Index 
Texte adoptate
Marţi, 19 ianuarie 2016 - StrasbourgEdiţie definitivă
Cerere de ridicare a imunității lui Czesław Adam Siekierski
 Cerere de ridicare a imunității lui Czesław Adam Siekierski
 Planul multianual de refacere a stocurilor de ton roșu din Oceanul Atlantic de Est și din Marea Mediterană ***I
 Raportul anual privind politica UE în domeniul concurenței
 Rolul dialogului intercultural, al diversității culturale și al educației în promovarea valorilor fundamentale ale UE
 Bilanțul și provocările asociate cadrului UE de reglementare a serviciilor financiare
 Factorii externi care reprezintă obstacole în calea antreprenoriatului femeilor europene
 Politicile de dezvoltare a competențelor pentru combaterea șomajului în rândul tinerilor
 Pregătirea unui act legislativ privind piața unică digitală

Cerere de ridicare a imunității lui Czesław Adam Siekierski
PDF 249kWORD 68k
Decizia Parlamentului European din 19 ianuarie 2016 privind cererea de ridicare a imunității lui Czesław Adam Siekierski (2015/2241(IMM))
P8_TA(2016)0001A8-0004/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere cererea de ridicare a imunității lui Czesław Adam Siekierski, transmisă la 13 august 2015 de către Procurorul General al Republicii Polone în legătură cu procedura ce urmează a fi deschisă la sesizarea Inspectorului general polon al transportului rutier (nr. de referință CAN-PST-SCW.7421.35493.2015.5.A.0475) și anunțată în plen la 9 septembrie 2015,

–  având în vedere că Czesław Adam Siekierski a renunțat la dreptul său de a fi audiat, în conformitate cu articolul 9 alineatul (5) din Regulamentul de procedură,

–  având în vedere articolul 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, precum și articolul 6 alineatul (2) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct,

–  având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene din 12 mai 1964, 10 iulie 1986, 15 și 21 octombrie 2008, 19 martie 2010, 6 septembrie 2011 și 17 ianuarie 2013(1),

–  având în vedere articolul 105 alineatul (2) și articolul 108 din Constituția Republicii Polone, precum și articolul 7b alineatul (1) și articolul 7c alineatul (1) în coroborare cu articolul 10b din legea polonă din 9 mai 1996 privind exercitarea mandatului de deputat și senator ,

–  având în vedere articolul 5 alineatul (2), articolul 6 alineatul (1) și articolul 9 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0004/2016),

A.  întrucât Procurorul General al Republicii Polone a transmis o cerere din partea Inspectorului General polon al transportului rutier prin care se solicită ridicarea imunității unui deputat în Parlamentul European ales în Polonia, Czesław Adam Siekierski, sub aspectul comiterii unei infracțiuni prevăzute la articolul 92a din Codul infracțiunilor minore din 20 mai 1971 coroborat cu articolul 20 alineatul (1) din Legea privind traficul rutier din 20 iunie 1997; întrucât, în cazul dat, presupusa infracțiune constă în depășirea vitezei maxime permise într-o zonă rezidențială;

B.  întrucât articolul 9 din Protocolul nr. 7 privind imunitățile și privilegiile Uniunii Europene stipulează că deputații în Parlamentul European trebuie să beneficieze, pe teritoriul statului membru din care provin, de imunitățile recunoscute deputaților în parlamentul statului membru respectiv;

C.  întrucât articolul 105 alineatul (2) și articolul 108 din Constituția Republicii Polone stipulează că răspunderea penală a unui deputat sau a unui senator nu poate fi angajată fără acordul Seimului sau, respectiv, al Senatului;

D.  întrucât, prin urmare, incumbă Parlamentului European să decidă dacă să ridice sau nu imunitatea lui Czesław Adam Siekierski;

E.  întrucât presupusa infracțiune nu are o legătură directă sau evidentă cu exercitarea funcției lui Czesław Adam Siekierski de deputat în Parlamentul European;

F.  întrucât, în acest caz, Parlamentul nu a găsit nicio dovadă de fumus persecutionis, cu alte cuvinte nu a reținut nicio suspiciune suficient de serioasă și precisă cu privire la faptul că solicitarea a fost făcută cu intenția de prejudicia activitatea politică a deputatului în cauză;

1.  hotărăște să ridice imunitatea lui Czesław Adam Siekierski;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite imediat prezenta decizie, precum și raportul comisiei competente autorităților competente ale Republicii Polone și lui Czesław Adam Siekierski.

(1) Hotărârea Curții de Justiție din 12 mai 1964, Wagner/Fohrmann și Krier, 101/63, ECLI:EU:C:1964:28; Hotărârea Curții de Justiție din 10 iulie 1986, Wybot/Faure și alții, 149/85, ECLI:EU:C:1986:310; Hotărârea Tribunalului din 15 octombrie 2008, Mote/Parlamentul, T-345/05, ECLI:EU:T:2008:440, Hotărârea Curții de Justiție din 21 octombrie 2008, Marra/De Gregorio și Clemente, pronunțată în cauzele conexe C-200/07 și C-201/07, ECLI:EU:C:2008:579, Hotărârea Tribunalului din 19 martie 2010, Gollnisch/Parlamentul, T-42/06, ECLI:EU:T:2010:102, Hotărârea Curții de Justiție din 6 septembrie 2011, Patriciello, C-163/10, ECLI: EU:C:2011:543, Hotărârea Tribunalului din 17 ianuarie 2013, Gollnisch/Parlamentul, pronunțată în cauzele conexe T-346/11 și T-347/11, ECLI:EU:T:2013:23.


Cerere de ridicare a imunității lui Czesław Adam Siekierski
PDF 248kWORD 68k
Decizia Parlamentului European din 19 ianuarie 2016 privind cererea de ridicare a imunității lui Czesław Adam Siekierski (2015/2268(IMM))
P8_TA(2016)0002A8-0005/2016

Parlamentul European,

–  având în vedere cererea de ridicare a imunității lui Czesław Adam Siekierski, transmisă la 7 septembrie 2015 de către Procurorul General al Republicii Polone în legătură cu o procedură ce urmează a fi inițiată de Inspectorul general polon al traficului rutier (ref. nr. CAN-PST-SCW.7421.573278.2015.3.A.0475) și anunțată în plen la 5 octombrie 2015,

–  având în vedere că Czesław Adam Siekierski a renunțat la dreptul său de a fi audiat, în conformitate cu articolul 9 alineatul (5) din Regulamentul de procedură,

–  având în vedere articolul 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene și articolul 6 alineatul (2) din Actul de la 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct,

–  având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene din 12 mai 1964, 10 iulie 1986, 15 și 21 octombrie 2008, 19 martie 2010, 6 septembrie 2011 și 17 ianuarie 2013(1),

–  având în vedere articolul 105 alineatul (2) și articolul 108 din Constituția Republicii Polone, precum și articolul 7b alineatul (1) și articolul 7c alineatul (1) în coroborare cu articolul 10b din legea polonă din 9 mai 1996 privind exercitarea mandatului de deputat și senator ,

–  având în vedere articolul 5 alineatul (2), articolul 6 alineatul (1) și articolul 9 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0005/2016),

A.  întrucât Procurorul General al Republicii Polone a transmis o cerere din partea Inspectorului General polon al transportului rutier, prin care se solicită ridicarea imunității unui deputat în Parlamentul European ales în Polonia, Czesław Adam Siekierski, în legătură cu o infracțiune prevăzută la articolul 92a din Codul infracțiunilor minore din 20 mai 1971 coroborat cu articolul 20 alineatul (1) din Legea privind traficul rutier din 20 iunie 1997; întrucât, în speță, presupusa infracțiune constă în depășirea vitezei maxime permise într-o zonă rezidențială;

B.  întrucât articolul 9 din Protocolul nr. 7 privind imunitățile și privilegiile Uniunii Europene stipulează că deputații în Parlamentul European trebuie să beneficieze, pe teritoriul statului membru din care provin, de imunitățile recunoscute deputaților în parlamentul statului membru respectiv;

C.  întrucât articolul 105 alineatul (2) și articolul 108 din Constituția Republicii Polone stipulează că răspunderea penală a unui deputat sau a unui senator nu poate fi angajată fără acordul Seimului sau, respectiv, al Senatului;

D.  întrucât, prin urmare, incumbă Parlamentului European să decidă dacă să ridice sau nu imunitatea lui Czesław Adam Siekierski;

E.  întrucât, în conformitate cu articolului 9 alineatul (7) din Regulamentul de procedură, Comisia pentru afaceri juridice nu se poate pronunța, în nicio circumstanță, cu privire la vinovăția sau nevinovăția deputatului;

F.  întrucât, în acest caz, Parlamentul nu a găsit nicio dovadă de fumus persecutionis, cu alte cuvinte nu a reținut nicio suspiciune suficient de serioasă și precisă că cererea ar fi fost făcută cu intenția de aduce prejudicii politice deputatului în cauză;

1.  hotărăște să ridice imunitatea lui Czesław Adam Siekierski;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite imediat prezenta decizie, precum și raportul comisiei competente autorităților competente ale Republicii Polone și lui Czesław Adam Siekierski.

(1) Hotărârea Curții de Justiție din 12 mai 1964, Wagner/Fohrmann și Krier, 101/63, ECLI:EU:C:1964:28; Hotărârea Curții de Justiție din 10 iulie 1986, Wybot/Faure și alții, 149/85, ECLI:EU:C:1986:310; hotărârea Tribunalului din 15 octombrie 2008, Mote/Parlamentul, T-345/05, ECLI:EU:T:2008:440, hotărârea Curții de Justiție din 21 octombrie 2008, Marra/De Gregorio și Clemente, pronunțată în cauzele conexe C-200/07 și C-201/07, ECLI:EU:C:2008:579, hotărârea Tribunalului din 19 martie 2010, Gollnisch/Parlamentul, T-42/06, ECLI:EU:T:2010:102, hotărârea Curții de Justiție din 6 septembrie 2011, Patriciello, C-163/10, ECLI: EU:C:2011:543, hotărârea Tribunalului din 17 ianuarie 2013, Gollnisch/Parlamentul, pronunțată în cauzele conexe T-346/11 și T-347/11, ECLI:EU:T:2013:23.


Planul multianual de refacere a stocurilor de ton roșu din Oceanul Atlantic de Est și din Marea Mediterană ***I
PDF 498kWORD 167k
Amendamentele adoptate de Parlamentul European la 19 ianuarie 2016 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind un plan multianual de refacere a stocurilor de ton roșu din Oceanul Atlantic de Est și din Marea Mediterană și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 302/2009 (COM(2015)0180 – C8-0118/2015 – 2015/0096(COD))(1)
P8_TA(2016)0003A8-0367/2015

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Textul propus de Comisie   Amendamentul
Amendamentul 1
Propunere de regulament
Considerentul 3 a (nou)
(3a)  Planul de refacere ia în considerare specificitățile diferitelor tipuri de unelte. În contextul punerii în aplicare a planului, Uniunea și statele membre ar trebui să acorde o atenție deosebită activităților de pescuit neindustriale și uneltelor care păstrează în cea mai mare măsură caracterul artizanal și durabil, cum ar fi capcanele tradiționale („almadrabas”, „tonnare”), care contribuie în mod pozitiv la refacerea stocurilor de ton, datorită nivelului lor ridicat de selectivitate și a impactului de mediu scăzut în ecosistemele marine .
Amendamentul 2
Propunere de regulament
Considerentul 14
(14)   Toate modificările planului de refacere pe care ICCAT le-a adoptat în 2012, 2013 și 2014 și care nu au fost transpuse încă ar trebui să fie integrate în dreptul Uniunii. Întrucât transpunerea se referă la un plan ale cărui obiective și măsuri au fost definite de ICCAT, prezentul regulament nu acoperă întregul conținut al planurilor multianuale, astfel cum este prevăzut la articolele 9 și 10 din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului1.
(14)   Toate modificările planului de refacere pe care ICCAT le-a adoptat în 2006, 2012, 2013 și 2014 și care nu au fost transpuse încă ar trebui să fie transpuse în dreptul Uniunii. Întrucât transpunerea se referă la un plan ale cărui obiective și măsuri au fost definite de ICCAT, prezentul regulament nu acoperă întregul conținut al planurilor multianuale, astfel cum este prevăzut la articolele 9 și 10 din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului1.
____________
____________
1Regulamentului (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind politica comună în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1954/2003 și (CE) nr. 1224/2009 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 2371/2002 și (CE) nr. 639/2004 ale Consiliului și a Deciziei 2004/585/CE a Consiliului (JO L 354, 28.12.2013, p. 1).
1Regulamentului (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind politica comună în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1954/2003 și (CE) nr. 1224/2009 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 2371/2002 și (CE) nr. 639/2004 ale Consiliului și a Deciziei 2004/585/CE a Consiliului (JO L 354, 28.12.2013, p. 22).
Amendamentul 3
Propunere de regulament
Considerentul 15
(15)  Este necesar să se transpună în dreptul Uniunii viitoarele modificări obligatorii ale planului de refacere. În scopul de a încorpora rapid modificările respective în dreptul Uniunii, Comisiei Europene („Comisia”) ar trebui să îi fie delegată competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Este deosebit de important ca, în etapa pregătitoare, Comisia să organizeze consultări corespunzătoare, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să se asigure că documentele relevante sunt transmise Parlamentului European și Consiliului în același timp, în timp util și în mod corespunzător.
eliminat
Amendamentul 4
Propunere de regulament
Considerentul 15 a (nou)
(15a)  Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 stabilește conceptul de dimensiuni minime de referință pentru conservare. Pentru a asigura coerența, conceptul ICCAT de dimensiuni minime ar trebui transpus în dreptul Uniunii ca dimensiuni minime de referință pentru conservare. În consecință, referințele din Regulamentul delegat (UE) 2015/981a al Comisiei la dimensiunile minime de ton roșu ar trebui interpretate ca referințe la dimensiunile minime de conservare în prezentul regulament.
_______________
1a Regulamentul delegat (UE) 2015/98 al Comisiei din 18 noiembrie 2014 privind punerea în aplicare a obligațiilor internaționale ale Uniunii, astfel cum sunt menționate la articolul 15 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului, în cadrul Convenției internaționale pentru conservarea tonului din Oceanul Atlantic și al Convenției privind viitoarea cooperare multilaterală pentru pescuit în Atlanticul de Nord-Vest (JO L 16, 23.1.2015, p. 23).
Amendamentul 5
Propunere de regulament
Considerentul 17
(17)  Comisia ar trebui să adopte acte de punere în aplicare cu aplicabilitate imediată atunci când acest lucru este necesar din motive de maximă urgență, în cazuri justificate în mod corespunzător și legate de operațiuni de transfer, operațiuni de plasare în cuști și înregistrarea și raportarea activităților desfășurate de capcane și nave.
eliminat
Amendamentul 6
Propunere de regulament
Considerentul 24
(24)   Prin articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 a fost introdusă o obligație de debarcare, care se aplică de la 1 ianuarie 2015 în cazul tonului roșu. Cu toate acestea, în temeiul articolului 15 alineatul (2) din regulamentul menționat, obligația de debarcare nu aduce atingere obligațiilor internaționale ale Uniunii, cum ar fi cele rezultate din recomandările ICCAT. În temeiul aceleiași dispoziții, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în scopul de a transpune în dreptul Uniunii astfel de obligații internaționale, inclusiv, în special, derogările de la obligația de debarcare. În consecință, aruncarea tonului roșu înapoi în mare va fi permisă în unele situații prevăzute în Regulamentul delegat (UE) 2015/98 al Comisiei din 18 noiembrie 2014. Nu este necesar, prin urmare, ca în prezentul regulament să fie prevăzute astfel de obligații de aruncare înapoi în mare,
(24)   Regulamentul delegat (UE) 2015/98 prevede derogări de la obligația de debarcare de ton roșu stabilită la articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 în scopul respectării de către Uniune a obligațiilor sale internaționale în cadrul convenției. Acesta pune în aplicare anumite dispoziții ale Recomandării 13-07 a ICCAT care stabilesc o obligație de aruncare înapoi în mare și de eliberare pentru navele și capcanele care capturează ton roșu în Oceanul Atlantic de Est și în Marea Mediterană în anumite situații. Nu este necesar, prin urmare, ca în prezentul regulament să fie prevăzute astfel de obligații de aruncare înapoi în mare și, în consecință, acesta nu va aduce atingere dispozițiilor corespunzătoare stabilite în Regulamentul delegat (UE) 2015/98,
Amendamentul 7
Proiect de regulament
Articolul 1 – alineatul 1
1.   Prezentul regulament stabilește normele generale pentru aplicarea, de către Uniune, a planului de refacere definit la articolul 3 alineatul (1).
1.   Prezentul regulament stabilește normele generale pentru aplicarea, de către Uniune, a planului de refacere definit la articolul 3 alineatul (1), luând în considerare caracteristicile specifice ale diverselor tipuri de unelte de pescuit și acordând o atenție deosebită uneltelor tradiționale, mai durabile și artizanale, cum ar fi capcanele.
Amendamentul 8
Propunere de regulament
Articolul 3 – punctul 16
(16)  „capacitate de creștere” înseamnă capacitatea unei ferme piscicole, exprimată în tone, de a reține pește în scopul îngrășării și al creșterii;
eliminat
Amendamentul 9
Propunere de regulament
Articolul 5 – alineatul 1
1.   Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a se asigura că activitățile de pescuit ale navelor sale de capturare și ale capcanelor sale sunt proporționale cu posibilitățile de pescuit de ton roșu de care dispune respectivul stat membru în Oceanul Atlantic de Est și în Marea Mediterană.
1.   Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a se asigura că efortul de pescuit ale navelor sale de capturare și ale capcanelor sale sunt proporționale cu posibilitățile de pescuit de ton roșu de care dispune respectivul stat membru în Oceanul Atlantic de Est și în Marea Mediterană, precum și pentru a garanta viabilitatea socioeconomică a capcanelor sale.
Amendamentul 10
Propunere de regulament
Articolul 7 – alineatul 1 – paragraful 1 a (nou)
Planul anual de pescuit transmis de fiecare stat membru prevede o repartizare echilibrată a cotelor pentru diversele grupe de unelte în vederea asigurării respectării cotelor individuale și a capturilor accesorii autorizate.
Amendamentul 11
Propunere de regulament
Articolul 7 – alineatul 1 a (nou)
1a.  Statele membre utilizează criterii transparente și obiective, inclusiv criterii sociale, economice și de mediu, pentru alocarea națională a cotelor, acordând o atenție deosebită menținerii și prosperității pescarilor care practică pescuitul artizanal și tradițional la scară mică și care utilizează capcane și alte metode de pescuit selective, precum și promovării unor astfel de metode.
Amendamentul 12
Propunere de regulament
Articolul 8 – alineatul 3
3.   Numărul maxim de nave de pescuit aflate sub pavilionul unui stat membru care desfășoară activități de pescuit al tonului roșu în Oceanul Atlantic de Est și în Marea Mediterană este limitat la numărul și la tonajul brut total corespunzător al navelor de pescuit aflate sub pavilionul statului membru respectiv care au pescuit, au păstrat la bord, au transbordat, au transportat sau au debarcat ton roșu în perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2007 și 1 iulie 2008. Limita menționată se aplică în funcție de tipul de unealtă în cazul navelor de capturare.
3.   Numărul maxim de nave de pescuit aflate sub pavilionul unui stat membru care desfășoară activități de pescuit al tonului roșu în Oceanul Atlantic de Est și în Marea Mediterană și tonajul brut corespunzător al acestora sunt limitate la numărul și la tonajul brut total corespunzător al navelor de pescuit aflate sub pavilionul statului membru respectiv care au pescuit, au păstrat la bord, au transbordat, au transportat sau au debarcat ton roșu în perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2007 și 1 iulie 2008. Limita menționată se aplică în funcție de tipul de unealtă în cazul navelor de capturare.
Amendamentul 41
Propunere de regulament
Articolul 8 – alineatul 6 a (nou)
6a.  Prin derogare de la alineatele (2), (3) și (5), statele membre revizuiesc sistemul cotelor de pescuit de ton roșu, care penalizează pescarii care practică pescuitul la scară mică, în scopul eliminării monopolului exercitat în prezent de proprietarii navelor mari și al încurajării unor sisteme mai durabile de pescuit, cum ar fi cele utilizate pentru pescuitul la scară mică.
Amendamentul 13
Propunere de regulament
Articolul 8 – alineatul 7
7.   Prin derogare de la alineatele (3) și (6), pentru anii 2015, 2016 și 2017, fiecare stat membru își limitează numărul de nave cu plasă-pungă care nu sunt autorizate să pescuiască ton roșu în temeiul derogării menționate la articolul 13 alineatul (2) litera (b) la numărul de nave cu plasă-pungă pe care le-a autorizat în 2013 sau în 2014.
7.   Pentru anii 2015, 2016 și 2017, fiecare stat membru își limitează numărul de nave cu plasă-pungă la numărul de nave cu plasă-pungă pe care le-a autorizat în 2013 sau în 2014. Această dispoziție nu se aplică navelor de pescuit cu plasă-pungă care operează în conformitate cu derogarea menționată la articolul 13 alineatul (2) litera (b).
Amendamentul 14
Propunere de regulament
Articolul 10 – alineatul 5
5.  Pescuitul de ton roșu cu ajutorul altor unelte de pescuit decât cele menționate la alineatele (1)-(4) și la articolul 11, inclusiv cu ajutorul capcanelor, este permis pe parcursul întregului an.
5.  Pescuitul de ton roșu cu ajutorul altor unelte de pescuit decât cele menționate la alineatele (1)-(4) și la articolul 11, inclusiv cu ajutorul capcanelor, este permis pe parcursul întregului an, în conformitate cu măsurile ICCAT de conservare și gestionare.
Amendamentul 15
Propunere de regulament
Capitolul III – Secțiunea 2 – titlu
DIMENSIUNEA MINIMĂ, CAPTURILE ACCIDENTALE, CAPTURILE ACCESORII
DIMENSIUNEA MINIMĂ DE REFERINȚĂ PENTRU CONSERVARE, CAPTURILE ACCIDENTALE, CAPTURILE ACCESORII
Amendamentul 16
Propunere de regulament
Articolul 12
Dispozițiile prezentei secțiuni nu aduc atingere articolului 15 din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013, și nici eventualelor derogări acordate în concordanță cu articolul 15 alineatul (2) din regulamentul menționat.
Dispozițiile prezentei secțiuni nu aduc atingere articolului 15 din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 și niciunei derogări aplicabile.
Amendamentul 17
Propunere de regulament
Articolul 13 – titlu
Dimensiunile minime
Dimensiunea minimă de referință pentru conservare
Amendamentul 18
Propunere de regulament
Articolul 13 – alineatul 1
1.   Dimensiunea minimă a tonului roșu capturat în Oceanul Atlantic de Est și în Marea Mediterană este de 30 kg sau de 115 cm lungime la furcă.
1.   Dimensiunea minimă de referință pentru conservare a tonului roșu capturat în Oceanul Atlantic de Est și în Marea Mediterană este de 30 kg sau de 115 cm lungime la furcă.
Amendamentul 19
Propunere de regulament
Articolul 13 – alineatul 2 – partea introductivă
Prin derogare de la alineatul (1), în cazul următoarelor activități de pescuit se aplică o dimensiune minimă a tonului roșu de 8 kg sau de 75 cm lungime la furcă:
Prin derogare de la alineatul (1), în cazul următoarelor activități de pescuit se aplică o dimensiune minimă de referință pentru conservare a tonului roșu de 8 kg sau de 75 cm lungime la furcă:
Amendamentul 20
Propunere de regulament
Articolul 15 – alineatul 4
4.   În cazul în care cota alocată statului membru al navei de pescuit sau al capcanei în cauză a fost deja epuizată, se evită orice capturare de ton roșu. Tonul roșu mort trebuie debarcat și face obiectul confiscării și al măsurilor ulterioare corespunzătoare. În conformitate cu articolul 27, fiecare stat membru transmite anual Comisiei informații cu privire la aceste cantități, pe care Comisia le transmite apoi Secretariatului ICCAT.
4.   În cazul în care cota alocată statului membru al navei de pescuit sau al capcanei în cauză a fost deja epuizată, se evită orice capturare de ton roșu. Tonul roșu mort trebuie debarcat întreg și neprelucrat și face obiectul confiscării și al măsurilor ulterioare corespunzătoare. În conformitate cu articolul 27, fiecare stat membru transmite anual Comisiei informații cu privire la aceste cantități, pe care Comisia le transmite apoi Secretariatului ICCAT.
Amendamentul 21
Propunere de regulament
Capitolul III – Secțiunea 3 – titlu
UTILIZAREA DE AERONAVE
UTILIZAREA DE MIJLOACE AERIENE
Amendamentul 22
Propunere de regulament
Articolul 18 – alineatul 3 a (nou)
3a.  Tot tonul roșu debarcat este întreg, fără branhii și eviscerat. Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a asigura, în cea mai mare măsură, eliberarea tonului roșu capturat viu și în special a puietului, în cadrul pescuitului de agrement și sportiv.
Amendamentul 23
Propunere de regulament
Articolul 19 – alineatul 1 – litera a
(a)   o listă cu toate navele de capturare care se află sub pavilionul său și care sunt autorizate, pe baza unei autorizații speciale de pescuit, să pescuiască activ ton roșu în Oceanul Atlantic de Est și în Marea Mediterană;
(a)   o listă cu toate navele de capturare care se află sub pavilionul său și care sunt autorizate, pe baza unei autorizații de pescuit, să pescuiască activ ton roșu în Oceanul Atlantic de Est și în Marea Mediterană;
Amendamentul 24
Propunere de regulament
Articolul 19 a (nou)
Articolul 19a
Raportul cu Regulamentul (CE) nr. 1224/2009
Măsurile de control prevăzute în prezentul capitol se aplică în completarea celor prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1224/2009, cu excepția cazului în care prezentul capitol cuprinde dispoziții contrare.
Amendamentul 25
Propunere de regulament
Articolul 20 – alineatul 2
2.   Când consideră că o navă și-a epuizat cota alocată, statul membru de pavilion îi retrage navei respective autorizația pentru pescuitul de ton roșu și îi cere să se îndrepte imediat către un port desemnat.
2.   Când consideră că o navă și-a epuizat cota alocată, statul membru de pavilion îi retrage navei respective autorizația pentru pescuitul de ton roșu și îi poate cere să se îndrepte imediat către un port desemnat.
Amendamentul 26
Propunere de regulament
Articolul 21 – alineatul 1
1.   Până la data de 15 februarie a fiecărui an, fiecare stat membru transmite Comisiei, pe cale electronică, o listă cu toate capcanele autorizate, pe baza unei autorizații speciale de pescuit, să pescuiască ton roșu în Oceanul Atlantic de Est și în Marea Mediterană. Lista conține numele capcanelor și numărul atribuit în registru și se întocmește în conformitate cu modelul stabilit de ICCAT în Orientările pentru prezentarea datelor și a informațiilor solicitate.
1.   Până la data de 15 februarie a fiecărui an, fiecare stat membru transmite Comisiei, pe cale electronică, o listă cu toate capcanele autorizate, pe baza unei autorizații de pescuit, să pescuiască ton roșu în Oceanul Atlantic de Est și în Marea Mediterană. Lista conține numele capcanelor și numărul atribuit în registru și se întocmește în conformitate cu modelul stabilit de ICCAT în Orientările pentru prezentarea datelor și a informațiilor solicitate.
Amendamentul 27
Propunere de regulament
Articolul 24 – alineatul 5 – paragraful 2
Din motive de maximă urgență, justificate în mod corespunzător, Comisia adoptă acte de punere în aplicare cu aplicabilitate imediată, în conformitate cu procedura menționată la articolul 59 alineatul (3).
eliminat
Amendamentul 28
Propunere de regulament
Articolul 29 – alineatul 3
3.   Atunci când statele membre aplică articolul 80 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 404/2011 în cazul notificării prevăzute la alineatele (1) și (2), cantitățile estimate de ton roșu păstrat la bord pot fi notificate în momentul convenit pentru notificarea prealabilă sosirii.
3.   Atunci când statele membre aplică articolul 80 alineatul (3) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 404/2011 în cazul notificării prevăzute la alineatele (1) și (2), cantitățile estimate de ton roșu păstrat la bord pot fi notificate în momentul convenit pentru notificarea prealabilă sosirii. Dacă zonele de pescuit se află la mai puțin de patru ore de port, cantitățile estimate de ton roșu păstrat la bord pot fi modificate oricând înainte de sosire.
Amendamentul 29
Propunere de regulament
Articolul 37 – alineatul 2
Din motive de maximă urgență, justificate în mod corespunzător, Comisia adoptă acte de punere în aplicare cu aplicabilitate imediată, în conformitate cu procedura menționată la articolul 59 alineatul (3).
eliminat
Amendamentul 30
Propunere de regulament
Articolul 46 – alineatul 2
Din motive de maximă urgență, justificate în mod corespunzător, Comisia adoptă acte de punere în aplicare cu aplicabilitate imediată, în conformitate cu procedura menționată la articolul 59 alineatul (3).
eliminat
Amendamentul 31
Propunere de regulament
Articolul 47 – alineatul 4
4.   Statele membre se asigură că centrele lor de monitorizare a pescuitului înaintează Comisiei și unui organism desemnat de aceasta, în timp real și în formatul „https data feed”, mesajele VMS primite de la navele de pescuit aflate sub pavilionul lor. Comisia transmite mesajele respective secretariatului ICCAT pe cale electronică.
4.   Statele membre transmit datele menționate la acest articol în conformitate cu articolul 28 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 404/2011. Comisia transmite mesajele respective secretariatului ICCAT pe cale electronică.
Amendamentul 32
Propunere de regulament
Articolul 49 – alineatul 2 – litera ca (nouă)
(ca)  în cursul tuturor transferurilor de la o fermă la alta;
Amendamentul 33
Propunere de regulament
Articolul 49 – alineatul 5 – litera aa (nouă)
(aa)   observarea și monitorizarea operațiunilor de pescuit și de creștere în conformitate cu măsurile relevante de conservare și gestionare ale ICCAT;
Amendamentul 34
Propunere de regulament
Articolul 57
Articolul 57
eliminat
Procedura de modificare
1.  Comisia poate modifica dispozițiile neesențiale ale prezentului regulament prin intermediul unor acte delegate în conformitate cu articolul 58, dacă acest lucru este necesar pentru încorporarea, în dreptul Uniunii, a unor modificări care au fost aduse dispozițiilor existente ale planului de refacere a stocurilor de ton roșu și care devin obligatorii pentru Uniune.
Amendamentul 35
Propunere de regulament
Articolul 58
Articolul 58
eliminat
Exercitarea competenței delegate de modificare
1.  Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.
2.  Competența delegată, astfel cum este menționată la articolul 57, este conferită Comisiei pe o durată nedeterminată.
3.  Competența delegată, astfel cum este menționată la articolul 57, poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt competenței delegate, astfel cum este specificată în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua următoare publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară specificată în decizie. Decizia nu aduce atingere valabilității actelor delegate aflate deja în vigoare.
4.  De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.
5.  Un act delegat adoptat în temeiul articolului 57 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European, nici Consiliul nu a formulat obiecții în termen de două luni de la notificarea actului respectiv către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat amândouă Comisia că nu vor formula obiecții. Termenul respectiv se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.
Amendamentul 36
Propunere de regulament
Articolul 59 – alineatul 3
3.  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011, coroborat cu articolul 5 din respectivul regulament.
eliminat
Amendamentul 37
Propunere de regulament
Articolul 61 – paragraful 1
Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Amendamentul 38
Propunere de regulament
Anexa I – paragraful 2
2.  În plus față de dispozițiile articolului 8 alineatul (3), numărul maxim de nave de capturare autorizate pentru pescuitul tonului roșu în Marea Adriatică în scopul creșterii, în condițiile specifice care se aplică derogării menționate la articolul 13 alineatul (2) litera (b), este fixat la numărul navelor de capturare ale Uniunii care participau la pescuitul direcționat de ton roșu în 2008.
2.  În plus față de dispozițiile articolului 8 alineatul (3), numărul maxim de nave de capturare autorizate pentru pescuitul tonului roșu în Marea Adriatică în scopul creșterii, în condițiile specifice care se aplică derogării menționate la articolul 13 alineatul (2) litera (b), este fixat la numărul navelor de capturare ale Uniunii care participau la pescuitul direcționat de ton roșu în 2008. În acest scop, numărul de nave de capturare croate care participau la pescuitul direcționat de ton roșu în 2008 este luat în considerare.
Amendamentul 39
Propunere de regulament
Anexa IV – punctul 2 – rândul 2
Numărul de exemplare:
Specia:

Numărul de exemplare:
Specia:
Greutatea:

Amendamentul 40
Propunere de regulament
Anexa VII – punctul 7 – litera a
(a)   li se permite contactul cu personalul navei și al fermei piscicole, precum și accesul la unelte, cuști și echipamente;
(a)   li se permite contactul cu personalul navei, al fermei piscicole și al capcanei, precum și accesul la unelte, cuști și echipamente;

(1) Chestiunea a fost retrimisă spre reexaminare comisiei competente în conformitate cu articolul 61 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul de procedură (A8-0367/2015).


Raportul anual privind politica UE în domeniul concurenței
PDF 406kWORD 184k
Rezoluţia Parlamentului European din 19 ianuarie 2016 referitoare la raportul anual privind politica UE în domeniul concurenței (2015/2140(INI))
P8_TA(2016)0004A8-0368/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere Raportul Comisiei din 4 iunie 2015 privind politica în domeniul concurenței în anul 2014 (COM(2015)0247), precum și documentele de lucru însoțitoare ale serviciilor Comisiei din aceeași dată,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolele 101-109, 147 și 174,

–  având în vedere normele, orientările și deciziile corespunzătoare ale Comisiei în domeniul concurenței,

–  având în vedere rezoluția sa din 10 martie 2015 referitoare la raportul anual privind politica UE în domeniul concurenței în anul 2013(1), și rezoluția sa din 11 decembrie 2013 referitoare la raportul anual privind politica UE în domeniul concurenței în anul 2012(2) și cerințele formulate de Parlament în documentele respective,

–  având în vedere studiul realizat de Direcția Generală politici interne (departamentul tematic A (politica economică și științifică) pentru Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor, intitulat „Practicile comerciale neloiale (PCN) din cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente între întreprinderi”(3),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European intitulat „Piața internă a transportului rutier internațional de mărfuri: dumpingul social și operațiunea de cabotaj”(4),

–  având în vedere „Raportul din mai 2012 al Rețelei europene în domeniul concurenței (REC) privind activitățile de impunere a legislației în domeniul concurenței și de monitorizare a pieței desfășurate de către autoritățile europene în domeniul concurenței în sectorul alimentar”(5),

–  având în vedere Directivele 77/799/CEE și 2011/16/UE privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal,

–  având în vedere concluziile prezentate și acțiunile propuse după lansarea proiectului OCDE și al G20 referitor la erodarea bazei impozabile și transferul profiturilor,

–  având în vedere Decizia Comisiei din 6 mai 2015 referitoare la lansarea unei anchete privind comerțul electronic în conformitate cu articolul 17 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului (C(2015)3026),

–  având în vedere Directiva 2014/104/UE din 26 noiembrie 2014 privind normele care guvernează acțiunile în despăgubire,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 iunie 2014 referitoare la „Orientările privind ajutoarele de stat pentru protecția mediului și energie”(6),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 651/2014 al Comisiei din 17 iunie 2014 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piața internă în aplicarea articolelor 107 și 108 din tratat,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi,

–  având în vedere Cartea albă a Comisiei din 9 iulie 2014 intitulată „Un control mai eficient al fuzionărilor” (COM(2014)0449),

–  având în vedere investigația privind concurența în sectorul farmaceutic lansată la 8 iulie 2009 și rapoartele ulterioare, în special cel de-al 5-lea Raport de monitorizare a litigiilor privind brevetele,

–  având în vedere cadrul universal de evaluare a sustenabilității sistemelor alimentare și agricole (SAFA) elaborat de Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizul Comisiei pentru comerț internațional și cel al Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A8-0368/2015),

A.  întrucât politica UE în domeniul concurenței este un pilon de bază al economiei sociale de piață în Europa și un instrument esențial pentru buna funcționare a pieței interne a Uniunii;

B.  întrucât, în domeniul concurenței, Uniunea Europeană și-a câștigat o poziție vizibilă și respectată pe scena internațională; întrucât această reprezentare independentă și unitară pe plan extern, bazată pe competențe clar definite îi permite Uniunii să își etaleze adevărata putere politică, demografică și economică;

C.  întrucât politica în domeniul concurenței constituie în sine un mijloc de protejare a democrației europene, în sensul că împiedică concentrarea excesivă a puterii economice și financiare în mâinile unui număr limitat de entități;

D.  întrucât Uniunea Europeană a fost fondată ca o economie socială de piață deschisă, bazată pe o concurență liberă și loială, având drept obiectiv creșterea prosperității consumatorilor și a nivelului de trai al tuturor cetățenilor UE și întrucât Uniunea Europeană construiește o piață internă menită să aducă dezvoltare durabilă în Europa pe baza unei creșteri economice echilibrate și a stabilității prețurilor;

E.  întrucât scopul aplicării stricte a principiilor dreptului concurenței stipulate în Tratatul UE este acela de a contribui la îndeplinirea obiectivelor generale ale politicii economice a UE, aducând, în același timp, avantaje consumatorilor, lucrătorilor și întreprinzătorilor, încurajând inovarea și creșterea economică și controlând și limitând practicile comerciale neloiale asociate cu monopolurile și poziția dominantă pe piață, astfel încât fiecare persoană să aibă o șansă echitabilă de succes;

F.  întrucât independența autorităților naționale în domeniul concurenței este un aspect de primă importanță;

G.  întrucât existența cartelurilor generează pierderi anuale de 181 până la 320 de miliarde EUR, echivalentul a aproximativ 3 % din PIB-ul UE;

H.  întrucât, din punctul de vedere al costurilor în domeniul energiei, piața unică europeană are performanțe mai slabe decât piața internă din Statele Unite, cu o variație a prețurilor de 31 %, față de 22 % în Statele Unite;

I.  întrucât, în multe state membre, IMM-urile - care reprezintă 98 % din întreprinderile din UE și 67 % din totalul locurilor de muncă - sunt afectate în continuare de o restrângere severă a împrumuturilor;

J.  întrucât se estimează că evaziunea fiscală, frauda fiscală și paradisurile fiscale îi costă pe contribuabilii europeni 1 000 de miliarde EUR anual, denaturând concurența pe piața unică între firmele care plătesc și cele care nu plătesc impozite;

K.  întrucât, în ultimii ani, în special dinamismul economiei digitale și în primul rând concurența neloială provocată de practicile fiscale agresive și de politicile fiscale naționale (care par să dăuneze în mod semnificativ pieței interne), atrag după sine multe provocări pentru participanții la piață și reclamă un răspuns imediat și bine orientat din partea Comisiei; întrucât cooperarea la nivel mondial pentru a asigura respectarea normelor în domeniul concurenței ajută la evitarea inconsecvențelor în ceea ce privește căile de atac și rezultatele măsurilor de impunere și ajută la reducerea costurilor de conformitate suportate de întreprinderi;

L.  întrucât, având în vedere provocările erei digitale, instrumentele prevăzute de legislația actuală în domeniul concurenței trebuie revizuite în profunzime;

M.  întrucât, în ceea ce privește transportul aerian internațional, normele privind concurența echitabilă și cadrul normativ referitor la întreprinderile de stat sunt deficitare în privința companiilor aeriene din anumite țări terțe, care oferă servicii de transport către și din Europa și care domină anumite rute, cauzând prejudicii importante companiilor aeriene europene și afectând conectivitatea nodurilor aeroportuare europene, ceea ce limitează paleta de opțiuni pentru consumatorii europeni;

N.  întrucât concurența nu are același impact asupra tuturor statelor membre;

O.  întrucât politica în domeniul concurenței trebuie să acorde o atenție deosebită obiectivelor legate de dezvoltarea durabilă și coeziunea socială;

P.  întrucât dumpingul social reprezintă un factor care denaturează piața internă, afectând atât drepturile consumatorilor, cât și pe cele ale lucrătorilor;

Q.  întrucât garantarea liberei circulații a persoanelor, bunurilor, serviciilor și capitalului reprezintă fundamentul creșterii în Europa;

1.  salută raportul Comisiei, care subliniază rolul important al politicii în domeniul concurenței în UE și relevă că acesta acoperă în principal perioada mandatului ultimei Comisii, când comisar european pentru concurență era dl Almunia;

2.  roagă Comisia ca pe viitor să transmită Parlamentului, ca parte integrantă a raportului, documentul de lucru sectorial;

3.  salută faptul că dna Vestager, comisarul pentru concurență, dorește să acționeze în cooperare strânsă cu Parlamentul European pentru a dezvolta politica în domeniul concurenței, considerând-o unul din instrumentele centrale ale Uniunii Europene pentru înfăptuirea pieței interne comune și solicită Comisiei să aplice politica internă a UE în domeniul concurenței astfel încât să nu limiteze strategiile de piață ale companiilor din UE, dându-le posibilitatea să concureze cu actori din afara UE pe piețele mondiale;

4.  subliniază că o politică eficace și credibilă în domeniul concurenței nu trebuie să se orienteze exclusiv asupra scăderii prețurilor de consum, ci să favorizeze, totodată, interesele strategice ale economiei europene, precum; posibilitatea de a inova; investițiile; competitivitatea și sustenabilitatea; luarea în considerare a condițiilor concurențiale ale IMM-urilor, noilor întreprinderi și microîntreprinderilor; și promovarea standarde ridicate în domeniul muncii și al mediului;

5.  solicită Comisiei să pună capăt dumpingului social și subliniază că deciziile în materie de politică a concurenței trebuie să țină seama în mod deosebit de impactul social;

6.  consideră că natura specifică a economiei digitale, caracterizată de costuri marginale în scădere și care tind spre zero, precum și de puternice efecte de rețea, favorizează creșterea gradului de concentrare pe piețele-cheie; invită Comisia să își adapteze politica de concurență la particularitățile acestui sector;

