Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2015/2272(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0069/2016

Texte depuse :

A8-0069/2016

Dezbateri :

PV 12/04/2016 - 17
CRE 12/04/2016 - 17

Voturi :

PV 13/04/2016 - 11.10
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2016)0120

Texte adoptate
PDF 375kWORD 141k
Miercuri, 13 aprilie 2016 - Strasbourg Ediţie definitivă
UE într-un mediu global în schimbare - O lume mai conectată, mai contestată și mai complexă
P8_TA(2016)0120A8-0069/2016

Rezoluţia Parlamentului European din 13 aprilie 2016 referitoare la UE într-un mediu global în schimbare - o lume mai conectată, mai contestată și mai complexă (2015/2272(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 3 alineatele (1), (2) și (5), articolul 21, în special alineatul (1), alineatul (2) litera (h) și alineatul (3) al doilea paragraf, articolele 8, 22, 24, 25, 26,42, articolul 42, în special alineatul (7) și articolul 46 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere articolul 222 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Strategia europeană de securitate (SES) din 2003 și Raportul din 2008 referitor la punerea în aplicare a SES,

–  având în vedere raportul Vicepreședintei/Înalta Reprezentantă (VP/ÎR) referitor la „Uniunea Europeană într-un mediu global în schimbare - o lume mai conectată, mai contestată și mai complexă”,

–  având în vedere Comunicarea comună a Comisiei Europene și a Înaltei Reprezentante, intitulată „Abordarea globală a UE în materie de conflicte și crize externe” (JOIN(2013)0030),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei, intitulată „Agenda europeană privind securitatea” (COM(2015)0185),

–  având în vedere Comunicarea comună a Comisiei și a Înaltei Reprezentante, intitulată „Revizuirea politicii europene de vecinătate” (JOIN(2015)0050),

–  având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 21 mai 2015 referitoare la punerea în aplicare a politicii de securitate și apărare comune (pe baza Raportului anual al Consiliului către Parlamentul European privind politica externă și de securitate comună)(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 21 ianuarie 2016 referitoare la clauza de apărare reciprocă (articolul 42 alineatul (7) din TUE)(2),

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 19 și 20 decembrie 2013 (EUCO 217/13) și din 25 și 26 iunie 2015 (EUCO 22/15), precum și concluziile Consiliului privind PSAC, din 18 mai 2015 (8971/15),

–  având în vedere Decizia (PESC) 2015/1835 a Consiliului din 12 octombrie 2015 de definire a statutului, sediului și regulamentului de funcționare ale Agenției Europene de Apărare(3),

–  având în vedere Comunicarea comună a Comisiei și a Înaltei Reprezentante, intitulată „Strategia de securitate cibernetică a Uniunii Europene: un spațiu cibernetic deschis, sigur și securizat” (JOIN(2013)0001),

–  având în vedere Strategia Uniunii Europene în materie de securitate maritimă, adoptată de Consiliul Uniunii Europene la 24 iunie 2014,

–  având în vedere Conceptul strategic al NATO din 2010 și Declarația adoptată cu ocazia summitului NATO desfășurat în Țara Galilor în 2014,

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 decembrie 2015 referitoare la Raportul anual 2014 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință(4),

–  având în vedere Cadrul strategic și Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația, adoptate de Consiliul Afaceri Externe la 25 iunie 2012,

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 decembrie 2015 privind exportul de arme: punerea în aplicare a Poziției comune 2008/944/PESC(5),

–  având în vedere Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă, adoptată de Adunarea Generală a ONU în septembrie 2015, și Acordul de la Paris privind schimbările climatice,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru comerț internațional,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru dezvoltare (A8-0069/2016),

A.  întrucât multe provocări și amenințări, prezente și viitoare, la adresa UE sunt complexe și interconectate și provin de la actori statali și nestatali atât din interiorul, cât și din afara granițelor comune; întrucât trebuie conectate contextele locale, regionale și globale; întrucât UE și statele sale membre trebuie să dea dovadă de o voință politică fermă și de leadership pentru a răspunde activ, colectiv și eficient la aceste provocări, pentru a garanta valorile și modelul de societate al UE, pentru a transforma UE într-un actor eficient și mai strategic și pentru a contribui la securitate pe scena internațională; întrucât Strategia globală a UE pentru politica externă și de securitate trebuie să pregătească terenul pentru această evoluție prin definirea unui nivel politic ambițios pentru UE ca actor internațional;

B.  întrucât Uniunea Europeană trebuie să adopte imediat măsuri pentru a combate degradarea mediului strategic și consecințele acesteia pe termen lung; întrucât datorită multiplicării și simultaneității crizelor cu consecințe imediate chiar asupra teritoriului UE, niciun stat membru nu mai poate acționa singur, iar europenii trebuie să își exercite responsabilitățile în mod colectiv pentru a-și asigura securitatea;

