 5 din planul OCDE privind BEPS, ceea ce înseamnă că trebuie să existe o legătură directă între beneficiile fiscale și activitățile de cercetare și dezvoltare desfășurate.

‒  Extinderea regimurilor fiscale favorabile brevetelor, fără a exista o legătură cu originea geografică și intervalul de timp necesar pentru dezvoltarea know-how-ului ar trebui să fie considerată o practică dăunătoare.

‒  În cazul în care, în termen de 12 de luni, statele membre nu aplică această nouă abordare în mod consecvent, Comisia ar trebui să prezinte o propunere legislativă cu caracter obligatoriu.

‒  Comisia ar trebui să prezinte propuneri de standarde și definiții europene comune cu privire la ceea ce se califică drept promovare a cercetării și dezvoltării și ce nu și de armonizare a aplicării unor regimuri fiscale favorabile brevetelor și inovațiilor, inclusiv prin realizarea unor progrese, până la 30 iunie 2017, în vederea anulării vechiului regim, prin scurtarea duratei de aplicare a normelor de anterioritate.

Recomandarea B4. Societățile străine controlate (SSC)

Parlamentul European solicită Comisiei Europene să prezinte o propunere legislativă prin care:

‒  să asigure un cadru coordonat al Uniunii pentru normele privind societățile străine controlate, pentru a asigura faptul că profiturile transferate în țări care aplică un nivel scăzut de impozitare sau care nu percep impozite sunt impozitate în mod efectiv și pentru a preveni o posibilă denaturare a funcționării pieței interne ca urmare a diversității normelor naționale privind SSC din Uniune. Acest cadru ar trebui să asigure punerea deplină în aplicare a legislației privind societățile străine controlate nu numai în cazul mecanismelor complet artificiale. Acest demers nu poate împiedica statele membre să introducă norme mai stricte.

Recomandarea B5. Îmbunătățirea coordonării la nivelul statelor membre în ceea ce privește controalele fiscale

Parlamentul European solicită Comisiei Europene să prezinte o propunere de modificare a Directivei 2011/16/UE prin care:

‒  să asigure creșterea eficacității auditurilor și controalelor fiscale simultane, în cadrul cărora două sau mai multe autorități fiscale naționale decid să controleze unul sau mai mulți contribuabili care au interese comune sau complementare;

‒  să asigure faptul că o societate-mamă și filialele sale cu sediul în Uniune sunt auditate de autoritățile fiscale competente în aceeași perioadă de timp, sub conducerea autorităților fiscale din statul membru în care are sediul societatea-mamă, pentru a asigura circulația eficientă a informațiilor între autoritățile fiscale. Ca parte a acestui demers:

‒  autoritățile fiscale ar trebui să facă în mod periodic schimb de informații cu privire la anchetele lor pentru a se asigura că grupurile de societăți nu obțin avantaje ca urmare a neconcordanțelor dintre diferitele sisteme fiscale naționale sau a lacunelor existente în ansamblul acestor sisteme;

‒  termenele-limită aplicabile schimbului de informații privind auditurile aflate în curs de desfășurare ar trebui să fie reduse la minimum;

‒  autoritățile fiscale din statul membru în care o societate are sediul ar trebui să informeze în mod sistematic autoritățile fiscale responsabile pentru celelalte entități din cadrul aceluiași grup cu privire la rezultatul unui control fiscal;

‒  o autoritate fiscală nu ar trebui să ia nicio decizie în legătură cu rezultatul unui control fiscal înainte de informarea celorlalte autorități fiscale implicate.

Recomandarea B6. Introducerea unui regim comun privind numărul european de identificare fiscală

Parlamentul European solicită Comisiei Europene să prezinte o propunere privind instituirea unui număr european de identificare fiscală.

‒  Propunerea trebuie să se bazeze pe orientările referitoare la instituirea unui NIF european incluse în Planul de acțiune al Comisiei din 2012 privind combaterea fraudei fiscale și a evaziunii fiscale (acțiunea 22)(13), precum și pe rezultatele consultării ulterioare, din 2013(14).

C.  Convergența

Recomandarea C1. O nouă abordare a acordurilor internaționale în domeniul fiscal

Parlamentul European solicită Comisiei Europene să prezinte o propunere legislativă care să permită Uniunii să adopte o poziție unitară în ceea ce privește acordurile internaționale în domeniul fiscal.

‒  Comisia ar trebui să fie mandatată să negocieze acorduri fiscale cu țările terțe în numele Uniunii, înlocuindu-se astfel practica curentă a desfășurării unor negocieri bilaterale, care nu au rezultate optime, în special pentru țările în curs de dezvoltare.

‒  Comisia trebuie să se asigure că aceste acorduri conțin prevederi vizând reciprocitatea și interzic orice efecte adverse asupra cetățenilor și a întreprinderilor din Uniune, în special a IMM-urilor, care s-ar putea datora aplicării extrateritoriale a legislației țărilor terțe în cadrul jurisdicției Uniunii și a statelor sale membre.

‒  Ar trebui să fie instituit un acord multilateral comun la nivelul Uniunii pentru a înlocui multitudinea de acorduri bilaterale în domeniul fiscal convenite între statele membre și între acestea și alte țări.

‒  Toate noile acorduri comerciale internaționale încheiate de Uniune ar trebui să includă o clauză privind buna guvernanță în domeniul fiscal.

‒  Toate acordurile fiscale internaționale trebuie să prevadă un mecanism de punere în aplicare.

Recomandarea C2. Stabilirea unei definiții comune și stricte a „paradisurilor fiscale”

Parlamentul European invită Comisia Europeană să prezinte o propunere pentru a stabili, în cooperare cu OCDE și Organizația Națiunilor Unite, între altele, criterii stricte de definire a „paradisurilor fiscale”.

‒  Aceste criterii ar trebui să se bazeze pe indicatori cuprinzători, transparenți, solizi, verificabili în mod obiectiv și acceptabili la scară largă, dezvoltând în continuare principiile bunei guvernanțe, astfel cum sunt definite de Comisie în comunicarea sa din 2009, intitulată „Promovarea bunei guvernanțe în chestiuni fiscale”(15): schimbul de informații și cooperarea administrativă; concurența fiscală loială; și transparența.

‒  Aceste criterii ar trebui să vizeze concepte precum secretul bancar, înregistrarea drepturilor de proprietate ale societăților, trusturilor și fundațiilor, publicarea conturilor societăților, capacitatea de a face schimb de informații, eficiența administrării fiscale, promovarea evaziunii fiscale, existența unor mijloace juridice dăunătoare, prevenirea spălării banilor, caracterul automat al schimbului de informații, existența unor tratate bilaterale și angajamentele și cooperarea judiciară la nivel internațional în materie de transparență.

‒  Pe baza acestor criterii, Comisia ar trebui să prezinte o listă revizuită a paradisurilor fiscale, care ar urma să înlocuiască lista sa intermediară, prezentată în iunie 2015.

‒  Această listă a paradisurilor fiscale ar trebui asociată cu legislația relevantă privind impozitarea ca punct de referință pentru alte politici și acte legislative.

‒  Comisia ar trebui să revizuiască lista de cel puțin două ori pe an sau la cererea justificată a unei jurisdicții de pe lista respectivă.

Recomandarea C3. Adoptarea unor contramăsuri în raport cu societățile care recurg la paradisuri fiscale

Parlamentul European invită Comisia Europeană să prezinte o propunere care să stabilească un catalog de contramăsuri pe care Uniunea și statele membre ar trebui să le aplice în calitate de acționari și de finanțatori ai organismelor publice, ai băncilor și ai programelor de finanțare în raport cu societățile care recurg la paradisurile fiscale în scopul de a institui sisteme de planificare fiscală agresivă și, prin urmare, care nu respectă standardele Uniunii în materie de bună guvernanță în domeniul fiscal.

‒  Aceste contramăsuri ar trebui să includă:

‒  blocarea accesului la ajutoarele de stat sau la ocaziile de a participa la proceduri de achiziții publice la nivelul Uniunii sau la nivel național;

‒  blocarea accesului la anumite fonduri ale Uniunii.

‒  Acest demers ar trebui realizat, între altele, prin:

‒  modificarea Statutului Băncii Europene de Investiții (BEI) (Protocolul nr. 5, anexat la tratate) pentru a asigura faptul că beneficiarii finali sau intermediarii financiari care recurg la paradisuri fiscale sau aplică practici fiscale dăunătoare(16) nu pot beneficia de finanțare din partea BEI;

‒  modificarea Regulamentului (UE) 2015/1017 al Parlamentului European și al Consiliului (17) pentru a asigura faptul că aceste societăți nu pot beneficia de finanțare prin FEIS(18);

‒  modificarea Regulamentelor (UE) nr. 1305/2013(19), (UE) nr. 1306/2013(20), (UE) nr. 1307/2013(21) și (UE) nr. 1308/2013(22) ale Parlamentului European și ale Consiliului pentru a asigura faptul că aceste societăți nu pot beneficia de finanțare prin instrumentele aferente PAC;

‒  continuarea procesului de modernizare a ajutoarelor de stat, pentru a asigura faptul că statele membre nu acordă ajutoare de stat acestor societăți(23);

‒  modificarea Regulamentului (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (24) pentru a asigura faptul că niciunul dintre cele cinci fonduri structurale și de investiții europene (Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală, Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime) nu acordă finanțare acestor societăți;

‒  modificarea Acordului privind înființarea Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) pentru a asigura faptul că aceste societăți nu pot beneficia de finanțare din partea BERD(25);

‒  interzicerea încheierii unor acorduri comerciale între Uniune și jurisdicțiile definite de Comisie drept „paradisuri fiscale”.

Comisia verifică dacă acordurile comerciale cu țările identificate ca fiind paradisuri fiscale în vigoare în prezent pot fi suspendate sau reziliate.

Recomandarea C4. Sediul permanent

Parlamentul European solicită Comisiei Europene să prezinte o propunere legislativă prin care:

‒  să adapteze definiția „sediului permanent”, astfel încât societățile să nu poată evita în mod artificial înregistrarea prezenței lor impozabile în statele membre în care desfășoară activități economice. Această definiție ar trebui să se refere și la situațiile în care se consideră că societățile care se implică în activități digitale în totalitate dematerializate au un sediu permanent într-un stat membru dacă mențin o prezență digitală importantă în economia țării respective;

‒  să introducă o definiție a „substanței economice” minime care să se refere și la economia digitală, astfel încât să se asigure faptul că societățile creează în mod real valoare și o adaugă la economia statului membru în care au o prezență impozabilă.

Cele două definiții enunțate mai sus ar trebui să facă parte dintr-un demers concret de interzicere a societăților de tip „cutie poștală”.

Recomandarea C5. Îmbunătățirea cadrului normativ privind prețurile de transfer în UE

Parlamentul European solicită Comisiei Europene să prezinte o propunere legislativă prin care:

‒  să elaboreze, pe baza experienței sale și după efectuarea unei analize a noilor principii OCDE privind prețurile de transfer, un set de orientări specifice ale Uniunii care să stabilească modul în care ar trebui aplicate principiile OCDE și modalitatea în care acestea ar trebui interpretate în Uniune, astfel încât:

‒  să reflecte realitatea economică a pieței interne;

‒  să asigure securitate, claritate și corectitudine pentru statele membre și pentru societățile care își desfășoară activitatea în interiorul Uniunii;

‒  să reducă riscul de aplicare abuzivă a normelor în scopul transferului profiturilor.

Recomandarea C6. Neconcordanțe între instrumente hibride

Parlamentul European solicită Comisiei Europene să prezinte o propunere legislativă prin care:

‒  să se armonizeze: definițiile aplicabile la nivel național în ceea ce privește datoriile, capitalurile proprii, entitățile opace și cele transparente; atribuirea activelor și pasivelor în funcție de sediul permanent și repartizarea costurilor și a profiturilor între diferite entități din cadrul aceluiași grup; sau

‒  să se împiedice cazurile de dublă neimpozitare, în situația în care există neconcordanțe.

Recomandarea C7. Modificarea regimului Uniunii privind ajutoarele de stat de natură fiscală

Parlamentul European invită Comisia Europeană să prezinte o propunere cel târziu până la jumătatea anului 2017 prin care:

‒  să instituie orientări privind ajutoarele de stat prin care să se clarifice modul în care Comisia va identifica situațiile în care se acordă ajutoare de stat de natură fiscală, asigurând astfel o mai mare securitate juridică pentru întreprinderi și pentru statele membre, ținând seama de faptul că, în alte sectoare, astfel de orientări s-au dovedit a fi foarte eficiente în ceea ce privește încetarea și prevenirea practicilor din statele membre care încalcă legislația Uniunii privind ajutoarele de stat, un efect care poate fi obținut doar printr-un grad ridicat de detaliere a orientărilor, care includ și praguri numerice.

‒  să facă publice politicile fiscale care nu respectă politica în domeniul ajutoarelor de stat, cu scopul de a oferi societăților și statelor membre orientările necesare și un nivel mai ridicat de securitate juridică; în acest scop, Comisia trebuie să aloce din nou resurse Direcției Generale Concurență, astfel încât aceasta să poată lua măsuri eficiente cu privire la orice chestiune legată de ajutoarele de stat acordate în mod ilegal (între care se numără și avantajele fiscale selective).

Parlamentul European invită, de asemenea, Comisia Europeană să evalueze, pe termen lung, posibilitatea de a modifica normele în vigoare pentru a împiedica situația în care sumele recuperate ca urmare a unei încălcări a legislației Uniunii privind ajutoarele de stat să fie returnate statului membru care a acordat un ajutor de stat ilegal de natură fiscală, așa cum este cazul în prezent. De exemplu, ajutorul de stat recuperat ar putea fi direcționat către bugetul Uniunii sau către statele membre în care a avut loc o erodare a bazei lor de impozitare.

Recomandarea C8. Modificarea Directivelor 90/435/CEE (26), 2003/49/CE, 2005/19/CE a Consiliului și a altor acte legislative relevante ale Uniunii și introducerea unei reguli generale anti-abuz

Parlamentul European solicită Comisiei Europene să prezinte o propunere prin care:

‒  după introducerea unei reguli generale anti-abuz (RGAA) în Directiva 90/435/CEE, să se introducă, cât mai curând posibil, o regulă generală anti-abuz în Directiva 2003/49/CE și să se prezinte propuneri privind introducerea unei RGAA în Directiva 2005/19/CE și în acte legislative relevante ale Uniunii;

‒  să se introducă o RGAA în toate actele legislative viitoare ale Uniunii care vizează chestiuni fiscale sau au implicații fiscale;

‒  în ceea ce privește Directiva 2003/49/CE, să se asigure, pe lângă introducerea unei RGAA, eliminarea obligației impuse statelor membre de a acorda un tratament favorabil plăților de dobânzi și de redevențe în cazul în care nu există o impozitare efectivă într-o altă jurisdicție din Uniune;

‒  în ceea ce privește Directiva 2005/19/CE, să se asigure, pe lângă introducerea unei RGAA, introducerea unor obligații suplimentare în materie de transparență și - în cazul în care aceste modificări se dovedesc a fi insuficiente pentru a evita planificarea fiscală agresivă - să se introducă un set de dispoziții fiscale privind cerințele minime care trebuie respectate pentru a beneficia de „avantaje fiscale” (cum ar fi, de exemplu, neimpozitarea dividendelor) sau de alte măsuri cu efect similar.

Recomandarea C9. Îmbunătățirea mecanismelor de soluționare a litigiilor transfrontaliere în domeniul fiscal

Parlamentul European solicită Comisiei Europene să prezinte, până în vara anului 2016, o propunere prin care:

‒  să îmbunătățească mecanismele actuale de soluționare a litigiilor transfrontaliere în domeniul fiscal de la nivelul Uniunii, acordând atenție nu doar cazurilor de dublă impozitare, ci și celor de dublă neimpozitare. Scopul este de a crea o abordare coordonată în materie de soluționare a litigiilor la nivelul Uniunii, având la bază norme mai clare și un calendar mai strict de punere în aplicare și utilizând drept fundament sistemele care sunt deja funcționale.

‒  Activitatea mecanismului de soluționare a litigiilor și deciziile luate în cadrul acestuia ar trebui să fie transparente pentru a scădea gradul oricărei incertitudini pe care ar putea să o aibă corporațiile în legătură cu aplicarea legislației fiscale.

Recomandarea C10. Introducerea unui impozit reținut la sursă sau a unei măsuri cu efecte similare, pentru a se evita situația în care profiturile părăsesc teritoriul Uniunii fără a fi impozitate

Parlamentul European invită Comisia Europeană să prezinte, până în vara anului 2016, o propunere de introducere a unui impozit reținut la sursă sau a unei măsuri cu efecte similare pentru a asigura faptul că toate profiturile generate în Uniune, și care urmează a părăsi teritoriul acesteia, sunt efectiv impozitate în Uniune înainte ca acestea să treacă de granițele Uniunii.

D.  Alte măsuri

Recomandarea D1. Măsuri suplimentare de prevenire a prejudiciilor fiscale

Parlamentul European solicită Comisiei Europene ca, pe lângă planificarea fiscală agresivă și activitățile asociate BEPS, să se concentreze și pe alți factori care duc la apariția prejudiciului fiscal actual, prin măsuri precum:

‒  investigarea cauzelor care duc la o eficiență scăzută a procesului de colectare a taxelor, inclusiv a TVA;

‒  investigarea cauzelor lipsei de echitate fiscală sau ale credibilității scăzute a autorităților fiscale în alte sectoare decât cel al impozitării societăților;

‒  stabilirea unor principii pentru amnistiile fiscale, care să se refere inclusiv la situațiile în care acestea ar fi adecvate și la cele în care ar fi de preferat alte opțiuni de politică, precum și a unei obligații pentru statele membre de a informa Comisia înaintea aplicării unei amnistii fiscale pentru a elimina efectele negative ale acestor politici asupra viitoarei colectări a taxelor;

‒  propunerea unui nivel minim de transparență în ceea ce privește regimurile de „amnistie fiscală” și facilitățile fiscale discreționare folosite de guvernele naționale;

‒  acordarea unei libertăți sporite pentru statele membre în ceea ce privește verificarea măsurii în care societățile respectă legislația fiscală, și în special a cazurilor de nerespectare sistematică a acestora, factori ce trebuie luați în considerare atunci când se atribuie contracte de achiziții publice;

‒  asigurarea unui acces deplin și real al autorităților fiscale la registrele centrale cu informații privind beneficiarii reali ai societăților și ai trusturilor, precum și a realizării și verificării corespunzătoare a registrelor respective.

Acest obiectiv poate fi îndeplinit de statele membre care transpun cu rapiditate cea de-a patra Directivă privind combaterea spălării banilor, asigurând un acces larg și simplificat la informațiile cuprinse în registrele centrale ale beneficiarilor reali, inclusiv organizațiilor societății civile, jurnaliștilor și cetățenilor.

(1) http://ec.europa.eu/taxation_customs/resources/documents/taxation/gen_info/economic_analysis/tax_structures/2014/report.pdf
(2) „European added value of legislative report on bringing Transparency, coordination and convergence to corporate tax policies in the European Union”, Dr. Benjamin Ferrett, Daniel Gravino și Silvia Merler – urmează a fi publicat.
(3) Texte adoptate, 8.7.2015, P8_TA(2015)0257.
(4) http://ec.europa.eu/finance/consultations/2015/further-corporate-tax-transparency/index_en.htm.
(5) Un exemplu în acest sens este Fair Tax Mark: http://www.fairtaxmark.net/.
(6) Directiva 2011/16/UE a Consiliului din 15 februarie 2011 privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal și de abrogare a Directivei 77/799/CEE (JO L 64, 11.3.2011, p. 1).
(7) http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//TEXT+REPORT+A8-2015-0040+0+DOC+XML+V0//RO
(8) Directiva 2003/49/CE a Consiliului din 3 iunie 2003 privind sistemul comun de impozitare aplicabil plăților reprezentând dobânzi sau drepturi de autor efectuate între societăți asociate din diferite state membre (JO L 157, 26.6.2003, p. 49).
(9) Directiva 2005/19/CE a Consiliului din 17 februarie 2005 de modificare a Directivei 90/434/CEE privind regimul fiscal comun care se aplică fuziunilor, scindărilor, cesionării de active și schimburilor de acțiuni între societățile din diferite state membre (JO L 58, 4.3.2005, p. 19).
(10) Texte adoptate, 8.7.2015, P8_TA(2015)0257.
(11) Regulamentul (UE) nr. 596/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind abuzul de piață (regulamentul privind abuzul de piață) și de abrogare a Directivei 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivelor 2003/124/CE, 2003/125/CE și 2004/72/CE ale Comisiei (JO L 173, 12.6.2014, p. 1).
(12) http://www.coe.int/t/dghl/standardsetting/cdcj/Whistleblowers/protecting_whistleblowers_en.asp
(13) COM(2012)0722.
(14) https://circabc.europa.eu/faces/jsp/extension/wai/navigation/container.jsp;jsessionid=M2MPTQLKGdgbCTd2QPdt2pYyhvngDpGhgZ0QHz3J4wXcT5NpM6Cp!997216769
(15) http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2009:0201:FIN:RO:PDF
(16) http://www.eib.org/attachments/general/governance_of_the_eib_en.pdf
(17) Regulamentul (UE) 2015/1017 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 iunie 2015 privind Fondul european pentru investiții strategice, Platforma europeană de consiliere în materie de investiții și Portalul european de proiecte de investiții și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1291/2013 și (UE) nr. 1316/2013 – Fondul european pentru investiții strategice (JO L 169, 1.7.2015, p. 1).
(18) http://ec.europa.eu/priorities/jobs-growth-investment/plan/docs/proposal_regulation_efsi_en.pdf
(19) Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 487).
(20) Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European Și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1290/2005 și (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 549).
(21) Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 637/2008 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 608).
(22) Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 671).
(23) http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//TEXT+TA+P7-TA-2013-0026+0+DOC+XML+V0//RO
(24) Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 320).
(25) http://www.ebrd.com/news/publications/institutional-documents/basic-documents-of-the-ebrd.html
(26) Directiva 90/435/CEE a Consiliului din 23 iulie 1990 privind regimul fiscal comun care se aplică societăților-mamă și filialelor acestora din diferite state membre (JO L 225, 20.8.1990, p. 6).