7.  solicită Comisiei să finalizeze piața internă în domeniile în care ea este încă fragmentată și nefinalizată și, acolo unde se constată limitări nejustificate ale pieței și distorsionări ale concurenței, să li se pună capăt cât mai curând cu putință; solicită totuși Comisiei să se asigure că politica în domeniul concurenței întărește în același timp coeziunea socială în Uniune;

8.  subliniază că stabilirea priorităților autorității în domeniul concurenței și prezentarea făcută în cadrul raportului pe 2014 privind concurența corespund în mare parte priorităților comune; observă totuși că în anumite domenii trebuie acționat cu mai multă fermitate, chestiune de care Comisia ar trebui să se ocupe în mod serios în următorul an; relevă importanța cooperării la nivel mondial pentru a asigura respectarea normelor în domeniul concurenței; sprijină o participare activă a Comisiei în cadrul Rețelei Internaționale a Concurenței;

9.  la fel ca și în cazul raportului anual precedent, solicită încă o dată Comisiei să ia măsuri pentru a evita concentrarea excesivă a pieței și abuzul de poziție dominantă pe piață în contextul instituirii pieței unice digitale, întrucât în acest mod se pot asigura prețuri mai atractive și un nivel mai ridicat al calității serviciilor furnizate consumatorilor;

10.  consideră că este esențială garantarea unor condiții de concurență echitabile pe piața digitală și combaterea abuzurilor legate de poziția dominantă și de optimizarea fiscală, fapt care în final aduce beneficii consumatorilor;

11.  consideră că dezvoltarea guvernării electronice este un factor important în sprijinirea creșterii economice, inclusiv în ceea ce privește participarea IMM-urilor; prin urmare, solicită statelor membre să utilizeze toate instrumentele pe care le au la dispoziție în temeiul noii legislații privind achizițiile publice în vederea promovării creșterii economice în UE și invită Comisia să sprijine toate inițiativele privind dezvoltarea guvernării electronice; subliniază, de asemenea, că promovarea și introducerea unor sisteme de guvernare electronică în toate statele membre sunt esențiale pentru monitorizarea eficientă a încălcărilor și pentru asigurarea transparenței în sectorul public și în cel privat;

12.  invită Comisia să asigure că statele membre pun în aplicare la timp noua legislație privind achizițiile publice, în special în ceea ce privește introducerea achizițiilor publice și administrației electronice, precum și noile dispoziții privind luarea în considerare a criteriilor sociale și de mediu și împărțirea contractelor pe loturi, pentru a stimula inovarea și concurența loială, a sprijini IMM-urile pe piețele de achiziții publice și a asigura cel mai bun raport calitate-preț în utilizarea fondurilor publice;

13.  invită Comisia să își intensifice în continuare eforturile pentru o deschidere ambițioasă a piețelor internaționale ale achizițiilor publice, cu scopul de a elimina asimetriile dintre UE și alți parteneri comerciali în ceea ce privește nivelurile de deschidere a acestor piețe și, în acest sens, să țină seama de raportul Parlamentului referitor la propunerea Comisiei privind crearea unui instrument pentru achiziții publice internaționale și revizuirea viitoare a acesteia;

14.  semnalează că pe piața unică sunt vândute clienților produse care conțin ingrediente diferite de la un transport la altul cu toate că marca și ambalajul sunt identice; îndeamnă Comisia să determine dacă, în contextul politicii UE în domeniul concurenței, această practică are consecințe negative pentru furnizorii de produse locale și regionale, în special pentru IMM-uri;

15.  consideră că pentru Comisie este esențial să promoveze în continuare o mai bună convergență și cooperare între autoritățile naționale din UE în domeniul concurenței;

16.  salută interacțiunea puternică dintre aplicarea regulilor în materie de concurență și strategia pentru piața unică digitală, în special în ceea ce privește acțiunile legate de practicile de blocare pe criterii geografice și acordurile de licență, având ca obiectiv finalizarea pieței unice digitale; consideră că o interacțiune similară este esențială pe piața internă a energiei, pentru a elimina barierele din calea liberei circulații a energiei la nivel transfrontalier și a construi uniunea energetică;

17.  consideră că concurența în sectorul telecomunicațiilor este esențială nu doar pentru stimularea inovației și a investițiilor în rețele, ci și pentru prețuri accesibile și paleta de opțiuni de servicii pentru consumatori; invită, prin urmare, Comisia să asigure concurența în acest sector, inclusiv prin alocarea benzilor de frecvență;

18.  solicită Comisiei să cerceteze clauzele și practicile abuzive utilizate de sectorul bancar în contractele cu consumatorii; solicită Comisiei, în contextul REC să încurajeze schimburile de practici care și-au dovedit performanțele; îndeamnă Comisia să reducă toate formele de birocrație generate de aplicarea politicii în domeniul concurenței;

19.  consideră că politica în domeniul concurenței poate juca un rol important în efortul de a face piețele financiare să devină mai sigure și mai transparente pentru consumatori; salută, în plus, măsurile legislative adoptate în sectorul plăților electronice, și în special introducerea de plafoane ale comisioanelor interbancare percepute pentru tranzacțiile de plată cu cardul;

20.  reamintește Comisiei că politica în domeniul concurenței presupune, de asemenea, reglementarea prețurilor unor servicii a căror valoare de piață nu poate fi stabilită cu ușurință, cum ar fi taxele percepute pentru utilizarea ATM-urilor;

21.  invită Comisia să examineze caracteristicile rețelelor de ATM-uri din perspectiva politicii în domeniul concurenței, având în vedere faptul că acestea se încadrează în categoria infrastructurilor de rețea;

22.  consideră că este necesar să se reflecteze mai mult asupra modului în care trebuie să fie sprijinite întreprinderile europene, având în vedere că acestea concurează la nivel mondial cu actori de aceeași anvergură din diferite părți ale lumii, care nu sunt obligați să respecte norme în domeniul concurenței similare cu cele impuse entităților europene în țările lor de origine;

23.  invită Comisia să asigure coerența politicii comerciale a UE și politicii UE în domeniul concurenței cu obiectivele politicii sale industriale; consideră că politica Uniunii în domeniul concurenței nu ar trebui să împiedice apariția unor campioni industriali europeni în economie; solicită, prin urmare, ca politica comercială și politica în domeniul concurenței să favorizeze dezvoltarea și competitivitatea industriei europene pe scena mondială;

24.  recunoaște că multe industrii mai consumatoare de energie se confruntă cu dificultăți economice și că unele dintre ele, cum ar fi industria oțelului, se află în criză; îndeamnă Comisia să revizuiască normele statelor membre de acordare de ajutoare industriilor mari consumatoare de energie, garantând protecția eficientă împotriva relocării emisiilor de dioxid de carbon și asigurând oportunități echitabile industriilor din UE, în special industriilor mari consumatoare de energie cele mai vulnerabile;

Procedura antitrust - cazuri de abuz de poziție dominantă

25.  invită Comisia să depună eforturi mai susținute pentru a investiga cazurile de abuz de poziție dominantă pe piață, care un impact negativ asupra consumatorilor din UE;

26.  relevă că abuzurile de poziție dominantă sunt interzise și constituie o problemă gravă pentru concurență;

27.  consideră că în cazul încălcărilor de tip cartel Comisia acționează cu succes, ea putând demonstra că a adus o contribuție esențială la realizarea pieței interne și la instaurarea unor norme echitabile în domeniul concurenței;

28.  subliniază faptul că practicile anticoncurențiale și monopolurile pot acționa ca niște bariere în calea schimburilor comerciale care denaturează comerțul și fluxurile de investiții; solicită Comisiei ca, în interesul unui comerț liber și echitabil la nivel mondial, să ia măsuri la nivel internațional împotriva cartelurilor și practicilor anticoncurențiale, a oligopolurilor și a monopolurilor care dăunează concurenței;

29.  consideră că normele în vigoare referitoare la amenzile ce trebuie plătite în cazul unor încălcări trebuie completate cu aplicarea simultană de pedepse împotriva persoanelor fizice responsabile; relevă faptul că amenzile ar trebui să fie suficient de severe pentru a preveni viitoare încălcări; subliniază importanța unei politici de succes în privința denunțătorilor de nereguli, fapt ce a permis Comisiei să detecteze cartelurile;

30.  consideră că siguranța juridică este esențială și solicită Comisiei să integreze normele privind amenzile, precum cele aferente procedurilor judiciare împotriva cartelurilor, într-un instrument legislativ;

31.  constată că modelele de piață tradiționale folosite în politica în domeniul concurenței pot fi necorespunzătoare pentru economia digitală și că de multe ori folosirea unor indicatori bazați pe preț în acest sector economic dinamic nu duce la obținerea rezultatului dorit; invită Comisia să efectueze, pe baza unor noi criterii, o evaluare juridică și economică cuprinzătoare a piețelor cu o evoluție rapidă și a modelelor de afaceri efemere folosite de întreprinderile digitale, pentru o bună înțelegere a structurii și a tendințelor pieței, să ia măsurile ce se impun pentru protejarea consumatorilor și să țină seama în mod corespunzător de importanța datelor și a structurilor de piață specifice economiei digitale; atrage atenția asupra faptului că, în vederea definirii pieței relevante, în special în cazul economiei digitale, trebuie aplicate criterii de evaluare relevante în materie de concurență;

32.  consideră că protejarea proprietății intelectuale este esențială pentru concurența loială și constată cu regret că firmele internaționale nu doresc să achiziționeze licențele necesare pentru utilizarea brevetelor europene; invită Comisia să asigure protecția eficace a brevetelor esențiale pentru standarde (BES) și să supravegheze îndeaproape utilizatorii brevetelor pentru a se asigura că aceștia obțin licențele în mod corespunzător;

33.  solicită Comisiei să cerceteze dacă există vreo legătură între prezența frecventă a politicienilor și a foștilor miniștri în organele de conducere ale societăților energetice și practicile oligopoliste din sectorul energiei în unele state membre;

34.  reclamă și regretă faptul că procedurile legale împotriva gigantului american Google durează atât de mult, ele tărăgănând deja de mai mulți ani fără rezultat, într-un mod netransparent și fără niciun rezultat definitiv, ca o reflectare a faptului că până în 2014 Comisia s-a codit să își exprime intenția clară de a aboli restricționările pieței; atrage atenția că atunci când procedurile judiciare sunt atât de îndelungate, mai ales dacă implică piețe dinamice, efectul final poate fi epurarea de facto a pieței și crearea unui climat de nesiguranță pentru toate părțile;

35.  invită Comisia să efectueze o anchetă amănunțită cu privire la practica Google de a oferi sistemul de operare Android numai în combinație cu alte servicii Google, ceea ce împiedică producătorii să preinstaleze produse concurente; solicită, în plus, Comisiei să examineze amănunțit poziția dominantă a Google în domeniul rezervării directe a hotelurilor și să găsească o soluție adecvată la această problemă; susține măsurile Comisiei menite să asigure un grad mai mare de interoperabilitate și portabilitate în toate sectoarele digitale evitând, astfel, un scenariu de tip „toate premiile pentru un singur câștigător”; subliniază importanța dotării Comisiei cu instrumente adecvate pentru a putea avea o vedere de ansamblu actualizată asupra evoluțiilor rapide de pe piața digitală;

36.  solicită Comisiei să deruleze și să finalizeze toate celelalte investigații privind cartelurile cu multă seriozitate și să elimine orice restricționare a concurenței; salută refuzul noului comisar de a ceda în fața presiunii politice și solicită accelerarea procedurilor astfel încât să poată fi obținute rezultate până la anul viitor; prin urmare, salută notificarea obiecțiunilor trimisă de Comisie companiei Google privind serviciul acesteia de comparare a prețurilor; solicită Comisiei să analizeze în continuare cu rigurozitate toate aspectele îngrijorătoare identificate în anchetele sale, incluzând alte domenii în care rezultatele căutării sunt afișate părtinitor, pentru a garanta condiții echitabile de concurență pentru toți actorii de pe piața digitală;

37.  subliniază că, în conformitate cu articolul 8 din Regulamentul privind procedura în materie de carteluri, Regulamentul (CE) nr. 1/2003, Comisia poate să dispună măsuri provizorii atunci când există riscul unui prejudiciu grav și ireparabil adus concurenței; invită Comisia să analizeze în ce măsură astfel de măsuri ar putea fi aplicate în procedurile îndelungate în domeniul concurenței, în special cu privire la piața digitală;

38.  că „neutralitatea rețelei” (adică principiul conform căruia toate tipurile de trafic de internet sunt tratate în mod egal, fără discriminări, restricții sau interferențe, indiferent de expeditor, destinatar, tip, conținut, dispozitiv, serviciu sau aplicație) este de importanță capitală pentru a garanta absența oricărei discriminări între serviciile de pe internet și neîngrădirea concurenței;

39.  subliniază faptul că politica din domeniul concurenței ar trebui să se bazeze pe dovezi și salută ancheta sectorială a Comisiei din domeniul comerțului electronic axată pe posibilele bariere în calea comerțului transfrontalier online de bunuri și servicii, adică sectoare precum produsele electronice, articolele de îmbrăcăminte și încălțăminte și conținutul digital;

40.  observă că cazul Google a provocat o discuție generală referitoare la puterea unor platforme dominante de internet precum eBay, Facebook, Apple, LinkedIn, Amazon, Uber, Airbnb etc., la influența lor asupra piețelor, dar și în sfera publică, și la necesitatea de a le reglementa pentru a proteja atât piețele, cât și populația; subliniază că reglementarea platformelor de internet trebuie să vizeze garantarea unui nivel mai ridicat protecție a utilizatorilor, stimulând însă în continuare inovația;

41.  solicită Comisiei să cerceteze poziția dominantă a Google pe piață în ceea ce privește rezervarea directă a hotelurilor; subliniază că această companie încearcă să determine persoanele care caută cazare la hotel să efectueze rezervările și plata prin Google în loc să transfere acest serviciu unui site de turism sau unui hotel terț; subliniază că această manevră poate fi controversată, deoarece Google devine astfel o agenție online de turism sau echivalentul acesteia, care percepe taxe de rezervare; observă că majoritatea hotelierilor ar prefera o rezervare directă, decât printr-un site al unei părți terțe sau printr-un agregator; subliniază că Google ar putea profita de poziția sa dominantă și, de asemenea, ar putea afecta concurenții de pe piețele de turism și, prin urmare, ar dăuna consumatorilor;

42.  salută faptul că Comisia a adoptat recent modificări la Regulamentul (CE) nr. 773/2004, referitoare la desfășurarea procedurilor de către Comisie, în conformitate cu articolele 81 și 82 din Tratatul CE, precum și comunicările conexe care decurg din directiva privind acțiunile în despăgubire; consideră regretabil faptul că Parlamentul nu a fost implicat în procesul de redactare a modificărilor;

43.  subliniază faptul că politica în domeniul concurenței are un rol esențial în desăvârșirea pieței unice digitale; consideră că, pentru a fi solidă, politica în domeniul concurenței pe piețele cu evoluție rapidă necesită cunoștințe de piață aprofundate; prin urmare, salută faptul că o anchetă sectorială privind comerțul electronic este în curs de desfășurare în contextul implementării strategiei privind piața unică digitală;

Ajutoarele de stat

44.  solicită Comisiei, în calitatea sa de apărătoare a tratatelor, să monitorizeze îndeaproape aplicarea de către statele membre a directivei menționate anterior și să asigure metode uniforme de impunere a dispozițiilor acesteia în întreaga Uniune Europeană; solicită Comisiei, statelor membre și autorităților de la nivelurile administrative regionale și locale să militeze activ pentru respectarea politicii UE în domeniul concurenței și să explice baza juridică a acesteia; subliniază importanța de a aborda ajutorul de stat orizontal și vertical în același mod; consideră că sunt necesare acțiuni de sensibilizare în toate zonele Uniunii Europene în privința clasificării și acordării ajutoarelor de stat ilegale, în special atunci când deciziile de acordare de ajutoare de acest gen ar echivala cu măsuri anticoncurențiale și protecționiste; consideră totuși că regiunile și insulele îndepărtate sau periferice ar trebui să se bucure o mai mare libertate de acțiune decât în prezent în privința aplicării normelor privind ajutoarele de stat;

45.  consideră că, mai ales în cadrul procedurii ajutoarelor de stat, Comisia trebuie să verifice mai riguros datele furnizate de statele membre și să îmbunătățească siguranța datelor, pentru că se fac permanent încercări de a eluda dispozițiile și constrângerile legale și de a obține compromisuri mai mult sau mai puțin dubioase; consideră, de asemenea, că astfel de verificări ar trebui să pornească de la premisa că în sectoare strategice și vitale precum energia, transportul și sănătatea, statele trebuie să asigure securitatea și continuitatea totală a aprovizionării și furnizării de servicii pentru toți cetățenii și să aibă grijă să nu introducă dispoziții legale care dăunează altor state membre sau Uniunii;

46.  reiterează faptul că fondurile structurale ale UE nu pot fi utilizate în așa fel încât să încurajeze în mod direct sau indirect delocalizarea serviciilor sau a activităților de producție în alte state membre, de exemplu prin introducerea unei perioade de așteptare pentru întreprinderile care beneficiază de asemenea fonduri; subliniază că ajutorul de stat este uneori necesar pentru a garanta furnizarea de servicii de interes economic general (SIEG), inclusiv asigurarea accesului la energie, transport și telecomunicații; subliniază că intervenția statului reprezintă deseori cel mai bun instrument de politică pentru a asigura servicii care sunt esențiale pentru a garanta condițiile economice și sociale necesare în regiunile și insulele izolate, îndepărtate și periferice din Uniune;

47.  apreciază faptul că în anul 2014 Comisia a adoptat noile orientări privind ajutoarele de stat în domeniul protecției mediului și energiei, incluzându-le în regulamentul general privind exceptarea pe categorii;

48.  salută includerea ajutorului de stat pentru transportul rezidenților din regiuni îndepărtate în cadrul regulamentului general privind exceptarea pe categorii de ajutoare, recunoscându-se, astfel, problema conectivității; subliniază că în regiunile și insulele periferice conectivitatea este esențială, de asemenea, pentru a sprijini și dezvolta un număr acceptabil de inițiative sociale și economice, prin menținerea legăturilor comerciale vitale;

49.  salută actuala anchetă a Comisiei referitoare la impozitele amânate și creditele de impozit de care a beneficiat sectorul bancar din mai multe state membre; consideră că impozitele amânate și creditele de impozit ar trebui să fie autorizate retroactiv în conformitate cu prevederile privind ajutoarele de stat în cazul în care sunt condiționate de condiții explicite privind obiective de finanțare pentru economia reală;

50.  reamintește solicitarea adresată Comisiei de a verifica dacă sectorul bancar a beneficiat de la începutul crizei de subvenții explicite și de ajutoare de stat sub forma unui sprijin necondiționat pentru asigurarea lichidității;

51.  salută introducerea de noi orientări privind ajutoarele de stat în domeniul finanțării investițiilor cu risc, care au ca obiectiv principal crearea de condiții propice pentru a promova cu mai mult succes IMM-urile, întreprinderile inovatoare cu capitalizare medie și recent înființate, a căror promovare întâmpină mari dificultăți din cauza mărimii lor;

52.  critică faptul că modelele de impozitare care au ca efect denaturarea concurenței, în special, pot crea probleme considerabile întreprinderilor mijlocii și, de asemenea, unui număr de state membre care nu aplică asemenea modele de impozitare;

53.  salută faptul că, în cadrul procesului de modernizare a legislației privind ajutoarele de stat, Comisia ia inițiativa de a emite noi orientări care vor preciza în mod clar ce se înțelege prin ajutor de stat în domeniul impozitării și prin prețuri de transfer corespunzătoare;

54.  solicită un studiu separat din partea Comisiei pentru a evalua dacă prevederile UE privind ajutorul de stat împiedică consolidarea competitivității întreprinderilor europene față de concurenții lor globali, nu în ultimul rând referitor la mecanismele de achiziții publice, dar și având în vedere încheierea recentă a Parteneriatului Transpacific (TTP);

Controlul fuzionărilor

55.  constată că până acum în economia digitală evaluarea fuziunilor și preluărilor din domeniul digital s-a făcut preponderent în funcție de cifra de afaceri a întreprinderilor implicate, ceea ce este inadecvat; subliniază că întreprinderile cu cifră de afaceri mică și pierderi însemnate la lansare pot avea un portofoliu mare de clienți, și implicit volume semnificative de date, și o putere de piață considerabilă, așa cum s-a demonstrat în cazul preluării WhatsApp de către Facebook, aprobată necondiționat de Comisie și care a creat un precedent;

56.  consideră că, în anumite sectoare economice și, în primul rând, în economia digitală, ar trebui aplicate criterii suplimentare, pe lângă abordările bazate pe prețuri, cotele de piață și cifra de afaceri, deoarece fuziunile pot implica adesea restricționarea concurenței;

57.  este de părere că mai ales în cazul economiei digitale și în contextul protecției consumatorilor, normele generale în materie de concurență trebuie actualizate pentru a rămâne în pas cu realitățile pieței și trebuie introduse criterii suplimentare de evaluare a fuziunilor, precum prețul de cumpărare, eventualele bariere la intrarea pe piață, importanța vitală a datelor și a accesul la date. specificațiile de platformă și efectele de rețea asociate, și dacă există sau nu concurență pe plan mondial în sectorul în cauză; invită Comisia să trateze cu multă atenție modelul de afaceri al întreprinderilor din economia digitală și posibilele bariere la intrare, inclusiv factori precum posibilitatea de a trece de la o platformă la alta și portabilitatea datelor;

58.  invită Comisia să analizeze posibilitatea ca și comercianții cu amănuntul independenți, care în temeiul legislației în domeniul concurenței au dreptul de a colabora prin intermediul magazinelor tradiționale, să poată avea oferte comune de comerț electronic;

59.  consideră că evaluarea greșită a puterii de piață datorată modului în care a fost definită piața până acum are adesea loc în special în dauna întreprinderilor europene, mai ales în contextul globalizării și pe o piață digitală dinamică; solicită Comisiei să aibă în vedere o reajustare în cadrul Regulamentului privind concentrările economice;

60.  își exprimă îngrijorarea că de prea multe ori se preferă o abordare strict națională a chestiunii definiției pieței, care nu ține seama în mod corespunzător de internaționalizarea piețelor, așa cum se întâmplă, de exemplu, cu Regulamentul privind fuziunile;

Ajutoare financiare și impozite

61.  subliniază că – așa cum s-a scris pentru a cincea oară în raportul anual privind concurența – ajutoarele de stat temporare acordate sectorului financiar au fost necesare pentru stabilizarea sistemului financiar mondial, însă dacă finalizarea uniunii bancare devine realitate ele trebuie rapid reduse sau eliminate complet și reanalizate; subliniază necesitatea urgentă și continuă de a elimina subvențiile – sub forma garanțiilor implicite acordate instituțiilor financiare care sunt prea mari ca să pice – pentru a crea condiții de concurență egale în sectorul financiar și a proteja contribuabilii, în privința cărora trebuie avut grijă să se garanteze că acest lucru nu generează profituri sau beneficii extraordinare pentru persoane juridice private; subliniază importanța unei abordări restrictive în ceea ce privește ajutorul de stat;

62.  subliniază faptul că o concurență fiscală loială este esențială pentru integritatea pieței interne, pentru viabilitatea finanțelor publice și condiții de concurență echitabile;

63.  consideră că diferențele considerabile între statele membre în privința utilizării ajutoarelor de stat în sectorul financiar apărute în ultimii ani pot să denatureze concurența în acest sector; invită Comisia să clarifice normele și procedurile în temeiul cărora pot fi autorizate ajutoare de stat în sectorul financiar; consideră că cel mai târziu în momentul finalizării uniunii bancare, ajutoarele de stat pentru sectorul bancar trebuie reduse ca ordin de mărime, având grijă ca reglementările să nu denatureze concurența în beneficiul băncilor mari și să existe credite suficiente pentru IMM-uri;

64.  în opinia sa, Comisia ar trebui să aibă în vedere posibilitatea ca ajutoarele de stat pentru bănci să fie condiționate de acordarea de credite IMM-urilor;

65.  solicită Comisiei să lanseze o foaie de parcurs către ajutoare de stat mai puține, dar mai bine orientate, care să urmărească o reducere a ajutoarelor de stat și promovarea unei reduceri a impozitelor care să stimuleze noile întreprinderi și concurența loială mai degrabă decât să sprijine vechi structuri și vechi beneficiari;

66.  subliniază că atunci când se folosesc ajutoare de stat pentru a promova servicii de interes general, este crucial să se urmărească beneficiul cetățenilor, și nu cel al anumitor companii sau entități publice;

67.  solicită Comisiei să urmărească îndeaproape condițiile ce vor fi propuse de BCE pentru acordarea noilor licențe bancare, pentru a se asigura că acestea creează condiții echitabile pentru participanți, fără bariere mari la intrarea pe piață; crede cu tărie că, având în vedere gradul ridicat de concentrare în sectorul bancar din anumite state membre, creșterea numărului de instituții bancare ar fi benefică pentru consumatori și IMM-uri;

68.  subliniază importanța crucială a legislației UE în domeniul subvențiilor în lupta împotriva eludării taxelor de către întreprinderile multinaționale;

69.  salută investigațiile lansate de Comisie în 2014 pe tema ajutoarelor de stat ilicite acordate sub formă de concurență fiscală neloială, în beneficiul anumitor companii individuale, care în 2015 au fost extinse la toate cele 28 de țări ale UE; solicită, totodată, statelor membre ca pe viitor să îi trimită Comisiei, în timp util și fără întârziere, toate informațiile relevante privind regimul lor fiscal și să se conformeze, în sfârșit, obligației de a raporta Comisiei și Parlamentului detaliile aferente tuturor acordurilor speciale care pot avea un impact asupra altor state membre și IMM-urilor;

70.  constată că în ultimele sale mandate Comisia nu a deschis decât un număr foarte limitat de investigații privind potențialele situații de ajutoare de stat de tip fiscal, în ciuda unor suspiciuni bine întemeiate care au fost făcute publice între timp; solicită Comisiei să folosească rezultatul investigațiilor în curs pentru a întocmi orientări mai precise și mai eficace în cazul ajutoarelor de stat de tip fiscal, să se folosească de toate prerogativele sale conferite de normele UE în domeniul concurenței pentru a combate practicile fiscale dăunătoare și să sancționeze statele membre și companiile implicate în asemenea practici; solicită Comisiei, în același timp, să specifice acele politici fiscale care nu sunt în concordanță cu politica privind ajutoarele de stat;

71.  consideră că pentru a asigura o concurență loială între companii, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 651/2014 al Comisiei, companiile situate în regiuni afectate de dezavantaje temporare sau permanente ar trebui susținute și ar trebui acordată mai multă flexibilitate regiunilor care se confruntă cu probleme economice grave, precum regiunile incluse în obiectivul privind convergența și în cel privind competitivitatea, și regiunilor insulare;

72.  regretă că numai un număr foarte limitat de cazuri de ajutoare de stat legate de concurența fiscală neloială a fost investigat din 1991 încoace, subliniind nevoia de a asigura un acces larg la informații pentru a demara mai multe investigații în cazurile suspecte; este preocupat de faptul că resursele limitate de care dispun în momentul de față serviciile competente ale Comisiei le-ar putea limita acestora capacitatea de a trata un număr semnificativ mai mare de cazuri;

73.  subliniază că în mai multe state membre procedura privind ajutoarele de stat nepermise nu poate pune capăt singură concurenței fiscale neloiale; la un an după dezvăluirile „LuxLeaks” sunt necesare alte rezultate concrete, precum introducerea unei baze comune consolidate obligatorii de impozitare a companiilor, revizuirea directivei privind TVA, pentru a combate frauda, impunerea obligației, în cazul marilor întreprinderi cu prezență internațională, de a-și raporta public cifra de afaceri și veniturile după modelul „țară cu țară”, precum și cerința impusă statelor membre de a da dovadă de mai multă transparență în practicile fiscale și în îndeplinirea obligațiilor de informare reciprocă;

74.  consideră că practicile fiscale aplicate în prezent de anumite state membre pun serios în pericol piața internă, că întreprinderile multinaționale mai ales trebuie să aducă o contribuție onestă și corespunzătoare la finanțele publice ale statelor membre și că sunt necesare investigații suplimentare pentru a cerceta practicile și deciziile fiscale dăunătoare larg răspândite care au ca efect erodarea bazei de impozitare a companiilor și planificarea fiscală agresivă în Europa; salută înființarea noii comisii TAXE;

75.  consideră că o concurență fiscală sănătoasă face parte din elementele constitutive ale pieței unice a Uniunii, dar că concurența fiscală neloială trebuie împiedicată prin baze de impozitare armonizate, schimburi de informații între autoritățile fiscale și acordarea unui drept legal explicit de control al fluxurilor de capital dacă acest lucru este esențial pentru funcționarea corespunzătoare a sistemului fiscal în Uniune; consideră că introducerea unei baze comune de impozitare a întreprinderilor (CCTB) ar putea contribui la creșterea transparenței sistemului; consideră că chestiunea consolidării ar putea fi abordată ulterior și nu ar trebui să stea în calea introducerii rapide a CCTB;

76.  subliniază că, pe piața internă, întreprinderile noi și IMM-urile care fac afaceri doar într-o singură țară sunt penalizate comparativ cu companiile multinaționale, care pot transfera profiturile sau pot aplica alte forme de planificare fiscală agresivă printr-o gamă variată de decizii și instrumente, disponibile numai pentru acest tip de companii; în acest sens, remarcă cu îngrijorare faptul că, în condiții de egalitate, datorită sarcinilor fiscale mai reduse care rezultă din această planificare, companiile multinaționale rămân cu un profit mai ridicat în urma impozitării și, prin urmare, se creează condiții de concurență inechitabile cu competitorii de pe piața internă care nu recurg la planificarea fiscală agresivă și care își plătesc impozitele în locul în care generează profitul; subliniază că promovarea unor practici fiscale dăunătoare prin crearea unei Societas Unius Personae (SUP) europene, ale cărei norme de funcționare să precizeze în mod explicit posibilitatea de a avea două sedii distincte, adică un sediu social într-un loc și un sediu administrativ în alt loc, constituie o abordare greșită pentru UE;

77.  subliniază faptul că Comisia trebuie să aibă acces la datele transmise de autoritățile fiscale între ele care sunt relevante în contextul normelor de concurență;

78.  consideră că concurența loială poate fi subminată de planificarea fiscală; invită Comisia să modifice definiția „sediului permanent”, astfel încât societățile să nu poată evita în mod artificial să aibă o prezență impozabilă în statele membre în care desfășoară o activitate economică; subliniază că această definiție ar trebui să ia în calcul și situațiile specifice din sectorul digital, astfel încât să se considere că firmele implicate în activități complet dematerializate au o prezență permanentă într-un stat membru dacă mențin o activitate digitală semnificativă în țara respectivă;

79.  subliniază că, atunci când adoptă decizii în domeniul concurenței, Comisia trebuie să perceapă piața internă ca pe o singură piață, nu ca pe o sumă de piețe locale sau naționale;

80.  consideră că, date fiind studiile care estimează valoarea anuală a fraudei și evaziunii fiscale la până la 1 000 de miliarde de euro anual, statele membre trebuie până la urmă să ia măsuri pentru a limita aceste practici; consideră că reducerea fraudei și evaziunii fiscale este fundamentală pentru a merge înainte pe calea consolidării bugetelor publice. salută adoptarea recentă de către miniștrii de finanțe ai G20 a unor noi norme întocmite de OCDE referitoare la erodarea bazei impozabile și transferarea profiturilor, care vor mări transparența, vor închide portițele pentru fraudă și vor limita recurgerea la paradisuri fiscale; consideră că UE, dat fiind gradul său de integrare, trebuie să ia mai multe măsuri în ceea ce privește coordonarea și convergența decât propunerile OCDE referitoare la erodarea bazei impozabile și transferarea profiturilor (BEPS), cu scopul de a evita toate formele de concurență fiscală dăunătoare de pe piața internă; subliniază totuși că abordarea OCDE se bazează în continuare pe instrumente juridice fără caracter obligatoriu („soft law”) și că acțiunea sa trebuie completată printr-un cadru legislativ adecvat la nivelul UE, pentru a răspunde nevoilor pieței unice, de exemplu sub forma unei directive anti-BEPS care să fie mai ambițioasă decât inițiativa OCDE privind BEPS în domenii care nu sunt acoperite în mod suficient; solicită o evaluare a impactului economic, financiar și asupra pieței al eludării taxelor și fraudei fiscale;

81.  consideră că, date fiind practicile fiscale neloiale aplicate de unele state membre, politica în domeniul pieței interne și în cel al concurenței trebuie să meargă mână în mână, în efortul de a garanta că profiturile sunt distribuite echitabil și că transferarea profiturilor în anumite state membre, sau chiar în afara UE, devine imposibilă;

82.  subliniază faptul că schimburile de informații cuprinzătoare, transparente și eficace sunt o condiție prealabilă cheie pentru prevenirea planificării fiscale agresive; subliniază, totodată, că simplificarea aranjamentelor fiscale la nivelul statelor membre ar însemna mult pentru creșterea transparenței și clarității;

83.  salută intenția comisarului pentru concurență de a restructura controlul ajutoarelor de stat în direcția unei sarcini fiscale echitabile pentru toți; speră că înainte de această restructurare se va face o analiză completă și necondiționată a situației și invită statele membre să pună toate documente cerute la dispoziția Parlamentului și să abandoneze mentalitatea obstrucționistă de până acum, care stă în calea progreselor în acest domeniu, context în care trebuie ținut cont de faptul că fiecare stat membru trebuie să răspundă diferitelor imperative politice în funcție de propria așezare geografică, mărime, caracteristici naturale sau de alt tip, precum și în funcție de stadiul său de dezvoltare economică și socială și solicită revizuirea orientărilor privind ajutoarele de stat prin mijloace fiscale pentru a include cazurile de concurență neloială care se situează în afara deciziilor și transferurilor fiscale;

84.  solicită Comisiei să elaboreze în viitorul apropiat orientări detaliate privind ajutoarele de stat în domeniul fiscal și al prețului de transfer; subliniază faptul că orientările de acest tip în alte domenii politice s-au dovedit foarte eficace în eliminarea și prevenirea introducerii în statele membre a anumitor practici care contravin normelor UE privind ajutoarele de stat; subliniază faptul că asemenea orientări își ating scopul doar dacă stabilesc dispoziții foarte precise, inclusiv sub forma pragurilor cantitative;

85.  solicită Comisiei să ia în considerare introducerea de sancțiuni, fie împotriva statului, fie împotriva companiei implicate în cazuri grave de ajutoare de stat ilegale;

86.  invită Comisia să modifice fără întârziere normele actuale pentru a permite ca sumele recuperate în urma unei încălcări a legislației UE privind ajutoarele de stat prin măsuri fiscale să fie returnate statelor membre care au suferit o erodare a bazei lor impozabile sau bugetului UE, și nu statului membru care a acordat un ajutor de stat ilegal de natură fiscală, așa cum este cazul în prezent, întrucât această regulă creează o motivație în plus de a eluda taxele; încurajează Comisia să își utilizeze la maximum competențele în temeiul normelor UE în materie de concurență pentru a combate practicile fiscale dăunătoare;

87.  solicită elaborarea unui cadru legislativ la nivelul UE pentru a împiedica denaturarea concurenței prin planificare fiscală agresivă și evaziune fiscală; în vederea asigurării unui mediu concurențial echitabil, recomandă introducerea unui mecanism obligatoriu de transmitere automată reciprocă a deciziilor fiscale, o CCCTB și o garanție că niciun profit nu părăsește UE netaxat;

Concurența în era globalizării

88.  reamintește că, pentru a asigura punerea în aplicare eficace a principiilor dreptului concurenței în era globalizării, cooperarea internațională este esențială; prin urmare, solicită Comisiei Europene să încurajeze intensificarea cooperării internaționale în domeniul concurenței; subliniază că încheierea unor acorduri privind punerea în aplicare a legislației în domeniul concurenței, care să permită schimbul de informații între autoritățile de anchetă din acest sector ar putea contribui în mod foarte eficient la cooperarea internațională în materie de concurență;

89.  consideră că Parteneriatul Transatlantic pentru comerț și investiții (TTIP) și toate celelalte acorduri internaționale în domeniul comerțului și al investițiilor ar trebui să includă o secțiune consistentă dedicată aspectelor legate de concurență;

90.  subliniază faptul că partenerii comerciali ar trebui să beneficieze de creșterea concurenței în domeniul comerțului, de investițiile din sectorul privat, inclusiv cele realizate sub forma unor parteneriate de tip public-privat, și de nivelul de trai mai ridicat al consumatorilor;

91.  subliniază că Uniunea Europeană ar trebui să își intensifice eforturile de monitorizare a punerii în aplicare a acordurilor comerciale pentru a evalua, printre altele, dacă sunt respectate normele în materie de concurență și dacă sunt respectate și onorate pe deplin angajamentele asumate de către partenerii comerciali;

92.  solicită Comisiei să utilizeze politica comercială ca o modalitate de a progresa în direcția instituirii unor norme mondiale de politică a concurenței pentru a se elimina numeroasele bariere ce mai există încă în calea comerțului; consideră că obiectivul pe termen lung de a se încheia, în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului, un acord multilateral în domeniul concurenței este soluția ideală;

93.  sprijină inițiativele Conferinței Organizației Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare (UNCTAD) și OCDE referitoare la politica în domeniul concurenței, precum și eforturile lor de a îmbunătăți cooperarea la nivel mondial în acest domeniu;

94.  încurajează Comisia și autoritățile din domeniul concurenței din statele membre să participe activ la Rețeaua Internațională a Concurenței;

95.  solicită luarea unor măsuri pentru a garanta că toate produsele importate din țări terțe respectă standardele de mediu, sanitare și sociale aplicate de Uniune și susținute pe piața mondială, pentru a proteja producătorii industriali europeni de concurența neloială;

96.  invită Comisia să sprijine țările în curs de dezvoltare în eforturile lor de a promova concurența loială; invită Comisia să dezvolte în continuare cooperarea, în special cu autoritățile din domeniul concurenței din țări emergente, și să dispună introducerea unor garanții corespunzătoare;

97.  subliniază că accesul în condiții egale la resurse, inclusiv la sursele de energie, este extrem de important pentru a asigura o concurență loială pe piața mondială; subliniază, în acest sens, importanța includerii în acordurile comerciale a unor clauze privind energia sustenabilă la prețuri abordabile și securitatea aprovizionării;

Concurența în diferite sectoare

98.  solicită Comisiei să publice rezultatul investigațiilor în curs referitoare la practicile concurențiale în sectoarele distribuției de alimente, energiei, transportului și mass-media;

99.  salută noile orientări privind ajutorul de stat acordat companiilor aeriene și aeroporturilor în UE, ca parte a pachetului legislativ privind modernizarea ajutorului de stat propus de Comisie; solicită Comisiei să stabilească urgent, prin acorduri internaționale, un set similar de norme pentru companiile aeriene subvenționate care operează din țări terțe către și din UE, pentru a asigura o concurență loială între transportatorii din UE și cei din țări terțe;

100.  îndeamnă Comisia să promoveze schimbul de bune practici prin intermediul Rețelei europene în domeniul concurenței (REC), cu scopul de a aborda aspectele semnalate legate de alianțele între distribuitori, multe dintre aceste cazuri fiind deja investigate de către autoritățile competente din statele membre; solicită ca în cadrul acestor discuții să se țină seama de interacțiunile dintre nivelul național și cel european;

101.  încurajează Rețeaua europeană din domeniul concurenței să discute cu privire la rețeaua tot mai mare de alianțe de cumpărare din sectorul comerțului cu amănuntul de la nivel național și al UE;

102.  solicită Comisiei să dezvolte progresiv cadrul juridic al Uniunii în domeniul concurenței pentru a introduce în monitorizarea lanțului de distribuție a alimentelor indicatorii SAFA (evaluarea sustenabilității sistemelor alimentare și agricole) ai Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO), inclusiv indicatori din cadrul rubricilor „Prețuri corecte și contracte transparente” (S.2.1.1.) și „Dreptul furnizorilor” (S2.2.1);

103.  solicită înființarea unui observator european al prețurilor produselor alimentare și agricole la origine și la destinație; atrage atenția asupra indicelui spaniol de prețuri de origine și destinație IPOD ca posibil model de monitorizare a potențialelor abuzuri ale comercianților cu amănuntul împotriva fermierilor și consumatorilor;

104.  solicită adoptarea unor măsuri cu caracter obligatoriu în lanțul de distribuție a alimentelor împotriva comercianților cu amănuntul ale căror acțiuni sunt în dauna fermierilor și consumatorilor;

105.  este deosebit de preocupat de situația din sectorul lactatelor, unde comercianții cu amănuntul au impus prețuri mult sub costurile de producție după încheierea sistemului de cote;

Consolidarea democratică a politicii în domeniul concurenței

106.  salută dialogul periodic dintre comisarul pentru concurență și Parlament, însă consideră că în anumite chestiuni esențiale de principiu dreptul de a fi consultat nu este suficient;

107.  semnalează că în legislația în domeniul concurenței Parlamentul este implicat în procesul legislativ doar prin procedura de consultare, rezultatul fiind că poate exercita mult mai puțină influență decât Comisia și Consiliul;

108.  apreciază dialogul periodic între Comisie și Parlamentul European pe teme legate de concurență; solicită încă o dată ca directivele și orientările legislative fundamentale să fie adoptate în conformitate cu procedura de codecizie; consideră că dialogul actual dintre Parlament și autoritățile UE în domeniul concurenței ar trebui să devină și mai strâns, în special pentru a examina solicitările Parlamentului din anii anteriori și a acționa pe baza lor; consideră că independența DG Concurență din cadrul Comisiei este de importanță crucială pentru atingerea cu succes a propriilor obiective; invită Comisia să realoce un nivel suficient de resurse financiare și umane către DG Concurență; solicită, în special, să se asigure o separare strictă între departamentele care elaborează astfel de orientări și cele care au responsabilitatea de a le aplica în cazuri concrete;

109.  consideră că în politica în domeniul concurenței ar trebui să drepturi de codecizie; regretă că articolele 103 și 109 din TFUE prevăd doar consultarea Parlamentului; consideră că acest deficit democratic nu poate fi tolerat; propune ca acest deficit să fie eliminat cât mai curând posibil, prin adoptarea unor acorduri interinstituționale care să vizeze politica în domeniul concurenței, și să fie corectat cu ocazia următoarei modificări a tratatului;

110.  cere să i se confere prerogative de codecizie în politica în domeniul concurenței, mai ales când este vorba de principii fundamentale și orientări cu caracter obligatoriu, și regretă că dimensiunea democratică a acestui domeniu al politicii Uniunii nu a fost întărită cu prilejul ultimelor modificări ale tratatului; solicită Comisiei să vină cu propuneri vizând modificarea corespunzătoare a tratatelor pentru a extinde domeniul de aplicare al procedurii legislative ordinare și la dreptul concurenței;

111.  solicită Comisiei să implice mai susținut Parlamentul în anchetele sectoriale, garantând, totodată, confidențialitatea anumitor informații furnizate de părțile implicate; solicită ca pe viitor regulamentele Consiliului să se bazeze pe articolul 114 din TFUE, care se ocupă de funcționarea pieței interne, astfel încât ele să poată fi adoptate prin procedura de codecizie, în cazul în care multdorita modificare a tratatului se va lăsa așteptată; subliniază faptul că munca depusă la elaborarea Directivei privind acțiunile în despăgubire poate oferi un model pentru viitoarea cooperare interinstituțională în domeniul concurenței; invită comisarul pentru concurență să își continue dialogul început cu comisiile competente ale Parlamentului, precum și cu grupul de lucru al Comisiei pentru afaceri economice și monetare;

112.  consideră că Comisia ar trebui să inițieze și să publice cât mai curând o evaluare publică cu obiective precise și axată pe rezultate a diferitelor propuneri ale Parlamentului privind dezvoltarea în continuare a politicii în domeniul concurenței;

113.  subliniază faptul că în activitatea sa viitoare, DG Concurență din cadrul Comisiei ar trebui să țină seama în mod corespunzător de punctele de vedere adoptate de Parlament în rapoartele sale precedente privind politica în domeniul concurenței;

114.  consideră că ar trebui păstrate toate formele de dialog care au fost testate și și-au dovedit utilitatea;

o
o   o

115.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și autorităților naționale din domeniul concurenței.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2015)0051.
(2) Texte adoptate, P7_TA(2013)0576.
(3) http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/STUD/2015/563438/IPOL_STU(2015)563438_EN.pdf.
(4) http://www.eesc.europa.eu/?i=portal.en.ten-opinions.36372
(5) http://ec.europa.eu/competition/ecn/food_report_en.pdf
(6) JO C 200, 28.6.2014, p. 1.