C.  întrucât amenințările identificate în Strategia europeană de securitate din 2003 - terorismul, armele de distrugere în masă, conflictele regionale, statele eșuate și criminalitatea organizată - rămân, în cea mai mare parte, de actualitate; întrucât, în prezent, UE se confruntă cu o serie de provocări suplimentare și nerevăzute, cum ar fi încercări ale unor puteri revizioniste de a retrasa granițele prin forță, încălcând dreptul internațional și de a pune sub semnul întrebării ordinea mondială bazată pe reguli, schimbările climatice, creștere economică încetinită, fluxuri majore de migrație și de refugiați și cea mai mare criză a refugiaților de după cel de al Doilea Război Mondial, la care se adaugă evoluțiile tehnologice în domeniul spațial și al ciberneticii, proliferarea armelor nucleare și cursele înarmării, războaie și amenințări hibride și asimetrice;

D.  întrucât arhitectura de securitate a Europei are la bază Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE); întrucât UE este un actor principal în OSCE;

E.  întrucât, în contextul deteriorării securității regionale, UE trebuie să acorde prioritate stabilizării vecinătății sale imediate, fără a renunța însă la angajamentele sale globale; întrucât crizele de securitate din vecinătatea UE sunt agravate și modelate de tendințele mondiale și, invers, gestionarea eficientă a securității regionale reprezintă o condiție prealabilă pentru capacitatea UE de a acționa la nivel mondial;

F.  întrucât, la 26 iunie 2015, Consiliul European a încredințat Înaltei Reprezentante sarcina de a continua procesul de reflecție strategică pentru pregătirea unei strategii globale a UE în domeniul politicii externe și de securitate, în strânsă cooperare cu statele membre, care să fie prezentată Consiliului European până în iunie 2016;

G.  întrucât o reacție rapidă și eficientă a UE la amenințări necesită o puternică solidaritate între statele membre, depășirea obstacolelor interinstituționale și eliminarea culturii organizaționale compartimentate din instituții și din reprezentanțele în străinătate ale SEAE și ale statelor membre, da totodată și resurse bugetare suficiente și flexibile care să fie alocate în sprijinul intereselor UE; întrucât o strategie eficientă de securitate necesită, în primul rând, o voință politică fermă și un sentiment al binelui comun împărtășit de statele membre pentru a crea și folosi instrumente cu adevărat europene;

H.  întrucât diferitele tipuri de amenințări la adresa state membre individuale trebuie considerate drept amenințări la adresa întregii Uniunii, cerând o unitate și o solidaritate puternică între statele membre și o politică externă și de securitate comună coerentă;

I.  întrucât abordarea cuprinzătoare și utilizarea coerentă și coordonată a instrumentelor de politică internă și externă ale UE ar trebui să se afle în centrul noii strategii; întrucât nu se poate considera că exporturile de arme ale UE sunt în interesul de securitate direct al UE, iar Poziția comună 2008/944/PESC ar trebui luată în considerare în contextul elaborării Strategii globale a UE; întrucât obiectivul principal al UE este să își promoveze valorile, contribuind astfel la menținerea păcii și a securității și la dezvoltarea durabilă a planetei, precum și la solidaritate și respect reciproc între popoare; întrucât aceste obiective fundamentale nu ar trebui neglijate atunci când UE ia măsuri de implementare a politicilor interne și externe; întrucât, chiar și atunci când UE își promovează interesele comerciale, trebuie să facă tot posibilul să garanteze că acțiunile sale sunt în conformitate cu urmărirea obiectivelor de menținere a păcii și de protejare a drepturilor omului;

J.  întrucât într-un mediu internațional atât de volatil și nesigur UE trebuie să aibă independența strategică, care să îi permită să își asigure securitatea și să își promoveze interesele și valorile;

K.  întrucât securitatea umană trebuie să se afle în centrul Strategiei globale a UE și trebuie să se țină pe deplin cont de perspectiva de gen și de Rezoluția 1325 a ONU în chestiunile de securitate;

L.  întrucât, în urma adoptării Strategiei europene de securitate din 2003, UE și-a stabilit obiectivul de a promova o ordine internațională bazată pe un multilateralism eficient și norme de drept internațional;

M.  întrucât noua strategie trebuie să fie corespundă cu Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă;

N.  întrucât viitoarea strategie ar trebui să fie urmată de rapoarte anuale de implementare și să cuprindă următoarele obiective, care să fie detaliate în „substrategii” care prevăd dispoziții specifice pentru diferitele domenii de acțiune;