Relațiile dintre UE și China
PDF 419kWORD 192k
Rezoluţia Parlamentului European din 16 decembrie 2015 referitoare la relațiile dintre UE și China (2015/2003(INI))
P8_TA(2015)0458A8-0350/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere stabilirea relațiilor diplomatice dintre UE și China începând cu 6 mai 1975,

–  având în vedere Parteneriatul strategic dintre UE și China, lansat în 2003,

–  având în vedere principalul cadru legal pentru relațiile cu China, respectiv Acordul de cooperare comercială și economică(1), semnat în mai 1985, care cuprinde relațiile economice și comerciale și Programul de cooperare UE-China,

–  având în vedere Agenda strategică 2020 de cooperare între UE și China, adoptată la 21 noiembrie 2013,

–  având în vedere dialogul politic structurat UE-China, lansat oficial în 1994, și dialogul strategic la nivel înalt privind aspecte strategice și de politică externă, lansat în 2010, în special cel de al 5-lea dialog strategic la nivel înalt între UE și China, care a avut loc la Beijing la 6 mai 2015,

–  având în vedere negocierile privind un nou acord de parteneriat și cooperare care se desfășoară începând cu 2007,

–  având în vedere negocierile privind un acord bilateral de investiții, care au demarat în ianuarie 2014,

–  având în vedere cel de-al 17-lea summit UE-China, care a avut loc la Bruxelles la 29 iunie 2015, și declarația comună publicată la încheierea summitului,

–  având în vedere precizările făcute de Donald Tusk, Președintele Consiliului European, la 29 iunie 2015, la conferința comună pe care a avut-o cu prim-ministrul chinez Li Keqiang în urma celui de-al 17-lea summit UE-China, în care și-a exprimat „preocupările privind libertatea de exprimare și de asociere în China, inclusiv privind situația persoanelor care aparțin minorităților, precum tibetanii și uigurii” și „a încurajat China să reia dialogul constructiv cu reprezentanții lui Dalai Lama”;

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 24 octombrie 2006 către Consiliu și Parlamentul European, intitulată „UE - China: Parteneri mai apropiați, responsabilități sporite” (COM(2006)0631),

–  având în vedere Orientările politice pentru Asia de Est ale Consiliului,

–  având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Generale și Relații Externe din 11-12 decembrie 2006, intitulate „Parteneriatul strategic UE-China”,

–  având în vedere documentul strategic al Comisiei pentru China 2007-2013, Programul orientativ multianual 2011-2013, analiza intermediară din 2010 a documentului strategic și reexaminarea Programului orientativ multianual 2011-2013,

–  având în vedere primul document strategic elaborat vreodată de China referitor la UE, publicat la 13 octombrie 2003,

–  având în vedere adoptarea unei noi legi privind securitatea națională de către Comitetul permanent al Congresului național popular chinez la 1 iulie 2015 și publicarea, la 5 mai 2015, a celui de-al doilea proiect al unei noi legi privind administrarea ONG-urilor străine,

–  având în vedere Cartea albă din 26 mai 2015 privind strategia militară a Chinei,

–  având în vedere dialogul UE-China privind drepturile omului, lansat în 1995, precum și cea de-a 32-a rundă organizată la Beijing, la 8-9 decembrie 2014,

–  având în vedere cele 60 de dialoguri sectoriale care se desfășoară în prezent între China și UE pe teme legate, printre altele, de mediu, politică regională, ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și societatea civilă,

–  având în vedere stabilirea, în februarie 2012, a dialogului interpersonal la nivel înalt între UE și China, care cuprinde toate inițiativele comune UE-China din acest domeniu,

–  având în vedere Acordul de cooperare științifică și tehnologică dintre CE și China, intrat în vigoare în 2000(2) și Acordul de parteneriat privind știința și tehnologia, semnat la 20 mai 2009,

–  având în vedere declarația comună UE-China referitoare la schimbările climatice, făcută cu ocazia celui de-al 17-lea summit UE-China din iunie 2015, precum și contribuțiile preconizate stabilite la nivel național (INDCs) prezentate de China la Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC), la 30 iunie 2015,

–  având în vedere declarația comună UE-China privind securitatea energetică, dată publicității la Bruxelles la 3 mai 2012, precum și dialogul privind energia dintre CE și China,

–  având în vedere mesele rotunde China-UE,

–  având în vedere cel de-al 18-lea Congres național al Partidului Comunist din China, care a avut loc în perioada 8-14 noiembrie 2012, și schimbările la nivelul conducerii Comitetului Permanent al Biroului Politic, decise la congres,

–  având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 16 decembrie 1966,

–  având în vedere rezultatele celei de a patra reuniuni plenare a celui de-al 18-lea Comitet Central al Partidului Comunist Chinez (al patrulea plen), care a avut loc la 20-23 octombrie 2014,

–  având în vedere declarația președintelui celui de-al 26-lea summit ASEAN, din 27 aprilie 2015,

–  având în vedere declarația Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 6 mai 2015, în urma întâlnirii cu premierul chinez Li Keqiang,

–  având în vedere cea mai recentă reuniune interparlamentară PE-China, care a avut loc la 26 noiembrie 2013,

–  având în vedere rezoluțiile sale recente referitoare la China, în special Rezoluția din 23 mai 2012 intitulată „UE și China: Există un dezechilibru în relațiile comerciale?”(3), cea din 2 februarie 2012 referitoare la Politica externă a UE față de țările BRIC și alte puteri emergente: Obiective și strategii(4), cea din 14 martie 2013 referitoare la amenințările nucleare și drepturile omului în Republica Populară Democrată Coreeană(5), cea din 17 aprilie 2014 referitoare la Coreea de Nord(6), cea din 5 februarie 2014 referitoare la cadrul pentru politici în domeniul climei și al energiei(7), precum și Rezoluția din 12 martie 2015 referitoare la Raportul anual al Înaltului Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politica de securitate către Parlamentul European (8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 septembrie 2006 privind relațiile dintre UE și China(9), Rezoluția din 5 februarie 2009 referitoare la relațiile economice și comerciale cu China(10), Rezoluția din 14 martie 2013 referitoare la relațiile dintre UE și China(11), Rezoluția din 9 octombrie 2013 referitoare la negocierile UE - China pentru un acord bilateral de investiții(12), precum și Rezoluția sa din 9 octombrie 2013 referitoare la relațiile comerciale dintre UE și Taiwan(13),

–  având în vedere Rezoluția din 26 noiembrie 2009 referitoare la China: drepturile minorităților și aplicarea pedepsei cu moartea(14), cea din 10 martie 2011 referitoare la situația și patrimoniul cultural din Kashgar (regiunea autonomă uigură Xinjiang, China)(15), cea din 5 iulie 2012 referitoare la scandalul privind cazul de avort forțat din China(16), cea din 12 decembrie 2013 referitoare la recoltarea de organe în China(17), precum și Rezoluția sa din 13 martie 2014 referitoare la prioritățile UE pentru cea de a 25-a sesiune a Consiliului ONU pentru drepturile omului(18),

–  având în vedere embargoul asupra armelor introdus de UE după reprimarea protestelor din Piața Tienanmen din iunie 1989, sprijinit de Parlament prin Rezoluția sa din 2 februarie 2006 referitoare la Raportul anual al Consiliului înaintat Parlamentului European privind principalele aspecte și opțiunile fundamentale ale PESC(19),

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 iulie 2005 referitoare la relațiile dintre UE, China și Taiwan și securitatea în Orientul Îndepărtat(20),

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind Tibetul, în special Rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 referitoare la Tibet și la planurile de a transforma limba chineză în principala limbă de predare(21), Rezoluția din 27 octombrie 2011 referitoare la Tibet, în special la autoincendierea călugărițelor și călugărilor(22), precum și Rezoluția sa din 14 iunie 2012 referitoare lasituația drepturilor omului înTibet(23),

–  având în vedere cele nouă runde de negocieri care au avut loc între anii 2002 și 2010 între reprezentanți de rang înalt ai guvernului chinez și Dalai Lama, având în vedere Cartea albă a Chinei privind Tibetul, publicată de Biroul de Informare al Consiliului de Stat chinez la 15 aprilie 2015 și intitulată „Tibet's Path of Development Is Driven by an Irresistible Historical Tide”, având în vedere Memorandumul privind o autonomie reală din 2008 și nota la acest memorandum din 2009, ambele prezentate de reprezentanții celui de-al 14-lea Dalai Lama,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A8-0350/2015),

A.  întrucât 2015 marchează cea de a 40-a aniversare a relațiilor diplomatice dintre UE și China; întrucât parteneriatul strategic UE-China este de o importanță crucială pentru relațiile dintre UE și Republica Populară Chineză (RPC) și pentru găsirea unor răspunsuri comune la o serie de probleme globale, cum ar fi securitatea globală și regională, combaterea terorismului și a crimei organizate, securitatea cibernetică, armele de distrugere în masă și neproliferarea armelor nucleare, securitatea energetică, reglementarea financiară globală și a pieței, schimbările climatice și dezvoltarea durabilă, precum și pentru crearea unui cadru pentru a rezolva problemele bilaterale între UE și China;

B.  întrucât, în 2013, China și UE au lansat negocieri pentru un tratat bilateral de investiții (TBI);

C.  întrucât China este un partener comercial major pentru UE, cu o piața imensă, aflată în expansiune; întrucât negocierile curente pentru un acord de investiții reprezintă unul dintre aspectele cele mai importante ale relațiilor economice și comerciale bilaterale dintre UE și China;

D.  întrucât, sub conducerea actuală a lui Xi Jinping, Secretar General al Partidului Comunist din China (PCC) și președinte al țării, China a lansat o multitudine de inițiative, printre care un proiect privind „noul drum al mătăsii” pentru a integra economic China cu Asia Centrală și, în cele din urmă cu Europa și Africa, înființarea Băncii Asiatice de Investiții în Infrastructură (AIIB), precum și un acord energetic cu Rusia, important din punct de vedere strategic, pentru furnizarea a 38 de miliarde de metri cubi de gaze naturale pe an, construcția unei conducte de petrol și alte proiecte comune de explorare și exploatare a resurselor de petrol din China; întrucât în ultimii ani China a susținut politici din ce în ce mai active de investiții în UE, precum și în vecinătatea sa estică;

E.  întrucât președintele Xi Jinping a lansat inițiativa „visului chinez”, care a fost prezentată drept un concept și o viziune menite să realizeze reîntinerirea națională și construirea unei societăți moderat prospere, în toate planurile economice, sociale, culturale și politic, precum și să transforme China într-o națiune pe deplin dezvoltată până în 2049;

F.  întrucât, în ultimii 20 de ani, China a cunoscut niveluri de creștere economică foarte ridicate, iar 600 de milioane de cetățeni chinezi au ieșit din sărăcie;

G.  întrucât căderea burselor chineze în 2015 a avut un impact negativ asupra stabilității financiare globale, inclusiv asupra UE;

H.  întrucât politica de planificare familială din China a generat un proces de îmbătrânire rapidă a populației începând din anii 80, în prezent peste 200 de milioane de cetățeni având peste 60 de ani;

I.  întrucât degradarea mediului înconjurător în China a luat proporții dramatice și impune măsuri guvernamentale și mai urgente, solide și precis orientate din partea guvernului; întrucât problema dezvoltării durabile și a schimbărilor climatice a fost discutată la recentul summit UE-China, la care a fost prezentată o declarație comună cu privire la schimbările climatice;

J.  întrucât China a recunoscut că este nevoie să discute amenințarea schimbărilor climatice și s-a angajat să adopte un protocol sau alte instrumente juridice care să permită încheierea unui acord cuprinzător la Conferința privind schimbările climatice de la Paris;

K.  întrucât campania anticorupție a președintelui Xi, cu un larg suport popular, lansată în 2012 și care a urmărit rezolvarea problemelor de guvernare, prin vizarea unor oficiali suspectați de corupție din cadrul partidului, guvernului, armatei și al întreprinderilor de stat, a produs o mulțime de victime la nivel înalt, expunând nu numai mita, ci și marile averi dobândite de liderii chinezi și, totodată, a dezvăluit și infiltrarea unor puternice rețele infracționale în sistemul politic;

L.  întrucât, de la începutul reformelor, ONG-urile străine prosperă și joacă un rol determinant pentru dezvoltarea ONG-urilor locale și pentru deschiderea Chinei;

M.  întrucât, în interesul securității naționale, China a publicat anul acesta trei noi proiecte de lege care includ dispoziții privind securitatea cibernetică și ONG-urile;

N.  întrucât, în 2013 și 2014, în Beijing, Kunming și Urumqi au avut loc atacuri teroriste majore și violente, care s-au soldat cu 72 de morți și 356 de răniți; întrucât China pregătește o lege privind combaterea terorismului, care subliniază că guvernul acordă cea mai mare prioritate combaterii terorismului;

O.  întrucât, în iunie 2015, Consiliul Legislativ din Hong Kong a votat împotriva unei propuneri controversate care ar fi permis alegătorilor din Hong Kong să își aleagă șeful executivului numai din cadrul unui grup de candidați selectați de un comitet pro-Beijing; întrucât chiar această propunere a dat naștere protestelor masive pro-democrație, care au avut loc timp de 79 de zile sub numele de „Revoluția umbrelelor”, de la sfârșitul lunii septembrie 2014 până la mijlocul lunii decembrie 2014;

P.  întrucât noua conducere chineză vede în ascensiunea RPC un fenomen ireversibil, ce se explică prin trecerea de la o „diplomație reactivă” la o „diplomație proactivă”;

Q.  întrucât în noua Carte albă privind strategia militară a Chinei se afirmă că trebuie abandonată mentalitatea tradițională conform căreia pământul este mai important decât marea și că ar trebui acordată mai multă importanță gestionării mărilor și protejării drepturilor și intereselor maritime; întrucât China refuză să recunoască Convenția privind dreptul mării (UNCLOS) în ceea ce privește disputele legate de Marea Chinei de Est și Marea Chinei de Sud;

R.  întrucât, în declarația de conduită din 2002, China și țările ASEAN au promis să creeze condițiile pentru o soluție ,,pașnică și durabilă” în Marea Chinei de Sud; întrucât, în pofida acestui fapt, situația devine din ce în ce mai tensionată în raport cu țările vecine precum Taiwanul, Vietnamul, Filipinele, Malaysia și Brunei;

S.  întrucât China este principalul susținător politic al Coreei de Nord, precum și cel mai mare investitor, cel mai mare de donator de ajutor, furnizor de alimente și de energie, dar și cel mai mare partener comercial al acestei țări; întrucât experții chinezi au dezvăluit recent că Coreea de Nord ar putea avea deja 20 de focoase nucleare;

T.  întrucât criza din Ucraina a determinat Rusia și China să-și intensifice relațiile reciproce într-un mod fără precedent;

U.  întrucât, la 8 mai 2015, Rusia și China au semnat un acord bilateral vizând „securitatea informațiilor”, în care amenințările cibernetice sunt definite ca transmiterea de informații ce ar putea pune în pericol „sistemele sociale-politice și socio-economice, precum și mediul spiritual, moral și cultural al statelor”;

V.  întrucât, din 2005, China a acordat țărilor din America Latină credite estimate la aproximativ 100 de miliarde USD; întrucât, în prezent, China este cel mai important partener comercial al Braziliei și al doilea partener ca importanță al Argentinei, Venezuelei și Cubei, acestea fiind doar câteva exemple;

W.  întrucât guvernul chinez recunoaște importanța și universalitatea drepturilor omului, dar nu este în măsură să demonstreze în prezent rezultate concrete în ceea ce privește îmbunătățirea situației drepturilor omului în această țară;

X.  întrucât China a acceptat oficial și a recunoscut teoretic caracterul universal al drepturilor omului, iar în ultimele trei decenii a aderat la cadrul internațional pentru drepturile omului, semnând o serie de tratate în materie de drepturi ale omului, aderând astfel, la sistemul juridice și instituțional internațional al drepturilor omului;

Y.  întrucât, la începutul lui 2015, Președintele Xi și-a anunțat public intenția de a extinde statul de drept pe tot teritoriul țării, fiind convins că justiția efectivă este esențială pentru existența unei economii și a unei societăți moderne în China;

Z.  întrucât PCC recunoaște cinci religii, care sunt în cele din urmă controlate de Departamentul Frontului unit al muncii, din subordinea PCC; întrucât această listă este excluzivă, alte religii și culte fiind, astfel, discriminate;

AA.  întrucât UE și China participă la dialoguri pe tema drepturilor omului din 1995;

AB.  întrucât, în proiectul său de recomandare adoptat la 26 martie 2015, Ombudsmanul UE a criticat absența unei evaluări a impactului asupra situației drepturilor omului în legătură cu mecanismul de soluționare a litigiilor dintre investitori și stat în negocierile purtate cu Vietnamul în vederea încheierii unui acord de comerț și investiții; întrucât acest lucru stabilește un precedent important pentru negocierile dintre UE și China cu privire la un acord bilateral privind investițiile;

AC.  întrucât tibetanii își exprimă identitatea culturală prin mișcarea Lhakar („miercurea albă”) purtând numai haine tibetane, vorbind numai limba tibetană și mâncând numai mâncare tibetană în fiecare zi de miercuri; întrucât, până în prezent, peste 140 de tibetani și-au dat foc de vii în semn de protest față de politica guvernului chinez în regiunea autonomă Tibet; întrucât decesul recent în închisoare al lui lama Tenzin Delek Rinpoche a generat noi tensiuni; întrucât în Tibet este aplicată o politică de colonizare cu chinezi han; întrucât în 2015 se împlinesc 50 de ani de la înființarea „Regiunii Autonome Tibet”; întrucât, în ultimii ani, nu s-a înregistrat niciun progres în soluționarea crizei din Tibet, ultima rundă a negocierilor de pace având loc în 2010;

AD.  întrucât UE rămâne fidelă politicii sale privind ,,o singură Chină” în relațiile dintre RPC și Taiwan,

Parteneriatul strategic și cooperarea între UE și China

1.  salută cea de-a 40-a aniversare a relațiilor diplomatice dintre UE și China, ca o sursă de inspirație pentru consolidarea parteneriatului strategic, atât de necesar într-o lume multipolară și globalizată, și ca o ocazie pentru accelerarea negocierilor în curs privind un nou acord de parteneriat și cooperare bazat pe încredere, transparență și respectarea drepturilor omului; subliniază că, în cadrul recentului Summit dintre UE și China din 29 iunie 2015, ambele părți și-au reafirmat angajamentul pentru adâncirea acestui parteneriat; subliniază că China este o importantă putere internațională și unul dintre cei mai importanți parteneri ai UE; accentuează că cele două părți sunt hotărâte să promoveze în următorul deceniu parteneriatul strategic cuprinzător dintre UE și China, ce va fi reciproc avantajos atât pentru UE, cât și pentru China; își exprimă sprijinul pentru dialogurile (bi)anuale la nivel înalt, Dialogul economic și comercial la nivel înalt și Dialogul interpersonal la nivel înalt) și pentru cele peste 60 de dialoguri sectoriale dintre UE și China pe o gamă largă de subiecte; îndeamnă ca aceste dialoguri sectoriale să ducă la consolidarea încrederii și la rezultate concrete;

2.  salută rezultatele celui de al 17-lea Summit UE-China din 29 iunie 2015 care a impulsionat relațiile bilaterale și a lansat semnalul pentru o cooperare politică mai strânsă, care să depășească simplele relații comerciale și să se apropie de o abordare coordonată față de rezolvarea problemelor și amenințărilor globale comune; constată că ambele părți au recunoscut pe deplin progresele realizate în implementarea Agendei strategice 2020 de cooperare între UE și China și că va fi creat, la nivel de funcționari, un mecanism bilateral de analiză pentru a-i monitoriza evoluția; salută faptul că ambele părți au convenit, în cadrul summitului, asupra unei serii de priorități în vederea întăririi cooperării bilaterale și a consolidării dimensiunii globale a parteneriatului strategic;

3.  subliniază că statele membre ale UE trebuie să exprime o poziție unică în fața guvernului chinez, având în vedere mai ales dinamismul diplomatic actual al Beijingului și remodelarea arhitecturii guvernării globale; subliniază încheierea negocierilor cu privire la articolele Acordului privind Banca Asiatică de Investiții în Infrastructură (AIIB) și așteaptă cu nerăbdare lansarea în viitor a unei cooperări strânse între UE și AIIB; regretă lipsa unei dezbateri profunde și a unei coordonări strânse la nivelul UE privind aderarea statelor membre la AIIB; subliniază importanța politicii comerciale și de investiții, deoarece aceasta este domeniul de predilecție în care se poate exercita o influență maximă în relațiile strategice cu China; remarcă dezvoltarea recentă a unei cooperări între China și țările din Europa Centrală și de Est, cunoscută ca grupul 16+1, care include câteva state membre ale UE, dar crede că acest lucru ar nu ar trebui să creeze divergențe în cadrul UE sau să slăbească poziția UE față de China și ar trebui, totodată, să trateze problemele legate de drepturile omului; invită Serviciul European pentru Acțiune Externă și Comisia să prezinte Parlamentului un raport anual privind evoluția relațiilor dintre UE și China; cere consolidarea comerțului cu China și a investițiilor în această țară, care să se bazeze pe norme ce pot fi efectiv aplicate;

4.  recunoaște că China ar trebui să joace un rol mai important în instituțiile financiare multilaterale, care să reflecte mai bine dimensiunea economiei sale; consideră că AIIB, recent înființată, reprezintă o oportunitate pentru China de a se manifesta pe plan multilateral ca un actor responsabil; încurajează această nouă instituție să nu repete greșelile din trecut, când s-a acordat prioritate finanțării de proiecte de infrastructură grandioase, și să acorde, în schimb, prioritate asistenței tehnice și accesului la cunoștințele de la nivel mondial, găsind, totodată, un echilibru între prioritățile de mediu, cele sociale și de dezvoltare;

5.  consideră că participarea UE la AIIB trebuie absolut să includă: proceduri transparente pentru evaluarea împrumuturilor, standarde clare privind buna guvernare, responsabilitatea socială și mediul și asigurarea rămânerii la un nivel controlabil al datoriei pentru țările care iau împrumuturi;

6.  salută participarea mai multor state membre la Banca Asiatică de Investiții în Infrastructură (AIIB); regretă însă că la nivelul UE nu există o dezbatere de substanță, o strânsă coordonare și nici un răspuns coordonat ca reacție la inițiativele lansate de guvernul chinez de a crea noi instituții multilaterale; îndeamnă instituțiile UE și statele membre să înțeleagă această lecție și să evite în viitor astfel de situații de lipsă de coordonare;

7.  salută acordul politic privind îmbunătățirea legăturilor de infrastructură strategică dintre UE și China; salută, prin urmare, decizia de a se înființa o nouă platformă a conectivității pentru a se crea un mediu care să favorizeze rețelele de infrastructură transfrontaliere sustenabile și interoperabile dintre țările și regiunile din UE și China; salută îndeosebi disponibilitatea UE de a iniția acest proiect la nivel european; îndeamnă ambele părți să valorifice oportunitățile oferite de interconectarea strânsă a celor două părți, inclusiv cooperarea privind investițiile în infrastructură în țările de-a lungul noului drum al mătăsii și al noului drum maritim al mătăsii;

8.  atrage atenția asupra creșterii economice solide a Chinei din ultimii 20 de ani și subliniază că statele membre ale UE ar trebui să valorifice mai bine oportunitățile pe care le oferă această dezvoltare economică; remarcă interesul manifestat de China pentru investițiile în infrastructura strategică din Europa și subliniază necesitatea de a coopera cu China și cu alte țări din regiune în acest sens, la proiecte cum ar fi inițiativa ,,O centură, un drumˮ și Planul Juncker de investiții al UE, inclusiv legături feroviare, porturi maritime și aeroporturi; îndeamnă VP/ÎR și Comisia să analizeze impactul politicii de investiții a Chinei pe scena internațională, precum și activitățile sale de investiții în UE și în țările din vecinătatea estică; subliniază, în conformitate cu pozițiile anterioare adoptate de Parlament și cu respectarea deplină a competențelor Comisiei INTA, importanța acordului bilateral de investiții între UE și China, în curs de negociere; solicită includerea în TIB a unui capitol complet separat privind dezvoltarea durabilă, care să prevadă angajamente cu caracter obligatoriu cu privire la standardele de muncă de bază ale OIM și la principalele acorduri multilaterale în domeniul mediului; subliniază numărul din ce în ce mai mare de plângeri depuse de firmele europene care sunt victime ale unor reglementări impredictibile și ale discriminării; subliniază importanța unui rezultat pozitiv în negocierile curente pentru un acord de investiții pentru a facilita și mai mult investițiile și pentru a aplica protecția investițiilor, accesul pe piață, achizițiile publice, inclusiv achizițiile publice, precum și un tratament echitabil al firmelor, atât în Europa, cât și în China; solicită măsuri suplimentare și monitorizarea activă pentru a garanta relațiile comerciale mai echilibrate ca urmare a eliminării obstacolelor din calea comerțului și a investițiilor pentru firmele europene; invită China și UE să consolideze și mai mult cooperarea în vederea îmbunătățirii accesului IMM-urilor pe piețele ambelor blocuri; atrage atenția asupra angajamentului asumat de UE și China de a promova o economie globală deschisă și un mediu comercial și de investiții echitabil, transparent și bazat pe norme, care să garanteze condiții de concurență echitabile și să combată protecționismul;

