Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2015/2106(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0360/2015

Texte depuse :

A8-0360/2015

Dezbateri :

PV 18/01/2016 - 18
CRE 18/01/2016 - 18

Voturi :

PV 19/01/2016 - 5.6
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2016)0006

Texte adoptate
PDF 403kWORD 180k
Marţi, 19 ianuarie 2016 - Strasbourg Ediţie definitivă
Bilanțul și provocările asociate cadrului UE de reglementare a serviciilor financiare
P8_TA(2016)0006A8-0360/2015

Rezoluţia Parlamentului European din 19 ianuarie 2016 referitoare la bilanțul și la provocările asociate cadrului UE de reglementare a serviciilor financiare: impactul și calea de urmat către un cadru UE de reglementare a sectorului financiar mai eficient și mai eficace și către o uniune a piețelor de capital (2015/2106(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere Cartea verde a Comisiei intitulată „Crearea unei uniuni a piețelor de capital” (COM(2015)0063) și Rezoluția Parlamentului din 9 iulie 2015 referitoare la aceasta(1),

–  având în vedere raportul din 25 februarie 2009 al Grupului de experți la nivel înalt privind supravegherea financiară în UE, prezidat de Jacques de Larosière,

–  având în vedere Raportul privind impactul și responsabilitatea supravegherii bancare din iulie 2015 al Comitetului de la Basel pentru supraveghere bancară,

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Initial reflections on the obstacles to the development of deep and integrated EU capital markets” (Reflecții inițiale privind obstacolele în calea dezvoltării unor piețe de capital aprofundate și integrate în UE) (SWD(2015)0013),

–  având în vedere concluziile Consiliului privind o uniune a piețelor de capital, adoptate de Consiliul Afaceri Economice și Financiare la 19 iunie 2015,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 noiembrie 2014, intitulată „Un Plan de investiții pentru Europa” (COM(2014)0903),

–  având în vedere raportul informal al ECON(2), intitulat „Consolidarea coerenței legislației UE privind serviciile financiare”, adoptat de Comisia ECON la 30 ianuarie 2014,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 15 mai 2014, intitulată „Un sector financiar reformat pentru Europa” (COM(2014)0279),

–  având în vedere Documentul de lucru al serviciilor Comisiei, intitulat „Economic Review of the Financial Regulation Agenda” (Revizuirea economică a agendei privind Regulamentul financiar), (SWD(2014)0158),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 martie 2014 referitoare la revizuirea Sistemului european de supraveghere financiară (SESF)(3),

–  având în vedere Raportul Comisiei privind misiunea și organizarea Comitetului european pentru risc sistemic (CERS) (COM(2014)0508),

–  având în vedere Raportul Comisiei privind funcționarea autorităților europene de supraveghere (AES) și a Sistemului european de supraveghere financiară (SESF) (COM(2014)0509),

–  având în vedere Rezoluția sa din 26 februarie 2014 referitoare la finanțarea pe termen lung a economiei europene(4),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 martie 2014, intitulată „Finanțarea pe termen lung a economiei europene” (COM(2014)0168),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 19 mai 2015, intitulată „O mai bună legiferare pentru rezultate mai bune – O agendă a UE”, (COM(2015)0215),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 19 mai 2015, intitulată „Propunere de acord interinstituțional privind o mai bună legiferare”, (COM(2015)0216),

–  având în vedere raportul Comitetului european pentru risc sistemic (CERS) cu privire la cadrul de reglementare a expunerilor suverane din martie 2015(5),

–  având în vedere raportul final intitulat „Changing banking for good” (Schimbarea sistemului bancar pentru totdeauna) al Comisiei parlamentare pentru standarde bancare a Parlamentului Regatului Unit,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A8-0360/2015),

A.  întrucât criza financiară din 2007-2008 și impactul său negativ de amploare au fost cauzate, printre altele, de faptul că nu au fost puse în aplicare reglementări corespunzătoare, de înaltă calitate în ceea ce privește serviciile financiare, pentru a răspunde nevoilor asociate unor piețe și produse tot mai complexe; întrucât în ultimii ani a fost lansată o agendă de reformă ambițioasă pentru sectorul financiar al UE, cu scopul de a consolida cadrul de reglementare și supraveghere a sectorului financiar, a restaura stabilitatea financiară, a crește rezistența la șocuri a sistemului financiar, a limita riscurile la care sunt expuși contribuabilii și a deservi mai bine nevoile investitorilor, precum și nevoile de finanțare ale economiei reale; întrucât, în ciuda îmbunătățirii perspectivelor de creștere economică ale Europei, nu a fost încă realizată o redresare completă;

B.  întrucât toate componentele sectorului financiar au fost și sunt în continuare marcate de schimbări profunde, inclusiv sectorul bancar, al asigurărilor, al piețelor de valori mobiliare, al fondurilor de investiții și infrastructura pieței financiare;

C.  întrucât procesul de transpunere și implementare a reformei cadrului de reglementare a sectorului financiar este încă în curs de desfășurare și nu a fost finalizat, existând un număr semnificativ de reforme încă neimplementate și numeroase acte delegate și acte de punere în aplicare încă nefinalizate; întrucât situația din sectorul bancar și al asigurărilor, precum și de pe piețele financiare este continuu marcată de schimbări și de inovații, fapt care necesită o evaluare permanentă a regimului de reglementare a acesteia din punct de vedere al proporționalității și al eficacității, precum și o adaptare continuă a reglementărilor respective;

D.  întrucât piața de capital a Uniunii este, în continuare, fragmentată; întrucât uniunea piețelor de capital poate oferi un cadru valoros de garantare a accesului egal la finanțare pentru IMM-urile de pe întregul teritoriu al UE și de promovare a unor platforme inovatoare pentru finanțarea bazată pe piață; întrucât penuria specifică a creditelor de care pot beneficia IMM-urile și microîntreprinderile este, în parte, rezultatul condițiilor de instabilitate economică și al lipsei unor soluții orientate către nevoile economiei reale; întrucât contextul din Statele Unite, bazat pe piețele de capital, este citat adesea, dar diferă în mod fundamental de contextul din UE, bazat pe servicii bancare, și, prin urmare, nu ar trebui să fie copiat sau utilizat ca model; întrucât uniunea piețelor de capital este o ocazie de consolidare a piețelor de capital din UE ca o completare a finanțării bazate pe servicii bancare; întrucât în SUA, după criza financiară, creditarea bancară către întreprinderi s-a dezvoltat mai puternic decât finanțarea bazată pe piețele de capital,

Un bilanț al cadrului aflat în vigoare și provocări asociate acestuia

1.  reamintește faptul că Comunicarea Comisiei, intitulată „Un sector financiar reformat pentru Europa” realizează un prim bilanț al reformelor din sectorul financiar, însă nu furnizează o evaluare completă și o analiză cantitativă a efectelor globale ale măsurilor individuale și a interacțiunii dintre acestea;