Apărarea Uniunii Europene

1.  subliniază că Uniunii Europene are ca obiectiv promovarea păcii, a valorilor sale și a binelui cetățenilor săi, asigurând în același timp securitatea cetățenilor săi și a teritoriului său; subliniază că acțiunea externă a Uniunii este ghidată de principiile prevăzute la articolul 21 din TUE; atrage atenția că UE trebuie, prin urmare, să-și asigure reziliența pe plan intern, dar și extern, capacitatea de a anticipa, de a preveni și de a elimina amenințările și provocările previzibile, precum și de a fi pregătită să ia măsuri rapide în situația unor crize și amenințări imprevizibile, capacitatea de a se reface după diverse tipuri de atacuri, precum și de a garanta securitatea furnizării de energie și materii prime; în același timp, ținând seama de efectele schimbărilor climatice, care trebuie să fie abordată de urgență, UE trebuind să-și asume un rol de lider în acțiunile de combatere a schimbărilor climatice la nivel mondial și în promovarea dezvoltării durabile;

2.  crede că, pentru a face față unui context mondial în schimbare, strategia UE trebuie să se bazeze pe:

   (a) identificarea și ierarhizarea amenințărilor și provocărilor;
   (b) formularea unor răspunsuri adecvate;
   (c) stabilirea resurselor necesare;

3.  subliniază că granițele fiecărui stat membru sunt granițele Uniunii și trebuie apărate ca atare;

4.  consideră că UE, ca actor global, are un rol esențial în a susține principiile consacrate în dreptul internațional al drepturilor omului, în special principiile universalității și indivizibilității drepturilor omului; consideră, prin urmare, că drepturile omului trebuie să fie integrate rațional în noua strategie globală pentru punerea deplină în aplicare a cadrului strategic al UE, a orientărilor privind drepturile omului și a planului de acțiune privind drepturile omului și democrația; subliniază în acest sens necesitatea de a consulta întotdeauna UE, statele membre și societatea civilă din țările terțe pentru a permite profesioniștilor cu experiență, care au cunoștințele de specialitate, precum și apărătorilor drepturilor omului să furnizeze informațiile necesare și să consolideze politica externă și de securitate a UE; invită UE și statele membre să se asigure că, în cadrul politicii sale externe, UE adoptă o abordare strategică privind drepturile omului, punând accentul pe acțiuni și pe rezultate concrete și demonstrând coerență în cadrul angajamentului UE în domeniul drepturilor omului în diferite țări și regiuni, indiferent de preocupările privind securitatea, politica externă, comerțul, energia, ajutorul sau de orice altă natură;

5.  consideră că este esențial să se identifice adevăratele interese comune de politică externă ale tuturor celor 28 de state membre ale UE, în fiecare regiune a lumii și în toate domeniile de politică relevante; subliniază, în plus, că numai aducerea acestor interese comune în atenția întregii lumi ar consolida deja semnificativ poziția UE în afacerile externe; invită VP/ÎR să încredințeze SEAE sarcina de a cartografia aceste interese specifice și de contribui la definirea obiectivelor strategice și operaționale care ar putea pot conduce direct la rezultate concrete;

6.  consideră că Statele Unite sunt principalul partener strategic al UE; observă că UE și statele sale membre trebuie să fie mai unite și mai pregătite să-și asume o mai mare responsabilitate pentru securitatea lor colectivă și apărarea teritorială, contând mai puțin pe SUA, mai ales în vecinătatea Europei; subliniază că alianța transatlantică trebuie să rămână un pilon esențial al sistemului mondial bazat pe reguli; invită, așadar, UE și statele membre, să-și îmbunătățească capabilitățile de apărare, pentru a fi pregătite să reacționeze la gama vastă de amenințări și riscuri hibride, civile și militare, în complementaritate cu NATO și să folosească pe deplin dispozițiile Tratatului de la Lisabona privind securitatea comună și politica de apărare (PSAC);

7.  îndeamnă așadar, UE, să-și intensifice cooperarea coerentă și structurată pentru cercetarea în domeniul apărării, să-și întărească baza tehnologică și industrială și apărarea cibernetică, prin gruparea și utilizarea în comun a resurselor și alte proiecte de cooperare, pentru a folosi mai eficient bugetele naționale de apărare, pentru a atinge obiectivul colectiv de alocare a 2% din cheltuielile de apărare pentru cercetare și pentru a lansa un program de cercetare și tehnologie în domeniul apărării finanțat de UE în următorul cadru financiar multianual (CFM); consideră că trebuie consolidat rolul Agenției Europene de Apărare, resursele sale trebuie mărite pentru a-i permite să acționeze mai eficient; consideră, de asemenea, că statele membre ar trebui să își asume mai multe responsabilități în construirea capabilităților europene, extrem de necesare, și să contribuie la autonomia strategică a UE, să își mărească cheltuielile pentru cercetarea militară prin intermediul AEA și să consolideze baza industrială și tehnologică de apărare europeană și piața europeană de apărare; cere o folosire mai transparentă și mai responsabilă a bugetelor de securitate și apărare de către statele membre; invită statele membre ale UE să asigure disponibilitatea capabilităților necesare pentru îndeplinirea sarcinilor prevăzute la articolul 43 din TUE, inclusiv pentru misiunile relevante de menținere a păcii ale ONU; consideră, de asemenea, că trebuie îmbunătățite schimburile de informații la nivel european și trebuie creată o veritabilă capacitate europeană de informații și previziuni, precum și mecanisme de control adecvate;