9.  ia act, în acest sens, de lansarea inițiativei „O centură, un drum”, al cărei obiectiv este construcția de legături energetice și de comunicații importante în Asia Centrală, Asia Occidentală și Asia de Sud, care vor ajunge până în Europa; consideră că, având în vedere importanța geostrategică a acestei inițiative, ea ar trebui dezvoltată la nivel multilateral; consideră că este extrem de important să se dezvolte sinergii și proiecte în mod total transparent și cu participarea tuturor părților interesate;

10.  cere o coordonare mai bună între UE și China în domenii de importanță strategică precum G20, securitatea și apărarea, combaterea terorismului, migrația ilegală, criminalitatea transfrontalieră, neproliferarea armelor nucleare, securitatea globală și regională, armele de distrugere în masă, securitatea cibernetică, securitatea energetică, guvernanța și reglementarea financiară globală și a piețelor, schimbările climatice, precum și urbanizarea și programele de dezvoltare și de ajutor și cele vizând dezvoltarea durabilă; subliniază importanța cooperării în domeniul dezvoltării regionale, precum și importanța dialogului și schimburilor în ceea ce privește Strategia Europa 2020 și următorul plan cincinal (al 13-lea) al Chinei;

11.  invită SEAE să se asigure că drepturilor omului le este rezervat un loc proeminent în relațiile și dialogurile cu China;

12.  solicită ca angajamentele asumate de Președintele Xi cu ocazia vizitei la Bruxelles din martie 2014, cu privire la aprofundarea schimburilor dintre UE și China pe teme de drepturile omului să fie urmate de îmbunătățiri concrete ale situației din această țară;

13.  îndeamnă Consiliul și Comisia să implice și mai mult China într-un dialog constructiv, încurajând tranziția acestei țări către statul de drept și respectarea drepturilor omului și sprijinindu-i integrarea în economia mondială;

14.  salută aprofundarea parteneriatului dintre UE și China în domeniul urbanizării; solicită să se intensifice cooperarea în domeniul planificării și proiectării urbane, serviciilor publice, clădirilor ecologice și transportului inteligent; încurajează lansarea unor noi programe comune, la care să participe orașe și firme europene și chineze;

15.  salută declarația comună a celei de a doua reuniuni din cadrul Dialogului interpersonal la nivel înalt dintre UE și China din 15 septembrie 2015; subliniază importanța schimburilor interpersonale și a facilitării schimburilor dintre cetățenii UE și chinezi; sprijină dezvoltarea Dialogului interpersonal la nivel înalt care să se axeze pe proiectele comune și partajarea celor mai bune practici, precum și pe promovarea schimburilor interpersonale; subliniază că ar trebui promovate în mod deosebit schimburile de experți și studenți între cele două părți;

16.  este preocupat de practica dumpingului și de lipsa de transparență în ceea ce privește politicile guvernului chinez și subvențiile acordate de acesta sub formă de credite fiscale, concesiuni de terenuri, credite ieftine, materii prime subvenționate și sub alte forme;

17.  este preocupat de obstacolele cu care se confruntă firmele europene pe piața chineză, cum ar fi transferurile forțate de tehnologii, aplicarea laxă a DPI și tratamentul discriminatoriu; subliniază importanța reformei pieței din China, a implementării principiilor economiei de piață și a eliminării discriminării și a restricțiilor nejustificate;

18.  recunoaște oportunitățile generate de investițiile chineze în Europa în cadrul Fondului european pentru investiții strategice (FEIS); subliniază că, deși acest fond este deschis investițiilor efectuate de o serie de actori, ar trebui totuși să rămână în continuare administrat de UE;

19.  recunoaște dificultățile legate de orientarea economiei chineze pe o cale cu adevărat sustenabilă în cadrul „noii normalități”; consideră că participarea mai proeminentă a Chinei la organizațiile economice internaționale, cum ar fi FMI, ar putea avea o contribuție pozitivă la sustenabilitatea și echilibrul economiei chineze și a celei mondiale, precum și la reforma organizațiilor respective; îndeamnă autoritățile chineze să pună la dispoziție date statistice fiabile și să fie mai transparente în ceea ce privește situația economiei chineze;

20.  constată cu îngrijorare că, în ultimele luni, valoarea indicilor bursieri din China a scăzut cu o treime și au existat sute de suspendări ale tranzacțiilor ca urmare a scăderii excesive a cursului acțiunilor; își exprimă îngrijorarea cu privire la actuala criză financiară prin care trece China, mai ales piețele sale bursiere, și recunoaște că acest lucru reprezintă o amenințare la adresa economiei mondiale, având în vedere rolul proeminent al Chinei în comerțul global și în sistemul financiar global; îndeamnă autoritățile chineze să răspundă provocării impuse de tranziția la economia actuală la o economie sustenabilă; observă că recentele căderi ale burselor din China au pus față în față cultura controlului guvernamental cu volatilitatea inerentă a piețelor financiare;

21.  salută faptul că, în ultimele decenii, un număr considerabil de cetățeni chinezi au putut să iasă din sărăcia extremă datorită unei creșteri economice substanțiale și deschiderii treptate a economiei chineze; își exprimă, totodată, preocuparea cu privire la faptul că aceste progrese economice dau adesea naștere unor probleme de mediu și unor inegalități profunde;

22.  salută faptul că în recenta declarație comună semnată de UE și China cu privire la schimbările climatice, adoptată în cadrul summitului din 29 iunie 2015, ambele părți și-au exprimat angajamentul de a depune eforturi comune în vederea atingerii unui acord ambițios și obligatoriu din punct de vedere juridic la Conferința de la Paris pe problemele schimbărilor climatice din 2015; îndeamnă toate părțile participante la conferință să se inspire din dinamica creată prin declarațiile UE-China și SUA-China privind schimbările climatice; subliniază necesitatea cooperării în domeniul energiei pentru a face față împreună multiplelor provocări legate de securitatea energetică și de structura energetică mondială;

Situația internă

23.  constată că sub conducerea președintelui Xi, guvernul chinez se manifestă din ce în ce mai convingător atât pe plan intern, cât și pe plan extern; subliniază că libertatea pentru activiștii în domeniul drepturilor civile, avocați, jurnaliști, bloggeri, persoane din mediul academic și reprezentați ai societății civile este limitată fără precedent în ultimele decenii; subliniază că situația drepturilor omului din China rămâne un subiect de preocupare gravă;

24.  își exprimă profunda îngrijorare privind adoptarea iminentă a proiectului de lege privind ONG-urile, care ar urma să reducă și mai mult spațiul destinat societății civile chineze și să restricționeze grav libertatea de exprimare și libertatea de asociere în țară, inclusiv prin interzicerea „ONG-urilor străine” care nu sunt înregistrate la Ministerul chinez al securității publice și la departamentele de securitate publică din provincii și prin interdicția aplicată grupurilor chineze de a desfășura „activități” în numele sau cu aprobarea ONG-urilor străine neînregistrate, inclusiv cele cu sediul în Hong Kong și Macao; îndeamnă autoritățile chineze să revizuiască substanțial această lege pentru a o alinia normelor internaționale din domeniul drepturilor omului;

25.  își exprimă preocuparea cu privire la noul proiect de lege privind securitatea cibernetică, care ar consolida și ar instituționaliza și mai mult cenzura și monitorizarea spațiului cibernetic și ar obliga firmele europene să includă obligatoriu în infrastructura informatică aplicații de tip „backdoor”; remarcă temerile avocaților reformatori și ai apărătorilor drepturilor civile din China că legea privind securitatea cibernetică va restricționa și mai mult libertatea de exprimare și că autocenzura va crește; subliniază puternicul impact negativ al legilor privind securitatea cibernetică și ONG-urile asupra activităților firmelor și instituțiilor europene în RPC și, prin urmare, invită Consiliul European, SEAE și Comisia să continue să protesteze ferm în fața autorităților chineze cu privire la aceste măsuri extrem de controversate; este îngrijorat de definiția largă a „securității naționale” și a „amenințărilor majore” în noua legislația națională chineză privind securitatea, care include printre amenințări și „influențele culturale dăunătoare”; concluzionează că această lege definește interesele de securitate națională ale Chinei într-o manieră atât de largă și de vagă pentru a acorda autorităților chineze puteri aproape nelimitate de a acționa împotriva acțiunilor, persoanelor sau publicațiilor cu care nu sunt de acord;

26.  își exprimă îngrijorarea că, deși campania de combatere a corupției lansate de conducerea chineză reprezintă un efort lăudabil de stimulare a încrederii cetățenilor în guvern, ea se dovedește lipsită de transparență și, în majoritatea cazurilor, nu respectă statul de drept; observă că, în unele cazuri, campania este folosită pentru luptele interne și pentru a consolida rolul și puterea PCC; regretă, însă, că această campanie a fost făcută într-un mod care subminează statul de drept, cu funcționari acuzați care ar fi deținuți într-un sistem de detenție ilegală, fără o protecție juridică de bază și adesea forțați să recunoască;

27.  își exprimă solidaritatea cu familiile și prietenii celor peste 173 de victime ale exploziilor devastatoare din orașul portuar Tianjin la 12 august 2015, în urma cărora au fost strămutați mii de rezidenți; observă numărul tot mai mare de proteste pașnice masive pe probleme de mediu în diferite părți ale țării; remarcă depozitarea ilegală a mii de tone de substanțe chimice ilegale, extrem de toxice la o distanță mai mică de 600 de metri de zonele rezidențiale; consideră că politica de informare oficială, lentă și netransparentă, cu privire la dezastrul de la Tianjin este foarte contraproductivă, în special în combinație cu cenzurarea relatărilor despre această tragedie majoră practicată pe platformele sociale online; subliniază importanța implementării tuturor normelor de securitate industrială în conformitate cu legislația chineză și internațională și invită guvernul chinez să mărească standardele de siguranță și de mediu pentru produsele periculoase, aliniindu-le în primul rând la propria legislație a Chinei;

28.  observă că exploziile de la Tianjin din 12 august 2015 și cele de la Dongying din 31 august 2015 impun de urgență Chinei să abordeze în mod serios chestiunea siguranței industriale, în special în ceea ce privește corupția și impunitatea;

29.  subliniază caracterul urgent al unor măsuri suplimentare de protecție a mediului, având în vedere faptul că, de exemplu, în 2014, doar opt din cele 74 de orașe mari au atins standardul național de concentrațiilor de PM de 2,5 pentru poluarea aerului, dat fiind faptul că în China 190 de milioane de persoane se îmbolnăvesc anual din cauza apei contaminate; avertizează că dubla criză a apei (poluarea masivă, combinată cu creșterea consumului de apă) ar putea conduce la instabilități politice și sociale considerabile; reamintește că costul degradării mediului în China este, de asemenea, resimțit în țările învecinate; subliniază costurile degradării mediului și speră ca viitorul plan cincinal să transforme mediul într-o prioritate; subliniază, de asemenea, că lipsa de protecție a mediului nu numai că nu reușește să prevină daunele ecologice, ci este, de asemenea, o sursă de practici concurențiale neloiale; salută acordul dintre UE și China vizând intensificarea cooperării pentru a rezolva principalele probleme de mediu, cum ar fi poluarea aerului, a apei și a solului; salută faptul că, în conformitate cu noua lege de protecție a mediului, autoritățile locale sunt responsabile, chiar și retroactiv, pentru daunele aduse mediului în timpul mandatului și că angajamentul pentru protecția mediului va conta mai mult în procesul de promovare a acestor autorități locale; îndeamnă autoritățile naționale și locale să implice constructiv și activ organizațiile de mediu și mișcările la firul ierbii în monitorizarea, implementarea și controlarea aplicării politicilor și inițiativelor chineze în materie de mediu; subliniază că summitul UE-China din iunie 2015 a stabilit, de asemenea, politica de mediu și măsurile vizând schimbările climatice, în temeiul cărora China trebuie să respecte limitele de emisii de CO2 în vederea summitului de la Paris din decembrie 2015 și în conformitate cu obiectivele Agendei strategice 2020 adoptate la Beijing în 2013;

30.  salută intensificarea schimbului de experiență și a cooperării UE-China în domeniul drepturilor și protecției consumatorilor, precum și consolidarea măsurilor de răspuns luate de guvernul chinez în această privință, reflectate în norme mai stricte privind responsabilitățile comercianților cu amănuntul în codul de conduită profesională privind obligațiile de returnare și de reparare, eventualele fraude, publicitatea înșelătoare și frauduloasă, modalitățile de plată în avans, precum și protecția informațiilor personale ale consumatorilor, în special având în vedere extinderea rapidă în China a comerțului pe internet;

31.  observă că, în ultimii ani, politica antiteroristă a Chinei a evoluat rapid de la o abordarea reactivă de tip „apărare împotriva terorii”, la o abordare proactivă de tip „război împotriva terorii”, alături de managementul permanent al crizelor, care implică acțiuni la un nivel fără precedent în regiunile afectate și în societate; își exprimă îngrijorarea cu privire la proiectul de lege chinez privind „combaterea terorismului”, care ar putea conduce la alte încălcări ale libertății de exprimare, de întrunire și de asociere, precum și a libertății religioase, în special în Tibet și în Xinjiang, regiuni cu populații minoritare;

32.  își exprimă solidaritatea față de poporul chinez în eforturile sale de combatere a terorismului și a extremismului; își exprimă, însă, îngrijorarea că definiția termenului „terorist” din proiectul chinez de lege privind combaterea terorismului, dacă nu va fi revizuită substanțial, ar putea conduce la sancționarea aproape a tuturor manifestărilor pașnice a culturii, religiei sau identității poporului tibetan, care diferă de cele ale statului;

33.  invită China să mărească gradul de libertate a internetului și să respecte securitatea cibernetică a tuturor țărilor;

34.  este îngrijorat de faptul că regiunea Xinjiang este prinsă într-un cerc vicios, având în vedere, pe de o parte separatiștii și grupurile extremiste violente din rândul uigurilor musulmani vorbitori de turcă, care nu reprezintă însă marea majoritate a populației, iar pe de altă parte Beijingul, care, din motive de stabilitate, răspunde la tulburările sociale din ce în ce mai mult prin represiune, întărind prezența structurilor de securitate în regiune, îndepărtând din Beijing un număr mare de uiguri, ceea ce conduce la creșterea resentimentelor populației uigure față de chinezii han; deplânge marginalizarea culturii uigure din provincia Xinjiang, inclusiv interdicția ca funcționarii publici să frecventeze moscheile și, în unele cazuri, să practice Ramadanul; invită autoritățile chineze să depună toate eforturile pentru a dezvolta un dialog veritabil cu comunitatea uigură și pentru a proteja identitatea culturală a populației uigure; remarcă cu îngrijorare restricțiile de călătorie, în special în Tibet și Xinjiang, care pot fi impuse cetățenilor UE, mai ales în cazul diplomaților și jurnaliștilor; atrage atenția că niciun fel de restricții de acest tip nu se aplică cetățenilor chinezi (inclusiv diplomați și jurnaliști) în statele membre ale UE; solicită insistent, prin urmare, luarea unor măsuri pentru aplicarea principiul reciprocității;

35.  își exprimă simpatia și solidaritatea cu poporul din Hong Kong în sprijinul reformelor democratice; subliniază că autonomia Hong Kong-ului este garantată prin Legea fundamentală; susține că introducerea unui vot cu adevărat universal în Regiunea Administrativă Specială este pe deplin compatibilă cu principiul „o țară, două sisteme”; regretă că nu a putut fi finalizată reforma legii electorale pentru numirea șefului executivului din Hong Kong; își exprimă speranța că un noul proces de reformă poate fi inițiat în viitorul apropiat pentru a oferi cetățenilor din Hong Kong dreptul la sufragiu universal, cu posibilitatea reală de a alege între candidați diferiți; salută raportul comun al Serviciului European de Acțiune Externă și al Comisiei Europene, din 24 aprilie 2015, către Parlamentul European și Consiliu: ,,Regiunea administrativă specială Hong Kong: raportul anual pe 2014” și sprijină angajamentul UE de a consolida democrația, inclusiv statul de drept, independența sistemului judiciar, libertățile și drepturile fundamentale, transparența și libertatea de informare și de exprimare în Hong Kong;

36.  sprijină ferm aranjamentul „o țară, două sisteme” ca bază pentru bunele relații dintre regiunile administrative speciale Hong Kong și Macao și China continentală;

37.  își exprimă îngrijorarea în legătură cu recentele tulburări politice și civile din Hong Kong și invită China să își respecte obligațiile față de poporul din Hong Kong, să îi protejeze drepturile și libertățile, în condițiile prevăzute de Declarația comună chino-britanică semnată în 1984;

Situația externă

38.  observă că, de când a fost lansat, „visul chinez” al Președintelui Xi de reîntinerire națională prevede un rol mai puternic și proactiv al Chinei în lume; încurajează VP/ÎR să exploreze posibilitățile de a dezvolta o abordare comună cu SUA privind China ori de câte ori acest lucru ar contribui la promovarea intereselor UE; subliniază că emergența constantă a Chinei ca putere mondială impune de urgență o reconsiderare continuă și rapidă a priorităților strategice ale Europei în relațiile sale cu China; subliniază că o putere globală de talia Chinei, într-un context globalizat și interdependent, trebuie să contribuie în mod mai activ și constructiv la soluționarea problemelor globale și a conflictelor regionale, dar și la realizarea unei ordini mondiale multilaterale care respectă dreptul internațional, valorile universale și pacea; consideră că China ar trebui din ce în ce mai mult să își ocupe locul cuvenit între țările lidere la nivel mondial, în conformitate cu reguli stabilite pentru toți;

39.  remarcă prioritatea acordată relațiilor cu SUA de președinția președintelui Xi, prin propunerea sa vizând un ,,nou model de relații între marile puteri” între China, SUA și alți actori regionali; se declară în favoarea unei abordări mai constructive față de noua ordine mondială la care China ar trebui să contribuie și să se integreze, o ordine întemeiată pe valorile universale ale drepturilor omului, democrației și securității umane; invită UE să fie mai activă în Asia și să coopereze cu China, cu SUA și cu alți actori regionali pentru mai multă stabilitate în regiune;

40.  subliniază că recenta Carte albă privind strategia militară a Chinei reflectă intențiile Beijingului de a-și extinde și mai mult forțele navale și gama operațiunilor navale, trecând de la „apărarea în largul coastelor” la „protecția în largul mărilor”; deplânge stabilirea unilaterală a unei zone de identificare pentru apărarea antiaeriană și revendicarea ulterioară a controlului navigației aeriene în teritoriile japoneze și sud-coreene; invită la o atitudine echilibrată pentru a evita îngrijorările vecinilor Chinei și amplificarea tensiunilor în Oceanul Pacific și Oceanul Indian și pentru a garanta interesul major pe care îl are Europa pentru libertatea de navigație pe mare;

41.  consideră regretabil că, în pofida declarației de conduită din 2002, mai multe părți reclamă teritorii în Insulele Spratly și este extrem de preocupat de amploarea deosebită a eforturilor actuale ale Chinei, care construiește mai ales instalații militare, porturi și cel puțin o pistă de aterizare; avertizează în mod special cu privire la pericolul iminent al unei prezențe crescute a vaselor rivale și a patrulelor aeriene în regiune și al unei posibile confruntări, precum și cu privire la riscul creării unei zone de identificare și de apărare aeriană (ZIAE) în Marea Chinei de Est;

42.  este în continuare alarmat de escaladarea tensiunilor dintre părți în Marea Chinei de Est și solicită, prin urmare, tuturor părților implicate să evite acțiunile unilaterale provocatoare în Marea Chinei de Sud și subliniază importanța unei soluționări pașnice a diferendelor, pe baza dreptului internațional și cu o mediere internațională imparțială, de exemplu prin Convenția privind dreptul mării (UNCLOS); consideră regretabil refuzul Chinei de a accepta jurisdicția UNCLOS și a Curții de arbitraj; solicită cu fermitate Chinei să-și reconsidere poziția și cere tuturor părților, inclusiv Chinei, să respecte decizia finală a UNCLOS; consideră că o cale pentru o posibilă soluționare pașnică a tensiunii din zonele Mării Chinei de Est și Mării Chinei de Sud este negocierea și aplicarea comună a codurilor de conduită pentru exploatarea pașnică a zonelor maritime în cauză, inclusiv stabilirea unor căi comerciale sigure și a unor cote de pescuit sau atribuirea unor zone pentru explorarea resurselor; sprijină apelul urgent făcut de cel de-al 26-lea summit ASEAN, pentru adoptarea rapidă a unui cod de conduită în Marea Chinei de Sud; salută, în acest sens, acordul recent dintre China și ASEAN pentru a accelera consultările cu privire la un cod de conduită pentru diferendele din Marea Chinei de Sud; ia act de „Inițiativa de pace în Marea Chinei de Sud” lansată de Taiwan pentru de a ajunge la un consens cu privire la un cod de conduită și la instituirea unui mecanism care să permită tuturor părților să coopereze pentru a exploata în comun a resursele naturale și marine din regiune; sprijină toate acțiunile care fac posibil ca Marea Chinei de Sud să devină o „mare a păcii și cooperării”;

43.  invită VP/HR să identifice riscurile pentru pacea și securitatea regiunii și a lumii în cazul unui conflict armat în Marea Chinei de Est și Marea Chinei de Sud, în conformitate cu prioritățile stabilite în Strategia europeană în materie de securitate maritimă, precum și să determine care sunt riscurile pe care acesta le-ar implica pentru libertatea și siguranța navigației în regiune și care sunt riscurile în zonă pentru interesele specifice europene; consideră că, având în vedere că alți actori (mai ales Australia) sunt deja foarte activi din punct de vedere politic în zona Pacificului, UE ar trebui să se bazeze pe cooperarea bilaterală și multilaterală pentru a contribui în mod eficace la securitatea regiunii;

44.  îndeamnă guvernul chinez să își folosească toate pârghiile de influență pentru a asigura stabilitatea în Peninsula Coreeană și pentru a determina Coreea de Nord să revină la convorbiri credibile privind denuclearizarea și să ia măsuri concrete de denuclearizare; reamintește că China rămâne cel mai important aliat al Coreei de Nord și, prin urmare, încurajează guvernul chinez să-și asume, împreună cu comunitatea internațională, un rol constructiv în găsirea urgentă a unor soluții pentru situația dezastruoasă a drepturilor omului din Coreea de Nord, inclusiv în privința miilor de refugiați din Coreea de Nord care traversează frontiera în China, fugind de condițiile terifiante din țara lor; invită insistent guvernul chinez, în conformitate cu obligațiile care îi revin în calitate de stat parte la Convenția ONU privind statutul refugiaților, să nu le refuze dreptul de a solicita azil, să nu îi returneze forțat în Coreea de Nord, ci să le asigure protecția drepturilor lor fundamentale; invită UE să exercite presiuni diplomatice asupra guvernului chinez în acest sens, în concordanță cu obiectivele globale vizând neproliferarea;

45.  solicită guvernului chinez să-și folosească influența aspra Pakistanului pentru a îl determina să nu alimenteze instabilitatea în regiune;

46.  salută cooperarea dintre UE și China în materie de securitate și apărare, inclusiv operațiunile de combatere a pirateriei în Golful Aden, și solicită mai multe eforturi comune pentru soluționarea problemelor globale de securitate și apărare, cum ar fi terorismul;

47.  atrage atenția Beijingului asupra rolului indispensabil al SUA și UE în ceea ce privește obiectivele de modernizare ale Chinei; reamintește, totodată, Beijingului, obligațiile și responsabilitățile sale internaționale de a contribui la pacea și securitatea mondială, în calitate de membru permanent al CS al ONU; regretă, în această privință, faptul că China, în parteneriat cu Rusia, a blocat continuu acțiunile ONU referitoare la Siria, unde Bashar al Assad duce un război sângeros împotriva poporului sirian de peste patru ani;

48.  subliniază importanța încrederii reciproce și a cooperării între China, UE și alți actori internaționali majori pentru a soluționa problemele securității globale; speră ca China să-și ofere sprijinul pentru inițiativele conduse de UE și SUA care vizează încetarea încălcărilor dreptului internațional care dus la conflictul din estul Ucrainei și restabilirea integrității teritoriale și a suveranității Ucrainei după agresiunea Rusiei;