2.  salută pachetul de investiții propus de Comisie, inclusiv uniunea piețelor de capital; subliniază necesitatea de a asigura o finanțare nebancară complementară a întreprinderilor și relevă, în plus, faptul că unul dintre principiile fundamentale ale construirii unei uniuni a piețelor de capital trebuie să fie acordarea unei atenții sporite utilizatorilor finali ai piețelor de capital, adică întreprinderilor și investitorilor; subliniază faptul că instituirea unui cadru eficient și eficace de reglementare a serviciilor financiare, care să asigure stabilitatea financiară, este o condiție prealabilă pentru a majora (pe termen lung) volumul investițiilor și pentru a stimula creșterea economică în cadrul unei economii europene competitive; subliniază legătura dintre stabilitatea economică și cea financiară; subliniază, de asemenea, că politicile economice fiabile, reformele structurale eficace și politicile bugetare solide pregătesc terenul pentru o economie reală sănătoasă și cu un potențial de creștere în statele membre și în UE; recunoaște rolul important pe care piețele de capital îl pot juca în ceea ce privește satisfacerea nevoilor de finanțare ale economiilor statelor membre;

3.  recunoaște faptul că actuala criză financiară și a datoriilor are consecințe negative fără precedent, îndeosebi asupra economiei reale și asupra veniturilor contribuabililor; recunoaște, în acest context, contribuția cadrului de reglementare a sectorului financiar, adoptat de către instituțiile europene în ultimii cinci ani, care a consolidat arhitectura financiară a Europei pentru a face față unor eventuale crize viitoare; salută planul de acțiune al Comisiei privind uniunea piețelor de capital; salută introducerea, de către Comisie, a unui nivel eficient de protecție a consumatorilor și a investitorilor ca unul dintre principiile care stau la baza uniunii piețelor de capital;

4.  recunoaște rolul important jucat de cadrul de reglementare a sectorului financiar în soluționarea multiplelor consecințe ale crizei financiare; ia act de îngrijorarea existentă cu privire la creșterea gradului de complexitate, ilustrat de extinderea cadrului de reglementare și supraveghere, care a devenit mai detaliat și în structura căruia au fost integrate mai multe niveluri, astfel încât acesta în prezent cuprinde cerințe stabilite la nivel internațional, european și național; remarcă faptul că complexitatea cadrului de reglementare reflectă complexitatea piețelor financiare, inclusiv a instrumentelor financiare, a infrastructurii piețelor și a instituțiilor; subliniază că gradul excesiv de complexitate a cadrului de reglementare și condițiile prealabile mai restrictive pot influența investițiile în mod negativ; consideră că abordarea problemei complexității cadrului de reglementare trebuie să țină seama și de aplicabilitatea acestui cadru în cazul utilizatorilor finali nefinanciari de produse financiare; subliniază necesitatea de a asigura cooperarea internațională în materie de reglementare, într-un cadru global, care să favorizeze o cooperare îmbunătățită și un grad mai ridicat de responsabilitate;

5.  relevă faptul că, pentru a institui o uniune a piețelor de capital solidă și robustă, este necesar să se țină seama de interconexiunile cu alte componente ale sectorului financiar, să se caute noi surse de finanțare bazate pe piață pentru economia reală și să se stabilească drept fundament structurile consacrate existente; subliniază necesitatea unei viziuni holistice asupra cadrului UE de reglementare a serviciilor financiare, în care uniunea piețelor de capital să fie o completare finanțării sectorului bancar; solicită să se garanteze faptul că, dincolo de atenția pe care o acordă obiectivului de finanțare a întreprinderilor, uniunea piețelor de capital reflectă și perspectiva consumatorilor și a investitorilor; în acest scop, Comisia ar trebui să coopereze îndeaproape cu CERS, cu autoritățile europene de supraveghere și cu autoritățile naționale competente în vederea soluționării eventualelor diferențe de abordare, care ar risca să submineze obiectivele uniunii piețelor de capital; solicită Comisiei să utilizeze cele mai bune practici pentru a dezvolta o piață de capital pentru întreaga Uniune;

6.  consideră că legislația nu este întotdeauna cel mai adecvat răspuns politic și că ar trebui luate în considerare în mod corespunzător abordări fără caracter legislativ și bazate pe piață;

7.  solicită Comisiei ca, în ceea ce privește uniunea piețelor de capital, să pună în aplicare o abordare integrată și să acorde atenție, totodată, altor agende politice, cum ar fi dezvoltarea unei piețe unice digitale, continuarea reformelor în domeniul dreptului societăților comerciale și guvernanța corporativă; consideră, în plus, că Comisia ar trebui să țină seama de cele mai recente evoluții tehnologice; în acest context, își exprimă preocuparea în legătură cu amenințările la adresa securității cibernetice și solicită Comisiei să garanteze că acest aspect constituie o dimensiune integrată a strategiei UE;

8.  consideră că, pentru a asigura eficacitatea și eficiența cadrului UE de reglementare a serviciilor financiare, ar trebui să se garanteze faptul că acesta este coerent, consecvent (și la nivel intersectorial), proporțional, neredundant și că complexitatea dispozițiilor sale se limitează la ceea ce este necesar, în vederea evitării insecurității juridice, a arbitrajului de reglementare și a costurilor ridicate ale tranzacțiilor; consideră că acest cadru ar trebui să permită intermediarilor să își îndeplinească rolul care le revine în canalizarea fondurilor către economia reală, facilitând astfel finanțarea acesteia, să răspundă nevoilor deponenților și ale investitorilor și să abordeze în mod eficace riscurile care ar putea afecta stabilitatea financiară și interesele contribuabililor, prevenind reapariția crizelor financiare și oferind protecție împotriva riscurilor sistemice; consideră că acest cadru ar trebui să sprijine aprofundarea pieței unice și să se axeze pe obiective tangibile, care pot fi îndeplinite într-un mod mai eficient la nivel european, lăsând loc, în același timp, finanțării inovatoare care să privilegieze mai mult nivelul local;

9.  își exprimă îngrijorarea în legătură cu persistența problemelor legate de codul IBAN, căruia continuă să i se nege valabilitatea pentru debitarea directă a plăților din conturile bancare ale entităților cu sediul în state membre diferite de cel al beneficiarului;

10.  subliniază necesitatea de a realiza un bilanț al cadrului de reglementare a serviciilor financiare, utilizând o abordare atât cantitativă, cât și calitativă; remarcă faptul că în alte jurisdicții, în special în SUA, se desfășoară exerciții similare; subliniază că acest bilanț ar trebui să contribuie la edificarea unor piețe financiare care să funcționeze mai eficient și care să răspundă nevoilor de finanțare ale economiei reale, inclusiv prin remedierea problemelor asociate lacunelor, neconcordanțelor, lipsei de consecvență și de coerență și disproporționalității, nu ar trebui să submineze realizările legislative de până acum, ținând seama de solicitările prezentate în clauzele de revizuire adoptate în fiecare act legislativ specific, și, fără a anticipa rezultatele, nu ar trebui considerat drept un exercițiu care va conduce la dereglementare;