8.  solicită ÎR/VP să se ocupe de neclaritatea formulării clauzei de apărare reciprocă prevăzută la articolul 42 alineatul (7) din TUE și să definească orientări și modalitățile de implementare a clauzei, pentru a le permite statelor membre să reacționeze atunci când este invocată;

9.  critică ferm Comisia pentru că nu și-a îndeplinit la timp sarcinile încredințate de Consiliul European din 2013 privind foaia de parcurs anunțată pentru un regim global de securitate a aprovizionării aplicabil în UE, cartea verde anunțată privind controlul capabilităților industriale care au legătură cu apărarea și cu chestiuni de securitate sensibile, monitorizarea achizițiilor în domeniul securității și apărării, precum și „vânzările directe între guverne” din sectorul apărării;

10.  ia act de Decizia Consiliului (PESC) 2015/1835 din 12 octombrie 2015; invită șeful AEA și VP/ÎR să informeze Parlamentul European cu privire la modul în care această decizie a Consiliului reflectă solicitarea repetată a Parlamentului de a consolida AEA finanțând din bugetul Uniunii dotarea sa cu personal și cheltuielile de funcționare;

11.  consideră că unul dintre obiectivele principale ar trebui să fie orientarea către crearea unor unități militare multinaționale regrupate într-o formă permanentă și definirea unei politici comune de apărare să conducă în cele din urmă la o apărare comună; solicită, în acest sens, înființarea unui cartier general militar permanent al UE pentru a îmbunătăți capabilitatea de gestionare a crizelor militare și pentru a asigura planificarea de urgență și interoperabilitatea forțelor și a echipamentelor; invită statele membre să consolideze cooperarea apărării colective, la nivel bilateral și în grupări regionale; sprijină adoptarea unei cărți albe dedicate apărării UE, care să aibă la bază Strategia globală a UE;

12.  consideră că actuala activare a articolului 42 alineatul (7) din TUE ar trebui să servească drept catalizator, pentru a fructifica potențialul tuturor prevederilor din tratat referitoare la securitate și apărare;

13.  subliniază importanța vitală a consolidării cooperării UE-NATO, care ar trebui să garanteze coordonarea operațiilor, și sprijină crearea unor capabilități europene care să consolideze NATO în apărarea teritorială și care să fie capabile să desfășoare intervenții în mod autonom, dincolo de granițele UE; subliniază că PSAC ar trebui să consolideze pilonul european al NATO și să asigure că statele europene membre ale NATO își respectă angajamentele asumate în cadrul NATO; propune combinarea conceptelor de grupuri tactice de luptă ale UE și forțe de răspuns ale NATO; reamintește că contribuțiile militare ar trebui să aibă la bază principiul solidarității între statele membre ale UE;

14.  subliniază că controlul exporturilor de arme face parte integrantă din politica externă și de securitate a UE și trebuie să fie ghidat de principiile consacrate la articolul 21 din TUE, în special promovarea democrației și a statului de drept și menținerea păcii, prevenirea conflictelor și consolidarea securității internaționale; reamintește că este esențial să se asigure coerența între exporturile de arme și credibilitatea UE ca promotor al drepturilor omului la nivel mondial; își exprimă convingerea fermă că o punere în aplicare mai eficientă a celor opt criterii ale poziției comune ar reprezenta o contribuție importantă la dezvoltarea strategiei globale a UE;

15.  invită statele membre să respecte poziția comună privind exporturile de arme și să pună capăt comerțului de arme cu țările terțe care nu îndeplinesc criteriile enumerate;

16.  sprijină o și mai mare aprofundare a guvernării eficiente a domeniilor globale comune, cum ar fi marea, aerul, spațiul și spațiul cibernetic;

17.  observă că tehnologia joacă un rol din ce în ce mai mare în societate și că politica UE trebuie să răspundă evoluțiilor rapide din dezvoltarea tehnologică; subliniază, în acest sens, rolul fundamental de capacitare pe care îl pot juca internetul și tehnologiile în dezvoltarea, democratizarea și emanciparea cetățenilor din întreaga lume și, prin urmare, subliniază că UE trebuie să acționeze pentru a promova și garanta internetul liber și deschis și pentru a proteja drepturile digitale;

18.  subliniază că impactul tehnologiilor ar trebui să se reflecte în strategia globală, dar și în inițiativele privind securitatea cibernetică, în timp ce îmbunătățirea drepturilor omului ar trebui să fie o parte integrală și ar trebui integrată în toate politicile și programele UE, dacă este cazul, pentru a asigura progrese în protecția drepturilor omului, democrație, statul de drept și buna guvernare, precum și în soluționarea pașnică a conflictelor;