Situația drepturilor omului

49.  remarcă contradicția puternică dintre aspirația oficială a Chinei de universalitate a drepturilor omului și înrăutățirea situației drepturilor omului; constată că degradarea recentă a situației drepturilor omului și a libertăților în China a început în 2013 și a amplificat reprimarea deja practicată asupra populației, limitând și mai mult spațiul de exprimare și promovare pașnică a societății civile; este profund îngrijorat de arestarea, judecarea și condamnarea a numeroși activiști în domeniul drepturilor civile, apărători ai drepturilor omului și critici ai guvernului, precum și de faptul că peste 100 de avocați și activiști pentru drepturile omului au fost reținuți sau anchetați de poliția chineză; solicită autorităților chineze să elibereze persoanele aflate în detenție și să se asigure că acestea își pot exercita profesia fără restricții;

50.  consideră că actualele relații puternice dintre UE și China trebuie să ofere o platformă eficientă pentru desfășurarea unui dialog matur, substanțial și deschis privind drepturile omului, bazat pe respectul reciproc; consideră, de asemenea, că cea de a 40-a aniversare a relațiilor UE-China în 2015 oferă o reală oportunitate de progres în acest domeniu;

51.  invită insistent UE să continue presiunile pentru îmbunătățirea situației drepturilor omului în China ori de câte ori sunt organizate dialoguri la toate nivelurile și să includă clauze privind drepturile omului în toate tratatele bilaterale încheiate cu China;

52.  salută cel de-al 33-lea Dialog UE-China privind drepturile omului din 8 și 9 decembrie 2014; constată că acest dialog, alături de o serie de presiuni din partea altor parteneri internaționali, a contribuit la realizarea unor acțiuni concrete; subliniază că UE a afirmat clar în mai multe rânduri că dorește ca dialogul să contribuie la îmbunătățiri mai concrete a situației drepturilor omului în această țară;

53.  reamintește că universalitatea drepturilor omului a fost întotdeauna în centrul dialogului UE-China privind drepturile omului; constată cu îngrijorare că, în viziunea chineză oficială, universalitatea este pusă în discuție din motive de diferențe culturale, iar acest fapt a constituit o sursă importantă de diferențe conceptuale care au condus la o lipsă de înțelegere și la neîncredere în relațiile UE-China și la progrese reduse în dialogurile privind drepturile omului dintre UE și China; invită, prin urmare, conducerea chineză să-și reconsidere modul de abordare a acestei probleme și să respecte universalitatea drepturilor omului, în concordanță cu Declarația Drepturilor Omului; solicită insistent, de asemenea, ca instituțiile UE să conlucreze cu autoritățile chineze în dialogurile lor, pentru a face progrese în direcția respectării universalității;

54.  continuă să fie profund îngrijorat de faptul că China este în prezent țara care execută cele mai multe persoane și continuă să aplice în secret pedeapsa capitală asupra a mii de persoane anual, fără a ține seama de standardele internaționale minime referitoare la utilizarea pedepsei capitale; subliniază încă o dată că abolirea pedepsei capitale contribuie la consolidarea demnității umane și la dezvoltarea progresivă a drepturilor omului;

55.  este în continuare preocupat de persistența unor restricții severe asupra libertății de exprimare, de asociere, de întrunire și religioase, precum și asupra activităților organizațiilor de apărare a drepturilor omului;

56.  regretă tratamentul adesea discriminatoriu al minorităților etnice și religioase în China;

57.  critică faptul că, deși libertatea religioasă în China nu este un drept garantat explicit în Constituție, în practică guvernul restricționează practicile religioase la organizațiile religioase aprobate și recunoscute oficial; sprijină rezistența manifestată de bisericile chineze împotriva strategiei reînnoite a guvernului chinez de „sinificare” a creștinismului; condamnă, în special, actuala campanie anticreștină din provincia Zhejiang, în care au fost demolate zeci de biserici și înlăturate peste 400 de cruci în 2014; împărtășește îngrijorările bisericilor în legătură cu alte provincii în care există o puternică prezență creștină; condamnă, de asemenea, campaniile împotriva budismului făcute prin intermediul „educației patriotice”, inclusiv măsurile de preluare de către stat a administrării mănăstirilor budiste din Tibet; condamnă programele de „educație juridică” a călugărilor și călugărițelor budiste; consideră de neînțeles și inacceptabilă interzicerea imaginilor reprezentându-l pe Dalai Lama în China; este îngrijorat de faptul că în China se abuzează de dreptul penal pentru a-i persecuta pe tibetani și pe budiști, activitățile lor fiind asimilate „separatismului” și consideră că îngrijorarea sa este confirmată de faptul că peste 40 % din deținuții politici din Tibet sunt călugări și călugărițe; regretă înrăutățirea semnificativă a climatului de practicare a religiei budiste în Tibet după protestele din martie 2008, guvernul chinez adoptând o abordare din ce în ce mai concentrată pe „educația patriotică”, inclusiv măsuri de administrare a mănăstirilor tibetane, de exemplu prin intermediul comitetelor de administrare nealese, instalate în fiecare mănăstire, prin programe de „educație juridică” pentru călugări și călugărițe, care urmăresc să se asigure că aceștia „nu participă la activități de separatism față de patria mamă și de tulburare a ordinii publice”, precum și interdicția imaginilor cu Dalai Lama;

58.  remarcă o serie de angajamente ale Președintelui Xi de a „promova hotărât progresul conducerii țării prin respectarea legii” și de a combate corupția; este, însă, profund îngrijorat de arestarea recentă a peste 200 de avocați, implicați mai ales în cauze vizând drepturile omului, mulți dintre aceștia fiind acuzați de „tulburarea ordinii publice” și de a încercări de a submina partidul, autoritățile afirmând că astfel de măsuri drastice reprezintă, de fapt, o apărare a sistemului juridic al Chinei; subliniază că aceste măsuri sunt în contradicție cu declarația autorităților privind progresele statului de drept și subminează toate eforturile întreprinse în direcția reformelor politice;

59.  reamintește că, în concepția oficială chineză, drepturile socioeconomice continuă să aibă prioritate în raport cu drepturile civile și politice individuale, în timp ce, în viziunea europeană, aceste drepturi sunt considerate fundamentale și fel de importante, iar dezvoltarea economică și drepturile omului funcționează împreună, ceea ce reflectă o serie de diferențe între percepția europeană și cea chineză asupra drepturilor omului, vizibile în pozițiile oficiale; subliniază, de asemenea, că protecția extinsă a drepturilor omului este esențială pentru menținerea creșterii economice în China și, prin urmare, invită insistent autoritățile chineze să asigure respectarea atât a drepturilor socioeconomice, cât și a celor civile și politice;

60.  critică mediul extrem de restrictiv al media și controlul strict al domeniului digital, în care conținuturile de internet străine, inclusiv europene, sunt blocate, iar conținuturile interne considerate periculoase din punct de vedere politic sunt sistematic șterse și cenzurate; protestează vehement împotriva numărului mare de cetățeni chinezi trimiși în închisoare pentru infracțiuni care implică libertatea de exprimare, în special pe internet;

61.  este profund îngrijorat de faptul că guvernul chinez își continuă politicile dure împotriva poporului tibetan, în special prin respingerea abordării propuse de Dalai Lama a unei „căi de mijloc”, care nu urmărește nici independența, nici separarea, ci o autonomie reală în cadrul constituțional al RPC; solicită guvernului chinez să reia dialogul cu reprezentanții tibetani; protestează împotriva marginalizării culturii tibetane de către PCC și îndeamnă autoritățile chineze să respecte libertatea de exprimare, de asociere și libertatea religioasă a poporului tibetan; deplânge deteriorarea situației umanitare în Tibet, care a condus la o creștere a numărului cazurilor de autoincendiere; remarcă cu îngrijorare măsurile recent adoptate de incriminare a autoincendierilor, care urmăresc pedepsirea persoanelor despre care se presupune că ar fi asociate cu autoincendiatorii; deplânge strămutarea forțată a peste 2 milioane de nomazi și păstori tibetani începând cu 2006, în așa-numitul „nou sat socialist”, deoarece aceștia sunt privați de îngrijiri medicale, educație și prosperitate; este preocupat, de asemenea, de transferul actual de populații de chinezi han în Tibet; își exprimă îngrijorarea cu privire la cazurile de tortură, dispariții forțate și detenții arbitrare și refuzarea accesului la îngrijiri medicale pentru deținuți, inclusiv cazul călugărului Tenzin Delek Rinpoche și alți 10 prizonieri tibetani proeminenți; cere o investigație detaliată a tuturor acestor cazuri de deces; este profund îngrijorat de degradarea mediului în Tibet; subliniază că platoul tibetan se încălzește rapid și că acest lucru ar putea provoca topirea ghețarilor din Tibet, mulți dintre aceștia alimentând cele mai mari fluvii din Asia;

62.  solicită insistent firmelor europene care investesc în China să respecte standardele internaționale în materie de muncă și să se angajeze să treacă de nivelul drepturilor lucrătorilor chinezi dacă acestea nu îndeplinesc standardele convenite la nivel internațional;

Relațiile dintre China și Taiwan

63.  consideră că atât China, cât și Taiwanul sunt parteneri economici importanți ai UE în Asia și regiunea Pacificului; salută îmbunătățirea semnificativă a relațiilor dintre China și Taiwan; pledează pentru negocierea unui acord bilateral de investiții între UE și Taiwan, având în vedere că Taiwanul este, la nivel regional, cea mai bună platformă de lansare și acces către China pentru firmele din UE și că numeroase state - inclusiv Republica Populară Chineză - au încheiat (de facto) astfel de acorduri cu Taiwanul;

64.  ia act de faptul că guvernul chinez nu a ridicat obiecții cu privire la participarea Taiwanului la unele organizații ale ONU (OMS, OACI); își exprimă îngrijorarea cu privire la readucerea în atenție de către guvernul chinez a Legii anti-secesiune din 2005, care permite utilizarea mijloacelor militare în cazul unei declarații de independență din partea Taiwanului; regretă că în sudul Chinei mai există încă 1500 de rachete cu rază lungă de acțiune îndreptate spre Taiwan; consideră că o demilitarizare treptată a regiunii ar facilita și mai mult apropierea părților; subliniază că toate diferendele dintre China și Taiwan ar trebui soluționate prin mijloace pașnice, în conformitate cu dreptul internațional; subliniază că reuniunea din 23 mai 2015de pe insula Kinmen, dintre înalți demnitari de o parte și de alta a strâmtorii Taiwan a reprezentat o etapă încurajatoare; ia act de faptul că această reuniune a fost cea de a treia reuniune oficială între principalii responsabili, de ambele părți, de relațiile dintre China și Taiwan; susține inițiativele care dezvoltă relațiile dintre China și Taiwan în mod pașnic;

o
o   o

65.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, SEAE, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, statelor în curs de aderare, statelor candidate la aderare, guvernului Republicii Populare Chineze, Congresului Național al Poporului Chinez, guvernului taiwanez și Adunării Legislative taiwaneze (Yuan).

(1) JO L 250, 19.9.1985, p. 2.
(2) JO L 6, 11.1.2000, p. 40.
(3) JO C 264 E, 13.9.2013, p. 33.
(4) JO C 239 E, 20.8.2013, p. 1.
(5) Texte adoptate, P7_TA(2013)0096.
(6) Texte adoptate, P7_TA(2014)0462.
(7) Texte adoptate, P7_TA(2014)0094.
(8) Texte adoptate, P8_TA(2015)0075.
(9) JO C 305 E, 14.12.2006, p. 219.
(10) JO C 67 E, 18.3.2010, p. 132.
(11) Texte adoptate, P7_TA(2013)0097.
(12) Texte adoptate, P7_TA(2013)0411.
(13) Texte adoptate, P7_TA(2013)0412.
(14) JO C 285 E, 21.10.2010, p. 80.
(15) JO C 199 E, 7.7.2012, p. 185.
(16) JO C 349 E, 29.11.2013, p. 98..
(17) Texte adoptate, P7_TA(2013)0603.
(18) Texte adoptate, P7_TA(2014)0252.
(19) JO C 288 E, 25.11.2006, p. 59.
(20) JO C 157 E, 6.7.2006, p. 471.
(21) JO C 99 E, 3.4.2012, p. 118.
(22) JO C 131 E, 8.5.2013, p. 121.
(23) JO C 332 E, 15.11.2013, p. 185..


Pregătirea reuniunii mondiale la nivel înalt privind ajutorul umanitar: provocări și oportunități în domeniul ajutorului umanitar
PDF 417kWORD 192k
Rezoluţia Parlamentului European din 16 decembrie 2015 referitoare la pregătirea reuniunii mondiale la nivel înalt privind ajutorul umanitar: provocări și oportunități în domeniul ajutorului umanitar (2015/2051(INI))
P8_TA(2015)0459A8-0332/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere Rezoluția 46/182 a Adunării Generale a ONU din 19 decembrie 1991 privind consolidarea coordonării asistenței umanitare de urgență(1),

–  având în vedere agenda de reformă a Comitetului Permanent Interagenții (CPIA) al ONU(2),

–  având în vedere Principiile de parteneriat (astfel cum au fost aprobate de Platforma umanitară mondială) adoptate la 12 iulie 2007(3),

–  având în vedere Rezoluția 64/290 din 9 iulie 2010 a Adunării Generale a ONU privind dreptul la educație în situații de urgență(4) și orientările relevante din acest domeniu, inclusiv cele elaborate de UNICEF și de UNESCO,

–  având în vedere Orientările CPIA pentru integrarea intervențiilor împotriva violenței pe criterii de gen în acțiunile umanitare(5),

–  având în vedere cadrul de la Sendai pentru reducerea riscurilor de dezastre pentru perioada 2015-2030, adoptat cu ocazia celei de a treia Conferințe mondiale a ONU privind reducerea riscului de dezastre organizate în perioada 14-18 martie 2015 la Sendai, în Japonia(6),

–  având în vedere Rezoluția 69/313 a Adunării Generale a ONU din 27 iulie 2015 de stabilire a programului de acțiune de la Addis Abeba, adoptat în cadrul celei de a treia Conferințe internaționale privind finanțarea pentru dezvoltare(7),

–  având în vedere dezbaterile purtate în vederea pregătirii celei de a 32-a Conferințe internaționale a Mișcării de Cruce Roșie și Semilună Roșie, care va avea loc în perioada 8-10 decembrie 2015, la Geneva,

–  având în vedere Raportul din 2015 privind ajutorul umanitar la nivel mondial(8),

–  având în vedere Raportul general din iunie 2015 privind ajutorul umanitar la nivel mondial(9),

–  având în vedere principiile referitoare la bunele practici în domeniul acțiunilor umanitare [Good Humanitarian Donorship (GHD)](10),

–  având în vedere Grupul la nivel înalt al ONU privind finanțarea umanitară,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1257/96 al Consiliului din 20 iunie 1996 privind ajutorul umanitar(11),

–  având în vedere Consensul european privind ajutorul umanitar din 2007 (denumit în continuare „Consensul european”), o declarație comună semnată de Comisie, Consiliu, Parlamentul European și statele membre(12), precum și planul de acțiune elaborat pe baza acestuia, care urmează a fi reînnoit,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 375/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 3 aprilie 2014 de instituire a Corpului voluntar european de ajutor umanitar (inițiativa „Voluntari UE pentru ajutor umanitar” )(13), precum și Raportul anual privind punerea în aplicare a inițiativei „Voluntari UE pentru ajutor umanitar” în 2014(14),

–  având în vedere Decizia nr. 1313/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 decembrie 2013 privind un mecanism de protecție civilă al Uniunii(15),

–  având în vedere Documentul de lucru al serviciilor Comisiei, intitulat „Dimensiunea de gen în ajutorul umanitar: nevoi diferite, asistență adaptată” (SWD(2013)0290)(16),

–  având în vedere Raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliu, intitulat „Raport anual privind politicile Uniunii Europene în domeniul ajutorului umanitar și al protecției civile și privind punerea lor în aplicare în 2014” (COM(2015)0406)(17),

–  având în vedere Raportul anual de activitate pentru 2014 elaborat de Direcția Generală Ajutor Umanitar și Protecție Civilă (ECHO) din cadrul Comisiei(18),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 22 iunie 2015 privind principiile comune în materie de asistență în numerar cu scopuri multiple ca răspuns la nevoile umanitare(19),

–  având în vedere Convenția ONU cu privire la drepturile copilului din 20 noiembrie 1989 și Protocolul facultativ la aceasta din 25 mai 2000 cu privire la implicarea copiilor în conflicte armate; având în vedere Orientările UE privind copiii și conflictele armate, actualizate în 2008,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 26 mai 2015 privind un nou parteneriat mondial pentru eradicarea sărăciei și dezvoltare durabilă în perioada ulterioară anului 2015(20),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 28 mai 2013 privind abordarea UE în materie de reziliență(21),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 5 iunie 2014 privind Cadrul de acțiune de la Hyogo post-2015: gestionarea riscurilor în vederea obținerii rezilienței(22),

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 16 decembrie 2014 privind o agendă de reformă post-2015(23),

–  având în vedere Comunicarea comună din 9 septembrie 2015, intitulată „Identificarea de soluții la criza refugiaților din Europa: Rolul acțiunii externe a UE” (JOIN(2015)0040)(24),

–  având în vedere consultările desfășurate la nivel regional și mondial și dedicate unor subiecte specifice, care au avut loc în vederea pregătirii reuniunii mondiale la nivel înalt privind ajutorul umanitar(25),

–  având în vedere Rezoluția sa din 19 mai 2015 referitoare la finanțarea pentru dezvoltare(26),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2014 referitoare la UE și cadrul de dezvoltare globală pentru perioada de după 2015(27),

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 iulie 2015 referitoare la situația din Yemen(28), Rezoluția sa din 11 iunie 2015 referitoare la situația din Nepal după producerea cutremurelor(29), Rezoluția sa din 30 aprilie 2015 referitoare la situația din tabăra de refugiați de la Yarmouk din Siria(30), Rezoluția sa din 12 martie 2015 referitoare la Sudanul de Sud, inclusiv la recentele răpiri de copii(31), Rezoluția sa din 12 februarie 2015 referitoare la criza umanitară din Irak și Siria, în special în contextul Statului Islamic(32), și Rezoluția sa din 15 ianuarie 2015 referitoare la situația din Libia(33),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 septembrie 2015 privind migrația și refugiații în Europa(34), precum și Rezoluția sa din 29 aprilie 2015 referitoare la cele mai recente tragedii din Mediterana și la politicile UE în materie de migrație și azil(35),

–  având în vedere articolul 7 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care reafirmă faptul că UE „asigură coerența între diferitele sale politici și acțiuni, ținând seama de ansamblul obiectivelor Uniunii”,

–  având în vedere articolul 208 din TFUE, care prevede că „Uniunea ține seama de obiectivele cooperării pentru dezvoltare la punerea în aplicare a politicilor care pot afecta țările în curs de dezvoltare”,

–  având în vedere articolul 214 din TFUE referitor la acțiunile Uniunii în domeniul ajutorului umanitar,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 septembrie 2015, intitulată „Acțiuni de pregătire a reuniunii mondiale la nivel înalt privind ajutorul umanitar: un parteneriat global pentru acțiuni umanitare eficace, bazate pe principii” (COM(2015)0419)(36) și documentul de lucru al serviciilor Comisiei aferent acestei comunicări (SWD(2015)0166)(37),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare și avizele Comisiei pentru afaceri externe și Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0332/2015),

A.  întrucât trăim într-o lume foarte fragilă, ne confruntăm cu o creștere a diversității, frecvenței și intensității catastrofelor naturale și cu fenomene precum foametea, precum și cu o creștere fără precedent a numărului și complexității conflictelor;

B.  întrucât, ca urmare a provocărilor din ce în ce mai mari, cum ar fi urbanizarea, creșterea rapidă a populației, schimbările demografice, creșterea numărului catastrofelor naturale și a gravității lor, degradarea mediului, deșertificarea, schimbările climatice, numeroasele conflicte de lungă durată și conflictele simultane cu impact la nivel regional, precum și penuria de resurse, la care se adaugă consecințele sărăciei, inegalitățile, migrația, strămutările forțate și vulnerabilitatea, este tot mai mult nevoie de răspunsuri umanitare în întreaga lume;

C.  întrucât numărul persoanelor aflate în dificultate a crescut de peste două ori din 2004, ajungând până la peste 100 de milioane în 2015; întrucât 250 de milioane de persoane sunt afectate de crize umanitare; întrucât numărul persoanelor strămutate forțat a atins nivelul cel mai ridicat înregistrat de la sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial, ridicându-se la aproape 60 de milioane de persoane, dintre care aproape 40 de milioane sunt strămutate în interiorul propriei țări; întrucât peste jumătate dintre refugiații din întreaga lume sunt copii;

D.  întrucât este posibil ca, până în 2050, un miliard de persoane să fie strămutate ca urmare a schimbărilor climatice, în condițiile în care peste 40 % din populația globului trăiește în zone afectate de un deficit sever al resurselor de apă; întrucât este probabil ca pierderile economice cauzate de catastrofele naturale să crească în mod semnificativ, depășind nivelul de 300 de miliarde USD înregistrat în prezent în fiecare an;

E.  întrucât, în ultimii opt ani, din cauza nevoilor și provocărilor tot mai numeroase, a lipsei continuității în realizarea angajamentelor, precum și a costurilor tot mai ridicate ale ajutorului umanitar sistemul de ajutor umanitar a ajuns la limită, astfel încât o serie de organizații din domeniu au fost nevoite să suspende temporar diferite forme de sprijin, precum asistența alimentară, furnizarea de adăposturi și alte operațiuni umanitare care pot salva vieți;

F.  întrucât spitalele organizațiilor umanitare sunt adesea ținta atacurilor cu arme de distrugere în masă; întrucât numărul amenințărilor și atacurilor la adresa personalului umanitar a crescut; întrucât securitatea personalului umanitar și a răniților este foarte frecvent pusă în pericol; întrucât aceste atacuri constituie o încălcare a dreptului umanitar internațional și o amenințare gravă pentru viitorul sectorului ajutorului umanitar;

G.  întrucât principiile umanitare ale umanității, neutralității, imparțialității și independenței și normele fundamentale care stau la baza dreptului umanitar internațional și a drepturilor omului, consacrate de convențiile de la Geneva și de protocoalele adiționale la acestea trebuie să reprezinte pilonul central al tuturor acțiunilor umanitare; întrucât protecția persoanelor strămutate trebuie să fie garantată în mod necondiționat, iar independența ajutorului umanitar trebuie să fie primordială, ceea ce înseamnă că acțiunile umanitare nu trebuie să fie condiționate de considerente politice, economice sau legate de securitate și nu trebuie să implice vreo formă de discriminare;

H.  întrucât toate părțile implicate în conflicte, inclusiv actorii armați statali și nestatali, trebuie să garanteze condițiile de acces de care organizațiile umanitare au nevoie pentru a acorda asistență populațiilor civile vulnerabile, afectate de conflicte;

I.  întrucât femeile și copiii aflați în zonele afectate de dezastre sunt deosebit de vulnerabili și sunt expuși în mod disproporționat pericolelor, atât în cursul, cât și după încheierea situațiilor de urgență, riscând totodată să fie exploatați, marginalizați, să fie expuși infecțiilor, violenței sexuale și violenței pe motive de gen; întrucât femeile și copiii sunt expuși unor riscuri și mai mari ca urmare a strămutării populației și a colapsului structurilor normale de protecție și de sprijin; întrucât dreptul internațional umanitar prevede obligația de a acorda femeilor și fetelor care sunt victime ale violurilor pe durata conflictelor armate toate îngrijirile medicale necesare, fără nicio discriminare; întrucât Organizația Mondială a Sănătății menționează avortul în condiții neadecvate printre primele trei cauze ale mortalității materne, întrucât sănătatea maternă, asistența psihologică pentru femeile care sunt victime ale violurilor, precum și educația și școlarizarea copiilor strămutați reprezintă provocări majore în cadrul taberelor de refugiați;

