Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2014/2252(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0301/2015

Texte depuse :

A8-0301/2015

Dezbateri :

PV 11/04/2016 - 16
CRE 11/04/2016 - 16

Voturi :

PV 12/04/2016 - 5.10
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2016)0103

Texte adoptate
PDF 361kWORD 114k
Marţi, 12 aprilie 2016 - Strasbourg Ediţie definitivă
Rapoartele anuale 2012-2013 privind subsidiaritatea și proporționalitatea
P8_TA(2016)0103A8-0301/2015

Rezoluţia Parlamentului European din 12 aprilie 2016 referitoare la rapoartele anuale 2012-2013 privind subsidiaritatea și proporționalitatea (2014/2252(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare(1),

–  având în vedere aranjamentele de ordin practic convenite la 22 iulie 2011 între serviciile competente ale Parlamentului European și Consiliu pentru aplicarea articolului 294 alineatul (4) din TFUE în cazul acordurilor în primă lectură,

–  având în vedere Rezoluția sa din 4 februarie 2014 referitoare la adecvarea reglementărilor UE și la subsidiaritate și proporționalitate – al 19-lea raport privind o mai bună legiferare pe anul 2011(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2012 privind cel de al 18-lea raport cu tema „O mai bună legiferare” – Aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității (2010)(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 septembrie 2011 referitoare la o mai bună legiferare, subsidiaritate și proporționalitate și o reglementare inteligentă(4),

–  având în vedere Raportul anual pe 2012 al Comisiei privind subsidiaritatea și proporționalitatea (COM(2013)0566) și Raportul anual pe 2013 al Comisiei privind subsidiaritatea și proporționalitatea (COM(2014)0506),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 4 decembrie 2014 referitoare la reglementarea inteligentă,

–  având în vedere concluziile Conferinței președinților parlamentelor Uniunii Europene din 21 aprilie 2015,

–  având în vedere rapoartele bianuale ale COSAC privind Evoluțiile în procedurile Uniunii Europene și practici relevante pentru examinarea parlamentară din 27 septembrie 2012, 17 mai 2013, 4 octombrie 2013, 19 iunie 2014, 14 noiembrie 2014,

–  având în vedere raportul final din 14 octombrie 2014 al Grupului la nivel înalt al părților interesate independente privind povara administrativă intitulat „Reducerea birocrației în Europa – moștenire și perspective”(5),

–  având în vedere articolul 52 și articolul 132 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizele Comisiei pentru comerț internațional, Comisiei pentru control bugetar, Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și Comisiei pentru afaceri constituționale (A8-0301/2015),

A.  întrucât, în 2012, Comisia a primit avize motivate referitoare la 83 de propuneri legislative; întrucât numărul total de documente primite în 2012 a fost de 292, inclusiv acele documente care nu s-au calificat ca avize motivate;

B.  întrucât, în 2013, Comisia a primit avize motivate referitoare la 99 de propuneri legislative; întrucât numărul total de documente primite în 2013 a fost de 313, inclusiv acele documente care nu s-au calificat ca avize motivate;

C.  întrucât, în 2012, parlamentele naționale au emis 12 avize motivate cu privire la propunerea Monti II(6), reprezentând 19 voturi (pragul fiind de 18) și astfel, pentru prima dată, a fost declanșată o așa-numită procedură a „cartonașului galben”, care impune ca instituția care a prezentat propunerea să o revizuiască și să-și motiveze decizia luată în sensul de a o retrage, de a o modifica sau de a o menține ca atare;

D.  întrucât Comisia a retras propunerea Monti II, dar a declarat că consideră că propunerea respectă principiul subsidiarității și că ea a fost retrasă din cauza sprijinului insuficient manifestat la Parlamentul European și la Consiliul de Miniștrii(7);

E.  întrucât, în 2013, parlamentele naționale au emis 13 avize motivate cu privire la propunerea de înființare a unui Parchet European(8), reprezentând 18 voturi, declanșând astfel cea de a doua procedură a cartonașului galben;

F.  întrucât Comisia a conchis că propunerea sa respectă principiul subsidiarității și că nu este necesară retragerea sau modificarea acesteia; întrucât Comisia a declarat că, în cadrul procesului legislativ, ea va acorda atenția cuvenită avizelor motivate(9);

G.  întrucât mai multe parlamente naționale s-au declarat preocupate de abordarea Comisiei, considerând că motivarea și argumentele prezentate de aceasta sunt insuficiente; întrucât în Comisia pentru afaceri juridice și în Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne din cadrul Parlamentului European au loc dezbateri pe această temă;