Rolul dialogului intercultural, al diversității culturale și al educației în promovarea valorilor fundamentale ale UE
PDF 289kWORD 126k
Rezoluţia Parlamentului European din 19 ianuarie 2016 referitoare la rolul dialogului intercultural, al diversității culturale și al educației în promovarea valorilor fundamentale ale UE (2015/2139(INI))
P8_TA(2016)0005A8-0373/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 2, articolul 21 și articolul 27 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolele 165 și 167, precum articolul 17, conform cărora Uniunea Europeană trebuie să respecte statutul conferit în temeiul dreptului național bisericilor, asociațiilor sau comunităților religioase, precum și organizațiilor filosofice și neconfesionale, și trebuie să recunoască identitatea și contribuția specifică a acestora, menținând un dialog deschis, transparent și permanent,

–  având în vedere Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 10, 11 și 22 și preambulul acesteia,

–  având în vedere Convenția europeană a drepturilor omului, în special articolul 2 din Protocolul nr. 1 la aceasta,

–  având în vedere Rezoluția Organizației Națiunilor Unite din 20 decembrie 2010, intitulată „Cultură și dezvoltare”,

–  având în vedere Declarația Mileniului a Organizației Națiunilor Unite (2000) și îndeosebi articolele referitoare la drepturile omului, democrație și buna guvernare,

–  având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW) (1979),

–  având în vedere Convenția UNESCO din 2005 privind protecția și promovarea diversității expresiilor culturale (Convenția UNESCO),

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului (1948), în special articolul 16 și Declarația ONU privind eliminarea tuturor formelor de intoleranță și de discriminare bazate pe religie sau convingeri,

–  având în vedere Rezoluția 67/179 a Adunării Generale a ONU din 20 decembrie 2012 și Rezoluția 22/20 a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului din 22 martie 2013,

–  având în vedere Recomandarea sa din 13 iunie 2013 adresată Consiliului referitoare la proiectul de Orientări ale UE privind promovarea și protejarea libertății religioase și a convingerilor(1), precum și Orientările UE privind promovarea și protejarea libertății religioase și a convingerilor, adoptate de Consiliul Afaceri Externe la 24 iunie 2013,

–  având în vedere Decizia nr. 1983/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind Anul european al dialogului intercultural (2008)(2),

–  având în vedere Concluziile din 20 noiembrie 2008 ale Consiliului privind promovarea diversității culturale și a dialogului intercultural în cadrul relațiilor externe ale Uniunii Europene și ale statelor sale membre(3),

–  având în vedere Cadrul strategic și Planul de acțiune ale UE privind drepturile omului și democrația (11855/2012), adoptate de Consiliul Afaceri Externe la 25 iunie 2012,

–  având în vedere Cartea albă a Consiliul Europei din 7 mai 2008 privind dialogul intercultural, intitulată „Să trăim împreună cu egală demnitate”,

–  având în vedere Agenda europeană pentru cultură într-o lume în proces de globalizare (COM(2007)0242), care are ca obiectiv să promoveze conștientizarea diversității culturale și a valorilor UE, dialogul cu societatea civilă și schimbul de bune practici,

–  având în vedere rezultatele și acțiunile întreprinse în urma Acțiunii pregătitoare privind cultura în relațiile externe ale UE, din 2014,

–  având în vedere Protocolul privind cooperarea culturală din anexa la modelul de acord de liber schimb(4),

–  având în vedere Declarația de la Paris privind promovarea prin educație a cetățeniei și a valorilor comune ale libertății, toleranței și nediscriminării, adoptată în cadrul reuniunii informale a miniștrilor educației din Uniunea Europeană, din 17 martie 2015 (8496/15),

–  având în vedere recomandările finale comune ale trioului Președinției Uniunii de la Conferința UE pentru tineret organizată în 2015 la Luxemburg, care au luat în considerare consultarea din cadrul dialogului structurat menită să capaciteze tinerii pentru participarea politică la viața democratică din Europa, și prin care Parlamentul European a fost invitat să promoveze educația bazată pe valori și cetățenia activă,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru cultură și educație (A8-0373/2015),

A.  întrucât Europa reprezintă un imens patrimoniu al diversității culturale, sociale, lingvistice și religioase; întrucât, în acest context, valorile comune care structurează societățile noastre, cum ar fi libertatea, justiția socială, egalitatea și nediscriminarea, democrația, drepturile omului, statul de drept, toleranța și solidaritatea, sunt de o importanță crucială pentru viitorul Europei;

B.  întrucât, nefiind un concept juridic, dialogul intercultural nu este reglementat de legislația națională, a UE sau internațională, dar are la bază cadre internaționale care vizează respectarea drepturilor omului și a diversității culturale;

C.  întrucât dialogul intercultural a fost definit orientativ, în diferite studii și concluzii formulate în contextul Anului european al dialogului intercultural (2008), ca fiind un proces ce cuprinde un schimb și o interacțiune deschisă și respectuoasă între persoane, grupuri și organizații din medii culturale diferite sau cu viziuni diferite asupra lumii; întrucât printre obiectivele acestuia se numără: dezvoltarea unei înțelegeri mai profunde a diferitelor perspective și practici; creșterea participării, a libertății și a capacității de a face alegeri; încurajarea egalității; și susținerea proceselor creative;

D.  întrucât este important să se ofere mijloacele necesare, în special financiare, pentru a prioritiza finanțarea programelor destinate stimulării dialogului intercultural și dialogului între cetățeni, în vederea consolidării respectului reciproc într-un context al unei puternice diversități culturale și a abordării realităților complexe din societățile noastre și a coexistenței unor identități culturale și convingeri diferite, precum și pentru a evidenția contribuția diferitelor culturi la societățile și la patrimoniul european și pentru a controla eficient conflictele;

E.  întrucât atingerea acestui obiectiv nu este numai o responsabilitate a autorităților publice și a factorilor de decizie, ci și o responsabilitate comună a societății în ansamblu, incluzând o gamă largă de actori, precum mass-media, educatorii, întreprinderile, comunitățile și liderii religioși; întrucât, în afară de actorii politici, este important de evidențiat rolul tuturor celorlalți actori implicați în dialogul intercultural;

F.  întrucât anumite articole din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene prezintă o relevanță specială pentru dialogul intercultural, promovând egalitatea, nediscriminarea, diversitatea culturală, religioasă și lingvistică, libertatea de exprimare și de circulație, precum și drepturile cetățenilor la participare economică și politică;

G.  întrucât un dialog intercultural autentic necesită o cunoaștere solidă a culturii proprii și a altor culturi;

H.  întrucât, având în atenție Anul European pentru Dezvoltare 2015, reexaminarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului ale ONU și rezultatele Summitului Organizației Națiunilor Unite privind dezvoltarea sustenabilă din 2015, rolul culturii este esențial pentru realizarea unei dezvoltării sustenabile și pentru eradicarea sărăciei la nivel mondial; solicitând, de asemenea, o integrare mai explicită a culturii în agenda ONU post-2015 pentru o dezvoltare sustenabilă;

I.  întrucât, la nivel european și mondial, există numeroase provocări legate de globalizare, migrație, conflicte religioase și interculturale, precum și de ascensiunea radicalismului;

J.  întrucât, în contextul dialogului intercultural, este esențială realizarea atât a drepturilor universale ale omului (ca drepturi individuale), cât și a drepturilor culturale (ce recunosc identități culturale specifice și multiple);

K.  întrucât dezvoltarea mobilității educaționale pentru studenți și profesori și a tuturor celorlalte forme de schimburi internaționale poate conduce la o lume mai bună, în care oamenii să circule liber și să se practice de un dialog intercultural deschis;

1.  susține că Uniunea Europeană ar trebui să valorifice și să reia activitatea remarcabilă desfășurată în contextul Anului european al dialogului intercultural din 2008, să încurajeze schimbul de bune practici și să promoveze un nou dialog structurat cu toți actorii asupra chestiunilor interculturale și interconfesionale, ținând seama de toate evenimentele dramatice petrecute recent: oamenii politici europeni și naționali, autoritățile locale și regionale, bisericile, asociațiile și comunitățile religioase, organizațiile filosofice și neconfesionale, organizațiile și platformele societății civile, personalul din sport, cultură și educație, consiliile naționale și europene pentru tineret, universitarii și mass-media;

2.  încurajează toți actorii să stabilească o definiție actualizată, clară și legată de politică a dialogului intercultural, să aplice sau să armonizeze metodele, criteriile de calitate și indicatorii în vederea evaluării impactului programelor și proiectelor privind dialogul intercultural și să caute metodologii comparative interculturale;

3.  susține că trebuie favorizată o concepție interculturală și interconfesională bazate pe valori în domeniul educațional, pentru a aborda și a promova respectul reciproc, integritatea, principiile etice, diversitatea culturală și incluziunea și coeziunea socială, inclusiv prin programe de schimb și mobilitate pentru toți;

4.  susține că diversitatea culturală ar trebui tratată și de industria audiovizuală și cea culturală; încurajează aceste industrii să găsească modalități creative de a obține un acord privind o serie de planuri de acțiune naționale, regionale și locale care să vizeze punerea în aplicare a Convenției UNESCO privind protecția și promovarea diversității expresiilor culturale;

5.  subliniază că dialogul interreligios ar trebui considerat o componentă a dialogului intercultural, o precondiție a păcii și un instrument esențial de management al conflictelor, axându-se pe demnitatea persoanei și pe necesitatea respectării drepturilor omului în lume, cu un accent special pe libertatea de gândire, conștiință și religie și pe dreptul la protecție al minorităților religioase;

6.  subliniază că un dialog intercultural și interconfesional autentic încurajează interacțiunile pozitive și de cooperare, promovează înțelegerea și respectul între culturi, crește diversitatea și respectul pentru democrație, libertate, drepturile omului, precum și toleranța pentru valorile universale și pentru cele specifice fiecărei culturi;

7.  subliniază importanța unei integrări rapide și a educării comunităților;

8.  consideră că UE, în calitate de actor mondial, ar trebui să includă cultura și schimburile culturale și să mărească ponderea educației în relațiile sale externe și în politica de dezvoltare, ca instrumente pentru consolidarea valorilor fundamentale comune, cum ar fi respectul și înțelegerea reciprocă, oferind instrumente eficiente pentru o abordare de substanță și viabilă a soluționării conflictelor, a instaurării păcii și a prevenirii crizelor;

9.  consideră că, în conformitate cu articolul 167 alineatul (4) din TFUE, dialogul cultural și diversitatea ar trebui integrate transversal în toate domeniile de politică ale UE care au impact asupra valorilor sale fundamentale, precum politica pentru tineret, politica din domeniul educației, mobilitatea, ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, politicile externe, drepturile femeii și egalitatea de gen, comerțul și dezvoltarea regională;

10.  subliniază necesitatea de a instrui și a pregăti generațiile viitoare pentru a găsi soluții îndrăznețe și pentru a aborda în mod eficient și inovator provocările cu care se vor confrunta cetățenii europeni în viitor, oferindu-le acces la o veritabilă educație civică și asigurându-se că vor avea motivația necesară și că se vor angaja în direcția dobândirii unor competențe și abilități precum spiritul antreprenorial, asumarea rolului de lider și creșterea capacităților;

11.  recunoaște că dialogul intercultural constituie un instrument pentru o participare democratică favorabilă incluziunii și pentru responsabilizarea cetățenilor, îndeosebi în materie de bunuri comune și spații publice; susține că un astfel de dialog intercultural poate avea o contribuție semnificativă la consolidarea democrației și la cultivarea unui sentiment de incluziune și de apartenență mai vast și mai profund;

12.  consideră că creșterea investițiilor publice pentru o educație formală, neformală și informală incluzivă, de calitate și accesibilă reprezintă un prim pas către asigurarea accesului și oportunităților egale pentru toți; reamintește necesitatea de a asigura diversitatea culturală și socială în sălile de clasă și în mediile educaționale, inclusiv în rândul cadrelor didactice, în vederea reducerii abandonului școlar timpuriu și a încurajării educației copiilor defavorizați, pentru a promova egalitatea și a stimula coeziunea socială în rândul generațiilor viitoare;

13.  subliniază că educația formală, neformală și informală și accesul la învățarea pe tot parcursul vieții, pe lângă faptul că oferă cunoștințe, aptitudini și competențe, ar trebui, de asemenea, să ajute cursanții să asimileze valorile etice și civice și să devină membri ai societății activi, responsabili și cu un spirit deschis; subliniază, în acest sens, necesitatea începerii educației civice încă de la vârste timpurii și recunoaște importanța colaborării între toți actorii din domeniul educației; susține promovarea spiritului de inițiativă și de angajament al copiilor și tinerilor în vederea consolidării legăturilor sociale, a creării unui sentiment de apartenență și a elaborării unor coduri etice de combatere a discriminării;

14.  recunoaște rolul important al educației neformale și informale, precum și avantajele creării unor sinergii și parteneriate între toate nivelurile și formele de învățare, inclusiv între generații; subliniază, de asemenea, importanța participării la activitățile sportive și la cele de voluntariat pentru stimularea dezvoltării competențelor civice, sociale și interculturale, sociale și civice, precum și pentru creșterea incluziunii sociale a grupurilor defavorizate sau vulnerabile și a cetățenilor în general, în special a copiilor, prin transmiterea spiritului de echipă și a respectului pentru diversitate, combătând astfel o serie de fenomene sociale precum violența, radicalismul, rasismul și xenofobia, și reconstruind bazele unui dialog constructiv și pașnic între comunități; reamintește, în acest sens, rolul esențial al programelor UE din domeniul culturii, media, educației, tineretului și sportului, ca instrumente de combatere a intoleranței și prejudecăților și de promovare a unui sentiment al apartenenței comune și al respectului pentru diversitatea culturală;

15.  subliniază importanța creării unor legături solide între cultură și educație, pentru a dezvolta aptitudini și competențe transferabile, a crește numărul locurilor de muncă înalt calificate și sigure, în concordanță cu Agenda OIM privind munca decentă, și a atinge un nivel ridicat de incluziune socială și cetățenie activă; consideră că acestea sunt obiectivele principale ale materializării valorilor fundamentale ale UE, consacrate la articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană, precum și în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene; reamintește valoarea CONNECT, singurul program al UE de promovare a proiectelor culturale și educative, și încurajează Comisia să ia în considerare o nouă linie pilot de acțiune pentru testarea fezabilității actuale a unui asemenea program;

16.  susține mobilitatea tinerilor și a cadrelor didactice, precum și toate formele de cooperare dintre școli și universități, de exemplu prin platforme educaționale comune, programe de studiu comune și proiecte comune, menite să susțină înțelegerea și aprecierea diversității culturale, precum și dobândirea de către tineri a unor competențe sociale, civice și interculturale; consideră, în această privință, că expunerea de la vârste timpurii a copiilor la alte culturi îi ajută să dobândească aptitudini și competențe esențiale de viață pentru dezvoltarea lor personală, pentru o viitoare carieră și pentru o cetățenie europeană activă; subliniază că includerea unor vizite de studiu speciale în diverse state membre, precum și mobilitatea transnațională a copiilor de vârstă mică constituie, de asemenea, un mijloc necesar pentru a construi fundamentele culturilor, artelor, limbilor și valorilor europene; încurajează mobilitatea specifică pentru profesorii din învățământul primar și secundar, în vederea schimburilor de experiență și a dezvoltării unor instrumente proprii pentru a face față și a răspunde provocărilor societale evolutive; subliniază rolul și importanța programului Erasmus+, care contribuie la dezvoltarea unei conștiințe europene în rândul tinerilor, creează un sentiment al apartenenței comune și o cultură a dialogului intercultural, facilitând mobilitatea tinerilor și mărindu-le șansele de angajare; încurajează adoptarea unor măsuri suplimentare de facilitare a accesului și a integrării grupurilor defavorizate și a persoanelor cu nevoi speciale în acțiunile de mobilitate Erasmus+;

17.  încurajează statele membre să dezvolte programe de formare de calitate, care să promoveze diversitatea și să capaciteze cadrele didactice, persoanele care lucrează cu tinerii și asistenții sociali, precum și serviciile de consiliere pentru copii sau pentru părinți din școli și din medii neformale și informale, și care să poată răspunde nevoilor de educație și instruire ale copiilor din medii culturale și sociale diferite, contracarând toate formele de discriminare și rasism, inclusiv intimidarea în societate sau pe internet; remarcă că resursele educaționale ar trebui regândite pentru a favoriza o învățare multilingvă și bazată pe pluralitatea perspectivelor, precum și că trebuie valorizate și promovate sistematic, în acest context, experiențele și competențele multilingve și interculturale ale profesorilor;

18.  subliniază importanța investirii în programe de învățare pe tot parcursul vieții adresate cadrelor didactice, care să le transmită competențele pedagogice necesare în domenii precum migrația, aculturalizarea și psihologia socială și să le ajute să utilizeze diversitatea ca pe o resursă bogată de învățare în sala de clasă;

19.  observă rolul esențial al cadrelor didactice pentru consolidarea, în cooperare cu familiile, a legăturilor sociale, creând un sentiment de apartenență și ajutând tinerii să își dezvolte valori etice și civice;

20.  recunoaște necesitatea creării unor medii de învățare bazate pe drepturi și care să țină seama de dimensiunea de gen, astfel încât cursanții să învețe și să susțină drepturile omului, inclusiv drepturile femeilor și ale copiilor, valori fundamentale și participare civică, drepturile și obligațiile cetățenilor, democrație și statul de drept, să aibă încredere în identitatea lor, să știe că le este auzită vocea și că le sunt apreciate convingerile de către propria comunitate; încurajează statele membre și organismele de învățământ să consolideze participarea activă a cursanților la activitățile de management al structurilor lor de învățare;

21.  subliniază rolul noilor tehnologii ale informației și comunicațiilor ca instrumente de promovare a dialogului intercultural; promovează utilizarea mediei sociale pentru a crește, în rândul cetățenilor, nivelul de conștientizare a valorilor și principiilor fundamentale comune ale Uniunii Europene în rândul cetățenilor și subliniază importanța competențelor mediatice la toate nivelurile de învățământ, ca instrument de promovare a dialogului intercultural în rândul tinerilor; încurajează, de asemenea, SEAE și toți șefii reprezentanțelor UE să utilizeze la maximum, în activitatea lor, noile instrumente digitale;

22.  recunoaște necesitatea de a oferi un sprijin viabil și structural ONG-urilor, organizațiilor de apărare a drepturilor omului, organizațiilor de tineret și instituțiilor de formare pentru a combate extremismul prin intermediul coeziunii și incluziunii sociale, al cetățeniei active și al capacitării și participării tinerilor, sprijin orientat în special către inițiativele locale la scară redusă și către persoanele care activează la nivel local;

23.  recunoaște rolul esențial pe care ONG-urile, rețelele și platformele culturale și instituțiile menționate anterior îl au și ar trebui să continue să îl aibă în contextele în care structurile, politicile și programele formale de dialog intercultural sunt mai puțin dezvoltate; încurajează continuarea dialogului dintre Uniunea Europeană și orașele mari, regiuni și autoritățile locale, în vederea elaborării unei analize mai eficace (i) a legăturilor dintre modelele urbane în care locuiesc cetățenii și succesul sau eșecul sistemelor de învățământ, (ii) a beneficiilor educației formale și informale pentru toți, copii și familii, și (iii) a coordonării structurilor educaționale în scopul promovării unui dialog intercultural eficient;

24.  solicită să se acorde o atenție reînnoită promovării unei societăți interculturale și solidare, în special în rândul tinerilor, prin implementarea programului „Europa pentru cetățeni”, utilizând o finanțare adecvată, care să permită îndeplinirea obiectivului de a construi o societate mai coerentă și mai incluzivă și de a promova o cetățenie activă, deschisă către lume, respectând diversitatea culturală și bazată pe valorile comune ale UE;

25.  încurajează realizarea unor activități educative și de formare incluzive în domeniul artistic și sportiv, destinate persoanelor de toate vârstele, precum și a activităților de voluntariat, pentru a consolida procesele de socializare și participarea minorităților, a grupurilor defavorizate, a comunităților marginalizate, a migranților și a refugiaților la viața culturală și socială, inclusiv în funcțiile de conducere și de responsabilitate decizională;

26.  recunoaște importanța educației formale, neformale și informale, precum și a voluntariatului, pentru promovarea unei dezvoltări personale axate pe aptitudini cognitive și non-cognitive, pe gândirea critică, pe capacitatea de a integra opinii diferite, pe familiarizarea cu media, pe capacități anti-discriminare și interculturale și pe învățarea limbilor străine, precum și pe competențe sociale și civice, inclusiv cunoașterea patrimoniului cultural ca instrument de abordare a provocărilor contemporane, prin intermediul unei interpretări sensibile;

27.  afirmă necesitatea, în abordarea aspectelor privind dialogul intercultural și educația, de a include o perspectivă de gen și de a ține seama de nevoile persoanelor care se confruntă cu multiple forme de discriminare, inclusiv persoanele cu dizabilități, persoanele care se identifică ca LGBTI și persoanele care provin din comunități marginalizate;

28.  încurajează instituțiile UE să își extindă analiza tuturor formelor de radicalizare și să inițieze noi reflecții privind natura și procesele de extremism și violență politică, pornind de la premisa că radicalizarea este un proces dinamic și relațional, dar și o consecință necalculată și imprevizibilă a unei serii de transformări; salută Declarația de la Paris din 17 martie 2015 privind promovarea cetățeniei și a valorilor comune ale libertății, toleranței și nediscriminării prin educație, ca un efort de stimulare a dialogului activ între culturi, a solidarității globale și a respectului reciproc, axându-se pe importanța educației civice, inclusiv a ridicării nivelului de conștientizare a rolului unic al instrumentelor culturale în promovarea respectului reciproc în rândul elevilor și al studenților;

29.  reamintește că legitimitatea și răspunderea pe care o au guvernele și instituțiile europene de a combate activitățile infracționale, cu sprijinul serviciilor de informații și al organelor de ordine; remarcă, cu toate acestea, că măsurile represive, în conformitate cu Carta drepturilor fundamentale a UE, trebuie întotdeauna să respecte drepturile fundamentale, cum ar fi dreptul la protecția datelor, libertatea de exprimare, prezumția de nevinovăție și dreptul ca căi de atac efective;

30.  consideră că, atunci când promovează valorile fundamentale, dialogul intercultural și diversitatea culturală, Uniunea Europeană ar trebui să condamne ferm orice fel de tratamente inumane și degradante și orice încălcare a drepturilor omului, astfel încât să promoveze în mod real respectarea deplină a Declarației universale a drepturilor omului;

31.  solicită statelor membre să garanteze transpunerea deplină în legislația națională a standardelor obligatorii europene și internaționale împotriva discriminării;

32.  solicită statelor membre să implice comunitățile marginalizate, migranții, refugiații și comunitățile gazdă, precum și comunitățile religioase și cele laice în procese de integrare axate pe respect și capacitare, asigurând participarea acestora la viața civică și culturală într-un mod uman, respectuos și viabil în orice situație, îndeosebi în situațiile de urgență;

33.  salută Acțiunea pregătitoare privind cultura în cadrul relațiilor externe ale UE și contribuția sa la consolidarea rolului culturii ca factor strategic al dezvoltării umane, sociale și economice, contribuind astfel la îndeplinirea obiectivelor de politică externă, și solicită Serviciului European de Acțiune Externă și a reprezentanțelor UE din întreaga lume să includă, de asemenea, cultura ca parte integrantă a politicii externe a UE, să numească un atașat cultural din fiecare reprezentanță a UE din țări terțe partenere și să ofere personalului SEAE instruire privind dimensiunea culturală a politicii externe; invită Comisia să promoveze diplomația culturală și dialogul intercultural în toate instrumentele de relații externe ale UE, precum și în agenda UE pentru dezvoltare; solicită UE și statelor membre să consolideze cooperarea cu alte organizații europene și internaționale, cum ar fi Organizația Națiunilor Unite și agențiile acesteia, în special UNESCO, UNICEF și UNHCR, și să solicite o reprezentare mai eficace și mai solidă a UE în cadrul acestora; solicită, de asemenea, cooperarea cu institutele culturale naționale în vederea unei mai bune aplicări a instrumentelor existente, precum platformele culturale din rețeaua Institutelor naționale pentru cultură din Uniunea Europeană (EUNIC), precum și crearea unor noi instrumente pentru confruntarea cu provocările comune într-o lume globalizată;

34.  consideră că cultura ar trebui să devină o parte esențială a dialogului politic cu țările terțe și reamintește necesitatea integrării sistematice a culturii în proiectele și programele de dezvoltare; subliniază, prin urmare, necesitatea eliminării obstacolelor pentru mobilitatea artiștilor, a educatorilor, a cadrelor universitare și a profesioniștilor din domeniul culturii, prin armonizarea și simplificarea procedurilor de obținere a vizei, în vederea încurajării cooperării culturale cu toate regiunile lumii;

35.  invită Comisia și statele membre să dezvolte strategii care să recunoască dialogul intercultural ca un proces de comunicare interactivă între culturi și în cadrul acestora, să asigure respectul reciproc și egalitatea de șanse, să creeze și să aplice soluții eficace de combatere a inegalităților economice și sociale, a cauzelor excluziunii și a tuturor formele de discriminare, precum și să dezvolte o înțelegere mai profundă a diferitelor perspective și practici; reamintește rolul esențial al media, inclusiv al mediei sociale, atât ca potențiale platforme pentru discursul extremist, cât și ca mijloace de combatere a mesajelor xenofobe, de eliminare a stereotipurilor și prejudecăților și de promovare a toleranței;

36.  reamintește faptul că patrimoniul cultural reprezintă diversitatea expresiilor culturale și, prin urmare, ar trebui protejat și promovat prin adoptarea unei legislații armonizate și a unor acorduri internaționale, în strânsă cooperare cu UNESCO;

37.  invită statele membre și Comisia să prevină extremismul, cum ar fi xenofobia și rasismul, și toate formele de discriminare și marginalizare prin măsuri vizând coeziunea comunităților, capabile să combată cu succes inegalitățile economice și sociale, implicând o gamă largă de actori, precum urbaniștii, lucrătorii sociali, liderii comunităților, bisericilor și asociațiilor religioase, formatorii, organizațiile de asistență pentru familii și cadrele din domeniul sănătății, în vederea combaterii extremismului, a asigurării incluziunii sociale și a egalității în formă și în realitate, precum și a încurajării coeziunii comunităților;

38.  recomandă UE să coopereze pentru facilitarea accesului la învățare și la școlarizare al copiilor refugiați, prin sprijinirea în continuare a programelor de acces la educație în contextul crizelor umanitare și prin garantarea integrării cursanților migranți din Europa;

39.  invită Comisia și statele membre să analizeze, să conceapă și să aplice metode interactive, orientate către participarea tinerilor și a copiilor la toate nivelurile de guvernare;

40.  subliniază rolul familiei în conservarea identității culturale, a tradițiilor, a eticii și a sistemelor de valori din societate și evidențiază că primul contact al copiilor cu cultura, cu valorile și normele societății din care fac parte are loc în familie;

41.  invită Comisia și Consiliul să adopte dialogul intercultural ca obiectiv politic puternic și angajat al UE și să garanteze, în consecință, sprijinul UE prin diverse măsuri de politică, inițiative și fonduri, inclusiv dialogul intercultural cu țările terțe, în special cu statele fragile;

42.  încurajează Comisia și statele membre să acorde în continuare prioritate inițiativelor de susținere a diversității culturale, a dialogului intercultural și a educației, precum și să exploateze la maximum instrumentele financiare, programele și inițiativele UE, cum ar fi programele Erasmus+, Europa pentru cetățeni, Europa creativă și Orizont 2020, politica europeană de vecinătate și instrumentele de relații externe, precum și organismele de tipul Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, pentru promovarea și susținerea dialogului intercultural și a diversității culturale în Europa, în țările vecine și în alte regiuni ale lumii;

43.  subliniază bogata contribuție a producției artistice europene la diversitatea culturală, precum și rolul său de difuzare a valorilor UE și de încurajare a cetățenilor europeni în dezvoltarea gândirii critice;

44.  amintește rolul Premiului LUX în recompensarea filmelor europene care ilustrează identitatea europeană sau diversitatea culturală europeană;

45.  încurajează Comisia și statele membre să evalueze impactul măsurilor adoptate în contextul raportului și invită Comisia să prezinte o analiză și un raport de monitorizare;

46.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintei Comisiei/Înaltă Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Reprezentantului Special al UE pentru drepturile omului, precum și statelor membre.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2013)0279.
(2) JO L 412, 30.12.2006, p. 44.
(3) JO C 320, 16.12.2008, p. 10.
(4) JO L 127, 14.5.2011, p. 1418.


Bilanțul și provocările asociate cadrului UE de reglementare a serviciilor financiare
PDF 403kWORD 180k
Rezoluţia Parlamentului European din 19 ianuarie 2016 referitoare la bilanțul și la provocările asociate cadrului UE de reglementare a serviciilor financiare: impactul și calea de urmat către un cadru UE de reglementare a sectorului financiar mai eficient și mai eficace și către o uniune a piețelor de capital (2015/2106(INI))
P8_TA(2016)0006A8-0360/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere Cartea verde a Comisiei intitulată „Crearea unei uniuni a piețelor de capital” (COM(2015)0063) și Rezoluția Parlamentului din 9 iulie 2015 referitoare la aceasta(1),

–  având în vedere raportul din 25 februarie 2009 al Grupului de experți la nivel înalt privind supravegherea financiară în UE, prezidat de Jacques de Larosière,

–  având în vedere Raportul privind impactul și responsabilitatea supravegherii bancare din iulie 2015 al Comitetului de la Basel pentru supraveghere bancară,

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Initial reflections on the obstacles to the development of deep and integrated EU capital markets” (Reflecții inițiale privind obstacolele în calea dezvoltării unor piețe de capital aprofundate și integrate în UE) (SWD(2015)0013),

–  având în vedere concluziile Consiliului privind o uniune a piețelor de capital, adoptate de Consiliul Afaceri Economice și Financiare la 19 iunie 2015,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 noiembrie 2014, intitulată „Un Plan de investiții pentru Europa” (COM(2014)0903),

–  având în vedere raportul informal al ECON(2), intitulat „Consolidarea coerenței legislației UE privind serviciile financiare”, adoptat de Comisia ECON la 30 ianuarie 2014,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 15 mai 2014, intitulată „Un sector financiar reformat pentru Europa” (COM(2014)0279),

–  având în vedere Documentul de lucru al serviciilor Comisiei, intitulat „Economic Review of the Financial Regulation Agenda” (Revizuirea economică a agendei privind Regulamentul financiar), (SWD(2014)0158),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 martie 2014 referitoare la revizuirea Sistemului european de supraveghere financiară (SESF)(3),

–  având în vedere Raportul Comisiei privind misiunea și organizarea Comitetului european pentru risc sistemic (CERS) (COM(2014)0508),

–  având în vedere Raportul Comisiei privind funcționarea autorităților europene de supraveghere (AES) și a Sistemului european de supraveghere financiară (SESF) (COM(2014)0509),

–  având în vedere Rezoluția sa din 26 februarie 2014 referitoare la finanțarea pe termen lung a economiei europene(4),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 martie 2014, intitulată „Finanțarea pe termen lung a economiei europene” (COM(2014)0168),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 19 mai 2015, intitulată „O mai bună legiferare pentru rezultate mai bune – O agendă a UE”, (COM(2015)0215),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 19 mai 2015, intitulată „Propunere de acord interinstituțional privind o mai bună legiferare”, (COM(2015)0216),

–  având în vedere raportul Comitetului european pentru risc sistemic (CERS) cu privire la cadrul de reglementare a expunerilor suverane din martie 2015(5),

–  având în vedere raportul final intitulat „Changing banking for good” (Schimbarea sistemului bancar pentru totdeauna) al Comisiei parlamentare pentru standarde bancare a Parlamentului Regatului Unit,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A8-0360/2015),

A.  întrucât criza financiară din 2007-2008 și impactul său negativ de amploare au fost cauzate, printre altele, de faptul că nu au fost puse în aplicare reglementări corespunzătoare, de înaltă calitate în ceea ce privește serviciile financiare, pentru a răspunde nevoilor asociate unor piețe și produse tot mai complexe; întrucât în ultimii ani a fost lansată o agendă de reformă ambițioasă pentru sectorul financiar al UE, cu scopul de a consolida cadrul de reglementare și supraveghere a sectorului financiar, a restaura stabilitatea financiară, a crește rezistența la șocuri a sistemului financiar, a limita riscurile la care sunt expuși contribuabilii și a deservi mai bine nevoile investitorilor, precum și nevoile de finanțare ale economiei reale; întrucât, în ciuda îmbunătățirii perspectivelor de creștere economică ale Europei, nu a fost încă realizată o redresare completă;

B.  întrucât toate componentele sectorului financiar au fost și sunt în continuare marcate de schimbări profunde, inclusiv sectorul bancar, al asigurărilor, al piețelor de valori mobiliare, al fondurilor de investiții și infrastructura pieței financiare;

C.  întrucât procesul de transpunere și implementare a reformei cadrului de reglementare a sectorului financiar este încă în curs de desfășurare și nu a fost finalizat, existând un număr semnificativ de reforme încă neimplementate și numeroase acte delegate și acte de punere în aplicare încă nefinalizate; întrucât situația din sectorul bancar și al asigurărilor, precum și de pe piețele financiare este continuu marcată de schimbări și de inovații, fapt care necesită o evaluare permanentă a regimului de reglementare a acesteia din punct de vedere al proporționalității și al eficacității, precum și o adaptare continuă a reglementărilor respective;

D.  întrucât piața de capital a Uniunii este, în continuare, fragmentată; întrucât uniunea piețelor de capital poate oferi un cadru valoros de garantare a accesului egal la finanțare pentru IMM-urile de pe întregul teritoriu al UE și de promovare a unor platforme inovatoare pentru finanțarea bazată pe piață; întrucât penuria specifică a creditelor de care pot beneficia IMM-urile și microîntreprinderile este, în parte, rezultatul condițiilor de instabilitate economică și al lipsei unor soluții orientate către nevoile economiei reale; întrucât contextul din Statele Unite, bazat pe piețele de capital, este citat adesea, dar diferă în mod fundamental de contextul din UE, bazat pe servicii bancare, și, prin urmare, nu ar trebui să fie copiat sau utilizat ca model; întrucât uniunea piețelor de capital este o ocazie de consolidare a piețelor de capital din UE ca o completare a finanțării bazate pe servicii bancare; întrucât în SUA, după criza financiară, creditarea bancară către întreprinderi s-a dezvoltat mai puternic decât finanțarea bazată pe piețele de capital,

Un bilanț al cadrului aflat în vigoare și provocări asociate acestuia

1.  reamintește faptul că Comunicarea Comisiei, intitulată „Un sector financiar reformat pentru Europa” realizează un prim bilanț al reformelor din sectorul financiar, însă nu furnizează o evaluare completă și o analiză cantitativă a efectelor globale ale măsurilor individuale și a interacțiunii dintre acestea;

2.  salută pachetul de investiții propus de Comisie, inclusiv uniunea piețelor de capital; subliniază necesitatea de a asigura o finanțare nebancară complementară a întreprinderilor și relevă, în plus, faptul că unul dintre principiile fundamentale ale construirii unei uniuni a piețelor de capital trebuie să fie acordarea unei atenții sporite utilizatorilor finali ai piețelor de capital, adică întreprinderilor și investitorilor; subliniază faptul că instituirea unui cadru eficient și eficace de reglementare a serviciilor financiare, care să asigure stabilitatea financiară, este o condiție prealabilă pentru a majora (pe termen lung) volumul investițiilor și pentru a stimula creșterea economică în cadrul unei economii europene competitive; subliniază legătura dintre stabilitatea economică și cea financiară; subliniază, de asemenea, că politicile economice fiabile, reformele structurale eficace și politicile bugetare solide pregătesc terenul pentru o economie reală sănătoasă și cu un potențial de creștere în statele membre și în UE; recunoaște rolul important pe care piețele de capital îl pot juca în ceea ce privește satisfacerea nevoilor de finanțare ale economiilor statelor membre;

3.  recunoaște faptul că actuala criză financiară și a datoriilor are consecințe negative fără precedent, îndeosebi asupra economiei reale și asupra veniturilor contribuabililor; recunoaște, în acest context, contribuția cadrului de reglementare a sectorului financiar, adoptat de către instituțiile europene în ultimii cinci ani, care a consolidat arhitectura financiară a Europei pentru a face față unor eventuale crize viitoare; salută planul de acțiune al Comisiei privind uniunea piețelor de capital; salută introducerea, de către Comisie, a unui nivel eficient de protecție a consumatorilor și a investitorilor ca unul dintre principiile care stau la baza uniunii piețelor de capital;

4.  recunoaște rolul important jucat de cadrul de reglementare a sectorului financiar în soluționarea multiplelor consecințe ale crizei financiare; ia act de îngrijorarea existentă cu privire la creșterea gradului de complexitate, ilustrat de extinderea cadrului de reglementare și supraveghere, care a devenit mai detaliat și în structura căruia au fost integrate mai multe niveluri, astfel încât acesta în prezent cuprinde cerințe stabilite la nivel internațional, european și național; remarcă faptul că complexitatea cadrului de reglementare reflectă complexitatea piețelor financiare, inclusiv a instrumentelor financiare, a infrastructurii piețelor și a instituțiilor; subliniază că gradul excesiv de complexitate a cadrului de reglementare și condițiile prealabile mai restrictive pot influența investițiile în mod negativ; consideră că abordarea problemei complexității cadrului de reglementare trebuie să țină seama și de aplicabilitatea acestui cadru în cazul utilizatorilor finali nefinanciari de produse financiare; subliniază necesitatea de a asigura cooperarea internațională în materie de reglementare, într-un cadru global, care să favorizeze o cooperare îmbunătățită și un grad mai ridicat de responsabilitate;

5.  relevă faptul că, pentru a institui o uniune a piețelor de capital solidă și robustă, este necesar să se țină seama de interconexiunile cu alte componente ale sectorului financiar, să se caute noi surse de finanțare bazate pe piață pentru economia reală și să se stabilească drept fundament structurile consacrate existente; subliniază necesitatea unei viziuni holistice asupra cadrului UE de reglementare a serviciilor financiare, în care uniunea piețelor de capital să fie o completare finanțării sectorului bancar; solicită să se garanteze faptul că, dincolo de atenția pe care o acordă obiectivului de finanțare a întreprinderilor, uniunea piețelor de capital reflectă și perspectiva consumatorilor și a investitorilor; în acest scop, Comisia ar trebui să coopereze îndeaproape cu CERS, cu autoritățile europene de supraveghere și cu autoritățile naționale competente în vederea soluționării eventualelor diferențe de abordare, care ar risca să submineze obiectivele uniunii piețelor de capital; solicită Comisiei să utilizeze cele mai bune practici pentru a dezvolta o piață de capital pentru întreaga Uniune;

6.  consideră că legislația nu este întotdeauna cel mai adecvat răspuns politic și că ar trebui luate în considerare în mod corespunzător abordări fără caracter legislativ și bazate pe piață;

7.  solicită Comisiei ca, în ceea ce privește uniunea piețelor de capital, să pună în aplicare o abordare integrată și să acorde atenție, totodată, altor agende politice, cum ar fi dezvoltarea unei piețe unice digitale, continuarea reformelor în domeniul dreptului societăților comerciale și guvernanța corporativă; consideră, în plus, că Comisia ar trebui să țină seama de cele mai recente evoluții tehnologice; în acest context, își exprimă preocuparea în legătură cu amenințările la adresa securității cibernetice și solicită Comisiei să garanteze că acest aspect constituie o dimensiune integrată a strategiei UE;