J.  întrucât apelul consolidat lansat în 2015 pentru finanțarea acțiunilor umanitare a atins un nivel fără precedent în istoria ONU, ridicându-se la aproape 19 miliarde EUR; întrucât, în ciuda nivelului record al contribuțiilor donatorilor, doar un sfert din suma solicitată prin apelul internațional a fost pusă la dispoziție, iar UE a depus eforturi deosebite pentru a furniza finanțare ca răspuns la apelurile umanitare internaționale și pentru a finanța operațiunile sprijinite de DG ECHO; întrucât, în aceste condiții, este cu atât mai necesară asigurarea unei finanțări prompte, previzibile, flexibile și coordonate la nivel mondial, care să fie adaptată la diferite contexte și să fie corelată cu un nou tip de parteneriate public-privat, menite să instituie metode inovatoare de pregătire și de distribuție; întrucât UE a depus eforturi deosebite pentru a furniza finanțare ca răspuns la apelurile umanitare internaționale și pentru a finanța operațiunile ECHO; întrucât angajamentul reînnoit în ceea ce privește obiectivul de a acorda 0,7 % ajutor și îndeplinirea la timp a promisiunilor sunt cu atât mai importante în acest context;

K.  întrucât majoritatea crizelor umanitare sunt determinate de factori umani; întrucât 80 % din asistența umanitară internațională pusă la dispoziție de UE este orientată către crizele provocate de om, în cazul cărora sunt necesare, în esență, soluții de natură politică și nu doar soluții umanitare; întrucât există o legătură intrinsecă între sărăcie și vulnerabilitatea la crize, ceea ce evidențiază necesitatea de a aborda cauzele subiacente ale crizelor, de a consolida reziliența, precum și capacitatea de adaptare la catastrofele naturale și la schimbările climatice și de a răspunde nevoilor pe termen lung ale populațiilor afectate; întrucât consecințele crizelor umanitare, printre care se numără provocările legate de migrație și de refugiați, se vor agrava dacă nu se iau măsuri care să vizeze cauzele subiacente și nu se asigură o corelare mai bună între ajutorul umanitar și asistența în domeniul cooperării pentru dezvoltare;

L.  întrucât există o interdependență între ajutorul umanitar și dezvoltare, îndeosebi în ceea ce privește necesitatea de a consolida rezistența la dezastre prin intermediul unor măsuri de atenuare a riscurilor și de protecție împotriva șocurilor, acestea fiind esențiale pentru a reduce nevoile umanitare și pentru a combate evenimentele care constituie o amenințare pentru sănătatea, igiena, educația, nutriția și chiar dreptul fundamental la un adăpost;

M.  întrucât coordonarea la nivel internațional, local și regional, schimbul de informații și programarea comună, colectarea de date și introducerea unor proceduri de evaluare vor contribui la îmbunătățirea procesului decizional și la creșterea eficienței, a eficacității și a gradului de responsabilizare a actorilor implicați în furnizarea ajutorului;

N.  întrucât este necesar să se consolideze încrederea și să se extindă cooperarea dintre actorii din sectorul privat, ONG-uri, autoritățile locale, organizațiile internaționale și guverne; întrucât resursele, cunoștințele de specialitate, lanțurile de aprovizionare, capacitățile logistice și în materie de cercetare și dezvoltare puse la dispoziție de întreprinderi pot contribui la creșterea eficacității ajutorului umanitar și a acțiunilor în domeniu;

O.  întrucât capitolul dedicat ajutorului umanitar din bugetul UE, care în 2015 însumează credite în valoare de 909 milioane EUR, reprezintă mai puțin de 1 % din bugetul total al UE; întrucât o mai bună corelare între ajutorul de urgență și asistența pe termen lung constituie o metodă pentru a reduce actualele diferențe dintre nivelul fără precedent al nevoilor din sectorul umanitar și mijloacele disponibile;

P.  întrucât ONG-urile și organizațiile internaționale cum ar fi Crucea Roșie și agențiile ONU sunt în prezent principalii actori care asigură implementarea sprijinului umanitar, oferind asistență și protecție care salvează vieți unui număr de aproximativ 120 de milioane de persoane pe an;

Q.  întrucât măsurile de prevenire, precum și acțiunile de răspuns la nivel intern și capacitățile interne contribuie într-o mare măsură la îndeplinirea optimă a cerințelor și la reducerea nevoii de asistență internațională; întrucât, în 2015, doar 2 % din asistența umanitară internațională totală a fost alocată direct ONG-urilor de la nivel local și național din țările afectate de crize, deși, în comparație cu alți actori, aceste organizații dispun uneori de o mai bună capacitate de reacție, sunt mai bine informate cu privire la nevoile populațiilor afectate și au mai multe posibilități de a ajunge la acestea; întrucât există o nevoie tot mai stringentă de a asigura asumarea responsabilității față de populația și comunitățile afectate de criză;

R.  întrucât ajutorul umanitar trebuie să țină seama de nevoile identificate de organizațiile din domeniul umanitar, iar donatorii ar trebui să evite să utilizeze ajutorul ca instrument de gestionare a crizelor;

S.  întrucât răspunsul umanitar și instrumentele utilizate ar trebui să fie adaptate în funcție de nevoile identificate în urma unei evaluări comune și de diferitele contexte existente; întrucât este esențial să se depună toate eforturile necesare pentru a garanta faptul că acțiunile umanitare sunt întreprinse cu respectarea drepturilor omului și îndeosebi a nevoilor specifice ale femeilor, copiilor, persoanelor în vârstă, persoanelor cu dizabilități, minorităților și populațiilor indigene, precum și ale altor grupuri vulnerabile;

T.  întrucât actorii globali sunt încurajați ca, printre activitățile de monitorizare a drepturilor omului și mecanismele de raportare, să includă și acțiunile umanitare;

U.  întrucât prima reuniune mondială la nivel înalt privind ajutorul umanitar (World Humanitarian Summit - WHS), care urmează să aibă loc la Istanbul în perioada 23-24 mai 2016, ar trebui să aibă drept rezultat remodelarea structurii sectorului umanitar, pentru ca acesta să fie mai favorabil incluziunii, mai eficace, mai transparent și pentru ca acțiunile umanitare să aibă o dimensiune globală, cu scopul de a răspunde creșterii anticipate a nevoilor umanitare, care este legată în mod direct de provocările actuale și viitoare, cum ar fi securitatea alimentară, creșterea demografică, schimbările climatice, fragilitatea, siguranța asistenților umanitari, strămutările forțate și dezvoltarea socioeconomică;

V.  întrucât reuniunea mondială la nivel înalt privind ajutorul umanitar va fi precedată de o serie de negocieri interguvernamentale care se vor concentra asupra unor subiecte precum reducerea riscului de producere a dezastrelor, finanțarea pentru dezvoltare, agenda de dezvoltare durabilă post-2015 și schimbările climatice și care vor influența pe termen lung situația viitoare a dezvoltării și a sectorului ajutorului umanitar, constituind, astfel, o oportunitate unică, vitală și concretă de a alinia obiectivele, principiile și acțiunile în acest domeniu și de a acționa în mod mai coordonat la nivel mondial pentru a răspunde nevoilor celor mai vulnerabile populații și pentru a consolida rezistența acestora;

W.  întrucât UE, în calitate de donator principal, poate juca rolul unui catalizator în acest domeniu și, astfel, are responsabilitatea de a-și asuma un rol de lider în explorarea unor mijloace mai eficiente și mai inovatoare pentru a veni în întâmpinarea nevoilor milioanelor de persoane afectate de conflicte și dezastre și pentru a oferi soluții viabile pe termen lung la problemele acestora;

X.  întrucât recenta creștere dramatică a ratelor malnutriției la nivel mondial, care reprezintă o problemă acută, precum și extinderea la nivel regional și internațional a instabilității politice din țările cu un nivel de risc încadrat în categoria 3 au reprezentat noi semnale care indică necesitatea de a depune eforturi în cadrul reuniunii mondiale la nivel înalt privind ajutorul umanitar pentru a accelera procesul de reformă a sectorului umanitar și a răspunde în mod mai eficient nevoilor persoanelor aflate în dificultate;

Transformarea consultărilor la nivel mondial în acțiuni globale

1.  salută decizia Secretarului General al ONU de a convoca prima reuniune mondială la nivel înalt privind ajutorul umanitar (WHS) cu participarea a numeroase părți interesate și bunăvoința Turciei de a o găzdui; invită statele membre ale UE să sprijine WHS și să elaboreze concluzii ferme în cadrul Consiliului, stabilind angajamente specifice și domenii prioritare de acțiune, asigurând, în același timp, eficiența operațională, respectarea unor standarde comune de calitate, o coordonare mai bună și instituirea unor parteneriate cu donatorii emergenți, bazate pe un sistem de ajutor umanitar nepărtinitor din punct de vedere politic, precum și pe un consens privind interpretarea și punerea în aplicare a principiilor umanitare ale umanității, neutralității, imparțialității și independenței și pe respectarea obligațiilor prevăzute de dreptul umanitar internațional;

2.  salută inițiativa ONU de a colecta informații din întreaga lume pentru a cataloga catastrofele naturale și conflictele și pentru a găsi modalități de a salva și proteja mai multe persoane de consecințele unor astfel de crize; salută, de asemenea, organizarea a 8 consultări regionale, care au cuprins și reuniuni tematice, și a unei consultări globale cu reprezentanți ai guvernelor, societății civile, ONG-urilor, rețelelor de voluntari, întreprinderilor și rețelelor religioase, precum și inițiativa de a organiza consultări online și înființarea Grupului la nivel înalt pentru finanțarea umanitară, coprezidat de UE;

3.  subliniază că, având în vedere provocările uriașe cu care ne confruntăm în prezent în sectorul umanitar, este necesar un sistem umanitar mai favorabil incluziunii, caracterizat de o mai mare diversitate și cu o sferă de aplicare cu adevărat globală, iar WHS trebuie să sublinieze acest fapt și să recunoască diversitatea sistemului actual de răspuns umanitar și rolurile complementare ale tuturor actorilor; invită UE să promoveze un consens mondial privind acțiunile umanitare care să reafirme principiile ajutorului umanitar și obligațiile și drepturile în temeiul dreptului internațional umanitar, asigurând în același timp măsuri de protecție centrate pe oameni și bazate pe drepturile omului, și care să garanteze, de asemenea, că guvernele pot fi trase la răspundere pentru modul în care își asumă rolul și responsabilitățile legate de apărarea cetățenilor; subliniază consecințele negative ale politizării tot mai mari a ajutorului umanitar și reamintește că apărarea și angajamentul permanent în favoarea principiilor umanitare de bază sunt esențiale pentru asigurarea unui spațiu umanitar în zonele afectate de conflicte și de catastrofe naturale;

4.  subliniază faptul că, pentru a fi relevant, documentul final elaborat în urma WHS ar trebui să includă o foaie de parcurs pe cinci ani care să conțină dispoziții privind dezvoltarea și modul concret de funcționare a angajamentelor politice asumate, inclusiv un cadru interguvernamental de monitorizare și de asigurare a responsabilității, o evaluare a practicilor organizațiilor din sectorul ajutorului umanitar și un studiu de impact cu participarea tuturor părților interesate relevante;

5.  solicită WHS să coreleze Agenda de dezvoltare post-2015, Cadrul de la Sendai privind reducerea riscului de dezastre și Conferința Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice din 2015 (COP21) pentru a asigura într-o mai mare măsură coerența politicilor și a acțiunilor instituțiilor în ceea ce privește consolidarea rezistenței în fața dezastrelor și să solicite o participare mai activă a actorilor din domeniul dezvoltării în acest sens; solicită guvernelor țărilor donatoare să dezvolte în cadrul politicilor lor naționale un set de obiective, priorități și indicatori comuni care să contribuie la stabilirea de legături între aceste cadre;

6.  invită UE și statele sale membre, care reprezintă principalii donatori și actorii-cheie la nivel operațional, să își asume un rol de lider activ în acest domeniu care să constituie un exemplu pentru ceilalți actori; subliniază că toate acțiunile umanitare ale UE ar trebui să fie ghidate de principiile solidarității, responsabilității și răspunderii și ar trebui să fie menite să garanteze protecția persoanelor vulnerabile, atât din punct de vedere fizic, cât și din punct de vedere psihologic; solicită să se elaboreze soluții globale, cuprinzătoare și pe termen lung pentru a gestiona problema afluxului masiv de refugiați proveniți din regiunile afectate de conflicte; ia act de faptul că Uniunea trebuie să aibă o reacție adecvată la criza actuală de pe teritoriul european pentru a-și afirma rolul și credibilitatea pe scena umanitară mondială;

7.  solicită WHS să adopte o abordare sistematică, bazată pe rezultate și participativă, stabilind în acest sens niște indicatori specifici și o metodologie de lucru, iar această abordare trebuie să fie consolidată și partajată de donatori și de agențiile executive, astfel încât persoanele afectate să participe la întregul ciclu de acțiuni umanitare; invită WHS să depună toate eforturile în vederea instituționalizării, îmbunătățirii monitorizării și evaluării responsabilității ONU față de cadrul privind populațiile afectate;

8.  subliniază că WHS reprezintă pentru toate părțile interesate și o oportunitate de a reflecta asupra necesității vitale a unei reforme ONU în vederea creării unui sistem incluziv, transparent și eficient de coordonare, cu un IASC mai incluziv și mai operațional, un angajament mai mare față de parteneri de a consolida complementaritatea și operaționalizarea completă a agendei de reformă, dar și o oportunitate de a consolida structura umanitară multilaterală pentru toate situațiile de criză, prin stabilirea unui sistem fiabil de evaluare a necesităților, care să servească drept bază pentru recursurile comune, prin asigurarea unei monitorizări financiare mai cuprinzătoare, printr-un sistem de comparație a costurilor între agenții și un mecanism de monitorizare și evaluare;

9.  insistă asupra faptului că, în lipsa unor mijloace adecvate și substanțiale, o astfel de acțiune globală nu va avea succes; subliniază că pentru a acționa în fața dezastrelor și crizelor noi și cronice, este nevoie de evitarea unor sisteme paralele, mărirea bazei de finanțare, investiții previzibile pe termen lung și respectarea noii agende de dezvoltare durabilă, îndeosebi prin promovarea evaluării în comun a riscurilor și nevoilor, planificarea și finanțarea de către actorii din domeniul umanitar, al dezvoltării, și al schimbărilor climatice; subliniază că este necesară o mai mare complementaritate între ajutorul umanitar și cel pentru dezvoltare în vederea asigurării eficacității finanțării ajutorului umanitar și a eliminării lacunelor de finanțare a acestuia și că aceasta ar trebui însoțită de creșterea finanțării ajutorului pentru dezvoltare și a ajutorului umanitar; în acest context, reamintește angajamentul internațional pe termen lung de a atinge un nivel al cheltuielilor de 0,7 % din VNB;

10.  îndeamnă UE, în calitatea sa de cel mai important donator de ajutor umanitar la nivel mondial, să preia rolul de lider în cadrul reuniunii la nivel înalt privind ajutorul umanitar solicitând metode mai flexibile de a oferi ajutor umanitar, precum și măsuri proactive și coerente și instrumente eficace pentru a evita crizele; îndeamnă UE și alți donatori să respecte angajamentele lor financiare și să creeze modalități prin care să se reducă timpul necesar pentru a transforma angajamentele financiare în acțiuni la fața locului; subliniază, de asemenea, importanța raportării privind drepturile omului ca mecanism de alertă timpurie pentru crize și încurajează WHS să aibă acest aspect în vedere atunci când face tranziția de la o cultură a reacției la o cultură a prevenirii;

Măsuri pentru a răspunde nevoilor persoanelor aflate în situații de conflict

11.  invită UE să stabilească drept pilon central al acțiunii umanitare protecția cetățenilor în cadrul unor măsuri bazate pe nevoi, prin crearea unui sistem de asigurare a respectării normelor și prin integrarea sa în toate etapele programării; subliniază necesitatea de a instituționaliza rolul agenților de protecție și de a dezvolta abordări strategice și integrate care să asigure o finanțare suficientă a măsurilor de protecție puse în aplicare și în etapele inițiale ale situațiilor de urgență; îndeamnă UE să pună în aplicare în mai mare măsură abordarea bazată pe drepturile omului în cadrul acțiunilor umanitare pentru a garanta că demnitatea, nevoile și drepturile grupurilor vulnerabile specifice, mai ales ale femeilor, tineretului, migranților, persoanelor infectate cu HIV, persoanelor LGBTI și persoanelor cu dizabilități, sunt respectate;

12.  solicită UE să promoveze în cadrul WHS un acord cuprinzător privind modalitățile practice de consolidare a respectării dreptului internațional umanitar, a dreptului internațional al drepturilor omului și a dreptului refugiaților, precum diseminarea normelor dreptului internațional umanitar în cadrul administrațiilor regionale și naționale, al forțelor de securitate, al autorităților locale și al liderilor comunitari și să sprijine acțiunile Curții Penale Internaționale menite să pună capăt impunității pentru încălcarea dreptului internațional umanitar și al dreptului internațional al drepturilor omului;

13.  subliniază necesitatea de a extinde Convenția privind statutul refugiaților și Convenția de la Kampala pentru a proteja și a oferi ajutor persoanelor strămutate din toată lumea, persoanelor afectate de schimbările climatice, precum și pentru a apăra persoanele afectate de alte forme de violență, precum traficul de persoane, violența bazată pe gen și violența urbană și economică, având în vedere că acestea s-ar putea teme pe bună dreptate să nu fie persecutate sau ar putea fi expuse riscului de vătămări grave; subliniază că migranților trebuie să li se ofere același nivel de protecție a drepturilor lor precum cele garantate tuturor celorlalte grupuri în vremuri de criză; solicită să se acorde atenție grupurilor deosebit de vulnerabile, cum ar fi migranții, apatrizii și refugiații, care sunt adesea neglijate în dezbaterea pe tema umanitară; solicită o nouă generație de instrumente de protecție a drepturilor omului care să ajute la protejarea grupurilor în cauză;

14.  subliniază necesitatea unei transformări fundamentale în ceea ce privește sprijinul acordat refugiaților și țărilor și comunităților care îi găzduiesc; sprijină raportul de sinteză pentru consultarea la nivel global care solicită participanților la WHS să examineze „acordul cuprinzător privind găzduirea refugiaților”, recunoscând contribuțiile țărilor gazdă, organizează pachete financiare pe termen lung, previzibile și sustenabile pentru a le oferi asistență refugiaților și pentru ca aceștia să devină independenți, primind acces la oportunități de a-și câștiga existența, și creează modalități mai echitabile în vederea relocării lor în țări terțe;

15.  invită UE și statele sale membre ca, în cadrul pregătirilor desfășurate pentru WHS, să depună eforturi pentru a adopta o interpretare și operaționalizare globale comune a principiilor umanitare și să dezvolte în comun un cod de conduită participativ cuprinzător care să fie aplicat de actualii și de noii donatori pentru a face schimb de bune practici, pentru a facilita accesul persoanelor nevoiașe și pentru a consolida angajamentele existente în favoarea bunelor practici ale donatorilor, precum bunele practici reflectate în cadrul principiilor referitoare la bunele practici în domeniul acțiunilor umanitare (GHD);

16.  solicită UE să sprijine ideea includerii transparenței și a responsabilității ca principii directoare în declarația elaborată la finalul WHS, utilizând în acest scop indicatori specifici și date defalcate (pe gen și vârstă, cu variabile specifice copiilor) ca bază pentru elaborarea și evaluarea programelor și promovând o inițiativă privind un standard internațional de transparență în domeniul ajutorului umanitar, cu scopul de a institui un cadru global de asumare a răspunderii pentru rezultatele obținute pe baza căruia să fie măsurate progresele;

17.  subliniază necesitatea de a asigura hrană, apă, adăpost, igienă și tratament medical, ca drepturi fundamentale ale fiecărei ființe umane; este extrem de îngrijorat în ceea ce privește riscurile de epidemii asociate condițiilor de igienă precare și accesul limitat la apă potabilă sigură, precum și în legătură cu lipsa de acces la medicamente esențiale în timpul crizelor umanitare; invită UE să își asume rolul principal în asigurarea adecvată a medicamentelor esențiale și de apă potabilă sigură în contextul crizei umanitare;

18.  invită Uniunea și toți actorii internaționali să consolideze tehnicile utilizate în scopul acordării ajutorului umanitar în cadrul taberelor de refugiați, punând accentul în special pe înființarea de laboratoare mobile în vederea combaterii epidemiilor de boli infecțioase, pe îmbunătățirea metodelor de distribuție a ajutorului de urgență ținând seama de categoriile cele mai vulnerabile și pe îmbunătățirea igienei și a infrastructurilor sanitare de urgență;

19.  subliniază necesitatea de a include protecția copiilor în cadrul acțiunilor umanitare cu scopul de a preveni abuzul, neglijarea, exploatarea și violența asupra copiilor și de a acționa împotriva acestora; evidențiază faptul că principalii factori de schimbare sunt copiii, prin urmare, crearea unor spații sigure pentru ei este importantă în cadrul acțiunilor umanitare;

20.  subliniază rolul central pe care îl joacă femeile în situațiile de conflict și post-conflict, deoarece ele reprezintă primele persoane care oferă asistență în situațiile de criză, menținând familiile și comunitățile lor unite; solicită donorilor și guvernelor să integreze dimensiunea egalității între femei și bărbați în programarea ajutorului umanitar și să sprijine emanciparea femeilor și fetelor;

21.  insistă asupra faptului că ajutorul umanitar trebuie oferit în conformitate cu dreptul umanitar internațional și că ajutorul umanitar acordat de UE nu trebuie să fie facă obiectul unor restricții impuse de alți donatori parteneri; își exprimă preocupările legate de utilizarea în continuare a violului și a altor forme de violență sexuală și violență pe motive de gen și condamnă aceste practici la care sunt supuse femeile și fetele, practici folosite drept armă de război în timpul situațiilor de criză umanitară; subliniază că trebuie să se ia măsuri în ceea ce privește această formă de violență, precum și consecințele sale fizice și psihologice; insistă asupra unui angajament global care să garanteze faptul că femeile și fetele se află în siguranță încă de la începutul situațiilor de criză sau de urgență, luând măsuri în ceea ce privește riscul crescut de violență sexuală și pe motive de gen, sensibilizând publicul în acest sens, asigurând urmărirea penală a celor care comit astfel de acte violente și garantând întreaga gamă de servicii de sănătate sexuală și reproductivă pentru femei și fete, inclusiv dreptul la avort în condiții de siguranță în cazul unei crize umanitare, mai degrabă decât tolerarea în continuare a tratamentelor inumane, astfel cum prevede dreptul internațional umanitar și în conformitate cu Convențiile de la Geneva și protocoalele lor adiționale;

22.  consideră că toți membrii personalului implicați în acordarea asistenței umanitare, inclusiv membrii forțelor de poliție sau militare, ar trebui să fie instruiți în mod adecvat în problematica de gen și că ar trebui pus în aplicare un cod de conduită strict pentru a-i împiedica să abuzeze de poziția lor și pentru a asigura egalitatea între femei și bărbați;

23.  solicită actorilor din domeniul umanitar să includă strategii de prevenire și de reducere a violenței de gen în toate intervențiile specifice sectorului, facilitând identificarea unor instrumente de finanțare noi ale UE și, în acest scop, să țină cont de Orientările revizuite pentru integrarea unor intervenții împotriva violenței de gen în acțiunile umanitare elaborate de Global Protection Cluster; consideră, de asemenea, că actorii din domeniul umanitar (inclusiv UE) ar trebui să consulte fetele și băieții (în special fetele adolescente) în toate etapele activităților de pregătire în caz dezastre și ale răspunsului în caz de dezastre;