11.  consideră că o piață unică pentru serviciile financiare poate aduce avantaje întreprinderilor, însă, în ultimă instanță, trebuie să aducă beneficii consumatorilor și investitorilor; insistă asupra faptului că există în continuare numeroase bariere și obstacole care îngrădesc accesul la piețe, desfășurarea unor acțiuni de marketing și realizarea de investiții la nivel transfrontalier, iar acestea trebuie să fie analizate, abordate și depășite, menținând, în același timp, cel mai înalt nivel de protecție a investitorilor; reamintește că se poate anticipa fără riscuri că reducerea barierelor în calea fluxurilor de capital va îmbunătăți perspectivele de creștere economică pe termen lung numai în cazul în care nivelul global al stimulentelor destinate întreprinderilor este stabilit în mod corect; reamintește, de asemenea, importanța ecosistemelor locale dezvoltate în mod corespunzător, acestea permițând întreprinderilor mai mici să atragă capital pentru a se dezvolta;

12.  consideră că protecția consumatorilor nu implică neapărat gestionarea unui volum ridicat de informații și că, dimpotrivă, aceasta ar trebui să se axeze pe calitatea și pe inteligibilitatea informațiilor necesare pentru desfășurarea unui proces decizional adecvat – informații care trebuie să fie relevante, precise, comparabile, ușor de utilizat, fiabile și prezentate în timp util; este preocupat de faptul că multitudinea și complexitatea informațiilor disponibile cu privire la clienți ar putea, în cele din urmă, să nu prezinte utilitate din perspectiva nevoilor reale ale clienților; consideră că este necesar să se asigure un echilibru între furnizarea către consumatori a informațiilor de care au nevoie pentru a face alegeri în cunoștință de cauză și pentru a înțelege riscurile implicate, pe de o parte, și încercarea de a nu împovăra în mod inutil întreprinderile, în special IMM-urile, pe de altă parte; încurajează continuarea digitalizării informațiilor; subliniază că consultanții financiari și angajații care oferă consiliere consumatorilor în cadrul instituțiilor financiare ar trebui să beneficieze de formarea profesională și de perioada de timp necesară pentru a fi în măsură să ofere servicii corespunzătoare clienților; relevă importanța unor competențe de supraveghere eficiente, care fac posibile intervențiile în procesul de comercializare a produselor, dacă acest lucru este necesar; subliniază faptul că este necesar să se pună în aplicare, până la sfârșitul anului 2016 cel târziu, o inițiativă europeană care să aibă drept obiectiv îmbunătățirea gradului de accesibilitate și a calității educației financiare, ținând seama de nevoile specifice ale fiecărui stat membru, cu scopul de a asigura, printre altele, deplina sensibilizare cu privire la avantajele și dezavantajele investițiilor pe piața de capital; subliniază, de asemenea, că educația financiară ar trebui să vizeze IMM-urile, care ar trebui să fie inițiate în folosirea piețelor de capital; își exprimă convingerea că o mai mare transparență aduce beneficii, în sensul că permite întreprinderilor, investitorilor și consumatorilor să înțeleagă costurile și beneficiile comparative ale diferitelor servicii furnizate de participanții pe piața de capital, dar observă, în același timp, că o transparență crescută trebuie să aducă și o valoare adăugată pentru clienți sau pentru autoritățile de supraveghere competente și să fie orientată către utilizarea practică a informațiilor și a datelor;

13.  subliniază beneficiile care se pot obține în urma diversificării activelor, atât în ceea ce privește clasele de active, cât și proveniența activelor, aceasta fiind o modalitate prin care se poate obține o mai bună diversificare a riscurilor, răspunzând nevoilor investitorilor; relevă faptul că scopul reglementării prudențiale nu este privilegierea anumitor clase de active; solicită să se adopte o abordare bazată pe riscuri în ceea ce privește reglementarea, astfel încât pentru riscuri similare să se aplice norme similare, această abordare urmând să fie completată prin alte măsuri standardizate; consideră că este necesar să se realizeze o categorizare mai precisă a claselor de active, în special prin stabilirea unor noi categorii, cum ar fi infrastructura; recunoaște faptul că proiectele de infrastructură nu sunt, în sine, mai puțin riscante și solicită să se instituie un regim adecvat de reglementare prudențială; sprijină ideea realizării unor studii suplimentare în ceea ce privește riscurile și beneficiile pe care le implică infrastructura, inclusiv ideea divulgării metodologiei aplicate, cu scopul de a putea formula concluzii bazate pe dovezi;

14.  subliniază faptul că trebuie asigurată consecvența abordării bazate pe riscuri, reamintind, în acest context, necesitatea de a reduce posibilitățile de arbitraj de reglementare; relevă necesitatea de a rupe legătura dintre entitățile suverane și bănci la nivel național, prin punerea în aplicare integrală și consecventă a dispozițiilor Directivei privind redresarea și rezoluția bancară (BRRD), ale mecanismului unic de rezoluție (MUR) și ale Fondului unic de rezoluție (FUR); ia act de contribuțiile Comitetului de la Basel pentru supraveghere bancară și ale Comitetului european pentru risc sistemic (CERS) la abordarea problemei expunerii băncilor la datoria suverană, care includ o analiză detaliată a etapelor următoare; subliniază că politicile ar trebui să ia în considerare în mod explicit interacțiunile dintre riscurile individuale și cele endogene, în special în cazul în care instituțiile financiare utilizează aceleași modele de risc standard aprobate de autoritatea de reglementare;

15.  ia act de faptul că introducerea unor cerințe multiple referitoare la capital, la lichiditate și la efectul de levier poate avea consecințe nedorite asupra operațiunilor de transformare a scadenței și a furnizării de finanțare pe termen lung, precum și asupra activităților de formare de piață și creare de lichiditate, reamintind totodată că aceste cerințe au fost instituite ca răspuns la criza financiară; este preocupat de faptul că impunerea unor cerințe disproporționate ar putea pune în pericol modelul de afaceri al băncilor mici și mijlocii și, prin urmare, ar putea avea consecințe nedorite asupra structurii sectorului financiar; invită Comisia să efectueze cu titlu prioritar, în cooperare cu autoritățile de supraveghere, o analiză a acestor consecințe asupra sistemului bancar și a sectorului asigurărilor, precum și o analiză a complementarităților;

16.  își exprimă îngrijorarea cu privire la interacțiunea dintre legislația privind piețele și cerințele privind capitalurile în cazul entităților noi, introduse în domeniul de aplicare a legii ca entități reglementate în contextul revizuirii Directivei privind piețele instrumentelor financiare (MiFID), în timp ce Regulamentul privind cerințele de capital nu a fost adaptat pentru a reflecta o diversitate mai mare a tipurilor de întreprinderi;