8.  consideră că, pentru a asigura eficacitatea și eficiența cadrului UE de reglementare a serviciilor financiare, ar trebui să se garanteze faptul că acesta este coerent, consecvent (și la nivel intersectorial), proporțional, neredundant și că complexitatea dispozițiilor sale se limitează la ceea ce este necesar, în vederea evitării insecurității juridice, a arbitrajului de reglementare și a costurilor ridicate ale tranzacțiilor; consideră că acest cadru ar trebui să permită intermediarilor să își îndeplinească rolul care le revine în canalizarea fondurilor către economia reală, facilitând astfel finanțarea acesteia, să răspundă nevoilor deponenților și ale investitorilor și să abordeze în mod eficace riscurile care ar putea afecta stabilitatea financiară și interesele contribuabililor, prevenind reapariția crizelor financiare și oferind protecție împotriva riscurilor sistemice; consideră că acest cadru ar trebui să sprijine aprofundarea pieței unice și să se axeze pe obiective tangibile, care pot fi îndeplinite într-un mod mai eficient la nivel european, lăsând loc, în același timp, finanțării inovatoare care să privilegieze mai mult nivelul local;

9.  își exprimă îngrijorarea în legătură cu persistența problemelor legate de codul IBAN, căruia continuă să i se nege valabilitatea pentru debitarea directă a plăților din conturile bancare ale entităților cu sediul în state membre diferite de cel al beneficiarului;

10.  subliniază necesitatea de a realiza un bilanț al cadrului de reglementare a serviciilor financiare, utilizând o abordare atât cantitativă, cât și calitativă; remarcă faptul că în alte jurisdicții, în special în SUA, se desfășoară exerciții similare; subliniază că acest bilanț ar trebui să contribuie la edificarea unor piețe financiare care să funcționeze mai eficient și care să răspundă nevoilor de finanțare ale economiei reale, inclusiv prin remedierea problemelor asociate lacunelor, neconcordanțelor, lipsei de consecvență și de coerență și disproporționalității, nu ar trebui să submineze realizările legislative de până acum, ținând seama de solicitările prezentate în clauzele de revizuire adoptate în fiecare act legislativ specific, și, fără a anticipa rezultatele, nu ar trebui considerat drept un exercițiu care va conduce la dereglementare;

11.  consideră că o piață unică pentru serviciile financiare poate aduce avantaje întreprinderilor, însă, în ultimă instanță, trebuie să aducă beneficii consumatorilor și investitorilor; insistă asupra faptului că există în continuare numeroase bariere și obstacole care îngrădesc accesul la piețe, desfășurarea unor acțiuni de marketing și realizarea de investiții la nivel transfrontalier, iar acestea trebuie să fie analizate, abordate și depășite, menținând, în același timp, cel mai înalt nivel de protecție a investitorilor; reamintește că se poate anticipa fără riscuri că reducerea barierelor în calea fluxurilor de capital va îmbunătăți perspectivele de creștere economică pe termen lung numai în cazul în care nivelul global al stimulentelor destinate întreprinderilor este stabilit în mod corect; reamintește, de asemenea, importanța ecosistemelor locale dezvoltate în mod corespunzător, acestea permițând întreprinderilor mai mici să atragă capital pentru a se dezvolta;

12.  consideră că protecția consumatorilor nu implică neapărat gestionarea unui volum ridicat de informații și că, dimpotrivă, aceasta ar trebui să se axeze pe calitatea și pe inteligibilitatea informațiilor necesare pentru desfășurarea unui proces decizional adecvat – informații care trebuie să fie relevante, precise, comparabile, ușor de utilizat, fiabile și prezentate în timp util; este preocupat de faptul că multitudinea și complexitatea informațiilor disponibile cu privire la clienți ar putea, în cele din urmă, să nu prezinte utilitate din perspectiva nevoilor reale ale clienților; consideră că este necesar să se asigure un echilibru între furnizarea către consumatori a informațiilor de care au nevoie pentru a face alegeri în cunoștință de cauză și pentru a înțelege riscurile implicate, pe de o parte, și încercarea de a nu împovăra în mod inutil întreprinderile, în special IMM-urile, pe de altă parte; încurajează continuarea digitalizării informațiilor; subliniază că consultanții financiari și angajații care oferă consiliere consumatorilor în cadrul instituțiilor financiare ar trebui să beneficieze de formarea profesională și de perioada de timp necesară pentru a fi în măsură să ofere servicii corespunzătoare clienților; relevă importanța unor competențe de supraveghere eficiente, care fac posibile intervențiile în procesul de comercializare a produselor, dacă acest lucru este necesar; subliniază faptul că este necesar să se pună în aplicare, până la sfârșitul anului 2016 cel târziu, o inițiativă europeană care să aibă drept obiectiv îmbunătățirea gradului de accesibilitate și a calității educației financiare, ținând seama de nevoile specifice ale fiecărui stat membru, cu scopul de a asigura, printre altele, deplina sensibilizare cu privire la avantajele și dezavantajele investițiilor pe piața de capital; subliniază, de asemenea, că educația financiară ar trebui să vizeze IMM-urile, care ar trebui să fie inițiate în folosirea piețelor de capital; își exprimă convingerea că o mai mare transparență aduce beneficii, în sensul că permite întreprinderilor, investitorilor și consumatorilor să înțeleagă costurile și beneficiile comparative ale diferitelor servicii furnizate de participanții pe piața de capital, dar observă, în același timp, că o transparență crescută trebuie să aducă și o valoare adăugată pentru clienți sau pentru autoritățile de supraveghere competente și să fie orientată către utilizarea practică a informațiilor și a datelor;

13.  subliniază beneficiile care se pot obține în urma diversificării activelor, atât în ceea ce privește clasele de active, cât și proveniența activelor, aceasta fiind o modalitate prin care se poate obține o mai bună diversificare a riscurilor, răspunzând nevoilor investitorilor; relevă faptul că scopul reglementării prudențiale nu este privilegierea anumitor clase de active; solicită să se adopte o abordare bazată pe riscuri în ceea ce privește reglementarea, astfel încât pentru riscuri similare să se aplice norme similare, această abordare urmând să fie completată prin alte măsuri standardizate; consideră că este necesar să se realizeze o categorizare mai precisă a claselor de active, în special prin stabilirea unor noi categorii, cum ar fi infrastructura; recunoaște faptul că proiectele de infrastructură nu sunt, în sine, mai puțin riscante și solicită să se instituie un regim adecvat de reglementare prudențială; sprijină ideea realizării unor studii suplimentare în ceea ce privește riscurile și beneficiile pe care le implică infrastructura, inclusiv ideea divulgării metodologiei aplicate, cu scopul de a putea formula concluzii bazate pe dovezi;

14.  subliniază faptul că trebuie asigurată consecvența abordării bazate pe riscuri, reamintind, în acest context, necesitatea de a reduce posibilitățile de arbitraj de reglementare; relevă necesitatea de a rupe legătura dintre entitățile suverane și bănci la nivel național, prin punerea în aplicare integrală și consecventă a dispozițiilor Directivei privind redresarea și rezoluția bancară (BRRD), ale mecanismului unic de rezoluție (MUR) și ale Fondului unic de rezoluție (FUR); ia act de contribuțiile Comitetului de la Basel pentru supraveghere bancară și ale Comitetului european pentru risc sistemic (CERS) la abordarea problemei expunerii băncilor la datoria suverană, care includ o analiză detaliată a etapelor următoare; subliniază că politicile ar trebui să ia în considerare în mod explicit interacțiunile dintre riscurile individuale și cele endogene, în special în cazul în care instituțiile financiare utilizează aceleași modele de risc standard aprobate de autoritatea de reglementare;

15.  ia act de faptul că introducerea unor cerințe multiple referitoare la capital, la lichiditate și la efectul de levier poate avea consecințe nedorite asupra operațiunilor de transformare a scadenței și a furnizării de finanțare pe termen lung, precum și asupra activităților de formare de piață și creare de lichiditate, reamintind totodată că aceste cerințe au fost instituite ca răspuns la criza financiară; este preocupat de faptul că impunerea unor cerințe disproporționate ar putea pune în pericol modelul de afaceri al băncilor mici și mijlocii și, prin urmare, ar putea avea consecințe nedorite asupra structurii sectorului financiar; invită Comisia să efectueze cu titlu prioritar, în cooperare cu autoritățile de supraveghere, o analiză a acestor consecințe asupra sistemului bancar și a sectorului asigurărilor, precum și o analiză a complementarităților;

16.  își exprimă îngrijorarea cu privire la interacțiunea dintre legislația privind piețele și cerințele privind capitalurile în cazul entităților noi, introduse în domeniul de aplicare a legii ca entități reglementate în contextul revizuirii Directivei privind piețele instrumentelor financiare (MiFID), în timp ce Regulamentul privind cerințele de capital nu a fost adaptat pentru a reflecta o diversitate mai mare a tipurilor de întreprinderi;

17.  își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că derogările valabile prevăzute de Regulamentul privind infrastructura pieței europene (EMIR) pentru întreprinderile nefinanciare au fost parțial neutralizate în Directiva și în Regulamentul privind cerințele de capital în ceea ce privește aplicarea cerinței referitoare la ajustarea evaluării creditului (CVA); solicită Comisiei să își îndeplinească cu mai multă eficiență rolul în asigurarea coerenței dintre abordarea politică și rezultate în diferitele propuneri legislative;

18.  consideră că ar trebui adoptate măsuri care să permită extinderea dispozițiilor specializate referitoare la întreprinderile nefinanciare prevăzute de cadrul de reglementare existent și care să garanteze un caracter mai proporțional al acestora, astfel încât să se limiteze sarcina administrativă, fără a reduce capitalul disponibil în economia respectivă pentru investiții viitoare; invită Comisia ca, la revizuirea EMIR, să formuleze soluții pentru dificultățile întâmpinate în aplicarea regimurilor complexe, optând, în acest scop, pentru simplificarea procedurilor, dar să recunoască în continuare scopul derogării, pentru a garanta că întreprinderile nefinanciare nu sunt împovărate de legislația care vizează participanții pe piața financiară;

19.  solicită Comisiei ca, în cadrul revizuirii EMIR, să examineze efectul pe care îl poate avea diminuarea calității garanțiilor acceptate de contrapărțile centrale (CPC) asupra rezilienței acestora și să examineze în ce măsură anumiți participanți pe piață, precum fondurile de pensii, ar trebui să fie scutiți permanent de obligația de compensare centrală în cazul în care participarea lor ar reduce stabilitatea sistemului financiar global în urma acceptării unor garanții alternative neexprimate în numerar;

20.  își exprimă îngrijorarea cu privire la accesul insuficient al consumatorilor la investiții (pe termen lung) atractive și adecvate din punctul de vedere al riscurilor și la produse de economisire potrivite și rentabile; reiterează necesitatea de a asigura diversitatea opțiunilor investitorilor și ale consumatorilor, având în vedere faptul că încrederea investitorilor este esențială pentru a atrage investiții suplimentare; subliniază că trebuie promovat un mediu care să stimuleze inovarea în materie de produse financiare, aducând beneficii economiei reale și sporind gradul de diversitate a acesteia, care să ofere stimulente mai puternice pentru investiții și care să poată contribui, totodată, la asigurarea de pensii adecvate, sigure și viabile, prin mijloace cum ar fi, spre exemplu, dezvoltarea unui produs de pensii paneuropean (PPPE), cu o structură simplă și transparentă; invită AES să analizeze tendințele de consum și să raporteze cu privire la acestea, în conformitate cu mandatul lor, în special în ceea ce privește produsele cu amănuntul;

21.  salută diversitatea modelelor de afaceri; solicită să se țină seama de nevoia de a reflecta această diversitate în demersurile de reglementare și de supraveghere, acordând o atenție corespunzătoare naturii, dimensiunii, complexității și gradului de risc al entităților avute în vedere, cu condiția respectării principiilor concurenței echitabile și al unei supravegheri eficiente; reamintește că diversitatea mijloacelor de finanțare constituie un atu;

22.  consideră că o uniune a piețelor de capital reușită ar trebui să ofere întreprinderilor din UE, indiferent de dimensiunea acestora și de stadiul lor de dezvoltare, un acces facil, eficient și necostisitor la piețele de capital ale UE; consideră că reglementarea nu ar trebui să complice demersurile necesare în vederea cotării la bursă a întreprinderilor și nu ar trebui să împiedice întreprinderile necotate să dobândească statutul de întreprinderi cotate; subliniază necesitatea instituirii unui regim simplificat de reglementare pe piața primară pentru a facilita accesul la fonduri, asigurând, în același timp, un nivel adecvat de protecție a investitorilor; subliniază potențialul finanțării inovatoare bazate pe piață, în special oportunitățile oferite de tehnologiile financiare, inclusiv finanțarea participativă și creditarea peer-to-peer și subliniază necesitatea simplificării cerințelor de reglementare respective; solicită Comisiei să ofere un spațiu de manevră pentru lansarea acestor noi modele și să se implice în vederea explorării și promovării lor, acordând prioritate dimensiunii lor transfrontaliere și garantând reducerea barierelor la intrarea pe piață; invită Comisia să sprijine statele membre ale căror piețe de capital sunt în curs de dezvoltare, prin intermediul Serviciului său de sprijin pentru reforme structurale;

23.  solicită să se asigure o departajare adecvată și clară a competențelor între nivelul UE și nivelul național, ținând seama de faptul că autoritățile naționale de supraveghere dispun de mai multe cunoștințe privind caracteristicile pieței locale; relevă faptul că trebuie să se asigure eficacitatea mecanismului unic de supraveghere (MUS), condiții de concurență echitabile și un climat de transparență, precum și faptul că ar trebui evitate conflictele de interese dintre autoritățile de supraveghere și entitățile supravegheate; își exprimă preocuparea cu privire la efectul pe care l-ar putea avea, în cadrul mecanismului unic de supraveghere (MUS), o abordare uniformă în materie de supraveghere asupra entităților de mai mici dimensiuni și care își desfășoară activitatea preponderent la nivel național;

24.  ia act de progresele înregistrate în ceea ce privește crearea unei uniuni bancare și subliniază rolul crucial al acesteia în abordarea interdependențelor dintre riscurile asociate datoriei suverane și riscurile bancare, precum și în efortul de reducere a riscurilor sistemice prin acțiuni comune; ia act de finalizarea treptată a uniunii bancare; subliniază că este necesar să se pună în aplicare pe deplin și cu promptitudine legislația în vigoare; ia act de discuțiile privind instituirea unui sistem european de garantare a depozitelor (EDIS), Parlamentul urmând să participe în calitate de colegislator la acest proces; subliniază obiectivul de a evita hazardul moral, garantând faptul că principiul asumării responsabilității rămâne în continuare un laitmotiv; critică nivelul scăzut de sensibilitate la risc în calcularea contribuțiilor la Fondul unic de rezoluție (FUR); recunoaște eforturile depuse pentru a finaliza Regulamentul referitor la reforma structurală a sectorului bancar;

25.  subliniază necesitatea de a implementa legislația adoptată și de a asigura respectarea acesteia, înainte de asumarea oricărei reflecții pe marginea unei revizuiri substanțiale a acestei legislații; subliniază că transpunerea rapidă a Directivei 2014/59/UE în dreptul național și, de asemenea, finanțarea adecvată și funcționarea eficace a mecanismului unic de rezoluție (MUR) trebuie să constituie o prioritate și insistă, așadar, asupra necesității de a asigura transpunerea completă a acestor măsuri conform cerințelor prevăzute de cadrul legislativ adecvat; subliniază, în acest context, importanța fundamentală a eliminării legăturilor bilaterale directe dintre bugetele de stat și riscurile bancare, care reprezintă o amenințare majoră pentru stabilitatea financiară; atrage atenția asupra faptului că, în absența normelor privind modul în care trebuie tratate statele care, pe motivul unui grad ridicat de îndatorare, pierd accesul la piețele financiare, se acționează adesea prea târziu, ceea ce poate duce la consecințe negative asupra stabilității financiare;

26.  reiterează necesitatea asigurării unor condiții de concurență echitabile în UE, care ar trebui să aibă în vedere și activitatea băncilor incluse în mecanismul unic de supraveghere (MUS) și a băncilor din statele membre neparticipante și încurajează includerea integrală a statelor membre din afara zonei euro în uniunea bancară, recunoscând totodată faptul că în prezent există dispoziții care prevăd participarea voluntară; invită Comisia să asigure dezvoltarea în continuare a pieței unice și, în același timp, recunoașterea particularităților naționale; invită Comisia să își mențină în continuare abordarea robustă în ceea ce privește reglementarea și supravegherea, precum și în ceea ce privește sistemul bancar „paralel” sau „fantomă”, cu scopul de a diminua riscurile sistemice și de a îmbunătăți transparența; salută progresele importante care au fost realizate în ceea ce privește reglementarea sistemului european al asigurărilor odată cu punerea în aplicare, începând de la 1 ianuarie 2016, a regimului Solvabilitate II, care trebuie supus unei evaluări și, eventual, dezvoltat în continuare, ținând seama de reglementările internaționale referitoare la asigurătorii de importanță sistemică la nivel mondial;

27.  recunoaște dependența tradițională a IMM-urilor de finanțarea bancară, datorită naturii lor specifice, profilurilor diferite de risc și varietății reglementărilor pe teritoriul Europei; invită Comisia, în cooperare cu AES, cu BCE și cu autoritățile naționale, să stabilească în ce măsură IMM-urile beneficiază de o finanțare suficientă și să analizeze beneficiile și obstacolele apărute în calea diversificării canalelor de finanțare, precum și diferite modalități în care li s-ar putea permite băncilor și instituțiilor nebancare să majoreze finanțarea acordată IMM-urilor, lărgind gama de metode de finanțare la care pot recurge întreprinderile în diferite etape ale dezvoltării lor; reamintește importanța unor instrumente precum „factorul de sprijinire a IMM-urilor”; sugerează că inițiativele care urmăresc sporirea finanțării acordate IMM-urilor ar trebui extinse la întreprinderile nou înființate, la microîntreprinderi și la întreprinderile cu capitalizare medie; subliniază potențialul surselor inovatoare și în mare măsură neexploatate de finanțare a IMM-urilor, inclusiv creditarea peer-to-peer, finanțarea participativă și plasamentele private și evidențiază, în acest context, necesitatea simplificării cerințelor de reglementare respective;

28.  subliniază importanța punerii în aplicare rapide a măsurilor deja adoptate, care completează obiectivele uniunii piețelor de capital; solicită Comisiei și statelor membre să utilizeze în mod activ categoria piețelor de creștere pentru IMM-uri la elaborarea viitoarelor reglementări referitoare la serviciile financiare;

29.  consideră că întreprinderile ar trebui să aibă acces la o gamă adecvată de tipuri de piețe în UE în funcție de dimensiunea și complexitatea lor, precum și de ambițiile lor în materie de atragere de fonduri și subliniază necesitatea de a avea piețe pan-europene de capital mai profunde și mai integrate, care să fie separate, dar compatibile cu piețele locale și regionale deosebit de importante;

30.  salută viitoarea revizuire a Directivei privind prospectul; subliniază faptul că revizuirea ar trebui să fie orientată către reducerea costurilor și simplificarea procedurilor pentru IMM-uri și, în același timp, către găsirea unui echilibru corect între aceste aspecte și protecția investitorilor;

31.  recunoaște faptul că se depun în continuare eforturi pentru a asigura o mai mare transparență a pieței de securitizare, care să garanteze standarde înalte în materie de procedură, securitate juridică și comparabilitate la nivelul instrumentelor de securitizare; subliniază necesitatea înființării unui repertoriu de date; subliniază că este necesar să se instituie cerințe stricte în ceea ce privește activele-suport de bună calitate și să se realizeze calibrări în conformitate cu profilul real de risc, garantând totodată faptul că toți participanții la piețele de securitizare sunt sensibilizați în legătură cu riscurile aferente, având în vedere că securitizarea și în special securitizarea sintetică implică anumite riscuri, după cum s-a demonstrat în timpul crizei, deși recunoaște diferențele existente între experiențele din UE și SUA; insistă asupra faptului că nu trebuie să se impună o relaxare a cerințelor de reținere, pentru a putea evita hazardul moral; subliniază necesitatea de a lua în considerare certificarea independentă a respectării criteriilor de eligibilitate; invită Comisia să realizeze cu titlu prioritar o evaluare detaliată a riscurilor și a beneficiilor pe care le presupune securitizarea pentru IMM-uri, pentru investitori și pentru stabilitatea financiară, evaluând totodată și tranzacționabilitatea instrumentelor de securitizare și să prezinte Parlamentului un raport în legătură cu aceste aspecte;

32.  consideră că o abordare orientată către un grad mai mare de standardizare a produselor și a procedurilor poate reduce complexitatea, însă, pe de altă parte, ar intensifica riscurile de concentrare; este preocupat de faptul că există pericolul ca participanții la piață să se îndrepte în aceeași direcție în cazul unei crize de piață și solicită garanții corespunzătoare în această privință și instituirea unui sistem de supraveghere la un nivel corespunzător, pentru a face posibilă dezvoltarea unei piețe de securitizare de calitate;

33.  subliniază necesitatea de a raționaliza conținutul și frecvența obligațiilor de raportare și domeniile de raportare, inclusiv prin metode precum instituirea unui punct unic de contact pentru diferitele entități, pentru a evita orice suprapunere a cerințelor și a canalelor de raportare; solicită ca la nivelul Comisiei, al AES și al MUS să se stabilească datele care sunt efectiv necesare, să se alinieze modelele și să se pună în aplicare simplificările și, pentru IMM-uri, derogările necesare; subliniază că datele de raportare sunt utile pentru autoritățile de supraveghere numai dacă pot fi consultate și dacă sunt coerente la nivel internațional; consideră necesară aplicarea unei abordări proporționale în dezvoltarea setului de date analitice privind creditele (AnaCredit); consideră că domeniul de aplicare și nivelul de diversificare trebuie să fie în continuare evaluate în ceea ce privește costurile și beneficiile;

34.  solicită Comisiei și autorităților de supraveghere să analizeze interacțiunea dintre standardele internaționale de raportare financiară (IFRS) și cerințele prudențiale, întrucât o mai mare coerență ar servi atât economiei, cât și autorităților de supraveghere prudențială, și să revizuiască impactul contabilității fiscale asupra fondurilor proprii; sprijină încercările de armonizare a definiției împrumuturilor neperformante în Uniune;

35.  solicită să se reducă în mod considerabil decalajul datorie-capitaluri proprii pentru a spori rezistența economică și a sprijini alocarea de capital; solicită totodată să se consolideze uniunea piețelor de capital, astfel încât să se sporească atractivitatea capitalurilor proprii pentru emitenți și investitori; subliniază că o taxă pe tranzacții va afecta lichiditatea piețelor, mai ales pe termen scurt, contribuind totodată la limitarea speculației excesive;

36.  subliniază că, pe lângă măsurile care vizează reglementarea și supravegherea, este necesar să se depună în continuare eforturi pentru a realiza o schimbare a culturii predominante în sectorul financiar; invită toți actorii din sectorul financiar, inclusiv instituțiile bancare și nebancare, băncile centrale naționale și BCE să colaboreze în vederea schimbării culturii predominante, pentru a instaura la nivel intern o cultură a conformității, care acordă prioritate interesului clienților, prevede un regim de responsabilitate pentru managerii responsabili care ocupă poziții-cheie și asigură cadrul necesar pentru orientarea pe termen lung a participanților la piața financiară, contribuind la diversitatea surselor de finanțare; subliniază avantajele pe care le prezintă, pentru consumatori și pentru microîntreprinderi și IMM-uri, o abordare a finanțării din perspectiva parteneriatelor pe termen lung, precum și un sector bancar european diversificat, care acordă importanța cuvenită activităților bancare „personalizate” (de tip „relationship banking”), aceste avantaje reflectându-se în special în reducerea asimetriilor în materie de informare, ca urmare a utilizării, printre altele, a instrumentelor oferite de noile tehnologii digitale;

37.  solicită să se promoveze pătrunderea pe piață a unui număr mai mare de furnizori de rating, cu scopul de a spori concurența pe o piață puternic concentrată; reamintește că Comisia ar trebui publice, până la sfârșitul anului 2016, un raport care să analizeze în ce măsură este util și fezabil să se promoveze înființarea unei agenții publice europene de rating pentru datoria suverană și/sau a unei fundații europene de rating de credit în al cărei domeniu de competență să intre toate celelalte tipuri de rating de credit; își exprimă poziția critică față de costurile ridicate suportate de IMM-uri la obținerea unui rating de credit extern; subliniază necesitatea de a examina în continuare modul în care IMM-urile pot fi evaluate într-o manieră comparabilă și convenabilă, inclusiv abordarea avansată bazată pe ratinguri interne (AIRB); invită Comisia să depună în continuare eforturi pentru a elimina asimetriile în materie de informare;

38.  solicită ca, în cadrul procesului de elaborare a politicilor, să se acorde mai multă atenție competitivității globale a sectorului financiar al UE și să se evite, în același timp, exercitarea unor presiuni în scopul diminuării exigențelor în materie de reglementare, garantând totodată faptul că nu se aduce atingere stabilității financiare și protecției consumatorilor; subliniază că funcționarea uniunii piețelor de capital la nivelul UE trebuie privită în contextul îmbunătățirii competitivității întreprinderilor europene și a economiei UE; subliniază că un sector financiar eficient este o condiție necesară pentru alocarea eficientă a capitalului și, în concluzie, pentru creșterea economică;

39.  subliniază importanța cadrului internațional din acest sector, cu referire specială la domeniul său de aplicare, la metodologii și la implicațiile sale asupra cadrului UE; invită statele membre, Consiliul, Comisia și AES să raționalizeze poziția UE, în vederea creșterii influenței sale și a promovării legislației adoptate printr-un proces democratic; subliniază necesitatea de a asigura coerența noilor reglementări, atât cu acquis-ul european, cât și cu orientările internaționale, precum și necesitatea punerii în aplicare proporționale, inclusiv din perspectiva domeniului de aplicare, pentru a evita divergențele inutile și suprapunerile pe plan legislativ; consideră că aceste cerințe reprezintă condiții prealabile pentru a atinge obiectivele generale de promovare a stabilității pe termen lung la nivel mondial, de menținere a atractivității Europei pentru investitorii internaționali și de protejare a competitivității sectoarelor financiare din UE împotriva unor efecte adverse care pot fi evitate; reamintește principiul cooperării loiale dintre Uniune și statele membre, menționat la articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană; consideră că AES ar trebui să fie implicate în discuțiile privind principiile globale de reglementare în cadrul organismelor internaționale de standardizare; subliniază că dialogul cu SUA în materie de reglementare ar trebui să fie consolidat în continuare; în acest context, reiterează că aspectele legate de reglementarea serviciilor financiare ar trebui să fie incluse în negocierile internaționale, atunci când acest lucru este posibil;

40.  subliniază că deciziile referitoare la echivalența regimurilor sunt necesare pentru a elimina obstacolele din calea accesului pe piață și a celor asociate cadrelor de reglementare respective, reamintind totodată faptul că aceste decizii unilaterale trebuie să servească interesului întreprinderilor și consumatorilor europeni, precum și faptul că echivalența cu alte jurisdicții are potențialul de a crește intrările de capital și de a atrage investiții suplimentare în Europa; subliniază necesitatea de a evolua către un sistem coerent și consecvent care să permită recunoașterea rezonabilă, la nivel reciproc, a standardelor echivalente sau similare;

41.  solicită Comisiei să propună un cadru consecvent, coerent, transparent și practic care să guverneze procedurile și deciziile referitoare la echivalența regimurilor din țări terțe, ținând seama de concluziile unei analize bazate pe rezultate și de standardele sau acordurile internaționale; solicită ca toate deciziile referitoare la echivalența acestor regimuri să fie adoptate prin intermediul actelor delegate; consideră că AES ar trebui să își asume o responsabilitate corespunzătoare în efortul de aliniere a evaluărilor privind țările terțe realizate cu scopul de a adopta decizii referitoare la echivalența regimurilor respective;

Un cadru îmbunătățit al UE de reglementare a serviciilor financiare

42.  consideră că un prim pas pentru îmbunătățirea cadrului de reglementare în domeniul financiar este punerea în aplicare, de către statele membre, a acquis-ului în vigoare și presupune o reglementare robustă; subliniază faptul că punerea în aplicare eficace, eficientă și coerentă a legislației este esențială solicită Comisiei să prezinte în mod periodic Parlamentului European rapoarte privind stadiul transpunerii și al punerii în aplicare a legislației și, dacă este cazul, privind procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor inițiate împotriva statelor membre; îndeamnă statele membre să asigure faptul că legislația este pusă în aplicare în mod corespunzător; relevă faptul că suprareglementarea nu facilitează funcționarea pieței interne și nu stimulează concurența; consideră, de asemenea, că atragerea întreprinderilor prin utilizarea discreționară a unor standarde mai scăzute nu facilitează funcționarea pieței interne; solicită Comisiei să prezinte Parlamentului până la sfârșitul anului 2016 o analiză detaliată și un raport privind toate măsurile de suprareglementare luate de statele membre în domeniul legislației financiare;

43.  invită statele membre să își asume angajamentul de a respecta termenele limită stabilite pentru transpunerea directivelor, deoarece, pe lângă faptul că reprezintă o cerință juridică, acest lucru este esențial pentru a evita întârzierile nejustificate în punerea pe deplin în aplicare a legislației, precum și aplicările parțiale sau inegale în Uniune, care ar putea conduce la lipsa unor condiții de concurență echitabile pentru diferiții actori implicați și la alte tipuri de denaturări;

44.  subliniază necesitatea de a îmbunătăți calitatea și coordonarea la nivel transsectorial a propunerilor Comisiei sau ale AES și a proceselor utilizate de acestea pentru elaborarea propunerilor, având în vedere elemente precum calendarul, stabilirea priorităților și evitarea suprapunerilor; subliniază faptul că acest lucru ar trebui să aibă drept scop evitarea oricăror duplicări ale actelor de bază în actele delegate, dar și a situațiilor în care deciziile politice care ar trebui să fie incluse în acte de bază sunt, în schimb, abordate în acte delegate;

45.  invită Comisia să asigure implicarea tuturor părților interesate relevante încă din etapele incipiente, inclusiv la nivelul grupurilor de experți; îndeamnă Comisia să asigure o participare echilibrată la consultări, ținând seama în mod adecvat de diversitatea părților interesate și adoptând măsurile necesare pentru a asigura facilitarea și îmbunătățirea condițiilor de participare pentru părțile interesate cu un rol mai modest care reprezintă mediul de afaceri, consumatorii și societatea civilă, inclusiv în ceea ce privește modul de organizare a consultărilor și de adresare a întrebărilor;

46.  salută obiectivele agendei privind o mai bună reglementare; recunoaște nevoia generală de evaluare a adecvării reglementării, atât în prezent, cât și în viitor; totuși, această adecvare nu poate fi disociată de funcționarea sectorului financiar în ansamblu; subliniază rolul pe care îl joacă Programul privind o reglementare adecvată și funcțională (REFIT) în crearea unui cadru eficient și eficace de reglementare a serviciilor financiare, care respectă totodată principiul proporționalității, precum și în sprijinirea realizării acestui bilanț; solicită o mai mare implicare a Parlamentului European în deciziile și evaluările referitoare la REFIT; reamintește că accentul trebuie pus pe îmbunătățirea reglementării, nu pe dereglementare; subliniază că asigurarea transparenței, a simplității, a accesibilității și a echității pe piața internă ar trebui să facă parte din agenda privind o mai bună reglementare pentru consumatori; subliniază faptul că UE nu trebuie să creeze o sarcină de conformitate nedorită în încercarea de a aduce o mai mare armonizare în cadrul uniunii piețelor de capital;

47.  consideră că AES și MUS trebuie să joace un rol esențial în realizarea obiectivelor privind o mai bună reglementare și supraveghere; subliniază rolul jucat de AES și de MUS în ceea ce privește asigurarea coerenței și a consecvenței între diferite acte legislative, reducerea incertitudinii și a arbitrajului de reglementare și în ceea ce privește promovarea unei cooperări reciproc avantajoase între participanții la piață; subliniază faptul că AES și MUS trebuie să fie finanțate în mod adecvat și să dispună de personal corespunzător pentru a-și putea îndeplini sarcinile care le-au fost atribuite de către colegiuitori;

48.  subliniază că revizuirea regulamentelor privind AES trebuie să se desfășoare în conformitate cu cerințele referitoare la responsabilitate și la transparență stabilite în scopul consolidării atribuțiilor de control ale Parlamentului, astfel cum sunt prevăzute în regulamentele privind MUS și MUR și trebuie să contribuie la consolidarea independenței AES față de Comisie; consideră că este necesar să se examineze posibilitățile de a facilita o participare sporită a AES, la nivel consultativ, în cursul etapei de nivel 1, respectând totodată prerogativele colegiuitorilor;

49.  subliniază necesitatea de a ține seama în mod adecvat de interacțiunea, consecvența și coerența dintre actele de bază, actele delegate și actele de punere în aplicare; subliniază încă o dată faptul că deciziile politice trebuie să fie integrate de către colegiuitori în cuprinsul actelor de bază și nu ar trebui abordate în actele delegate, care au drept scop „să completeze sau să modifice anumite elemente neesențiale ale actului legislativ” (articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene); insistă asupra faptului că, în contextul elaborării actelor delegate, a actelor de punere în aplicare și a orientărilor, atât Comisia, cât și AES au obligația de a respecta competențele care le-au fost conferite în actele de bază, precum și acordul dintre colegiuitori; regretă faptul că, în trecut, autoritățile de supraveghere nu au respectat întotdeauna competențele care le-au fost conferite de legiuitorul european în vederea elaborării actelor de punere în aplicare; regretă coordonarea insuficientă dintre Comisie (acte delegate) și AES (standarde tehnice) și, prin urmare, faptul că acest lucru poate afecta în mod negativ calitatea conformității, în special în cazul în care cerințele detaliate nu sunt convenite decât cu puțin timp înainte de termenul limită de punere în aplicare a actului de bază;

50.  invită Comisia să asigure o separare deplină la nivel procedural între actele delegate și actele de punere în aplicare și să evite abordările globale, pentru a permite adoptarea la timp a fiecărui act în parte;

51.  invită Comisia să asigure informarea corespunzătoare a colegiuitorilor și a părților interesate în legătură cu orice modificare adusă proiectelor de standarde tehnice de reglementare (RTS) și de standarde tehnice de punere în aplicare (ITS) prezentate de AES;

52.  subliniază faptul că decizia Comisiei de a efectua o revizuire juridică timpurie nu ar trebui să conducă la scăderea transparenței procesului din perspectiva Parlamentului și nici la îngrădirea dreptului Parlamentului de a fi consultat; solicită ca, în cursul procesului de elaborare a proiectelor, AES să adopte măsuri proactive pentru a transmite Parlamentului periodic, în detaliu și fără întârziere versiunea preliminară a proiectelor și informații cu privire la stadiul actual al lucrărilor și ca AES să consulte Parlamentul în cadrul acestui proces;

53.  invită Comisia și AES să respecte pe deplin termenele de depunere stabilite de colegiuitori și să ofere de urgență colegiuitorilor o explicație în cazul în care preconizează că un termen nu va putea fi respectat;

54.  reamintește AES că standardele tehnice, orientările și recomandările trebuie să respecte principiul proporționalității; solicită AES să adopte o abordare prudentă cu privire la amploarea și numărul orientărilor elaborate, în special în cazul în care nu li s-au conferit în mod explicit competențe în actul de bază; ia act de faptul că o astfel de abordare restrictivă este, de asemenea, necesară având în vedere resursele limitate ale AES și necesitatea de a eșalona atribuțiile care le revin în funcție de priorități și relevă, în acest context, faptul că limitele practice ale supravegherii eficiente nu trebuie să fie stabilite de constrângerile bugetare; prin urmare, solicită să se pună la dispoziție resurse adecvate pentru AES, astfel încât acestea să poată asigura o supraveghere eficientă, independentă și fiabilă în exercitarea mandatului lor;

55.  invită AES să facă uz de dreptul lor de a solicita informații cu privire la modul în care actele de bază sunt aplicate de către statele membre și să realizeze la intervale de timp mai regulate evaluări inter pares ale autorităților naționale competente, pentru a spori convergența activităților de supraveghere în statele membre;

56.  invită Comisia și AES să publice periodic versiuni consolidate ale regulamentelor UE în materie de servicii financiare pe site-urile lor internet, inclusiv un rezumat care să poată fi accesat și înțeles de întreprinderi, consumatori, organizațiile societății civile și alte părți; consideră că instituirea unui registru comun care să includă trimiteri la instrumentele adoptate la nivel național în vederea transpunerii acestor acte ar fi o opțiune interesantă;

Direcții pentru viitor

57.  invită Comisia și AES să efectueze în mod regulat (cel puțin anual) verificări ale coerenței și consecvenței, care să aibă în vedere și perspectiva intersectorială, abordând fiecare proiect de act legislativ în parte și analizând, totodată, punerea în aplicare a legislației adoptate, inclusiv a RTS și a ITS și consacrând resurse pentru această activitate;

58.  invită Comisia și AES să efectueze în mod regulat (cel puțin anual) verificări ale proporționalității și ale eficacității, în special în ceea ce privește cerințele aplicabile entităților mici și mijlocii participante la piață, care să abordeze fiecare proiect de act legislativ în parte și să își consacre resurse pentru această activitate; invită Comisia să publice o carte verde în care să examineze noi abordări privind promovarea proporționalității în reglementarea financiară;

59.  subliniază faptul că există diferențe între impactul măsurilor legislative individuale și impactul lor cumulat; invită serviciile Comisiei, în colaborare cu AES, cu MUS și cu CERS, să realizeze la intervale de cinci ani o evaluare calitativă și cantitativă cuprinzătoare cu privire la impactul cumulat al cadrului UE de reglementare a serviciilor financiare asupra piețelor financiare și a participanților la acestea la nivelul UE și al statelor membre, cu scopul de a identifica deficiențele și lacunele, de a evalua performanța, eficacitatea și eficiența cadrului de reglementare a serviciilor financiare și de a asigura faptul că acest cadru nu denaturează concurența echitabilă și nu împiedică dezvoltarea economiei și să raporteze ulterior Parlamentului European; subliniază importanța efectuării unor evaluări ale impactului detaliate și a unor analize cost-beneficiu pentru orice act legislativ viitor, în scopul de a demonstra valoarea adăugată a legislației, în special în ceea ce privește creșterea economică și crearea de locuri de muncă; subliniază faptul că evaluările impactului și analizele cost-beneficiu ar trebui să includă evaluări aprofundate ale impactului măsurilor de nivelul 2, care constituie o parte importantă a cadrului UE de reglementare în domeniul financiar; reamintește că cuantificarea impactului măsurilor legislative s-ar putea dovedi dificilă, în special având în vedere faptul că beneficiile acestora nu pot fi măsurate cu ușurință, însă, cu toate acestea, ar trebui să se utilizeze anumite metode de cuantificare;

60.  invită serviciile Comisiei să finalizeze prima evaluare până la sfârșitul anului 2016 și să raporteze cu privire la impactul global și, în capitole distincte, ținând seama și de rezultatele cercetărilor independente, să raporteze cu privire la următoarele:

   efectele asupra diferitelor componente ale sectorului financiar, incluzând în analiză o defalcare corespunzătoare a participanților la piață în funcție de dimensiune, complexitate și modelul de afaceri, precum și efectele asupra entităților nefinanciare;
   posibilele lacune și neconcordanțe, ținând seama totodată de posibilitatea apariției unor amenințări și riscuri noi, precum și suprapunerile și efectele nedorite;
   efectele economice reale și preconizate, precum și competitivitatea sectorului financiar european în lume;
   posibilitățile de a aduce beneficii economiei reale, inclusiv IMM-urilor și consumatorilor și de a sprijini ocuparea forței de muncă;
   necesitatea de a îmbunătăți în continuare canalele de finanțare existente și de a promova dezvoltarea unor canale complementare, inclusiv efectul asupra accesului la finanțare pentru IMM-uri și întreprinderile cu capitalizare medie;
   efectele finanțării pe termen lung asupra cererii și ofertei;
   efectele asupra alocării și diversificării activelor și riscurilor, precum și evoluția raporturilor dintre fondurile proprii de nivel 1 și activele totale în instituțiile financiare;
   eficacitatea și gradul de adecvare ale cadrului de reglementare pentru investitorii de retail, investitorii instituționali și consumatori, inclusiv ale cadrului referitor la transparență;
   eficacitatea eforturilor depuse în scopul eliminării barierelor existente la nivelul pieței unice, al limitării arbitrajului de reglementare și al promovării concurenței;
   impactul global asupra stabilității financiare și hazardul moral, inclusiv evaluarea eventualelor costuri și riscuri ale lipsei de reglementare, având în vedere și implementarea eficace a recomandărilor G20, precum și nivelul de interconectare dintre instituțiile financiare;
   impactul asupra stabilității financiare al contabilizării la valoarea justă în conformitate cu IFRS, în comparație cu contabilizarea prudentă;
   eficacitatea și caracterul adecvat al cadrului pentru supravegherea macroprudențială în UE;
   capacitatea AES de a îndeplini sarcinile care le-au fost atribuite în temeiul actualului cadru legislativ și etapele care ar putea fi necesare pentru îmbunătățirea cadrului, în special a finanțării AES în viitorul apropiat;
   interdependența dintre acest cadru și standardele internaționale și efectele asupra competitivității globale a întreprinderilor europene, având în vedere și o comparație între situația din UE și din alte jurisdicții importante în ceea ce privește cadrul de reglementare existent și măsura în care este pus în aplicare;

61.  invită Comisia să prezinte concluziile sale Parlamentului European și Consiliului și să propună măsuri atunci când este necesar;

o
o   o

62.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2015)0268.
(2) http://www.europarl.europa.eu/document/activities/cont/201402/20140210ATT79138/20140210ATT79138RO.pdf.
(3) Texte adoptate, P7_TA(2014)0202.
(4) Texte adoptate, P7_TA(2014)0161.
(5) http://www.esrb.europa.eu/pub/pdf/other/esrbreportregulatorytreatmentsovereignexposures032015.en.pdf?29664e3495a886d806863aac942fcdae.