24.  solicită agențiilor din domeniul umanitar să desfășoare activități coordonate pentru a identifica victimele și potențialele victime ale exploatării și abuzului sexual și pentru a le proteja;

25.  recunoaște utilitatea abordării cuprinzătoare a UE, care se reflectă în modalitățile de coordonare și de asigurare a coerenței gamei sale largi de instrumente de politică externă pentru a investi în identificarea unor soluții politice durabile; atrage atenția asupra caracteristicilor specifice ale ajutorului umanitar și subliniază că este foarte important să se facă o diferență între răspunsul umanitar și alte demersuri politice, legate de acțiunea externă, de securitate și de combaterea terorismului, un instrument util în acest sens fiind adoptarea unor garanții; regretă abuzurile la adresa principiilor acțiunilor umanitare și încălcarea acestora, care sunt în detrimentul furnizării ajutorului și periclitează siguranța personalului umanitar;; insistă asupra faptului că măsurile de combatere a terorismului nu trebuie să submineze eforturile umanitare și nici să creeze obstacole în calea acestora și invită WHS să trateze acest aspect în mod corespunzător;

Eficacitatea ajutorului umanitar

26.  condamnă descurajarea constantă a încercărilor de a oferi ajutor umanitar și orice acțiune care încalcă principiile de prevenire a „non-asistenței pentru persoanele aflate în pericol” și de „nereturnare”, aplicabile populațiilor strămutate, indiferent dacă cel ce o realizează este sau nu membru al UE; invită guvernele să își respecte responsabilitățile principale care le revin în ceea ce privește protecția și ajutarea civililor și să instituie cadre juridice și strategice menite să faciliteze accesul organizațiilor umanitare și distribuția ajutoarelor, în conformitate cu dreptul internațional umanitar; sugerează să se includă în aceste cadre prevederi privind scutirile de impozite pentru transporturile umanitare, reducerile costurilor de tranzacție aferente fluxurilor de fonduri transferate de migranți și aplicarea unor proceduri vamale simplificate; solicită donatorilor, guvernelor gazdă și actorilor implicați în implementarea ajutorului să garanteze furnizarea ajutorului și asistenței umanitare prin intermediul tuturor canalelor disponibile și să își asume responsabilitățile astfel încât să se asigure că populațiile care se confruntă cu dificultăți, chiar și cele aflate în regiuni îndepărtate, beneficiază de servicii de asistență profesioniste, prompte, coordonate, adecvate și de calitate;

27.  este foarte preocupat, în contextul îmbunătățirii protecției oferite actorilor din sectorul ajutorului umanitar, de atacurile repetate ale căror țintă au fost atât persoane care lucrează în sectorul umanitar, cât și infrastructurile care îl deservesc, inclusiv spitalele; subliniază că sunt necesare mai multe eforturi pentru a îmbunătăți siguranța și libertatea de mișcare a acestora și pentru a le oferi mai multă protecție în conformitate cu dreptul internațional; sprijină includerea sistematică în legislația și în planurile de acțiune ale donatorilor din toate țările a unor clauze specifice care să consolideze responsabilitatea pentru protecția lucrătorilor umanitari, precum și dispoziții privind monitorizarea și raportarea sistematice ferme a atacurilor ce vizează lucrătorii umanitari;

28.  sprijină recomandările Comisiei privind elaborarea unui tablou de bord cuprinzător care să vizeze eficacitatea;

29.  subliniază că este necesar un dialog permanent privind rolurile complementare și mandatele diferiților actori umanitari; consideră că ar trebui să se facă o distincție clară între actorii umanitari civili și actorii militari; consideră că ar activitățile umanitare cu caracter civil trebuie să reprezinte o prioritate; invită WHS să exploreze noi cadre pentru o mai bună coordonare între diferiții actori, un aspect determinant pentru consolidarea eficienței, eficacității și caracterului adecvat al acțiunilor umanitare; subliniază necesitatea unei mai bune analize a capacităților de funcționare la nivel local și a unor evaluări comune mai bune ale nevoilor umanitare și ale gradului de asumare a responsabilității în ceea ce privește acțiunile în domeniu;

30.  solicită să se depună eforturi susținute și eficace și să se pună la dispoziție resursele financiare și umane necesare pentru a garanta dreptul la educație în crizele umanitare îndelungate, întrucât, fără educație, viitorul copiilor și dezvoltarea viitoare a oricărei societăți sunt periclitate; subliniază importanța educației continue în apărarea și promovarea valorilor comune și universale precum demnitatea umană, egalitatea, democrația și drepturile omului;

31.  salută angajamentul Comisiei de a spori finanțarea acordată pentru asigurarea accesului la educație al copiilor din regiunile afectate de crize umanitare, în condițiile în care numărul copiilor care nu au acces la educație este îngrijorător și dat fiind potențialul uriaș pe care îl are educația în ceea ce privește creșterea rezistenței populației; invită Consiliul să aprobe propunerea Comisiei de a aloca 4 % din bugetul UE destinat ajutorului umanitar în acest scop; consideră că majorarea finanțării nu ar trebui să însemne că se acordă mai puțină atenție altor nevoi fundamentale;

32.  își exprimă preocuparea cu privire la educația și la școlarizarea copiilor din taberele de refugiați și solicită UE și tuturor actorilor internaționali să consolideze capacitățile existente pentru școlarizarea copiilor din taberele de refugiați;

33.  recunoaște faptul că previzibilitatea, flexibilitatea operațională și contribuțiile multianuale reprezintă condiții prealabile esențiale pentru a asigura eficiența și eficacitatea furnizării ajutorului; invită UE și statele sale membre să reafirme importanța principiilor GHD în declarația elaborată la finalul WHS;

34.  subliniază faptul că, pentru a aborda deficitul de finanțare, trebuie adoptate acțiuni la nivel mondial; solicită crearea unui fond global pentru asistență umanitară, care să susțină participarea și includerea donatorilor care nu fac parte din CAD și să reunească toate mecanismele financiare, resursele interne și fondurile comune existente la nivel internațional (fondurile ONU de intervenție în situații de urgență, Fondul central de răspuns în situații de urgență (CERF), fonduri fiduciare etc.) și care să fie finanțat, în mod complementar, prin contribuțiile financiare voluntare ale guvernelor, ale sectorului privat și ale organizațiilor regionale; sugerează că plățile ar putea fi utilizate pentru a acoperi lacunele existente la nivelul finanțării destinate acțiunilor umanitare lansate în contextul urgențelor de nivelul 3, pentru a sprijini procesul de pregătire a ajutorului umanitar, pentru a oferi pachete de protecție socială de rezistență pentru refugiații pe termen lung sau pentru a gestiona situațiile de urgență neprevăzute, precum, printre altele, cea creată de virusul Ebola;

35.  subliniază că este necesar ca instituțiile financiare internaționale să acorde și să modifice creditele preferențiale, în special prin redefinirea criteriilor de eligibilitate ale fondurilor concesionale, pentru a facilita astfel un răspuns instituțional mai flexibil în situațiile dificile și pentru a analiza mai în detaliu capacitatea la nivel național de a majora resursele interne;

36.  îndeamnă guvernele, donatorii și organele lor administrative să simplifice cerințele administrative pentru partenerii implicați în punerea în aplicare a măsurilor prin eficientizarea procedurilor și identificarea celor mai bune practici administrative, de contractare și de raportare, asigurând în același timp asumarea responsabilității și să sprijine inițiativele care vizează să contribuie permanent la consolidarea capacității și la monitorizarea actorilor locali și să consolideze structurile naționale de coordonare;

37.  subliniază că pentru a proteja și a garanta mai bine viața și demnitatea populațiilor afectate, ONG-urile locale trebuie să aibă acces la finanțarea directă; îndeamnă statele membre și donatorii să majoreze substanțial finanțarea directă acordată actorilor umanitari locali care au capacitățile și cunoștințele de specialitate necesare pentru a acționa în acest domeniu, asumându-și în același timp responsabilitatea pentru acțiunile desfășurate;

38.  solicită WHS să stabilească un nou acord pentru colaborarea cu statele aflate într-o situație instabilă și pentru crizele prelungite care să cuprindă programe durabile, planuri de punere în aplicare și finanțare previzibilă pentru dezvoltare; subliniază faptul că Programul de acțiune de la Addis Abeba evidențiază necesitatea investițiilor în sisteme de protecție socială și în rețele de siguranță cu scopul de a răspunde mai eficace și mai rapid la situațiile dificile;

Reducerea vulnerabilității și gestionarea riscurilor

39.  subliniază necesitatea de a adapta răspunsul umanitar la cerințele locale, naționale și regionale, precum și de a oferi mai multă autonomie populațiilor afectate și de a le implica în activități în mod regulat, în special femeile de toate vârstele, copiii și persoanele cu dizabilități, minoritățile și populațiile indigene, recunoscând rolul acestora de factori de schimbare și, după caz, de a solicita feedback din partea acestor grupuri și de a le consulta în prealabil în ceea ce privește programarea și implementarea acțiunilor umanitare;

40.  subliniază faptul că un răspuns internațional ar trebui să se bazeze mai degrabă pe inițiative și parteneriate locale sau naționale, mai degrabă decât să demareze eforturi paralele; insistă asupra importanței consolidării capacităților locale și regionale pentru acordarea asistenței umanitare și, după caz, a asigurării unor proceduri favorabile incluziunii, în care autoritățile locale, societatea civilă, sectorul privat și populațiile afectate să fie incluse în procesul de planificare;

41.  subliniază că este necesar un nou model global de complementaritate, care să stea la baza cooperării dintre actorii din domeniul umanitar și cei din domeniul dezvoltării, un prim pas în acest sens fiind crearea unui sistem comun de analiză și de programare, pentru ca aceștia să poată crea treptat societăți mai rezistente și autonome; subliniază că un astfel de model ar trebui să cuprindă în primul rând strategii de acces pentru actorii din domeniul dezvoltării care să faciliteze crearea de legături în acest sector, în al doilea rând elemente care pot influența evoluția crizelor în programele de dezvoltare și, în al treilea rând, strategii de retragere din cadrul acțiunilor umanitare, pentru a permite o abordare mai flexibilă, precum și mecanisme multianuale de finanțare fiabile și flexibile pentru a răspunde în situațiile de criză prelungită; subliniază importanța cooperării cu ONG-urile locale și cu liderii societății civile în vederea stabilirii unor structuri permanente în zonele expuse la conflicte;

42.  invită Comisia să prezinte o inițiativă care să combine în mod mai sistematic ajutorul umanitar, cooperarea pentru dezvoltare și rezistența, astfel încât să-i permită UE să fie mai flexibilă și mai eficace atunci când trebuie să facă față unor nevoi din ce în ce mai mari și astfel încât, în cadrul WHS, să se aibă în vedere, de asemenea, o mai bună asociere a acestora; solicită UE să profite de ocazia evaluării de la jumătatea perioadei de cadrul financiar multianual pentru a consolida legăturile dintre domeniul umanitar/al dezvoltării;

43.  subliniază importanța reducerii riscului de producere a dezastrelor pentru rezistență în următoarele patru axe prioritare: 1) înțelegerea riscurilor de producere a dezastrelor, 2) consolidarea gestionării riscurilor de producere a dezastrelor, 3) realizarea unor investiții în reducerea riscului de producere a dezastrelor pentru rezistență, planuri de urgență și sisteme de alertă timpurie, și 4) consolidarea procesului de pregătire a ajutorului umanitar în caz de dezastru pentru un răspuns eficient și „reconstruirea mai bine” în cadrul procesului de redresare, reabilitare și reconstrucție.

44.  solicită statelor membre și altor donatori să consolideze și să elaboreze la nivel național cadre juridice pentru acțiunile umanitare și pentru reducerea riscului de producere a dezastrelor și gestionarea lor în conformitate cu legile, normele și principiile internaționale privind răspunsul în caz de dezastre; subliniază că procesul de pregătire a ajutorului umanitar în situații de dezastru, reducerea riscurilor și rezistența ar trebui să fie încorporate sistematic în planurile de acțiune prezentate de administrațiile locale, regionale și naționale, de industrie și de societatea civilă și ar trebui să fie sprijinite prin acordarea de finanțare suficientă și de un nivel crescut de inovare privind prognoza și modelarea riscului;

45.  solicită WHS să acorde o importanță deosebită aspectului schimbărilor climatice și acțiunilor umanitare; consideră că acest lucru ar trebui să presupună o planificare în ceea ce privește consecințele schimbărilor climatice și consolidarea rezilienței în fața acestora, în special strămutările și migrația cauzate de schimbările climatice, în toate procesele relevante de elaborare a politicilor, la nivel regional și global; solicită UE și statelor sale membre să ia decizii politice curajoase pentru a combate schimbările climatice;

Transformarea prin inovare

46.  subliniază faptul că inovarea în acest domeniu ar trebui să aibă la bază surse multiple și, în special, să valorifice cunoștințele populațiilor, ale societății civile și ale comunităților locale afectate, care sunt vizate direct de acțiunile umanitare; subliniază importanța creării unor standarde minime în domeniul ajutorului umanitar cu scopul de a stimula dezvoltarea serviciilor publice esențiale, precum educația, alimentația, sănătatea, asigurarea unui adăpost, aprovizionarea cu apă și salubritatea, în cadrul tuturor acțiunilor umanitare; consideră că, dacă atât sectorul public, cât și cel privat împărtășesc valori și priorități care permit alinierea obiectivelor întreprinderilor cu obiectivele de dezvoltare ale UE, cu respectarea standardelor internaționale privind eficacitatea dezvoltării, parteneriatele public-private și cele transsectoriale pot fi un instrument de îmbunătățire a răspunsului la nevoile umanitare tot mai stringente; relevă faptul că, dacă respectă în mod corespunzător principiile privind eficacitatea ajutorului, asistența sub formă de numerar este un exemplu eficient de inovare în domeniul asistenței umanitare;

47.  salută Concluziile Consiliului privind principiile comune în materie de asistență în numerar cu scopuri multiple ca răspuns la nevoile umanitare; recunoaște că în timp ce numai o mică proporție din asistența umanitară este acordată în prezent în numerar, utilizarea asistenței în numerar deține un potențial semnificativ ca modalitate inovatoare, demnă, sigură, care ia în considerare aspectul de gen, flexibilă și eficientă din punct de vedere financiar de acoperire a necesităților de bază ale persoanelor celor mai vulnerabile în situații de urgență; Invită UE și statele sale membre să promoveze principiile comune și utilizarea necondiționată a asistenței în numerar în funcție de context și de analizele răspunsului umanitar, sprijinind în același timp un mecanism de monitorizare, în perioada premergătoare WHS;

48.  solicită UE să promoveze și să sprijine o alianță globală a inovației în scopuri umanitare pentru elaborarea unor abordări etice comune la nivel global, în conformitate cu principiile umanitare și cu principiile ONU privind inovarea și tehnologia pentru dezvoltare, care garantează faptul că toate investițiile realizate în scopul inovării în sectorul umanitar au drept efect îmbunătățirea rezultatelor acțiunilor umanitare pentru populațiile afectate; solicită stabilirea unor fonduri pentru inovație în domeniul umanitar la nivel regional și național;

49.  recunoaște că inovația poate juca un rol major în abordarea noilor provocări, dar și în îmbunătățirea programelor existente prin integrarea noilor progrese din alte sectoare în vederea creării, multiplicării și dezvoltării modelelor care să determine progrese pentru a face față provocărilor umanitare;

50.  subliniază rolul noilor tehnologii și al instrumentelor digitale inovatoare în organizarea și acordarea ajutorului umanitar, mai ales în ceea ce privește acordarea și monitorizarea ajutorului, supravegherea în situații de dezastru, schimbul de informații, coordonarea dintre donatori și susținerea relațiilor dintre agențiile de ajutor umanitar și guvernele locale, în special în zonele îndepărtate sau în zonele afectate de dezastre; subliniază că Africa, mai ales Africa Subsahariană, face în prezent trecerea la tehnologia digitală mobilă, înregistrând o creștere a abonamentelor la servicii mobile (și a utilizării internetului pe telefoanele mobile), ceea ce determină ca astfel de instrumente și servicii să fie cruciale pentru înființarea sistemelor de alertă timpurie și pentru furnizarea unor informații rapide privind aspecte legate de sănătate, zonele periculoase și datele de contact pentru ajutor umanitar;

51.  solicită Comisiei și statelor membre ca, respectând în același timp principiile din domeniul umanitar și standardele etice, să sprijine implicarea întreprinderilor, în special a IMM-urilor, prin crearea unui ghid de acțiune al întreprinderilor și prin promovarea platformelor de parteneriat local și regional pentru o implicare structurată, coordonată și durabilă a întreprinderilor în situațiile de urgență; încurajează statele membre să integreze mai bine întreprinderile în planurile naționale de acțiune în caz de urgență și în mecanismele de asumare a responsabilității;

52.  solicită UE să identifice și să încurajeze parteneriatele cu întreprinderile recent înființate, întreprinderile de asigurări și cele tehnologice, printre altele, pentru a crea instrumente de pregătire și desfășurare a ajutorului umanitar în cazuri de urgență; subliniază necesitatea de a sprijini și de a dezvolta în continuare lucrările Oficiului pentru coordonarea afacerilor umanitare (OCHA) pentru o analiză globală a activelor și capacităților de consolidare a cooperării tehnice ale sectorului privat care să susțină eforturile de a răspunde în situații de dezastru;

53.  solicită UE și partenerilor săi din domeniul umanitar să susțină în cadrul WHS o mai bună implicare a tineretului în procesul de pregătire a ajutorului umanitar și în procesul de recuperare și să promoveze programele de voluntariat;

54.  subliniază rolul important pe care îl poate juca sistemul de voluntariat al UE din domeniul ajutorului umanitar la punerea în aplicare a deciziilor luate în cadrul viitoarei WHS și în contextul unui consens umanitar revizuit al UE; subliniază că experiența voluntarilor, pe lângă cea a altor activiști umanitari, poate juca un rol vital în stabilirea celor mai bune practici și a celor mai bune instrumente de punere în aplicare;

55.  solicită UE și statelor sale membre să promoveze în cadrul WHS importanța rolului de sensibilizare cu privire la cauzele umanitare, deoarece aceasta poate constitui o metodă eficientă de consolidare a protecției și inovării;

56.  subliniază că angajamentele asumate la Istanbul trebuie puse în aplicare la nivelul UE și al statelor sale membre; prin urmare, solicită UE și statelor sale membre să elaboreze împreună cu alți actori din domeniul umanitar o agendă pentru punerea în practică a rezultatelor reuniunii de la Istanbul; subliniază necesitatea de a asigura o finanțare stabilă și în timp util a ajutorului umanitar din bugetul UE, prin garantarea faptului că creditele de angajament în domeniul umanitar acordate de UE sunt finanțate în mod sistematic și complet printr-o valoare egală a creditelor de plată;

57.  solicită un nou plan de acțiune, coerent și bine elaborat, în cadrul consensului european privind ajutorul umanitar, care să garanteze un răspuns umanitar european imparțial și eficient, adaptat contextului local, dar ținând cont de criteriul de vârstă și gen, care acționează nediscriminatoriu și proporțional cu necesitățile identificate;

o
o   o

58.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei Europene/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, precum și Secretarului General al Națiunilor Unite.

(1) http://www.un.org/documents/ga/res/46/a46r182.htm.
(2) https://interagencystandingcommittee.org/iasc-transformative-agenda.
(3) https://docs.unocha.org/sites/dms/ROWCA/Coordination/Principles_of_Partnership_GHP_July2007.pdf.
(4) http://www.un.org/en/ga/search/view_doc.asp?symbol=A/RES/64/290.
(5) https://interagencystandingcommittee.org/files/guidelines-integrating-gender-based-violence-interventions-humanitarian-action.
(6) http://www.preventionweb.net/files/43291_sendaiframeworkfordrren.pdf
(7) http://www.un.org/ga/search/view_doc.asp?symbol=A/RES/69/313.
(8) http://www.globalhumanitarianassistance.org/wp-content/uploads/2015/06/GHA-Report-2015_-Interactive_Online.pdf.
(9) https://www.humanitarianresponse.info/en/system/files/documents/files/gho-status_report-final-web.pdf.
(10) http://www.ghdinitiative.org/ghd/gns/principles-good-practice-of-ghd/principles-good-practice-ghd.html.
(11) JO L 163, 2.7.1996, p. 1.
(12) http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=URISERV%3Aah0009.
(13) JO L 122, 24.4.2014, p. 1.
(14) https://ec.europa.eu/transparency/regdoc/rep/1/2015/RO/1-2015-335-RO-F1-1.PDF.
(15) JO L 347, 20.12.2013, p. 924.
(16) http://ec.europa.eu/echo/sites/echo-site/files/Gender_SWD_2013.pdf.
(17) http://ec.europa.eu/transparency/regdoc/rep/1/2015/RO/1-2015-406-RO-F1-1.PDF.
(18) http://ec.europa.eu/atwork/synthesis/aar/doc/echo_aar_2014.pdf.
(19) http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-9420-2015-INIT/ro/pdf.
(20) http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-9241-2015-INIT/ro/pdf.
(21) http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/EN/foraff/137319.pdf.
(22) http://www.preventionweb.net/files/37783_eccommunicationsdgs.pdf.
(23) http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_Data/docs/pressdata/EN/foraff/146311.pdf.
(24) http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=JOIN:2015:0040:FIN:RO:PDF.
(25) https://www.worldhumanitariansummit.org/.
(26) Texte adoptate, P8_TA(2015)0196.
(27) Texte adoptate, P8_TA(2014)0059.
(28) Texte adoptate, P8_TA(2015)0270.
(29) Texte adoptate, P8_TA(2015)0231.
(30) Texte adoptate, P8_TA(2015)0187.
(31) Texte adoptate, P8_TA(2015)0072.
(32) Texte adoptate, P8_TA(2015)0040.
(33) Texte adoptate, P8_TA(2015)0010.
(34) Texte adoptate, P8_TA(2015)0317.
(35) Texte adoptate, P8_TA(2015)0176.
(36) http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=comnat%3ACOM_2015_0419_FIN.
(37) http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?qid=1441187290883&uri=SWD:2015:166:FIN.