17.  își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că derogările valabile prevăzute de Regulamentul privind infrastructura pieței europene (EMIR) pentru întreprinderile nefinanciare au fost parțial neutralizate în Directiva și în Regulamentul privind cerințele de capital în ceea ce privește aplicarea cerinței referitoare la ajustarea evaluării creditului (CVA); solicită Comisiei să își îndeplinească cu mai multă eficiență rolul în asigurarea coerenței dintre abordarea politică și rezultate în diferitele propuneri legislative;

18.  consideră că ar trebui adoptate măsuri care să permită extinderea dispozițiilor specializate referitoare la întreprinderile nefinanciare prevăzute de cadrul de reglementare existent și care să garanteze un caracter mai proporțional al acestora, astfel încât să se limiteze sarcina administrativă, fără a reduce capitalul disponibil în economia respectivă pentru investiții viitoare; invită Comisia ca, la revizuirea EMIR, să formuleze soluții pentru dificultățile întâmpinate în aplicarea regimurilor complexe, optând, în acest scop, pentru simplificarea procedurilor, dar să recunoască în continuare scopul derogării, pentru a garanta că întreprinderile nefinanciare nu sunt împovărate de legislația care vizează participanții pe piața financiară;

19.  solicită Comisiei ca, în cadrul revizuirii EMIR, să examineze efectul pe care îl poate avea diminuarea calității garanțiilor acceptate de contrapărțile centrale (CPC) asupra rezilienței acestora și să examineze în ce măsură anumiți participanți pe piață, precum fondurile de pensii, ar trebui să fie scutiți permanent de obligația de compensare centrală în cazul în care participarea lor ar reduce stabilitatea sistemului financiar global în urma acceptării unor garanții alternative neexprimate în numerar;

20.  își exprimă îngrijorarea cu privire la accesul insuficient al consumatorilor la investiții (pe termen lung) atractive și adecvate din punctul de vedere al riscurilor și la produse de economisire potrivite și rentabile; reiterează necesitatea de a asigura diversitatea opțiunilor investitorilor și ale consumatorilor, având în vedere faptul că încrederea investitorilor este esențială pentru a atrage investiții suplimentare; subliniază că trebuie promovat un mediu care să stimuleze inovarea în materie de produse financiare, aducând beneficii economiei reale și sporind gradul de diversitate a acesteia, care să ofere stimulente mai puternice pentru investiții și care să poată contribui, totodată, la asigurarea de pensii adecvate, sigure și viabile, prin mijloace cum ar fi, spre exemplu, dezvoltarea unui produs de pensii paneuropean (PPPE), cu o structură simplă și transparentă; invită AES să analizeze tendințele de consum și să raporteze cu privire la acestea, în conformitate cu mandatul lor, în special în ceea ce privește produsele cu amănuntul;

21.  salută diversitatea modelelor de afaceri; solicită să se țină seama de nevoia de a reflecta această diversitate în demersurile de reglementare și de supraveghere, acordând o atenție corespunzătoare naturii, dimensiunii, complexității și gradului de risc al entităților avute în vedere, cu condiția respectării principiilor concurenței echitabile și al unei supravegheri eficiente; reamintește că diversitatea mijloacelor de finanțare constituie un atu;

22.  consideră că o uniune a piețelor de capital reușită ar trebui să ofere întreprinderilor din UE, indiferent de dimensiunea acestora și de stadiul lor de dezvoltare, un acces facil, eficient și necostisitor la piețele de capital ale UE; consideră că reglementarea nu ar trebui să complice demersurile necesare în vederea cotării la bursă a întreprinderilor și nu ar trebui să împiedice întreprinderile necotate să dobândească statutul de întreprinderi cotate; subliniază necesitatea instituirii unui regim simplificat de reglementare pe piața primară pentru a facilita accesul la fonduri, asigurând, în același timp, un nivel adecvat de protecție a investitorilor; subliniază potențialul finanțării inovatoare bazate pe piață, în special oportunitățile oferite de tehnologiile financiare, inclusiv finanțarea participativă și creditarea peer-to-peer și subliniază necesitatea simplificării cerințelor de reglementare respective; solicită Comisiei să ofere un spațiu de manevră pentru lansarea acestor noi modele și să se implice în vederea explorării și promovării lor, acordând prioritate dimensiunii lor transfrontaliere și garantând reducerea barierelor la intrarea pe piață; invită Comisia să sprijine statele membre ale căror piețe de capital sunt în curs de dezvoltare, prin intermediul Serviciului său de sprijin pentru reforme structurale;

23.  solicită să se asigure o departajare adecvată și clară a competențelor între nivelul UE și nivelul național, ținând seama de faptul că autoritățile naționale de supraveghere dispun de mai multe cunoștințe privind caracteristicile pieței locale; relevă faptul că trebuie să se asigure eficacitatea mecanismului unic de supraveghere (MUS), condiții de concurență echitabile și un climat de transparență, precum și faptul că ar trebui evitate conflictele de interese dintre autoritățile de supraveghere și entitățile supravegheate; își exprimă preocuparea cu privire la efectul pe care l-ar putea avea, în cadrul mecanismului unic de supraveghere (MUS), o abordare uniformă în materie de supraveghere asupra entităților de mai mici dimensiuni și care își desfășoară activitatea preponderent la nivel național;

24.  ia act de progresele înregistrate în ceea ce privește crearea unei uniuni bancare și subliniază rolul crucial al acesteia în abordarea interdependențelor dintre riscurile asociate datoriei suverane și riscurile bancare, precum și în efortul de reducere a riscurilor sistemice prin acțiuni comune; ia act de finalizarea treptată a uniunii bancare; subliniază că este necesar să se pună în aplicare pe deplin și cu promptitudine legislația în vigoare; ia act de discuțiile privind instituirea unui sistem european de garantare a depozitelor (EDIS), Parlamentul urmând să participe în calitate de colegislator la acest proces; subliniază obiectivul de a evita hazardul moral, garantând faptul că principiul asumării responsabilității rămâne în continuare un laitmotiv; critică nivelul scăzut de sensibilitate la risc în calcularea contribuțiilor la Fondul unic de rezoluție (FUR); recunoaște eforturile depuse pentru a finaliza Regulamentul referitor la reforma structurală a sectorului bancar;

25.  subliniază necesitatea de a implementa legislația adoptată și de a asigura respectarea acesteia, înainte de asumarea oricărei reflecții pe marginea unei revizuiri substanțiale a acestei legislații; subliniază că transpunerea rapidă a Directivei 2014/59/UE în dreptul național și, de asemenea, finanțarea adecvată și funcționarea eficace a mecanismului unic de rezoluție (MUR) trebuie să constituie o prioritate și insistă, așadar, asupra necesității de a asigura transpunerea completă a acestor măsuri conform cerințelor prevăzute de cadrul legislativ adecvat; subliniază, în acest context, importanța fundamentală a eliminării legăturilor bilaterale directe dintre bugetele de stat și riscurile bancare, care reprezintă o amenințare majoră pentru stabilitatea financiară; atrage atenția asupra faptului că, în absența normelor privind modul în care trebuie tratate statele care, pe motivul unui grad ridicat de îndatorare, pierd accesul la piețele financiare, se acționează adesea prea târziu, ceea ce poate duce la consecințe negative asupra stabilității financiare;