Factorii externi care reprezintă obstacole în calea antreprenoriatului femeilor europene
PDF 369kWORD 132k
Rezoluţia Parlamentului European din 19 ianuarie 2016 referitoare la factorii externi care reprezintă obstacole în calea antreprenoriatului femeilor europene (2015/2111(INI))
P8_TA(2016)0007A8-0369/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 2 și articolul 3 alineatul (3) al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolul 8 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolele 16, 21 și 23 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei, adoptată prin Rezoluția 34/180 a Adunării Generale a ONU din 18 decembrie 1979,

–  având în vedere Directiva 2004/113/CE a Consiliului din 13 decembrie 2004 de aplicare a principiului egalității de tratament între femei și bărbați privind accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii(1) și hotărârea pe această temă a Curții de Justiție a Uniunii Europene din 1 martie 2011 în cauza Test-Achats (C-236/09)(2),

–  având în vedere Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă(3),

–  având în vedere raportul Comisiei din 3 octombrie 2008 intitulat „Punerea în aplicare a obiectivelor de la Barcelona privind structurile de îngrijire a copiilor de vârstă preșcolară” (COM(2008)0638),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 21 septembrie 2010 intitulată „Strategie pentru egalitatea între femei și bărbați 2010-2015” (COM(2010)0491),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „Europa 2020: O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

–  având în vedere Directiva 2010/41/UE a Consiliului și a Parlamentului European din 7 iulie 2010 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă și de abrogare a Directivei 86/613/CEE a Consiliului(4),

–  având în vedere propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind consolidarea echilibrului de gen în rândul administratorilor neexecutivi ai societăților cotate la bursă și măsuri conexe (Directiva privind femeile din consiliile de administrație (COM(2012)0614),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 9 ianuarie 2013 intitulată „Planul de acțiune Antreprenoriat 2020: Relansarea spiritului de întreprindere în Europa” (COM(2012)0795),

–  având în vedere Raportul intermediar al Comisiei din 29 mai 2013 privind obiectivele de la Barcelona, intitulat „Dezvoltarea unor facilități de îngrijire a copiilor pentru copiii mici din Europa pentru o creștere durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2013)0322),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2011 referitoare la spiritul întreprinzător al femeilor în întreprinderile mici și mijlocii(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 martie 2013 privind eliminarea stereotipurilor de gen în UE(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 septembrie 2015 privind antreprenoriatul social și inovarea socială în combaterea șomajului(7),

–  având în vedere Rezoluția din 9 septembrie 2015 referitoare la carierele femeilor în mediul științific și universitar și „plafoanele de sticlă” întâlnite(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 septembrie 2015 referitoare la promovarea antreprenoriatului în rândul tinerilor prin educație și formare(9),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 25 octombrie 2011 intitulată „Construirea unui ecosistem pentru promovarea întreprinderilor sociale în cadrul economiei și al inovării sociale” (COM(2011)0682),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0369/2015),

A.  întrucât antreprenoriatul este esențial pentru ocuparea forței de muncă, creștere economică, inovare, dezvoltare și pentru reducerea sărăciei în general;

B.  întrucât articolul 16 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene se referă în mod explicit la libertatea de a desfășura o activitate comercială pentru toți cetățenii UE și, astfel, valorizează și încurajează antreprenoriatul, inclusiv antreprenoriatul femeilor;

C.  întrucât femeile reprezentau doar 31 % (10,3 milioane) din totalul antreprenorilor din UE-28 în 2012(10) și numai 34,4 % dintre lucrătorii care desfășoară activități independente din UE sunt femei;

D.  întrucât adesea femeile sunt numai înregistrate oficial ca proprietare de firme, în scopul unic de a obține avantaje financiare și condiții avantajoase din partea instituțiilor de credit și a administrațiilor publice europene, naționale și regionale; întrucât, în realitate, aceste femei figurează doar ca „vitrină” și, deși își asumă riscuri comerciale, deciziile în firmă sunt luate de bărbați;

E.  întrucât rata antreprenoriatului în rândul femeilor este scăzută în toate statele membre și disimulează un potențial neexploatat de creștere și prosperitate;

F.  întrucât obstacolele în calea antreprenoriatului femeilor, precum rata predominantă a femeilor șomere, decalajul semnificativ în activitățile antreprenoriale și subreprezentarea femeilor în activitățile de administrare, sunt interconectate și greu de rezolvat, iar eliminarea lor va impune criterii complexe;

G.  întrucât studiile cantitative privind antreprenoriatul femeilor sunt foarte rare, dar există studii recente care arată că bărbații aleg mai frecvent decât femeile să urmeze o carieră antreprenorială(11);

H.  întrucât antreprenoriatul femeilor, după ce este atent diferențiat de activitățile independente „false”, reprezintă o sursă importantă de independență economică, care le dă posibilitatea femeilor să se integreze mai bine în piața muncii; întrucât antreprenoriatul femeilor le dă posibilitatea femeilor de a-și consolida rolul de lideri în lumea afacerilor și de a introduce schimbări culturale în firme și în afara lor; întrucât aceste femei pot fi modele importante pentru fete și pentru tinerele femei care doresc să urmeze astfel de cariere;

I.  întrucât femeile reprezintă un potențial antreprenorial enorm, iar antreprenoriatul femeilor înseamnă creștere economică, creare de locuri de muncă și capacitarea femeilor;

J.  întrucât decizia de a lucra independent este un act de împlinire personală, care implică însă un angajament personal deosebit; întrucât un nivel foarte mare de responsabilitate personală duce la un program de lucru extrem de încărcat, astfel că acest tip de profesie nu ar trebui considerat o sursă suplimentară de venit; întrucât echilibrul dintre familie și viața profesională poate fi asigurat pentru femeile antreprenoare numai dacă permit condițiile externe, adică dacă există modalități corespunzătoare de îngrijire a copiilor și tații se implică activ în îngrijirea copiilor și activitățile gospodărești;

K.  întrucât disponibilitatea, calitatea și accesibilitatea unităților de îngrijire a copiilor și a celor de îngrijire a persoanelor în vârstă și a persoanelor cu dizabilități sunt în continuare un factor esențial pentru îmbunătățirea ratei de participare a femeilor la forța de muncă;

L.  întrucât împărțirea sarcinilor familiale între femei și bărbați afectează antreprenoriatul femeilor, dar și participarea lor la piața muncii, iar echilibrul dintre viața profesională și viața personală reprezintă o necesitate din perspectiva independenței economice; întrucât un sfert dintre statele membre nu oferă concedii de paternitate;

M.  întrucât povara administrativă continuă să aibă un efect negativ asupra spiritului antreprenorial atât pentru femei, cât și pentru bărbați și prin urmare, sunt necesare reglementări și o legislație eficientă pentru a capacita economic femeile și pentru a crea o economie cu creștere sustenabilă, inteligentă și incluzivă;

N.  întrucât femeile au tendința de a-și autoevalua nivelul de inovare în activitățile lor ca fiind mai scăzut decât al bărbaților, iar femeilor le sunt acordate doar un mic procent de brevete de către Oficiul European de Brevete (OEB)(12);

O.  întrucât alegerile pe care le fac femeile în educația lor, precum și segregarea orizontală și verticală de gen la angajare au drept consecință faptul că un număr mai mic de femei, comparativ cu bărbații, ar putea crea o întreprindere în domeniul științei și tehnologiei sau ar putea transforma o invenție într-un produs profitabil; întrucât știința și tehnologia, inovația și invenția sunt concepte asociate mai ales cu bărbații, ceea ce face ca aceste domenii să fie mai puțin atractive pentru femei și are drept consecință faptul că inovațiile și invențiile femeilor sunt mai puțin recunoscute și apreciate;

P.  întrucât, de cele mai multe ori, antreprenoarele tind mai des să se concentreze asupra unor sectoare considerate mai puțin profitabile, cum ar fi educația, asistența medicală și munca în folosul comunității, spre deosebire de sectoarele cu mare potențial de creștere dominate bărbați, cum ar fi tehnologia și TI, iar femeile se regăsesc mai des în întreprinderi care operează la scară mică, cu o creștere și o cifră de afaceri mai mici; întrucât acest aspect a determinat o diferență medie de 6 % între veniturile nete ale femeilor și bărbaților antreprenori în UE-28 în 2012(13);

Q.  întrucât antreprenoriatul și tehnologiile ecologice reprezintă un sector cu un potențial enorm pentru dezvoltarea și promovarea parității în antreprenoriat atât în ceea ce privește accesul egal la finanțare, cât și numărul egal de antreprenoare și antreprenori participanți;

R.  întrucât, în cele mai multe cazuri, antreprenoriatul individual desfășurat de multe femei nu generează câștiguri deosebit de mari, în aceste situații existând riscul real de sărăcie a persoanelor care muncesc și de sărăcie la bătrânețe;

S.  întrucât o serie de studii(14) arată că antreprenoarele debutează în afaceri cu niveluri de capital mai scăzute, optând pentru împrumuturi mai mici și apelând mai degrabă la familie pentru consiliere și finanțare, decât la finanțări prin împrumut sau capitaluri proprii de la bănci, investitori privați, fonduri private sau capital de risc;

T.  întrucât instrumentul european de microfinanțare Progress are ca obiectiv promovarea egalității de șanse între femei și bărbați, dar raportul bărbați-femei în acordarea microcreditelor a fost de 60 : 40 în 2013(15);

U.  întrucât antreprenoarele sunt mai reticente în a-și asuma o situație de îndatorare comparativ cu bărbații sau în a-și extinde activitățile comerciale, în mare parte datorită unui nivel mai scăzut de încredere în sine;

V.  întrucât dificultățile tot mai mari cu care se confruntă antreprenoarele în accesul la finanțare ar putea fi parțial legat de dificultatea de a prezenta un istoric de creditare și o experiență de management suficiente;

W.  întrucât stereotipurile referitoare la aptitudinile antreprenoriale ale femeilor și bărbaților pot influența hotărârile părților interesate cu privire la noile întreprinderi; întrucât probabilitatea ridicată de discriminare atunci când încearcă să acceseze o finanțare ar putea avea un impact asupra deciziei femeilor de a crea o firmă nouă sau de a face acest lucru cu împrumuturi mai mici;

X.  întrucât implicarea în procesele de investiții a persoanelor care provin din medii diferite ar putea împiedica tendința de a gândi stereotip;

Y.  întrucât Directiva 2004/113/CE interzice discriminarea de gen în ceea ce privește accesul la bunuri și servicii, inclusiv la serviciile bancare și financiare și serviciile legate de înființarea de întreprinderi; întrucât este dificil de probat o discriminare indirectă în acest context, iar statele membre nu dispun de date și de informații precise cu privire la cazurile de discriminare în accesul la finanțare;

Z.  întrucât datele indică faptul că femeile, în pofida concepției că investitoarele sunt manageri de risc mai buni(16), au o mai mare aversiune față de riscuri și o lipsă de încredere mai accentuată; întrucât acest fapt poate duce la o capacitate scăzută de a câștiga încrederea părților externe și, ulterior, ar putea influența posibilitățile de finanțare;

AA.  întrucât antreprenoarele contribuie semnificativ la crearea de noi posibilități de dezvoltare, la reducerea excluziunii sociale și la consolidarea coeziunii sociale; întrucât barierele în calea antreprenoriatului social sunt mai scăzute în cazul femeilor, iar participarea egală în sectoarele sociale constituie o experiență capacitantă pentru femei și poate conduce la o mai mare participare a acestora în activități antreprenoriale în alte sectoare;

AB.  întrucât, în majoritatea cazurilor, antreprenoarele își desfășoară activitatea în sectoare secundare din punctul de vedere al profitului și al competitivității pe piață;

AC.  întrucât nu există studii cu privire la aspectele de gen în accesul la finanțare pentru antreprenorii sociali, în timp ce, în general, pentru întreprinderile sociale obținerea unor finanțări pare o chestiune mai complexă;

AD.  întrucât educația antreprenorială, atât formală, cât și informală, este esențială pentru a încuraja mai multe femei și fete în acest domeniu,

1.  încurajează statele membre să recunoască valoarea antreprenoriatului femeilor pentru economiile lor, precum și obstacolele care trebuie depășite; invită statele membre și regiunile să prezinte strategii concrete pentru a stimula cultura antreprenorială în rândul femeilor, luând în considerare nevoile, motivațiile și condițiile pentru a elimina stereotipurile de gen și pentru a pune în valoare diferitele stiluri de management și de conducere, precum și noile forme de organizare și de administrare a firmelor;

2.  invită Comisia să asigure integrarea deplină a perspectivei de gen în toate politicile viitoare în domeniul antreprenoriatului;

3.  invită statele membre să colaboreze activ cu sectorul privat pentru a evidenția acele societăți care urmăresc să promoveze egalitatea de gen și cele mai bune practici;

4.  invită statele membre să adopte programe de ajutare, susținere și consiliere pentru antreprenoare cu scopul de a înființa întreprinderi de pionierat care să genereze valoare și bogăție și care au la bază principii responsabile din punct de vedere social;

5.  invită statele membre să colecteze date defalcate pe gen la nivel regional, inclusiv despre diferitele domenii ale antreprenoriatului femeilor, pentru a le recunoaște contribuția la domeniul social și să raporteze periodic cu privire la numărul antreprenoarelor; recomandă colectarea și consolidarea datelor la nivel european, cu sprijinul Institutului European pentru Egalitatea de Gen și Eurostat; recomandă integrarea perspectivei de gen în metodologia tuturor studiilor privind antreprenoriatul, economia socială și întreprinderile din sectorul economiei sociale, de către un expert calificat în egalitatea de gen și să se acorde o atenție specială experiențelor femeilor cu identități multiple și marginalizate;

6.  invită Comisia să integreze promovarea antreprenoriatului feminin în viitoarea strategie post-2015 privind egalitatea între femei și bărbați;

7.  solicită o abordare globală a antreprenoriatului femeilor cu scopul de a încuraja și sprijini femeile să își construiască o carieră în antreprenoriat, facilitând accesul la finanțare și la oportunități de afaceri, dar și creând un mediu care le permite femeilor să își valorifice potențialul și să devină antreprenoare de succes, asigurându-le, printre altele, reconcilierea vieții profesionale cu cea personală, accesul la unități de îngrijire a copilului și la cursuri de formare adaptate;

8.  solicită instituțiilor UE, statelor membre și autorităților regionale și locale să își intensifice eforturile de combatere a stereotipurilor de gen și să adopte măsuri care să combată stereotipurile despre trăsăturile și abilitățile femeilor și bărbaților, care se manifestă încă în sectoarele dominate de bărbați, precum știința și tehnologia, inovațiile și invențiile; consideră că în aceste sectoare factorii de decizie, investitorii, sectorul financiar și piața ar putea considera că femeile sunt mai puțin credibile sau mai puțin profesioniste, ceea ce face ca antreprenoarele să fie privite uneori cu scepticism de potențialii clienți, furnizori, parteneri, bănci și investitori, astfel că femeile trebuie să depună eforturi mai mari pentru a-și dovedi cunoștințele, aptitudinile și capacitățile pentru a obține finanțările de care au nevoie;

Echilibru între viața profesională și viața privată

9.  invită Comisia și statele membre să recunoască valoarea antreprenoriatului pentru echilibrul dintre viața profesională și cea personală a bărbaților și femeilor, să elimine barierele care îngreunează sau chiar împiedică antreprenoriatul femeilor și să adopte un cadru coerent de măsuri care sprijină participarea femeilor pe piața forței de muncă; în urma deciziei de a retrage propunerea de modificare a Directivei privind concediul de maternitate și pentru a garanta progresele politicilor vizând egalitatea la nivelul UE, încurajează un dialog constructiv între instituții pentru a identifica modalitatea optimă de sprijinire și implementare a acestor politici privind echilibrul dintre viața profesională și cea personală, precum și o distribuție egală a responsabilităților de familie și prin evidențierea rolului femeilor în promovarea egalității; reiterează că concediul pentru creșterea copilului și concediul de paternitate pot avea un impact pozitiv asupra participării femeilor la forța de muncă și încurajează statele membre, dacă nu au făcut-o încă, să ia în considerare introducerea concediului de paternitate; invită Comisia să propună, până la sfârșitul anului 2016, demersuri concrete, inclusiv propuneri legislative, pentru creșterea participării femeilor pe piața muncii prin măsuri de îmbunătățire a echilibrului dintre viața profesională și cea personală;

10.  invită Comisia și statele membre să reamintească importanța îndeplinirii obiectivelor de la Barcelona pentru a transforma în realitate echilibrul dintre viața profesională și cea personală, precum și a introducerii unor acțiuni legislative și nelegislative corespunzătoare prevăzute în foaia de parcurs a Comisiei privind echilibrul dintre viața profesională și viața personală, publicată în august 2015, precum și a folosirii instrumentelor și stimulentelor adecvate, inclusiv a fondurilor europene, cum ar fi Fondul social european, Fondul european de dezvoltare regională și Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală, pentru a garanta servicii de îngrijire accesibile pentru copii și persoanele în vârstă dependente și membrii de familie cu dizabilități; reamintește importanța dispunerii de programe de muncă raționale și flexibile, care să permită părinților și îngrijitorilor să contribuie la un echilibru sănătos între viața de familie și cea profesională; reamintește importanța pe care o are protecția deplină a drepturilor sociale pentru circumstanțele specifice ale lucrătorilor care desfășoară o activitate independentă, fără de care antreprenoriatul inovator și incluziv nu este posibil;

11.  subliniază necesitatea de a schimba repartizarea tradițională a rolurilor de gen în societate, la locul de muncă și în familie, prin încurajarea unei mai mari participări a bărbaților la sarcinile gospodărești și la îngrijirea rudelor dependente, de exemplu, prin concedii de paternitate obligatorii și concedii de paternitate netransferabile, precum și prin politici publice care să permită o conciliere reală a responsabilităților familiale cu cele profesionale, în special pentru femei și cu precădere în sectoarele foarte competitive și cu o mobilitate ridicată, unde programul de muncă este foarte lung și flexibil, precum și cursuri pentru adulți pentru a fi la curent cu cele mai recente evoluții tehnologice și cu oportunitățile de pe piață;

Informații și rețele

12.  subliniază importanța unei viziuni ce depășește faza de început pentru a ajuta femeile care au ales o carieră în antreprenoriat să își consolideze și să își extindă firma, dar și a activităților de creare de rețele și de schimb de bune practici, de mentorat, de promovare a modelelor și a sprijinului colegial pentru aceste femei, inclusiv pentru promovarea unor sectoare mai inovatoare, mai sustenabile și mai profitabile, fără a submina condițiile propice pentru binele general;

13.  subliniază potențialul imens al femeilor inovatoare și antreprenoare și rolul important pe care îl pot juca în transformarea digitală a economiei; solicită Comisiei și statelor membre să investească în potențialul digital al fetelor și femeilor, să sprijine în totalitate și să promoveze cultura antreprenorială digitală pentru integrarea și participarea femeilor și fetelor la societatea informațională;

14.  subliniază importanța deosebită a spațiilor publice în dezvoltarea de proiecte (acestea oferind vizibilitate și acționând ca incubatoare pentru firme), în furnizarea sprijinului financiar și fiscal, a informațiilor relevante și actualizate, precum și a consilierii pentru demararea unei afaceri, în special pentru noile antreprenoare; subliniază, totodată, importanța fondurilor pentru consolidarea afacerilor, a prezenței mai mari în forumurile sociale, a politicilor de conciliere a vieții profesionale cu viața de familie și a recunoașterii de către autorități a importanței acestui grup pentru societate (atât a noilor antreprenoare, cât și a celor care au o carieră profesională solidă);

15.  salută crearea mai multor rețele europene pentru antreprenoare; îndeamnă Comisia să comunice mai mult despre realizările antreprenoarelor și să le recunoască în mod explicit ca potențiale modele prin premiile pentru promovarea întreprinderilor și concursul european pentru inovare socială;

16.  consideră că rețelele europene de antreprenoare trebuie să creeze o rețea europeană și națională pentru a le ajuta să găsească finanțări și să le orienteze pentru a le facilita accesul rapid la finanțare;

17.  invită Comisia să sublinieze folosirea forumurilor în viitoarea sa Platformă electronică europeană pentru antreprenoriatul femeilor și să includă un plan etapizat pentru accesul la posibilitățile de finanțare europeană, făcând, totodată, platforma electronică mai atractivă pentru potențialii investitori și pentru serviciile publice ale statelor membre, în încercarea de a reduce birocrația pentru antreprenoare, prin clarificarea procedurilor administrative, realizând o Platformă electronică pentru antreprenoriatul femeilor care s-ar putea să devină o viitoare referință în acest sectorul;

18.  invită Comisia să înființeze (fără vreun impact asupra bugetului Comisiei și în cadrul structurii existente) un centru de afaceri european pentru femei, în strânsă colaborare cu statele membre și cu firmele din sectorul privat, care să funcționeze ca un punct focal ce promovează inițiativele Comisiei pentru antreprenoare, oferă asistență managerială și tehnică, creează rețele și stimulează rețelele existente, monitorizează și integrează perspectiva de gen în inițiativele și programele de afaceri finanțate de la bugetul UE;

19.  invită Comisia și statele membre să faciliteze accesul antreprenoarelor la cele mai relevante rețele tehnice, științifice și de afaceri, având în vedere că accesul la aceste rețele este esențial pentru a dezvolta idei de afaceri, pentru a găsi potențiali clienți, furnizori și parteneri, pentru a înțelege piața și evoluțiile sale, oportunitățile și punctele slabe, precum și pentru a obține informații strategice, cooperare și sprijin;

Accesul la finanțări

20.  invită guvernele statelor membre, autoritățile și organismele de promovare a egalității din statele membre (acolo unde există) să colaboreze cu sectorul financiar în ceea ce privește obligația de a asigura egalitatea de gen în accesul la capital pentru liber-profesioniști și IMM-uri; le invită să analizeze posibilitățile de introducere a egalității de gen în structurile de raportare privind acordarea de împrumuturi, în întocmirea profilului de risc, în mandatele de investiții și structurile de personal, precum și în produsele financiare și publicitatea făcută acestora;

21.  solicită statelor membre să elaboreze hărți ajutătoare consacrate măsurilor de sprijin pentru antreprenoriatului în rândul femeilor și a antreprenoriatului și competitivității în afaceri, care să cuprindă de la măsuri de promovare a culturii antreprenoriale, până la adoptarea de tehnologii noi sau finanțarea de activități de cercetare, dezvoltare și inovare;

22.  solicită Comisiei să monitorizeze cu atenție aplicarea integrării perspectivei de gen în alocarea fondurilor UE în ceea ce privește antreprenoriatul; sugerează Comisiei să introducă cote de gen pentru toate formele de sprijin specific oferit grupurilor subreprezentate și dezavantajate, pentru a se asigura progrese în realizarea parității la nivelul antreprenoriatului;

23.  invită Comisia și statele membre să consolideze vizibilitatea finanțării activităților antreprenoriale prin crearea de hărți ajutătoare pentru microfinanțare, printre altele, în cadrul instrumentului european de microfinanțare Progress, și să urmărească o colaborare cu sectorul privat pentru investiții în sectoarele „feminine”, cum ar fi garanțiile guvernamentale pentru împrumuturi;

24.  subliniază importanța utilizării tuturor fluxurilor financiare posibile și, în special, a fondurilor structurale în următoarea perioadă de programare 2014-2020;

25.  încurajează statele membre să promoveze măsuri și acțiuni pentru acordarea de asistență și consiliere femeilor care decid să devină antreprenoare, să încurajeze antreprenoriatul în rândul femeilor prin facilitarea și simplificarea accesului la finanțare și la alte tipuri de sprijin, precum și să reducă birocrația și alte obstacole din calea start-up-urilor făcute de femei;

26.  invită Comisia să analizeze și să elaboreze propuneri vizând atragerea interesului femeilor pentru start-up-uri; subliniază că femeile care au potențialul de a deveni antreprenoare trebuie informate despre programele de sprijin și posibilitățile de finanțare;

27.  invită Comisia și statele membre să înceapă să colecteze date defalcate pe gen privind accesul la finanțare al antreprenorilor, în strânsă colaborare cu Institutul European pentru Egalitatea de Gen, să analizeze și să cerceteze mai profund dacă există dovezi concrete de discriminare, directă sau indirectă, a femeilor în acest context și, în caz afirmativ, să vadă cum ar trebui abordată influența factorilor externi în evaluarea pe care o fac investitorii privind viabilitatea start-up-urilor conduse de femei;

28.  solicită Comisiei să analizeze provocările specifice cu care se confruntă antreprenoarele în următoarea analiză și actualizare a Small Business Act (SBA), precum și în rapoartele anuale privind SBA; consideră că aceste provocări ar trebui luate în considerare în toate programele SBA și ar trebui elaborat un plan de acțiune suplimentar pentru a depăși obstacolele întâmpinate de antreprenoare;

29.  salută analiza făcută de Comisie legată de aplicarea Directivei 2004/113/CE și a transpunerii acesteia în legislațiile naționale ale statelor membre, dar regretă că nu s-a pus accent pe identificarea discriminării indirecte; cere Comisiei să analizeze în continuare directiva, având în vedere măsuri mai eficiente pentru a remedia acest tip posibil de discriminare;

30.  consideră că trebuie să se asigure un acces mai facil la finanțare pentru antreprenoare în sectoarele inovatoare și sustenabile, în care bărbații sunt majoritari, în special în sectorul TIC, al construcțiilor și al transporturilor; solicită în acest sens o monitorizare mai atentă pentru a evita ca femeile să fie folosite de bărbați ca „vitrine” pentru a obține finanțări avantajoase;

Educație și formare antreprenorială

31.  încurajează statele membre să promoveze o cultură antreprenorială în educație și formare; subliniază importanța educației la toate nivelurile, formale și informale, inclusiv în cursurile pentru adulți, pentru stimularea antreprenoriatului și crearea de noi întreprinderi, inclusiv în TIC, dar mai ales în disciplinele de studiu urmate mai ales de fete, cum ar fi asistența medicală și alte servicii; invită Comisia și statele membre să ofere stimulente care să conducă la o reprezentare mai echilibrată a femeilor și bărbaților în mediul de afaceri și care să încurajeze acest echilibru, informând mai bine femeile despre avantajele unor cursuri de pregătire în domeniul antreprenoriatului;

32.  invită școlile și universitățile să încurajeze fetele și femeile să participe la cursuri care conduc la cariere în sectoare din domeniul științei, tehnologiei, finanțelor și sectoare cu mare potențial de creștere, cum ar fi noile tehnologii, inclusiv tehnologia verde și TI;

33.  invită statele membre să colaboreze cu sectorul public, sectorul privat, ONG-urile, cu universitățile și școlile pentru a crea programe noi de ucenicie și programe de învățare non-formale și informale, inclusiv programe în care cursanții realizează proiecte de dezvoltare bazate pe concepte de afaceri reale, de la o vârstă fragedă, precum și incubatoare de afaceri care vizează capacitarea tinerilor antreprenori, înțelegerea și aplicarea valorilor dreptului muncii;

34.  invită UE să investească în programe care permit formarea continuă a femeilor, angajate și antreprenoare, asigurându-le o formare continuă actualizată și o perfecționare profesională de calitate, cu accent special pe sectorul comercial;

35.  subliniază importanța facilitării accesului femeilor la antreprenoriat, inclusiv prin subvenții și cursuri de pregătire pe aspectele juridice de bază legate de crearea și conducerea unei întreprinderi, precum legile privind crearea unei firme, proprietatea intelectuală și protecția datelor, normele fiscale, comerțul electronic, subvențiile publice disponibile etc., și la cursuri de formare în domenii precum noile tehnologii de informare și comunicare, utilizarea rețelelor sociale, comerțul online, colaborarea în rețea etc.;

36.  constată cu îngrijorare că femeile tind să aibă o percepție negativă asupra competențelor lor, probabil bazată pe stereotipuri înrădăcinate în societate, și au tendința de a menționa mai frecvent decât bărbații lipsa competențelor antreprenoriale, a încrederii în sine, a asertivității și a disponibilității de a-și asuma riscuri atunci când demarează o afacere; este, așadar, nevoie de programe de motivare și sprijin psihologic care să ajute antreprenoarele să aibă mai multă încredere în ele;

Antreprenoriatul social

37.  invită Comisia și statele membre să facă studii care să urmărească explicarea activităților antreprenoriale mai extinse ale femeilor în domeniul social și posibilul lor efect multiplicator asupra antreprenoriatului tradițional;

38.  invită Comisia și statele membre să sprijine dezvoltarea unor instrumente financiare care determină valoarea firmelor în funcție de contribuția lor la societate, precum și dezvoltarea unor mărci de încredere pentru antreprenoriatul social și de mediu; recomandă includerea egalității de gen și a capacitării femeilor ca măsuri de impact social care, în schimb, ar încuraja mai mulți antreprenori sociali să își analizeze întreprinderea dintr-o perspectivă de gen;

39.  subliniază că modele de afaceri alternative, precum cooperativele și societățile mutuale, joacă un rol important în promovarea egalității de gen și a dezvoltării și creșterii economice durabile și incluzive; invită Comisia și statele membre să faciliteze și să promoveze aceste modele alternative;

o
o   o

40.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 373, 21.12.2004, p. 37.
(2) JO C 130, 30.4.2011, p. 4.
(3) JO L 204, 26.7.2006, p. 23.
(4) JO L 180, 15.7.2010, p. 1.
(5) JO C 51 E, 22.2.2013, p. 56.
(6) Texte adoptate, P7_TA(2013)0074.
(7) Texte adoptate, P8_TA(2015)0320.
(8) Texte adoptate, P8_TA(2015)0311.
(9) Texte adoptate, P8_TA(2015)0292.
(10) Raportul Comisiei (2014), „Statistical data on Women entrepreneurs in Europe” (Date statistice privind antreprenoarele din Europa).
(11) Comisia (2012), Eurobarometrul Comisiei FL354 „Entrepreneurship in the EU and beyond” (Antreprenoriatul în UE și în afara ei).
(12) Raportul Comisiei (2008), „Evaluarea politicii privind promovarea femeilor inovatoare și a antreprenoriatului în rândul femeilor”.
(13) Studiul Comisiei (2014), „Date statistice privind antreprenoarele din Europa”.
(14) Parlamentul European (2015), studiu al Departamentului tematic privind „Spiritul antreprenorial al femeilor: eliminarea disparităților de gen în accesul la resurse financiare și la alte servicii și în antreprenoriatul social”.
(15) Comisia (2015), Evaluare intermediară a instrumentului european de microfinanțare Progress.
(16) KPMG (2015), Raportul privind „Women in Alternative Investments” (Femeile în investițiile alternative).


Politicile de dezvoltare a competențelor pentru combaterea șomajului în rândul tinerilor
PDF 469kWORD 165k
Rezoluţia Parlamentului European din 19 ianuarie 2016 referitoare la politicile de dezvoltare a competențelor pentru combaterea șomajului în rândul tinerilor (2015/2088(INI))
P8_TA(2016)0008A8-0366/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 165 și 166,

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2010 referitoare la promovarea accesului tinerilor pe piața muncii și la consolidarea statutului stagiarilor, stagiilor și uceniciilor(1),

–  având în vedere Recomandarea Consiliului privind înființarea unei garanții pentru tineret,

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 ianuarie 2013 referitoare la înființarea unei garanții pentru tineret(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 aprilie 2014 referitoare la modul în care poate contribui Uniunea Europeană la crearea unui mediu favorabil pentru ca întreprinderile, societățile și întreprinderile nou-înființate să creeze locuri de muncă(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 22 octombrie 2014 referitoare la Semestrul european pentru coordonarea politicilor economice: punerea în aplicare a priorităților pentru 2014(4),

–  având în vedere Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind competențele esențiale pentru învățarea pe tot parcursul vieții(5),

–  având în vedere Recomandarea Consiliului privind un cadru de calitate pentru stagii(6) și având în vedere întrebarea cu solicitare de răspuns scris E-010744/2015 la 2 iulie 2015 referitoare la Recomandarea Consiliului privind un cadru de calitate pentru stagii,

–  având în vedere Concluziile Consiliului din aprilie 2015 privind intensificarea cooperării transsectoriale la nivel de politici în vederea abordării eficace a provocărilor socioeconomice cu care se confruntă tinerii(7),

–  având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap,

–  având în vedere „Lista de aspecte legate de raportul inițial al Uniunii Europene” întocmită de Comitetul ONU pentru drepturile persoanelor cu handicap(8),

–  având în vedere nota de informare Cedefop din iunie 2013 intitulată „Căi de redresare - trei scenarii pentru competențe și piața muncii pentru 2025” (Roads to recovery: Three skill and labour market scenarios for 2025),

–  având în vedere nota de informare Cedefop din martie 2014, intitulată „Inadecvarea competențelor - ceea ce nu se vede” (Skill mismatch: more than meets the eye),

–  având în vedere studiul elaborat de Cedefop din noiembrie 2014 intitulat „Provocarea validării - cât de aproape este Europa de recunoașterea tuturor tipurilor de învățare?” (The validation challenge: how close is Europe to recognising all learning?),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „Al șaselea raport privind coeziunea economică, socială și teritorială: investiții pentru creștere economică și locuri de muncă” (COM(2014)0473),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „Strategia europeană pentru persoanele cu handicap 2010-2020 - un angajament reînnoit pentru o Europă fără bariere” (COM(2010)0636),

–  având în vedere raportul Comisiei din aprilie 2015 intitulat „Ghidarea practică a parteneriatelor vizând garanția pentru tineret - un raport de sinteză privind principalele realizări și concluziile trase după aplicarea acțiunii pregătitoare a PE privind garanția pentru tineret” (Piloting Youth Guarantee partnerships on the ground – A summary report of key achievements and lessons from the European Parliament Preparatory Action on the Youth Guarantee),

–  având în vedere raportul elaborat de Eurofound în 2015 intitulat „Antreprenoriatul în rândul tinerilor din Europa: valori, atitudini, politici” (Youth entrepreneurship in Europe: values, attitudes, policies),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1304/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul social european și de abrogare a Regulamentul (CE) nr. 1081/2006 al Consiliului, în special capitolul IV privind „Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor(9)”,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și avizul Comisiei pentru cultură și educație (A8-0366/2015),

A.  întrucât, în prezent, 4,5 milioane de tineri cu vârsta cuprinsă între 15 și 24 de ani sunt șomeri în Uniunea Europeană și întrucât peste 7 milioane de tineri europeni nu sunt nici încadrați în muncă, nici nu urmează o formă de învățământ sau de formare profesională;

B.  întrucât rata șomajului la nivelul Uniunii era de 9,9 % la sfârșitul anului 2014 și întrucât rata șomajului în rândul tinerilor era de peste două ori mai ridicată, atingând 21,4 %;

C.  întrucât tinerii au fost în special afectați de criză;

D.  întrucât lipsa unor competențe relevante pentru locurile de muncă disponibile și necorelarea dintre educație și formare reprezintă cauze majore ale șomajului în rândul tinerilor; întrucât, deși au studii și competențe superioare celor deținute de generațiile anterioare, tinerii se confruntă în continuare cu obstacole structurale semnificative atunci când încearcă să obțină locuri de muncă de calitate, care să respecte standardele europene și cele naționale; întrucât, fără crearea eficientă și sustenabilă de locuri de muncă de calitate în Europa, criza șomajului în rândul tinerilor nu poate fi soluționată;

E.  întrucât accesul întârziat la piața muncii și perioadele lungi de șomaj afectează negativ perspectivele de carieră, remunerația, sănătatea și mobilitatea socială;

F.  întrucât tinerii sunt un atu pentru economia europeană și întrucât trebuie să se investească pentru a dobândi competențele căutate pe piața muncii, anticipând nevoile de mâine;

G.  întrucât tinerii se încadrează în trei categorii principale – studenți, lucrători și șomeri – și întrucât ar trebui adoptate abordări politice distincte pentru fiecare grup în parte, în scopul de a garanta că membrii grupurilor sunt integrați pe piața muncii, ceea ce înseamnă că tinerii studenți trebuie să dețină competențele căutate pe piața muncii, tinerii lucrători trebuie să își actualizeze competențele și formarea profesională pe durata întregii cariere, iar, în cazul tinerilor șomeri, distincția trebuie să țină cont de faptul că aceștia pot fi șomeri care își caută în mod activ un loc de muncă sau tineri care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare (NEET);

H.  întrucât trebuie depuse toate eforturile pentru a se asigura că sistemele de învățământ pregătesc în mod corespunzător elevii/studenții pentru a se realiza profesional și pentru a garanta cooperarea strânsă între reprezentanții sectorului educației, serviciile sociale, dacă este cazul, angajatori și elevi/studenți;

I.  întrucât planificarea educației și formării profesionale se îmbunătățește considerabil și răspunde mai bine nevoilor societății, ale pieței muncii și nevoilor în materie de competențe atunci când organizațiile studențești și de tineret sunt incluse în procesul decizional;

J.  întrucât persoanele defavorizate, discriminate și vulnerabile pot fi adesea excluse de la oportunitățile de a-și dezvoltare talentele, abilitățile și competențele atunci când dimensiunea socială nu este luată în considerare în politicile din domeniul educației, al ocupării forței de muncă și în politicile sociale; întrucât ar trebui alocate suficiente resurse financiare sectorului educației;

K.  întrucât implementarea unor politici eficace în materie de educație, formare și dezvoltarea competențelor, cu sprijinul angajatorilor, al agențiilor de ocupare a forței de muncă și al altor părți interesate relevante poate contribui la reducerea șomajului în rândul tinerilor;

L.  întrucât este necesară pregătirea adecvată a agenților de recrutare, a managerilor de resurse umane, a serviciilor de ocupare a forței de muncă și a sectorului educației;

M.  întrucât criza financiară din 2008 a creat probleme suplimentare în ceea ce privește accesul tinerilor la piața locurilor de muncă, deoarece șomajul în rândul tinerilor este mai afectat de situația economică decât șomajul general, dat fiind faptul că tinerii sunt, de regulă, mai puțin experimentați;

N.  întrucât microîntreprinderile și întreprinderile mici și mijlocii sunt principalii creatori de locuri de muncă în UE, în cadrul acestora găsindu-se peste 80 % din totalul locurilor de muncă și întrucât acestea au reprezentat un exemplu de urmat în multe sectoare „verzi”, dar se pot confrunta cu greutăți deosebite în ceea ce privește anticiparea competențelor necesare și realizarea potențialului de creare de locuri de muncă;

O.  întrucât antreprenoriatul în rândul tinerilor poate contribui la reducerea șomajului în rândul acestora și, prin educație și formare, le poate stimula capacitatea de inserție profesională;

P.  întrucât programele de stagii și ucenicie înregistrează reușite care diferă de la un stat membru la altul, în funcție de caracteristicile lor;

Q.  întrucât Garanția pentru tineret, atunci când este transpusă efectiv în practică, reprezintă o abordare cuprinzătoare ce urmărește tranziția cu succes a tinerilor către piața muncii sau o educație de înaltă calitate, după cum o demonstrează realizările Acțiunii pregătitoare a Parlamentului European privind garanția pentru tineret,

R.  întrucât, pentru ca Garanția pentru tineret să obțină rezultate eficace, este esențial să se analizeze adevăratele nevoi ale tinerilor în materie de încadrare în muncă și sectoarele care au cu adevărat potențial de creare de locuri de muncă, precum economia socială și economia verde, monitorizându-se în același timp în mod constant și atent nu doar proiectele, ci și agențiile care le implementează, și elaborându-se rapoarte periodice privind rezultatele acestei măsuri în ceea ce privește combaterea șomajului în rândul tinerilor;

S.  întrucât Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor este un instrument esențial pentru oferirea de sprijin specific tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare (NEET),

Cooperare, participare, parteneriate

1.  constată că dezvoltarea competențelor individuale și diseminarea cunoștințelor și competențelor reprezintă unul dintre elementele-cheie ale unor politici de ocupare a forței de muncă și sociale integrate și că aceasta poate face posibile generarea unei creșteri pe termen lung, promovarea competitivității europene, combaterea șomajului și construirea unei societăți europene mai favorabile incluziunii dacă politicile de dezvoltare a competențelor țin cont de nevoile și abilitățile complexe ale tinerilor șomeri; reamintește că dezvoltarea competențelor va rămâne fără efect dacă nu sunt abordate în paralel crearea de locuri de muncă și protecția socială corespunzătoare;

2.  subliniază că „un nou impuls pentru locuri de muncă, creștere și investiții” reprezintă o prioritate esențială a Comisiei și că, în programul său de lucru pe 2015, Comisia s-a angajat să lanseze inițiative concrete pentru promovarea integrării pe piața muncii și a capacității de inserție profesională, în special măsuri de sprijinire a statelor membre în ceea ce privește încadrarea în muncă a tinerilor; reiterează faptul că Parlamentul a propus în mod regulat diverse soluții, subliniind că încadrarea în muncă, educația și formarea tineretului ar trebui să fie una dintre principalele priorități politice ale UE;

3.  reamintește că este crucială implicarea tinerilor, a părților interesate relevante, a organizațiilor și a partenerilor sociali în promovarea dezvoltării, implementării, monitorizării și evaluării inițiativelor relevante de sprijinire a încadrării în muncă a tinerilor la nivelul UE, național și local;

4.  evidențiază că există, pe de o parte, 24 de milioane de persoane fără loc de muncă în Europa, printre care 7,5 milioane de tineri care nu sunt nici angajați, nici participanți în programe de educație sau formare (NEET) și, pe de altă parte, există două milioane de posturi vacante în UE; ia act de faptul că există numeroși tineri șomeri supracalificați ale căror competențe nu corespund cererilor de pe piața muncii; subliniază, prin urmare, necesitatea de a crea parteneriate puternice între autoritățile locale, instituțiile de învățământ și serviciile de ocupare a forței de muncă - atât cele generaliste, cât și cele specializate - și partenerii sociali și comunitatea de afaceri, pentru a sprijini crearea, aplicarea și monitorizarea strategiilor și planurilor de acțiune pe termen scurt și mediu sustenabile, favorabile incluziunii și de calitate care vizează ocuparea forței de muncă; îndeamnă la o cooperare mai strânsă și structurală între instituțiile de învățământ școlar și de formare profesională, administrația publică, mediul de afaceri și societatea civilă, în special organizațiile de tineret, în scopul unei mai bune corelări între competențe și nevoile de pe piața muncii, inclusiv prin opțiunile unei a doua șanse, pentru a optimiza calitatea educației și a formării; subliniază că această cooperare mai bună este crucială, de asemenea, pentru transpunerea în practică a Garanției pentru tineret;