H.  întrucât, în cadrul negocierilor ulterioare cu Consiliul referitoare la Parchetul European, sfera și metodologia de lucru au fost restrânse în comparație cu propunerea inițială cu privire la care au fost emise avizele;

I.  întrucât, dat fiind dreptul său de inițiativă, Comisiei îi incumbă răspunderea de a asigura că opțiunile corecte cu privire la oportunitatea și modalitatea de a propune o acțiune la nivelul UE sunt adoptate într-o fază timpurie a procesului politic;

J.  întrucât Comisia este în curs de a revizui orientările care se aplică procesului de evaluare a impactului, care include luarea în considerare a subsidiarității și proporționalității;

K.  întrucât Parlamentul și-a înființat propria Unitate de evaluare a impactului care, în 2013, a întocmit 50 de analize inițiale și două analize detaliate ale evaluărilor de impact ale Comisiei;

L.  întrucât parlamentele naționale au remarcat că includerea unor competențe delegate semnificative și numeroase îngreunează evaluarea cu eficacitate a conformității normelor finale cu principiul subsidiarității;

M.  întrucât controlul subsidiarității și proporționalității, precum și evaluarea impactului se realizează doar la începutul procesului legislativ;

1.  constată că principiile subsidiarității și proporționalității sunt principii directoare fundamentale pentru Uniunea Europeană;

2.  subliniază că exercitarea competențelor UE ar trebui să se bazeze pe principiile subsidiarității și proporționalității, astfel cum se afirmă la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană; salută faptul că în 2012 și 2013 respectarea acestor principii a fost controlată atent de instituțiile Uniunii Europene, precum și de parlamentele naționale;

3.  salută participarea mai activă și implicarea mai profundă a parlamentelor naționale în procesul legislativ european în ultimii ani, care a condus la creșterea sensibilizării cu privire la principiile pe care se întemeiază UE, inclusiv principiile subsidiarității și proporționalității în context interinstituțional; observă însă că se impune continuarea eforturilor în acest context; recomandă, ca prim pas, Comisiei să inițieze dezbateri anuale cu fiecare parlament național, astfel încât să consolideze dialogul dintre Comisie și parlamentele naționale;

4.  consideră, în plus, că principiile subsidiarității și proporționalității constituie punctul de plecare pentru formularea politicilor; subliniază, prin urmare, importanța de a se evalua la începutul procesului legislativ dacă obiectivele politice pot fi realizate mai bine la nivel european decât prin intermediul inițiativelor naționale sau regionale;

5.  remarcă importanța parlamentelor, a impactului lor teritorial și a apropierii lor de cetățeni și solicită sporirea implicării lor, după caz, în sistemul de avertizare timpurie;

6.  observă, cu toate acestea, că majoritatea avizelor emise de parlamentele naționale sunt prezentate doar de câteva camere naționale; încurajează celelalte camere să se implice mai mult în dezbaterea europeană;

7.  subliniază necesitatea ca instituțiile europene să respecte principiile subsidiarității și proporționalității incluse la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană și în Protocolul nr. 2 la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care au un caracter general și sunt obligatorii pentru instituțiile care exercită competențele Uniunii, cu excepția domeniilor care sunt de competența exclusivă a Uniunii, unde principiul subsidiarității nu se aplică;

8.  consideră că mecanismul de verificare al principiului subsidiarității este de o importanță majoră pentru colaborarea dintre instituțiile europene și instituțiile naționale;

9.  observă faptul că rapoartele anuale întocmite de Comisie sunt întrucâtva superficiale și invită Comisia să aibă în vedere pregătirea unor rapoarte mai amănunțite despre modul în care subsidiaritatea și proporționalitatea sunt respectate la elaborarea politicilor UE;

10.  ia act de metodologia utilizată de către Comisie pentru rapoartele anuale pe 2012 și 2013, care, în statisticile sale, clasifică avizele motivate prezentate de parlamentele naționale cu privire la un pachet de propuneri ca un aviz motivat unic și nu ca un aviz motivat referitor la fiecare propunere în parte;

11.  constată că, luate în ansamblu, ponderea avizelor motivate a crescut în mod semnificativ ca procent din numărul total de documente prezentate în comparație cu 2010 și 2011 și că, în 2012, avizele motivate au reprezentat 25% din totalul documentelor prezentate, în timp ce în 2013 ele au reprezentat 30% din totalul documentelor prezentate de parlamentele naționale în cadrul procesului stipulat în Protocolul nr. 2; observă, în acest sens, consultarea parlamentelor naționale în procesul legislativ;