26.  reiterează necesitatea asigurării unor condiții de concurență echitabile în UE, care ar trebui să aibă în vedere și activitatea băncilor incluse în mecanismul unic de supraveghere (MUS) și a băncilor din statele membre neparticipante și încurajează includerea integrală a statelor membre din afara zonei euro în uniunea bancară, recunoscând totodată faptul că în prezent există dispoziții care prevăd participarea voluntară; invită Comisia să asigure dezvoltarea în continuare a pieței unice și, în același timp, recunoașterea particularităților naționale; invită Comisia să își mențină în continuare abordarea robustă în ceea ce privește reglementarea și supravegherea, precum și în ceea ce privește sistemul bancar „paralel” sau „fantomă”, cu scopul de a diminua riscurile sistemice și de a îmbunătăți transparența; salută progresele importante care au fost realizate în ceea ce privește reglementarea sistemului european al asigurărilor odată cu punerea în aplicare, începând de la 1 ianuarie 2016, a regimului Solvabilitate II, care trebuie supus unei evaluări și, eventual, dezvoltat în continuare, ținând seama de reglementările internaționale referitoare la asigurătorii de importanță sistemică la nivel mondial;

27.  recunoaște dependența tradițională a IMM-urilor de finanțarea bancară, datorită naturii lor specifice, profilurilor diferite de risc și varietății reglementărilor pe teritoriul Europei; invită Comisia, în cooperare cu AES, cu BCE și cu autoritățile naționale, să stabilească în ce măsură IMM-urile beneficiază de o finanțare suficientă și să analizeze beneficiile și obstacolele apărute în calea diversificării canalelor de finanțare, precum și diferite modalități în care li s-ar putea permite băncilor și instituțiilor nebancare să majoreze finanțarea acordată IMM-urilor, lărgind gama de metode de finanțare la care pot recurge întreprinderile în diferite etape ale dezvoltării lor; reamintește importanța unor instrumente precum „factorul de sprijinire a IMM-urilor”; sugerează că inițiativele care urmăresc sporirea finanțării acordate IMM-urilor ar trebui extinse la întreprinderile nou înființate, la microîntreprinderi și la întreprinderile cu capitalizare medie; subliniază potențialul surselor inovatoare și în mare măsură neexploatate de finanțare a IMM-urilor, inclusiv creditarea peer-to-peer, finanțarea participativă și plasamentele private și evidențiază, în acest context, necesitatea simplificării cerințelor de reglementare respective;

28.  subliniază importanța punerii în aplicare rapide a măsurilor deja adoptate, care completează obiectivele uniunii piețelor de capital; solicită Comisiei și statelor membre să utilizeze în mod activ categoria piețelor de creștere pentru IMM-uri la elaborarea viitoarelor reglementări referitoare la serviciile financiare;

29.  consideră că întreprinderile ar trebui să aibă acces la o gamă adecvată de tipuri de piețe în UE în funcție de dimensiunea și complexitatea lor, precum și de ambițiile lor în materie de atragere de fonduri și subliniază necesitatea de a avea piețe pan-europene de capital mai profunde și mai integrate, care să fie separate, dar compatibile cu piețele locale și regionale deosebit de importante;

30.  salută viitoarea revizuire a Directivei privind prospectul; subliniază faptul că revizuirea ar trebui să fie orientată către reducerea costurilor și simplificarea procedurilor pentru IMM-uri și, în același timp, către găsirea unui echilibru corect între aceste aspecte și protecția investitorilor;

31.  recunoaște faptul că se depun în continuare eforturi pentru a asigura o mai mare transparență a pieței de securitizare, care să garanteze standarde înalte în materie de procedură, securitate juridică și comparabilitate la nivelul instrumentelor de securitizare; subliniază necesitatea înființării unui repertoriu de date; subliniază că este necesar să se instituie cerințe stricte în ceea ce privește activele-suport de bună calitate și să se realizeze calibrări în conformitate cu profilul real de risc, garantând totodată faptul că toți participanții la piețele de securitizare sunt sensibilizați în legătură cu riscurile aferente, având în vedere că securitizarea și în special securitizarea sintetică implică anumite riscuri, după cum s-a demonstrat în timpul crizei, deși recunoaște diferențele existente între experiențele din UE și SUA; insistă asupra faptului că nu trebuie să se impună o relaxare a cerințelor de reținere, pentru a putea evita hazardul moral; subliniază necesitatea de a lua în considerare certificarea independentă a respectării criteriilor de eligibilitate; invită Comisia să realizeze cu titlu prioritar o evaluare detaliată a riscurilor și a beneficiilor pe care le presupune securitizarea pentru IMM-uri, pentru investitori și pentru stabilitatea financiară, evaluând totodată și tranzacționabilitatea instrumentelor de securitizare și să prezinte Parlamentului un raport în legătură cu aceste aspecte;

32.  consideră că o abordare orientată către un grad mai mare de standardizare a produselor și a procedurilor poate reduce complexitatea, însă, pe de altă parte, ar intensifica riscurile de concentrare; este preocupat de faptul că există pericolul ca participanții la piață să se îndrepte în aceeași direcție în cazul unei crize de piață și solicită garanții corespunzătoare în această privință și instituirea unui sistem de supraveghere la un nivel corespunzător, pentru a face posibilă dezvoltarea unei piețe de securitizare de calitate;

33.  subliniază necesitatea de a raționaliza conținutul și frecvența obligațiilor de raportare și domeniile de raportare, inclusiv prin metode precum instituirea unui punct unic de contact pentru diferitele entități, pentru a evita orice suprapunere a cerințelor și a canalelor de raportare; solicită ca la nivelul Comisiei, al AES și al MUS să se stabilească datele care sunt efectiv necesare, să se alinieze modelele și să se pună în aplicare simplificările și, pentru IMM-uri, derogările necesare; subliniază că datele de raportare sunt utile pentru autoritățile de supraveghere numai dacă pot fi consultate și dacă sunt coerente la nivel internațional; consideră necesară aplicarea unei abordări proporționale în dezvoltarea setului de date analitice privind creditele (AnaCredit); consideră că domeniul de aplicare și nivelul de diversificare trebuie să fie în continuare evaluate în ceea ce privește costurile și beneficiile;

34.  solicită Comisiei și autorităților de supraveghere să analizeze interacțiunea dintre standardele internaționale de raportare financiară (IFRS) și cerințele prudențiale, întrucât o mai mare coerență ar servi atât economiei, cât și autorităților de supraveghere prudențială, și să revizuiască impactul contabilității fiscale asupra fondurilor proprii; sprijină încercările de armonizare a definiției împrumuturilor neperformante în Uniune;