5.  salută instrumentele pentru dezvoltarea de competențe și previzionarea competențelor necesare propuse de Comisie; subliniază faptul că dezvoltarea competențelor ar trebui să încurajeze dezvoltarea competențelor STEM, care sunt foarte utile în cadrul unei economii; subliniază totuși că este nevoie de măsuri și investiții mai ambițioase; consideră că, în vederea anticipării viitoarelor nevoi în materie de competențe, toate părțile interesate de pe piața forței de muncă trebuie să fie implicate puternic la toate nivelurile;

6.  solicită statelor membre, administrațiilor regionale și autorităților locale să adopte și să aplice, împreună cu partenerii sociali și furnizorii de cursuri de formare profesională, strategii de dezvoltare și de anticipare a competențelor cu scopul de a îmbunătăți competențele generice, sectoriale și specifice diferitelor meserii; subliniază, de asemenea, importanța parteneriatelor și a încrederii între instituțiile de învățământ, întreprinderi, partenerii sociali și autorități;

7.  evidențiază rolul pe care îl joacă instituțiile de învățământ superior în ceea ce privește dezvoltarea cunoștințelor și competențelor de care au nevoie absolvenții pentru a avea succes pe piața locurilor de muncă;

8.  evidențiază rolul esențial pe care îl au profesorii și formatorii competenți și dedicați în reducerea abandonului școlar timpuriu, în special în zonele subdezvoltate, precum și în îmbunătățirea capacității de inserție profesională a tinerilor; subliniază că profesorii trebuie să fie sprijiniți în mai mare măsură de către școli, instituțiile de formare, comunitățile locale și prin politicile educaționale, punându-le la dispoziție, de exemplu, programe de formare mai eficiente și actualizate în vederea dobândirii de noi competențe, cum sunt competențele antreprenoriale și cele legate de TIC, precum și prin promovarea învățării reciproce și a schimbului de bune practici și prin facilitarea accesului la oportunități de formare și sisteme îmbunătățite de învățământ profesional și tehnic continuu; subliniază, în această privință, importanța investițiilor în dezvoltarea învățării pe tot parcursul vieții pentru profesori; se opune ferm oricărei reduceri a bugetelor pentru educație, în special atunci când sunt combinate cu reducerea burselor și granturilor și cu majorarea taxelor școlare;

9.  încurajează integrarea noilor metode de predare și formare, elaborate de profesori ca răspuns la nevoile specifice ale clasei;

10.  subliniază că furnizorii de educație și formare și întreprinderile ar trebui să colaboreze pentru a concepe calificări care să reflecte fidel competențele reale pe care deținătorii calificărilor în cauză le-au dobândit de-a lungul vieții;

11.  subliniază că este important ca tinerii angajatori inovatori să fie implicați în dialogul în curs dintre instituțiile de învățământ și angajatori, în încercarea de a adapta mai bine programele educaționale și de formare specializată la cerințele de pe piața muncii; salută și subliniază importanța programelor de mentorat concepute pentru a-i pregăti pe tineri pentru locurile de muncă viitoare;

12.  subliniază importanța capacității administrative și a funcționării agențiilor de ocupare a forței de muncă; solicită consolidarea principiului parteneriatului între autoritățile publice și societatea civilă, precum și furnizarea unei formări adecvate pentru autoritățile locale și regionale, precum și pentru alte părți interesate relevante, pentru a asigura o utilizare mai eficace și strategică a fondurilor europene; solicită, de asemenea, guvernelor să fie mai ambițioase și să depună eforturi pentru a anticipa nevoile tinerilor, ale întreprinderilor și ale societății civile, precum și pe cele ale instituțiilor de învățământ academic și profesional, pentru a aplica mai rapid programe operaționale de ocupare a forței de muncă și pentru a monitoriza progresele înregistrate;

13.  subliniază importanța cooperării transsectoriale strânse, în special între serviciile de ocupare a forței de muncă și cele educaționale;

14.  reamintește că politicile ar trebui să se concentreze pe oferirea de asistență tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare (NEET), inclusiv celor care au părăsit mediul profesional pentru a-și continua studiile sau a se integra pe piața muncii;

15.  observă că fondurile europene, atunci când sunt utilizate într-un mod mai eficient și strategic, pot constitui un instrument extraordinar pentru creșterea și dezvoltarea universităților și a întreprinderilor; solicită utilizarea unor resurse financiare mai mari pentru răspândirea informațiilor privind instrumentele europene de finanțare și pentru extinderea, în universități și întreprinderi, a cunoștințelor și competențelor necesare pentru căutarea fondurilor, studierea și gestionarea proiectelor de finanțare;

16.  subliniază că, pentru a garanta utilizarea corectă a fondurilor UE, este extrem de important să se introducă un sistem de supraveghere și control, în scopul de a evalua modul în care sunt utilizate aceste fonduri;

17.  solicită crearea unui premiu al UE pentru cele mai bune proiecte de combatere a șomajului în rândul tinerilor, care ar putea fi legat de concursul paneuropean „Premiul european pentru tineret” și de „Premiul european pentru ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor în economia socială”; invită Comisia să acorde vizibilitate acestor inițiative pentru a le face mai cunoscute și pentru a veni în întâmpinarea nevoilor cetățenilor; subliniază, cu toate acestea, că este nevoie de responsabilitate bugetară și solicită, prin urmare, ca astfel de inițiative să fie finanțate din bugetul existent;

18.  solicită elaborarea unei Strategii europene privind competențele orientată spre viitor și axată pe obținerea de rezultate, care să constituie un ghid pentru strategiile naționale privind competențele și să le integreze în planurile naționale privind locurile de muncă, asigurând totodată un cadru cuprinzător pentru planurile de acțiune sectoriale propuse în pachetul privind ocuparea forței de muncă;

19.  invită statele membre să dea curs cât mai curând posibil recomandărilor specifice fiecărei țări privind educația și piața muncii din cadrul semestrului european și celorlalte recomandări ale Comisiei;

IMM-urile și antreprenoriatul

20.  subliniază rolul esențial al întreprinderilor, inclusiv al IMM-urilor, al actorilor din economia socială și solidară și al microîntreprinderilor, în oferirea de formare în vederea dobândirii de competențe pentru viața profesională și crearea de locuri de muncă pentru tineri; subliniază necesitatea de a le oferi tinerilor o educație care să îi pregătească pentru antreprenoriat, în sensul cel mai larg posibil; încurajează includerea în programele de învățământ dezvoltarea într-un mediu sigur a competențelor profesionale necesare pentru crearea și administrarea întreprinderilor, precum și promovarea unor competențe, abilități și cunoștințe antreprenoriale transversale, care să fie transmise în mod eficace prin intermediul unor experiențe concrete din viața reală; sugerează că antreprenoriatul poate fi predat în cadrul mai multor materii sau ca materie separată și subliniază necesitatea accesului la stagii și formare profesională de înaltă calitate pe durata educației universitare și ulterior; subliniază că dobândirea de competențe democratice și de lucru în echipă, asumarea de responsabilități și analizarea situațiilor fac parte din învățarea pe tot parcursul vieții, care sprijină cetățenia activă; atrage atenția asupra oportunităților și avantajelor de a implica mai multe persoane (de exemplu, tineri antreprenori de succes, ONG-uri al căror scop este acela de a promova spiritul antreprenorial) în furnizarea de educație privind spiritul antreprenorial;

21.  reamintește că sprijinirea spiritului antreprenorial, înțelegerea mecanismelor economice, precum și stimularea simțului răspunderii și a spiritului de inițiativă sunt factori importanți în promovarea unei abordări active față de propria carieră; consideră că promovarea spiritului antreprenorial ține de responsabilitatea organismelor publice, a sectorului educației, a întreprinderilor și a societății civile; reiterează necesitatea de a dezvolta mobilitatea în cadrul întreprinderilor; reiterează rolul instituțiilor financiare în crearea de întreprinderi și accesul la finanțare și solicită investiții, dezvoltarea de competențe și realizarea de prognoze în sectoarele emergente și cu potențial, inclusiv tehnologiile curate și locurile de muncă ecologice, deoarece acestea au un potențial ridicat de a crea locuri de muncă de calitate;

22.  subliniază faptul că competențele antreprenoriale pot fi dobândite și prin programe de dezvoltare a competențelor organizate în afara sistemului de învățământ general și că aceste programe pot cuprinde activități de consiliere și mentorat desfășurate de formatori cu experiență, de antreprenori și de experți din sectorul afacerilor care facilitează nu doar accesul potențialilor antreprenori la cunoștințele valoroase în materie de întreprinderi, la consiliere și feedback, ci le permite și să dezvolte rețele valoroase de contacte cu întreprinderi și antreprenori, care, altfel, ar putea lua foarte mult timp pentru a fi realizate;

23.  subliniază necesitatea ca actualele cerințe administrative și financiare să devină mai puțin stricte în ceea ce privește înființarea și administrarea întreprinderilor, prin simplificarea procedurilor, facilitarea accesului la credite, capitaluri de risc și microfinanțare pentru întreprinderile nou-înființate, garantarea accesului la internet de mare viteză, consiliere multidisciplinară personalizată, introducerea de stimulente pentru antreprenorii care angajează tineri, atunci când este posibil; subliniază importanța microfinanțării și a programului UE pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială (EaSI), precum și a planului de investiții pentru Europa, pentru realizarea acestor obiective; subliniază necesitatea creării de ghișee unice pentru toate procedurile administrative relevante legate de înființarea și funcționarea unei întreprinderi; reamintește că toate cerințele administrative ar trebui să ia în considerare respectarea drepturilor lucrătorilor;

24.  încurajează statele membre să participe la programul Erasmus pentru tinerii antreprenori și să îl promoveze în rândul tinerilor care doresc să se implice în proiecte de afaceri, astfel încât aceștia să poată acumula experiență în străinătate și dobândi noi competențe, care îi vor ajuta să își desfășoare proiectele de afaceri cu succes;

25.  reamintește că industriile creative se numără printre sectoarele cele mai favorabile dezvoltării antreprenoriatului, aflate în creștere rapidă, și că educația în acest domeniu dezvoltă aptitudini transferabile cum sunt gândirea creatoare, soluționarea problemelor, munca în echipă și ingeniozitatea; confirmă faptul că domeniile artistice și media îi atrag în mod deosebit pe tineri;

26.  reamintește multitudinea de locuri de muncă care au la bază competențele tradiționale și care, adesea, nu pot fi relocalizate, acestea având și potențialul de a contribui la stimularea economiilor locale și fiind de interes cultural; încurajează statele membre să asigure, prin urmare, prezervarea și transmiterea efectivă a meseriilor și profesiilor care includ elemente tradiționale și culturale către generațiile tinere, prin implementarea unor programe specializate;

27.  solicită crearea de condiții favorabile pentru economia socială, pentru a combina crearea locurilor de muncă pentru tineri și dezvoltarea capitalului social; solicită o mai bună integrare a întreprinderilor din sectorul economiei sociale și solidare în planurile de acțiune naționale și europene pentru ocuparea forței de muncă, dezvoltarea competențelor și integrarea socială, cu scopul de a elibera și valorifica pe deplin potențialul lor de a crea locuri de muncă și contribuția lor la îndeplinirea obiectivelor principale ale Strategiei UE 2020;

28.  reamintește că angajatorii și antreprenorii joacă un rol important în formarea la locul de muncă și în asigurarea uceniciilor și că acest lucru ar trebui susținut și dezvoltat în continuare;

29.  evidențiază faptul că politicile de promovare a spiritului antreprenorial în rândul tinerilor necesită o planificare pe termen mediu și lung; subliniază că politicile de promovare a spiritului antreprenorial ar trebui să țină seama de diferitele cerințe ale fiecărui stat membru;

30.  solicită acordarea unui sprijin eficace proiectelor antreprenoriale responsabile din punct de vedere social, ecologice și sustenabile, precum și promovarea modelelor alternative sustenabile, cum ar fi cooperativele, care se bazează pe un proces decizional democratic și încearcă să aibă un impact asupra comunității locale;

Competențele pentru capacitatea de inserție profesională

31.  subliniază necesitatea urgentă de a îmbunătăți calificările și de a crește gradul de motivație al consilierilor care lucrează în agențiile publice de ocupare a forței de muncă, astfel încât aceștia să poată să reacționeze în mod proactiv la nevoile tinerilor aflați în căutarea unui loc de muncă, să îi ajute să obțină calificări suplimentare și să identifice competențele de care au nevoie pentru piața muncii;

32.  reamintește că sunt necesare o orientare și un sprijin educațional specific și de calitate la toate nivelurile de învățământ și de formare, care ar putea reduce riscul de părăsire timpurie a scolii și ar contribui la depășirea dificultăților legate de intrarea pe piața muncii; subliniază că această orientare profesională ar trebui să fie ferm ancorată în programa școlară și ar trebui să fie furnizată în cooperare cu actorii economici și agențiile de ocupare a forței de muncă; reamintește faptul că învățarea limbilor și dobândirea de competențe digitale sunt fundamentale;

33.  subliniază lipsa unei orientări profesionale de înaltă calitate în statele membre; subliniază necesitatea de a îmbunătăți calitatea orientării profesionale asigurate în școli și de a oferi formare profesională pentru consilierii de carieră astfel încât aceștia să fie calificați corespunzător pentru a-i ajuta pe studenți și elevi să aleagă un parcurs profesional adecvat;

34.  solicită statelor membre să examineze bunele practici din sistemele de orientare profesională în școlile în cadrul cărora elevii sunt monitorizați încă din primele clase până la primii pași pe piața muncii;

35.  subliniază importanța unei monitorizări periodice a necesităților viitoare în materie de competențe și încurajează, prin urmare, statele membre și toate părțile interesate relevante să facă schimb de bune practici în această privință și să dezvolte în continuare instrumentele de monitorizare și de prognoză;

36.  salută modificarea actualului site internet al Panoramei competențelor în UE, care oferă un punct de acces central mai cuprinzător și mai ușor de utilizat la informațiile și datele privind nevoile în domeniul competențelor în ocupațiile și sectoarele din UE și care ajută factorii de decizie, experții, agențiile de ocupare a forței de muncă, precum și consilierii profesionali și cetățenii, în general, să ia decizii mai potrivite și în mai bună cunoștință de cauză;

37.  invită statele membre să facă schimb de bune practici în ceea ce privește învățământul profesional și dezvoltarea formării prin competențe, permițând astfel un acces mai bun al tinerilor la piața forței de muncă, și să revizuiască programele de formare anticipând nevoile pieței, dacă este cazul; subliniază importanța competențelor practice, antreprenoriale, de programare și digitale, considerându-le indispensabile pentru dezvoltarea profesională în secolul 21; subliniază importanța de a pune în aplicare Planul de acțiune Antreprenoriat 2020 și Strategia UE privind competențele digitale; reamintește că orientarea pe tot parcursul vieții cu privire la evoluția carierei ar trebui să fie disponibilă pe parcursul întregii vieți profesionale pentru a menține și dezvolta competențele și cunoștințele individuale;

38.  încurajează statele membre să promoveze și să sprijine oportunitățile de mobilitate profesională în rândul tinerilor ucenici, pentru a le permite să-și dezvolte competențele prin contactul cu alte sisteme de formare și alte tipuri de întreprinderi, dar și să le ofere posibilitatea de a practica o limbă străină, ceea ce îi va ajuta să se integreze în mod durabil pe piața locurilor de muncă;

39.  evidențiază importanța dezvoltării competențelor interpersonale („soft skills”), care facilitează negocierea cu succes pe piața locurilor de muncă și dezvoltarea unei cariere profesionale și care constituie o completare esențială a cunoștințelor și a experienței profesionale;

40.  subliniază necesitatea urgentă de a promova învățarea informală și non-formală, precum voluntariatul, care reprezintă o ocazie inestimabilă de dobândire de către tineri a competențelor de care au nevoie în viața profesională;

41.  reamintește că învățarea non-formală și informală sunt esențiale pentru dezvoltarea competențelor netehnice, cum ar fi competențele comunicative și decizionale; solicită, prin urmare, investiții în oportunități favorabile incluziunii în materie de învățare non-formală și informală și recunoașterea impactului și a valorii experienței, aptitudinilor și competențelor dobândite;

42.  solicită insistent crearea unui sistem de formare și de studii care să propună abordări inovatoare, dar accesibile, și care să se concentreze pe dezvoltarea competențelor de bază, precum și a abilităților intelectuale și tehnice;

43.  subliniază importanța dezvoltării în continuare a instrumentului EURES, în special în zonele de frontieră, pentru a încuraja tinerii să manifeste interes pentru ofertele de muncă, de stagii sau de ucenicii din străinătate, precum și să îi sprijine în proiectele lor de mobilitate prin furnizarea de asistență și consiliere în legătură cu aceste proiecte;

44.  reamintește că politicile educaționale și în materie de competențe nu ar trebui să vizeze doar satisfacerea nevoilor pieței muncii, ci și să înzestreze persoanele cu competențele transversale necesare pentru a se dezvolta ca cetățeni activi și responsabili; le solicită Comisiei și statelor membre să respecte faptul că educația și formarea constituie un drept fundamental și posedă o importantă valoare intrinsecă;

45.  subliniază importanța unei educații holistice, de exemplu sub forma unei educații civice, care ar trebui să fie o parte integrantă a tuturor formelor de educație, contribuind astfel la pregătirea tinerilor pentru tranziția către o viață profesională;

46.  subliniază importanța dezvoltării capacității de învățare a studenților și necesitatea de a le oferi acestora strategii eficace de învățare; subliniază că a învăța cum se învață va facilita dobândirea cunoștințelor, competențelor, atitudinilor și aptitudinilor care le permit persoanelor să-și stabilească, să-și planifice și să-și atingă propriile obiective de învățare și să devină persoane care învață autonom, capabile să facă față schimbărilor profunde care se produc pe piața muncii;

47.  subliniază că practicarea sportului le oferă participanților oportunități pentru dezvoltarea unei mari varietăți de competențe transversale, care pot crește capacitatea lor de inserție profesională și îi pot ajuta să devină lideri de succes și să își îndeplinească obiectivele; subliniază, de asemenea, legătura dintre practicarea sportului, capacitatea de inserție profesională, educație și formare;

48.  își exprimă îngrijorarea cu privire la scăderea punctajului obținut în cadrul ultimului studiu PISA (Programul privind evaluarea internațională a elevilor) în unele state membre ale Uniunii Europene; invită statele membre să facă din educație o prioritate absolută pentru a atinge obiectivele Strategiei Europa 2020;

49.  subliniază că formarea la locul de muncă și ucenicia de calitate și formatoare, susținută de parteneriate între școli, instituții de formare și întreprinderi, reprezintă modalități de îmbunătățire a accesului tinerilor la piața muncii, iar o utilizare mai bună a acestor oportunități ar putea crește numărul de potențiali candidați pentru posturile vacante prin îmbunătățirea orientării profesionale și, de asemenea, le-ar îmbunătăți nivelul de pregătire pentru a intra în lumea muncii; ia act de succesul acestor măsuri în unele state membre; sugerează că schimbul de bune practici în acest domeniu ar contribui la reducerea șomajului în rândul tinerilor; subliniază faptul că stagiarii dezavantajați au nevoie de un sprijin special, de exemplu meditații și cursuri ajutătoare, precum și asistență pentru întreprinderi în vederea îndeplinirii sarcinilor lor administrative și organizatorice;

50.  subliniază valoarea uceniciilor de înaltă calitate în toate sectoarele și invită Comisia și statele membre să încurajeze femeile să accepte ucenicii și profesii practicate în mod tradițional de bărbați;

51.  subliniază că ar trebui promovată o tranziție lină de la educație la ocuparea unui loc de muncă, completând educația teoretică cu pregătirea practică și integrând competențe care favorizează încadrarea în muncă în programa școlară de bază, oferind stagii de calitate, după cum stipulează Carta europeană a calității stagiilor și uceniciilor, precum și prin recunoașterea calificărilor dobândite în educația formală și non-formală sau în timpul experiențelor de voluntariat; subliniază faptul că stagiile/stagiile de formare de înaltă calitate ar trebui să aibă întotdeauna rezultate clare ale învățării, iar stagiarii nu ar trebui exploatați;

52.  reamintește că stagiile și uceniciile de înaltă calitate care reflectă nevoi reale ar trebui să ducă la ocuparea unui loc de muncă și că stagiile ar trebui să pregătească stagiarul pentru o slujbă și condamnă orice formă de abuz, inclusiv stagiile false care îi împiedică pe lucrători să beneficieze de drepturile de securitate socială; subliniază că stagiile ar trebui să ducă la îmbunătățirea competențelor și a capacității de inserție profesională; invită statele membre să adopte măsuri disuasive pentru a împiedica abuzurile legate de statutul de stagiar și să intensifice companiile de informare cu privire la drepturile stagiarilor;

53.  salută Cadrul de calitate pentru stagii și Alianța europeană pentru ucenicii; subliniază că este important ca Comisia să monitorizeze îndeaproape punerea lor în aplicare în statele membre; îndeamnă Alianța pentru ucenicii să promoveze accesul tinerilor la ucenicii, solicitând eliminarea unor bariere cum ar fi taxele pentru educația ucenicilor;

54.  reamintește, în ceea ce privește competențele statelor membre în acest domeniu, că un model dual de educație și dobândirea de competențe practice, sociale și de comunicare sunt deosebit de importante; subliniază că competențele societale și de comunicare ar putea spori încrederea în sine a tinerilor și ar putea facilita intrarea acestora pe piața muncii; subliniază că acest model dual trebuie adaptat contextului social, economic și cultural al fiecărei țări și nu trebuie considerat drept unicul sistem de învățământ profesional și tehnic corect; solicită, prin urmare, recunoașterea și consolidarea învățării duale la toate nivelurile;

55.  solicită o mai bună cooperare între instituțiile de învățământ – atât cele profesionale, cât și cele de învățământ superior – și antreprenori pentru elaborarea unei programe de învățământ adaptate nevoilor pieței muncii;

56.  subliniază avantajele unei abordări a educației flexibile și orientate către elevi, care să permită schimbarea sau adaptarea direcției studiilor în funcție de nevoile elevilor, care nu mai sunt obligați să se cantoneze la opțiunea lor inițială;

57.  avertizează statele membre cu privire la dispersia existentă la nivelul tipurilor de contracte propuse tinerilor; solicită analizarea în mai mare măsură a acestei chestiuni în vederea sporirii eficacității;

58.  invită statele membre să sporească atractivitatea studiilor și programelor dedicate științei, tehnologiei, ingineriei și matematicii (STIM), pentru a aborda penuria actuală din acest domeniu; subliniază totuși că disciplinele umaniste și cunoștințele generale sunt indispensabile pentru utilizarea eficace a oportunităților oferite de disciplinele STIM și, astfel, ar trebui să fie sprijinite efectiv în cadrul instituțiilor lor și să joace un rol explicit în elaborarea programei instituționale; invită statele membre să încurajeze o abordare transsectorială între diferitele domenii în cadrul instituțiilor de învățământ, cum ar fi programele comune în domeniul artelor, științei, TIC, ingineriei, afacerilor și în alte domenii relevante;

59.  încurajează statele membre să includă de urgență noile tehnologii în procesul de învățare și să intensifice, la toate nivelurile și pentru toate tipurile de educație și de formare, activitățile de formare în domeniul TIC și cele axate pe dezvoltarea competențelor în domeniul informatic, inclusiv pentru personalul didactic, pentru a oferi diplome și programe de studiu mai bine corelate cu evoluțiile digitale și a motiva tinerii să studieze TIC și să se angajeze în cariere legate de aceasta; subliniază nevoia de a construi o bază tehnologică mai bună în școli și universități și de a furniza infrastructura necesară; subliniază de asemenea, în această privință, importanța resurselor educaționale deschise (OER), care asigură accesul tuturor la educație, crescând capacitatea de inserție profesională prin sprijinirea procesului de învățare pe tot parcursul vieții ; reamintește că este necesar ca fetele și femeile tinere să fie încurajate să urmeze studii în domeniul TIC;

60.  subliniază necesitatea de a elabora măsuri care să încurajeze fetele să se implice în domeniile STIM și de a stabili orientări profesionale de calitate care să le sprijine să își continue carierele profesionale în acest domeniu, deoarece femeile sunt în continuare mult subreprezentate în profesiile STIM, reprezentând doar 24 % din specialiștii din domeniul științei și ingineriei și deoarece profesiile STIM se numără printre primele 20 de tipuri de posturi vacante greu de acoperit în statele membre;

61.  subliniază că, în pofida ratelor ridicate ale șomajului în rândul tinerilor în unele state membre și a locurilor de muncă neocupate în altele, mobilitatea profesională în interiorul UE rămâne scăzută; reamintește, prin urmare, importanța mobilității lucrătorilor pentru asigurarea unei piețe a muncii competitive și subliniază necesitatea reducerii barierelor lingvistice și culturale susceptibile de a reduce mobilitatea prin punerea la dispoziția șomerilor a unor cursuri de limbă adaptate diverselor sectoare și a unor formări în domeniul comunicării interculturale;

62.  subliniază că este important să se încerce soluționarea problemei reprezentate de deficitul de competențe și de inadecvarea competențelor la cerințele pieței muncii, prin promovarea și facilitarea mobilității persoanelor care învață, precum și prin recunoașterea transfrontalieră a calificărilor, prin intermediul unei utilizări mai bune a tuturor instrumentelor și programelor UE, cum ar fi Erasmus+, Cadrul european al calificărilor, pașaportul european al competențelor, Garanția pentru tineret, Europass-CV, Certificatul de abilități antreprenoriale, EURES, Alianțele cunoașterii, Alianța europeană pentru ucenicii, Sistemul european de credite transferabile, Cadrul european de referință pentru asigurarea calității în educație și formare profesională (EQAVET) și Sistemul european de credite pentru educație și formare profesională (ECVET); evidențiază importanța ESCO, care identifică și clasifică aptitudinile, competențele și calificările relevante pentru piața muncii din UE, pentru educație și pentru formare, în 25 de limbi europene; subliniază, în acest context, importanța transferabilității adecvate a drepturilor sociale în interiorul Uniunii și reafirmă importanța, în această privință, a programului Erasmus+, a Fondului social european și a EURES; solicită statelor membre să promoveze cursurile de formare în anumite sectoare în care există decalaje specifice între cerere și ofertă;

63.  încurajează utilizarea optimă a fondurilor UE existente, precum programul Erasmus+, pentru stimularea dezvoltării aptitudinilor și competențelor transversale în rândul tinerilor, în vederea soluționării mai eficace a problemei șomajului în rândul tinerilor în UE;

64.  indică faptul că Erasmus+ este un instrument esențial pentru asigurarea calității învățământului profesional și tehnic în UE și încurajează schimburile internaționale în scopul formării profesionale;

65.  reamintește că implementarea eficace a Garanției pentru tineret și a Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor poate contribui și la îmbunătățirea oportunităților pe care le au tinerii pe piața muncii, prin depășirea deficitului educațional și prin furnizarea de competențe adecvate nevoilor unei piețe a muncii și unei economii sustenabile, și poate oferi o experiență profesională prețioasă și facilita înființarea de întreprinderi de succes; subliniază, în acest scop, că este vital să se analizeze adevăratele nevoi ale tinerilor în materie de angajare și sectoarele care au cu adevărat potențial de creare de locuri de muncă, precum economia socială și economia verde, monitorizându-se în același timp în mod constant și atent nu numai proiectele, ci și agențiile care le furnizează, și elaborându-se rapoarte periodice privind rezultatele acestor măsuri în ceea ce privește combaterea șomajului în rândul tinerilor;

66.  subliniază necesitatea simplificării măsurilor administrative de punere în aplicare a Garanției pentru tineret și necesitatea eliminării urgente a oricărei forme de birocrație care ar putea limita eficiența acesteia;

67.  salută decizia recentă a colegiuitorilor UE de a crește prefinanțarea pentru Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, care urmărește să faciliteze implementarea acestei inițiative importante pentru regiuni și state care se confruntă cu dificultăți financiare; solicită statelor membre și autorităților locale și regionale să utilizeze fondurile disponibile pentru realizarea îmbunătățirilor necesare și crearea unor soluții durabile în locul unor soluții ad-hoc; solicită statelor membre să pună în aplicare în mod rapid și eficient programele operaționale ale Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor;

Egalitatea de șanse

68.  subliniază că dezvoltarea competențelor, dacă este realizată ca un concept integrat, ar putea deveni un mecanism care promovează și duce la egalitatea de șanse pentru persoanele provenind din grupuri defavorizate, inclusiv minoritățile defavorizate, în special pentru copiii și tinerii care provin din familii afectate de sărăcie și șomajul pe termen lung, imigranții dezavantajați și persoanele cu handicap; subliniază că, pentru furnizarea unei forțe de muncă productive și înalt calificate pe piața muncii, sunt extrem de importante prevenirea și sprijinul și consilierea pe tot parcursul vieții, acordate cât mai devreme posibil grupurilor defavorizate; subliniază, de asemenea, necesitatea sprijinirii și dezvoltării competențelor angajatorilor, agenților de recrutare și responsabililor de resurse umane pentru sprijinirea includerii grupurilor defavorizate pe piața muncii; subliniază că incluziunea persoanelor celor mai defavorizate presupune formarea corectă a angajatorilor, a echipelor de resurse umane și a profesorilor pentru a sprijini cât se poate de bine persoanele cele mai defavorizate în vederea integrării lor într-un mod cât mai eficace; reiterează importanța accesului universal la educație pentru toți;

69.  subliniază că dezvoltarea abilităților de relaționare este deosebit de importantă pentru toți tinerii, dar în special pentru cei cu experiență în muncă limitată și pentru cei care provin din grupurile subreprezentate și defavorizate; subliniază că predarea cunoștințelor în materie de relaționare poate constitui o strategie de facilitare a ocupării forței de muncă, dezvoltării carierei și a explorării;

70.  subliniază faptul că, deși femeile reprezintă cea mai mare parte (60 %) a absolvenților de studii superioare din Uniunea Europeană, rata lor de angajare și evoluția carierei lor nu reflectă potențialul lor deplin; subliniază faptul că realizarea unei creșteri economice favorabile incluziunii și pe termen lung depinde de reducerea decalajului dintre nivelul de studii al femeilor și poziția lor pe piața muncii, în primul rând prin depășirea segregării orizontale și verticale;

71.  subliniază necesitatea ca agențiile de ocupare a forței de muncă să depună eforturi suplimentare pentru a elimina barierele fizice care pot împiedica persoanele cu handicap să aibă acces la serviciile lor, în conformitate cu Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap;

72.  îndeamnă statele membre și Comisia să promoveze bunele practici și să sprijine includerea tinerilor cu handicap în sistemele de învățământ, inclusiv în programele de învățare pe tot parcursul vieții, și pe piața muncii prin intermediul unor măsuri precum investițiile în inițiativele de antreprenoriat social care îi sprijină pe acești tineri, sau stimulentele financiare acordate organizațiilor care îi recrutează;

73.  subliniază importanța de a se garanta că persoanele cu handicap au acces la granturi și sprijin financiar, care ar trebui să fie o parte integrantă a programelor de informare și educație menite să promoveze antreprenoriatul;

O nouă generație, noi oportunități, noi provocări

74.  constată că tinerii crescuți într-o epocă a progreselor tehnologice rapide au nu numai potențial, talente și competențe, ci și valori și priorități diferite de cele ale generațiilor anterioare și, prin urmare, merită subliniat că este nevoie de programe și inițiative care să creeze o punte între generații; ia act de faptul că acest lucru va contribui, de asemenea, la înțelegerea atuurilor tinerei generații, cum ar fi posibilitatea de a realiza mai multe sarcini concomitent, creativitatea, mobilitatea,deschiderea față de schimbare și, mai ales, munca în echipă; subliniază că sistemele de educație și de formare trebuie să fie suficient de flexibile pentru a permite dezvoltarea plenară a competențelor și talentelor tinerilor ; subliniază, de asemenea, că serviciile de recrutare și de ocupare a forței de muncă ar trebui să fie bine pregătite și să aibă competențele necesare pentru a înțelege noua generație; ia act, de asemenea, de faptul că nu toți tinerii dețin în mod automat abilitățile și competențe necesare pentru a răspunde pe deplin cerințelor digitale și reamintește, prin urmare, că acordarea unei formări și a unui acces egal tuturor la instrumentele digitale este mai importantă ca niciodată;

o
o   o

75.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO C 351 E, 2.12.2011, p. 29.
(2) JO C 440, 30.12.2015, p. 67.
(3) Texte adoptate, P7_TA(2014)0394.
(4) Texte adoptate, P8_TA(2014)0038.
(5) JO L 394, 30.12.2006, p. 10.
(6) JO C 88, 27.3.2014, p. 1.
(7) JO C 172, 27.5.2015, p. 3.
(8) CRPD/C/EU/Q/1
(9) JO L 347, 20.12.2013, p. 470.


Pregătirea unui act legislativ privind piața unică digitală
PDF 572kWORD 278k
Rezoluţia Parlamentului European din 19 ianuarie 2016 referitoare la pregătirea unui act legislativ privind piața unică digitală (2015/2147(INI))
P8_TA(2016)0009A8-0371/2015

Parlamentul European,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „O strategie privind piața unică digitală pentru Europa” (COM(2015)0192) și documentul de lucru aferent al serviciilor Comisiei (SWD(2015)0100),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 iulie 2014, intitulată „Către o economie de succes bazată pe date” (COM(2014)0442),

–  având în vedere Decizia (UE) 2015/2240 a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2015 de instituire a unui program privind soluțiile de interoperabilitate și cadrele comune pentru administrațiile publice europene, întreprinderi și cetățeni (programul ISA2) ca mijloc de modernizare a sectorului public(1),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Eliberarea potențialului de multifinanțare în Uniunea Europeană” (COM(2014)0172),

–  având în vedere anexa la raportul Comisiei intitulat „Programul privind o reglementare adecvată și funcțională (REFIT) - rezultate și etapele următoare” (COM(2013)0685),

–  având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor măsuri privind piața unică europeană a comunicațiilor electronice și de realizare a unui continent conectat și de modificare a Directivelor 2002/20/CE, 2002/21/CE și 2002/22/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 1211/2009 și (UE) nr. 531/2012 (COM(2013)0627),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 23 aprilie 2013, intitulat „Comerțul electronic – Plan de acțiune 2012-2015 – Situația în 2013” (SWD(2013)0153),

–  având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind măsuri de reducere a costului instalării rețelelor de comunicații electronice de mare viteză(COM(2013)0147),

–  având în vedere propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind măsuri de asigurare a unui nivel comun ridicat de securitate a rețelelor și a informației în Uniune (COM(2013)0048),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 18 decembrie 2012, intitulată „Conținutul în cadrul pieței unice digitale” (COM(2012)0789),

–  având în vedere propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind accesibilitatea site-urilor web ale organismelor din sectorul public (COM(2012)0721),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 octombrie 2012, intitulată „O industrie europeană mai puternică pentru creșterea și redresarea economiei” (COM(2012)0582),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 octombrie 2012, intitulată „Actul privind piața unică II – Împreună pentru o nouă creștere” (COM(2012)0573),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 aprilie 2011 către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, intitulată „Actul privind piața unică: Douăsprezece pârghii pentru stimularea creșterii și întărirea încrederii «Împreună pentru o nouă creștere»” (COM(2011)0206),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 octombrie 2010 către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „Către un Act privind piața unică: Pentru o economie socială de piață cu grad ridicat de competitivitate - 50 de propuneri pentru optimizarea muncii, a activităților comerciale și a schimburilor reciproce” (COM(2010)0608),

–  având în vedere propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2006/116/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind durata de protecție a dreptului de autor și a anumitor drepturi conexe (COM(2008)0464),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2015/758 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2015 privind cerințele de omologare de tip pentru instalarea la bordul autovehiculelor a unui sistem eCall bazat pe numărul 112 și de modificare a Directivei 2007/46/CE2015(2),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iulie 2014 privind identificarea electronică și serviciile de încredere pentru tranzacțiile electronice pe piața internă și de abrogare a Directivei 1999/93/CE(3),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 283/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 privind o serie de orientări pentru rețelele transeuropene din domeniul infrastructurii de telecomunicații și de abrogare a Deciziei nr. 1336/97/CE(4),

–  având în vedere Directiva 2014/26/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind gestiunea colectivă a drepturilor de autor și a drepturilor conexe și acordarea de licențe multiteritoriale pentru drepturile asupra operelor muzicale pentru utilizare online pe piața internă(5),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1316/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a Mecanismului pentru Interconectarea Europei, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 913/2010 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 680/2007 și (CE) nr. 67/2010(6),

–  având în vedere Directiva 2013/37/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 de modificare a Directivei 2003/98/CE privind reutilizarea informațiilor din sectorul public(7),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 524/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 mai 2013 privind soluționarea online a litigiilor în materie de consum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 și a Directivei 2009/22/CE (Regulamentul privind SOL în materie de consum)(8),

–  având în vedere Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 martie 2010 privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale(9),

–  având în vedere Decizia nr. 243/2012/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 martie 2012 de instituire a unui program multianual pentru politica în domeniul spectrului de frecvențe radio(10),

–  având în vedere Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor, de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului și a Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 85/577/CEE a Consiliului și a Directivei 97/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului(11),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1211/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2009 de instituire a Organismului autorităților europene de reglementare în domeniul comunicațiilor electronice (OAREC) și a Oficiului(12),

–  având în vedere Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne(13),

–  având în vedere Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice(14),

–  având în vedere Directiva 96/9/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 1996 privind protecția juridică a bazelor de date(15),

–  având în vedere Prima evaluare a Directivei 96/9/CE privind protecția juridică a bazelor de date,

–  având în vedere Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date(16), inclusiv modificările aduse prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003,

–  având în vedere acordul din 28 septembrie 2015 privind parteneriatul 5G dintre China și Uniunea Europeană și acordurile conexe,

–  având în vedere rezoluția sa din 9 iulie 2015 referitoare la punerea în aplicare a Directivei 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională(17),

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 iunie 2015 referitoare la „Către un nou consens privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală: un plan de acțiune al UE”(18),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 martie 2015 referitoare la Raportul anual privind politica UE în domeniul concurenței(19),

–  având în vedere Rezoluția sa din 27 noiembrie 2014 referitoare la susținerea drepturilor consumatorilor pe piața unică digitală(20),

–  având în vedere Rezoluția sa din 27 februarie 2014 referitoare la taxele pentru copierea privată(21),

–  având în vedere Rezoluția sa din 4 februarie 2014 referitoare la o piață integrată a serviciilor de livrare a coletelor pentru dezvoltarea comerțului electronic în UE(22),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 ianuarie 2014 referitoare la reindustrializarea Europei în vederea promovării competitivității și a durabilității(23),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 decembrie 2013 referitoare la valorificarea potențialului cloud computingului în Europa(24),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 decembrie 2013 referitoare la avizul privind raportul de evaluare referitor la OAREC și Oficiu(25),

–  având în vedere Rezoluția sa din 24 octombrie 2013 referitoare la raportul privind punerea în aplicare a cadrului de reglementare pentru comunicațiile electronice(26),

–  având în vedere Rezoluția sa din 22 octombrie 2013 referitoare la practicile de publicitate înșelătoare(27),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 septembrie 2013 referitoare la Agenda digitală pentru creștere, mobilitate și ocuparea forței de muncă: este timpul să accelerăm(28),

–  având în vedere Rezoluția sa din 4 iulie 2013 referitoare la finalizarea pieței unice digitale(29),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 iunie 2013 referitoare la o nouă agendă privind politica de protecție a consumatorilor europeni(30),

–  având în vedere Rezoluția sa din 22 mai 2013 referitoare la punerea în aplicare a Directivei privind serviciile mass-media audiovizuale(31),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 decembrie 2012 referitoare la finalizarea pieței unice digitale(32),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 septembrie 2012 referitoare la distribuirea online a operelor audiovizuale în Uniunea Europeană(33),

–  având în vedere rezoluția sa din 12 iunie 2012 referitoare la protecția infrastructurilor critice de informație – realizări și etape următoare: către un context global de securitate cibernetică(34),

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 aprilie 2012 referitoare la o piață unică digitală competitivă - guvernarea electronică, un vârf de lance(35),

–  având în vedere Rezoluția sa din 21 septembrie 2010 referitoare la realizarea pieței interne în ceea ce privește comerțul electronic(36),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 iunie 2010 referitoare la guvernarea internetului: etapele următoare(37),

–  având în vedere Rezoluția sa din 5 mai 2010 referitoare la o nouă Agendă digitală pentru Europa: 2015.eu(38),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 iunie 2010 referitoare la internetul obiectelor(39),

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, așa cum a fost încorporată în tratate prin articolul 6 din Tratatul UE,

–  având în vedere articolul 9 din Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (CNUDPH), ratificată de UE la 23 decembrie 2010 (2010/48/CE),

–  având în vedere Convenția asupra protecției și promovării diversității expresiilor culturale, adoptată de Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) la 20 octombrie 2005,

–  având în vedere articolele 9, 12, 14, 16 și 26 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere deliberările comune ale Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și ale Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, în conformitate cu articolul 55 din Regulamentul de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și avizele Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, Comisiei pentru cultură și educație, Comisiei pentru afaceri juridice, Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, Comisiei pentru afaceri economice și monetare și Comisiei pentru transport și turism (A8-0371/2015),

A.  întrucât utilizarea ce evoluează rapid a internetului și a comunicațiilor mobile a schimbat modul în care utilizatorii, societățile și angajații acestora comunică, accesează informații și cunoștințe, inovează, consumă, fac schimb, participă și muncesc; întrucât acest lucru a condus la extinderea și schimbarea economiei, facilitând accesul întreprinderilor mici la o bază de posibili clienți de 500 de milioane de consumatori în UE, precum și la piețele mondiale, și oferind oamenilor ocazia de a dezvolta idei și modele de afaceri antreprenoriale noi;

B.  întrucât toate politicile și legislația Uniunii din domeniul pieței unice digitale ar trebui să permită apariția și dezvoltarea unor noi oportunități pentru utilizatori și întreprinderi și ale unor servicii online transfrontaliere noi și inovatoare la prețuri competitive, care să elimine barierele dintre statele membre și să faciliteze accesul întreprinderilor europene, în special al IMM-urilor și al întreprinderilor nou-înființate, la piața transfrontalieră, cu un rol esențial pentru creșterea și ocuparea forței de muncă din UE, recunoscând, totodată, faptul că aceste oportunități vor implica în mod inevitabil o serie de schimbări structurale și adoptând o abordare holistică, care să includă dimensiunea socială și nevoia de a elimina deficitul de competențe digitale;