Stabilizarea vecinătății mai largi a Europei

19.  consideră că, pentru a fi un actor global mai eficient și mai credibil, UE trebuie să își asume mai multe responsabilități și să se concentreze pe acoperirea deficitului de securitate din vecinătatea sa și din vecinătatea mai largă, pe crearea unor condiții de stabilitate și prosperitate bazate pe statul de drept și pe respectarea drepturilor omului, care includ obligatoriu și analizarea cauzelor profunde ale războaielor și conflictelor actuale, a fluxurilor migratorii și a crizei refugiaților;

20.  este convins că UE ar trebui să fie mai implicată într-o diplomație care duce la dezescaladare, mai ales în vecinătatea sudică; consideră că noua strategie ar trebui să conțină și instrumente care să-i permită UE să se inspire din acordul nuclear recent cu Iran și să promoveze mai mult încrederea și alte acordurile regionale de securitate care ar putea, de asemenea, avea la bază experiența proprie a Europei în organizațiile regionale de securitate, cum ar fi Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa și acorduri precum Actul final de la Helsinki;

21.  consideră că, pentru a consolida stabilitatea și pacea și pentru a promova securitatea umană, statul de drept, respectul pentru drepturile omului și democratizarea, UE ar trebui să-și respecte angajamentele privind extinderea și integrarea, bazate pe măsuri care promovează creșterea economică și societăți incluzive și să continue cooperarea cu țările asociate foarte strâns, în contextul Politicii europene de vecinătate (PEV) recent revizuite; reamintește că, în conformitate cu articolul 49 din TUE, orice stat european poate solicita să devină membru al Uniunii Europene, cu condiția să adere la criteriile de la Copenhaga, care sunt fixate și nenegociabile, și la principiile democrației și respectării libertăților fundamentale, a drepturilor omului și a drepturilor minorităților, precum și să garanteze statul de drept; consideră că UE ar trebui să mențină în permanență un angajament coerent și sistematic, atât în vecinătatea estică, cât și în vecinătatea sudică;

22.  crede că actuala criză a refugiaților impune o abordare europeană globală și acțiuni urgente concertate, care să folosească instrumentele din politicile interne, dar și din cele externe; solicită o strategie pe termen lung și gestionarea sustenabilă a politicilor privind azilul, migrația și politicile de readmisie, pe baza principiilor comune și a solidarității și cu respectarea drepturilor omului și a securității umane; cere reconsolidarea sistemului Schengen, a forței europene de pază a frontierelor și a coastelor, precum și a FRONTEX; în acest context, solicită Comisiei să propună soluții eficiente și durabile; consideră în acest sens că UE ar trebui să promoveze o abordare mai practică și mai cuprinzătoare pentru a acorda asistență Africii și Orientului Mijlociu și țărilor și regiunilor fragile și expuse războaielor;

23.  consideră că diplomația multilaterală incluzivă, sub coordonarea și conducerea VP/ÎR, este esențială pentru soluționarea conflictelor și gestionarea crizelor din vecinătate și a celor globale; subliniază că trebuie dezvoltate o orientare mai strategică, coerența și sinergiile pozitive politicile din ce în ce mai conectate din acțiunea externă și politicile interne la nivelul UE, în statele membre ți între SEAE și Comisie;

Consolidarea guvernării globale multilaterale

24.  consideră că UE ar trebui să fie un actor global constructiv și rezilient, cu o orientare regională, dotat cu mijloacele civile și militare necesare și să aspire la poziția de „decident” și să contribuie la consolidarea unei guvernări globale multilaterale eficiente, pentru a întări democrația, statul de drept și drepturile omului; subliniază că PSAC reprezintă un instrument esențial pentru prevenirea și rezolvarea crizelor;

25.  invită instituțiile UE și statele membre să urmărească o abordare cuprinzătoare, comună și integrală în acțiunea lor externă și să țină cont de legătura inextricabilă dintre securitatea internă și cea externă; în acest sens, invită UE să dezvolte sinergii între securitate, dezvoltare, comerț, drepturile omului, activitățile de promovare a democrației și acțiunea externă a UE și să includă aceste politici în strategia sa globală; subliniază că trebuie garantat că acțiunile UE în domeniul comerțului ajută și la atingerea obiectivelor de neproliferare, promovare a păcii și respectarea drepturilor omului;

26.  reamintește rolul important și din ce în ce mai mare pe care securitatea energetică îl va juca în dezvoltarea internă a UE și în relațiile sale cu partenerii locali, regionali și internaționali; solicită implementarea rapidă și completă a celor cinci piloni ai uniunii energetice; consideră că este în interesul strategic al UE să confere Comisiei prerogativa de a participa la negocierea și la semnarea tuturor contractelor privind aprovizionarea cu energie din țările terțe și producția de energie în țările terțe;