35.  solicită să se reducă în mod considerabil decalajul datorie-capitaluri proprii pentru a spori rezistența economică și a sprijini alocarea de capital; solicită totodată să se consolideze uniunea piețelor de capital, astfel încât să se sporească atractivitatea capitalurilor proprii pentru emitenți și investitori; subliniază că o taxă pe tranzacții va afecta lichiditatea piețelor, mai ales pe termen scurt, contribuind totodată la limitarea speculației excesive;

36.  subliniază că, pe lângă măsurile care vizează reglementarea și supravegherea, este necesar să se depună în continuare eforturi pentru a realiza o schimbare a culturii predominante în sectorul financiar; invită toți actorii din sectorul financiar, inclusiv instituțiile bancare și nebancare, băncile centrale naționale și BCE să colaboreze în vederea schimbării culturii predominante, pentru a instaura la nivel intern o cultură a conformității, care acordă prioritate interesului clienților, prevede un regim de responsabilitate pentru managerii responsabili care ocupă poziții-cheie și asigură cadrul necesar pentru orientarea pe termen lung a participanților la piața financiară, contribuind la diversitatea surselor de finanțare; subliniază avantajele pe care le prezintă, pentru consumatori și pentru microîntreprinderi și IMM-uri, o abordare a finanțării din perspectiva parteneriatelor pe termen lung, precum și un sector bancar european diversificat, care acordă importanța cuvenită activităților bancare „personalizate” (de tip „relationship banking”), aceste avantaje reflectându-se în special în reducerea asimetriilor în materie de informare, ca urmare a utilizării, printre altele, a instrumentelor oferite de noile tehnologii digitale;

37.  solicită să se promoveze pătrunderea pe piață a unui număr mai mare de furnizori de rating, cu scopul de a spori concurența pe o piață puternic concentrată; reamintește că Comisia ar trebui publice, până la sfârșitul anului 2016, un raport care să analizeze în ce măsură este util și fezabil să se promoveze înființarea unei agenții publice europene de rating pentru datoria suverană și/sau a unei fundații europene de rating de credit în al cărei domeniu de competență să intre toate celelalte tipuri de rating de credit; își exprimă poziția critică față de costurile ridicate suportate de IMM-uri la obținerea unui rating de credit extern; subliniază necesitatea de a examina în continuare modul în care IMM-urile pot fi evaluate într-o manieră comparabilă și convenabilă, inclusiv abordarea avansată bazată pe ratinguri interne (AIRB); invită Comisia să depună în continuare eforturi pentru a elimina asimetriile în materie de informare;

38.  solicită ca, în cadrul procesului de elaborare a politicilor, să se acorde mai multă atenție competitivității globale a sectorului financiar al UE și să se evite, în același timp, exercitarea unor presiuni în scopul diminuării exigențelor în materie de reglementare, garantând totodată faptul că nu se aduce atingere stabilității financiare și protecției consumatorilor; subliniază că funcționarea uniunii piețelor de capital la nivelul UE trebuie privită în contextul îmbunătățirii competitivității întreprinderilor europene și a economiei UE; subliniază că un sector financiar eficient este o condiție necesară pentru alocarea eficientă a capitalului și, în concluzie, pentru creșterea economică;

39.  subliniază importanța cadrului internațional din acest sector, cu referire specială la domeniul său de aplicare, la metodologii și la implicațiile sale asupra cadrului UE; invită statele membre, Consiliul, Comisia și AES să raționalizeze poziția UE, în vederea creșterii influenței sale și a promovării legislației adoptate printr-un proces democratic; subliniază necesitatea de a asigura coerența noilor reglementări, atât cu acquis-ul european, cât și cu orientările internaționale, precum și necesitatea punerii în aplicare proporționale, inclusiv din perspectiva domeniului de aplicare, pentru a evita divergențele inutile și suprapunerile pe plan legislativ; consideră că aceste cerințe reprezintă condiții prealabile pentru a atinge obiectivele generale de promovare a stabilității pe termen lung la nivel mondial, de menținere a atractivității Europei pentru investitorii internaționali și de protejare a competitivității sectoarelor financiare din UE împotriva unor efecte adverse care pot fi evitate; reamintește principiul cooperării loiale dintre Uniune și statele membre, menționat la articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană; consideră că AES ar trebui să fie implicate în discuțiile privind principiile globale de reglementare în cadrul organismelor internaționale de standardizare; subliniază că dialogul cu SUA în materie de reglementare ar trebui să fie consolidat în continuare; în acest context, reiterează că aspectele legate de reglementarea serviciilor financiare ar trebui să fie incluse în negocierile internaționale, atunci când acest lucru este posibil;

40.  subliniază că deciziile referitoare la echivalența regimurilor sunt necesare pentru a elimina obstacolele din calea accesului pe piață și a celor asociate cadrelor de reglementare respective, reamintind totodată faptul că aceste decizii unilaterale trebuie să servească interesului întreprinderilor și consumatorilor europeni, precum și faptul că echivalența cu alte jurisdicții are potențialul de a crește intrările de capital și de a atrage investiții suplimentare în Europa; subliniază necesitatea de a evolua către un sistem coerent și consecvent care să permită recunoașterea rezonabilă, la nivel reciproc, a standardelor echivalente sau similare;

41.  solicită Comisiei să propună un cadru consecvent, coerent, transparent și practic care să guverneze procedurile și deciziile referitoare la echivalența regimurilor din țări terțe, ținând seama de concluziile unei analize bazate pe rezultate și de standardele sau acordurile internaționale; solicită ca toate deciziile referitoare la echivalența acestor regimuri să fie adoptate prin intermediul actelor delegate; consideră că AES ar trebui să își asume o responsabilitate corespunzătoare în efortul de aliniere a evaluărilor privind țările terțe realizate cu scopul de a adopta decizii referitoare la echivalența regimurilor respective;

Un cadru îmbunătățit al UE de reglementare a serviciilor financiare

42.  consideră că un prim pas pentru îmbunătățirea cadrului de reglementare în domeniul financiar este punerea în aplicare, de către statele membre, a acquis-ului în vigoare și presupune o reglementare robustă; subliniază faptul că punerea în aplicare eficace, eficientă și coerentă a legislației este esențială solicită Comisiei să prezinte în mod periodic Parlamentului European rapoarte privind stadiul transpunerii și al punerii în aplicare a legislației și, dacă este cazul, privind procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor inițiate împotriva statelor membre; îndeamnă statele membre să asigure faptul că legislația este pusă în aplicare în mod corespunzător; relevă faptul că suprareglementarea nu facilitează funcționarea pieței interne și nu stimulează concurența; consideră, de asemenea, că atragerea întreprinderilor prin utilizarea discreționară a unor standarde mai scăzute nu facilitează funcționarea pieței interne; solicită Comisiei să prezinte Parlamentului până la sfârșitul anului 2016 o analiză detaliată și un raport privind toate măsurile de suprareglementare luate de statele membre în domeniul legislației financiare;