C.  întrucât deși 75 % din valoarea adăugată de economia digitală provine din industria tradițională, transformarea digitală a industriei tradiționale este în continuare slabă, având în vedere că doar 1,7 % dintre întreprinderile din UE utilizează pe deplin tehnologiile digitale avansate și numai 14 % dintre IMM-uri utilizează internetul drept canal de vânzări; întrucât Europa trebuie să folosească potențialul ridicat al sectorului TIC de digitalizare a industriei și de menținere a competitivității la nivel mondial;

D.  întrucât construirea unei economii a datelor depinde în mare măsură de un cadru juridic care încurajează dezvoltarea, conservarea, întreținerea și lărgirea bazelor de date și, prin urmare, care depinde de un cadru juridic propice inovării și practic;

E.  întrucât, în 2013, cota de piață a economiei colaborative a fost de aproximativ 3,5 miliarde USD la nivel mondial, iar astăzi Comisia prognozează un potențial de creștere care depășește 100 de miliarde USD;

F.  întrucât un nivel ridicat și constant de protecție, autonomizare și satisfacție a consumatorilor implică în mod necesar o ofertă variată, calitate, flexibilitate, transparență, informații, interoperabilitate și un mediu online securizat și accesibil cu un nivel ridicat de protecție a datelor;

G.  întrucât creativitatea și inovarea sunt motoarele economiei digitale și este, așadar, esențial să se asigure un nivel ridicat de protecție a drepturilor de proprietate intelectuală;

H.  întrucât 44,8 % din gospodăriile din UE(40) nu au acces la internet rapid, iar politicile și stimulentele actuale nu au reușit să asigure infrastructura digitală adecvată, îndeosebi în zonele rurale;

I.  întrucât regiunile din UE prezintă niveluri foarte diferite în materie de conectivitate digitală, capital uman, utilizarea internetului, integrarea tehnologiei digitale de către întreprinderi, precum și servicii publice digitale, după cum relevă Tabloul de bord al Agendei digitale; întrucât regiunile care înregistrează un scor scăzut la acești cinci indicatori riscă să rateze beneficiile erei digitale,

1.INTRODUCERE: MOTIVELE PENTRU CARE AVEM NEVOIE DE O PIAȚĂ UNICĂ DIGITALĂ

1.  salută Comunicarea intitulată „O strategie privind piața unică digitală pentru Europa”; consideră că realizarea unei piețe unice digitale, pe baza unui set comun de norme, ar putea stimula competitivitatea UE, avea efecte pozitive asupra creșterii și a locurilor de muncă, relansa piața unică și consolida caracterul favorabil incluziunii al societății, oferind cetățenilor și întreprinderilor oportunități noi, în special prin schimbul de inovații, consideră că abordarea orizontală adoptată trebuie să fie consolidată acum în ceea ce privește aplicarea sa, ceea ce include adoptarea promptă a celor 16 inițiative, deoarece vectorii digitali afectează fiecare cetățean și fiecare dimensiune a societății și a economiei;

2.  este de acord cu Comisia că guvernanța și finalizarea la timp a pieței unice digitale reprezintă o responsabilitate comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei; încurajează Comisia să coopereze cu părțile interesate societale și sociale și să le implice cât mai mult posibil în procesul de luare a deciziilor;

3.  consideră că o mai bună reglementare implică o abordare din start digitală a legislației, bazată pe principii și neutră din punct de vedere tehnologic; solicită, pentru a crea spațiu pentru inovare, să se realizeze o evaluare cu privire la măsura în care legislația actuală, măsurile fără caracter de reglementare complementare și cadrele de punere în aplicare, care au la bază consultările și evaluările de impact necesare, sunt adecvate pentru era digitală, având în vedere noile tehnologii și modele de afaceri, cu scopul de a elimina fragmentarea juridică a pieței unice, de a reduce sarcinile administrative și de a stimula creșterea și inovarea;

4.  consideră că încrederea utilizatorilor și a întreprinderilor în mediul digital este vitală pentru deblocarea deplină a inovării și a creșterii în economia digitală; își exprimă convingerea că creșterea încrederii acestora, prin standarde de protecție și securitate a datelor și printr-un nivel ridicat de protecție și autonomizare a consumatorilor, precum și printr-o legislație actualizată pentru întreprinderi, ar trebui să se reprezinte fundamentul politicii publice, recunoscând, totodată, faptul că modelele de afaceri ale întreprinderilor din mediul digital au la bază încrederea utilizatorilor lor;

5.  subliniază că veniturile anuale generate de comerțul electronic în Uniunea Europeană se ridică la 500 miliarde EUR, acesta reprezentând o completare importantă la comerțul offline și oferind, totodată, consumatorilor o gamă mai largă de opțiuni, în special în zonele îndepărtate, iar IMM-urilor oportunități noi; invită Comisia să identifice și să elimine obstacolele care afectează comerțul electronic pentru a construi o adevărată piață a comerțului electronic transfrontalieră; consideră că aceste obstacole includ lipsa de interoperabilitate și a unor standarde comune, a unei informări adecvate care să permită consumatorilor să ia decizii în cunoștință de cauză și accesul inadecvat la plăți transfrontaliere sporite;

6.  susține planul Comisiei de a se asigura că politica UE în materie de concurență se aplică în întregime pieței unice digitale, deoarece concurența oferă consumatorilor mai multe alternative, dar și că va asigura condiții echitabile de concurență în acest domeniu și regretă că actuala lipsă a unui cadru digital european a evidențiat faptul că nu s-a putut ajunge la un echilibru între interesele marilor furnizori și ale celor mici;

7.  subliniază necesitatea urgentă ca statele membre și Comisia să susțină o economie mai dinamică, ce să permită dezvoltarea inovării și să elimine obstacolele pentru întreprinderi, în special pentru cele inovatoare, IMM-uri, întreprinderile nou-înființate și cele extinse, astfel încât acestea să aibă acces la piețe în condiții de concurență echitabile, prin dezvoltarea e-guvernării, a unui cadru de reglementare și fără caracter de reglementare orientat spre viitor și integrat, a accesului la fonduri, ceea ce include modele noi de finanțare a întreprinderilor nou-înființate, a IMM-urilor și a inițiativelor societății civile, precum și a unei strategii pe termen lung de investiții în infrastructura, competențele, incluziunea, cercetarea și inovarea în domeniul digital; reamintește că baza politicii favorabile inovării care stimulează concurența și inovarea ar trebui să includă posibilitatea de accesare a finanțării pentru proiecte; invită, prin urmare, Comisia să se asigure că finanțarea participativă poate avea loc fără probleme la nivel transfrontalier și încurajează statele membre să introducă inițiative privind finanțarea participativă;

8.  consideră că este necesar să se evalueze efectele digitalizării asupra sănătății și a siguranței la locul de muncă și să se adapteze în consecință măsurile actule în materie de asigurare a sănătății și a siguranței; remarcă faptul că persoanele care lucrează de acasă sau în regim de „crowdworking” pot fi expuse la accidente; subliniază că problemele de sănătate mintală legate de muncă, cum ar fi sindromul epuizării profesionale („burnout”) provocat de faptul că suntem în permanență disponibili și de modificarea programului de lucru tradițional, reprezintă un risc grav pentru lucrători; invită Comisia să solicite realizarea unui studiu privind efectele colaterale ale digitalizării, cum ar fi creșterea intensității muncii, asupra stării psihologice a lucrătorilor și a vieții de familie și asupra dezvoltării capacităților cognitive ale copiilor;

9.  invită Comisia ca, în cooperare cu statele membre, să elaboreze în continuare inițiative de stimulare a spiritului antreprenorial, în special modele de afaceri inovatoare care vor contribui la schimbarea mentalității privind definirea succesului și la promovarea unei culturi antreprenoriale și a inovării; consideră, totodată, că diversitatea și atributele specifice ale diferitelor centre naționale de inovare pot fi transformate într-un veritabil avantaj competitiv pentru UE pe piața mondială, așa că ar trebui să fie interconectate și să reprezinte ecosisteme inovatoare în care diversele sectoare și activități ar trebui consolidate;

10.  își exprimă preocuparea cu privire la diferitele abordări naționale adoptate până acum de statele membre față de reglementarea internetului și a economiei colaborative; îndeamnă Comisia să ia inițiative, în conformitate cu competențele UE, de a susține inovarea și concurența loială, de a elimina obstacolele din calea comerțului digital și de a menține coeziunea și integritatea economică și socială a pieței unice; invită Comisia să mențină, de asemenea, natura internetului de platformă globală deschisă, neutră, sigură și favorabilă incluziunii de comunicare, producție, participare, creare, diversitate culturală și inovare, în interesul cetățenilor, al consumatorilor și al succesului societăților europene la nivel general;

11.  remarcă faptul că revoluția digitală afectează fiecare aspect al societăților noastre, aducând cu sine provocări și oportunități; consideră că aceasta are potențialul de a autonomiza și mai mult cetățenii, consumatorii și antreprenorii în moduri în care nu se putea realiza acest lucru înainte; invită Comisia să dezvolte o politică prin care să se stimuleze participarea activă a cetățenilor și să se permită acestora să beneficieze de trecerea la era digitală; invită, de asemenea, Comisia să evalueze în continuare modul în care revoluția digitală modelează societatea europeană;

12.  invită Comisia să combată fragmentarea legislativă printr-o intensificare semnificativă a coordonării diferitelor direcții generale în ceea ce privește elaborarea noilor reglementări și prin încurajarea puternică a statelor membre în vederea asigurării coerenței modului în care acestea pun în aplicare reglementările;

13.  subliniază că toate inițiativele dezvoltate în cadrul strategiei privind piața unică digitală trebuie să respecte drepturile fundamentale, mai ales legislația în materie de protecție a datelor, recunoscând, în același timp, valoarea adăugată a strategiei pentru economia UE; reamintește importanța adoptării rapide a Regulamentului general privind protecția datelor și a Directivei privind protecția datelor, atât în interesul persoanelor vizate, cât și al întreprinderilor; solicită revizuirea Directivei privind confidențialitatea în mediul electronic pentru a asigura coerența dispozițiilor acesteia cu pachetul legislativ privind protecția datelor până la momentul intrării în vigoare a acestuia;

2.ÎMBUNĂTĂȚIREA ACCESULUI CONSUMATORILOR ȘI AL ÎNTREPRINDERILOR ÎN ÎNTREAGA EUROPĂ LA PIAȚA UNICĂ DIGITALĂ

2.1.Reglementări transfrontaliere privind comerțul electronic în care consumatorii și întreprinderile să poată avea încredere

14.  salută angajamentul Comisiei de a adopta o propunere solidă privind contractele online care se referă la conținutul digital achiziționat online și de a îmbunătăți protecția consumatorilor în acest domeniu; consideră că trebuie avute în vedere astfel de îmbunătățiri și că ar trebui analizate cu atenție diferențele dintre conținut, pe de-o parte, și bunurile materiale, pe de altă parte; subliniază că, deși consumatorii ce achiziționează conținut pe un suport material sunt protejați de legislația în materie de protecție a consumatorului, drepturile lor la achiziționarea de conținut digital sunt încă în mare măsură nereglementate și neclare, în special în ceea ce privește garanțiile legale, conținutul defectuos și condițiile incorecte specifice în domeniul conținutului digital; subliniază că actuala clasificare a tuturor conținuturilor digitale ca servicii poate reprezenta motive de îngrijorare, deoarece este posibil ca acestea să nu satisfacă așteptările consumatorilor, având în vedere că nu se face distincție între abonamentele pentru servicii de streaming și achizițiile de conținut ce poate fi descărcat; este de acord că consumatorii ar trebui să se bucure de un nivel adecvat de protecție orientat spre viitor, indiferent dacă aceștia achiziționează conținut digital online sau offline;

15.  consideră că o armonizare consolidată a cadrului juridic care reglementează vânzările online de conținut digital și bunuri materiale între întreprinderi și consumatori, indiferent dacă este vorba despre vânzări transfrontaliere sau la nivel intern, cu menținerea coerenței dispozițiilor privind mediul online și offline, evitând o uniformizare la nivel inferior, eliminând lacunele de natură legislativă și dezvoltând legislația în vigoare referitoare la consumatori, constituie o abordare practică și proporționată; subliniază că acest demers ar trebui să aibă loc într-un mod neutru din punct de vedere tehnologic și să nu impună costuri nejustificate pentru întreprinderi;

16.  consideră că propunerile Comisiei privind normele referitoare la contractele transfrontaliere pentru consumatori și întreprinderi ar trebui să evite riscul de a accentua diferențele dintre standardele legale aplicabile pentru achizițiile offline și online și consideră că vânzările online și offline ar trebui tratate în mod coerent și egal pe baza actualei protecții a consumatorilor, de un nivel ridicat, deoarece standardele legale diferite ar putea fi percepute de consumatori ca un refuz de a li se recunoaște drepturile; insistă asupra faptului că orice propunere nouă ar trebui să respecte articolul 6 din Regulamentul Roma I și subliniază că pentru 2016 Comisia a programat un REFIT al întregului acquis în domeniul protecției consumatorilor; invită Comisia, în acest context, să reflecte încă o dată asupra oportunității lansării propunerilor planificate de Comisie pentru bunurile materiale concomitent cu REFIT;

17.  consideră că regulile contractuale privind conținutul digital trebuie să fie bazate pe principii astfel încât să fie neutre din punct de vedere tehnologic și să reziste la proba timpului; subliniază, în plus, în legătură cu propunerea Comisiei în acest domeniu, că este important să se evite incoerența și suprapunerile cu legislația actuală, precum și orice risc de a crea, pe termen lung, o distincție juridică nejustificată între contractele online și offline și între diferite canale de distribuție, inclusiv din perspectiva REFIT pentru acquis-ul în domeniul protecției consumatorilor;

18.  solicită elaborarea unei strategii privind „consumatorii activi” pentru a stabili îndeosebi dacă migrarea consumatorilor este facilitată în mediul online și dacă sunt necesare măsuri care să ușureze migrarea consumatorilor, pentru a stimula concurența pe piețele online; evidențiază și necesitatea asigurării unor servicii de comerț electronic accesibile la nivelul întregului lanț valoric, inclusiv a unor informații, mecanisme de plată și servicii pentru clienți care să fie accesibile;

19.  invită Comisia să evalueze, împreună cu părțile interesate, fezabilitatea, utilitatea și posibilele oportunități și puncte slabe create de introducerea unor mărci de încredere ale UE specifice sectorului vânzărilor online, pe baza celor mai bune practici din sistemele de mărci de încredere existente în prezent în statele membre pentru a crea încredere din partea consumatorilor și calitate, în special în ceea ce privește vânzările online transfrontaliere, și pentru a elimina numărul mare de mărci de încredere actual, care creează probabil confuzie, evaluând, în paralel, și alte posibilități precum autoreglementarea sau crearea unor grupuri de părți interesate care să definească principiile comune ale serviciilor pentru clienți;

20.  salută eforturile globale ale Comisiei de creare a unei platforme europene de soluționare online a litigiilor (SOL) și invită Comisia să depună, împreună cu statele membre, eforturi în vederea punerii prompte și corecte în aplicare a Regulamentului privind SOL, în special cu privire la serviciile de traducere, precum și a Directivei privind SAL; invită Comisia și părțile interesate implicate să analizeze cum ar putea fi îmbunătățit și mai mult accesul la informațiile privind reclamațiile comune ale consumatorilor;

21.  solicită un cadru ambițios de punere în aplicare a acquis-ului în domeniul protecției consumatorilor și a Directivei privind serviciile; încurajează Comisia să recurgă la toate mijloacele de care dispune pentru a asigura corecta și deplina punere în aplicare a normelor în vigoare, inclusiv proceduri privind încălcarea dreptului comunitar pentru cazurile identificate de transpunere incorectă sau insuficientă a legislației;

22.  invită Comisia și statele membre să adopte măsurile necesare împotriva vânzării online a unui conținut și a unor produse ilicite, prin intensificarea cooperării și a schimbului de informații și de bune practici în vederea combaterii activității ilegale de pe internet; subliniază, în acest context, că acel conținut digital care este pus la dispoziția consumatorilor ar trebui să fie negrevat de drepturi ale unor terți, care ar putea să îi împiedice pe consumatori să beneficieze de conținutul digital respectiv în conformitate cu contractul încheiat;

23.  solicită realizarea unei analize detaliate, specifice și bazate pe dovezi pentru a stabili dacă toți actorii din lanțul valoric, inclusiv intermediarii online, platformele online și furnizorii de conținut și de servicii, dar și intermediarii offline, precum distribuitorii și comercianții cu amănuntul, ar trebui să ia măsuri rezonabile și adecvate împotriva conținuturilor ilegale, a bunurilor contrafăcute și a încălcării drepturilor de proprietate intelectuală la scară comercială, asigurând, totodată, posibilitatea ca utilizatorii finali să acceseze și să distribuie informații sau să folosească aplicațiile și serviciile pe care le doresc;

24.  subliniază că principiul toleranței zero în ceea ce privește transpunerea reglementărilor UE trebuie să fie o normă fundamentală pentru statele membre și pentru Uniunea Europeană; este însă de părere că la procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor ar trebui să se recurgă întotdeauna în ultimă instanță și că acestea ar trebui inițiate numai după efectuarea mai multor încercări de coordonare și rectificare; subliniază importanța reducerii duratei acestor proceduri;

25.  salută o revizuire a Regulamentului privind cooperarea pentru protecția consumatorilor, astfel cum a fost anunțată de către Comisie; consideră că extinderea competențelor autorităților de supraveghere și consolidarea cooperării reciproce a acestora constituie o cerință fundamentală pentru aplicarea eficientă a normelor din domeniul protecției consumatorilor cu privire la achizițiile online;

2.2.Livrarea transfrontalieră de colete de înaltă calitate și la prețuri accesibile

26.  subliniază faptul că, deși serviciile de livrare transfrontalieră de colete funcționează bine pentru consumatorii din unele state membre, ineficiența serviciilor de livrare, în special în ceea ce privește ultima parte a traseului de livrare, reprezintă unul dintre principalele obstacole din calea comerțului electronic transfrontalier din unele state membre și unul dintre motivele cel mai des invocate pentru retragerea din tranzacțiile online atât a consumatorilor, cât și a întreprinderilor; consideră că lacunele din livrarea transfrontalieră de colete pot fi eliminate numai având în vedere o piață unică europeană și subliniază importanța concurenței în acest sector, precum și faptul că sectorul coletăriei trebuie să se adapteze la modele de trai moderne și să ofere posibilități de livrare flexibile, cum ar fi rețele de puncte de colectare, puncte de plasare a coletelor și sisteme de comparare a prețurilor;

27.  subliniază că serviciile de livrare accesibile, la prețuri rezonabile, eficiente și de înaltă calitate reprezintă o premisă fundamentală pentru un comerț electronic transfrontalier înfloritor și sprijină, prin urmare, măsurile propuse de îmbunătățire a transparenței prețurilor pentru a sensibiliza mai mult consumatorii cu privire la structura prețurilor, a informațiilor privind răspunderea în caz de pierdere sau daune, a interoperabilității și a monitorizării juridice, care ar trebui să se axeze pe buna funcționare a piețelor de livrare de colete la nivel transfrontalier, inclusiv pe promovarea sistemelor de urmărire transfrontalieră, permițând o flexibilitate suficientă pentru ca piața de livrări să prospere și să se adapteze la inovările tehnologice;

28.  invită Comisia și statele membre să fac schimb activ de bune practici în sectorul livrării de colete, iar Comisia să raporteze Parlamentului European cu privire la consultarea publică referitoare la livrarea de colete transfrontalieră și să prezinte rezultatele exercițiului de a autoreglementare; salută crearea unui grup de lucru ad hoc privind livrările transfrontaliere de colete;

29.  invită, de asemenea, Comisia să propună, în colaborare cu operatorii, un plan de acțiune cuprinzător, care să includă orientări privind bunele practici, pentru a găsi soluții inovatoare de îmbunătățire a serviciilor, de reducere a costurilor și a impactului asupra mediului, de continuare a integrării pieței unice pentru serviciile de livrare de colete și serviciile poștale, de eliminare a obstacolelor pe care le întâlnesc operatorii poștali în legătură cu livrarea transfrontalieră de colete și de consolidare a cooperării dintre OAREC și GARSP și să propună, dacă e cazul, o revizuire a legislației aplicabile;

30.  subliniază că armonizarea consolidată de către Comisie a livrării de colete nu ar trebui să conducă la scăderea protecției sociale și a calității condițiilor de muncă pentru persoanele care livrează colete, indiferent de statutul lor profesional; invită Comisia și statele membre să se asigure că drepturile lucrătorilor din acest sector privind accesul la sistemele de securitate socială și dreptul de a întreprinde demersuri colective sunt respectate; subliniază că asigurarea securității sociale ține de competența statelor membre;

2.3.Prevenirea blocării geografice nejustificate

31.  consideră că sunt necesare măsuri ambițioase și specifice de îmbunătățire a accesului la bunuri și servicii, îndeosebi prin eliminarea practicilor de blocaj geografic nejustificate și a discriminărilor de preț în funcție de localizarea geografică sau de naționalitate, care adesea au drept efect generarea unor monopoluri și folosirea de către consumatori a unor conținuturi ilegale;

32.  sprijină angajamentul Comisiei de a soluționa problema blocajului geografic nejustificat într-un mod eficient, completând cadrul existent privind comerțul electronic și asigurând punerea în aplicare a dispozițiilor relevante din legislația în vigoare; consideră că este esențial ca accentul să se pună pe relațiile dintre întreprinderi care duc la practici de blocare geografică, cum ar fi distribuția selectivă în cazuri în care aceasta nu este în conformitate cu legislația privind concurența și segmentarea pieței, precum și pe măsuri tehnologice și practici tehnice (cum ar fi urmărirea adresei IP sau lipsa intenționată a interoperabilității sistemelor) care duc la restricționarea nejustificată a accesului la serviciile societății informaționale furnizate la nivel transfrontalier, pe încheierea unor contracte transfrontaliere de achiziționare de bunuri și servicii și pe activități adiacente, cum ar fi plățile pentru bunuri și livrarea acestora, ținând seama de principiul proporționalității, în special pentru micile întreprinderi și microîntreprinderi;

33.  subliniază că este necesar ca toți consumatorii din Uniune să fie tratați în mod egal de comercianții online care vând într-unul sau mai multe state membre, inclusiv în ceea ce privește accesul acestora la reduceri sau la alte promoții;

34.  sprijină în special monitorizarea planificată de către Comisie a asigurării respectării în practică a articolului 20 alineatul (2) din Directiva 2006/123/EC privind serviciile în cadrul pieței interne în vederea analizării unor posibile tipare de discriminare nejustificată a consumatorilor și a altor beneficiari de servicii în funcție de naționalitatea sau de țara de reședință a acestora; invită Comisia să identifice și să definească grupuri de cazuri în care discriminarea este justificată în temeiul articolului 20 alineatul (2) din Directiva privind serviciile pentru a clarifica ce anume constituie practici discriminatorii nejustificate operate de către entități private și a oferi asistență în ceea ce privește interpretarea autorităților responsabile cu punerea în practică a articolului 20 alineatul (2), astfel cum se menționează la articolul 16 din Directiva privind serviciile; invită Comisia să depună eforturi concertate pentru a adăuga dispozițiile articolului 20 alineatul (2) la anexa la Regulamentul (CE) nr. 2006/2004 pentru a putea recurge la competențele de anchetă și executare ale Rețelei de cooperare pentru protecția consumatorilor;

35.  subliniază faptul că interzicerea blocării geografice nu ar trebui să oblige niciodată un comerciant cu amănuntul să expedieze produse din magazinul său online către un anumit stat membru dacă el nu are niciun interes să își vândă produsele în toate statele membre și preferă să aibă o activitate mai restrânsă sau să vândă numai clienților aflați în apropierea magazinului său;

36.  subliniază, în plus, importanța anchetei sectoriale în curs în materie de concurență în sectorul comerțului electronic pentru a investiga, printre altele, dacă restricțiile nejustificate de genul blocării geografice, precum discriminarea în funcție de adresa IP, de adresa poștală sau de țara de emitere a cărții de credit încalcă normele legislației UE în materie de concurență; subliniază importanța creșterii încrederii consumatorilor și a întreprinderilor prin luarea în considerare a rezultatelor anchetei sectoriale și printr-o evaluare pentru a vedea dacă sunt necesare modificări specifice ale Regulamentului de exceptare pe categorii, inclusiv ale articolului 4a și articolul 4b, în vederea limitării redirecționării nedorite și a restricțiilor teritoriale;

37.  salută propunerea Comisiei vizând să consolideze portabilitatea și interoperabilitatea pentru a stimula libera circulație a conținuturilor sau serviciilor achiziționate și disponibile în mod legal, ca un prim pas în direcția opririi geoblocării nejustificate, precum și accesibilitatea și funcționalitatea transfrontalieră a abonamentelor, subliniază că nu există nicio contradicție între principiul teritorialității și măsurile de înlăturare a barierelor din calea portabilității conținuturilor;

38.  avertizează că nu trebuie să se promoveze fără discernământ emiterea de licențe paneuropene obligatorii, întrucât acest lucru ar putea duce la o diminuare a conținutului pus la dispoziția utilizatorilor; subliniază că principiul teritorialității este un element esențial al sistemului de drepturi de autor, dată fiind importanța licențelor teritoriale în UE;

2.4.Îmbunătățirea accesului la conținutul digital — un cadru modern , mai european, de reglementare a drepturilor de autor

39.  salută angajamentul Comisiei de a moderniza cadrul actual privind drepturile de autor cu scopul de a-l adapta la era digitală; subliniază că orice modificare ar trebui să fie punctuală și ar trebui să pună a accentul pe remunerarea justă și adecvată a creatorilor și a altor titulari de drepturi, pe creșterea economică, pe competitivitate și pe îmbunătățirea experienței consumatorilor, dar și pe necesitatea de a asigura protecția drepturilor fundamentale;

40.  subliniază că activitățile profesionale sau modelele de afaceri bazate pe încălcarea drepturilor de autor constituie o amenințare serioasă pentru funcționarea pieței unice digitale;

41.  consideră că reforma ar trebui să urmărească găsirea unui echilibru adecvat între toate interesele implicate; subliniază că sectorul creativ are particularități și provocări diferite, determinate în special de diversele tipuri de conținut și de opere creative, precum și de modelele de afaceri utilizate; întrucât studiul intitulat „Teritorialitatea și efectele sale asupra finanțării operelor audiovizuale” subliniază rolul important al licențelor teritoriale pentru refinanțarea filmelor europene; invită, prin urmare, Comisia să identifice mai bine aceste particularități și să le ia în considerare;

42.  invită Comisia să se asigure că orice reformă a Directivei privind drepturile de autor ține seama de rezultatele evaluării ex-post a impactului și de rezoluția Parlamentului European din 9 iulie 2015 referitoare la Directiva 2001/29/CE și se întemeiază pe dovezi solide, inclusiv pe o evaluare a efectelor posibile ale unei modificări asupra creșterii economice și locurilor de muncă, asupra diversității culturale și în special asupra producției, finanțării și distribuției operelor audiovizuale;

43.  evidențiază rolul esențial pe care îl au excepțiile și limitările punctuale în domeniul drepturilor de autor, deoarece ele contribuie la creșterea economică, inovare, crearea de locuri de muncă, încurajează creativitatea în viitor și îmbunătățesc inovarea în Europa, precum și diversitatea creativă și culturală a acesteia; reamintește sprijinul Parlamentului pentru examinarea aplicării unor standarde minime pentru excepțiile și limitările în materie de drepturi de autor și pentru aplicarea corespunzătoare a excepțiilor și limitărilor stabilite în Directiva 2001/29/CE;

44.  subliniază că abordarea privind excepțiile și limitările în materie de drepturi de autor ar trebui să fie echilibrată, specifică și neutră din punctul de vedere al formatului, ar trebui să se bazeze exclusiv pe nevoi demonstrate și nu ar trebui să aducă atingere diversității culturale a Europei, finanțării sale și remunerării echitabile a autorilor;

45.  subliniază că în timp ce utilizarea extragerii de texte și de date necesită o mai mare certitudine juridică, pentru a le permite cercetătorilor și instituțiilor educaționale să utilizeze la un nivel mai larg materialele protejate de drepturi de autor, inclusiv la nivel transfrontalier, orice excepție la nivel european privind extragerea de texte și de date ar trebui să se aplice numai dacă utilizatorul are acces legal și aceasta ar trebui să fie elaborată în urma consultării tuturor părților interesate, după ce s-a efectuat o evaluare a impactului bazată pe dovezi;

46.  subliniază importanța îmbunătățirii clarității și transparenței regimului drepturilor de autor, în special în ceea ce privește conținutul generat de utilizatori și taxele pentru copierea privată în acele state membre care optează pentru aplicarea lor; remarcă, în acest context, că cetățenii ar trebui să fie informați despre valoarea efectivă a taxei pentru drepturile de autor, scopul acesteia și modul în care va fi utilizată;

2.5.Reducerea impactului TVA-ului și a obstacolelor aferente la vânzările transfrontaliere

47.  subliniază că, respectându-se în mod corespunzător competențele naționale, pentru a împiedica distorsiuni pe piață, evitarea plății impozitelor și evaziunea fiscală, precum și pentru a crea o piață europeană unică digitală veritabilă, este nevoie de mai multă coordonare fiscală, fapt care necesită, printre altele, instituirea unei baze de impozitare comune consolidate pentru întreprinderi la nivel european;

48.  consideră prioritară elaborarea unui sistem de TVA online simplificat, uniform și coerent pentru a reduce cheltuielile cu asigurarea conformității ale societăților mici și inovatoare care își desfășoară activitatea în toată Europa; salută introducerea minighișeului unic pentru TVA, care reprezintă un pas în direcția încheierii regimului TVA temporar al UE; este totuși preocupat de faptul că absența unui prag creează greutăți pentru anumite IMM-uri în a se conforma cu actualul regim; invită, prin urmare, Comisia să revizuiască acest regim, pentru a-l face mai favorabil întreprinderilor;

49.  solicită, de asemenea, să se respecte pe deplin principiul neutralității fiscale pentru bunuri și servicii similare, indiferent că este vorba de formă digitală sau de formă fizică; invită Comisia să prezinte, în conformitate cu angajamentele asumate și într-un termen cât mai scurt, precum și pentru a evita discriminarea în cadrul pieței unice, o propunere care să permită statelor membre să reducă TVA-ul pentru presă, editarea digitală, cărțile și publicațiile electronice;

50.  invită Comisia să faciliteze schimbul de bune practici între autoritățile fiscale și părțile interesate, pentru a se elabora soluții adecvate pentru plata impozitelor în cadrul economiei colaborative;

51.  salută adoptarea reexaminării Directivei privind serviciile de plată; subliniază că, pentru ca Uniunea să consolideze comerțul electronic pe întreg teritoriul său, trebuie să se pună în aplicare fără întârziere plățile electronice/mobile paneuropene realizate conform unui standard comun, precum și reexaminarea adecvată a Directivei privind serviciile de plată;

3.CREAREA CONDIȚIILOR ADECVATE ȘI A UNOR CONDIȚII DE CONCURENȚĂ ECHITABILE PENTRU REȚELE DIGITALE AVANSATE ȘI SERVICII INOVATOARE

3.1.Adaptarea normelor privind telecomunicațiile la scopul pentru care au fost instituite

52.   subliniază că investițiile private în rețele de comunicații rapide și foarte rapide constituie o cerință pentru înregistrarea de progrese în domeniul digital, cerință care trebuie să fie stimulată printr-un cadru de reglementare al UE care să permită tuturor actorilor să investească, inclusiv în zonele rurale și îndepărtate; consideră că o concurență sporită a fost asociată cu niveluri mai ridicate de investiții în infrastructură, inovare, opțiuni și cu prețuri mai scăzute pentru consumatori și întreprinderi; consideră că există puține dovezi cu privire la o legătură între consolidarea operatorilor și creșterea investițiilor în rețele; consideră că aceasta ar trebui să fie evaluată cu atenție, iar normele de concurență să fie puse în aplicare, pentru a se evita concentrarea excesivă a pieței, crearea unor oligopoluri la nivel european și un impact negativ pentru consumatori;

53.  subliniază importanța unei puneri în aplicare cu succes a FEIS pentru a maximiza investițiile prin orientarea către proiecte cu profiluri de risc mai ridicat, sprijinirea redresării economice și stimularea creșterii economice, precum și stimularea investițiilor private, printre altele, microfinanțarea și capitalul de risc, pentru a sprijini finanțarea întreprinderilor inovatoare în diferitele stadii ale dezvoltării lor; subliniază, în cazurile de disfuncționalitate a pieței, importanța exploatării pe deplin a fondurilor publice deja disponibile pentru investițiile digitale, care să permită realizarea de sinergii între programe ale UE, cum ar fi Orizont 2020, MCE, alte fonduri structurale relevante și alte instrumente, inclusiv proiectele comunitare și ajutoarele de stat ce respectă orientările privind ajutoarele de stat, printre altele, în vederea promovării rețelelor WLAN publice în localitățile mai mari și mai mici, întrucât acest lucru s-a dovedit a fi indispensabil pentru integrarea regională, socială și culturală, precum și pentru educație;

54.  reamintește statelor membre angajamentul luat de a realiza până în 2020 implementarea integrală a unor viteze de cel puțin 30 Mbps pentru banda largă; invită Comisia să evalueze dacă actuala strategie de comunicații în bandă largă pentru rețelele mobile și fixe, inclusiv obiectivele, este adaptată viitorului, și îndeplinește condițiile pentru un nivel ridicat al conectivității pentru toți pentru a se evita decalajul digital pentru nevoile economiei bazate pe date, precum și pentru desfășurarea rapidă a tehnologiei 5G și a serviciilor în bandă largă cu acces ultrarapid;

55.  subliniază că, dezvoltarea serviciilor digitale, inclusiv a celor OTT (over-the-top) a dus la creșterea cererii și a concurenței, în beneficiul consumatorilor, precum și la creșterea cererii de investiții în infrastructura digitală; consideră că modernizarea cadrului telecomunicațiilor nu ar trebui să genereze noi sarcini de reglementare, ci ar trebui să garanteze accesul nediscriminatoriu la rețele și să pună în aplicare soluții adaptate viitorului, întemeiate, acolo unde este posibil, pe norme similare pentru servicii similare care încurajează inovarea și concurența loială și asigură protecția consumatorilor;

56.  subliniază necesitatea de a se asigura că drepturile utilizatorilor finali prevăzute în cadrul de telecomunicații sunt coerente, proporționale și adaptate viitorului și, în urma adoptării pachetului privind continentul conectat, includ facilitarea schimbării furnizorului și transparența contractelor pentru utilizatorii finali; salută viitoarea reexaminare a Directivei privind serviciul universal, precum și reexaminarea cadrului telecomunicațiilor, pentru a asigura că cerințele pentru accesul la internet de înaltă viteză în bandă largă sunt adecvate scopului avut în vedere, pentru a reduce decalajul digital și a a examina disponibilitatea serviciului 112;

57.  subliniază că piața unică digitală ar trebui să facă mai ușoară viața de zi cu zi a consumatorilor finali; invită, prin urmare, Comisia să rezolve problema transferurilor transfrontaliere a apelurilor telefonice, astfel încât consumatorii să poată efectua apeluri neîntrerupte atunci când trec granițele în interiorul Uniunii;

58.  salută diferitele consultări publice în curs lansate recent de DG Rețele de Comunicare, Conținut și Tehnologie cu privire la agenda digitală pentru Europa, în special la revizuirea normelor UE din domeniul telecomunicațiilor, la nevoia de viteză și calitate a internetului după 2020 și la platformele online, informatica dematerializată („cloud”) și date, răspunderea intermediarilor și economia colaborativă, dar îndeamnă Comisia să asigure coerența acestor inițiative paralele;

59.  subliniază că spectrul radio este o resursă critică pentru piața internă a comunicațiilor mobile în bandă largă fără fir („wireless”) precum și pentru teleradiodifuziune, și o resursă vitală pentru competitivitatea viitoare a Uniunii Europene; solicită o strategie pe termen lung privind utilizările viitoare ale diferitelor benzi de frecvențe care sunt necesare în special pentru desfășurarea rețelelor bazate pe tehnologia 5G, ca o prioritate pentru un cadru armonizat și procompetitiv pentru alocarea spectrului de frecvențe, gestionarea eficientă pentru a preveni întârzierile în alocarea acestora, precum și pentru asigurarea unor condiții de concurență echitabile pentru toți actorii de pe piață, și având în vedere Raportul Lamy(41);

60.  subliniază faptul că implementarea la timp și asigurarea uniformă și transparentă a respectării normelor UE privind telecomunicațiile cum ar fi „pachetul privind continentul conectat” constituie un pilon central pentru crearea unei piețe unice digitale, pentru a asigura aplicarea riguroasă a principiului neutralității rețelei și, îndeosebi cu o reexaminare globală în timp util, a asigura eliminarea taxelor de roaming pentru toți consumatorii europeni până la data de 15 iunie 2017;

61.  invită Comisia, în vederea integrării în continuare a pieței unice digitale, să asigure crearea unui cadru instituțional eficient prin întărirea rolului, capacității și deciziilor OAREC pentru a realiza aplicarea coerentă a cadrului de reglementare, a asigura supravegherea dezvoltării pieței unice și a soluționa litigiile transfrontaliere; subliniază, în acest sens, necesitatea îmbunătățirii resurselor financiare și umane și consolidarea în continuare, în consecință, a structurii de guvernare a OAREC;

3.2.Un cadru media pentru secolul 21

62.  subliniază caracterul dual al mediilor audiovizuale ca bunuri sociale, culturale și economice; constată că necesitatea unei reglementări viitoare a mass-media la nivel european se datorează nevoii de a asigura și a promova diversitatea mijloacelor audiovizuale de comunicare în masă precum și de a stabili standarde înalte pentru protecția minorilor, a consumatorilor și a datelor cu caracter personal, condiții echitabile de concurență și mai multă flexibilitate în ceea ce privește normele cantitative și comerciale de comunicare;

63.  subliniază că principiul țării de origine din Directiva SMAV continuă să fie o precondiție esențială pentru furnizarea de conținuturi audiovizuale dincolo de granițele teritoriale în vederea realizării unei piețe comune a serviciilor; subliniază că acest lucru nu împiedică realizarea obiectivelor sociale și culturale și că nu exclude necesitatea de a adapta legislația UE în afară de Directiva SMAV; subliniază că pentru a combate practica „căutării instanței celei mai favorabile”, țara de origine a profiturilor din publicitate, limba serviciului și publicul vizat de publicitate și de conținut ar trebui să facă parte din criteriile necesare pentru a determina sau contesta „țara de origine” a unui serviciu media audiovizual;

64.  consideră că toată lumea, inclusiv furnizorii de platforme de media audiovizuale online și interfețe cu utilizatorii, ar trebui să se supună Directivei SMAV în măsura în care se referă la un serviciu media audiovizual; subliniază importanța unor norme care să urmărească o mai bună accesibilitate a conținutului și informațiilor legale pentru a consolida libertatea media, pluralismul acesteia și cercetarea independentă, precum și pentru a garanta respectarea principiului nediscriminării, menținând diversitatea lingvistică și culturală; subliniază că pentru a găsi mai ușor conținutul audiovizual de interes public, statele membre pot introduce norme specifice menite să păstreze diversitatea culturală și lingvistică și varietatea informațiilor, opiniilor și mediilor, protecția copiilor, tinerilor și minorităților și protecția consumatorilor în general; solicită luarea de măsuri pentru ca serviciile media audiovizuale să devină accesibile pentru persoanele vulnerabile; invită insistent Comisia să stimuleze oferta legală de conținuturi media audiovizuale, prin favorizarea operelor europene independente;

65.  îndeamnă Comisiei să țină seama de schimbările în preferințele telespectatorilor și de noile modalități de accesare a conținutului audiovizual prin alinierea serviciilor liniare și neliniare și prin stabilirea unor cerințe minime la nivel european pentru toate serviciile mass-media audiovizuale, pentru a asigura aplicarea lor consecventă, cu excepția cazului în care un asemenea conținut este o completare indispensabilă a unor conținuturi sau servicii care nu sunt de natură audiovizuală; invită Comisia și statelor membre să dezvolte conceptul de serviciu mass-media definit la articolul 1 din Directiva SMAV în așa fel încât, pe lângă menținerea unei marje adecvate de flexibilitate la nivelul statelor membre, acesta să fie asociat mai mult cu specificul și potențialul de influență sociopolitică al serviciilor și, în special, cu importanța acestora pentru formarea și diversitatea opiniilor și cu responsabilitatea editorială;

66.  invită Comisia și statele membre să implementeze, totodată, și să trateze cu eficiență interzicerea oricărui serviciu media audiovizual în UE în caz de încălcare a demnității umane, incitare la ură sau rasism;

67.  subliniază că o adaptare a Directivei SMAV ar trebui să reducă reglementările și să întărească coreglementarea și autoreglementarea punând în balanță drepturile și obligațiile posturilor de radiodifuziune printr-o abordare normativă orizontală și inter-media cu cele ale altor participanți la piață; consideră că ar trebui să se acorde prioritate principiului recognoscibilității și diferențierii clare între publicitate și conținut, în fața principiului separării publicității și conținutului programelor în toate formele de media; invită Comisiei să verifice în ce măsură este util și pertinent să se mențină punctul 6.7 din comunicarea acesteia cu privire la aplicarea normelor privind ajutoarele de stat serviciilor publice de radiodifuziune;

68.  consideră că conceptul juridic stabilit în Directiva 93/83/CEE ar putea, după efectuarea unei noi evaluări, să amelioreze accesul transfrontalier la conținut și la servicii legale online pe piața unică digitală, fără a pune în discuție principiile libertății contractuale, remunerării corespunzătoare a autorilor și artiștilor și caracterul teritorial al drepturilor exclusive;