Dezvoltarea unei industrii europene durabile a metalelor de bază
PDF 385kWORD 149k
Rezoluţia Parlamentului European din 16 decembrie 2015 referitoare la dezvoltarea unei industrii europene durabile a metalelor de bază (2014/2211(INI))
P8_TA(2015)0460A8-0309/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 147, 173, 174, 192 și 345,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene(1),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 597/2009 al Consiliului din 11 iunie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene(2),

–  având în vedere Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind eficiența energetică(3), de modificare a Directivelor 2009/125/CE și 2010/30/UE și de abrogare a Directivelor 2004/8/CE și 2006/32/CE,

–  având în vedere Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării)(4),

–  având în vedere Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, de modificare și ulterior de abrogare a Directivelor 2001/77/CE și 2003/30/CE(5),

–  având în vedere Directiva 2004/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea și repararea daunelor aduse mediului(6), în special articolul 1 și considerentele corespunzătoare,

–  având în vedere versiunea consolidată a Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului(7), precum și diversele regulamente conexe de punere în aplicare,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 25 februarie 2015 intitulată „Pachet privind uniunea energetică” (COM(2015)0080),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 octombrie 2012 intitulată „O industrie europeană mai puternică pentru creșterea și redresarea economiei” (COM(2012)0582),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 mai 2014 intitulată „Strategia europeană pentru securitate energetică” (COM(2014)0330),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 11 iunie 2013 intitulată „Plan de acțiune pentru o industrie siderurgică competitivă și durabilă în Europa” (COM(2013)0407) și constatările grupului la nivel înalt anexate la aceasta,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 8 martie 2011 intitulată „Foaie de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050” (COM(2011)0112),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 ianuarie 2011 intitulată „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor – inițiativă emblematică a Strategiei Europa 2020” (COM(2011)0021),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 ianuarie 2014 intitulată „Reindustrializarea Europei în scopul promovării competitivității și sustenabilității”(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 martie 2012 referitoare la o foaie de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de carbon până în 2050(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 decembrie 2014 referitoare la sectorul siderurgic din UE: protejarea lucrătorilor și a industriilor(10),

–  având în vedere Concluziile Consiliului European din 23 și 24 octombrie 2014 privind cadrul pentru 2030 al politicii în materie de schimbări climatice și energie,

–  având în vedere Raportul din 10 iunie 2013, comandat de către Comisie Centrului de studii în materie de politici europene, intitulat „Evaluarea impactului cumulativ al costurilor pentru industria siderurgică”,

–  având în vedere Raportul din 31 octombrie 2013, comandat de către Comisie Centrului de studii în materie de politici europene, intitulat „Evaluarea impactului cumulativ al costurilor pentru industria aluminiului”,

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei referitor la exploatarea potențialului creșterii ecologice de a crea locuri de muncă (SWD(2012)0092),

–  având în vedere acordul privind OMC, denumit și „GATT 94”, în special articolul XX,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A8-0309/2015),

A.  întrucât metalele de bază sunt reprezentate de:

   oțelurile obișnuite și speciale, oțelurile inoxidabile, oțelurile de înaltă rezistență și superaliajele,
   metalele neferoase al căror preț de referință este stabilit de piața la termen din Londra (LME), și anume aluminiul, cuprul, staniul, nichelul, plumbul și zincul,
   aliajele metalice, cum ar fi cobaltul, molibdenul, magneziul și titanul,
   pământurile rare,

toate aceste metale de bază fiind obținute în urma unui proces de producție primară care include extragerea și transformarea metalurgică prin pirometalurgie sau hidrometalurgie; întrucât a doua sursă de producție se bazează pe un proces de recuperare și reciclare;

B.  întrucât sectorul european al oțelului a jucat un rol semnificativ din punct de vedere istoric în procesul de integrare europeană și constituie baza pentru generarea de valoare adăugată industrială europeană și pentru lanțurile valorice europene; întrucât sectorul metalelor de bază joacă un rol-cheie în dezvoltarea economiei în ansamblu, atât din punct de vedere tehnologic, cât și în ceea ce privește depășirea blocajelor de aprovizionare; întrucât, în urma reducerii capacităților de producție a oțelului cu peste 40 de milioane de tone din 2008 și în urma pierderii a peste 60 000 de locuri de muncă directe și a peste 100 000 de locuri de muncă indirecte, sectorul oțelului suferă cea mai gravă criză din istoria sa pe timp de pace, ceea ce duce la o dependență mai mare a sectorului producției industriale de importurile din țări terțe și la pierderea competențelor tehnologice industriale, cu un impact direct asupra a milioane de locuri de muncă; întrucât se consideră că excesul de capacitate la nivel mondial variază între 300 de milioane și 400 de milioane de tone, în special în China;

C.  întrucât industria metalelor de bază se confruntă cu o scădere semnificativă a cererii, precum și cu o concurență mondială puternică, în principal din partea unor țări terțe care nu aplică aceleași standarde înalte și reglementări stricte ca cele din Europa;

D.  întrucât prețurile la energie sunt mai mari în Europa decât într-o serie de alte economii, în principal din cauza integrării insuficiente a pieței energiei, precum și a creșterii impozitelor, taxelor și costurilor de rețea, acestea limitând semnificativ competitivitatea industriei europene a metalelor de bază pe piața mondială;

E.  întrucât industria europeană a metalelor de bază se confruntă cu pierderi masive de investiții în favoarea unor țări terțe, pierderi cauzate în principal de nivelul comparativ mai ridicat al prețurilor la energie și al costului emisiilor de dioxid de carbon;

F.  întrucât închiderea, una câte una, a electrolizelor europene care prelucrează metale precum aluminiul, cuprul și magneziul demonstrează că în Europa are loc o dezindustrializare rapidă a acestui sector, care nu este cauzată de scăderea cererii europene, ci în principal de creșterea prețului energiei electrice și a volatilității acesteia în mai multe state membre, precum și de dumpingul practicat de țările terțe;

G.  întrucât aliajele de metale, cum ar fi oțelul, aluminiul, zincul, titanul și cuprul (inclusiv tabla galvanizată), care sunt definite în prezenta rezoluție ca metale de bază, sunt esențiale pentru fabricarea de dispozitive electronice, utilaje, aparate și autovehicule, precum și în construcții; întrucât industria metalelor de bază din UE ar trebui să fie considerată un bun strategic pentru competitivitatea europeană, în special pentru alte sectoare industriale, precum și pentru dezvoltarea infrastructurii existente și a celei noi;

H.  întrucât tratarea problemei competitivității și a riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon ar trebui să reprezinte o prioritate, iar măsurile protecționiste trebuie evitate;

I.  întrucât, începând cu 2009, schema UE de comercializare a certificatelor de emisii (ETS) a cunoscut un excedent tot mai mare de certificate și credite internaționale comparativ cu volumul emisiilor, ceea ce a slăbit în mod semnificativ semnalul referitor la prețul dioxidului de carbon; întrucât, în viitor, atunci când certificatele de emisii din cadrul UE ETS vor deveni mai scumpe, este probabil să aibă loc o criză în materie de concurență; întrucât, dacă la nivel internațional sau național nu se face un efort comparabil, și anume prin introducerea unei piețe a carbonului precum cea din UE, o serie de sectoare industriale și instalații din UE își vor pierde competitivitatea la nivel internațional, ceea ce poate duce într-o anumită măsură la relocarea emisiilor de dioxid de carbon; întrucât în industria metalelor de bază există încă un potențial semnificativ de reducere a consumului de energie, care ar putea fi exploatat în mod eficient prin investiții private și sisteme de sprijin în vederea modernizării uzinelor;

J.  întrucât industria europeană a metalelor de bază se confruntă cu o cursă contra cronometru pentru a-și recâștiga competitivitatea la nivel mondial și capacitatea de a investi în Europa și, prin urmare, de a răspunde provocărilor sociale și de mediu cu care se confruntă și pe care trebuie să le depășească, păstrându-și totodată renumele mondial în materie de responsabilitate socială și de mediu în acest sector; întrucât excesul de capacitate la nivel mondial și subvențiile neloiale și dumpingul practicate de țările terțe au supus piața europeană a metalelor de bază la o presiune suplimentară; întrucât inovarea producției are un efect pozitiv asupra creșterii ocupării forței de muncă în toate etapele ciclului industrial; întrucât o serie de întreprinderi urmează strategii care se axează pe câștiguri financiare pe termen scurt, în detrimentul inovării, al investițiilor în C-D, al ocupării forței de muncă și al înnoirii competențelor; întrucât implicarea angajaților în definirea inovării și a strategiei reprezintă cea mai bună modalitate de garantare a succesului economic; întrucât comerțul echitabil cu produse din oțel poate, de asemenea, funcționa numai cu respectarea drepturilor fundamentale ale angajaților și a standardelor de mediu;

K.  întrucât valorificarea metalelor secundare (obținute în urma unui proces de recuperare și de reciclare) este foarte importantă într-o economie industrializată și eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și trebuie dezvoltată în cadrul unei economii circulare competitive și durabile, însă nu poate fi pe deplin suficientă la nivel calitativ și cantitativ pentru satisfacerea nevoilor de metale de bază ale economiilor europene; întrucât balanța europeană a comerțului cu deșeuri este pozitivă și ar trebui să se depună mai multe eforturi pentru stimularea reciclării deșeurilor în Europa; întrucât industria metalelor de bază, materiile sale prime și furnizorii săi auxiliari ar trebui să beneficieze de un tratament cuprinzător și integral;

L.  întrucât acest lucru este valabil mai ales pentru tranziția energetică, în care metalele de bază, cum ar fi pământurile rare, se află în centrul noilor tehnologii necesare pentru realizarea acestei tranziții; întrucât Europa este în continuare extrem de dependentă de importurile de metale necesare pentru fabricarea echipamentelor destinate producției de energie din surse regenerabile, care oferă oportunități reale sectorului, și anume depășirea posibilelor dificultăți în ceea ce privește aprovizionarea; întrucât investițiile în energia din surse regenerabile și în eficiența energetică reprezintă un motor important pentru investițiile în produse industriale, inclusiv în cupru, aluminiu și oțel; întrucât o politică europeană ambițioasă privind energia din surse regenerabile și economiile de energie ar putea stimula în viitor cererea de metale de bază în Europa, oferind în special oportunitatea de a fabrica produse cu valoare adăugată ridicată; întrucât întreprinderile nu își asumă responsabilitatea în raport cu mediul înconjurător; întrucât există situri industriale care încalcă în mod flagrant legislația europeană, iar unele situri abandonate prezintă un pericol pentru sănătatea umană și pentru mediu; întrucât la baza investițiilor în dezvoltare și inovare din industria metalelor de bază din Europa ar trebui să se afle standardele în materie de mediu și principiile unei economiei circulare; întrucât, potrivit Foii de parcurs în domeniul energetic pentru 2050 a Comisiei, decarbonizarea sectorului energetic și un scenariu care vizează o pondere ridicată a energiei din surse regenerabile reprezintă măsuri mai puțin costisitoare decât continuarea politicilor actuale și, în timp, prețurile la energia provenită din combustibili nucleari și fosili vor continua să crească, iar costul energiei din surse regenerabile va scădea;

M.  întrucât în avizul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie din cadrul Parlamentului referitor la recomandările adresate Comisiei Europene privind negocierile Parteneriatului transatlantic pentru comerț și investiții (2014/2228(INI)) s-a subliniat importanța unui capitol referitor la energie și, în același timp, a subliniat dezavantajul la care sunt expuse industriile mari consumatoare de energie din UE, precum și necesitatea de a proteja competitivitatea acestora;

N.  întrucât doar o politică ambițioasă de inovare, care să deschidă calea pentru dezvoltarea de produse de înaltă calitate, eficiente din punct de vedere energetic și inovatoare (cum ar fi oțelurile de mare rezistență, dar flexibile), și de noi procese de producție, îi va permite UE să reziste în fața concurenței mondiale tot mai acerbe; întrucât 65 % din cheltuielile pentru cercetare și dezvoltare ale întreprinderilor sunt generate de industria de prelucrare și, prin urmare, consolidarea bazei noastre industriale este esențială pentru a menține cunoștințele de specialitate și competențele tehnologice în UE;

O.  întrucât competitivitatea industriei metalelor de bază din UE scade, parțial din cauza numeroaselor sarcini normative și administrative;

P.  întrucât obiectivul pachetului privind uniunea energetică este crearea unei piețe energetice sigure, durabile, competitive și la prețuri accesibile, în scopul de a spori competitivitatea la nivel mondial a economiei europene, reducând și armonizând prețurile la energie în Europa și între statele membre;

Q.  întrucât recunoașterea statutului de economie de piață al economiilor gestionate de stat sau al altor economii din afara pieței, fără a face trimitere la funcționarea lor efectivă, ar submina instrumentele de protecție comercială și ar avea un efect grav din punct de vedere al competitivității și al ocupării forței de muncă asupra industriilor europene ale metalelor de bază, agravând impactul războiului prețurilor purtat de cel mai mare producător de oțel din lume și al capacității excedentare notorii a acestuia;

R.  întrucât cercetarea, dezvoltarea și inovarea în acest sector sunt esențiale pentru industria europeană; întrucât închiderea uzinelor conduce adesea la pierderea ireversibilă a tehnologiilor și a competențelor tehnologice și la pierderea calificărilor forței de muncă industriale,

Importanța metalelor de bază pentru industria europeană

1.  subliniază importanța industriei metalelor de bază pentru o serie întreagă de sectoare din aval, printre care se numără sectorul auto, al aeronauticii, al producției energetice, al construcțiilor și al ambalajelor;

2.  consideră că Europa, care este deja foarte dependentă în ceea ce privește materiile prime, nu își poate permite să se confrunte cu o nouă dependență în ceea ce privește metalele de bază, care ar avea un impact extrem de negativ asupra sectoarelor din aval menționate mai sus;

3.  subliniază că, în domeniul siderurgiei, capacitatea de producție de oțel lat este deficitară în UE din cauza închiderilor masive de întreprinderi din ultimii ani și a relansării cererii;

4.  subliniază că cererea de metale neferoase, cum ar fi aluminiul și cuprul, crește în mod constant în ciuda crizei;

Necesitatea stringentă de a combate schimbările climatice și prețurile ridicate ale energiei

5.  subliniază faptul că regândirea actualei scheme ETS este una dintre cele mai imperioase măsuri care se impun în scopul asigurării competitivității industriei metalelor de bază; ia act de propunerile prezentate de către Comisie al căror rezultat va fi reforma schemei ETS în cea de-a patra perioadă (2021-2030) și solicită colegiuitorilor, în acest context, să se asigure că reforma include problema relocării emisiilor de carbon și promovează eficiența, inovarea industrială și randamentul optim pe care această reformă ar trebui să-l garanteze, analizând totodată posibilitatea completării ETS cu alte instrumente și strategii inovatoare pentru a reduce cu adevărat emisiile; invită Comisia ca, la revizuirea ETS, să recompenseze cele mai bune performanțe din cadrul industriilor mari consumatoare de energie în ceea ce privește producerea de bunuri cu reducerea concomitentă a emisiilor;

6.  ia act de faptul că, în 2019, se va înființa rezerva pentru stabilitatea pieței și are în vedere propunerile Comisiei cu privire la reforma structurală a ETS după 2020, care vor face obiectul unei examinări specifice și separate în cadrul Parlamentului;

7.  invită industriile mari consumatoare de energie să își continue eforturile de optimizare a mecanismelor de reciclare și reducere a emisiilor de CO2 în vederea asigurării pe viitor a competitivității industriale și în vederea îndeplinirii obiectivelor obligatorii de reducere stabilite de UE; subliniază că, în acest context, competitivitatea industrială, utilizarea eficientă a resurselor și reducerea emisiilor devin obiective complementare, deoarece, dacă producția europeană devine un model în ceea ce privește emisiile de carbon, menținerea cotei sale pe piața europeană și pe cea mondială constituie un mijloc eficace de a contribui la reducerea globală a emisiilor de gaze cu efect de seră de origine industrială; același lucru ar fi valabil și în cazul producției importate, care, în materie de eficiență energetică și de emisii, respectă standarde echivalente cu standardele respectate de bunurile produse în Uniunea Europeană; subliniază că întreprinderile din țările terțe care fac parte din lanțul valoric trebuie, de asemenea, să acționeze în conformitate cu obiectivele UE privind clima și energia și să ia în considerare, în special, progresele din domeniul eficienței energetice;

Ajustarea la frontiere a emisiilor de dioxid de carbon –- o măsură temporară și flexibilă la scară internațională și în conformitate cu OMC

8.  subliniază cu insistență faptul că, de la crearea Comitetului internațional de negociere care a pregătit Convenția de la Rio din 1992, Uniunea Europeană depune eforturi pentru a negocia cu țările terțe un acord internațional privind protecția împotriva schimbărilor climatice, însă deocamdată fără succes, în pofida urgenței crescânde, care a fost scoasă în evidență de un consens științific practic unanim; solicită UE să își mențină în continuare poziția de lider și subliniază necesitatea stringentă de a asigura încheierea unui acord mondial cu caracter obligatoriu la Convenția de la Paris, cu angajamentul deplin al tuturor părților de a evita efectiv schimbările climatice periculoase; subliniază faptul că negocierile trebuie să conducă la un acord cu caracter juridic obligatoriu cu obiective la nivelul întregii economii pentru toate părțile, respectând obiectivul convenit de a limita încălzirea globală la mai puțin de 2 °C; subliniază că un acord internațional cuprinzător va uniformiza condițiile de concurență pentru industrie și va reduce riscul de relocare a emisiilor de dioxid de carbon din UE;

9.  subliniază că măsurile întreprinse la nivel internațional în domeniul climei reprezintă modalitatea optimă pentru a preveni relocarea emisiilor de dioxid de carbon; atrage atenția asupra faptului că modul optim de abordare a emisiilor la nivel mondial ar fi un acord internațional ambițios privind combaterea schimbărilor climatice care să creeze condiții de concurență echitabile pentru toate țările care doresc să coopereze la nivel multilateral și să instituie un regim mondial coerent pentru reducerea emisiilor de dioxid de carbon; subliniază că un astfel de acord ar permite o concurență loială pentru toți producătorii de metale de bază și ar face ca ajustarea la frontiere să devină inutilă, cu condiția ca punerea sa în aplicare să fie supusă unei monitorizări eficace și să se poată aplica eventuale ajustări necesare; indică faptul că un astfel de acord internațional trebuie să includă în mod obligatoriu angajamente de încredere ale statelor cu cele mai mari niveluri de emisii; de asemenea, subliniază în acest sens importanța respectării standardelor sociale și de mediu cu scopul de a crea condiții de concurență echitabile;

10.  subliniază că, ținând seama atât de importuri, cât și de exporturi, dispozitivul de ajustare la frontiere a emisiilor de dioxid de carbon include în reglementările europene un model de reducere a emisiilor care implică, de asemenea, o orientare teritorială axată pe consum și că o astfel de abordare „ascendentă” are avantajul de a putea fi generalizată ca soluție universală ce permite fiecărui stat să decidă în mod suveran cât de ambițioasă să fie politica sa de combatere a schimbărilor climatice, sub rezerva unei evaluări atente a impactului consecințelor; invită Comisia să se asigure că viitoarele acorduri comerciale includ dispoziții care să îmbunătățească în mod semnificativ oportunitățile de export și accesul pe piețe pentru produsele europene din metale de bază; reiterează faptul că Comisia ar trebui să includă interzicerea practicilor care denaturează piața materiilor prime (tarifare dublă, restricții la export) în cadrul acordurilor de liber schimb regionale, bilaterale și multilaterale;

11.  subliniază că toate măsurile care afectează comerțul trebuie să respecte acordurile comerciale internaționale; afirmă că obiectivele vizate de politica de combatere a schimbărilor climatice în ceea ce privește protecția vieții și sănătății oamenilor, animalelor și plantelor, precum și conservarea resurselor naturale epuizabile sunt coerente cu excepțiile menționate la articolul XX din acordul privind GATT dacă sunt aplicate într-un mod nediscriminatoriu și nu ca o restricție deghizată; precizează că schimbările climatice, având în vedere natura lor mondială, ar trebui să fie tratate din punct de vedere juridic; consideră că o atmosferă cu un conținut redus de carbon (aerul pur) este deja considerată o resursă naturală ce poate fi epuizată și, prin urmare, ar trebui consideră un bun public; menționează, de asemenea, că nu se pot aplica măsuri de retorsiune ca urmare a ajustării la frontieră în ceea ce privește emisiile de dioxid de carbon fără a încălca normele comerțului internațional și fără a exista riscul de sancționare; reamintește faptul că în niciun caz nu se urmărește protecția industriilor europene, ci plasarea lor pe picior de egalitate cu concurentele lor străine;

12.  consideră că ar fi de dorit ca o parte din veniturile obținute în urma licitațiilor să fie realocate inițiativelor de protecție a mediului și măsurilor de combatere a schimbărilor climatice, cum ar fi Fondul verde prevăzut de acordurile de la Cancun și alte instrumente financiare internaționale pentru combaterea schimbărilor climatice;

13.  constată că standardele convenite privind calcularea conținutului de carbon și emisiile pe toată durata ciclului de viață al produselor sporesc transparența și pot facilita promovarea producției și a consumului durabil, inclusiv în industria metalelor;

Compensarea emisiilor indirecte

14.  regretă că regimul de compensare bazat pe ajutoare de stat pentru costurile indirecte a dat naștere unei noi surse de concurență neloială pe piața unică a UE între producătorii a căror activitate se bazează pe utilizarea masivă a energiei electrice, unii dintre ei beneficiind de sprijin financiar din partea autorităților publice din țările respective; solicită insistent ca această compensare să fie armonizată și, dacă se justifică, să fie acordată la nivel european pentru a asigura condiții de concurență echitabile în raport cu concurenții mondiali și între producătorii europeni și pentru a asigura o protecție eficace împotriva relocării emisiilor de carbon; constată că acest lucru este valabil în mod deosebit pentru cele șase metale neferoase care sunt tranzacționate la prețuri stabilite de cererea și oferta de la nivel mondial, în principal de Bursa de valori de la Londra; înțelege, prin urmare, că producătorii de metale de bază fac parte din categoria celor care acceptă prețurile așa cum sunt, nefiind în măsură să transfere creșterea costurilor clienților lor; ajunge la concluzia că este imperativ să se mențină compensațiile pentru emisiile indirecte; atrage atenția asupra acordului privind înființarea și funcționarea unei rezerve pentru stabilitatea pieței, în care se afirmă că „pentru a se realiza obiectivul creării unui mediu concurențial echitabil, în cadrul revizuirii ar trebui să se analizeze și posibilitatea de a introduce mecanisme armonizate de compensare a costurilor indirecte la nivelul Uniunii”(11); face trimitere, în acest sens, la Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat(12) și la articolele 107 și 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene; invită Comisia să analizeze impactul pe care diferitele scheme de sprijin din domeniul energiei îl au asupra prețului de vânzare cu amănuntul al energiei, care influențează în mod indirect competitivitatea industriilor mari consumatoare de energie din diferite state membre;

15.  consideră că impactul diferențiat al emisiilor de carbon asupra prețului energiei electrice, care depinde de mixul de energie al fiecărui furnizor, reprezintă un factor de concurență și depinde, printre altele, de opțiunile alese de fiecare stat suveran; salută propunerea Comisiei privind uniunea energetică europeană; consideră că o piață internă a energiei care funcționează în mod corespunzător și care furnizează energie sigură și durabilă și asigură interconexiuni adecvate între statele membre va contribui la scăderea prețurilor la energie pentru industria și consumatorii europeni; consideră că ETS reprezintă o măsură armonizată la nivelul UE destinată să reducă emisiile din industrie și, prin urmare, efectele sale ar trebui să fie abordate printr-un sistem armonizat;

Sprijin pentru investiții în producția de metale cu emisii scăzute de carbon

16.  solicită cu insistență ca certificatele gratuite destinate celor mai eficiente instalații din sectoarele care se confruntă cu problema relocării emisiilor de dioxid de carbon să fie alocate pe baza unor programe de investiții în echipamente noi, în cercetare și dezvoltare [inclusiv captarea și stocarea (CSC) și utilizarea dioxidului de carbon (CCU)] și în formarea personalului, cât mai curând cu putință și în orice caz începând cu 2018, precum și în timpul celei de-a patra faze, care acoperă perioada 2021-2030, pentru a ajunge la un nivel ridicat al standardelor în materie de protecție a climei și a mediului și de drepturi de muncă; subliniază necesitatea stringentă de a investi în cercetare și dezvoltare, pentru ca Europa să rămână un pol al excelenței în domeniul producției de metale de bază; reamintește că industriile care fac investiții sunt cele care rezistă cel mai bine la crize; solicită ca veniturile provenite din licitațiile organizate în cadrul ETS să fie utilizate pentru a finanța combaterea schimbărilor climatice în UE și în țările în curs de dezvoltare, inclusiv pentru investiții în proiecte legate de surse regenerabile de energie și eficiența energetică derulate în sectoarele industriale; sprijină planurile propuse ca parte a cadrului de politici privind clima și energia pentru 2030, care vizează instituirea unui instrument (NER400) pentru captarea și stocarea dioxidului de carbon, pentru sursele de energie regenerabile inovatoare și pentru inovarea legată de reducerea emisiilor de dioxid de carbon în sectoarele industriale, așa cum se afirmă în concluziile Consiliului European din 23 octombrie 2014; propune ca proiectele-pilot și proiectele demonstrative de captare, utilizare și stocare a dioxidului de carbon să facă parte din programele de finanțare a tehnologiilor cu emisii reduse de dioxid de carbon promovate de Comisie în contextul NER 300 și al viitorului NER 400, iar riscurile financiare să fie partajate între finanțator și operator; reamintește importanța investițiilor publice și, în context european, a programului Orizont 2020 pentru îmbunătățirea eficienței energetice și de mediu a industriei metalelor de bază, inclusiv pentru reducerea emisiilor de dioxid de carbon în conformitate cu obiectivele Strategiei Europa 2020; consideră că formarea lucrătorilor în domeniul aplicării tehnologiilor și practicilor cu emisii reduse de dioxid de carbon în industrie este o investiție strategică ce trebuie integrată pe deplin în programele de finanțare a tranziției către o economie cu emisii reduse de dioxid de carbon promovate de Comisie;