12.  subliniază că 2012 a fost primul an în care parlamentele naționale au făcut uz de așa-numita procedură a „cartonașului galben” cu privire la principiul subsidiarității, ca răspuns la propunerea Comisiei de regulament privind exercitarea dreptului de a desfășura acțiuni colective în cadrul libertății de stabilire și a libertății de a presta servicii (Monti II); observă că, deși Comisia a ajuns la concluzia că principiul subsidiarității nu a fost încălcat, a trebuit să retragă propunerea din cauza lipsei de sprijin politic; remarcă faptul că un al doilea așa-zis „cartonaș galben” a fost invocat în anul 2013 cu privire la propunerea Comisiei de regulament al Consiliului privind înființarea Parchetului European (EPPO); observă că Comisia a concluzionat că propunerea respectă principiul subsidiarității și a decis să o păstreze;

13.  observă că avizele motivate emise de parlamentele naționale scot în evidență existența unor interpretări diferite date principiilor subsidiarității și proporționalității; reamintește, în acest context, că principiul subsidiarității, astfel cum este formulat în tratate, îi permite Uniunii Europene să intervină în domenii care nu sunt de competența sa exclusivă „numai dacă și în măsura în care obiectivele acțiunii preconizate nu pot fi realizate în mod satisfăcător de statele membre nici la nivel central, nici la nivel regional și local, dar datorită dimensiunilor și efectelor acțiunii preconizate, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii”; reamintește, de asemenea, că „în temeiul principiului proporționalității, acțiunea Uniunii, în conținut și formă, nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor tratatelor”; încurajează parlamentele naționale să respecte litera TUE atunci când evaluează respectarea principiilor subsidiarității și proporționalității; recomandă în mod ferm parlamentelor naționale și instituțiilor europene să se angajeze în schimburi de opinii și practici de control al subsidiarității și proporționalității;

14.  observă că avizele motivate prezentate de parlamentele naționale variază în mod considerabil cu privire la formă și la tipurile de argumente aduse; regretă absența unor „modele” comune, ceea ce face mai dificilă evaluarea bazei de intervenție a parlamentelor naționale;

15.  reamintește preocuparea exprimată în unele rapoarte anterioare ale Parlamentului cu privire la cazurile în care subsidiaritatea nu a fost abordată în mod corespunzător în evaluările de impact întocmite de către Comisie; reamintește, de asemenea, că această chestiune a fost ridicată în rapoartele anuale întocmite de Comitetul de evaluare a impactului (IAB); constată că IAB a considerat că peste 30% dintre evaluările de impact revizuite în 2012 și 2013 cuprindeau analize nesatisfăcătoare ale principiului subsidiarității; își exprimă preocuparea cauzată de faptul că acest procent a crescut la 50% în 2014 și îndeamnă Comisia ca, la revizuirea orientărilor sale pentru evaluările de impact, să soluționeze această problemă și să inverseze respectiva tendință;

16.  observă importanța analizelor impactului ca instrumente pentru sprijinirea activității decizionale în cadrul procesului legislativ și subliniază, în acest sens, necesitatea luării în considerare în mod corespunzător a aspectelor referitoare la subsidiaritate și la proporționalitate;

17.  subliniază că evaluările de impact exhaustive care analizează în amănunt în ce măsură este respectată subsidiaritatea sunt esențiale pentru ameliorarea încrederii cetățenilor, care consideră, adesea, că principiul subsidiarității este un aspect esențial al procesului democratic; evidențiază, prin urmare, faptul că verificarea subsidiarității ar putea fi considerată un instrument important de reducere a așa-numitului „deficit democratic”;

18.  reiterează solicitarea făcută în rezoluția sa menționată mai sus, din 14 septembrie 2011, de utilizare a evaluărilor de impact naționale ca o completare a celor realizate de către Comisie - a căror reformă este în curs de dezbatere - în sprijinul legislației propuse; consideră că unitățile de evaluare a impactului recent create în Parlament vor aduce o completare pozitivă la activitatea Comisiei;

19.  își exprimă dezamăgirea cu privire la răspunsul Comisiei dat parlamentelor naționale în cazurile în care au fost emise cartonașe galbene; este încredințat că Comisia trebuie să răspundă pe larg tuturor preocupărilor exprimate de parlamentele naționale, inclusiv și în mod individual, în cadrul unui dialog purtat în plus față de avizele publicate; consideră că este, de asemenea, necesar ca Comisia să se prezinte în fața comisiei sau comisiilor pertinente ale Parlamentului pentru a-și explica poziția în mod amănunțit;