27.  subliniază că este necesară voința politică a statelor membre pentru a dovedi o mai mare flexibilitate privind aspectele legate de PSAC, pentru a crea o dinamică veritabilă în acest domeniu; sprijină crearea formatului Consiliului miniștrilor apărării, precum și reuniunile periodice ale Consiliului European pe teme de apărare; îndeamnă statele membre care dori să stabilească o cooperare structurată permanentă în materie de apărare (PESCO); în această privință, subliniază necesitatea de a depăși limitările structurale legate în special de evaluarea nevoilor, a capacităților (civile și militare) și a finanțării comune; consideră că folosirea cooperării structurate permanente în materie de apărare și a articolului 44 din TUE reprezintă cele mai potrivite metode instituționale pentru ca această politică comună să progreseze concret;

28.  susține principiul prin care statele membre să-și asume angajamentul de a folosi, până în 2024, cel puțin 2 % din PIB, pentru cheltuielile de apărare, pentru a atinge nivelul necesar și adecvat de capabilități civile și militare pentru a implementa obiectivele PESC/PSAC, consolidând, în același timp, economiile de scară prin codezvoltare și cooperare și reducând diferențele dintre statele membre;

29.  subliniază că este necesară consolidarea cooperării cu actorii globali și regionali pentru amenințările și provocările mondiale, pentru a crea o ordine mondială bazate pe reguli; consideră că, pentru probleme sectoriale specifice, asocierea actorilor regionali interesați permite asumarea comună a valorilor europene și contribuie la creștere și dezvoltare; reamintește că amenințările globale locale au adesea cauze locale și, prin urmare, soluționarea acestora impune implicarea actorilor locali; constată că stabilirea unor relații mai strânse cu actorii nestatali, cu autoritățile locale și regionale și cu societatea civilă este crucială pentru a asigura o abordare cuprinzătoare în fața provocărilor globale precum schimbările climatice și terorismul, și că trebuie revizuit modul în care UE își construiește și definește parteneriatele, pentru a ajunge o mai mare asumare a responsabilității de către parteneri și pentru a consolida integrarea unei abordări multilaterale;

30.  consideră că colaborarea cu actorii globali și regionali (state, organizații și instituții) trebuie să se bazeze pe principiile fundamentale și pe interesele strategice ale Uniunii, pe respectarea dreptului internațional și pe obiective și interese identificate în comun, luând în considerare importanța lor strategică și contribuția lor posibilă al rezolvarea amenințărilor și provocărilor globale; consideră că proiectele strategice dedicate conectivității pot avea un rol fundamental în construirea unor relații puternice și stabile cu principalii parteneri ai Europei;

31.  cere o consolidare a dialogului cu autoritățile și structurile regionale în urmărirea unor sinergii viabile privind pacea, securitatea, prevenirea conflictelor și gestionarea crizelor; cere, totodată, acordarea unui sprijin mai mare pentru țările supuse unor presiuni severă din cauza crizelor regionale, inclusiv implicarea în construirea unor instituții rezistente și stabile și a unei societăți incluzive pentru a încheia acorduri comerciale și sectoriale care promovează securitatea, stabilitatea și prosperitatea, urmărind totodată strategii regionale cuprinzătoare;

32.  deplânge faptul că regimurile represive și autocrate au un succes din ce în ce mai mare în ceea ce privește capacitatea de a submina sau pune în pericol drepturile omului, dezvoltarea, democrația și dezvoltarea unei societăți civile active; îndeamnă VP/ÎR să analizeze această tendință globală negativă în contextul Strategiei globale;

33.  constată că prosperitatea Uniunii este determinată de capacitatea sa de a rămâne inovatoare și competitivă și de a profita de o economie globală dinamică; consideră că UE trebuie să-și utilizeze toate instrumentele de politici într-un mod coerent pentru a crea condiții externe favorabile pentru creșterea sustenabilă a economiei europene; consideră că UE trebuie să fie un actor implicat și activ, să promoveze comerțul liber și echitabil și investițiile, să securizeze canalele comerciale și accesul crescut pe piață la nivel mondial, precum și să garanteze stabilitatea sistemului financiar global prim promovarea unor standarde ridicate de reglementare și guvernare;

34.  constată că, pentru atingerii obiectivelor de mai sus, UE trebuie să își consolideze cooperarea cu o ONU reformată și să se poziționeze astfel încât să influențeze dezbaterea și să orienteze acțiunea în forurile mondiale în guvernarea acelor domenii în care se situează interesele strategice și de securitate ale UE; de asemenea, UE trebuie să-și aprofundeze parteneriatele cu alți actori globali și regionali, să-și revitalizeze parteneriatele strategice, inclusiv parteneriatele cu actorii nestatali, și să le transforme în instrumente eficiente de politici; consideră că UE trebuie să consolideze, de asemenea, diplomația europeană, să-și mărească capacitățile operaționale de prevenire a conflictelor, să sprijine democrația și pacea, să gestioneze crizelor și să-și construiască alianțe prin mediere și dialog, precum și să promoveze autonomizarea societății civile; încurajează o mai largă cooperare între UE și ONU și între UE și UA în operațiunile de menținere a păcii; subliniază că abordările pentru soluționarea conflictelor ar trebui integrate cât mai mult în soluțiile multilaterale convenite, respectând multiplele dimensiuni de care au nevoie astfel de intervenții în menținerea păcii și consolidarea dezvoltării durabile, în combaterea cauzelor profunde ale migrației și respectarea drepturilor omului;