43.  invită statele membre să își asume angajamentul de a respecta termenele limită stabilite pentru transpunerea directivelor, deoarece, pe lângă faptul că reprezintă o cerință juridică, acest lucru este esențial pentru a evita întârzierile nejustificate în punerea pe deplin în aplicare a legislației, precum și aplicările parțiale sau inegale în Uniune, care ar putea conduce la lipsa unor condiții de concurență echitabile pentru diferiții actori implicați și la alte tipuri de denaturări;

44.  subliniază necesitatea de a îmbunătăți calitatea și coordonarea la nivel transsectorial a propunerilor Comisiei sau ale AES și a proceselor utilizate de acestea pentru elaborarea propunerilor, având în vedere elemente precum calendarul, stabilirea priorităților și evitarea suprapunerilor; subliniază faptul că acest lucru ar trebui să aibă drept scop evitarea oricăror duplicări ale actelor de bază în actele delegate, dar și a situațiilor în care deciziile politice care ar trebui să fie incluse în acte de bază sunt, în schimb, abordate în acte delegate;

45.  invită Comisia să asigure implicarea tuturor părților interesate relevante încă din etapele incipiente, inclusiv la nivelul grupurilor de experți; îndeamnă Comisia să asigure o participare echilibrată la consultări, ținând seama în mod adecvat de diversitatea părților interesate și adoptând măsurile necesare pentru a asigura facilitarea și îmbunătățirea condițiilor de participare pentru părțile interesate cu un rol mai modest care reprezintă mediul de afaceri, consumatorii și societatea civilă, inclusiv în ceea ce privește modul de organizare a consultărilor și de adresare a întrebărilor;

46.  salută obiectivele agendei privind o mai bună reglementare; recunoaște nevoia generală de evaluare a adecvării reglementării, atât în prezent, cât și în viitor; totuși, această adecvare nu poate fi disociată de funcționarea sectorului financiar în ansamblu; subliniază rolul pe care îl joacă Programul privind o reglementare adecvată și funcțională (REFIT) în crearea unui cadru eficient și eficace de reglementare a serviciilor financiare, care respectă totodată principiul proporționalității, precum și în sprijinirea realizării acestui bilanț; solicită o mai mare implicare a Parlamentului European în deciziile și evaluările referitoare la REFIT; reamintește că accentul trebuie pus pe îmbunătățirea reglementării, nu pe dereglementare; subliniază că asigurarea transparenței, a simplității, a accesibilității și a echității pe piața internă ar trebui să facă parte din agenda privind o mai bună reglementare pentru consumatori; subliniază faptul că UE nu trebuie să creeze o sarcină de conformitate nedorită în încercarea de a aduce o mai mare armonizare în cadrul uniunii piețelor de capital;

47.  consideră că AES și MUS trebuie să joace un rol esențial în realizarea obiectivelor privind o mai bună reglementare și supraveghere; subliniază rolul jucat de AES și de MUS în ceea ce privește asigurarea coerenței și a consecvenței între diferite acte legislative, reducerea incertitudinii și a arbitrajului de reglementare și în ceea ce privește promovarea unei cooperări reciproc avantajoase între participanții la piață; subliniază faptul că AES și MUS trebuie să fie finanțate în mod adecvat și să dispună de personal corespunzător pentru a-și putea îndeplini sarcinile care le-au fost atribuite de către colegiuitori;

48.  subliniază că revizuirea regulamentelor privind AES trebuie să se desfășoare în conformitate cu cerințele referitoare la responsabilitate și la transparență stabilite în scopul consolidării atribuțiilor de control ale Parlamentului, astfel cum sunt prevăzute în regulamentele privind MUS și MUR și trebuie să contribuie la consolidarea independenței AES față de Comisie; consideră că este necesar să se examineze posibilitățile de a facilita o participare sporită a AES, la nivel consultativ, în cursul etapei de nivel 1, respectând totodată prerogativele colegiuitorilor;

49.  subliniază necesitatea de a ține seama în mod adecvat de interacțiunea, consecvența și coerența dintre actele de bază, actele delegate și actele de punere în aplicare; subliniază încă o dată faptul că deciziile politice trebuie să fie integrate de către colegiuitori în cuprinsul actelor de bază și nu ar trebui abordate în actele delegate, care au drept scop „să completeze sau să modifice anumite elemente neesențiale ale actului legislativ” (articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene); insistă asupra faptului că, în contextul elaborării actelor delegate, a actelor de punere în aplicare și a orientărilor, atât Comisia, cât și AES au obligația de a respecta competențele care le-au fost conferite în actele de bază, precum și acordul dintre colegiuitori; regretă faptul că, în trecut, autoritățile de supraveghere nu au respectat întotdeauna competențele care le-au fost conferite de legiuitorul european în vederea elaborării actelor de punere în aplicare; regretă coordonarea insuficientă dintre Comisie (acte delegate) și AES (standarde tehnice) și, prin urmare, faptul că acest lucru poate afecta în mod negativ calitatea conformității, în special în cazul în care cerințele detaliate nu sunt convenite decât cu puțin timp înainte de termenul limită de punere în aplicare a actului de bază;

50.  invită Comisia să asigure o separare deplină la nivel procedural între actele delegate și actele de punere în aplicare și să evite abordările globale, pentru a permite adoptarea la timp a fiecărui act în parte;

51.  invită Comisia să asigure informarea corespunzătoare a colegiuitorilor și a părților interesate în legătură cu orice modificare adusă proiectelor de standarde tehnice de reglementare (RTS) și de standarde tehnice de punere în aplicare (ITS) prezentate de AES;

52.  subliniază faptul că decizia Comisiei de a efectua o revizuire juridică timpurie nu ar trebui să conducă la scăderea transparenței procesului din perspectiva Parlamentului și nici la îngrădirea dreptului Parlamentului de a fi consultat; solicită ca, în cursul procesului de elaborare a proiectelor, AES să adopte măsuri proactive pentru a transmite Parlamentului periodic, în detaliu și fără întârziere versiunea preliminară a proiectelor și informații cu privire la stadiul actual al lucrărilor și ca AES să consulte Parlamentul în cadrul acestui proces;

53.  invită Comisia și AES să respecte pe deplin termenele de depunere stabilite de colegiuitori și să ofere de urgență colegiuitorilor o explicație în cazul în care preconizează că un termen nu va putea fi respectat;