20.  subliniază faptul că procedura „cartonașului galben”, care este un instrument de influențare a procesului de luare a deciziilor la nivelul UE, ar putea fi consolidată în mod eficient printr-un schimb de informații timpuriu cu privire la poziția parlamentelor naționale și, prin urmare, încurajează parlamentele naționale să facă schimb de opinii privind sfera și metodele de evaluare utilizate pentru evaluarea respectării principiilor subsidiarității și proporționalității;

21.  este încredințat că dialogul politic devine din ce în ce mai important în ceea ce privește respectarea subsidiarității; consideră că dialogul politic ar trebui să fie îmbunătățit nu numai în cazurile în care se declanșează o procedură cu cartonaș galben sau cu cartonaș portocaliu, ci ca regulă generală; salută, în această privință, inițiativa Comisiei Juncker de a se prezenta în fața mai multor parlamente naționale și îi solicită Parlamentului să ia în considerare inițiative similare; este încredințat că raportorii ar putea fi încurajați să aibă contacte mai susținute cu parlamentele naționale, în special deoarece video-conferințele sau alte metode de contact online devin mai facile și mai eficace;

22.  subliniază că instituțiile europene și parlamentele naționale ar trebui să promoveze în continuare o „cultură a subsidiarității” în întreaga UE; recomandă două inițiative specifice care ar contribui în prezent la o mai bună analiză a subsidiarității în cadrul procesului legislativ și anume facilitatea unei mai mari integrări a pozițiilor, perspectivelor sau a altor sugestii formulate de parlamentele naționale în cadrul dialogului politic, în special în cursul activităților pregătitoare, cum ar fi Cărțile verzi sau Cărțile albe ale Comisiei, și luând în considerare prelungirea perioadei de consultare a parlamentelor naționale în condițiile verificării subsidiarității dacă parlamentele naționale solicită acest lucru din motive de constrângeri de timp pe baza unor motive obiective justificate, cum ar fi dezastrele naturale și perioadele de vacanță, care urmează să fie convenită între parlamentele naționale și Comisie; consideră că acest lucru ar putea fi realizat printr-o acțiune politică convenită în primul rând între instituții și parlamentele naționale, fără a se provoca vreo întârziere în ce privește adoptarea legislației pertinente;

23.  dacă statele membre convin să extindă termenul acordat parlamentelor naționale pentru emiterea unui aviz motivat în conformitate cu articolul 6 din Protocolul privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, această modificare ar trebui inclusă în următoarea revizuire a tratatului; o astfel de prelungire a termenului ar putea fi prevăzută ulterior și în legislația secundară;

24.  consideră că este important ca procedura „cartonașului galben” să fie ușor de implementat pentru parlamente, reafirmând, în același timp, principiul subsidiarității în conformitate cu tratatele;

25.  ia act de faptul că o serie de parlamente naționale în cadrul COSAC și-au exprimat interesul în propunerea privind introducerea unui „card verde” ca instrument de îmbunătățire a dialogului politic, fapt care ar oferi parlamentelor naționale, care în prealabil au obținut sprijinul Parlamentului, posibilitatea să formuleze propuneri constructive în atenția Comisiei și ținând cont în mod corespunzător de dreptul de inițiativă al acesteia;

26.  remarcă faptul că propunerile legislative pot suferi modificări dramatice în cursul procesului de adoptare de către instituții; reamintește că respectarea principiului subsidiarității este verificată numai la începutul procesului legislativ, și nu la finalul acestuia; reamintește, de asemenea, că evaluările de impact sunt întocmite, cel mai adesea, numai pentru stadiile inițiale ale procesului legislativ, și nu pentru cele finale ale acestuia; subliniază necesitatea unei evaluări la jumătatea perioadei, după demararea procedurii de adoptare, precum și la sfârșitul procesului legislativ, creând, în anumite cazuri, posibilitatea emiterii unui avertisment către statele membre care nu respectă principiul subsidiarității;

27.  solicită, de aceea, efectuarea a încă unei verificări a subsidiarității și a unei evaluări complete a impactului la încheierea negocierilor legislative și înainte de adoptarea textului final, pentru ca respectarea subsidiarității să poată fi garantată și să se poată efectua evaluări care să includă și proporționalitatea; este încredințat că o astfel de perioadă de „calmare” i-ar ajuta pe cei care elaborează politici să aprecieze dacă legislația respectă principiile Uniunii și ar mări transparența în ceea ce privește rezultatele unor perioade de negocieri adesea intense;