35.  atrage atenția asupra rolului fundamental al Uniunii în domeniul asistenței pentru dezvoltare și solicită statelor membre să își onoreze angajamentele și să aloce 0,7 % din PIB-ul lor asistenței publice pentru dezvoltare; invită UE să promoveze o abordare mai pragmatică a ajutorului, încurajând folosirea sprijinului bugetar; solicită statelor membre să facă tot ce le stă în putere pentru a realiza obiectivele de dezvoltare durabilă;

36.  subliniază că dezvoltarea nu poate exista fără securitate, iar securitatea nu poate exista fără dezvoltare; subliniază că politica UE în domeniul dezvoltării trebuie, așadar, să fie o componentă esențială a Strategiei globale a UE privind politica externă și de securitate;

37.  salută faptul că noua Strategie globală a UE privind politica externă și de securitate este exhaustivă, mărește coerența între politicile interne și externe și îmbunătățește coordonarea între instituții și statele membre; reamintește obligația prevăzută de tratat de a respecta principiul coerenței politicilor în favoarea dezvoltării (CPD) și de a evita toate contradicțiile dintre politicile de dezvoltare și cele care vizează alte domenii, politici care au un impact asupra țărilor în curs de dezvoltare; invită, prin urmare, statele membre și Comisia să creeze și să consolideze sisteme de coordonare între ministerele respective și între membrii întregului Colegiu de comisari, precum și să implice mai mult parlamentele naționale în agenda CPD; solicită, totodată, UE să consolideze mecanismul de coordonare pentru identificarea posibilelor implicații ale politicilor asupra obiectivelor de dezvoltare, integrând aspectele de dezvoltare în inițiativele de politici chiar de la început și introducând o măsurare mai sistematică a consecințelor și evoluțiilor legate de CPD; solicită, în această privință, stabilirea unor căi de atac eficiente pentru victime în cazurile în care jurisdicțiile naționale nu sunt în mod evident în măsură să gereze politicile implementate de o entitate străină;

38.  salută faptul că legătura dintre pace și dezvoltare a fost tratată corespunzător în noua Agendă 2030 și, prin urmare, a fost introdus obiectivul de dezvoltare durabilă (ODD) nr. 16 referitor la pace și justiție; solicită UE și statelor membre să acorde prioritate și activităților care vizează realizarea obiectivului de dezvoltare durabilă nr. 16 (drepturile omului, buna guvernare, consolidarea păcii și a democrației) și să se asigure că acestea sunt printre sectoarele centrale ale programelor indicative naționale (PIN) din cadrul programării privind cooperarea pentru dezvoltare;

39.  solicită o revizuire a consensului european privind dezvoltarea ca o contribuție importantă la o strategie a UE coerentă, globală și actualizată; subliniază că o astfel de revizuire ar trebui să ia în considerare noile provocări globale, să analizeze implementarea de către UE a Obiectivelor de dezvoltare durabilă și să reafirme valorile de bază, precum respectarea drepturilor omului, acordând o atenție specială drepturilor persoanelor vulnerabile, cum ar fi fetele, femeile și persoanele cu dizabilități, democrației și statului de drept, dar și principiilor fundamentale ale eficacității dezvoltării, cum ar fi asumarea strategiilor de dezvoltare de către țările partenere, o mai mare răspundere a sistemelor naționale ale țărilor partenere, precum și o diferențiere în funcție de nevoi și criterii de performanță care au la bază obiective de dezvoltare; insistă ca Uniunea Europeană să depună toate eforturile pentru a consolida complementaritatea dintre toți actorii de dezvoltare, astfel încât să fructifice la maximum potențialul politicii europene de dezvoltare, accelerând astfel, realizarea Agendei de dezvoltare pentru 2030;

40.  constată cu îngrijorare nesustenabilitatea din ce în ce mai mare a datoriilor în țările dezvoltate, dar și în țările în curs de dezvoltare; invită Comisia să consolideze principiul responsabilității comune a creditorilor și a celor care se împrumută, precum și să respecte și să promoveze efectiv principiile Conferinței ONU privind comerțul și dezvoltarea (UNCTAD) cu privire la practicile responsabile de împrumut și de creditare în toate domeniile de politică; solicită, în acest sens, UE și statelor membre să se implice constructiv în activitatea ONU dedicată unui mecanism internațional de reeșalonare a datoriilor suverane;