3.3.Un mediu de reglementare pentru platforme și intermediari adecvat scopului

3.3.1.Rolul platformelor online

69.  îndeamnă Comisia să examineze dacă eventualele probleme legate de platformele online ar putea fi soluționate prin punerea în aplicare deplină și corectă a legislației existente și o punere în aplicare eficace a legislației UE în materie de concurență, cu scopul de a asigura condiții de concurență echitabile și o concurență loială și efectivă între platformele online și a se evita crearea de monopoluri; invită Comisia să mențină o politică favorabilă inovării față de platformele online, care să faciliteze intrarea pe piață și să încurajeze inovarea; consideră că prioritățile ar trebui să fie transparența, nediscriminarea, facilitarea migrării între platforme și servicii online care lasă consumatorului libertatea de a alege, accesul la platforme, precum și identificarea și eliminarea barierelor din calea apariției și dezvoltării de platforme;

70.  remarcă, de asemenea, că dispozițiile Directivei privind comerțul electronic au fost ulterior consolidate prin Directiva privind practicile comerciale neloiale, Directiva privind drepturile consumatorilor și alte componente ale acquis-ului referitor la consumatori, precum și că aceste directive trebuie să fie respectate cum se cuvine și să se aplice în egală măsură comercianților care utilizează platformele online și celor care operează pe piețele tradiționale; invită Comisia să colaboreze cu toate părțile interesate și Parlamentul European pentru a introduce orientări clare cu privire la aplicabilitatea acquis-ului privind consumatorii la comercianții care utilizează platformele online și, dacă este cazul, să acorde asistență autorităților de protecție a consumatorilor din statele membre în vederea aplicării adecvate a legislației în materie;

71.  salută inițiativa Comisiei de a analiza rolul platformelor online în economia digitală în cadrul strategiei privind piața unică digitală, dat fiind faptul că aceasta va afecta mai multe propuneri legislative viitoare; consideră că analiza ar trebui să identifice problemele confirmate și bine definite în domenii de activitate specifice, precum și eventualele lacune în ceea ce privește protecția consumatorilor, și să facă o distincție între serviciile online și furnizorii de servicii online; subliniază faptul că platformele care se ocupă de bunuri culturale, în special media audiovizuală, trebuie să fie tratate într-un mod specific care să respecte Convenția UNESCO privind protecția și promovarea diversității expresiilor culturale;

72.  invită Comisia să prezinte un raport Parlamentului în primul trimestru din 2016 cu privire la rezultatele consultărilor relevante și să asigure o abordare consecventă în revizuirile legislative următoare; atrage atenția asupra riscului de a crea denaturări ale pieței sau obstacole la intrarea pe piață pentru servicii online, prin introducerea de noi obligații de a subvenționa încrucișat anumite modele de afaceri tradiționale;

73.  subliniază că răspunderea limitată a intermediarilor este esențială pentru protejarea caracterului deschis al internetului, drepturilor fundamentale, a siguranței juridice și a inovării; recunoaște în acest sens că prevederile Directivei privind comerțul electronic referitoare la răspunderea intermediarilor sunt adaptate viitorului și neutre din punct de vedere tehnologic;

74.  atrage atenția asupra faptului că pentru a beneficia de o limitare a răspunderii, furnizorul unui serviciu al societății informaționale, la obținerea unor informații reale sau atunci când ia cunoștință despre activități ilegale, trebuie să acționeze fără întârziere pentru a înlătura sau a dezactiva accesul la informațiile în cauză; solicită Comisiei să asigure punerea în aplicare uniformă a prezentei dispoziții în conformitate cu Carta drepturilor fundamentale, pentru a evita orice privatizare a asigurării respectării legii și a se asigura că sunt luate măsuri rezonabile și adecvate împotriva conținutului și bunurilor ilicite;

75.  consideră că, având în vedere evoluția rapidă a piețelor și diversitatea platformelor, care variază de la platforme fără scop lucrativ la platforme B2B și cuprind diferite servicii, sectoare și o largă varietate de actori, nu există nicio definiție clară a platformelor, iar o abordare de tipul „soluție universală” ar putea să împiedice în mod grav inovarea și să prezinte un dezavantaj concurențial pentru întreprinderile europene în economia mondială;

76.  opinează că unii intermediari și unele platforme online obțin venituri de pe urma operelor și conținuturilor culturale, dar este posibil ca aceste venituri să nu fie întotdeauna împărțite cu creatorii; invită Comisia să aibă în vedere opțiuni bazate pe dovezi în vederea abordării eventualei lipse de transparență și a eventualului transfer de valoare dinspre conținut către servicii, astfel încât să fie posibilă remunerarea justă a autorilor, interpreților și titularilor de drepturi pentru utilizarea operelor lor pe internet, fără a împiedica însă inovarea;

3.3.2.Noi posibilități oferite de economia colaborativă

77.  salută creșterea concurenței și a opțiunilor consumatorilor care decurg din economia colaborativă, precum și oportunitățile pentru crearea de locuri de muncă, creștere economică, competitivitate, pentru o piață a locurilor de muncă favorabilă includerii și o economie mai circulară a UE prin utilizarea mai eficientă a resurselor, competențelor și a altor active; îndeamnă Comisia și statele membre să sprijine dezvoltarea în continuare a economiei colaborative prin identificarea barierelor artificiale și a legislației pertinente care împiedică dezvoltarea acesteia;

78.  încurajează Comisia să analizeze, în cadrul economiei colaborative, modalitatea de a găsi un echilibru între capacitarea și protejarea consumatorilor și, în cazurile în care este nevoie de mai multă claritate, să asigure adecvarea cadrului legislativ privind consumatorii în domeniul digital, inclusiv în cazurile de posibile abuzuri, precum și să stabilească cazurile în care măsurile reparatorii ex-post sunt suficiente sau mai eficiente;

79.  ia act de faptul că este în interesul întreprinderilor care utilizează aceste noi modele de afaceri bazate pe reputație și încredere să adopte măsuri de descurajare a activităților ilegale, oferind totodată noi elemente de siguranță pentru consumatori;

80.  încurajează Comisia să instituie un grup al părților interesate responsabil pentru promovarea bunelor practici în sectorul economiei colaborative;

81.  invită statele membre să se asigure că politicile în domeniul ocupării forței de muncă și în domeniul social sunt adecvate scopului în ceea ce privește inovarea digitală, spiritul de întreprinzător, creșterea economiei colaborative și potențialul acesteia pentru forme mai flexibile de muncă, prin identificarea unor noi forme de ocupare a forței de muncă și evaluarea necesității modernizării legislației sociale și a celei din domeniul ocupării forței de muncă, astfel încât actualele drepturi privind ocuparea forței de muncă și sisteme de protecție socială să poată fi, de asemenea, păstrate în mediul profesional digital; subliniază faptul că asigurarea securității sociale este de competența statelor membre; solicită Comisie să identifice și să faciliteze schimburile de bune practici în aceste domenii, în cadrul UE și la nivel internațional;

3.3.3.Combaterea conținutului ilegal de pe internet

82.  invită Comisia să propună politici și un cadru juridic pentru combaterea criminalității cibernetice și a conținutului și materialelor ilegale pe internet, printre care și cele de instigare la violență, politici care să respecte pe deplin drepturile fundamentale astfel cum sunt prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, îndeosebi dreptul la libertatea de exprimare și informare, legislațiile europene și naționale în vigoare și principiilor necesității, al proporționalității, al unui proces echitabil și al statului de drept; consideră că, pentru a atinge acest obiectiv, este necesar:

   să se asigure instrumente judiciare eficiente și eficace pentru uzul agențiilor de poliție europene și naționale, precum și al autorităților judiciare;
   să se prevadă orientări clare pentru combaterea conținuturilor online ilegale, inclusiv a discursului de incitare la ură;
   să se sprijine parteneriatele public-privat și dialogul între entitățile publice și private, în conformitate cu legislația UE în vigoare;
   să se clarifice rolul intermediarilor și al platformelor online cu respectarea Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;
   să se asigure instituirea în cadrul Europol a Unității UE de semnalare a conținutului online (EU IRU), în baza unui temei juridic conform cu activitățile sale;
   să se asigure măsuri speciale de combatere a exploatării sexuale a copiilor în mediul online și de cooperare efectivă între toți participanții, pentru a garanta respectarea drepturilor și protecția copiilor pe internet și pentru încurajarea inițiativelor ce vizează un mediu online sigur pentru copii și
   să se coopereze cu participanții relevanți în promovarea campaniilor de educare și informare;

83.  salută planul de acțiune al Comisiei de a moderniza asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală online în cazul încălcărilor la scară comercială; consideră că este extrem de important să se asigure respectarea drepturilor de autor astfel cum se prevede în Directiva 2004/48/CE și că eficacitatea drepturilor de autor este direct proporțională cu eficacitatea măsurilor menite să le protejeze;

84.  subliniază că UE se confruntă cu un număr semnificativ de încălcări ale drepturilor de proprietate intelectuală; subliniază rolul Observatorului European al Încălcărilor Drepturilor de Proprietate Intelectuală de a furniza date fiabile și o analiză obiectivă în ceea ce privește impactul real al încălcărilor asupra actorilor economici; solicită o abordare eficace, sustenabilă, proporțională și modernizată în ceea ce privește asigurarea respectării, punerea în aplicare și protecția drepturilor de proprietate intelectuală online, în special în ceea ce privește încălcările la scară comercială;

85.  remarcă faptul că, în unele cazuri, încălcările drepturilor de autor sunt rezultatul dificultății de a găsi conținutul dorit într-o versiune disponibilă legal; solicită, prin urmare, elaborarea unor oferte legale mai ample și ușor de utilizat și promovarea acestor oferte către public;

86.  salută abordarea „urmăririi traseului banilor” și încurajează actorii din lanțul de aprovizionare să întreprindă acțiuni coordonate și proporționale vizând combaterea încălcării drepturilor de proprietate intelectuală la scară comercială, pornind de la practica acordurilor voluntare; subliniază că Comisia, împreună cu statele membre, ar trebui să promoveze conștientizarea și obligația de diligență de-a lungul lanțului de aprovizionare și să încurajeze schimbul de informații și de bune practici, precum și o mai bună cooperare între sectorul public și cel privat; insistă că măsurile ar trebui să fie justificate, coordonate, proporționale și să includă posibilitatea unor căi de atac eficace și simple pentru părțile afectate negativ; consideră că este necesar să se sensibilizeze consumatorii cu privire la consecințele încălcării drepturilor de autor și a drepturilor conexe;

3.4.Consolidarea încrederii și a securității în rețelele, sectoarele, serviciile și infrastructurile digitale, precum și în prelucrarea datelor cu caracter personal

87.  consideră că, pentru a asigura un climat de încredere și securitate în serviciile digitale, tehnologiile bazate pe date, sistemele de TI și de plată, infrastructurile critice și rețelele online, sunt necesare resurse sporite, precum și cooperarea dintre sectorul european al securității cibernetice, sectorul public și cel privat, în special prin intermediul cooperării în domeniul cercetării, inclusiv programul Orizont 2020, precum și prin intermediul parteneriatelor public-private; este în favoarea împărtășirii bunelor practici ale statelor membre parteneriatelor public-private din acest domeniu;

88.  solicită să se depună eforturi pentru îmbunătățirea capacității de rezistență împotriva atacurilor cibernetice, cu un rol sporit îndeosebi pentru ENISA, pentru creșterea gradului de conștientizare a riscurilor și a cunoștințelor privind procesele de securitate de bază în rândul utilizatorilor, în special a IMM-urilor, pentru a se asigura că întreprinderile au niveluri de securitate de bază, cum ar fi criptarea terminal-terminal a datelor, a comunicațiilor și a actualizărilor de software și să încurajeze utilizarea conceptului de „securitate din faza de proiectare”;

89.  consideră că furnizorii de software ar trebui să promoveze mai bine în fața utilizatorilor avantajele în materie de securitate ale programelor cu sursă deschisă („Open Source software”) și ale actualizărilor programelor informatice legate de securitate; invită Comisia să studieze un program de informare la nivelul UE privind vulnerabilitatea coordonată, inclusiv repararea vulnerabilităților cunoscute ale programelor informatice ca remediu împotriva abuzării de vulnerabilitățile programelor informatice și a încălcărilor privind securitatea și datele cu caracter personal;

90.  consideră că adoptarea rapidă a unei Directive privind securitatea rețelelor și a informației (NIS) adecvate scopului urmărit este necesară pentru a asigura o abordare coordonată a UE privind securitatea cibernetică; consideră că un nivel mai ambițios de cooperare între statele membre și instituțiile și organele competente din UE, precum și schimbul de bune practici, este esențial pentru continuarea digitalizării sectorului, asigurând în același timp protecția drepturilor fundamentale recunoscute la nivelul UE, în special în ceea ce privește protecția datelor;

91.  subliniază faptul că numărul în creștere rapidă de atacuri asupra rețelelor și de infracțiuni cibernetice impun un răspuns armonizat din partea UE și a statelor sale membre în vederea asigurării unui nivel ridicat de securitate a informațiilor și a rețelelor; consideră că asigurarea unui mediu sigur pe internet cuprinde protejarea rețelelor și a infrastructurilor critice, capacitarea autorităților judiciare în combaterea criminalității, inclusiv a terorismului, a actelor de radicalizare violentă și a abuzului și exploatării sexuale a copiilor, precum și utilizarea datelor strict necesare pentru combaterea criminalității pe internet și în afara acestuia; subliniază că securitatea, astfel definită, împreună cu protecția drepturilor fundamentale în spațiul cibernetic este esențială pentru consolidarea încrederii în serviciile digitale și reprezintă prin urmare o bază necesară pentru realizarea unei piețe unice digitale competitive;

92.  reamintește utilitatea instrumentelor de criptare pentru cetățeni și întreprinderi, pentru garantarea confidențialității și ca nivel primordial de securitate a comunicațiilor; condamnă utilizarea criptării în scopuri contrare legii;

93.  salută Centrul european de combatere a criminalității informatice (EC3) în cadrul Europol, care contribuie la reacții mai prompte în eventualitatea unor atacuri informatice; solicită prezentarea unei propuneri legislative de consolidare a mandatului EC3 și cere transpunerea cu celeritate a Directivei 2013/40/UE din 12 august 2013 privind atacurile împotriva sistemelor informatice;

94.  constată că dezvăluirile privind acțiunile de supraveghere electronică în masă denotă necesitatea recâștigării încrederii cetățenilor în ceea ce privește caracterul confidențial, siguranța și securitatea serviciilor digitale și subliniază, în acest sens, necesitatea respectării stricte a legislației în vigoare în materie de protecție a datelor și de drepturi fundamentale atunci când sunt procesate date cu caracter personal pentru uz comercial sau judiciar; reamintește, în acest context, importanța instrumentelor existente, cum ar fi tratatele privind asistența judiciară reciprocă, care asigură respectarea statului de drept și contribuie la diminuarea riscului de accesare necuvenită a datelor stocate în altă țară;

95.  reamintește că, în temeiul articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2000/31/CE privind comerțul electronic, statele membre nu pot impune furnizorilor, pentru serviciile de transmitere, stocare și găzduire puse la dispoziție, o obligație generală de supraveghere a informațiilor pe care le transmit sau le stochează, sau o obligație generală de căutare activă de fapte sau de circumstanțe care să indice activități ilicite; reamintește că, în special, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, prin hotărârile pronunțate în cauzele C-360/10 și C-70/10 a respins măsurile de „supraveghere activă” a cvasitotalității utilizatorilor serviciilor vizate (furnizorii de acces la internet, pe de o parte, și rețele sociale, pe de altă parte) și a precizat că orice ordin care impune furnizorului de servicii de găzduire o supraveghere generală ar trebui interzis;

4.VALORIFICAREA LA MAXIMUM A POTENȚIALULUI DE CREȘTERE AL ECONOMIEI DIGITALE

96.  consideră că, având în vedere importanța centrală a industriei europene și a economiei digitale, care se dezvoltă mult mai rapid decât restul economiei, transformarea digitală a industriei este esențială pentru competitivitatea economiei europene și a tranziției energetice, dar poate avea succes numai dacă întreprinderile europene înțeleg semnificația sa în ceea ce privește creșterea eficienței și îmbunătățirea accesului la potențialul neexploatat, cu mai multe lanțuri valorice integrate și conectate, în măsură să reacționeze rapid și flexibil la cererile consumatorilor;

97.  invită Comisia să elaboreze fără întârziere un plan de transformare digitală, inclusiv prin modernizarea legislației și utilizarea unor instrumente adecvate pentru investiții în C&D și infrastructuri, pentru a sprijini digitalizarea în toate sectoarele industriale, cum ar fi prelucrarea, energia, transporturile și comerțul cu amănuntul, încurajând începerea folosirii tehnologiilor digitale și a conectivității între utilizatorii finali (end-to-end) în lanțurile valorice, precum și a serviciilor inovatoare și a modelelor de afaceri;

98.  consideră că acest cadru de reglementare ar trebui să permită industriilor să adopte și să anticipeze modificările respective cu scopul de a contribui la crearea de locuri de muncă, creștere și convergență regională;

99.  solicită, de asemenea, să se acorde o atenție specială IMM-urilor și să se realizeze în special o eventuală revizuire a Small Business Act, întrucât transformarea digitală a acestora este esențială pentru competitivitate și crearea de locuri de muncă în cadrul economiei și pentru o cooperare mai strânsă între întreprinderile existente și societățile nou înființate, putând duce la un model industrial mai sustenabil și mai competitiv și la apariția unor lideri mondiali;

100.  reiterează importanța sistemelor europene de radionavigație prin satelit, în special Galileo și EGNOS, pentru dezvoltarea pieței unice digitale în ceea ce privește poziția datelor și marcarea temporală pentru aplicațiile legate de volumele mari de date și de internetul obiectelor;

4.1.Construirea unei economii bazate pe date

101.  consideră că o economie bazată pe date este esențială pentru dezvoltarea economică; evidențiază oportunitățile pe care le pot oferi economiei și societății noile tehnologii TIC, de exemplu, volumele mari de date, cloud computingul, internetul obiectelor, imprimarea 3D și alte tehnologii, în special dacă sunt integrate cu alte sectoare, cum ar fi energia, transporturile și logistica, serviciile financiare, educația, comerțul cu amănuntul, industria prelucrătoare, cercetarea sau sănătatea și serviciile de urgență, și dacă sunt utilizate de autoritățile publice pentru a dezvolta orașe inteligente, pentru a gestiona resursele mai bine și pentru a îmbunătăți protecția mediului; subliniază în special oportunitățile oferite de digitalizarea sectorului energetic, și anume apariția contoarelor inteligente, a rețelelor inteligente și a platformelor de date, în ceea ce privește producerea mai eficientă și mai flexibilă a energiei; subliniază importanța parteneriatelor public-privat și salută inițiativele Comisiei în acest sens;

102.  invită Comisia să analizeze posibilitatea de a oferi acces la întreaga cercetare științifică finanțată în proporție de cel puțin 50 % din fonduri publice și a o pune la dispoziție gratuit sub formă digitală într-un termen rezonabil, care să nu pericliteze câștigurile de natură economică și socială, inclusiv recurgerea la edituri specializate;

103.  invită Comisia ca, până în martie 2016, să realizeze, împreună cu toți specialiștii în domeniu, inclusiv cu cercetătorii, societatea civilă și sectorul public și privat, o revizuire cuprinzătoare și transparentă legată de volumele mari de date, cu scopul de a anticipa nevoile de tehnologii cu volume mari de date și de infrastructuri informatice, inclusiv de supercalculatoare europene, și de crearea unor condiții mai bune în ceea ce privește cadrul fără caracter normativ și cadrul de reglementare existent pentru creștere și inovare în acest sector, pentru valorificarea la maximum a oportunităților și pentru contracararea eventualelor riscuri și obstacole în calea consolidării încrederii privind, de exemplu, accesul la date, securitatea și protecția datelor;

104.  solicită dezvoltarea unei abordări europene adaptate viitorului și neutre din punct de vedere tehnologic și integrarea în continuare a pieței unice referitoare la internetul obiectelor și la internetul industrial, prin implementarea unei strategii de standardizare și interoperabilitate și consolidarea încrederii în aceste tehnologii, asigurând securitatea, transparența și confidențialitatea prin definiție și pin concepție; salută inițiativa privind „libera circulație a datelor” care ar trebui, în urma unei evaluări cuprinzătoare, să clarifice normele privind utilizarea datelor, accesul la date și dreptul de proprietate asupra lor, ținând seama de preocupările legate de impactul cerințelor de localizare a datelor asupra funcționării pieței unice, și să faciliteze trecerea de la un furnizor de servicii de date la altul, pentru a preveni riscul de la deveni clienți captivi și distorsiunile pieței;

105.  consideră că administrațiile publice ar trebui să lucreze în mod implicit cu date guvernamentale deschise; îndeamnă să se realizeze progrese în ceea ce privește amploarea și ritmul furnizării de informații sub formă de date deschise, identificarea unor seturi-cheie de date care să fie puse la dispoziție și promovarea reutilizării datelor deschise în format deschis, dată fiind valoarea lor pentru dezvoltarea unor servicii inovatoare, inclusiv soluții transfrontaliere, precum și transparența acestora și beneficiile lor pentru economie și societate;

106.  ia act de preocupările tot mai mari ale consumatorilor din UE cu privire la utilizarea și protecția datelor cu caracter personal de către furnizorii de servicii online, întrucât acest aspect este esențial pentru consolidarea încrederii consumatorilor în economia digitală; subliniază rolul important pe care îl au consumatorii activi în stimularea concurenței; subliniază prin urmare că este important ca consumatorii să fie mai bine informați privind utilizarea datelor lor, în special în cazul serviciilor furnizate în schimbul datelor, și privind dreptul lor la portabilitatea datelor; îndeamnă Comisia să clarifice normele privind controlul datelor și portabilitatea datelor, în conformitate cu principiul fundamental conform căruia cetățenii ar trebui să dețină controlul asupra datelor lor;

107.  consideră că respectarea legislației în materie de protecție a datelor și măsurile eficiente de protecție a confidențialității și de asigurare a securității, prevăzute în Regulamentul general privind protecția datelor, inclusiv dispozițiile speciale privind caracterul vulnerabil al copiilor în calitate de consumatori, sunt esențiale pentru consolidarea încrederii cetățenilor și a consumatorilor în economia bazată pe date; subliniază necesitatea de a sensibiliza publicul cu privire la rolul datelor și la importanța schimbului de date pentru consumatori în ceea ce privește drepturile lor fundamentale în cadrul economiei și de a elabora norme cu privire la dreptul de proprietate asupra datelor și la controlul cetățenilor asupra datelor lor cu caracter personal; subliniază rolul personalizării serviciilor și produselor, care ar trebui dezvoltate cu respectarea cerințelor în materie de protecție a datelor; solicită promovarea confidențialității prin definiție și prin concepție, lucru ce ar putea avea efecte pozitive asupra inovării și creșterii economice; subliniază necesitatea de a asigura o abordare nediscriminatorie în toate cazurile de procesare a datelor; subliniază importanța unei abordări bazate pe riscuri, care să permită evitarea birocrației inutile și să asigure atât securitatea juridică, îndeosebi pentru IMM-uri și întreprinderile noi, cât și controlul democratic și monitorizarea permanentă de către autoritățile publice; subliniază că datele personale necesită o protecție specială și recunoaște că introducerea de măsuri specifice suplimentare, precum anonimizarea sau pseudoanonimizarea, poate îmbunătăți protecția datelor cu caracter personal atunci când acestea sunt procesate de aplicațiile pentru volumele mari de date sau de furnizorii de servicii online;

108.  ia act de faptul că, în evaluarea sa, Comisia consideră Directiva privind protecția juridică a bazelor de date ca un impediment în calea dezvoltării unei economii europene bazate pe date; invită Comisia să analizeze opțiunile de politică în vederea abolirii Directivei 96/9/CE;

4.2.Stimularea competitivității prin interoperabilitate și standardizare

109.  consideră că planul european de standardizare a TIC și revizuirea cadrului de interoperabilitate, inclusiv mandatele Comisiei în cadrul organizațiilor europene de standardizare, ar trebui să facă parte dintr-o strategie digitală europeană menită să creeze economii de scară, să ducă la economii la buget și să îmbunătățească competitivitatea întreprinderilor europene, sporind interoperabilitatea transectorială și transfrontalieră a bunurilor și serviciilor prin definirea mai rapidă, într-o manieră deschisă și competitivă, a standardelor voluntare, bazate pe piață și globale, ușor de implementat de către IMM-uri; încurajează Comisia să se asigure că procesele de standardizare vizează toate părțile interesate relevante, atrag cele mai bune tehnologii și evită riscul de crearea a monopolurilor sau a unor lanțuri valorice închise, în special în ceea ce privește IMM-urile și întreprinderile nou-înființate, și promovează în mod activ standardele europene la nivel internațional, având în vedere caracterul global al inițiativelor de standardizare a TIC;

110.  îndeamnă Comisia și Consiliul să crească numărul de software-uri gratuite și cu sursă deschisă și rata de utilizare a acestora atât în cadrul administrațiilor publice, cât și între acestea, ca soluție pentru creșterea interoperabilității;

111.  ia act de faptul că Comisia se consultă în prezent cu părțile interesate relevante cu privire la crearea unei platforme interoperabile, standardizate, sigure și cu acces deschis la bordul vehiculelor pentru posibilele viitoare aplicații sau servicii, așa cum solicită Parlamentul în Regulamentul privind eCall; invită Comisia să se asigure că această platformă nu va limita inovația, libera concurență și posibilitatea de a alege a consumatorilor;

112.  invită Comisia, ținând cont de inovarea rapidă în sectorul transporturilor, să dezvolte o strategie coordonată privind conectivitatea în sectorul transporturilor și, în special, să instituie un cadru de reglementare pentru vehiculele conectate pentru a asigura interoperabilitatea cu diferite servicii, inclusiv cu metodele de diagnostic și întreținere la distanță, și aplicații, cu scopul de a garanta concurența loială și de a satisface cererea semnificativă de produse care sunt conforme cu cerințele privind securitatea cibernetică și protecția datelor, precum și de a asigura securitatea fizică a pasagerilor; consideră că sunt necesare parteneriate între industria automobilelor și industria telecomunicațiilor pentru a face în așa fel încât vehiculele conectate și infrastructura pentru vehiculele conectate să fie dezvoltate pe baza unor standarde comune în întreaga Europă;

4.3.O e-societate favorabilă incluziunii

113.  ia act de faptul că internetul și TIC au un impact foarte mare asupra emancipării femeilor și a fetelor; recunoaște că participarea femeilor la sectorul digital al UE are un impact pozitiv asupra PIB-ului european; recunoaște potențialul imens al femeilor inovatoare și al antreprenoarelor și rolul pe care acestea îl pot juca în transformarea digitală; subliniază necesitatea de a depăși stereotipurile de gen și sprijină și încurajează pe deplin o cultură antreprenorială digitală pentru femei, precum și integrarea și participarea lor la societatea informațională

114.  recunoaște potențialul pieței unice digitale de a asigura participarea și accesul tuturor cetățenilor, inclusiv a persoanelor cu nevoi speciale, a persoanelor în vârstă, a minorităților și a altor cetățeni care aparțin grupurilor vulnerabile, la toate aspectele economiei digitale, inclusiv la produsele și serviciile protejate de drepturile de autor și drepturile conexe, în special prin dezvoltarea unei e-societăți favorabile incluziunii, precum și prin asigurarea faptului că toate programele de e-guvernare și e-administrație sunt pe deplin accesibile este profund îngrijorat de lipsa progreselor în ceea ce privește ratificarea Tratatului de la Marrakesh și îndeamnă la ratificarea sa cât mai curând posibil; în acest context, subliniază că este esențial să se adopte cât mai rapid propunerea de directivă privind accesibilitatea site-urilor organismelor din sectorul public;

4.3.1.Expertiza și competențele digitale

115.  atrage atenția asupra faptului că lipsa de corelare între oferta și cererea de competențe reprezintă o problemă pentru dezvoltarea economiei digitale, pentru crearea de locuri de muncă și pentru competitivitatea Uniunii și invită Comisia să dezvolte de urgență o strategie privind competențele care să poată elimina acest deficit de competențe; invită Comisia să utilizeze creditele alocate inițiativei „Locuri de muncă pentru tineri” pentru a susține asociațiile (mișcările populare) care învață tinerii dezavantajați cum să obțină competențe digitale; invită statele membre să susțină aceste inițiative punând la dispoziție spațiile necesare;

116.  invită Comisia și statele membre să promoveze educația în domeniul mass-media și competențele de utilizare a internetului pentru toți cetățenii UE, în special pentru persoanele vulnerabile, prin inițiative și acțiuni coordonate și prin investiții în crearea de rețele europene pentru predarea educației în domeniul mass-media; subliniază că abilitatea de a utiliza mass-media în mod independent și cu spirit critic și procesarea avalanșei de informații se învață de către toate generațiile de-a lungul întregii vieți, fiind în permanentă schimbare, pentru a permite tuturor generațiilor să gestioneze în mod adecvat și autonom avalanșa de informații disponibile; subliniază că, pe măsură ce profilurile profesionale și competențele necesare devin tot mai complexe, apar noi cerințe – în special cu privire la competențele în domeniul tehnologiei informației și comunicațiilor (TIC) – legate de formare, precum și de învățământul complementar și învățarea pe tot parcursul vieții;

117.  încurajează statele membre să integreze dobândirea de competențe digitale în programa școlară, să modernizeze echipamentele tehnice necesare și să promoveze cooperarea între universități și colegiile tehnice cu scopul de a dezvolta o programă comună de e-learning, recunoscută în cadrul sistemului de credite ECTS; subliniază că programele de educație și formare trebuie să vizeze dezvoltarea unei abordări bazate pe gândirea critică cu privire la utilizarea și înțelegerea aprofundată a noilor dispozitive și interfețe mass media, digitale și de informații, astfel încât oamenii să poată deveni utilizatori activi ai acestor tehnologii noi și nu simpli utilizatori finali; subliniază importanța unei instruiri adecvate a cadrelor didactice în privința competențelor digitale, a modului de a le preda în mod eficient, făcând trimitere inclusiv la succesul învățării digitale pe bază de jocuri, și a modalităților de a utiliza aceste competențe pentru a facilita procesul de învățare în general, suscitând totodată interesul pentru matematică, IT, științe și tehnologie; solicită Comisiei și statelor membre să extindă cercetările legate de efectele mass-mediei digitale asupra competențelor cognitive;

118.  constată că sunt necesare investiții publice și private și noi oportunități de finanțare în formarea profesională și în învățarea pe tot parcursul vieții pentru ca lucrătorii, inclusiv cei mai puțin calificați, să aibă competențele necesare pentru economia digitală; invită Comisia și statele membre să dezvolte, împreună cu sectorul privat, cursuri online ușor accesibile, standardizate și certificate și programe de formare de competențe digitale inovatoare și accesibile pentru a preda participanților un minim de competențe digitale; încurajează statele membre să introducă aceste cursuri online în programul Garanția pentru tineret; încurajează Comisia și statele membre să creeze o bază de recunoaștere reciprocă a competențelor și calificărilor digitale prin înființarea unui certificat european sau a unui sistem de clasificare, urmând exemplul cadrului comun european de referință pentru învățarea și predarea limbilor; subliniază faptul că diversitatea culturală în Europa, precum și multilingvismul, beneficiază de pe urma accesului transfrontalier la conținut;

119.  salută înființarea marii coaliții pentru locuri de muncă în domeniul digital la nivel european, încurajează întreprinderile să se alăture acesteia și îndeamnă Comisia și statele membre să faciliteze participarea activă a IMM-urilor la această coaliție; salută reflecțiile Comisiei în ceea ce privește construirea unui rezervor modern de cunoștințe în sectorul public prin tehnologii de cloud și extragerea textelor și datelor care să fie certificate și protejate de legislația în domeniul protecției datelor; consideră că utilizarea unor astfel de tehnologii în meseriile de bibliotecar, arhivar și documentarist necesită eforturi de formare specifice; solicită ca formele digitale de muncă și comunicare în cooperare, cu utilizarea și dezvoltarea licențelor CC, să fie predate, utilizate și promovate în cadrul procedurilor de achiziții dincolo de frontierele naționale și lingvistice în domeniul educației și formării, precum și în institutele de cercetare. subliniază rolul esențial al formării duale;

120.  constată că trebuie promovate investițiile publice și private în formarea profesională și în învățarea pe tot parcursul vieții pentru ca forța de muncă din UE, inclusiv forța de muncă din domeniul digital, care lucrează în forme nestandardizate de încadrare în muncă, să aibă competențele necesare pentru economia digitală; observă că unele state membre au introdus drepturi care le garantează lucrătorilor prestații minime pentru concedii de studiu plătite ca măsură de îmbunătățire a accesului lucrătorilor la educație și formare;

4.3.2.E-guvernarea

121.  consideră că dezvoltarea e-administrației reprezintă o prioritate pentru inovare, deoarece are un efect de pârghie asupra tuturor sectoarelor economiei și mărește eficiența, interoperabilitatea și transparența, reduce costurile și sarcina administrativă, permite o mai bună cooperare între administrațiile publice și oferă servicii mai bune, mai ușor de utilizat și personalizate pentru toți cetățenii și întreprinderile, pentru ca aceștia să poată beneficia de oportunitățile în domeniul inovațiilor sociale digitale; invită Comisia să preia conducerea, prin puterea exemplului, în domeniul e-guvernării și, împreună cu statele membre, să elaboreze un plan de acțiune ambițios și cuprinzător privind e-guvernarea; consideră că acest plan de acțiune ar trebui să se bazeze pe nevoile utilizatorilor și pe bunele practici, utilizând criterii de referință pentru măsurarea progreselor, o abordare sectorială treptată pentru aplicarea principiului „o singură dată” în administrațiile publice, conform căruia cetățenii și întreprinderile nu ar trebui să fie invitați să furnizeze informații care au fost deja furnizate unei autorități publice, asigurând, în același timp, respectarea vieții private a cetățenilor și un nivel ridicat de protecție a datelor, în conformitate cu cerințele și principiile prevăzute în pachetul UE privind reforma în materie de protecție a datelor și în deplină conformitate cu Carta drepturilor fundamentale, și asigurând un nivel ridicat de securitate cu privire la aceste inițiative; consideră că ar trebui, de asemenea, să se asigure introducerea transfrontalieră integrală a cărților electronice de identitate (e-ID) și a semnăturii electronice cu un nivel ridicat de criptare, în special având în vedere punerea în aplicare rapidă a Regulamentului eIDAS și disponibilitatea tot mai mare a serviciilor publice online; subliniază că este foarte important ca cetățenii și întreprinderile să aibă acces la registre comerciale interconectate;

122.  solicită dezvoltarea, pe baza inițiativelor și rețelelor deja existente, a unui portal digital unic cuprinzător și pe deplin accesibil, ca un singur proces digital între utilizatorii finali și întreprinderi, creat și funcțional la nivelul UE, care să cuprindă de la înființarea online a unei întreprinderi la nume de domenii, schimbul de informații cu privire la conformitate, recunoașterea facturilor electronice, depunerea declarațiilor fiscale, un sistem simplificat și online de TVA, informații online cu privire la conformitatea produselor, resursele de angajare și detașarea lucrătorilor, drepturile consumatorilor, accesul la rețele de întreprinderi și de consumatori, proceduri de notificare și mecanisme de soluționare a litigiilor;

123.  invită de asemenea Comisia și statele membre să asigure implementarea deplină a ghișeelor unice, astfel cum se prevede în Directiva privind serviciile, și să ia toate măsurile necesare pentru a asigura funcționarea lor eficientă, descătușându-le astfel întregul potențial;

124.  este preocupat de faptul că infrastructurile de tip cloud pentru cercetători și universități sunt în continuare fragmentate; invită Comisia ca, în cooperare cu toate părțile interesate relevante, să elaboreze, până la sfârșitul lui 2016, un plan de acțiune care să ducă la crearea Cloudului european deschis în domeniul științei, care ar trebui să integreze perfect rețelele, datele și sistemele informatice extrem de performante existente și serviciile legate de infrastructură din diferite domenii științifice într-un cadru de politici, standarde și investiții comune; consideră că acesta ar trebui să stimuleze dezvoltarea de clouduri și în alte domenii decât știința, să contribuie la o mai bună interconectare a centrelor de inovare și a ecosistemelor de întreprinderi nou-înființate, precum și să îmbunătățească cooperarea între universități și industrie în vederea comercializării tehnologiei, în conformitate cu normele relevante privind confidențialitatea, și a facilitării coordonării și cooperării internaționale în domeniu;

125.  invită Comisia și statele membre să își reînnoiască angajamentul față de obiectivele în materie de cercetare și inovare ale Strategiei UE 2020, ca elemente de bază ale unei piețe unice digitale competitive, ale creșterii economice și creării de locuri de muncă, cu o abordare cuprinzătoare față de știința deschisă, inovarea deschisă, datele deschise și transferul de cunoștințe; consideră că aceasta ar trebui să includă un cadru juridic revizuit pentru extragerea textului și a datelor în scopul cercetării științifice, utilizarea sporită a programelor informatice gratuite și cu sursă deschisă, în special în instituțiile de învățământ și administrațiile publice, precum și accesul mai facil pentru IMM-uri și întreprinderile nou-înființate la fondurile Orizont 2020, adaptate la ciclurile scurte de inovare ale sectorului TIC; subliniază, în acest sens, importanța tuturor inițiativelor relevante, de la parteneriatele de tip public-privat și clusterele de inovare la parcurile tehnologice și științifice europene, mai ales în regiunile europene mai puțin industrializate, la programele de accelerare pentru întreprinderile digitale nou-înființate și platformele tehnologice comune, precum și la posibilitatea de licențe eficace privind brevete esențiale pentru standarde, în limitele legislației UE privind concurența și în temeiul condițiilor de licență FRAND, cu scopul de a menține stimulentele pentru C&D și standardizare și de a încuraja inovarea;

126.  îndeamnă Comisia să se concentreze asupra punerii în aplicare a dispozițiilor privind achizițiile publice electronice, precum și a documentului unic european pentru achiziții publice (pașaport pentru achiziții publice), pentru a facilita beneficiile economice în general și accesul pe piața UE al tuturor operatorilor economici care îndeplinesc toate criteriile de selecție, de excludere și de atribuire; subliniază obligația impusă autorităților de achiziții de a menționa principalele motive care stau la baza deciziei lor de a nu împărți contractele pe loturi în conformitate cu legislația în vigoare cu scopul de a îmbunătăți accesul întreprinderilor inovatoare și al IMM-urilor la piețele de achiziții publice;

4.4.Dimensiunea internațională

127.  subliniază importanța unei structuri de guvernanță a internetului pe deplin independentă pentru menținerea internetului ca un model transparent și favorabil incluziunii al guvernanței cu participarea mai multor părți, pe baza principiului internetului ca platformă unică, deschisă, gratuită și stabilă; consideră esențial să se utilizeze întârzierile legate de tranziția gestionării ICAAN pentru a servi acestui scop; este ferm convins că trebuie să se țină seama de dimensiunea mondială a internetului în cadrul tuturor politicilor relevante ale UE și îi cere SEAE să utilizeze pe deplin oportunitățile oferite de digitalizare la dezvoltarea unei politici externe coerente, să se asigura că UE este reprezentată în cadrul platformelor de guvernanță a internetului și să-și facă auzită vocea în mai mare măsură în forurile mondiale, în special în privința normalizării, a pregătirilor pentru introducerea 5G și a securității cibernetice;

128.  recunoaște caracterul mondial al economiei datelor; reamintește că crearea unei piețe unice digitale depinde de fluxul liber de date în interiorul și în afara Uniunii Europene; solicită prin urmare ca UE și statele sale membre să ia măsuri în cooperare cu state terțe pentru a asigura standarde ridicate de protecție a datelor și securitatea transferurilor internaționale de date, în conformitate cu Regulamentul general privind protecția datelor și jurisprudența UE existentă, atunci când se vizează cooperarea cu țări terțe în cadrul strategiei privind piața unică digitală.

o
o   o

129.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 318, 4.12.2015, p. 1.
(2) JO L 123, 19.5.2015, p. 77.
(3) JO L 257, 28.8.2014, p. 73.
(4) JO L 86, 21.3.2014, p. 14.
(5) JO L 84, 20.3.2014, p. 72.
(6) JO L 348, 20.12.2013, p. 129.
(7) JO L 175, 27.6.2013, p. 1.
(8) JO L 165, 18.6.2013, p. 1.
(9) JO L 95, 15.4.2010, p. 1.
(10) JO L 81, 21.3.2012, p. 7.
(11) JO L 304, 22.11.2011, p. 64.
(12) JO L 337, 18.12.2009, p. 1.
(13) JO L 376, 27.12.2006, p. 36.
(14) JO L 201, 31.7.2002, p. 37.
(15) JO L 77, 27.3.1996, p. 20.
(16) JO L 281, 23.11.1995, p. 31.
(17) Texte adoptate, P8_TA(2015)0273.
(18) Texte adoptate, P8_TA(2015)0220.
(19) Texte adoptate, P8_TA(2015)0051.
(20) Texte adoptate, P8_TA(2014)0071.
(21) Texte adoptate, P7_TA(2014)0179.
(22) Texte adoptate, P7_TA(2014)0067.
(23) Texte adoptate, P7_TA(2014)0032.
(24) Texte adoptate, P7_TA(2013)0535.
(25) Texte adoptate, P7_TA(2013)0536.
(26) Texte adoptate, P7_TA(2013)0454.
(27) Texte adoptate, P7_TA(2013)0436.
(28) Texte adoptate, P7_TA(2013)0377.
(29) Texte adoptate, P7_TA(2013)0327.
(30) Texte adoptate, P7_TA(2013)0239.
(31) Texte adoptate, P7_TA(2013)0215.
(32) JO C 434, 23.12.2015, p. 2.
(33) JO C 353 E, 3.12.2013, p. 64.
(34) JO C 332 E, 15.11.2013, p. 22.
(35) JO C 258 E, 7.9.2013, p. 64.
(36) JO C 50 E, 21.2.2012, p. 1.
(37) JO C 236 E, 12.8.2011, p. 33.
(38) JO C 81 E, 15.3.2011, p. 45.
(39) JO C 236 E, 12.8.2011, p. 24.
(40) Eurostat, 2014. http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Information_society_statistics_at_regional_level#People_who_never_used_the_internet
(41) Raport privind rezultatele înregistrate de Grupul la nivel înalt privind utilizarea în viitor a benzii UHF.

Notă juridică