28.  ia act de noile obiective ale politicii Comisiei privind inițiativele și propunerile de legislație a UE, și anume: cost minim; beneficii pentru cetățeni, mediul de afaceri și lucrători; evitarea sarcinilor de reglementare inutile;

29.  consideră că programele aferente cadrului financiar multianual ar trebui să evalueze și să demonstreze respectarea principiului subsidiarității în ceea ce privește valoarea adăugată demonstrabilă în cadrul statelor membre beneficiare;

30.  solicită Comisiei, în conformitate cu principiile subsidiarității și proporționalității, să simplifice procedura de solicitare de fonduri UE, pentru ca această procedură să devină mai eficientă și orientată spre rezultate;

31.  își subliniază angajamentul de a asigura respectarea principiilor subsidiarității și proporționalității prin evaluări ale rapoartelor sale legislative din proprie inițiativă, analize ex ante ale evaluărilor de impact ale Comisie și prin evaluarea constantă a valorii adăugate potențiale a UE și a costului „non-Europei”;

32.  ia act, de discuțiile recente cu privire la soluționarea litigiilor dintre investitori și stat (ISDS) și de propunerile Comisiei de înlocuire a modelului actual; reamintește că articolul 3 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene desemnează politica comercială comună drept un domeniu ce este în întregime de competența exclusivă a Uniunii, care ar trebui să se bazeze pe principii uniforme; remarcă faptul că, în consecință, principiul subsidiarității nu se aplică politicii comerciale comune;

33.  invită statele membre să deblocheze Convenția Națiunilor Unite privind transparența în arbitrajul litigiilor dintre state și investitori (UNCITRAL), pentru ca Comisia s-o semneze în numele întregii Uniuni; deplânge situația actuală, în care unele state membre sunt parte la convenție, în timp ce altele nu; consideră că acest exemplu subliniază nevoia de claritate sporită în toate aspectele ce privesc sfera de aplicare a competenței exclusive a Uniunii în materie de investiții directe; reamintește că politicile diferite practicate de statele membre în ceea ce privește protejarea investițiilor au dus la situația actuală, în care statele membre sunt parte la aproximativ 1 400 de tratate bilaterale privind investițiile, uneori cu prevederi diferite, care ar putea conduce la un tratament variabil al investitorilor din UE în afara Uniunii, în funcție de originea investiției respective;

34.  în ceea ce privește asistența financiară furnizată de UE țărilor terțe, respectiv asistența macrofinanciară, solicită studii de impact ex-ante și ex-post amănunțite privind proporționalitatea măsurilor propuse pentru asigurarea caracterului eficient și util al asistenței oferite partenerilor noștri în dificultate; insistă asupra necesității instituirii unei condiționalități pentru acordarea asistenței și a bunului control al utilizării fondurilor, inclusiv măsuri în legătură cu prevenirea și lupta împotriva fraudei și a corupției și un control amănunțit efectuat de Parlament; solicită o integrare strictă a instrumentelor externe ale UE, combinând politica comercială, de dezvoltare și politica externă; subliniază că statele membre trebuie să demonstreze un angajament mai mare în acest sens;

35.  subliniază deosebita importanță a bunei consultări, a dialogului și implicării cetățenilor, a întreprinderilor (și anume a IMM-urilor) și a societății civile în procesul decizional de la nivelul UE privind politica comercială.

36.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO C 321, 31.12.2003, p. 1.
(2) Texte adoptate, P7_TA(2014)0061.
(3) JO C 353 E, 3.12.2013, p. 117.
(4) JO C 51 E, 22.2.2013, p. 87.
(5) http://ec.europa.eu/smart-regulation/refit/admin_burden/docs/08-10web_ce-brocuttingredtape_en.pdf
(6) Propunere de regulament al Consiliului privind exercitarea dreptului de a desfășura acțiuni colective în cadrul libertății de stabilire și al libertății de a presta servicii (COM(2012)0130).
(7) Scrisoarea din 12 septembrie 2012 adresată parlamentelor naționale de către vicepreședintele Šefčovič.
(8) Propunerea Comisiei de instituire a Parchetului European (EPPO) (COM(2013)0534).
(9) Comunicarea Comisiei din 27 noiembrie 2013 către Parlamentul European, Consiliu și parlamentele naționale privind revizuirea Propunerii de regulament al Consiliului de instituire a Parchetului European în ceea ce privește principiul subsidiarității, în conformitate cu Protocolul nr. 2 (COM(2013)0851).

Notă juridică