Contabilitatea financiară și transparența

17.  propune ca certificatele de CO2 să fie publicate odată cu publicarea conturilor anuale ale întreprinderilor, iar Uniunea Europeană să promoveze reluarea lucrărilor privind elaborarea unor norme contabile specifice la nivel internațional;

18.  subliniază importanța transparenței în utilizarea de către statele membre a veniturilor provenite din alocare; face trimitere în acest sens la obligația statelor membre de a informa Comisia cu privire la utilizarea veniturilor generate de ETS; subliniază că o transparență sporită i-ar ajuta pe cetățeni să înțeleagă modul în care veniturile provenite din ETS sunt utilizate de către autoritățile naționale;

19.  subliniază că instalațiile și societățile trebuie să respecte toate cerințele legale privind responsabilitatea socială și raportarea pentru a asigura punerea în aplicare uniformă și eficientă a reglementărilor de mediu și accesul autorităților competente și al părților interesate, inclusiv al reprezentanților lucrătorilor și reprezentanților societății civile și ai comunităților locale, la toate informațiile pertinente; subliniază dreptul de acces la informații în materie de mediu, astfel cum este prevăzut de Convenția de la Aarhus și pus în aplicare de legislația Uniunii și cea a statelor membre, inclusiv prin Directiva 2003/87/CE; propune ca toate instalațiile clasate care fac obiectul ETS să prezinte anual informații complete, inclusiv cu privire la combaterea schimbărilor climatice și respectarea directivelor europene în materie de mediu și de siguranță și sănătate la locul de muncă, aceste informații urmând să fie accesibile pentru reprezentanții lucrătorilor și reprezentanții societății civile din comunitățile locale care se află în vecinătatea instalației;

Problema contractelor de furnizare a energiei electrice

20.  subliniază importanța pe care o are pentru competitivitatea sectorului metalelor de bază din UE posibilitatea de a încheia contracte pe termen lung, în anumite condiții care trebuie să fie clarificate de Comisie și să fie compatibile cu rentabilizarea investițiilor, contracte care să fie valabile cel puțin 15 ani în cazul industriilor mari consumatoare de capital; reamintește faptul că este necesar ca sectoarele industriale să își poată securiza investițiile prin prețuri previzibile și un cadru juridic clar; subliniază că, în locul vânzării anuale la licitație a energiei electrice, ar trebui să se prefere stabilitatea contractelor de furnizare a energiei electrice pe termen lung; își exprimă preocuparea față de reglementările aplicate pieței în unele state membre care permit existența unei diferențe structurale între prețul energiei electrice și costul de producție; solicită Comisiei să combată profiturile excepționale ale oligopolurilor private de pe piața energiei;

21.  își exprimă preocuparea față de reglementările aplicate pieței care permit existența unei diferențe structurale între prețul energiei electrice și costul de producție;

Transferul de competențe

22.  solicită ca transferul de competențe între generațiile de lucrători să fie realizat în toate uzinele în care există o piramidă a vârstelor dezechilibrată pentru toate locurile de muncă de înaltă calificare din domeniul producției; sprijină promovarea competențelor lucrătorilor tineri în cadrul întreprinderilor printr-o politică structurală de ucenicie care să garanteze dezvoltarea competențelor colective ale salariaților; subliniază importanța competențelor și a calificărilor lucrătorilor din sectorul metalelor de bază; solicită politici industriale și de ocupare a forței de muncă active, prin care să se asigure dezvoltarea acestor cunoștințe și recunoașterea lor ca activ important al industriei europene a metalelor de bază; solicită ca menținerea competențelor tehnologice industriale și a unei forțe de muncă calificate să fie luată în considerare în procesul de evaluare a viabilității producției în orice uzină;

Aprovizionarea cu materii prime

23.  solicită ca UE să ia măsuri la nivel diplomatic privind materiile prime metalurgice, care să se bazeze pe parteneriate strategice de partajare a valorii adăugate între țările europene și țările producătoare de materii prime, astfel încât să se promoveze dezvoltarea muncii calificate de-a lungul lanțului valoric; solicită Comisiei să creeze un instrument de analiză aprofundată a pieței oțelului, care ar putea oferi informații precise cu privire la echilibrul dintre cererea și oferta de oțel de la nivel european și mondial, deosebind componentele structurale de cele ciclice ale dezvoltării acestor piețe; consideră că monitorizarea piețelor metalelor de bază primare și secundare ar putea oferi informații de valoare în vederea adoptării de măsuri corective și proactive care sunt inevitabile având în vedere caracterul ciclic al acestor industrii siderurgice; salută raportul întocmit de Rețeaua europeană de competențe în domeniul pământurilor rare (ERECON)(13); invită Comisia să își continue acțiunile prin intermediul ERECON pentru a dezvolta un lanț diversificat și durabil de aprovizionare cu pământuri rare pentru Europa și, în special, pentru a pune în aplicare recomandările strategice și a sprijini soluțiile de substituție și majorarea proporției materialelor reciclate;

Apărarea intereselor comerciale europene în sectorul metalelor de bază: prevenirea mai degrabă decât vindecarea întârziată

24.  îndeamnă Consiliul să încheie revizuirea celor două regulamente privind instrumentele de apărare comercială, în scopul de a eficientiza, consolida și accelera aceste instrumente, garantând că ele nu vor fi slăbite; propune efectuarea unei investigații preliminare cu durata de cel mult o lună pentru o primă analiză a plângerilor referitoare la practicile de dumping și de subvenționare, iar pe baza primelor elemente se vor putea dispune măsuri preventive de corecție care ar putea fi urmate de o investigație aprofundată; regretă faptul că propunerea legislativă privind modernizarea instrumentelor de apărare comercială stagnează în cadrul Consiliului, deși Parlamentul și-a exprimat sprijinul ferm pentru măsuri mai dure împotriva importurilor neloiale din țări terțe; invită Consiliul să continue rapid modernizarea instrumentelor de apărare comercială, pentru a se asigura că un răspuns adecvat la practicile neloiale poate fi aplicat în cele din urmă și că piața europeană poate fi protejată împotriva dumpingului, asigurând astfel condiții de concurență echitabile și posibilitatea de a beneficia pe deplin de oportunitățile oferite de tranziția energetică;

25.  stabilește obiective privind creșterea rapidă a reciclării pământurilor rare și a metalelor critice consumate în UE;

26.  subliniază că toate metalele de bază, inclusiv oțelul inoxidabil și aluminiul, fac obiectul unei concurențe mondiale; consideră că este urgent ca, în analizele și comparațiile sale, atunci când stabilește piețele geografice pertinente, Comisia să considere piața mondială ca piață de referință și să nu-și limiteze analiza numai la piața internă; solicită ca, înainte de luarea deciziilor de către DG Concurență din cadrul Comisiei, să fie realizată o evaluare a impactului asupra capacităților de producție, care să integreze, printre altele, echipamentele și locurile de muncă, iar concluziile evaluării să fie incluse în documentul final care va fi adus la cunoștința părților interesate; solicită revizuirea politicii din domeniul concurenței și a normelor privind ajutoarele de stat, în scopul de a facilita intervenția publică care vizează menținerea coeziunii sociale și regionale, îmbunătățirea standardelor de mediu și abordarea preocupărilor în materie de sănătate publică;

27.  sprijină crearea unor comitete locale de informare și consultare în vederea prevenirii riscurilor industriale, din care ar trebui să facă parte toate părțile interesate care au competențe de monitorizare și de alertă; subliniază competența recunoscută a reprezentanților salariaților în alegerile strategice și procesul decizional din cadrul întreprinderilor;

Rolul metalelor de bază în economia circulară

28.  în acest context, subliniază impactul pozitiv al metalelor secundare, care contribuie la reducerea semnificativă a consumului de energie și de materii prime; prin urmare, solicită Comisiei să faciliteze dezvoltarea și funcționarea piețelor metalelor secundare; recomandă instituirea unei economii circulare la nivelul fiecărei uzine de producție a metalelor de bază, pentru a combina valorificarea subproduselor și a metalelor reciclate cu scopul de a spori competitivitatea lor; solicită instituirea obligatorie a unei economii circulare la nivelul fiecărei uzine de producție a metalelor de bază, pentru a combina valorificarea subproduselor și a metalelor reciclate cu scopul de a spori competitivitatea lor; stabilește obiectivul de a realiza rapid progrese în ceea ce privește reciclarea pământurilor rare și a metalelor critice consumate în UE; solicită dezvoltarea unor legături solide între sectorul de reciclare a metalelor de bază și alte sectoare, cu scopul de a consolida dimensiunea și capacitatea de rezistență a bazei industriale, în special în regiunile afectate de dezindustrializare; în acest context, subliniază potențialul important al substituției produselor și materialelor, precum și al creșterii gradului de utilizare a deșeurilor de metale, printre altele în producția de oțel și de aluminiu; subliniază faptul că majoritatea metalelor de bază pot fi reciclate de mai multe ori utilizând doar o parte din energia utilizată pentru producția primară; este preocupat de pierderea mare de energie suferită de Europa din cauza exportului legal și ilegal de aluminiu și cupru în țări precum China și India, țări care au instituit la rândul lor interdicții asupra exportului de aluminiu; consideră că la baza investițiilor în dezvoltare și inovare din industria metalelor de bază din Europa ar trebui să se afle standarde stricte în materie de mediu și principiile unei economiei circulare; solicită Comisiei să dezvolte stimulente economice pentru reciclarea metalelor, inclusiv a materiilor prime esențiale considerate nerentabile în prezent, precum pământurile rare, pentru a se analiza modalitatea în care pot fi susținute piețele pentru materii reciclate, inclusiv prin certificate ecologice pentru materiile reciclate, prin cerințe de proiectare ecologică și prin stimulente fiscale, precum și pentru a se asigura, de asemenea, utilizarea la maximum a bugetelor aferente politicii de coeziune și Fondului european pentru investiții strategice (FEIS) pentru a promova eficiența utilizării resurselor și reciclarea; consideră că legislația privind deșeurile ar trebui îmbunătățită pentru a susține funcționarea pieței deșeurilor de metale din UE, de exemplu prin revizuirea Directivei privind vehiculele scoase din uz și a altor acte legislative referitoare la deșeuri; propune să se adopte măsuri pentru stabilirea de obiective în materie de colectare, consolidarea responsabilității producătorilor și extinderea domeniului de aplicare al legislației privind scoaterea din uz, de exemplu la camioane, autobuze și motociclete; subliniază că este necesar ca persoanele cu calificări și competențe să poată face față tranziției către procese de producție și produse mai durabile și solicită o strategie europeană în materie de formare și educație care să sprijine societățile, institutele de cercetare și partenerii sociali în cercetarea în comun a nevoilor de competențe pentru durabilitatea de mediu;

o
o   o

29.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 343, 22.12.2009, p. 51.
(2) JO L 188, 18.7.2009, p. 93.
(3) JO L 315, 14.11.2012, p. 1.
(4) JO L 334, 17.12.2010, p. 17.
(5) JO L 140, 5.6.2009, p. 16.
(6) JO L 143, 30.4.2004, p. 56.
(7) JO L 275, 25.10.2003, p. 32.
(8) Texte adoptate, P7_TA(2014)0032.
(9) JO C 251 E, 31.8.2013, p. 75.
(10) Texte adoptate, P8_TA(2014)0104.
(11) A se vedea considerentul 9 din Decizia(UE) 2015/1814 (JO L 264, 9.10.2015, p. 1).
(12) JO L 1, 4.1.2003, p. 1.
(13) http://ec.europa.eu/growth/sectors/raw-materials/specific-interest/erecon/index_en.htm.


Situația din Ungaria: măsurile luate ca urmare a Rezoluției Parlamentului European din 10 iunie 2015
PDF 259kWORD 84k
Rezoluţia Parlamentului European din 16 decembrie 2015 referitoare la situația din Ungaria (2015/2935(RSP))
P8_TA(2015)0461RC-B8-1351/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere preambulul la Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), în special al doilea considerent și considerentele patru-șapte,

–  având în vedere îndeosebi articolul 2, articolul 3 alineatul (3) al doilea paragraf și articolele 6 și 7 din TUE, precum și articolele din TUE și din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) referitoare la respectarea, promovarea și protecția drepturilor fundamentale în UE,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din 7 decembrie 2000, care a fost proclamată la 12 decembrie 2007, la Strasbourg, și a intrat în vigoare în decembrie 2009, odată cu Tratatul de la Lisabona,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului și Convenția europeană a drepturilor omului,

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 iunie 2015 referitoare la situația din Ungaria(1), Rezoluția sa din 3 iulie 2013 referitoare la situația drepturilor omului: standarde și practici în Ungaria(2), Rezoluția sa din 16 februarie 2012 referitoare la recentele evoluții politice din Ungaria(3) și Rezoluția sa din 10 martie 2011 legislația privind mass-media din Ungaria(4),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 11 martie 2014 intitulată „Un nou cadru al UE pentru consolidarea statului de drept” (COM(2014)0158),

–  având în vedere primul dialog anual al Consiliului privind statul de drept, care a avut loc la 17 noiembrie 2015,

–  având în vedere declarația Comisarului pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei din 27 noiembrie 2015 în urma vizitei sale în Ungaria,

–  având în vedere Legea ungară CXL privind imigrația în masă, adoptată de Parlamentul Ungariei în 2015,

–  având în vedere Legea ungară CXLII privind apărarea eficientă a frontierelor Ungariei și imigrația în masă, adoptată de Parlamentul Ungariei în 2015,

–  având în vedere Rezoluția nr. 36/2015 a Parlamentului Ungariei referitoare la un mesaj adresat liderilor Uniunii Europene, adoptată la 22 septembrie 2015,

–  având în vedere întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Comisiei în numele Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne referitoare la situația din Ungaria: măsurile ulterioare Rezoluției Parlamentului European din 10 iunie 2015 (O-000140/2015 – B8-1110/2015),

–  având în vedere răspunsul Comisiei din 5 noiembrie 2015 la rezoluția Parlamentului din 10 iunie 2015,

–  având în vedere declarația Comisiei din cadrul dezbaterii în plen care a avut loc la Parlamentul European la 2 decembrie 2015 cu privire la situația din Ungaria,

–  având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât Uniunea Europeană se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității și statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților, și întrucât aceste valori sunt universale și comune statelor membre (articolul 2 din TUE); întrucât existența unui risc grav de încălcare gravă de către un stat membru a valorilor prevăzute la articolul 2 din TUE ar declanșa procedura „articolului 7”;

B.  întrucât Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene face parte din dreptul primar al UE și interzice discriminarea de orice fel bazată pe motive precum sexul, rasa, culoarea, originea etnică sau socială, caracteristicile genetice, limba, religia sau credința, opiniile politice sau de orice altă natură, apartenența la o minoritate națională, averea, nașterea, un handicap, vârsta sau orientarea sexuală;

C.  întrucât modul în care este pus în aplicare statul de drept la nivel național joacă un rol esențial în asigurarea încrederii în sistemele juridice și administrative ale statelor membre; întrucât adoptarea de către UE a unei atitudini intransigente justificabile în ceea ce privește valorile legate de respectarea democrației, a statului de drept și a drepturilor fundamentale este esențială pentru a se asigura credibilitatea Uniunii atât în interiorul acesteia, cât și pe plan internațional;

D.  întrucât dreptul la azil este garantat, cu respectarea în mod corespunzător a normelor prevăzute de Convenția de la Geneva din 28 iulie 1951 și de Protocolul din 31 ianuarie 1967 privind statutul refugiaților și în conformitate cu TUE și TFUE;

E.  întrucât cheltuielile publice judicioase și protecția intereselor financiare ale UE ar trebui să reprezinte elemente esențiale ale politicii UE de a crește încrederea cetățenilor prin asigurarea utilizării corespunzătoare, eficiente și eficace a banilor acestora;

F.  întrucât evoluțiile recente, precum și inițiativele și măsurile luate în ultimii ani în Ungaria au condus la o deteriorare gravă, de ordin sistemic a situației cu privire la statul de drept și drepturile fundamentale, printre altele în ceea ce privește libertatea de exprimare, inclusiv libertatea academică, drepturile omului ale migranților, solicitanților de azil și refugiaților, libertatea de întrunire și de asociere, limitarea și obstrucționarea activităților desfășurate de organizațiile societății civile, dreptul la un tratament egal, drepturile persoanelor ce aparțin minorităților, inclusiv ale romilor și ale persoanelor LGBTI, drepturile sociale, funcționarea sistemului constituțional, independența sistemului judiciar și a altor instituții și numeroasele relatări îngrijorătoare privind acte de corupție și conflicte de interese;

G.  întrucât Parlamentul Ungariei a adoptat în iulie și septembrie 2015 o serie de modificări legislative ce vizau în special legea privind azilul, codul penal, codul de procedură penală, legea privind frontierele, legea privind poliția și legea privind apărarea națională; întrucât evaluarea preliminară a Comisiei a evidențiat o serie de întrebări și de preocupări grave legate de compatibilitatea cu acquis-ul în materie de azil și frontiere, precum și cu Carta drepturilor fundamentale a UE; întrucât, la 6 octombrie 2015, Comisia a trimis guvernului ungar o scrisoare administrativă; întrucât guvernul ungar a răspuns respectivei scrisori; întrucât, la 10 decembrie 2015, Comisia a deschis o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva Ungariei;

H.  întrucât Comisia nu a dat curs solicitării Parlamentului de a desfășura un proces de monitorizare aprofundată cu privire la situația democrației, a statului de drept și a drepturilor fundamentale din Ungaria; întrucât, în cuprinsul declarației sale prezentate în cadrul dezbaterii în plen care a avut loc la Parlamentul European la 2 decembrie 2015, Comisia a susținut că este pregătită să folosească toate mijloacele care îi stau la dispoziție, inclusiv procedurile în constatarea neîndeplinirii obligațiilor, pentru a asigura respectarea de către Ungaria - și de către orice alt stat membru - a obligațiilor care le incumbă în temeiul legislației UE și a valorilor Uniunii, astfel cum sunt consfințite la articolul 2 din TUE; întrucât Comisia consideră că, în această etapă, nu sunt întrunite condițiile pentru activarea cadrului UE privind statul de drept în privința Ungariei,

1.  își reiterează poziția exprimată în Rezoluția sa din 10 iunie 2015 referitoare la situația din Ungaria;

2.  își exprimă îngrijorarea semnificativă cu privire la seria de măsuri legislative luate cu rapiditate în ultimele luni, care au îngreunat extrem de mult accesul la protecția internațională și au încriminat în mod nejustificat refugiații, migranții și licitanții de azil; își exprimă preocuparea cu privire la respectarea principiului nereturnării, la faptul că se recurge din ce în ce mai des la luarea în custodie publică, inclusiv a minorilor, precum și la folosirea unei retorici xenofobe, care corelează migranții cu dificultățile sociale sau riscurile în materie de securitate, în special prin campanii de comunicare și consultări naționale organizate de guvern, făcând astfel integrarea problematică; îndeamnă guvernul Ungariei să revină la procedurile normale și să revoce măsurile de urgență;

3.  consideră că toate statele membre trebuie să respecte integral dreptul UE în cadrul practicilor lor legislative și administrative și că întreaga legislație trebuie să reflecte valorile europene de bază, și anume democrația, statul de drept și drepturile fundamentale, precum și să fie în conformitate cu acestea;

4.  subliniază că Parlamentul a solicitat Consiliului în repetate rânduri să reacționeze la evoluțiile preocupante din Ungaria; îndeamnă Consiliul Uniunii Europene și Consiliului European ca, de îndată ce este posibil, să organizeze o dezbatere și să adopte concluzii privind situația din Ungaria; consideră că, dat fiind că nu au analizat cum se cuvine preocupările Parlamentului exprimate în repetate rânduri de majoritatea deputaților în Parlament și nici nu au reacționat în mod adecvat la acestea, Consiliul și Comisia subminează principiul cooperării loiale dintre instituții prevăzut la articolul 13 alineatul (2) din TUE;

5.  consideră că situația din Ungaria constituie un test prin care UE își poate demonstra capacitatea și voința politică de a reacționa la amenințări din partea unui stat membru la adresa valorilor sale fundamentale și la încălcarea acestor valori; deplânge existența unor evoluții similare ce au loc în câteva dintre celelalte state membre și consideră că faptul că UE nu a luat măsuri a putut contribui la aceste evoluții, care prezintă semne îngrijorătoare, la fel ca în Ungaria, de subminare a statului de drept; consideră că acest lucru suscită o îngrijorare deosebită în ceea ce privește capacitatea Uniunii de a asigura respectarea constantă a criteriilor politice de la Copenhaga după ce un stat aderă la Uniune;

6.  reamintește rolul Comisiei, în calitate de gardian al tratatelor, de a asigura că legislația națională este conformă cu democrația, statul de drept și drepturile fundamentale; subliniază că este important ca orice evaluare și analiză efectuată de Comisie și Parlament în ceea ce privește situația din state membre specifice să se bazeze pe fapte și să fie obiectivă; invită guvernul ungar și Comisia să conlucreze și să colaboreze îndeaproape cu privire la orice chestiune care, în opinia lor, ar putea necesita evaluări sau analize suplimentare; ia act cu satisfacție de deschiderea împotriva Ungariei a unei proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor cu privire la acquis-ul în materie de azil;

7.  regretă faptul că poziția actuală adoptată de Comisie se axează în principal pe aspecte marginale, de ordin tehnic ale legislației, ignorând tendințele și practicile ce se conturează și efectul combinat al acestor măsuri asupra statului de drept și a drepturilor fundamentale; consideră că acțiunile în constatarea neîndeplinirii obligațiilor, în special, nu au reușit, în majoritatea cazurilor, să determine schimbări reale și nici să asigure o abordare mai cuprinzătoare a situației;

8.  își repetă apelul adresat Comisiei de a activa prima etapă a cadrului UE pentru consolidarea statului de drept și, prin urmare, de a iniția de îndată un proces de monitorizare aprofundată a situației democrației, statului de drept și drepturilor fundamentale din Ungaria, inclusiv a impactului combinat al unei serii de măsuri, care să analizeze dacă se conturează apariția unei amenințări sistemice în respectivul stat membru, care s-ar putea transforma într-un risc clar de încălcare gravă în înțelesul articolului 7 din TUE;

9.  invită Comisia să continue toate anchetele și să se folosească în continuare pe deplin de toate instrumentele legislative existente pentru a asigura utilizarea transparentă și corespunzătoare a fondurilor UE în Ungaria în temeiul legislației UE; ia act de decizia Comisiei din 14 iulie 2015 de a suspenda mai multe contracte din cadrul a opt programe de finanțare ale UE din cauza folosirii unui criteriu de selecție excesiv de restrictiv în cazul procedurilor de achiziții publice din Ungaria;

10.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei, Consiliului, președintelui, guvernului și parlamentului Ungariei, guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale țărilor candidate, Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, Consiliului Europei și Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2015)0227.
(2) Texte adoptate, P7_TA(2013)0315.
(3) JO C 249 E, 30.8.2013, p. 27.
(4) JO C 199 E, 7.7.2012, p. 154.

Notă juridică