54.  reamintește AES că standardele tehnice, orientările și recomandările trebuie să respecte principiul proporționalității; solicită AES să adopte o abordare prudentă cu privire la amploarea și numărul orientărilor elaborate, în special în cazul în care nu li s-au conferit în mod explicit competențe în actul de bază; ia act de faptul că o astfel de abordare restrictivă este, de asemenea, necesară având în vedere resursele limitate ale AES și necesitatea de a eșalona atribuțiile care le revin în funcție de priorități și relevă, în acest context, faptul că limitele practice ale supravegherii eficiente nu trebuie să fie stabilite de constrângerile bugetare; prin urmare, solicită să se pună la dispoziție resurse adecvate pentru AES, astfel încât acestea să poată asigura o supraveghere eficientă, independentă și fiabilă în exercitarea mandatului lor;

55.  invită AES să facă uz de dreptul lor de a solicita informații cu privire la modul în care actele de bază sunt aplicate de către statele membre și să realizeze la intervale de timp mai regulate evaluări inter pares ale autorităților naționale competente, pentru a spori convergența activităților de supraveghere în statele membre;

56.  invită Comisia și AES să publice periodic versiuni consolidate ale regulamentelor UE în materie de servicii financiare pe site-urile lor internet, inclusiv un rezumat care să poată fi accesat și înțeles de întreprinderi, consumatori, organizațiile societății civile și alte părți; consideră că instituirea unui registru comun care să includă trimiteri la instrumentele adoptate la nivel național în vederea transpunerii acestor acte ar fi o opțiune interesantă;

Direcții pentru viitor

57.  invită Comisia și AES să efectueze în mod regulat (cel puțin anual) verificări ale coerenței și consecvenței, care să aibă în vedere și perspectiva intersectorială, abordând fiecare proiect de act legislativ în parte și analizând, totodată, punerea în aplicare a legislației adoptate, inclusiv a RTS și a ITS și consacrând resurse pentru această activitate;

58.  invită Comisia și AES să efectueze în mod regulat (cel puțin anual) verificări ale proporționalității și ale eficacității, în special în ceea ce privește cerințele aplicabile entităților mici și mijlocii participante la piață, care să abordeze fiecare proiect de act legislativ în parte și să își consacre resurse pentru această activitate; invită Comisia să publice o carte verde în care să examineze noi abordări privind promovarea proporționalității în reglementarea financiară;

59.  subliniază faptul că există diferențe între impactul măsurilor legislative individuale și impactul lor cumulat; invită serviciile Comisiei, în colaborare cu AES, cu MUS și cu CERS, să realizeze la intervale de cinci ani o evaluare calitativă și cantitativă cuprinzătoare cu privire la impactul cumulat al cadrului UE de reglementare a serviciilor financiare asupra piețelor financiare și a participanților la acestea la nivelul UE și al statelor membre, cu scopul de a identifica deficiențele și lacunele, de a evalua performanța, eficacitatea și eficiența cadrului de reglementare a serviciilor financiare și de a asigura faptul că acest cadru nu denaturează concurența echitabilă și nu împiedică dezvoltarea economiei și să raporteze ulterior Parlamentului European; subliniază importanța efectuării unor evaluări ale impactului detaliate și a unor analize cost-beneficiu pentru orice act legislativ viitor, în scopul de a demonstra valoarea adăugată a legislației, în special în ceea ce privește creșterea economică și crearea de locuri de muncă; subliniază faptul că evaluările impactului și analizele cost-beneficiu ar trebui să includă evaluări aprofundate ale impactului măsurilor de nivelul 2, care constituie o parte importantă a cadrului UE de reglementare în domeniul financiar; reamintește că cuantificarea impactului măsurilor legislative s-ar putea dovedi dificilă, în special având în vedere faptul că beneficiile acestora nu pot fi măsurate cu ușurință, însă, cu toate acestea, ar trebui să se utilizeze anumite metode de cuantificare;

60.  invită serviciile Comisiei să finalizeze prima evaluare până la sfârșitul anului 2016 și să raporteze cu privire la impactul global și, în capitole distincte, ținând seama și de rezultatele cercetărilor independente, să raporteze cu privire la următoarele:

   efectele asupra diferitelor componente ale sectorului financiar, incluzând în analiză o defalcare corespunzătoare a participanților la piață în funcție de dimensiune, complexitate și modelul de afaceri, precum și efectele asupra entităților nefinanciare;
   posibilele lacune și neconcordanțe, ținând seama totodată de posibilitatea apariției unor amenințări și riscuri noi, precum și suprapunerile și efectele nedorite;
   efectele economice reale și preconizate, precum și competitivitatea sectorului financiar european în lume;
   posibilitățile de a aduce beneficii economiei reale, inclusiv IMM-urilor și consumatorilor și de a sprijini ocuparea forței de muncă;
   necesitatea de a îmbunătăți în continuare canalele de finanțare existente și de a promova dezvoltarea unor canale complementare, inclusiv efectul asupra accesului la finanțare pentru IMM-uri și întreprinderile cu capitalizare medie;
   efectele finanțării pe termen lung asupra cererii și ofertei;
   efectele asupra alocării și diversificării activelor și riscurilor, precum și evoluția raporturilor dintre fondurile proprii de nivel 1 și activele totale în instituțiile financiare;
   eficacitatea și gradul de adecvare ale cadrului de reglementare pentru investitorii de retail, investitorii instituționali și consumatori, inclusiv ale cadrului referitor la transparență;
   eficacitatea eforturilor depuse în scopul eliminării barierelor existente la nivelul pieței unice, al limitării arbitrajului de reglementare și al promovării concurenței;
   impactul global asupra stabilității financiare și hazardul moral, inclusiv evaluarea eventualelor costuri și riscuri ale lipsei de reglementare, având în vedere și implementarea eficace a recomandărilor G20, precum și nivelul de interconectare dintre instituțiile financiare;
   impactul asupra stabilității financiare al contabilizării la valoarea justă în conformitate cu IFRS, în comparație cu contabilizarea prudentă;
   eficacitatea și caracterul adecvat al cadrului pentru supravegherea macroprudențială în UE;
   capacitatea AES de a îndeplini sarcinile care le-au fost atribuite în temeiul actualului cadru legislativ și etapele care ar putea fi necesare pentru îmbunătățirea cadrului, în special a finanțării AES în viitorul apropiat;
   interdependența dintre acest cadru și standardele internaționale și efectele asupra competitivității globale a întreprinderilor europene, având în vedere și o comparație între situația din UE și din alte jurisdicții importante în ceea ce privește cadrul de reglementare existent și măsura în care este pus în aplicare;

61.  invită Comisia să prezinte concluziile sale Parlamentului European și Consiliului și să propună măsuri atunci când este necesar;

o
o   o

62.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2015)0268.
(2) http://www.europarl.europa.eu/document/activities/cont/201402/20140210ATT79138/20140210ATT79138RO.pdf.
(3) Texte adoptate, P7_TA(2014)0202.
(4) Texte adoptate, P7_TA(2014)0161.
(5) http://www.esrb.europa.eu/pub/pdf/other/esrbreportregulatorytreatmentsovereignexposures032015.en.pdf?29664e3495a886d806863aac942fcdae.

Notă juridică