41.  consideră regretabil că nici acum nu există un cadru normativ care să reglementeze modul în care corporațiile respectă drepturile omului și obligațiile ce le revin în legătură cu standardele sociale și de mediu, ceea ce le permite unor state și întreprinderi să ignore aceste standarde în condiții de impunitate; invită UE și statele membre să colaboreze strâns cu Consiliul ONU pentru Drepturile Omului și cu programul de mediu al ONU pentru a elabora un tratat internațional care să tragă la răspundere corporațiile transnaționale pentru încălcările drepturilor omului și ale standardelor de mediu;

42.  sprijină demersul de redefinire a relațiilor UE cu țările ACP printr-o politică a parteneriatelor egale, respectând spațiul politic democratic al guvernele țărilor suverane de a lua decizii de măsuri în beneficiul propriilor cetățeni, actualizând principiul bunei guvernări și a drepturilor omului ca elemente esențiale ale acordului post-Cotonou, precum și consolidând efectiv legăturile dintre obiectivele de dezvoltare ale UE referitoare la politicile ce vizează comerțul, securitatea, schimbările climatice și migrația, pentru a ajunge la o consolidare reciprocă; solicită introducerea unor competențe de control oficiale în legătură cu Fondul european de dezvoltare, eventual prin intermediul unui acord interinstituțional cu caracter obligatoriu, în temeiul articolului 295 din Tratatul de la Lisabona; cere crearea unui parteneriat echitabil și ambițios între UE și ACP pentru perioada de după 2020, bazat pe principiile asumării responsabilității și ale respectului reciproc între parteneri cu drepturi și obligații egale, care să se concentreze mai mult asupra provocărilor și intereselor comune și care să fie mai bine adaptat pentru a determina schimbări reale în voința ambelor părți și adecvate provocărilor cu care se confruntă; solicită Uniunii Europene să promoveze instrumentele comerciale cu țările ACP, în special acordurile de parteneriat economic (APE), pentru a determina schimbări reale în securitatea și prosperitatea ambelor părți.

43.  subliniază că UE trebuie să-și continue și să-și consolideze eforturile de promovare a dezvoltării economice și a rezilienței în vecinătatea sa și în regiunile care sunt foarte importante pentru interesele UE; reamintește că întreprinderile mici și mijlocii sunt principalii furnizori de locuri de muncă și că încurajarea activității lor este, prin urmare, esențială pentru promovarea dezvoltării economice;

44.  invită VP / ÎR, Comisia și statele membre să stabilească o legătură clară între strategia globală a UE și structura și prioritățile bugetului UE, inclusiv mai multe resurse proprii, să aloce resursele necesare pentru implementarea strategiei și să folosească optim bugetele existente printr-o mai bună cooperare și o acțiune coordonată în domeniile diplomației, dezvoltării, comerțului, energiei și apărării;

Implicarea UE, a parlamentelor naționale și a cetățenilor europeni

45.  subliniază că Strategia globală ar trebui revizuită din cinci în cinci ani, concomitent cu formarea noului Parlament European și a noii Comisii, ceea ce ar permite să se verifice dacă obiectivele și prioritățile sale mai corespund cu amenințările și mediul de securitate și ar permite VP/ÎR să se implice în revizuire;

46.  subliniază că acțiunile UE sunt supuse controlului Parlamentului European și parlamentelor naționale și că Parlamentul European are un rol-cheie în monitorizarea periodică și detaliată a acțiunilor externe ale instituțiilor UE; consideră că parlamentele naționale ar putea fi implicate mai mult în acest proces de monitorizare; reamintește că Parlamentul European este un partener esențial al ÎR/VP în configurarea relațiilor externe ale UE și în rezolvarea provocărilor actuale, inclusiv prin monitorizarea acțiunilor de politică externă ale UE; solicită să fie prezentate Parlamentului European rapoarte anuale de implementare a strategiei;

47.  consideră că Parlamentul trebuie să își îndeplinească integral rolul său în eforturile UE de prevenire a conflictelor,

48.  subliniază că parlamentele naționale trebuie să se implice activ în acest proces, printr-o supraveghere comună mai temeinică împreună cu Parlamentul European, pe durata sesiunilor Conferinței interparlamentare privind PESC/PSAC;

49.  îndeamnă cu fermitate factorii de decizie europeni să implice cetățenii, societatea civilă și autoritățile locale și regionale în dezbaterea despre necesitatea și avantajele creării unui cadru mai solid pentru securitatea Europei.

o
o   o

50.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și Serviciului European de Acțiune Externă.

(1) Texte adoptate, P8_TA(2015)0213.
(2) Texte adoptate, P8_TA(2016)0019.
(3) JO L 266, 13.10.2015, p. 55.
(4) Texte adoptate, P8_TA(2015)0470.
(5) Texte adoptate, P8_TA(2015)0472.

Notă juridică